20
Curierul Adventist Organ al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea din România ANUL LXVIII MARTIE 1991 Rugîndu-ne unii pentru alţii! P. Copiz Fratele Pietro Copiz, român de origine care a fost mult timp profesor la Andrews University, slujbaş principal la Diviziunea Euro-Africa, a suferit o operaţie foarte delicată. După această experienţă, dinsul a scris rinduriie .ie mai sus şi care credem că vor fi de un real ajutor '<p:ritual pentru noi toţi. A demenea soarelui care se ridică din ceaţa ca- re acoperă marea, îmi recapăt încet con- SUeiUa după o operaţie care a necesitat cîtev 1 ore. Lumina este slabă. Stau întins pe un pat sofisticat de spital. Nenumărate tuburi de diferit-' dimensiuni sînt ataşate corpului meu. Nu departe de mine aud suspinele unui vecin suferind, ne- cunoscut, care este supus aceluiaşi tratament in- tensiv, ca şi mine. Curgerea timpului este mar- cată de ritmul neîncetat al aparatelor. \u mă pot mişca. Nu pot citi. Dar pot gîndi. Prima reacţie este să mulţumesc Domnului

Curierul Adventist - 3.pdf · dimensiuni sînt ataşate corpului meu. ... găciuni ajung la urechile Tatălui nostru ce ... Ajungem să înţelegem că nu tre buie să trăim ca insule

Embed Size (px)

Citation preview

Curierul AdventistOrgan al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea

din România

ANUL LX V III MARTIE 1991

R u g î n d u - n euni ip e n t r ua l ţ i i !

P. Copiz

Fra te le P ie t ro Copiz, rom ân de o r ig ine ca re a fos t m u l t t im p p ro feso r la A n d r e w s U n iv e rs i ty , s lu jbaş pr inc ip a l la D iv iz iu n e a Eu ro -A f r ic a , a s u fe r i t o operaţ ie foa r te del icată.

Du p ă această exper ienţă, d in s u l a sc r is r i n d u r i i e .ie m a i sus şi care c redem că vo r f i de un rea l a ju to r '<p:r i t u a l pen tru noi toţi.

A demenea soare lu i care se ridică din ce a ţ a c a ­re acoperă marea , îmi rec ap ă t încet con- SUeiUa după o opera ţ ie care a neces i ta t cî tev 1

ore. Lum ina este s labă . S ta u în t ins pe un pat sofisticat de spital . N e n u m ă r a t e tubur i de diferit-' d imensiuni sînt a t a ş a t e corpului meu. Nu depar te

de mine a u d suspinele unui vecin sufer ind, n e ­cunoscut , ca re este su pus aceluiaş i t r a t a m e n t in­tensiv, ca şi mine. C u r g e r e a t impului este m a r ­cată de r i tmul neînceta t al ap a r a te lo r . \ u mă pot mişca. Nu pot citi. D a r pot gîndi .

P r im a reacţ ie este să m u l ţu m e s c Domnului

că sînt încă în viaţă. Apoi capă t convi ng er ea ca nu sînt s ingur . N e n u m ă r a t e rude, prieteni ţi membri ai bisericii se r o a g ă pen t ru mine. Ca lu ­miniţe in noapte, rugăc iun i le lor luminează î n ­tunericul — întuner icul ca re îmi poate a p ă s a s u ­fletul, şi inima mi-e încălz ită . î n c ă o dată , pu te rea divină a rugăciuni i este la lucru. Simt spr i jinul care ne uneş te ca membr i ai aceluiaş i t rup — unul cu al tul şi cu Hris tos .

Ace as tă exper ienţă nu este excepţ ională , în t r -o an um it ă perioadă de timp, mi lioane de r u ­găciuni a j u n g la urechile Tată lu i nos t ru c e ­resc. Unele sînt pent ru lucrur i ma ter ia le . Altei ' au de a face cu lucrur i le sp ir i tuale şi cu p r o ­vocăr ile şi crizele c ă r o ra le facem faţă fiecare. Dar cele mai eficiente rugăciuni sint cele înă l ţ a te pent ru alţii, rugăciuni în ca re n e identif icăm cu al te fiinţe omeneşt i .

Cine c îş t igă?t . Cel care mijloceşte. Prin aceas tă fo rmă de

rug ăc iune , p ă t r u n d e m prin zidur i le de in di fe re n ­ţă, u i t ăm de noi, s c ăp ă m de tendinţa n a t u r a l ă că t r e eg ocent r i sm şi aducem la îndepl in ire unul dint re cele mai cu ra te idealur i ale c r e ş t i n i s m u ­lui: a face ceva pen t ru alţii, după voia lui D u m ­nezeu. Devenim conştienţi de in te rd ep ende nţa credincioşilor. Ajungem să în ţ e legem că nu t r e ­buie să t r ă im ca insule îm prăş t ia te , silite să facă fa ţă furtuni i în t r -o izolare d ispe ra tă . P u te m r e ­zista îm p re u n ă şi pu tem birui îm p re u n ă — ca o echipă.

C a mi jlocitori ne dăm s e am a cît de mul t d o ­reşte o inimă c u r a t ă să se apropie de t ronul h a ­rului. De aceea, ne c u r ă ţ i m ca să î n d e p ă r t ă m t o a ­te piedicile posibile care s ta u în ca lea ascul tăr i i rugăciunii .

Creş tinii sinceri uneor i îşi pun în t r e b a r ea d a ­că pot face ceva pent ru alţii; ei înc lină să se î n ­doiască de ef icienţa lor. Nu es te cazul să ne î n ­doim, căci ru găc iu nea es te unul d in t re cele mai s imple şi mai nobile d int re dar u r i le d u h o v n i ­ceşti pe ca re le putem oferi. D a r ea cere timp, şi aici linii d in t re noi, ca re uneor i nu se mai simt a t î t de utili ca înainte, pot avea o l u c ra re im por t an tă de făcut. Un prieten d r a g mi-a r e l a t a t o declara ţ ie inspi ra t ă a mamei lui: « U n a d in t re păr ţi le cele mai p lăcute ale vîrste i îna in ta te şi ale pensionăr i i este că am mai mu l t t imp de r u ­găciune». Rugăci unea pune o pecete de v a l o a r e a s up ra folosirii t impului . î n special , ea însoţeş te v ia ţa de r e t r ag e re , cu b inecuvîntăr i n e a ş t e p t a ­te.

S în tem în cur a ja ţ i «să ne r u g ă m neînceta t»— 1 Tes. 5,17. Fiul omuki i a pe t recut ad esea ore în şir în ru găc iu ne tainică, d înd exemplu pent ru toţi ca re vor că lca pe urmele Lui.

O a l tă b inefacere a aceluia ca re mi j loceş te pen t ru a l tu l es te bucur ia de nedescris , î n c u r a j a ­r ea ca re vine d int r -o r u g ă c iu n e as cu l t a tă . R a r am văz u t a t î t de mul ţi ochi umezi, at ît de m ul t e s t r înge r i ca lde de m înă şi nu m-am s imţit a t î t de pr ofund mişcat, ca a tunci cînd m-am în to rs in co m uni ta tea mea pen tru pr ima oa ră , după c o n ­valescenţă. Expresii le de r ec unoşt in ţ ă p l i n e d e bu cur ie e r a u repe ta te chiar şi pes te luni de zile, c înd oameni i vedeau în mine do v ad a vie a a s ­cultăr ii rugăciuni lor .

Desigur că rugăc iun i le nu s în t to t d e a u n a a s ­cul tate, aş a cum am dori noi, ca oameni . To ­tuşi, haru l cel plăcut al lui Dum ne zeu ne permite să vedem ur m ăr i l e intervenţiei Sale.

în d e m n u r i că t r e neegoism, o inimă c u r a tă , o viaţă în arm on ie cu voia lui Dumnezeu, p a r t i c ip a ­re la so l idar i ta te creş t ină , î n v ă ţ a r e a lecţiilor de s t ă ru in ţă , o mai s t r î n să com uni un e cu Mîntui to- rul, bucu r ia r ăs puns ul ui divin — aces tea nu s în t recompense n e în sem n a te pen t ru acela ca re îşi îna l ţă rugăc iun i le pen t ru alţii, îna in tea t ronului de har .

2 .Cel pentru care mijloceşte. Cei bolnavi se bucură de flori şi de i lus t ra te ; s înt învioraţ i de gene ro zi ta te a acelora care, cu spirit prac t ic şi cons ac ra re , oferă h r a n ă ca ldă pen t ru bolnavi şi părinţi . D a r nimic a l tceva nu poate lua locul r u ­găciunii .

Cî nd s t a re a să nă tă ţ i i mele a a ju n s să fie c u ­noscută , rugăc iun i le c ă ld u r o a s e în ă l ţ a te pen t ru mine au s t r ă b ă t u t cont inente le în l u n g şi în lat, din A u s t r a l i a şi p înă în Ameri ca şi din Eu ro pa p înă în Africa. C a advent iş t i , s în tem o familie at ît de ră sp în d i tă , to t d e a u n a în mi şcare , îneît l u ­crul aces ta nu ne su rp r inde . î n m a jo r i t a te a c a ­zur ilor, însă , rugăc iun i le s înt rostite probabi l n u ­mai pent ru cei de aproape. D i s ta n ţa nu contează; b inefaceri le nu depind de kilometrii ca re d e s p a r t pe cei implicaţi .

în t impul unei crize, adesea se dă pe faţă pent ru pr ima oa ră , a d e v ă r a t a per so na l i ta te a unor membri , ai bisericii. F a ţ a d a impusă de c o n ­venţiile sociale se es to m peaz ă şi par te a neegit i stă a f ra ţi lor şi suror i lor n oas t r e s t r ă b a t e prin ea. Nimic nu poate contr ibui mai mul t la o mai bună c unoa ş te re a ca rac te ru lu i a l to ra , decît c r i ­zele su p o r ta t e îm p re u n ă în spiritul rugăciuni i .

M -am simţit copleşi t de me sa j e le pe ca re le-am primit , uneori de la oameni pe care nu i-am cu no scu t n ic iodată. Atît de mul ţi m-au a s i ­g u r a t de rugăc iun i le lor. T o td e auna es te o bi- ne c uv în ta re a tunci c înd ne r u g ă m unul pen t ru al tul , dar b ine cu v în t ar ea este îndoi tă , a tunci cind benef iciarul ştie desp re ru g ăc iu n ea noas t ră .

La r îndu l meu am fost conşt ient că t rebuie să fiu vrednic pent ru at ît de mu l t e rugăciuni . Am simţit înd emn ul să -mi cu ră ţe sc inima ca să nu devin o p ia t ră de poticnire în ca le a r ăs p u n su lu i divin. în plus, rugăc iun i le înă l ţ a te pent ru mine mi-au sens ib il iza t conş t ienţa pent ru alţii în nevoie şi m-am r u g a t pen t ru ei. Rugăciuni le neegoiste provoacă o reacţie în lanţ.

O al tă b inefacere pen t ru cel care este obiectul mijlocirii es te mai subt i lă. î n clipa c înd m - a m simţit cel mai inutil şi în totul dependent , mi-am dat s e am a în d a t ă că D um nez eu m-a folosit p en t ru un scop nebănui t . Su fer in ţ a me a a r ep r e z e n ta t pent ru alţii ocazia de ru găc iu ne , nevoia de a se cură ţ ii îna in te de a mijloci şi posibi l i ta tea de a s tărui . Am pu tut privi astfe l su fer in ţ a mea înt r -o lumină cu totul n o u ă şi m-am s imţit î n ­c u r a j a t de ceea ce am descoperi t .

Şi mai s înt mul te al te b inefaceri : n e n u m ă r a t e legătur i noi reînnoite de pr ietenie, pace cu D u m ­nezeu, cu oameni i şi cu mine însumi; cred inţă

(continuare in cop. a I I I u )

f — —------------------------------------ — — -

CURIERUL ADVENTISTNr. 3 / 1 9 9 1

Revista CURIERUL ADVENTIST

este organul oficial

al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea

din România

APARE LUNAR

Redactor:Dumitru Popa

Tehnoredac to r: Octavian Coconcea

C o m ite tu l de redac ţie D. Popa, O. Coconcea, N. Dumitrescu, L. Forray

CUPRINS:• R ug îndu -ne unii

p en t ru a lţ i i . .• C u v î n t u l p r e -

şe d in te lu i . . 1• Pagini de istorie

adven tă . . . 3

« A s i n u l de aur 4• D o a m n e , î t '

mulţumesc p en t ruA D R A . . . . 4

• C u v în t de laudăşi m u lţum ire 6

• B ucur ie şi recu-noşt in ţă . . ■ 8

• T im pu l — numaim ăr im e fizică? . . . 9

• V a l d e n z i i d ealtă dată . . 10

• A d una rea G enera lăElect ivă a Con fe -r in ţe i Braşov 11

A M esa j f inal . 12

0 In m em or iam 15

* în va le a u m bre lo r

mort» • ■ • • cop. 111

• A r g u m e n t u l su-prem . . . . cop. IV

•Editura

CURIERUL ADVENTIST Redacţia şi Administraţia Bucureşti, Str. Plantelor

nr. 12 Telefon: 20.42.07

•T I P A R U L «I. P. A R T A G R A F I C Ă »

C -da 5916 nr. 3 1991V ______ ______________ J

C u v în tu l p re ş e d in te lu i

Iubiţi fraţi, surori şi prieteni

Sîn tem cup r inş i cu to ţ i i în marea şi u rgen ta lucrare de p re d ica re a E vanghe l ie i în ţara noastră ! G în d u l mă

duce peste t im p , în urmă, c.înd ven ise v re ­mea să se îm p linească o p ro fe ţ ie cu p o ­p o ru l lui Dum nezeu. După m ulţ i şi lung i ani de ro b ie în Babilon, s-a făcu t s tr igarea ca cei v iza ţ i de această p ro fe ţ ie să se în ­toarcă la Ierusalim. A c o lo îi aştepta o lu ­crare de p ro p o r ţ i i uriaşe: re z id ire a Ierusa­l im ulu i şi res ta to rn ic irea unui în t re g p o p o r în ţara lui. Aceasta cerea sacrif ic ii, le p ă d a ­re de sine, curaj şi, mai ales, o v iz iu n e pe măsura t im p u lu i şi a aş tep tă r i lo r d in partea C eru lu i .

D um nezeu luase măsuri pen tru ca să fa­că p o s ib i lă îm p l in i re a p ro fe ţ ie i . C ir , t r i ­misul şi s lu j i to ru l lui D um nezeu, fusese chemat la îm pără ţ ia m edo-pe rsană . El avea să fie unealta lui D um nezeu pen tru acel t im p . Decre tu l lui, p r im u l d in seria ce lo r t re i care aveau să c o n t r ib u ie la res­ta to rn ic irea iu d e i lo r la Ierusalim , a fost dat. P rooroc i i şi fruntaşii iu d e i lo r au în­ţeles chemarea t im pu lu i . Daniel, Ezra, Zo- ro bab e l, Neem ia şi a lţ i i au p o rn i t cu e n ­tuziasm şi cu c re d in ţă la rea l iza rea v isu lu i lor.

«M în a cea bună a lui Dum nezeu» i-a că lăuz it pe calea de în toa rce re , i-a fe r i t de vră jmaşi, le-a dat izb în dă . A junş i la capătul că lă to r ie i , au făcut eva lua rea si­tua ţie i, au în tocm it p lanu r i şi s-au apucat de lucru.

Pro iec tu l era măreţ, p ro o ro c i i dădeau as igurăr i şi încura jare. Totul pă re a că se desfăşoară conform p la nu lu i . Numai că Sa­tana avea şi el p lan u l lu i: zădărn ic irea , p r in am en in ţă r i , co m p lo tu r i , şantaje şi d e s ­curajare.

Neem ia, care conducea lucră r i le de res­taurare, era ţ in ta p r in c ip a lă a u n e l t i r i lo r şi a a tacuri lor. A t i tu d in e a lui este foarte b ine caracter izată p r in răspunsul da t p r o ­voca to r i lo r : «Am o mare lucrare de făcu t şi nu p o t să mă co b o r , c î t t im p l-aş lăsa ca să v in la vo i, lucrul ar înceta» (Neem ia 6 ,3 ).

Curierul Adventist • M artie 1991 1

Ataşam entu l lui faţă de p lanu l şi c h e ­marea lui D um nezeu răm îne un e xe m p lu p en tru toa te t im p u r i le . El a rămas la pos tu l d a to r ie i lui, la « lucrarea cea mare» pe care o avea de făcu t şi pen tru care fusese che ­mat. Cu s iguran ţă că e rau m ulte alte lucrăr i u rgen te care băteau la poa rta p ro g ra m u lu i lui, dar el şi-a o rd o n a t p r io r i tă ţ i le , iar p r i ­ma d in t re e le era «o lucrare mare», re- z id irea te m p lu lu i , cen tru l naţional de în ­chinare.

«C obo r î re a» , părăs irea ar fi însem nat p ie rd e re , iar t im p u l presa, căci E vanghe lia t re b u ia p red ica tă p o p o a re lo r d in jur. O lume p ă g în ă aştepta o veste b ună , o rază de speranţă în în tu n e r ic u l sup e rs t i ţ i i lo r şi în ch ină r i i ido la tre . Nu era t im p de p ie rd u t . «Lucrarea cea mare» aştepta să fie adusă la în d e p l in i re în mare grabă.

Ca fi i ai îm p ă ră ţ ie i şi ca m em br i ai b i ­seric ii lui D um nezeu de astăzi, t ră im z i le de îm p l in i re «pe d e p l in şi re p e d e pe pă- m înt» a p ro fe ţ i i lo r v iz în d t im p u l sfîrş itu- lui.

N enum ăra te p rec iză r i făcu te de oam enii lui D um nezeu, «mînaţi de Duhul Sfînt», arată fără greş că «sfîrşitul tu tu ro r lu c ru r i ­lo r este ap roape» . In adevăr, D um nezeu nu face n im ic fără să d e s c o p e re ta ina Sa s lu j i to r i lo r Săi». El a însărc inat Biserica Sa ca, îna in te de reve n irea F iu lu i Său pe nor i i ce ru lu i, «o mare lucrare» de avert izare să f ie făcută în lumea în treagă , «la o r ice se­m in ţ ie , neam, l imbă şi p o p o r» .

Această lucrare este atît de mare, înc î t to ţ i cei care au cunoscut «bucur ia şi m în - g î ie rea pe care o dau S cr ip tu r i le» sînt so­maţi să p a r t ic ip e la ea. Insp ira ţ ia d iv in ă ne spune că «Biserica este unealta aleasă de Dum nezeu p en tru m în tu ire a o am en i lo r . Ea a fost o rgan iza tă p e n tru s lu j ire , şi în ­sărcinarea ei este de a duce lumii Evan­ghe lia» . «F iecăruia» i s-a h o tă r î t o lucrare şi n im en i nu poa te fi în lo c u i to ru l altuia». « M e m b r i ai B iseric i i , faceţi ca lu ­mina să strălucească. G lasu l vos tru să f ie

auzit. G lasul vostru, in f luen ţa voastră, t im ­pul vostru — toate d a ru r i le acestea sînt de la D um nezeu şi t re b u ie fo lo s i te în cîş- t iga rea de suflete p en tru Hristos». «F ie ­care creştin t re b u ie să f ie un m isionar... el este e x e cu to ru l tes tam entu lu i lui Isus». «Poporu l lui D um nezeu a fost t o t ­deauna un p o p o r m is ionar activ. El nu t re ­bu ia să aştepte ca semenii să v ină la el, ci el avea să m eargă la oam eni cu solia sa».

«E xper ien ţa lui N eem ia este repeta tă în istoria p o p o ru lu i lui D um nezeu de as­tăzi... Cei care ocupă p o z i ţ i i de in f luen ţă şi răspu nde re în Biserică ar t re b u i să fie cei d in t î i în lucrarea lui Dum nezeu.. . Z e lu l lo r va pune la lucru p e foa r te m ulţ i . C în d lumina va străluci, o m ie d e to r ţe se vo r ap r in d e de la flacăra cea mică. In Biserica de astăzi este n e v o ie de bă rba ţ i ca N e ­emia...»

Noi avem o mare lucrare de făcut, care cere to t t im p u l , toată pu te rea , to t ze lu l, toată v iz iu n e a noastră, o lucrare ce d e ­păşeşte cu m u lt p o s ib i l i tă ţ i le şi p u te r i le noastre. Dum nezeu ne cere să o înche iem «nu p r in pu te re , n ic i p r in tă r ie , ci p r in Duhul Său», «pe d e p l in şi repede» . A ne c obo r î , a face a ltceva, a ne lăsa atraşi de alte in terese, am b iţ i i , p lanu r i ego is te , în ­seamnă să părăsim locul da to r ie i noa ­stre. Şi Satana d e p u n e toate e fo r tu r i le pen tru ca oam en ii să f ie înşelaţi, amă­g iţ i , fe rm ecaţi şi ocupaţ i astfel ca t im p u l de har să treacă, iar lucra rea să rămînă nefăcută.

Care este v iz iu n e a ta cu p r iv i re la lu ­crare? Este ea p en tru t ine «mare»? Simţi o pova ră şi o răspundere pe rsona lă pen tru p ro g re su l ei?

Spune şi tu îm p reun ă cu Neem ia: «Am o mare lucrare de făcu t şi nu p o t să mă cobor» .. . D um nezeu să te a jute pe t ine şi să mă ajute pe m ine la aceasta.

N elu Dum itrescu

— «Epistola către Romani este cea mai profundă lucrare existentă». — Coleridge —

— Luther remarca faptul că ea este «partea principală a Noului Testament şi Evanghelia desăvîrşită».

— «Dacă un om o înţelege, el are în faţa sa un drum sigur de pricepere a întregii Scripturi»

— Calvin —

Curierul Adventist • M artie 1991

PAGINI INEDITE DE ISTORIE ADVENTA — PAGINI INEDITE DE

C a t î nă r , am cons ider a t în ­to td e a u n a un privilegiu şi o b ineeuvînt are să pot s t a de v o r ­

bă, să pot a s cu l t a pe încercaţi i noştr i pas tor i — pionieri a că ro r viaţă au cheltui t-o pe n t ru s la va lui D um nez eu şi edi f icarea a c e s ­tei biserici. Aceste puţine ocazii pe care le-am avut , mi-au oferit însă lecţia de neu i ta t a credincio- şiei, a spiritului de sacrificiu, dar şi a intervenţiei lui D um nez eu c a ­re ne -a a s ig u ra t : «Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi pă ră s i» (Evr. 13,5).

E ra în t ro zi de vară , cu mul ţi ani în u rmă. La înt î ln i rea săp- tă m în a l ă a pas tor i lor d in t r -un or aş de provincie se discuta des ­pre rea l i t a t ea as igurăr i i divine din Evr. 13,5. E ra prezent un grup de pas tor i ca re îşi în cep us e ­ră ac tiv i ta tea imediat du p ă pr i ­mul război mondia l . A scu l ta m cucer it o lecţie prac t ică de istorie adven tă . Aud parcă şi acum g l a ­sul blînd, ca ld , din care se d e ­ga j a conv inger ea şi înc rede rea bă t r în ulu i pas to r . Nu absolvise cu rsur i le vr eunui se m in a r şi nici nu avea un doctora t , dar nu mă mai s ă t u r a m ascul t îndu-1:

«Am r ă s p u n s chemări i de a in­t r a în l uc ra re a de ev a n g h e l iz a r e pe n t ru ' c ă am în ţeles că D u m n e ­zeu m-a c he m a t şi că ac e a s t a este l u c ra re a pe ca re t rebu ie s-o fac p e n t ru Dumnez eu , r ă s ­punsul meu la iubirea divină. P en t r u că... a t î t de mul t m-a iubit Dumnez eu că a da t pe Fiul Său, pe s i n g u r u l Său Fiu pent ru mine, ca să nu pier, ci să am via ţa veşnică.. . Şi ochii lui e r a u un iz­vor de lacrimi , lacrimi de re c u ­noş tinţă, lacr imi de m u l ţ u m i ­re...»

« E ra la începutul lucrări i m e ­le» a con t in ua t să poves tească băt r înu l pas tor . « în t r - u n sat din B ă r ă g a n , ce făcea pa r te din d i ­str ictul meu, lu c ra m cu un gr up de pe r so ane in t ere sa te de ad e v ă r şi c a r e se p r e g ă t e a de botez. E ra un interes genera l . De aceea m ă duceam mai des în sa tu l acela. Desigur că l uc ra re a începută şi interesul trezit în suf le te sincere a s t î rn i t opozi ţia unor « p e r s o n a ­lităţi» să teşt i .

Şeful de post din sa tu l respec ­

tiv m-a ave r t iz a t despre hotărî - rea «notabi l i tă ţ i lor» sa tu lu i de a face totul ca luc rarea începu tă să se curme.

Spre bu c u r ia şi spr i jinul meu, acest şef de post e r a un c a ­m a ra d şi amic al meu. Mai în a in ­te de p r im u l război* mo nd ia l (1910— 1914) am act iva t cî ţiva ani în ja n d a r m e r i e . Aces t amic mi-a fost de m a r e a j u to r în s i ­tua ţ ia cr ea t ă prin împotr iv i rea unui g r u p de pe r so ane «cu vază» din s a tu l respectiv.

î n c a d r u l p r o g ra m u lu i meu, am sosit în aces t sa t într-o vineri după am iază . Am vizitat pe pr ie­tenii de a d e v ă r şi am t r ecut şi pe la pr ietenul meu. î n g r i j o ra t , aces ta m-a ave r t iz a t că t rebuie să fiu foarte a ten t că cei care-mi er au v r ă jm a ş i au pus la cale li­chidarea mea. M-a a s i g u r a t că va face tot ceea ce va putea pen ­t ru z ă d ă r n ic i r ea aces tu i plan, dar să iau m ă s u r i l e ce se impun spre a nu c ă dea p r a d ă urii lor. L -am linişti t spun îndu - i că eu s lu jesc unui D um nez eu Atot ­puternic şi El nu va în gă du i să fiu î n l ă tu r a t acum, c înd am de făcut o l u c ra re pen t ru El, aici în acest sa t . I ar dacă lucra re mea s-a încheiat şi Dumn ezeu crede că t rebu ie să -m i te rm in luc rarea şi v ia ţa în ac es t fel, eu sînt g a t a şi pen t ru j u g şi p en t ru jert fă .

Vineri se ar a , s îm b ă tă toa tă zi ­ua, am avut a d u n ă r i f rumoase . Mul tă lume a fost b u c u r o a s ă să ascul te C uv în tu l Scr iptur ii . S î m ­bătă s e a r a şi duminică am făcut vizite şi am s t a t de vo rbă cu f o a r ­te mul te p e r soa ne interesa te, fă- c îndu-mi în aces t fel, s imţ ită p re ­zenţa în tot sa tu l . Duminică s e a ­ra, t î rz iu, m i-am revăzut pr ie t e ­nul, care e r a la fel de î n g r i j o ra t de s o a r t a mea. La p lecare din c a ­sa lui, a m în ă l ţ a t o ru gă c iune im- p lor îndu-L pe D um ne zeu să-l bi- necuvînteze . E r a un suflet ales

A doua zi, luni, am plecat în mod in t en ţ ion at ceva mai t îrziu spre sa tu l vecin. î n t r e cele două sa te era un izlaz înt ins. Am ple ­cat cu pas m ă s u r a t şi cu r u g ă c i u ­nea în inimă, t r ec înd prin m i j ­locul sa tu lu i . E r a vară! Am mers fără să g r ă b e s c pasul , pes te iz ­

laz. C înd e r a m cam pe la m i j ­locul iz lazului , ceva m-a î n d e m ­nat să m ă opresc şi să mă uit înapoi, spre sa tu l de unde ple ­casem. S p re s u r p r i n d e r e a mea am văzu t venind în fugă spre m i ­ne, doi oam eni av înd cîte un furcoi în m înă . E ra u depa r te . Am înţeles acum î n g r i j o r a r e a pr ie te ­nului meu. M-am în to rs şi rugîn- du-mă, am mers mai depar te. Mi-am în c re d in ţa t v ia ţa Celui ce m-a che mat la m în tu i r e şi s lu j i r e şi pl in de încredere am mer.s înainte, cu mersul meu obiş ­nuit. S im ţe am în sp a te l e meu o luptă. La un mo m en t dat m -am uitat din nou în u rmă. Acum a m văzu t clar . Doi oameni cu u ra î n ­t ipăr i tă pe feţele lor veneau în fugă, cu g îndu r i uc igaşe , agi t înd furcile în mîini.

M -am în to rs şi m i-am văz u t de d ru m. A ştept am fie lovi tura de m oa r t e , fie izbăvirea prin in­te rvenţ ie divină. M e rg e a m şi mă rugam . La un mom ent dat a m început să cînt. Nu şt iu cît am mers fără să mă mai uit înapoi, dar la un m om en t dat am văzu t că mă apropii de sa tu l că t r e ca re m e rg e am . M -am oprit şi m - a m uitat înapoi. Spre s u r p r i n d e r e a şi l iniştea mea, a m văz u t pe cei ce u rm au a fi ucigaşii mei, fugind cît put eau de tare înapoi spre sat. E ra u dep a r te acum. Am în- ge nu nchia t acolo şi m -am r u g a t lui Dumnez eu , m ul ţum indu -I pent ru in te rv en ţ i a Sa.

D u p ă două să p tă m în i a m r e ­venit la, g rupa de prieteni p e n t ru examina re , în vederea botezu­lui. Vizi t înd pe prietenul meu, aces ta mi-a spus :

«Să ştii că toţi cei ca re voiau să te om o a re sînt foar te speriaţ i . Ei au p lă t i t doi oameni răi s ă te om oare pe izlaz. Luni, c înd ai plecat, ai v ă z u t cr ed doi oameni ce a l e r g a u spre tine să te om oare cu furcile. După un timp însă s-au în tors şi în spă im în ta ţ i au poves ti t că n- au pu tu t a-şi î n d e ­plini p lanul , p e n t ru că p red ic a ­torul e r a es co r ta t de doi ostaşi că lări şi în a rm a ţ i . Un os t a ş în d rea p ta şi a l tu l în s t î nga . Aşa că au fugit speriaţi . De unde ai

(continuare In pag. 6)

Curierul Adventist • M artie 1991 3

ASINUL DE AUR

A u z in d re la ta rea b ib l ic ă d esp re in tra rea D om nu lu i Hristos în Ie rusa lim că lare pe un

asin, pe care î l luase în s lu jba sa, un d e s to in ic şi c red inc ios m un ­c ito r d in H anovra şi-a zis, im p re s i­onat f i in d d e acest rap o r t b i ­

b l ic : «— Şi eu vo i da M în tu i to ru - lui meu, dacă El mai are încă ne ­vo ie , asinul meu, dacă b in e în ţe le s vo i avea unu l.»

Nu m u lt d u p ă aceea, î i căzu în mînă o m o n e d ă de aramă de B R U N S W IC K . Cum se ştie, stema acestui ţ in u t es te un cal a le rg în d . O m ul nostru în s im p lita tea şi sin­cerita tea lu i, c o n s id e r în d e f ig ia ce re p reze n ta un cal a le rg în d , ca f i ­ind asin, şi-a zis: «— A m fă g ă d u it să dau M în tu i to ru lu i meu p r im u l asin pe care -l vo i avea. l- l dau pe acesta!»

Şi s-a dus de a pus banu l său de aramă în t r -o c u t ie de daruri pen tru m is iun i.

După cîtva t im p , acest b ă rb a t a in tra t în poses ia une i p iese de a rg in t cu aceeaşi e f ig ie — şi fără să e z i te a pus piesa de a rg in t în slu jba D o m nu lu i. O r i de cîte ori, p r in t re b a n i i sa lar iu lu i său se aflau asfel de m on ed e , e le erau de pu se în s lu jba lui Dum nezeu, fără să c o n s id e re aceasta un sa­cr if ic iu prea mare.

Dar în t r -o zi îl aştepta o în c e r ­care grea. Patronu l său, p lă t in - du - i salariu l pe o lună, i-a dat şi o p iesă de aur. Ce c re d e ţ i că a văzu t e l pe această m onedă de aur? Tot un asin!

«Şi pe acesta m i-L cere? Tre­bu ie oa re să-l dau şi p e acesta Dom nulu i? C re d că El nu m i-l p r e ­

t in d e ! Poate că-i sînt de ajuns asi­nii de aramă şi a rg in t. Pe acesta aş d o r i să-l opresc p e n tru m i­ne, căci îm i este a t î t de nece­sar! Eu sînt un om sărac, pe c înd El este b o ga t. A l Lui este to t aurul şi a rg in tu l în t re g u lu i păm în t.»

Dar aceste a rg um e n te nu au avut da ru l să-l lin iştească. Precu- p e ţ ind u -se cu con ş t i in ţa sa, el a în tors p iesa de aur p e -o pa rte şi pe alta, d e s c o p e r in d astfel aceas­tă in sc r ip ţ ie pe ceala ltă pa r te a m o n e d e i: « N U N Q U A M RETROR- D U M !» .

«— C e -o fi în sem n înd aceasta? Poate că este ceva care mă poa te scăpa d in încu rcă tu ră .»

Şi astfel s-a dus im ed ia t cu p ie ­sa la pas to ru l său p e n tru a-i d e s ­luşi inscrip ţ ia .

" — P rie tenu l meu, îi zise acesta, in sc r ip ţ ia este în l im ba la tină şi înseamnă: «N ic io d a tă să nu dai î n a p o i» ” .

«— A... este adevărat?» spuse c ins titu l şi c red inc iosu l m u n c i­tor. «M -am lă m ur it acum! A s in u l de aur aparţ ine lui Dum nezeu».

Şi cu paşi g ră b iţ i , cu faţa lu ­m inată de o lăun tr ică b u c u r ie s-a dus să pu nă p iesa de aur în cutia d a ru r i lo r p e n tru m is iune.

C u r ie ru l M is io n a r 1 /1928

DOAMNE ÎŢ I MULŢUMESC PENTRU ADRA

Z i lele t r e c u t e A D R A ţ i - a f ă c u t din n o u

s i m ţ i t ă p r e z e n ţ a în d i s t r i c ­tul S l o b o z i a . D u m n e z e u r ă s p u n d e r u g ă c i u n i l o r r o s ­t i te s a u n e r o s t i t e a l e ze ci lor de fami l i i n e c ă j i t e din a ş e ­z ă r i l e i â l o m i ţ e n e . El v ă z u s e l u p t a lor c r î n c e n ă cu m i z e ­ria, b ă t r î n e ţ e a şi b o a l a , au- zişe p l î n s u l c o p i i l o r d e z b r ă ­caţ i şi f l ă m î n z i . A c u m , p r in A DR A , D u m n e z e u p u n e a la d i s p oz i ţ i a biser ici i m i j l o a c e m a t e r i a l e p e n t r u a-i a j u ­ta. La î n d e m n u l S ă u , s u t e de k i l o g r a m e de a l i m e n t e din locur i î n d e p ă r t a t e au lua t d r u m u l s a t e l o r n o a s t r e ca s ă a j u n g ă pe m e s e l e c e ­lor s ă r a c i .

î n t r - u n t i m p f o a r t e s c u r t , b i s e r i c a a a l c ă t u i t o

l i s tă e x a c t ă a m e m b r i l o r c a r e u r m a u s ă fie a j u t a ţ i , s e r v ic iu l d iac on ie i d o v e d i n - du-ş i î n c ă o d a t ă e f ic ienţa . P r i n el , b i s e r i c a a v e a de m u l t t i m p î n s ă în a t e n ţ i a ei d i fer i te p e r s o a n e pe c a r e le s u s ţ i n e a p e r io d i c d in p u n c t de v e d e r e m a t e r i a l . D a r A D R A ne c e r e a a c u m s ă l ă r g i m m u l t mai m u l t p e r ­s p e c t i v e l e n o a s t r e . D u m n e ­zeu a v e a în a f a r a biser ici i zeci de p e r s o a n e c ă r o r a d o ­rea s ă ie r ă s p u n d ă . S o s i s e m o m e n t u l d e s f ă ş u r ă r i i u n o r noi p l a n u r i . E v i d e n ţ e ­le d i ac on ie i t r e b u i a u s ă se e x t i n d ă a c u m de la s ă r a c i i din b i s e r i c ă la s ă r a c i i din î n t r e g t e r i t o r i u l în c a r e b i ­s e r ica e r a a ş e z a t ă . U n d r u m n o u se d e s c h i d e a

4 Curierul Adventist • M artie 1991

înaintea r iuaai ia.A n g a j a ţ i în a c e a s t ă l u ­

c r a r e de c ă u t a r e a m a r g i - n a l i z a ţ i l o r vieţi i , a m d e s c o ­per i t c u r î n d şi a l t e p e r s o a ­ne s a u o r g a n i s m e s o c i a l e w l oca le a v î n d a c e l e a ş i p r e o ­c u p ă r i . D r a g o s t e a p e n t r u o a m e n i şi d o r i n ţ a d e a-i a j u t a s - a u d o v e d i t a fi un p u t e r n i c l i an t . D o m n u l Ta- che N i co l a e , z i a r i s t la c o ­t i d i a n u l loca l « I a l o m i ţ a l i ­b e r ă » , d o a m n a R a d u D o i n a şi d o a t n n a V l ă d u l e s c u S t e ­l u ţ a , i n s p e c t o a r e cu p r o b l e ­m el e h a n d i c a p a ţ i l o r şi d o m n u l C h i v ă r a n G h e o r - ghe, v i c e p r e ş e d i n t e l e A s o ­ciaţiei H a n d i c a p a ţ i l o r Neu- r o m o t o r i , a u d e v e n i t în s c u r t t i m p c o l a b o r a t o r i pre- ţ ioşi . Ast fe l A d r a , p r e s a şi a s oc ia ţ i i l e u m a n i t a r e ş i - au d a t m î n a î n t r - u n e f or t c o ­m u n de a s t ă v i l i p r o l i f e r a ­rea s ă r ă c i e i pe t e r i to r i u l j u ­d eţ u l u i I a l o m i ţ a .

D o u ă zi le de d e p l a s a r e pe t e r e n n u a u f os t dec î t un î n c e p u t al m a r i i l u c r ă r i c a ­re ne a ş t e p t a . î n ce le ş a p t e s a t e p a r c u r s e a m g ă s i t p e s ­te c incizeci de c a z u r i ce n e ­c e s i t a u a j u t o r u r g e n t şi s u b s t a n ţ i a l . î n M a r s i l i e n i , n e - a m c o n f r u n t a t cu s i t u a ­ţia a n u m e r o a s e famil i i c a r e a v e a u copii m u l ţ i şi p o s i b i ­li tăţ i m a t e r i a l e r e d u s e . î n ­t re a c e s t e a , c a z u l M a t a c h e V i ş a n a fos t c op l e ş i t o r . N e - a m o p r i t în d r e p t u l u n u i bo rde i din p ă m î n t , d ă r î m a t - pe j u m ă t a t e , f ă r ă g a r d , cu un g e a m mic ci t d o u ă p a l ­me şi o i n t r a r e de un m e t r u şi j u m ă t a t e î n ă l ţ i m e . A m p ăş i t c u s u f l e t u l s t r î n s , în- t r e b î n d u - n e c i ne a r fi p u t u t locui a c o l o şi a m g ă s i t în s i n g u r a c a m e r ă l ocuibi lă , de p a t r u m e t r i p ă t r a ţ i , cinci copii de la t rei la p a i s p r e z e ­ce ani , g h e m u i ţ i î n t r - u n p a t

î n g u s t . O s o b ă s t r i c a t ă , h r ă n i t ă d o a r cu coceni şi cî- t ev a v r e a s c u r i a b i a r e u ş e a să o f e r e p u ţ i n ă c ă l d u r ă . De un an î n t r e g copii i nu mai a v e a u m a m ă . . . şi n i m en i nu m ai p u t e a să le-o a d u c ă înapoi . M i z e r i a , f r ig u l şi f o a m e a a u r ă m a s o as p e ţ i i p e r m a n e n ţ i ai c as e i . T a ­tă l , un b ă r b a t la v r e o p a ­t ru ze c i de ani , mic de s t a ­t u r ă şi n e î n g r i j i t , nu p ă r e a că-ş i f a c e p r e a m u l t e gri j i , d a r nici b ă u t u r a n u se p u t e a s p u n e că-i d i s p l ă ­cea. « S ă n u c u m v a s ă le vinzi , că . . .» îi s t r i g ă m î n i o s s e c r e t a r u l c o m u n e i , pe c î n d ne d e p ă r t a m î n t r i s t a ţ i . C o ­piii, cu b r a ţ e l e pl ine, a u in ­t r a t î n a p o i în c ă s u ţ ă , în t i mp ce m a ş i n a se î n d r e p t a s p r e a l t e fami l i i n e v o i a ş e .

«Şi tot în M a r s i l i e n i » , r e ­m a r c a , de a s e m e n i , d o m n u l T ac h e , î n z i a r u l l oca l , « R a ­da B î n c ă ş i -a a d u n a t cei ş a p t e copi i în s ă l i ţ a de p ă ­m î n t r i d i c a t ă l î n g ă c a s ă . N u - ş i p e r m i t e a foc în a l t ă c a m e r ă . S i n g u r , b ă r b a t u l ei c î ş t i g ă a t î t de p u ţ i n încî t d o a r îşi m a i a m ă g e s c s p e ­r a n ţ a că m î i n e v a fi mai b i ­ne».

D o u a zi le de d e p l a s ă r i pe t e r en n u a u fost dec î t î n ­c e p u t u l p r o g r a m u l u i de r e ­c u p e r a r e s p i r i t u a l ă şi m a ­t e r i a l ă a l c ă t u i t în c o m u n . Toţi a m f os t de a c o r d c ă ie­ş i rea din p r ă p a s t i a mizer ie i în c a r e z ă c e a u n e n u m ă r a t e famil i i , c e r e a m u l t m a i m u l t d ec î t un a j u t o r m a t e ­r ial p e r i o d i c . A c e a s t a p r e s u ­p un e o r e f a c e r e s p i r i t u a l ă a i ndiviz i lor , l u c r a r e în c a ­re se a ş t e a p t ă f o a r t e m u l t de la b i s e r i c a . As t f e l , o r e ­v i s t ă c r e ş t i n a a d ă u g a t ă a j u t o a r e l o r a l i m e n t a r e , d e ­v e n e a un s i m b o l a l b ă t ă l i e i p e n t r u î n n o b i l a r e s u f l e ­

t e a s c ă şi i n s t a u r a r e a p r o s ­per i t ă ţ i i s p i r i t u a l e şi m a t e ­r iale. « N u ui ta ţ i r e v i s t a » , ni se ş o p t e a , « re v i s t a » . . .

P e M a t a c h e V i ş a n , f raţ i i l - au v i z i t a t din n ou p e s t e cî- t eva zile. A c u m nu a u m a i a d u s a j u t o a r e şi nici r e v i s ­te. A u ven i t s ă ia, p e n t r u c î t e v a zile, copiii a c e i a n e ­căj i ţ i în c a s e l e lor, sa c u ­n o a s c ă şi ei b u c u r i a un u i c ă m i n c a l d şi a unei m e s e b o g a t e , s e r v i t ă cu d r a g . Au veni t să- i ia cu ei la b i s e r i ­că, c a acol o, în m i j l o c u l c e ­l or l a l ţ i copii , în j u r u l lădi - ţei de n i s i p s a u în b r a ţ e l e i n s t r u c t o a r e l o r Şcol i i de S a b a t , s ă se s ă d e a s c ă şi în inimi le lor d o r i n ţ a d u p ă o v i a ţ ă d e m n ă aici şi v eş n ic cu M î n t u i t o r u l .

D o a m n e , cîţi copii ne a ş ­t ea p tă . . . î t i m u l ţ u m i m p e n ­t ru A D R A .

A D R A — R O M Â N I A

«Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti»

Curierul Adventist • M artie 1991 5

CUVÎNT DE LAUDĂ

ŞI MULŢUMIRE

ADRESAT

DE PARTICIPANŢII

LA SESIUNEA

CONFERINŢEI

GENERALE

DIN IU L IE 1990

LUI DUMNEZEU

LA ÎNCHEIEREA

LUCRĂRILOR

Preşedintele Conferinţeir r

Generale«A D u m n ezeu lu i nostru

să f ie lauda, slava, î n ţe le p ­c iunea, m u l ţum i r i l e , c instea, pu te rea şi tăr ia în veci i v e ­c i lo r ! Am in».TOŢI cei prezenţi

«Tată al or ică ru i b ine şi al o r ică ru i d a r desăv î rş i t — îţi aducem m u l ţum i r i le noa­stre şi in im i le noastre. Te lă ­udăm, D oam ne;Delegaţii la Sesiune

<(Pentru scumpul Tău Fiu, Isus Hristos, M în tu i t o ru l şi D om nu l nostru, în care avem ier tarea păca te lo r , p a ­cea cu Tine şi com un iunea uni i cu a l ţ i i»Vizitatorii şi Oaspeţii

«Pentru Duhu l Tău cel Sfînt, care v ine asupra noa­stră ca roua cerulu i , aduc înd re îm prospă ta re şi r e î n n o i ­re, t rans fo rm îndu -ne d u p ă ch ipu l Tău şi îm pu te rn ic in - du-se pe n t ru s lu j i re;» Preşedintele Conferinţei

r r

Generale:

((Pentru Cuv în tu l lui D um ­nezeu şi Evanghe l ia Sa cea veşnică, încă p l ină de p u ­tere pe n t ru t ransformarea v ie ţ i l o r noastre, ea care este hrana şi bău tu ra noastră sp i ­r i tuală, m în g î ie re a noastră în necazur i şi că lăuză în v ie ­ţu i rea nostră z i ln ică»Toţi participanţii:

((Pentru b iser ica Ta, pe care Tu a-i s tabi l i t -o în p la ­nul Tău veşn ic şi p e care a-i scos-o şi a- i s tr îns-o la­o lal tă d in f iecare naţ iune , l imbă şi p o p o r şi pe care a-i înm u l ţ i t -o în u l t im i i c inc i ani ca n ic ioda tă p înă acum;»Delegaţii:

Pentru Spir i tu l Profet ic mani festat în lucra rea şi scr ieri le El len -e i G. W h i te , un da r d e o s e b i t p e n t ru b i ­serica rămăş i ţe i şi care îm­prăş t ie lum ină p e d rum u l nostru şi ne înd reap tă spre Isus Hr istos şi spre Sf intele Scr ip tu r i :Vizitatorii şi oaspeţii

Pentru uşi le ocaz i i lo r pe

care Tu le-ai deschis în faţa p o p o r u lu i Tău în mu l te ţăr i şi co n t in e n te , a d u c în d o mai mare l i be r tate pen t ru în c h i ­nare şi pe n t ru a Te măr tur is i pe Tine;Toţi participanţii:

Pentru n ă d e jd e a g lo r ioa -

Pagini inedite de istorie adventă

( urmare din pag. 3)

luat ostaşi i? Cine erau , căci n - a m văzut în raz a comunii nici un o s ­taş că lare?»

I-am sp us că, des igur , D u m ­nezeu a r ă s p u n s rugăc iuni lo r . El a t r imis îngeri i Săi, dup ă cuvîn-

. tul f ăgă duin ţe i Sale:« în g e r u l D om nu lu i t ă b ă r ă ş t e

în j u r u l ce lor ce se tem de El, şi-i s cap ă din primejdie» (Ps. 34,7).

Liniş tea s-a a ş t e r n u t pes te noi toţi.

P lecaţ i în r u g ă sm er i tă , cei prezenţ i am m u l ţu m i t lui D u m ­nezeu pent ru că El ne ascul tă prin minuni. Cî t de mic m -am simţit atunci , în Comparaţ ie cu aceşti uriaş i ai credinţei .

D. P opa

6 Curierul Adventist • M artie 1991

sei r even i r i a b in e c u v în ta tu - lu i Isus Hr istos, care v-a avea loc în cu r înd pe no r i i ceru lu i î n to rc îndu-se pe acest păm în t pe care El l-a răscumpărat cu s înge le Său;Preşedintele Conferinţei

r •

Generale:Pentru ziua Sabatului , cea

mai bună si deoseb i tă d int

cele şapte z i le ale săp tămî- nii , m o n u m e n t al c rea f iun i i Tale şi semn al e te rne i noa ­stre o d ih n e în Tine;

*

Vizitatorii şi oaspeţii:Pentru bucu r ia pe care o

împărtăş im cu f raţ i i şi su ro r i ­le noastre d in m u lte ţăr i (cul tur i ) , mu l te rase, mul te cu lor i , m u l te l im b i , da r una în Hr istos, una în d ra g o s ­te, una în respect rec ip roc , una în c red in ţă , una în nă­d e jd e , una în ac t iv i ta te , în misiunea ce o avem; Delegaţii:

Pentru co n d u c ă to r i i d in com un ită ţ i le locale, pen t ru con d u c ă to r i i con fe r in ţe lo r şi a f iecărei ramure a luc ră ­ri i , care Te iubesc şi iubesc biser ica Ta şi care fac o lu ­crare neobos i tă şi p l ină de cred inc ioş ie p e n t ru a duce p r e tu t in d e n i vestea cea b u ­nă;Vizitatorii şi Delegaţii:

Pentru c o n d u c ă to r i i ţ ă r i ­lor d in lumea înt reagă care slujesc p o p o r u l u i lo r în m od c red inc ios şi care caută în m od gene ra l , să p r o m o v e z e cauza cea bună a o m e n i ­r i i ;Preşedintele Conferinţei Generale:

Pentru cei ce co m p u n p o ­po ru l Tău răsp înd i t p re tu ­t i n d e n i în lume, care se dau pe e i şi m i j loace le lor de b u ­năvo ie , pe n t ru z id i rea şi m enţ ine rea b ise r ic i i p r in viaţă şi cuv în t , d î n d astfel mărtu r ie desp re harul Tău.

A d u c în d p e Hristos în viaţa cea d e toate z i le le, în p u ­bl ic , ceea ce const i tu ie p u ­terea na ţ iuni i lo r şi o mireas­mă de v iaţă spre v iaţă p e n ­tru toţ i aceia cu care se în- t î lnesc.Toţi cei prezenţi

Astfe l , scumpu l nostru Păr inte,

Ne consacră m pe noi înş ine Ţie, în t r -un

le g ă m în t de supune re şi ascultare —

ca să Te căutăm maimul t ,

să Te iub im cuadevărat ,

să Te re f lec tăm în viaţa noastră mai

des ăv îrş i t ,să-ţ i s lu j im cu mai mul tă

cred in c io ş ie ,să dăm mai cu înd răznea lă măr tu r ie

de s p reTine.V o m înăl ţa — in im i le ce sînt îm povă ra te ,m î in i le ce sînt obos ite , p ic io a re le ce s-au rătăci t.Ne dăm pe noi înş ine Ţie

şi acestei mişcăr i a în t re i te i so l i i

în ge re şti, născută în sacri f iciu, menţ inu tă p r in d ragos te , şi care se va îm p l in i , se

va consuma —în cu r înd în slavă.

«Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui»

PS. 136,1

Curierul Adventist • M artie 1991 7

Bucurieş i

recunoştinţă

im b ă tă 6 octombrie a avut loc in a u g u ra ­rea Casei de Rugăciune a Com unită ţi i

Adventiste din Feteşti, judeţu l Ia lom iţa , Confe­r in ţa Bucureşti.

Com unita tea Feteşti, una din puţinele comuni­tăţi în fi in ţa te şi o rgan izate oficial pe t impul sis­temului to ta l ita r , îşi are istoricul ei destul de si­nuos.

Prin 1950, o grupă de surori şi fra ţi se stabilesc în acest oraş. D u m itra Popa, Niculescu Niculina, D rag ne a Tudora, Hobaru Ştefan, Cr in tea Nichita, Tudor N u ţă şi G rigore lonei. M a i t îrz iu se mai adaugă familii le: N. Bîrsan, F. Bîrsan, G. Bîrsan, I. Neacşu, N. Jarnea şi C r in tea loniţă.

Aproape douăzeci de ani s-au dus tra ta t ive cu autorităţi le locale şi cele ale fostului D e p a r ta ­ment al Cu lte lor pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a Comunităţii Feteşti.

Sabatu l din 19 noiembrie 1969 a fost prim ul Sabat în care comunitatea s-a în t î ln i t «o f i ­cial», pastor fiind fr. Baciu Gheorghe. D a r sub diferite pretexte au tor iza ţ ia este rid icată şi au tre ­buit să mai treacă încă cinci ani p ină cînd a fost restituită.

Astfel că Sabatul din 9 m art ie 1974 a avut un caracter deosebit — şi anume în f i in ţa rea şi o rgan izarea Comunităţii Feteşti.

D a r mai aveau să aibă loc multe lupte pentru construirea Casei de Rugăciune. S-a cu m p ăra t casa fra te lu i C r in tea loniţă şi s-a început am e­na jarea Casei de Rugăciune. în ianuarie 1982, serviciile divine au început să fie ţinute aici, în noua Casă de Rugăciune. în 1984 s-a considerat necesar să se facă unele modificări la Casa de rugăciune pentru a corespunde nevoilor unei Co ­munităţi în creştere. A l tă serie de necazuri. Deşi prin strădaniile fra te lui pastor Tom a Cornel se obţine au tor izaţ ia necesară, vră jm aş i i bisericii nu s-au liniştit p înă cînd nu s-a anu la t autorizaţia şi actul de proprietate.

în această situaţie continuă lupta şi rezisten­ţa. Această stare de lucruri, cu tensiunile, cu ne­siguranţa şi ancorarea speranţei num ai în m ila lui Dumnezeu a d ura t p înă în decembrie 1989. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor copiilor Săi.

La 6 octombrie 1990, în prezenţa fratelui N. Dumitrescu, preşedintele Un iun ii şi a fratelui T. Niculescu, preşedintele Conferinţei Bucureş­ti, are loc inaugurarea Casei de Rugăciune a C o ­munităţii Feteşti, în tr -un cadru sărbătoresc.

«Şi Domnul a zis: î ţ i ascult rugăciunea şi ce­rerea... sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru to tdeauna Numele Meu şi in ima M ea vor fi acolo pe vecie» ( ! Imp. 9,3 ).

«Rîvnap e n tru casa ta mă m ănîncă p e m ine !»

loan 2, 17

Curierul Adventist • M artie 1991

Pen tru noi oa m en i i t im pu l ce ni se pa re un lucru b a ­nal, este rezu l ta tu l exp e r ie n ţe i noastre de viaţă. Ştim că o zi şi

o noap te înseamnă 24 de ore, că o oră are 60 m inute, iar m inutu l 60 secunde. M a i şt im că în med ie un an are 365 z i l e şi că v iaţa m e ­d ie a oa m en i lo r osc i lează pe un ­deva în ju r de 70 ani, mai mul t

t ic, apoi ce le e lec t r ice, iar în p r e ­zent ce le e lec t ron ic e , pe bază de osci la toare cu crista le de cuarf, ex trem de precise. Pe baza C e ­stului 133 s-au constru i t o r o lo g i i l e atomice, care ne con fe ră o p r e ­c iz ie u lu i toare. Şi oare numai atît pu tem şti de sp re t im p ?

M a i şt im că pen t ru noi oam en i i el se scurge i revers ib i l numai

TIMPULnumai mărime fizică?

sau mai pu ţ in , în funcţ ie d e m od u l cum au ştiut s -o trăiască. Este oare suf ic ient a t î t?

F iz ic ie n i i ne-ar pu tea spune cu m ul t mai mul t . Ei ar pu tea să s p u ­nă că un i tatea fundamenta lă de t im p este de fapt secunda, că aceasta este a 86.400 pa r te a unei zi le solare m ed i i actuale. Dar nici această de f in i re nu a pă ru t suf i­c ien t de precisă oa m en i lo r de şti­inţă. De aceea în o c to m b r ie 1967 s-a in t rodus un nou eta lon pent ru t imp, care să nu mai d e ­p in d ă de sistemul nostru solar, f i ­ind va lab i l în în t regu l univers. (Cel pu ţ in la n ive lu l cunoş t in ţe lo r noastre actuale) .

Secunda a fost de f in i tă ca f i i nd egală cu 9192631770 p e r io a d e ale rad ia ţ ie i co re spu nză toa re t ranzi ţ ie i , înt re do u ă n ive le e n e r ­ge t ice h ip e rf in e , ale stăr i i f u n d a ­men tale ale a tomu lu i de Cesiu 133. Cum acesta se po a te afla or iund e în univers, t im pu l astfel d e f in i t nu mai d e p in d e nici de r o ­ta ţ ia pă m în tu lu i în ju ru l axei sale, ni ci de cea a soarelu i pe orb i ta sa.

Dacă ne în toa rcem în t recut , vom constata că ini ţ ial t im p u l se măsura în fu nc ţ i e de po z i ţ i a soa­re lui , p r im e le ceasur i f i i nd cadra­nele solare ut i l izate în an t ich ita ­te.

A p o i au ap ăru t ceasur i le cu apă, ceasur i le cu n is ip de nu m ite c leps id re , d in care una le se fo ­losesc şi astăzi la f ie rberea ouă- le lor. A p o i au apăru t p e n d u le le pe baza căro ra s-au con s tru it nu ­meroase t ip u r i de ceasur i şi chiar m etronoam e ie ut i l iza te de m uz i ­c ieni . în e p o c a m o d e rn ă s-au c o n ­st rui t ceasur i le cu ba lansoar e las­

în t r -un s in gu r sens: de la naştere la moar te ; acest lucru ni s-a în ­t ip ă r i t ad înc în toa tă f i in ţa noa ­stră, d e a lu n g u l veacur i lor , mu l ţ i oam en i n e p u t î n d c oncepe că ar putea f i şi al tfel .

Dar dacă nu ar exista m oar ­tea, noi oare am g î n d i la f e l? C e sens ar avea pen t ru noi un t im p în care nu mai ex is tă moartea? Un t im p care se scurge veşn ic? Cum ar f i viaţa înt r - un asemenea t im p î

lată în t reb ă r i la care mu l ţ i ne cunoscăto r i aşteaptă un răs­puns, da r la care ad evă ra ţ i i c r e ­d i nc io ş i ar pu tea să se g îndească şi ar pu tea răspunde .

Se ap rec ia ză în p re zen t de că­t re oam en i i d e şt i in ţă că unive rsu l care ne înconjoară, are totuş i o vîrstă şi că nu a existat d in to td e a - una, dec i a fos t creat, d u p ă uni i în c î teva f rac ţ iun i in f ime de se­cun dă ; este aşazisa t e o r ie a e x ­p lo z ie i p r im o rd ia le , a « h a n g u lu i cosmic». C o n fo rm acestei t e o r i i vîrsta un iversu l ui nostru ar fi de IO 17 secunde (zece urmat de şap­te sp re zece zerour i ! ) .

Dar c ine ne p o a te garanta aceasta? Sînt num ai ip o teze , iz- vo r î te d in p re su p u n e r i le uno r o a ­meni de şti inţă.

Şi to tuş i desp re t im p ne v o r ­besc şi a l te izvoare, p r i n t re care şi minuna ta scr iere a tu tu ro r t im ­p u r i lo r care este Bibl ia.

— Prima re fe r i r e la t im p se face în Genesa 1,5: «Dum nezeu a n u ­m it lu m ina zi, ia r în tuner icu l l-a numi t noap te . A s tfe i a fost o seară şi apo i a fost o d im ineaţă: aceasta a fost ziua in tî i» .

la tă d e c i p r im a uni tate de m ă ­

sură a t im p u lu i cunoscu tă de om: ziua, un ita te rămasă pe rfec t cu ­noscută şi în p re zen t în aceeaşi d e f in i ţ ie d in Bibl ie.

O seară şi a p o i o dim inea ţă , c o re s pu nde la cunoş t in ţe le noa ­stre de acum; un e i s ingu re ro ta ţ i i a p ă m în tu lu i în j u ru l axei sale, da ­că lumina era f ixă şi păm în tu l se rotea, sau dacă păm în tu l ar fi fost la începu t în repaus, la rot i rea lu ­min i i în ju ru l său.

Nu ştim cum a fost atunci , ştim doar că: «a fost o seară şi apo i o d im inea ţă , că no ţ iunea de zi a fost lega tă de lu m ină şi l ipsa lu ­mini i .

Dar ce este lu m in a îFizica actuală ne-ar spune că

este un f lux de pa r t icu le m in uscu ­le, posesoare de ene rg ie , d e n u ­mite «fo toni» care se găsesc în to t un iversu l , f i i n d rad ia te de soa­re, stele şi al ţ i aştri , sau ch ia r de po r ţ i u n i d i n univers. A lb e r t Ein- stein a a ră ta t că în tre en e r g ie şi mater ia cunoscută nouă, există o co re s p o n d e n ţă per fectă, ene rg ia in v iz ib i lă pu t în du -s e t ransforma în mater ie v iz ib i l ă şi invers ; a dat şi o re laţ ie matem atică, d o v e d i t ă corect în cazul reac ţ i i l o r nuc lea­re.

Curierul Adventist © M a r t ie 1991 9

«Valdenzii de altă dată»în lumea în t reagă au mers, au lucrat,Duc înd A d e v ă ru l cel drept, neînt inat, în fa ţa sent inţei s t înd tar i , hotăr î ţ i ,Aposto l i , s t î lp i ai credinţe i ne în f r în ţ i ,Ca eroi au m u r i t în marea lucra re :

Ei au avu t răbdare !

Să ţ ină s t in da rd u l credinţe i curat,Pe A lp i i st încoşi au t ră i t , au umbla t ,Citeau ş i-nvăţau în peşteri Cuvihtui-, în lume, cu p re ţu l vieţ i i duc îndu-L ,Valdenzi i mergeau ades la-nchisoare,

Ei au avu t răbdare !

Din casele lo r gon iţ i , a lungaţ i , în temniţe gre le bătuţ i , aruncaţ i ,Pe r u g u r i aprinse, de f lă că r i cupr inşi ,S ta torn ic i , în credinţă neînvinşi ,M a r t i r i devotaţ i în grea s t r îm to ra re ,

Ei au avu t răbdare !

Cînd lu p ta credinţe i din nou se aprinde,Şi focu l ei sacru pe m u l ţ i îi cuprinde,Eşt i g a ta să stai sub steagul d reptăţ i i ,Să aperi c red inţa cu p re ţu l vieţii?...B i r u i t o r i. vor f i toţ i acei care,

Avea -vo r răbdare !

I. M o h o ra

Lum ina este e n e rg ie , d e c i ea se po a te materia l iza, lumina este la baza ex is tente i în t re g u lu i u n i ­vers, ea poate gene ra în t regu l univers, acestea sînt p o s ib i l i tă ţ i cer te, la nivelu l ac tuale lo r noastre cunoş t in ţe despre atomi şi mate­rie.

Dar ce ne spune Bibl ia de spre lu m in ă î în Genesa 1,3 se spu ­ne: «D umnezeu a zis: Să f ie lu ­m ină ! Şi a fost lumină».

în A po c a l ips 21,23 se spune: «Cetatea (Nou l Ierusa l im) n-are t re b u in ţă n ic i d e soare, n ic i de lună ca s-o lumineze , căci o lu ­m inează slava lui Dumnezeu» . în Io v 29,3 parag rafu l 2 se spune : «şi lum ina Lui (D o m n u lu i ) mă că­lăuzea în întuner ic». Acelaş i lu ­cru se af i rmă si în A p o c a l ip s a 22,5.

în loan 8,12 se spune: Isus Le- -a v o r b i t d i n nou şi a zis: «Eu sînt lumina lum ii» ... Iar în loan 1,9— 10 se spune : «Lumina aceas­ta era adevăra ta lumină, care lu ­m inează pe o r ice om v e n in d în lume. El era în lume şi lum ea a fos t făcută p r i n El, da r lumea nu L-a cunoscut».

Deci D um nezeu este ac o p e r i t în lu m ină , /sus este « lum ina lu ­mi i» noastre, a p la ne te i Terra şi «lumea a fos t făcută p r i n El».

Ce măr tu r i s i re d e im p ortan ţă cov î rş i toa re pen t ru no i astăzi, c înd pu tem p r i v i cu a lt n ive l de cunoş t in ţe t recutu l .

Ev id en t aceste af i rmaţ i i au şi un im por tan t caracter sp i r i tua l , da r şi unul real , ş t i in ţi f ic .

Să ne în toa rcem la G e n e ­sa 1',5: «şi a fos t o seară şi apo i o d im ine a ţă , aceasta a fos t ziua înt î i».

Soarele nu era, luna nu fusese creată şi to tuş i a fost pr im a zi. Cum în ţe lege m aceasta?

Hristos, lum ina lumi i , El însuşi îmbrăca t în lum ină a pa r t i c ipa t la crearea p lan e te i noastre («şi lu ­mea a fost făcută p r in El»),

El a fos t lum in a care a genera t pr im a zi a c re a ţ iu n i i şi u rm ă to a re ­le p în ă în ziua a patra, c înd au fost creaţi lu m ină to r i i actual i : soa­re le si Iu na (G enesa 1, 14— 19).

Exista în acel m om ent s istemul nostru solar? C a te go r ic nu, el a fost creat mai t î rz iu , în z iua a patra a creaţ i unii.

Era p lan e ta noastră oda tă crea­tă nemişcată, sau avea actuala mişcare de ro ta ţ ie în ju ru l axei sa­

le î Nu p u te m răspunde cu c e r ­t i t ud ine la această înt rebare. Z i ­le le şi n o p ţ i l e se pu teau pro du ce f ie dacă p lane ta se ro tea în juru l axei sale, f ie dacă Hristos în m o ­m entu l crea ţ i uni i s-a ro t i t în ju ru l ei . S ingura exp l i ca ţ ie în acest sens ar p u te a f i în Genesa 1,2 u l ­t im u l pa ragra f : «şi Duhu l lui Dum­nezeu se mişca p e deasupra a p e ­lor».

Cu ce v i t eză de rotaţ ie s-a în- v îr t i t p lane ta în p r im e le t r e i zi le, dacă s-a rot i t , astăzi nu pu tem şti. Nt i ştim acum nimic în le gă tu ră cu amănunte le p r im e lo r t r e i z i le ale crea ţ iun i i , da r vom afla cu s i­gu ran ţă în cursu l t im pu lu i , dacă vom d o b în d i via ţa veşnică p r i n Hristos.

Ceea ce ştim cu o s igu ran ţă t o ­tală în aceste p r im e t re i z i le ale creaţ iuni i , este că, de f iecare da ­tă, «a fost o seară şi a p o i o d i ­

mineaţă», dec i de f in i rea b ib l i c ă a zi le i , măsurată p r i n lumina lui Hristos.

Din ziua a patra a c rea ţ iun i i lu­c rur i le se clari f ică tota l , căci a fost creat sistemul nostru solar, p la n e ­ta noastră a fost plasată pe o rb i t a în ju ru l soare lu i , iar luna p e o rb i t ă în ju ru l p la n e te i, im p r im îndu - i - se acesteia mişcarea de rotaţ ie în ju ­rul axei sale, care duce la g e n e r a ­rea z i l e lo r şi n o p ţ i lo r , ap rop ia te ca du ra tă în secunde, de cea ac­tuală.

De ce af i rmăm că de f in i ţ i a z i le i , ca a v în d 86.400 secunde d i n p re ­zent, s-ar pu tea să nu co in c id ă pe r fe c t? Aceasta de oa re c e înt re t im p a in te rven i t p o to p u l . As tăz i ştim a p ro a p e cu c e r t i t ud in e că îna inte de p o t o p nu existau ano-

(c o n t in u a re în p a g . 14)

10 Curierul Adventist • M artie 1991

Adunarea

Generală Electivă

a Conferinţei Braşov

C ea mai t î n ă r ă conferinţă din U n iu nea R o m â n ă a cuno scu t pent ru pr ima da t ă a t ­

mosfera s ă r b ă t o r e a s c ă a unei Adunăr i G ene ra le Elective. O r ­gan iza tă la 1 i a nua r ie 1990 şi pr i ­mi tă în r înd u l confer in ţelor cu ocazia Adun ăr i i G ene ra le a Uniunii , 6 — 8 iunie 1990, Confe ­r in ţa B r a ş o v funcţ ionase cu un comitet ad- in ter im: fr. Apostol Che lbegeanu , preşedinte , fr. Or- ban Adalber t , secre tar , şi fr. Cos- tel Mit ran , t rezor ier .

î n î m p re ju ră r i l e cu totu l de ­osebite ale anul ui 1990, acest grup de fraţi , îm pre ună cu p a s ­torii conferinţei , au depus o m u n ­că su s ţ inut ă ca să o rgan iz ez e lu ­c ra rea , să creeze to a te d e p a r t a ­mentele şi serviciile necesare a c ­tivităţii unei confer in ţe c a r e să se încadreze a rm on ios în tre confe ­rinţele suror i . Act ivi ta tea în acest an a fost b inecu v în ta tă în mul te privinţe: E v anghe l i a a fost predica tă cu însuf le ţ ire în sute de locali tăţ i , au fost înf i inţa te 27 noi comuni tă ţ i , s -au c ons t ru i t case noi de rugăc iu ne şi au fost botezate 500 suf lete preţ ioase .

Po tr iv i t hotă r î r i i Comitetu lui Uniunii , a fost convocată pr ima A d u n a r e G e n e ra l ă Elect ivă a Confer inţei B r a ş o v în zilele de 24— 26 ianua r i e 1991, la B r a ­şov. La aces te lucrăr i , comite tu l Uniunii a de legat , pent ru c o n d u ­cerea lu c ră r i lo r în comitete, pe fr. Nelu Dumit rescu, pr e şe d in te ­le Uniuni i , seconda t de fr. Adr i an Bo căn ean u şi Viorel Dima, se c r e ­ta ru l şi, respectiv, t rezor i eru l Uniunii .

S a b a t u l p r e m e r g ă t o r a fost o p lă cu tă ocazie de pă r tă ş i e f r ă ­ţească şi de c o n s a c r a r e pent ru ducerea mai d epa r te a soliei ad- vente. P re d ica serviciului de î n ­chinare din S a b a t d imineaţa , p rez en ta tă de fr. Nelu D u m i t r e s ­cu, pe baz a u no r texte din Apo­calips capi to le le 14 şi 18, a cerut din p a r te a ce lor prezenţi un a n ­g a j a m e n t faţă de Domnul şi faţă

Pastor N icu le scu Emilian

a le s p r e ş e d i n t e al Conf. Braşov

Pastor Pe icu Virgil a l e s s ec re ta r

al Conf . Braşov

Pastor Z g u n e a Victor a le s t re z o r ie r

al Conf. Braşov

Pastor K es tne r Radu

a le s d i rec to r d e d e p a r t a m e n t e

de biserica Sa. R ă sp un su l , inspi ­rat de Duhul lui D um nez eu , a fost s imţ it nu num a i în r u g ă ­ciuni, dar în t r -o a tm os fe ră sp i ­r i tua lă serioasă , în t r -o viziune opt imis tă a s u p r a lucrării .

D u p ă încheierea Sabatu lu i , au început deja activi tăţ ile a l ege r i ­lor propr iu-z ise de s lu jbaş i ai conferinţei . Din cei 106 delegaţi e rau prezenţ i 84. A fost a les b i ­roul adunăr i i , după cum u r m e a ­ză: Apostol Ch elbe geanu, p r e şe ­dinte, Ioan Rusneac , secre tar , D umit ru S tănc u le scu şi Zorinel Lăptucă , sc ru tă to r i .

G ru pe le de d is t ric te au pr opus un comite t special a lcă tu i t din următor i i : D um it re scu Nelu, p re ­şedinte, S tă nc u le s cu Dumit ru , Bordea Ion, Kes tn er Ra du , G re a- vu Iosif, Taj t i Ioan, Bucu r E u ­gen, G e a n t ă Ion, Drăghic i Ioan, Ba s t on Ioan, M a n d a c h e Io- sif, membri .

Lis ta a fost vota tă în bloc cu 67 votur i pent ru şi nici unul c o n ­tra.

Comite tu l special a p rez en ta t Adunăr i i G e n e ra le u r m ă t o a r e a listă pen t ru comite tul de p r o p u ­neri: ca preşedinte , Dumi t re scu Nelu; ca membri , Niculescu E m i ­lian, G e a n tă Ion, Bă luţoiu Vic­tor, Dincă Daniel , Kestner Radu, S ersea Titu, Kiss Karoly, Tuţuia- nu Nicolaie. Lis ta a fost vota tă în bloc cu 69 de votur i pent ru şi nici unul împotr ivă .

Dumini că d imineaţa, după o r a de rugăc iune , comite tul de p r o ­puner i a p r ez en ta t pr imul s ă u r a ­port, şi a n u m e ca fr. Niculescu Emil ian, pa s to r al comuni tă ţ i i Braşov, să fie noul preşedinte al conferinţei.

După vot a re a acestei pr ime propuner i , a u r m a t un mom en t mişcător. Fr. Apostol C he lb e gea ­nu a a s i g u r a t pe noul preşedinte de depl inul său spr ij in. «De fapt», a spus d însul , «aprecierea mea fa ţă de fr. Niculescu s-a a r ă ­tat a tunci cînd a m c ă u ta t — din

(continuare in pag. 14)

Curierul Adventist • M artie 1991 11

MESAJ

FINAL

A doua solie îngerească

«Apoi a u rm a t a lt înger, al doilea, şi a zis: A căzut, a căzut Babilonul cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din v inu l mîniei curviei ei!» Apoc. 14,8.

D upă ce p r im u l înger şi-a făcu t cunoscu t mesa- st tu. b ă tr înu l viz ionar a auzit

un alt g la s puternic ale cărui cu ­vinte se ros togoleau pe bolta ce­rului. A ces t sol.ceresc, acest în ­ger spunea cu o n o tă de grav i ta te in g la su l său: «A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare...» (Apoc. 14,8 ). A căzu t pen tru că a adapat toate neam uri le din vi­nu l miniei des fr inări i ei. E s te tot ce a rostit acest inger. Dar p en ­tru loan, cuv in te le acestei solii aveau o în sem nă ta te deosebita. P entru noi, cei de astăz i, cu v in tu l Babilon nu spune prea m ult . El ne ream in teş te în mod vag de a n ­ticul Babilon.

P en tru venerabilu l apos to l şi vizionar, referirea soliei la B a ­bilon. însen ina însă foarte mult. El avea p ro funde sem n i f i ­caţii. Fiind evreu era foarte bine fam il iar iza t cu s im bo lur ile Ve­chiului T es tam en t şi cu s iguranţă cu loan şi-a adus imediat aminte de rolul jucat de Babilon la vre ­mea lui. De fapt, sp u s mai direct, pentru loan , B abilonul sim'> răul. păcatul , neascu ltarea şi

răzvră tirea îm potriva lui Dum e- zeu.

A n t ic u l Babilon a fos i în ' me- iat de N im ro d . s tră n ep o tu l tui Noe, d even ind apoi pr im a îm p ă ­răţie din istoria lumii.

P r im u l raport pe care îl avem cu privire la Babilon, es te acela că el s-a r ă zv ră t i t îm po tr iva lui D u m n e ze u , actionînd în conse ­cinţă, r id ic înd astfe l Turnul B a ­b e i Deci, să reţinem, începu tu l Babilonului a fos t m arca t de ră z ­vrătirea îm po tr iva lui D u m n e ­zeu.

în toată istoria Vechiului Tes ­tament, B a b ilonu l apare ca p r in ­cipalul v r ă jm a ş al poporului lui D u m n e ze u — poporul iudeu. Ce­lelalte na ţ iun i au atacat şi au hărţui t poporu l Israel, dar B a ­bilonul a fo s t acela care a s u b ­ju g a t în m o d to ta l poporu l tui D u m nezeu , d u c tn d aproape în ­treaga popu la ţ ie în capt iv i ta te

in te rm en i categorici pro fe tu l Isaia e t ichetează pe Sa ta n a , ca fiind a g e n tu l n e v ă zu t care con ­trola Babilonul: «Iată a su p r i to ­rul tău nu mai este, asuprirea a încetat.. . C um ai că zu t din

cer. L ucea făr s tră lucitor , fiu al zorilor! C u m ai fost doborît la p ă m in t tu, b irui torul n e a m u r i ­lor! Isaia 14, 4 — 12.

A ş a cum în ţe legem , Bab ilonu l era personificarea Sa ta n e i din Vechiul T es tam en t , impotriv i to - rul lui D u m n e ze u şi implicit al poporului lui D u m n e ze u . S a tana , « luceafăru l s tră luci tor» , c u n o ş ­tea in ten ţia lui D u m n e z e u de a folosi poporul I srae l ca r e p reze n ­tant special a l S ă u pr in tre p o ­poarele lumii. P lanu l lui D u m ­nezeu însă era de a lucra cu şi prin na ţiunea iudaică, pen tru a face cunoscut în luihe pe D u m ­nezeu. De aceea, S a ta n a a zis că şi el va avea un popor, o na ţ iu ­ne, un g ru p special de oameni prin care să lucreze p en tru a con ­tracara lucrarea lui D um nezeu . Si ast fe l . B abilonul stă , in lot C uv in tu l lui D u m n e ze u , ca un s im bo l al fo r ţe lor satanice care se opun lui D u m n e ze u şi se î m ­potr ivesc poporulu i Său.

C un o sc în d toate acestea ne p u te m im ag ina că a tunci cind loan a auz it pe cel de-al doilea

12 Curierul Adventist • M artie 1991

înger str ig înd: «A căzut, a căzuil Babilonii! , ce ta tea cea mare.. >\ (Apoc. 14,S ) , el a ş tiu t că solut\ ceresc nu se referea la împărăţia fizică a Babilonulu i . pentru că, la data aceea ( s f i r ş i tu l p r im ulu i secol al erei creş tine) , cetatea Babilonului era num a i ruine. De sute de ani zidurile lui erau d a ­m n a t e şi nu mai erau decit ruine de care n im eni nu se mai in tere ­sa.

A p o s to lu l loan şi-a dat seam a că D u m n e ze u a fo losit te rm en u l Babilon ca un s im bo l a l for ţe lor răului care se vor opune copiilor lui D u m n e ze u in zilele din u r ­mă, aşa cum anticu l Babilon în ­cercase să d is trugă poporul lui D u m nezeu din Vechiul T es ta ­ment. Ş i aceste forţe, vor fi in principal for ţe religioase.

S ă re ţinem fa p tu l că loan a auzit pe înger iden ti f ic ind Ba- bilonul ca fi ind acela care «a adăpat toate neam uri le din vinul mîniei des fr înări i ei» (v. 8 ) . A şa cum ştim , D u m n e ze u a s im bo li ­zat relaţia, com uniunea Sa cu copiii Săi prin cea mai s tr in să le­gă tu ră om en e a scă între două persoane, căsătoria. E l se n u ­meşte ca fi ind soţul, bărba tu l po ­porului S ă u şi vorbeş te despre copii Să i ca despre m ireasa Sa, curată, cinstită, plină de dem nita te . «Căci Făcă toru l tău, es te b ărba tu l tău...» (Is. 54,5). «Căci s în t ge los pe voi cu o gelozie d u p ă voia lui D u m n e ­zeu, p en tru că v-am logodit cu un bărbat, ca Şă vă în fă ţişez înaintea lui H ris los ca pe o fe ­cioară cura tă» (2 Cor. 11,2).

dacă ţ inem se a m a de fa p tu l că îngerii fac cunoscu t întreita solie îngerească în zilele p r e m e r g ă ­toare revenirii D om nu lu i Hris- tos, în aces t căz, B abilonul t r e ­buie să reprez in te acele forţe re­ligioase apos ta te care se vor op u ­ne lui D u m n e z e u şi poporulu i S ă u cel credincios şi aceas ta intr-o fo rm ă deosebit de g ra v ă înainte de revenirea Sa.

S ă ne ream in t im de fa p tu l că prim ul înger apelează la om enire să se închine Creatoru lu i — Ce­lui care a fă c u t cerul, păm in- tul, m area şi izvoare le apelor— nu o închinare form ală , adusă num ai din buze , ci o închinare reală, plină de iubire şi credincio- şie. Ş i e s te bine sa "reţinem fa p tu l că mai înainte de revenirea D o m ­nului H ristos, în treaga lume va fi îm părţi tă , va fi d iv iza tă pe m a ­rea prob lem ă a credincioşiei faţă de D u m n e ze u şi fa ţă de poruncile S a le — şi in m od deosebit pe p r o ­b lema S a b a tu lu i , care se ocupă de fap t cu închinarea. A ceasta va fi proba, te s tu l la care va fi s u ­pusă lum ea în tregă . Fiecare om, bărbat sa u femeie , va trebui să aleagă — să fie de partea lui D u m n e ze u sau îm po tr iva Lui.

Aici, in acest p u nc t in tervine cel de-at do ilea înger, anunţirid m arele even im en t a l căderii B a ­bilonului. Ce se în ţe lege prin aceasta? C u m a căzu t el?

în g e r u l face cunoscu t că Ba- bilonul a căzu t p en tru că a făcu t wmmmmmmmmmmmmmmmmmi

|

- -ap 34B

ca toate n eam uri le sa bea din vi­nul-' des fr înăr i i ei — v.8.

în co n fo rm ita te cu aceasta, puterile religiilor apos ta te ( B a ­bilon) vor iniţia a s t fe l de relaţii incestuoase cu au torită ţi le g u ­ve rnam en ta le om eneşti . P uterea politică şi cea religioasă se vor uni într-o legă tură nes fin ta care va căuta să fo r ţeze fiecare persoana de pe năm in t, să se a lă ­ture lor in acest adulter -spiritual (Apocalips II)-

Şi cu excepţia unui mic g ru p de credinc ioşi, care vor re fuza s;u fie necredincioşi fa ta de D u m n e ­zeu, această com binaţie politi- co-religioasă, vcravea un r e m a r ­cabil succes — exact aşa cum a n ­ticul Babilon a in fr in t poporul Vechiului T es tam ent. D ar nu tre­buie să u ităm că acest succes a l Babilonului se va dovedi a fi ru i ­na, d i s t r i u a lui.

în Apoc. 18,1. loan vizionarul, vede un alt înger care. avea o p u ­tere mare, o m are au tori ta te şi «un g la s tare». Aces t înger a lu ­minat în treg p ă m în tu l cu s t r ă ­lucirea lui. El reprezenta o c o m ­binaţie a celor trei îngeri pe care loan i-a vă zu t şi despre care ne vorbeşte în cap. 14. A ces t înger putern ic a s tr iga t şi el «cu g las tare»... A căzu t, a căzut B ab ilo ­nu l cel mare... , pen tru ca toa te neam uri le au băut din v inu l m i ­niei curviei ei, şi îm păraţi i p ă ­m în tu l ui au curv i t cu ea, şi ne ­gustor ii p ă m în tu lu i s-au îm b o ­g ă ţ i t prin risipa des fă tări i ei» (v. 2 - 3 ) .

A ce s te verse te aduc ta lumină o unire largă a forţelor re lig ioa­se, poli tice şi economice, a d u n a te într-o uriaşă conspiraţie a răului des tina tă a s fă r îm a poporu l cre ­dincios al lui D um nezeu .

în final sen tin ţa de m oar te va fi p ronun ţa tă îm po tr iva tu turor acelora care re fuză să m eargă pe acelaşi d ru m cu această pu te rn i ­că com binaţie a apostaziei îm p o ­triva lui D um nezeu . «I s-a da t putere să dea su flare icoanei f ia ­rei, ca icoana să vorbească, şi să facă să fie omorîţ i toţi cei care nu se vor închina icoanei fiarei». (Apoc. /.?, 15).

A şa d upă cum poporul lui D u m n e ze u din Vechiul T es ta ­m en t a s ta t în fa ţa nimicirii lui de către îm părăţia B a b i lo n u lu i . tot as t fe l poporu l lui D u m n e ze u din zilele din urmă, va s ta în faţa nimicirii lui de către B abilonul spiritual.

13

A d u l te ru l unui soţ sau al unei soţii, în se a m n ă necredincioşie f a ­ţă de le g ă m in tu l căsătorie i: fap ­tul acesta n im iceşte le g ă tura cre- dincioşiei în tre cei doi. De aceea D u m n e ze u fo loseşte acest ter­men al des fr înări i sau curviei spre a reprezen ta necredincioşia spir ituală care n im iceşte « legă ­tura cea in t im ă şi p lăcu tă a că ­sătoriei», şi care n im iceşte legă ­tura purităţii m orale şi sp ir ituale pe care D u m n e ze u doreşte s-o ai- be cu poporu l Său .

Tot ast fe l Babilonul, care a fă ­cut ca na ţ iun i le p ă m în tu l u i , mari şi mici, să bea din vinul d e s fr în ă ­rii ei (ceea ce în se a m n ă unirea cu ea în apos ta z ie ) , trebuie să fie un s im bo l al falsei religii care a trage pe oameni, bărbaţi şi fe ­mei, depar te de D um nezeu . Şi

Curierul Adventist • M artie 1991

Dar D u m n e ze u a in terven i t in favoarea poporului Său . El i-a apăra t şi va face lucrul acesta şi in viitor.

A p o s to lu l iubirii, Ioan, a mai auzit o voce din ceruri făc ind apel la m inorita tea credincioasă lui D u m n e ze u , ră m a să pe p ă m in t să se separe, să iasă din m ijlocu l acestei renega te uniuni re l ig ioa ­se. «Apoi am auzit din ceruri un alt g las , care zicea: Ieşiţ i din mi j- locul ei poporu l Meu, şi s ă nu fiţi păr taş i la păcatele ei, ca să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!» Apoc. 18,4.

Este dureros, dar adevăra t, că nu m u lţ i vor răsp unde . De fapt, nici din lu n g a robie bab ilo ­n iană nu toţi israeli ţii s-au în tors

Adunarea generală electivă a conf. Braşov

(u rmare din pag. I I )

ca dr ul Confer inţei — un pas to r bun pen t ru c om un i t a te a Braşov, iar d însul a fost cel ales». Fra te le Niculescu, a d r e s în d u - s e a d u n ă ­rii, a măr tur i s i t : «Sînt conştient de u r ia şa r ă s p u n d e r e ca şi de lip­sur ile mele. Mă v ă d ca un pitic îna intea unui munte . D ar cînd îmi ridic ochii spre munte le a c e s ­ta, a j u to r u l îmi vine de la D o m ­nul. Aştept să vă ruga ţ i mul t pen t ru mine, căci aici nu va fi l uc ra re a mea, ci a tu tu ror . V-aş solicita ca S aba tu l vii tor să va r uga ţ i şi să postiţi pent ru l u c r a ­rea no as t r ă . Es te t impul să ne pr indem mai mul t de cer decît de pămînt» .

Comite tu l de propuner i , după al te ore de lucru, a veni t în faţa adun ă r i i cu r ap or tu l final cu pr i ­vire la toţi ceilalţi s lu jb aş i ai c o n ­ferinţei: Peicu Virgil , secre ta r , Zgun ea Victor, t rezor ier , Kest- ner Radu, d irec tor de d e p a r t a ­mente, Bă luţoiu Victor, pas tor , I s t r a t e Vasile, pas tor , Mar in A u ­rel, m e m b r u laic. Lista a fost vo ­ta tă cu 83 votur i pent ru şi o a b ­ţinere.

î n para le l , a lucra t şi comite ­tul de ac redi tăr i , co m pus din u r ­mător ii : Boc ăne anu Adri an , pr e ­şedinte, Che lbege anu Apostol , M it ran Costel , Tom a Gheor- ghe, Asemite Const an t in , m e m ­bri. A d u n a r e a G ene ra lă a a c r e ­d i tat u r m ă to ru l pe rson al ecle- siastic al conferinţei: Pas to r i în ­tări ţi prin b inecuvîntare : Che lbe ­gea nu Apostol , M it ran Costel ,

in luda . Nu! M u lţ i au ră m a s in locurile captivităţii lor, pen tru bogăţie, p en tru că o viaţă lipsită de prob lem e şi răspunderi i-au captivat. Is toria a în reg is tra t to t ­deauna fa p tu l că num a i un mic num ăr , in com para ţie cu marea m ajorita te , a u rm a t pe d r u m u l neprihănirii. Acelaşi lucru se va in t im p la şi in capt iv i ta tea sp ir i ­tua lă din zilele din urmă. N u m a i puţin i vor fi aceia care vo r a s ­culta ape lu l special făcu t de D u m n e ze u şi t ra n sm is «cu voce tare» de a ieşi din Babilon spre a lua poziţie ho tăr i tă a lă tur i de D u m n e ze u şi de a d ev ă ru l Său.

A celora care insă nu vor ezita şi vor lua po l i ţ ie fa ţă de ade-

Zgunea Victor, Bas ton Ioan, B ă ­luţoiu Victor, Dan Viorel, G ea n ta Ion, I s t r a te Vasile, Kes tn er R a ­du, Niculescu Emil ian , S tanciu Daniel, S tă nc u le scu Dumit ru , Toma Gheorghe, Steblea Gheor- ghe, Taj ti Ioan. P as to r i a s i s ­tenţi: Ca lo tă Ionel, Codescu Ro ­meo, Co joca ru Marius , J e rc an Dănu ţ , N ag y Karoly. Lista a fost vo ta tă în b loc cu 83 de votur i pen t ru şi o abţ inere.

O d a tă cu aceas ta , o rdi ne a de zi a primei A dunăr i G ene ra le a Confer inţei B r a ş o v a fost p a r c u r ­să, ia r lucrul pen t ru o r*ouă pe­r ioadă de trei ani poate să î n ­ceapă.

Cît de potr ivite sînt , în faţa aces tui început de ac tivi tate, î n ­demnur i l e da te poporului de c ă ­t re Iosua în p r e a jm a încheierii misiunii şi vieţii sale: «P un eţ i -vă toa tă pu te re a ca să păziţ i şi să împliniţ i tot ce este scris în c a r ­tea legii... Alipiţi-vă de D o m ­nul, D umnezeul vos t ru , cum aţi făcut şi p înă în ziua aceas ta. . . Vegheaţ i d a r cu luare am in te a s u p r a suf le te lor voas t re , ca să iubiţi pe Domnul , Dumnezeul vo ­s t ru» ( Io su a 23. 6.8.11).

D. Bocăneanusecre ta r u n iune

Timpul numai mărime fizică

(urmare d in pag . 10)

t impur i , dura ta z i le lo r şi n o p ţ i lo r era ega lă , d e c i axa de rotaf ie a p lanete i nu avea înclinarea, care a dus la apar i ţ ia ano t impur i lo r d u ­pă po top , încl inare faţă de orb i ta solară pe care planeta o are şi în prezent.

văr, D u m n e ze u îi va îm brăca cu neprihănirea D om nu lu i Hristos, care să le ş teargă păcatele şi să le îndepărteze nelegiuirea. Ei p rim esc pacea şi .viaţa veşnică îm p re u n ă cu D o m n u l vieţii şi al veşniciei.

Proorocul lerem ia , prin insp i ­raţie divină ne prezin tă tab lou l celor ce vo r lua a ti tud ine p en tru D u m n e ze u şi adevăr.

« în zi lele acelea, în vrem ea aceea, zice D o m n u l — se va că­uta nelegiuirea lui Israel , şi nu va mai fi, şi păca tu l lui Iu d a nu se va m ai găsi; căci voi ierta ră ­m ăşi ţa pe care o voi lăsa», l e ­remia 50,20.

Ce tablou m inuna t!

Schimbarea înc lină rii axei te re ­stre, pu fea m od if ica în truc îtva d u ­rata în secunde, a unei rotafi i în jurul axei sale, dar pu tem af irma cu ce rt i t ud ine că de la p o to p p înă în prezent , durş ta în secunde a unei zi le este aceeaşi cu cea ac­tuală, determ inată cu prec iz ie d e către as t ronom i.

Şi acum să revenim la «ceasul atomic cu Cesiul 133», ev id en t un asemenea ceas nu putea fi in f lu ­enţat de aceste fenomene, t impu l marcat de acest ceas, f i in d la locul respec t iv acelaşi, o r iunde s-ar afla în universul nostru.

Dar noi oam en ii nu am avut un asemenea ceas de la începutur i le lumi i, deci nu pu tem şti cu p r e ­cizie cî te secunde au t recut de atunci şi dec i cum, a evoluat no ­ţiunea de t imp, în cursul v ie ţ i i p la ­netei noastre.

Totuşi noi şt im ceva abso lu t exact şi anume succesiunea de z i­le, în d e f in iţ ia B ib lie i, care s-au scurs de la creaţiune şi p în ă în p rezent. A ces te zile sînt co recte şi adevărate, e le ne permit să l o ­cal izăm în t im p, cu prec iz ie , f ie ­care Sabat; c în d t rebu ie să ne od ihn im , aşa cum a făcut şi Crea­torul , după p r ime le şase zi le — Genesa 2, 2 — 3.

Aceste zile, în d e f in iţ ia dată de B ib lie , ne afirmă cu o s iguranţă de netăgădui t , crearea lum ii noa­stre, cu to t ce se află pe ea, în şapte z ile , nic i în mai multe nici în mai pu ţine , cum t in d să admită chiar unii.

Cît înseamnă aceasta în secun­de le ceasului atomic? Cu s iguran­ţă că vom afla la venirea scum­pu lu i nostru M în tu i t o r , Creatorul acestei lumi, dacă vom d o b în d i prin El, viaţa veşnică.

PETRU M. DRANCÂ Prof. dr. în f iz ică

14 Curierul Adventist • M artie 1991

IN MEMORIAMG. PROKSCH

1905— 1991

«Nu ştiţi că un om mare , o c ă ­petenie a că z u t as tăz i în I s r a ­el?» 2 Sam. 3,38.

Este cu nepu t in ţă să poţi s p u ­ne în cuvinte noble ţea deosebită a unui ca r a c te r de o îna l tă ţ i nută moral ă . Es te greu să prezinţi s im ţăm in te le şi v ia ţa unui s lu j i ­tor al lui D um nez eu aş a c u m a fost fr. G eo rg ie Proksch.

în adevăr . . . un mare om a c ă ­zut as tăz i p r a d ă morţii . U n om m a re prin c a r a c t e r u l său, m a re prin inf luenţa pe ca re a avut -o a s u p r a m ul to r genera ţ i i de s l u ­ji tori ai lui Dumne zeu . M a re prin modest i a sa, m a re prin l e g ă tu r a lui cu Dumnezeu.

F ra te l e G eorg ie P ro ksc h vede lumina zilei la 19 apr il ie 1905 în com una D o rn a C îndreni din jud. Su ceava , înt r -o familie care l-a hă ră z i t preoţiei. F ire co n te m ­pla tivă şi ce r c e t ă t o a r e s tu d i az ă cu avidi ta te Sf inte le Scr iptur i . Dor in ţa de des ăv î r ş i r e îl face să int re în unul din cele mai as p re ordine că lu g ă re ş t i ale Bisericii Rom ano-Ca tol ice din care făcea par te . Asem enea lui Luther se ex ­pune pr ivaţ iuni lor de tot felul m e rg înd pînă la mor t i f icarea t rupului , pen t ru a a junge la d e ­s ăvî rş i r e prin efor tur i personale . D ar as em e nea mare lu i r e f o rm a ­tor, suf letul lui t î n jea după a d e ­v ă r a t a sfinţire, după cu noa ş t e re a tainei ce a fost descoper i tă la v re ­mea cuveni tă. Tînjea după o r e a ­lă c unoa ş te re a D om nu lu i şi Mînt ui torulu i no s t ru Isus H r i s ­tos.

Ace as t a a fost ţ in ta vieţii sale. Acest dor al inimii şi suf letului să u l-a î nd rep t a t spre a d e v ă r a t a cun oaş t e re a Domnului , în s t r ă ­lucirea pur i tă ţ i i Sale celeste. în pagini le Scr ip tur ii I s-a desco pe­rit Fiul lui D um nez eu , a ş a cum l-a v ă z u t şi înţeles în exper ienţa sa de zi cu zi. Cu suf le tu l înse ta t soa rbe la a d e v ă r a t u l izvor. Şi monahul se lasă învă ţa t . Ci tă

bucur ie i-a p ro d u s aces t lucru, o bucur ie ce l-a s t ăpî ni t şi în căl ­zit toa tă v ia ţa sa. Ieşind din apa botezului îşi c o n s a c ră v ia ţa lui D um ne zeu şi s luj ir ii aproapelui . P r o g r a m u l vieţii lui l-a î m p r u ­m u t a t de la ma re le Pavel . «Şi să-L cunosc pe El, şi pu te rea î n ­vierii Lui, şi p ă r t ă ş i a sufer in ţe lor Lui, şi să mă fac aseme ne a cu m oa r t ea Lui; ca să a j u n g cu orice chip dacă voi putea , la învierea din morţi». (Fii. 3,10— 11).

Acest p r o g r a m a const i tu i t obiectul vieţii şi activi tăţ ii sale. în 1931 se că să to re ş te cu sora P rof i r a Teodorescu, întemeind un cămin creş tin, în c a r e vo r r ă ­săr i trei v l ă s t a r e — Lidia (1932); Gabr ie l (1935); Danie l (1937). Bucuri i da r şi ră sp unde r i noi.

î n p e r i o a d a a n i l o r 1927— 1932 îl g ă s im luc r înd în cadr ul Uniuni i se cre t a r în c a d r u l se cre ta r i a tu lu i Uniuni i şi la r e ­dacţie, pen t ru l imba g e r m a n ă . Aici va avea ocazia să se dezvol te în co l abo ra rea cu fraţ i i P. P au - linii, P. P ă u n e s c u , D. F lo rea şi alţii, p en t ru ca re avea o deosebi ­tă considera ţ ie .

Locul său, m e n ir ea sa era însă la ca ted ră . Astfel , în 1932 îl g ă ­sim profesor de Biblie la In s t i t u ­tul Biblic de la Braşov . Suflet deschis, apr op ia t inimii celor do ­ritori să înveţe, i n t ra ns ig en t şi ca tegoric , a a v u t un rol deosebi t în educ a re a m u l to r genera ţ i i de pas tori .

F ra te l e P r o k s c h a fost un om al rugăciuni i . C a m e r a de r u g ă ­ciune din căminul elevi lor e r a lo­cul unde preceptorul P roksch se ruga cu fiecare elev. P l în g e a cu fiecare în p a r t e şi se bucu ra cu fiecare dint re ei. Deşi, ca pr ofe ­sor, nu e r a omu l com promisului— e r a plin de iubire. Toate p re ­dicile lui e r au pline de per so ana Domnulu i şi Mîntui torulu i no ­

st ru I sus Hri s to s , de iubirea Lui.

D u p ă 1949 cînd regimul to ta l i ­ta r ne conf iscă imobilul şcolii de la Braşov , f ra tele Proksch , va lu ­cra ca pas tor la Sibiu. î n t r e anii 1951 — 1953 es te preşedinte le Confer inţei Trans i l van ie i de Sud. Ca mul ţi români de or ig ine g e r m a n ă din ţ a r a nos t r ă , c u ­noaş te în aces t t imp persecuţi ile regimului de atunci . P e n t r u un ges t de îm pre ună s imţire şi a j u ­to rar e a unui compatr io t , a re mul t de suferit .

Activează ca p a s to r în M old o ­va la Iaşi , Botoşani , iar din 1957 revine ca p a s to r la Ploieşti , Alexandr ia , Mediaş , şi din nou Ploieşti , p înă în 1972 c înd se pe n ­s ionează, r ă m î n î n d însă mereu activ p înă în u lt imele zile ale v ie ­ţii sa le .

F ra te l e G. P ro ksc h a d o a r m e în Domnu l liniştit şi plin de î n ­credere în Mîn tu i to ru l său. M ie r ­curi 9 ianuar ie a avut loc înmor- m în ta r ea sa la Ploieşti . Famil ia şi un m a re n u m ă r de fraţi , surori , prieteni şi cei ce l -au c u n o s ­cut, au lua t pa r te la serviciul d i ­vin de în m o rm î n ta r e , conducîn- du-1 as tfel la locul odihnei sa le t emporar e .

F ra ţ i i pas tor i L. F o rr ay , V. S g u n e a şi D. P opa au subl in ia t per so na l i ta te a celui d ispă ru t şi cuvintele de mîngî i ere şi de n ă ­dejde a le Sfinte lor Scr iptur i.

Cî t ad e v ă r cup r ind cuvintele Scr iptur ii ; «Fer ice de acum î n ­colo de morţ i i ca re mor în D o m ­nul». Apoc. 14,13.

C O M I T E T U L U N I U N I I

Curierul Adventist • M artie 1991 15

INTERVIU CU CALVIN ROCK

Cu ocazia v i z i te i în fara noastră a f ra te lu i C a lv in Rock, v ic e -p re ş e d in fe al C o n fe r in ţe i G e n e ra le — fr. D. Popa, redacto ru l rev is te i noastre a avut o c o n v o rb i re cu oaspe te le p r i v i n d b iserica şi m is iu ­nea ei g loba lă , Cu această ocaz ie f ra te le Rock a avut amabi l i ta tea să răspundă la u rm ă to a re le î n ­t rebă r i :

D.P. — Care crede vice-preşedintele Conferin­ţei Generale că este obiectivul principal al b i­sericii, acum cînd ea se află la începutul aplicării planului Misiunii Globale!

C.R. — Personal, c red că este im por tan t acum ca b iser ica să-şi concen treze aten ţ ia asupra t e o lo ­g ie i cruci i . Da, este d e o s e b i t de im por tan t ca b i ­serica să p r o m o v e z e t eo lo g ia cruc i i D o m nu lu i Isus Hristos. Aceasta nu pen t ru că nu am c rede acest adevă r f u n d a m e n ta l , da r se pa re că o seamă de alte lucrur i au făcu t ca acest ad evă r să a jungă— în zi le le noastre — mai obscur. De aceea avem dato r ia să înăl ţăm mai presus d e o r ice , crucea D om nu lu i Hristos.

D.P. — Ce credeţi că trebuie făcut pentru a avea un puternic corp spiritual al bisericii în care sînt cuprinşi deopotrivă atît pastorii, cît şi membrii bisericii!

C.R. — C re d că p e l î ng ă stud ie rea C u v în tu lu i lu i Dumnezeu, t r e b u ie să sub l i n ie z d in nou, n e vo ia de a ne aţint i p r i v i r ea asupra cruc i i D o m nu lu i H r i s ­tos. C re d că t r e b u ie să ne ocu pă m de pas tor i i noştri , făc înd to tu l pen t ru inspi ra rea lor , căci în acest fel şi m e m b r i i noştr i vo r fi inspi raţi pe n t ru lucrare. C red d e asemenea că şi cei d in ad m in i s t ra ­ţ ie t r e b u ie să f ie imp l ica ţ i în hrăni rea , inspi ra - rea, instrui rea, d i rec ţ ionarea , in fo rmarea şi m o t i v a ­

rea pastor i lo r . C în d acest lucru se va rea l iza în viaţa şi act iv i ta tea pas to r i lo r , e i vor f i a tunci e l e ­men te cata l izatoare a le un i tă ţ i i b ise r ic i i .

D.P. — Care este aportul pe care Conferinţa Generală îl poate aduce la instruirea de către Diviziuni, Uniuni şi Conferinţe a pastorilor, pen ­tru realizarea Misiunii Globale!

C.R. — Aş a cum c re d că ştiţi, f iecare d i v i z iu ne este un o rgan ism , o e x t in de re a Confe r in ţe i G e ­nerale. Ca o rg an iza ţ ie m o n d ia lă a b iser ic i i , C o n ­fer in ţa G en e ra lă este com pusă d in U n iun i le d i n lumea înt reagă. D iv iz iu n i l e sînt s imple canale de t ransmis ie ale Con fe r in ţe i Genera le . De aceea se aşteaptă ca aceste organ isme ale C o n fe r in ţe i G e ­nera le ( d i v i z i u n i l e ) să co lab o reze î n d e a p ro a p e cu Un iu n i l e pen t ru stab i l i rea p r i o r i t ă ţ i l o r şi îm p l i n i rea lor. Dar nu cred că t r e b u ie să aştep tăm to tu l de la cei d in c onducerea C o n fe r in ţe i G en e ra le de la W ash in g to n sau de la Si lver Spr ing. Ei sînt p rea d e pa r te şi nu p o t aprec ia cum se cuv ine ne vo i le c îm pu lu i m ond ia l în toa te de ta l i i l e şi pa r t i cu la r i t ă ­ţ i le lui. Ast fe l că cei de la D iv iz iu ne au da to r ia de a t ransmi te şi im p l im en ta în t regu l p lan şi p r o ­gram de inst ru ire, inspi rare, in fo rmare , m ot iva re şi d i rec ţ io n a re a t u tu ro r luc răr i lor , p r i n t r - o st rînsă legă tu ră şi c o labo ra re cu c im p u r i l e ce com pun d i ­v iziunea.

D.P. — Nu este un secret că foarte mulţi dintre membrii şi pastorii noştri privesc şi aşteaptă foarte mult şi multe de la Conferinţa Generală.

C.R. — Lucrul acesta este greşit . No i t re b u ie să în ţe lege m ro lu l şi o b l ig a ţ ia d iv iz iu n i lo r . Aşa cum am spus f iecare d i v i z iu n e este o e x t in d e re a C o n fe r in ţe i Genera le . Dacă nu în ţe lege m acest lucru vom avea necazur i , aş tep t în d prea m u l t şi m u lte de la c î teva pe rsoane d i n W a s h in g to n sau S ilver Spr ing — care să dea un răspuns la toate p r o b le m e le f ie e le f inanciare sau de a l tă na tu ­ră.

D.P. — Avem acum un preşedinte tînăr al C on­ferinţei Generale. Care credeţi că trebuie să fie relaţia şi legătura dintre vechea generaţie şi noua generaţie de pastori şi credincioşi!

C.R. — C re d că f iecare d in t re noi este m înd ru de nou l şi t înăru l nostru p re şed in te al Con fe r i n ţe i Generale. C red că sînt spreanţe mar i şi î n d re p tă ţ i ­te, de a avea idei noi care să ne ajute. Toţ i ne dăm seama că f iecare g e ne ra ţ ie are caracter is t ic i le ei specif ice. C re dem că noul p reşed in te al C o n ­fe r in ţe i G enera le este destu l de m atur ca să în ­ţe le ag ă ce le ce stau înaintea b is e r ic i i , în decada următoare. El s-a născut în t r -o fami l ie de creşt in i advent iş t i . Tatăl său este pastor al b is e r ic i i ad - vente.

Putem spune de c i că este b ine în rădăc ina t în vech ile t rad i ţ i i ale b iser ic i i , pe care le în ţe lege bine. Cu ce r t i t ud in e că el va con t inu a vechea t ra ­d i ţ i e conse rva toare a b iser ic i i — cu m etod e noi. De asem enea el este destu l de în ţe lept a fo los i toa te fo r ţe le b iser ic i i , d i n toate genera ţ i i l e , d e a fo lo s i e xp er ie n ţa îna intaş i lor în de z v o l ta rea b i s e r i ­cii. C red că nou l nostru preşed in te este în t r -o e x ­celen tă p o z i ţ i e spre a pu tea p r i v i cu s impat ie în ambe le d i recţ i i .

D.P. — Stăm înaintea unui nou an 1991. Doriţi să adresaţi un cuvînt credincioşilor şi pastorilor

16 Curierul Adventist • M artie 1991

bisericii advente din România!C.R. — Vreau să spun că acesta es te al d o i le a

an al u l t im u lu i d e c en iu d i n cel de -a l do i l ea mi len iu . Stăm îna in tea ce lu i de-al t re i lea mi len iu . A u t recu t d o u ă mi i de ani de la naşterea în t r u p omenesc a Dom nu lu i ţ i M î n t u i t o r u lu i nostru Isus Hristos. A r fi un lucru d e o s e b it să pu tem pe t re ce al t re i le a

m ilen iu în slavă. Dacă vom înălfa pe Hr istos, cruce Sa, s îng e le şi nepr ih ăn i r ea Lu i în v ia ţa noastră şi a ace lo ra cu care lucrăm, vom v ed ea rezu l t a te le şi vom avea pu te rea d e care avem nevo ie . De fapt aceasta este unica speran ţă de a a ju n g e să facem vo ia lu i D um nezeu în v iafa şi lucrarea no a ­stră.

RUGÎNDU-NE UN II PENTRU ALŢII

(urmare din cop. I I )

mai puternică în i sus şi în f ăg ădu in ţe le Sale ; dispoziţ ia de a face faţă morţi i ca un ho ta r că t r e veşnicie. Acela pen t ru ca re se î na l ţ ă rugăciuni este copleşi t de binecuvîntăr i !

3 . Pentru cei din ju r . Legă tur i le rugăciunii , c a ­re înc u ra je az ă pe beneficiar şi t r a n s f o r m ă pe cei care se r o a g ă oferă şi ocazii de m ă r t u r i e inspi ra toare . Devine ceva n a t u ra l să vorbeş ti despre Dumn ezeu după ce ai vorbi t cu El, pen t ru că p r e ­zenţa Sa es te de ja simţită. Alţii vor dori să se unească în t r -o gr upă spi r i tua lă ai cărei membri se îngr i jesc at ît do mul ' pent ru alţii.

At î t a vreme cît lum ea îşi cont inuă a l e r g a r e a ei că t r e d i s t ru g e re a f inală şi pe m ă s u r ă ce veni rea iui I sus se apropie din ce în ce mai mul t , ocaziile pent ru ru găc iu ne şi mot ivele pen t ru mi jlocire vor con t inua să se înm ul ţeas că . D ac ă ne simţim n e ­folositori şi izolaţi, dacă ne î n t re băm cum am putea îndeplini u n rol semnif ica t iv în famil ia lui Dumnezeu , să ne un im în p ă r t ă ş i a ac t ivă a celor credincioşi îngenunchia ţi ! iim pă r ta ş i a d e v ă ­raţi ai d r ag ost e i Mîntui torului ! Să ne r u g ă m p e n ­tru alţii!

IN VALEA UMBRELOR MORŢII

La da t a de 19 iulie 1990 a î n ­ce ta t din viaţă f ra tele Mihai Ghe- rasim, fost a n g a j a t a! Bisericii YZ.S.

N ăsc u t la 13 a u g u s t 1903 în co m una Dol jeşt i , jude ţu l Neamţ , cu n o a ş t e cr ed in ţa din t i ­nereţe şi p r im eşt e botezul biblic la 15 iunie 1931 prin f ra tele Alexe Nicolae.

Devenind m e m b ru al bisericii advente, îm pre ună cu alţi t i ­neri , se în ro le az ă în l u c ra re a de colpor ta j , iar la da ta de 1 a u g u s t 1948 es te a n g a j a t ca pas to r- a s i s - tent în c a d r u l Confer inţei D u n ă ­rea, f iind apoi t r a n s f e r a t la C o n ­fer inţa M u n te n i a p în ă în ariul 1960, c înd es te num it a d m in i ­s t r a to r la C a s a de Odihnă din Sovata , de unde se pens ionează în anul 1974.

După pensionare se r e t r a g e in local i tatea Doljeşt i — Neamţ , iar ultimii ani îi pet rece în local i ta ­tea S t r u n g a , j u d e ţu l Iaşi, unde îşi încheie a l e r g a r e a pe acest pă- mînt.

F ra te l e Mihai G h e r a s i m a fost un bun creş tin, s incer şi devota t lucrări i pe ca re a îndepl ini t -o cu mu l t ă d r ag os te .

încheie v ia ţa sa cu năd e jd ea în suf let că la a r ă t a r e a g lor ioa să a Dom nu lu i Isus va a v e a şi dîn- •qil par te de p r im a înviere.

M IH A ILGHERASIM

1903— 1990

î n m o r m î n t a r e a a avut loc în local i tatea S t r u n g a , unde a fost însoţit la locul odihnei te m pora re de un m a re n u m ă r de f ra ţ i şi s u ­rori c a r e l-au cunoscut .

Cuv în tu l de mîngî ie re pen t ru cei r ă m a ş i a fost ros t i t de fraţii pas tori : C o l ţu n ea c Vasi le — c o n ­silier la C onfe r in ţ a B acă u şi de f ra tele M e re a lb e Gheorghe.

«Fer ice de morţ ii ca re mor in Domnul».

Comite tu l Uniunii

*

A d o ar m e în D o m n u l la v î r s t â «pa t r i a rha lă » fr. Ion Similie, din Com un i t a te a Moreni, Confer in ţ a Bucureş ti .

Fr. Ion Similie vede lumina zi ­lei la 11 apr i l ie 1899 în C o m u n a V in gar d , jude ţu l Alba. în anii bărbăţie i cu noa ş t e a d e v ă r u l şi încheie le găm în tu l prin botez cu Bunul D um nez eu , în iu­nie 1930.

A fost ac tiv în com un i ta te şi ca pr im-diacon s-a ocupa t de cei ce au nevoie de iubi rea şi sp r i ­j inul nos t ru . î n famil ia pe ca re o în temeiază în anul 1937 se n as c şase copii; bucur ie , re sp onsa b i l i ­tate, r u g ăc iu n e şi m unc ă c ins t i ­tă.

B in ec u v în ta re a iui D um nez eu a fost în p e r m a n e n ţ ă prez en tă în ca sa sa.

înc h ide ochii în n ă d e jd e a î n ­vierii din morţ i şi a vieţii veşnice, a l ă tur i de cei scumpi ai familiei şi îm p re u n ă cu toţi r ă s c u m p ă r a ­ţii D o m n u lu i din toa te ve a c u r i ­le.

Redacţ ia

«Cei c e cau tă p e D u m n e z e u II vor lăuda». Ps.22, 26

D oa m ne » se r u g a c în d v a s f în tul Augus- tin, «fă-mă în s t a re să ştiu şi să î n ţ e ­leg, dacă un om t rebu ie ma i întîi să se ro ag e

Ţie pent ru a ju to r , sau să Te laude?»«D oamne , fă-mă în s ta re să înţe leg dacă omui

trebuie să Te cu noa sc ă mai îna in te de a ape la la Tine pent ru a ju tor! D a r dacă nu Te c u n o a ş ­te, cum să se roag e Ţie?».

C a oameni ce că u t ă m pe Dumnezeu, t rebuie să ne r u g ă m Lui, să av e m com un iu ne cu El ca mi jloc de cunoa ş te re şi apropiere .

Trebuie să-L c ă u tă m pen t ru că s în t em făcuţi după chipul şi a s e m ă n a r e a Lui (Gen. 1,27). S î n ­tem deci din D umnez eu şi este nu m ai drep t să c ă u t ă m să ne în toa rce m la or igine. Căci A to t ­puternicul n o s t r u C r ea to r a pus în noi «g în du l veşniciei» (Ecl. 3,11), un punct de spr ij in al Celui veşnic în fiinţa um ană .

O m ul t rebuie să în ţ e l eag ă că pe Isus Hri s to s nu-L putem că u ta din in teres subiectiv, egoist.

î n pr imu l r înd pen t ru că în fa ţa Lui totul este descoperi t şi nu ne pu tem apropi a de EI cu g îndur i ascunse , duplici tare.

î n al doilea r înd , pent ru că interesul a n u lea ză iubirea şi a c e a s t a nu numa i în relaţii le n oas t r e cu Dumnezeu, ci şi în relaţii le n o a s t r e in te ruma- ne. P e n t r u că ră m îne de n e î n l ă t u r a t ad e vă ru l că noi t rebuie să-L c ă u tă m pe D um nez eu det erm ina ţ i de iubire. D u m n ez eu este iubire, s în t em din D u m ­nezeu, deci izvorul existenţei no as t r e este iubirea, şi nu există o a l t ă cale de c u n o a ş te re şi apropieri* de Dumnezeu.

Să nu ui tăm că... «nu noi am iubit pe D u m ­nezeu, ci... El ne-a iubit pe noi şi a t r imis pe Fiul S ău ca jer t fă de i spăş i re pen t ru păcat e le noas t re» (1 Ioan 4,10).

P e n t r u mîn tu i r ea n o a s t r ă , El a făcut totul.

Pe Golgo ta , Fiul lui D um nez eu a folosit a r ­gume ntul s up rem — IUB IR E A ISP ĂŞITO A RE, în c a m e r a de sus însă , a tunci cînd a c ă u t a t să sensibil izeze inimile ucenicilor Săi, a folosit actul umilinţei — A R G U M E N T U L IUB IRII IER T Ă ­TOARE.

El le-a s p ă l a t picioarele. S-a p lecat îna in tea lui Pe t r u , ca re avea să se lepede de El, cău t î nd să-l facă să în ţe leag ă iubi rea i spăş i toa re şi ie r ­t ă to a r e a ÎN V Ă ŢĂTO RU LU I lor. S-a plecat îna in tea lui Iuda, în a cărui pu ngă se af lau a r ­gintii vînzări i , făc înd un ul t im apel la suf le tu l său. S-a ap lecat şi a sp ă la t picioarele celor lal ţ i ucenici, c a r e aveau să -L lase s ingur . A fost u l ­timul apel al Fiului lui Dumne zeu , apel care după evenimente le Golgote i a v e a să lucreze cu putere a s u p r a ucenicilor Săi.

IU B IR E A IERTĂTOARE şi IUB IR E A I S ­P ĂŞ IT OARE s în t a r g u m e n te l e suprem e ale dum- nezeirii, folosite în f av o a re a n o a s t r ă . De ac e ­ea, psa lmis tu l avea d rep ta te , a tunci c înd spun ea că «cei ce-L ca u tă pe Dumnez eu , să-L laude».

M IN U N E A ZA - T E C E R U L E ŞI RAMÎI Î N ­C R E M E N I T P A M ÎN T U L E !