Upload
others
View
1
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
CATEDRA ȘTIINȚE PENALE
CURRICULUM
la disciplina
„DREPT PENAL COMPARAT”
(Ciclul I)
AUTOR:
Alexandru MARIȚ,
dr. în dr., conf. univ.
Contact direct: 28/10
Curs teoretic: 14/5
Lecţii practice: 14/5
Lucru individual: 62/80
Forma de evaluare: examen
Nr. de credite: 3
Aprobat la şedinţa Catedrei Științe penale
din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10
Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la ședința Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9
CHIŞINĂU - 2013
2
I. PRELIMINARII
Cursul special “Drept penal comparat” este destinat pentru a familiariza studenţii
din ultimul an de studiu la specialitatea Drept public cu specificul evoluţiei dreptului
penal în sistemele de drept ale diferitor state pînă la momentul actual. Cunoaşterea
dreptului penal al altor state constituie o primă şi indispensabilă etapă în obiectul,
metodologia şi sarcinile Dreptului Penal Comparat.
Totodată cursul specializat “Drept penal comparat” este destinat studierii de către
studenţii-jurişti, саге vor afla despre situaţia şi tendinţele contemporane ale dreptului
penal al statelor străine, ale căror sisteme de drept au o influenţă nemijlocită în
dezvoltarea sistemului nostru de drept, în special а dreptului penal.
Includerea acestui curs în programul de studiu este determinat de mai multe
cauze.
În primul rînd, este vorba despre momentul reformelor legislative, cînd este nevoie
imperic de а studia sistemele de drept ale altor state (şi anume, а vedea locul ramurii
dreptului penal). De la sine este înţeles faptul, că atribuirea Republicii Moldova la
sistemul de drept socialist а decăzut în virtutea apariţiei noilor relaţii economice, politice
şi sociale.
În cel de al doilea rînd, cunoaşterea dreptului penal al altor state este necesar
oricărui jurist, саге tinde de а-şi tensifica cunoştinţe fundamentale în domeniul dreptului
penal. Pentru а deveni un jurist cărturar, profesional, lesne trebuie să posezi baza
dreptului penal al ţărilor străine, să-ţi închipui cu desăvîrşire tabloul general al sistemelor
de drept contemporane.
Şi în al treilea rînd, din motive subiective: tendinţa studenţilor de а fi în temă cu
noţiunile cu саге manipulează dreptul penal în statele străine. În deosebi, s-а evidenţiat
faptul la momentul întocmirii tezelor anuale şi de licenţă prin includerea în planul
studentului - analiza comparativă а unor instituţii аle dreptului penal al Republicii
Moldova în comparaţie cu legislaţia penală а altor state (îndeosebi în comparaţie cu
România, Federaţia Rusă, Germania, Franţa, SUA etc.).
Pentru а evita erorile, ce se comit în aceste cazuri şi anume comparaţia unor
instituţii corespunzătoare fără а ţine cont de specificul şi tradiţiile unei sau altei sisteme
de drept, vine а-şi realiza sarcinile cursul în cauză.
Este important de а organiza şi desfăşura conferinţe ştiinţifice şi simpozioane la
tema în cauză, а face traduceri аle legislaţiilor penale ale statelor străine întru
accesibilitatea sporită а acestora.
Reieşind din numărul de ore rezervat studiului cursului în procesul pregătirii
acestui, interesul primar se acordă examinării problemelor Părţii Generale а Dreptului
penal comparat. Însă, întru а fi înţeles specificul sistemului de drept а oricărui sistem de
drept presupus pentru comparaţie – este necesar de а se examina şi trăsăturile Părţii
Speciale а Dreptului penal, la fel normele de răspundere pentru atentatele de bază: contra
personalităţii, proprietăţii şi statului.
3
La baza studiului Dreptului penal comparat а fost pus: Drept penal al Rusiei;
României; SUA; Anglia; Franţa; Germania, Spania, Italia, Canada etc.
Potrivit planului de învăţămînt sînt prevăzute 30 ore de curs, iar evaluarea finală a
studenţilor se efectuează prin colocviu.
În acelaşi timp, se urmăreşte scopul a forma studenţilor următoarele deprinderi:
1. să-şi realizeze existenţa şi activitatea în spiritul respectării legii;
2. să obţină competenţe de a identifica contravenţiile;
3. să aplice sancţiuni respectând procedura contravenţională.
În acest context, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi
programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi
tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a
asigurării calităţii procesului de învăţământ.
Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului
universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de
complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea
cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv. Aplicarea
presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor.
Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al
abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor
sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de
diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de
învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi
aplicare.
Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei
discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de
activitate propriu.
II. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Codul
discipline
Anul
de
studiu
Semestrul
Numărul de ore Evaluarea Responsabil
de modul /
disciplină
To
tal
pre
leg
.
sem
.
ind
ivid
. Nr.
cre
dit
Forma
de
evaluare
S.08.A.092
zi 4 VIII 28 14 14 62 3 examen A. MARIŢ
S.09.A.088
frecvență
redusă
5 IX 10 5 5 80 3 examen A. MARIŢ
4
III. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR
Nr. Unităţi de conţinut Realizarea în timp
C S LI
zi f/r zi f/r zi f/r
1 Introducere în studiul specializat. Noţiune de sistem de drept
şi familie de drept. 2 1 2 1 6 10
2 Izvoarele dreptului penal. 2 2 6 8
3 Noţiunea de infracţiune (faptă infracâională). 2 1 2 1 6 8
4 Subiectul infracţiunii. 2 2 6 8
5 Vinovăţia şi formele ei. 2 1 2 1 6 10
6 Etapele săvîrşirii infracţiunii. 2 1 2 1 6 8
7 Participaţia penală. 2 1 2 1 6 8
8 Circumstanţele ce exclud răspunderea penală (fapta
infracţională). 2 2 6 8
9 Noţiunea şi tipurile pedepselor. 2 1 2 1 6 10
110 Măsuri de siguranţă. 2 1 2 1 6 8
11 Eliberarea de pedeapsă. 2 1 2 1 6 10
12 Sistemul părţii speciale а dreptului penal contemporan. 2 1 2 1 6 8
13 Caracteristica unor categorii de infracţiuni. 2 2 6 8
14 Specificul calificărilor si sancționării infracțiunilor 2 1 2 1 6 10
15 Noi abordări ale dreptului penal la etapa contemporană. 2 2 6 8
Total 30 10 30 10 90 130
IV. COMPETENŢE Competenţe generice:
1. Abilitatea de autoinstruire.
2. Favorizarea soluţionării problemelor prin colaborare.
3. Dezvoltarea abilităţilor decizionale.
Competenţe specifice:
- să demonstreze cunoaşterea instituţiilor dreptului penal compart şi a procedurii penale şi
esenţa normelor juridice ce le reglementează.
- să aplice normele juridico-penale în activitatea practică a autorităţilor organelor publice
(să raporteze activitatea practică a autorităţilor administraţiei publice la normele juridice.
- să aprecieze corect diverse situaţi în baza cunoştinţelor obţinute.
- să demonstreze capacitatea de a lua decizii la nivele operaţionale şi tactice.
- să evalueze locul şi rolul dreptului comparat din perspectiva propriei specialităţi
5
V. OBIECTIVELE GENERALE
La nivel de cunoaştere şi înţelegere:
- să identifice noţiunile de bază despre principalele familii de drept şi trăsăturile specifice
ale acestora în domeniul justiţiei penale;
- să recunoască specificul metodei comparative şi nivelurile de comparaţie în Dreptul penal
comparat;
- să identifice izvoarele de drept penal în diferite sisteme de drept;
- să definească noţiunile infracţiunilor şi clasificarea acestora în diverse sisteme de drept;
- să identifice sancţiunile penale prezente în legile penale ale altor state;
- să însuşească noile tendinţe şi direcţii de dezvoltare ale ştiinţelor penale din străinătate.
La nivel de aplicare:
- să aplice metoda comparativă în confruntarea instituţiilor corespunzătoare de drept penal
din diferite sisteme de drept;
- să determine şi să evidenţieze asemănările şi deosebirile dintre diferite instituţii şi
concepte de drept penal din diverse sisteme de drept;
- să analizeze instituţiile şi noţiunile de drept penal din Codul penal al Republicii Moldova
şi să compare cu noţiunile din legile penale din străinătate;
- să argumenteze necesitatea adoptării de noi instituţii de drept penal cunoscute în legile
penale străine;
- să demonstreze avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă diferite instrumente,
noţiuni de drept penal cunoscute în statele străine şi aplicabilitatea lor în condiţiile
sistemului de drept penal al Republicii Moldova;
- să identifice interpretările date diferitelor noţiuni de drept penal în alte state şi să
evalueze aplicabilitatea şi compatibilitatea lor cu principiile dreptului penal al Republicii
Moldova;
- să interpreteze oportunităţile perfecţionării Codului penal al Republicii Moldova cu noi
mecanisme de drept penal de luptă cu criminalitatea prezente în alte jurisdicţii străine.
La nivel de integrare:
- să formuleze propuneri cu privire la perfecţionarea legislaţiei penale a Republicii
Moldova folosind experienţa furnizată de alte sisteme de drept penal;
- să estimeze eficienţa normelor legislaţiei penale a Republicii Moldova în comparaţie cu
noţiunile analogice din alte state;
- să evalueze şi să prognozeze modul de integrare şi direcţia de dezvoltare a instituţiilor noi
de drept penal, introduse în legislaţia penală a Republicii Moldova;
- să aprecieze rolul diverselor organe de drept din Republica Moldova în implementarea
noilor instituţii de drept penal;
- să utilizeze soluţiile obţinute pe cale comparativă în popularizarea Dreptului penal
comparat în calitate de disciplină care permite alinierea legislaţiei penale a Republica
Moldova la standardele europene şi internaţionale.
6
VI. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUTURI
DREPT PENAPARAT
Subiectul 1. Introducere în studiul specializat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să evidenţieze scopul, obiectul şi
sarcinile dreptului penal comparat;
- să determine sistemul dreptului penal
comparat;
- să aplice metoda comparativă în studiul
dreptului penal comparat şi să
stabilească importanţa acestuia în
contextul ştiinţelor juridice;
- să argumenteze dacă dreptul penal
comparat constituie o ştiinţă sau o
metodă de studiere;
- să estimeze punctele de reper, care au
marcat evoluţia şi au permis dreptului
comparat să treacă de la un simplu
procedeu al spiritului la o metodă
ştiinţifică progresiv afirmată: aporturile
principale ale doctrinei în mai multe
ţări, contribuţiile juriştilor de geniu etc.
(sarcină individuală).
1. Scopuri, sarcini şi sistemul dreptului
penal comparat;
2. Comparaţia în drept: obiectul dreptului
comparat;
3. Metoda comparativă.
Subiectul 2. Noţiune de sistem de drept şi familie de drept
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să definească sistemul de drept şi
familia de drept;
- să identifice structura sistemului de
drept şi tipurile familiei de drept;
- să demonstreze influenţa istoriei,
filozofiei, politicii şi altor factori la
dezvoltarea sistemelor de drept
contemporane;
- să compare specificul familiei de drept
romano-germanice cu trăsăturile
familiei de drept englezo-americane;
- să elaboreze numitori comuni care au
permis dreptului să se adapteze la
unităţile politice şi economice mai
vaste, adică să se armonizeze mai multe
sisteme juridice componente în familii
de drept;
1. Noţiunea şi structura sistemului de
drept;
2. Sistemele de drept contemporane;
3. Familia de drept;
4. Tipurile familiei de drept
7
- să decidă dacă elaborarea sistemelor
juridice pe baza criteriilor ştiinţifice
constituie obiectivul principal al ştiinţei
sistemelor de drept comparate.
Subiectul 3. Izvoarele dreptului penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să relateze în aspectul caracterizării
generale despre izvoarele de drept
penal a statelor străine;
- să clasifice izvoarele de drept penal
cunoscute pînă acum în funcţie de
evoluţie, prevederi, aplicabilitate,
diversitate etc.;
- să determine importanţa interpretării
judiciare în diferite state (Anglia, SUA,
Germania);
- să estimeze dacă în condiţiile actuale
legislaţia codificată reduce din gradul
de aplicabilitate a precedentului
judiciar;
- să proiecteze o situaţie practică de
comitere a unei infracţiuni şi să decidă
în aspectul dreptului penal englez
asupra tuturor izvoarelor capabile de a
rezolva cauza şi modul de aplicare
concomitentă a acestora (sarcină
individuală).
1. Izvoarele de drept penal din statele
străine;
2. Normele de drept penal conţinute în
actele supreme ale statelor: Constituţie,
Marea Hartă a libertăţii, Bilul despre
drepturi, alte acte ce dispun de
asemenea caracter;
3. Diversitatea izvoarelor de drept:
legislaţie codificată, precedent judiciar,
acte legislative, doctrina judiciară etc.
Subiectul 4. Fapta infracţională (infracţiunea).
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să reproducă determinarea doctrinară,
formală, pragmatică, dublă a faptei
infracţionale (infracţiunii) în dreptul
penal comparat;
- să distingă semnele faptei infracţionale
(infracţiunii) în dreptul penal al statelor
străine;
- să clasifice fapta infracţională
(infracţiunea) în dreptul penal al
statelor străine în funcţie de diferite
criterii de clasificare: după obiect, după
gradul de pericol, după conţinutul
1. Noţiunea de faptă infracţională
(infracţiune) în dreptul penal
contemporan;
2. Semnele infracţiunii;
3. Clasificarea infracţiunilor, varietăţi.
8
atentării, după forma de vinovăţii etc.;
- să argumenteze importanţa
componenţei de infracţiune potrivit
dreptului penal al unor state (RM,
Germania, Rusia etc.) şi să abordeze
problema în dreptul penal al statelor
unde asemenea termen nu există
Subiectul 5. Subiectul infracţiunii în dreptul penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să identifice criteriile obligatorii (vîrsta,
responsabilitatea) pentru persoana
fizică ca subiect al infracţiunii în
dreptul penal al ţărilor străine;
- să definească iresponsabilitatea, criteriul
psihologic şi medical al acesteia, în
dreptul penal comparat;
- să argumenteze necesitatea
implimentării răspunderii penale a
persoanelor juridice prin prisma
argumentelor invocate în dreptul penal
al statelor străine, indiferent de cadrul
istoric, dar şi în dreptul penal al RM;
- să propună (în viziunea studentului)
condiţiile pasibile răspunderii penale a
persoanelor juridice în dreptul penal
comparat, ţinînd cont de cele stabilite
de legislaţia penală (sarcină
individuală).
1. Concepţii asupra subiectului
infracţiunii;
2. Persoana fizica – subiect al
infracţiunii. Justiţia penală juvenilă;
3. Persoana juridică – subiect al
infracţiunii.
Subiectul 6. Vinovăţia şi formele ei
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să definească vinovăţia în dreptul penal
al diferitor state;
- să relateze despre intenţie şi imprudenţă;
- să compare formele de vinovăţie
existente în dreptul penal autohton în
raport de cel englez, american, german,
francez, român etc.;
- să decidă asupra responsabilităţii stricte
în raport de vinovăţia prezumată
existentă în dreptul penal al unor state
1. Noţiunea şi formele vinovăţiei în
diferite sisteme de drept;
2. Intenţia;
3. Imprudenţa;
4. Vinovăţia prezumată.
9
(Belgia, Franţa, SUA, Anglia, Canada,
Australia);
- să selecteze argumente precum că
conţinutul vinovăţiei prezumate este în
plină contradicţie cu principiile de
bază ale dreptului penal al RM..
Subiectul 7. Etapele activităţii infracţionaleîn abordrile dreptului penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să definească tentativa şi pregătirea la
infracţiune în dreptul penal al statelor
străine;
- să identifice forme speciale de
infracţiune în dreptul penal englez,
american, francez;
- să compare condiţiile, temeiurile şi
tipul de pedeapsă a infracţiunii la
diverse etape ale activităţii
infracţionale;
- să precizeze prin anumite argumente
precum că renunţarea benevolă
constituie o etapă a activităţii
infracţionale;
- să proiecteze prin prisma multiplelor
abordări („natura infracţiunii tentate”,
„proximitatea periculoasă”, „cît de
mult s-a făcut”, „pasul cel mai
apropiat” etc.) ale jurisdicţiilor
americane un concept al tentativei în
aspectul dreptului american care ar
distinge-o clar de pregătire.
1. Pregătirea pentru infracţiune;
2. Tentativa la infracţiune;
3. Renunţarea benevolă.
Subiectul 8.Participaţia penalăîn dreptul penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să definească participaţia şi să identifice
particularităţile incriminării acesteia în
diferite sisteme de drept;
- să relateze despre participanţii la
infracţiune şi să distingă formele de
participaţie;
- să extindă în dreptul penal comparat
teoria privind posibilitatea sancţionării
1. Noţiunea participaţiei şi
particularităţile incriminării acesteia
în diferite sisteme de drept;
2. Participanţii la infracţiune.
3. Favorizarea infracţiunii;
4. Formele participaţiei.
10
participaţiei la infracţiunile comise din
imprudenţă folosind exemplul doctrinei
şi legislaţiei române, italiene şi
poloneze;
- să decidă prin argumente dacă
complicele şi instigatorul la infracţiune,
urmează a fi sancţionat în cazul în care,
infracţiunea ce urma a fi comisă de
autor, nu a avut loc sau autorul faptei a
fost achitat;
- să elaboreze un anumit cerc de trăsături
care să caracterizeze figura autorului ca
participant la infracţiune în dreptul
penal comparat (sarcină individuală).
Subiectul 9. Circumstanţele ce exclud răspunderea penală
(fapta infracţională)în sistemul dreptului penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să identifice sistemul de circumstanţe ce
exclud răspunderea penală (fapta
infracţională) în doctrina şi legislaţia
penală a diferitor state;
- să compare trăsăturile specifice ale
legitimei apărări şi extremei necesităţi
în doctrina şi legislaţia penală a
diferitor state;
- să argumenteze pro sau contra
prevederile franceze care determină
cazurile privilegiate ale legitimei
apărări (legitima apărare prezumată);
- să elaboreze anumiţi numitori care
permit apărarea legitimă a
patrimoniului în caz de atentare prin
respectarea prevederilor naţionale şi
internaţionale;
- să decidă dacă în aspect legal este
necesar să se reţină termenul de
depăşire a limitelor legitimei apărări
(termen existent în legislaţia penală
germană, rusă, dar exclus din CP al RM
la momentul actual)..
1. Noţiunea şi sistemul
circumstanţelor care exclud
răspunderea penală
(fapta infracţională);
2. Legitima apărare;
3. Extrema necesitate.
Subiectul 10. Noţiunea şi felurile pedepselorîn sistemul dreptului penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
11
să definească pedeapsa şi să identifice
scopurile acesteia potrivit doctrinei şi
legislaţiei diferitor state;
- să relateze despre sistemul de pedepse
aplicate persoanelor fizice şi juridice;
- să clasifice pedepsele în pedepse
principale, complimentare şi accesorii,
în funcţie de modul de pronunţare;
- să decidă dacă în condiţiile actuale
pedeapsa îşi realizează în raport istoric
mai eficace scopul de corectare şi
reeducare a condamnatului (prin
exemple din diferite sisteme de drept –
sarcină individuală);
- să argumenteze dacă aplicarea pedepsei
capitale corespunde conţinutului,
sarcinilor şi scopului pedepsei în
general;
- să decidă asupra posibilităţii stabilirii
concomitente a două pedepse principale
în drept penal comparat.
1. Noţiune de pedeapsă şi scopurile
ei;
2. Sistemul de pedepse;
3. Categorii de pedepse aplicate
persoanelor fizice;
4. Sistemul de pedepse pentru
persoanele juridice.
Subiectul 11. Măsuri de siguranţă în sistemul de drept penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să definească măsurile de siguranţă;
- să determine categorii de măsuri de
siguranţă în dreptul penal al diferitor
state;
- să compare măsurile de siguranţă cu
pedepsele penale;
- să decidă dacă aplicarea prin
constrîngere a măsurilor de siguranţă
persoanelor care utilizează băuturi
alcoolice, substanţe narcotice, toxice nu
este o încălcare a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale persoanei
garantate prin acte internaţionale şi
internaţionale;
- să propună în aspectul dreptului penal
contemporan autohton un sistem de
măsuri de siguranţă pe măsura
condiţiilor actuale prin viziunea
sistemului de măsuri de siguranţă
1. Noţiunea de măsuri de siguranţă
în drept penal contemporan.
Diferenţierea lor de pedepse;
2. Categorii de măsuri de
siguranţă;
3. Măsuri de siguranţă aplicate
persoanelor ce utilizează băuturi
alcoolice, substanţe narcotice,
toxice persoanelor bolnave
psihic, minorilor, etc.
12
existent în dreptul penal comparat
(sarcină individuală).
Subiectul 12. Liberarea de pedeapsa penală în dreptul penal comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să definească instituţiile probaţiunii şi
liberării de executare a pedepsei în
dreptul penal comparat;
- să stabilească condiţiile de fixare şi de
executare, temeiurile de aplicare a
probaţiunii şi liberării de executare a
pedepsei în dreptul penal comparat;
- să delimiteze condiţiile de fixare şi
executare, temeiurile de aplicare a
probaţiunii şi liberării de executare a
pedepsei de liberare condiţionată
înainte de termen de la executarea
pedepsei în dreptul penal comparat;
- să aprecieze faptul dacă la numirea
probaţiunii instanţa de judecată trebuie
să ceară consimţămîntul celui interesat
(deoarece, bunăoară, în SUA acest
lucru este obligatoriu prin invocarea
faptului dat în Codul Penal Model al
SUA, iar în Franţa – Codul Penal nu
stabileşte o asemenea obligaţie);
- să ia atitudine faţă de faptul cînd
instanţa de judecată, potrivit normelor
juridico-penale olandeze, conjuga
diverse pedepse principale şi accesorii
(poate fi pronunţată întemniţarea cu
suspendarea, înlocuind-o cu munca în
interes general sau întemniţarea
înlocuind-o cu amenda).
1. Noţiune de probaţiune îndreptul
penal comparat.
2. Institutul probaţiunii şi liberării
condiţionate de executare a
pedepsei în dreptul penal
comparat: condiţii de fixare şi
executare, temeiurile de aplicare.
3. Liberarea condiţionată înainte de
termen de la executarea pedepsei
în dreptul penal comparat.
.
Subiectul 13. Sistemul părţii speciale а dreptului penal contemporan
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să descrie partea specială a Codului
Penal în diferite state;
- să relateze despre absenţa noţiunii de
parte specială în doctrina şi legislaţia
1. Partea specială – sistemul de
instituţii şi norme de drept penal,
се determină noţiunea şi semnele
unei infracţiuni concrete, precum
şi sancţiunile pentru săvîrşirea
13
penală engleză;
- să stabilească specificul sistemelor de
drept, unde normele privind
infracţiunile concrete se găsesc şi în
alte acte normative, decît Codurile
penale;
- să evalueze modalitatea germană de
determinare a infracţiunilor concrete:
sunt stabilite de Codul Penal, unele acte
normative, ce conţin norme de drept
penal, dar şi de unele legi necodificate
pe infracţiuni concrete.
acesteia;
2. Sistemul părţii speciale a
dreptului penal în diferite state;
3. Partea specială а Codului penal.
Acte normative, ce cuprind
norme despre infracţiuni
concrete.
Subiectul 14. Caracteristica unor categorii de infracţiuni în sistemul dreptului penal
comparat
Obiectivele de referinţă Conţinuturi
- să distingă trăsăturile specifice
infracţiunilor contra vieţii şi contra
persoanei potrivit normelor penale ale
altor state;
- să identifice pedeapsa pentru omorul
grav şi deosebit de grav, pruncucidere
în dreptul penal al statelor străine;
- să compare infracţiunile contra
patrimoniului în viziunea dreptului
penal din diferite state;
- să elaboreze o noţiune a infracţiunii
politice potrivit conceptelor existente în
dreptul penal comparat;
- să argumenteze importanţa distincţiei
părţii speciale a dreptului penal în
dreptul penal comparat prin tezele
existente.
1. Infracţiuni contra vieţii. Alte
infracţiuni contra persoanei;
2. Infracţiuni contra proprietăţii;
3. Infracţiuni “informative”.
Noţiune şi pedeapsă;
4. Răspunderea penală pentru
infracţiuni contra intereselor
statale.
14
VII. LUCRU INDIVIDUAL
Nr. Produsul
preconizat
Strategii de realizare Criterii de evaluare Termen de
realizare
1.
Raport: de
analiză
comparată
„sancţiunile
contravenţionale”
Studierea a două
sisteme sancţiuni
penale
Analiza structurii şi
conţinutului acestora
Elaborarea raportului
de analiză comparată.
- alegerea sistemelor de
sancţiuni penalepentru
analiză;
- analiza detaliată a acestora;
- raportarea la principiile
specifice;
- utilizarea cunoştinţelor
obţinute din studiile
anterioare
Până la
01.04.2013
2.
Referat:
„răspunderea
contravenţională”
Studiu bibliografic
Analiza noţiunii de
răspundere penală şi a
cauzelor care înlătură
sau influenţează la
aplicarea răspunderii
penale
Elaborarea unei
sinteze
(unui proiect)
- respectarea cerinţelor de
formă
- numărul şi diversitatea
surselor bibliografice;
- gradul de analiză noţiunii
de răspundere penală
- modul de identificare şi
gradul de analiza cauzelor
care înlătură sau influenţează
la aplicarea răspunderii
penale;
- volumul 10-12 pag. scris
de mână
- calitatea concluziilor
recomandărilor
Până la
10.04.2013
3.
Studiu de caz:
dosarul
contravenţional
nr. 9r-1928-10
identificarea cazului
de studiat
analiza cazului şi a
legislaţiei pertinente
realizarea studiului
structurat
- relevanţa cazului studiat;
- corectitudinea
identificării părţilor şi a
obiectului acţiunii în
respectivul caz penal;
- gradul de cunoaştere şi
înţelegere a cazului şi
legislaţiei aplicabile
- gradul de argumentare
concluziilor.
Până la
20.04.2013
15
VIII. TEMATICA REFERATELOR
pentru lucru individual la disciplina
Drept penal comparat
1. Izvoarele dreptului penal al Angliei şi SUA.
2. Izvoarele dreptului penal francez.
3. Precedentul judiciar ca izvor de drept penal englez şi american.
4. Noţiunea de infracţiune în dreptul penal comparat.
5. Clasificarea faptelor criminale şi importanţa clasificării în dreptul penal al statelor străine.
6. Răspunderea persoanelor juridice (corporaţiilor) în dreptul penal englez, francez şi
american.
7. Sistemul de circumstanţe, ce exclud apariţia răspunderii penale în dreptul penal comparat.
8. Formele participaţiei şi tipurile participanţilor în dreptul penal englez şi american.
9. Sistemul şi categoriile pedepselor în dreptul penal german.
10. Pedeapsa cu moartea şi detenţia pe viaţă ca categorii de pedepse în dreptul penal
comparat.
11. Pedepse cu caracter patrimonial în dreptul penal comparat.
12. Institutul probaţiunii în dreptul penal comparat.
13. Infracţiuni contra vieţii în dreptul penal comparat.
14. Infracţiuni contra patrimoniului în dreptul penal comparat.
15. Infracţiuni informative în dreptul penal comparat..
CERINŢE înaintate faţă de forma şi conţinutul referatului:
Volumul referatului nu mai mic de 10- 12 pagini scris de mână și 8-10 pagini tapate
1. Foia de titlu: Ministerul, Universitatea, Facultatea, Catedra, Tema, a elaborat,
conducător ştiinţific, localitate şi anul (Chişinău 2010)
2. Cuprinsul (planul)
3. Introducerea: aproximativ 1 pagină, se evidenţiază actualitatea şi importanţa problemei
cercetate legătura cu specialitatea
4. Conţinutul: structurat în capitole, paragrafe, şi secţiunişi scris de mână:
Capitolul1 ( include fundamentare teoretică, analiză, sinteze, etc. a problemei cercetării)
1.1. (1.1.1., 1.1.2. etc.) 1.2. 1.3. …
Capitolul 2(aplicare, rezultate cercetări, studii de caz, etc.) 2.1. (2.1.1., 2.1.2. etc.)
2.2. 2.3. …
Trimiterile: I variantă permisă în text după citat, ex.: [9. p.199]
II variantă permisă în subsol, ex.: 1. Palii A. Cultura comunicării. Chişinău: Epigraf,
1999. p. -199.
5. Concluzii generale şi recomandări (aproximativ 1 pagină)
6. Referinţe bibliografice: nu mai puţin de 5 surse
16
IX. EVALUAREA DISCIPLINEI
1. Evaluarea curentă se va realiza prin susţinerea referatelor, analiza studiilor de caz,
aprecierea în rezultatul participării active la discuţiile din cadrul seminarului şi pe
parcursul semestrului se organizează 2 lucrări de control (testări), cum ar fi:
Lucrarea 1
Subiectul I: Sistemul dreptului penal comparat.
1. Evidențiați scopul, obiectul şi sarcinile dreptului penal comparat.
2. Stabiliţi importanţa aplicării metodei comparative în studierea dreptului penal comparat.
3. Argumentaţi dacă dreptul penal comparat constituie o ştiinţă sau o metodă de studiere.
Subiectul II: Noţiune de sistem de drept şi familie de drept.
1. Definiţi sistemul de drept şi familia de drept.
2. Comparaţi specificul familiei de drept romano-germanice cu trăsăturile familiei de drept
englezo-americane.
3. Decideţi dacă elaborarea sistemelor juridice pe baza criteriilor ştiinţifice constituie
obiectivul principal al ştiinţei sistemelor de drept comparate.
2. Evaluarea sumativă se va realiza luându-se în consideraţie evaluările curente
(ponderea de 0,6) şi evaluarea finală (0,4) care se va materializa într-un examen
scris incluzând subiecte componente ale cursului, cum ar fi:
Test nr._1_
Subiectul I: Sistemul dreptului penal comparat.
1.1. Evedenţiaţi scopul, obiectul şi sarcinile dreptului penal comparat.
1.2.Stabiliţi importanţa aplicării metodei comparative în studierea dreptului penal comparat.
1.3. Argumentaţi dacă dreptul penal comparat constituie o ştiinţă sau o metodă de studiere.
Subiectul II: Noţiune de sistem de drept şi familie de drept.
2.1. Definiţi sistemul de drept şi familia de drept.
2.2. Comparaţi specificul familiei de drept romano-germanice cu trăsăturile familiei de drept
englezo-americane.
2.3. Decideţi dacă elaborarea sistemelor juridice pe baza criteriilor ştiinţifice constituie
obiectivul principal al ştiinţei sistemelor de drept comparate.
Subiectul III:Izvoarele dreptului penal comparat.
3.1. Relataţi în aspectul caracterizării generale despre izvoarele de drept penal a statelor
străine.
3.2. Clasificaţi izvoarele de drept penal cunoscute pînă acum în funcţie de evoluţie, prevederi,
aplicabilitate, diversitate etc.
3.3.Estimaţi dacă în condiţiile actuale legislaţia codificată reduce din gradul de aplicabilitate a
precedentului judiciar.
17
X. SUBIECTE PENTRU EXAMEN
la disciplina
Drept penal comparat
1. Introducere în studiul specializat.
2. Noţiune de sistem de drept şi familie de drept.
3. Izvoarele dreptului penal
4. Izvoarele dreptului penal al Angliei şi SUA.
5. Izvoarele dreptului penal francez.
6. Precedentul judiciar ca izvor de drept penal englez şi americanNoţiunea de
infracţiune (faptă infracțională).
7. Noţiunea de infracţiune în dreptul penal comparat.
8. Clasificarea faptelor criminale şi importanţa clasificării în dreptul penal al
statelor străine.
9. Caracteristica unor categorii de infracţiuni în sistemul de drept penal
comparat
10. Subiectul infracţiunii.
11. Vinovăţia şi formele ei în sistemul de drept penal comparat.
12. Etapele săvîrşirii infracţiuniiîn sistemul de drept penal comparat.
13. Răspunderea persoanelor juridice (corporaţiilor) în dreptul penal englez,
francez şi american.
14. Sistemul de circumstanţe, ce exclud apariţia răspunderii penale în dreptul
penal comparat.
15. Formele participaţiei şi tipurile participanţilor în dreptul penal englez şi
american.
16. Participaţia penalăîn sistemul de drept penal comparat.
XI. TEMATICA TEZELOR DE LICENŢĂ
la disciplina
Drept penal comparat
1. Izvoarele dreptului penal al Angliei şi SUA.
2. Izvoarele dreptului penal francez.
3. Precedentul judiciar ca izvor de drept penal englez şi american.
4. Noţiunea de infracţiune în dreptul penal comparat.
5. Clasificarea faptelor criminale şi importanţa clasificării în dreptul penal al statelor străine.
6. Răspunderea persoanelor juridice (corporaţiilor) în dreptul penal englez, francez şi
american.
7. Sistemul de circumstanţe, ce exclud apariţia răspunderii penale în dreptul penal comparat.
8. Formele participaţiei şi tipurile participanţilor în dreptul penal englez şi american.
9. Sistemul şi categoriile pedepselor în dreptul penal german.
10. Pedeapsa cu moartea şi detenţia pe viaţă ca categorii de pedepse în dreptul penal
comparat.
11. Pedepse cu caracter patrimonial în dreptul penal comparat.
18
XII. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
I. ACTE NORMATIVE
a) Acte internaţionale şi regionale
1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la
10 decembrie 1948..
2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1966
3. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1966.
4. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din
04.11.1950 şi Protocoalele adiţionale:
b) Acte normative naţionale
5. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.
6. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova (in continuare Mon. Of. al RM) din 16
ianuarie 2009, nr. 3-6, art. 15) (Codul cu privire la contravenţiile administrative din 29
martie 1985)).
7. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.
8. Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14 martie 2003.
9. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 6 iulie 1995.
10. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789 -XIII din 26 martie 1996.
11. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr.544 - XIII din 20 iulie 1995.
12. Lege cu privire la Procuratură, nr.294-XVI din 25 decembrie 2008.
13. Legea cu privire la avocatură, nr. 1260-XV din 19 iulie 2002.
14. Lege privind administraţia publică locală, nr.436-XVI din 28 decembrie 2006.
15. Lege cu privire la poliţie, nr.416-XII din 18 decembrie 1990.
16. Legea cu privire la activitatea operativă de investigaţii, nr. 45 -XIV din 12 aprilie 1994.
17. Legea privind repararea cheltuielilor de tratament aplicat persoanei vătămate în acţiune
criminală, nr. 79-XIII din 28.04.1994.
18. Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nr. 1545 - XIII din 25
februarie 1998.
19. Tratat dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă din 4 noiembrie 1994 cu privire la
asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală. Buletinul
Arbitrajului Republicii Moldova 1995, nr. 2.
20. Tratat dintre Republica Moldova şi Ucraina din 4 noiembrie 1994 privind asistenţa juridică
şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală, Legea şi viaţa, 1994, nr. 2-3.
21. Tratat între Republica Moldova şi România din 6 iulie 1996 privind asistenţa juridică în
materie civilă şi penală, Tratate Internaţionale, 1999, volum 20, pag. 364.
22. Convenţia privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă, familială şi penala,
semnată de statele-membre ale C.S.I. şi ratificată de Republica Moldova la 16 martie 1995.
d) Literatură teoretică
19
1. Давид Рене. Основные правовые системы современности. - Москва: Прогресс,
1988.
2. Ансель М. Методологические проблемы сравнительного права. Очерки
сравнительного права. Москва, 1981г.
3. Уголовное законодательство зарубежных стран (Англии, США, Франции, Германии,
Японии). Сборник законодательных материалов/ Под ред. И. Д. Козочкина. –
Москва: Зерцало, 1999.
4. Jean Pradel, Droit Penal Compare. – Paris : Dalloz, 1995.
5. Крылова Н. Е., Серебренникова А. В. Уголовное право зарубежных стран. – Мocква:
Зерцало, 1998, с. 42.
6. Уголовное право зарубежных государств. Источники уголовного право. Вып. 1-
Москва, 1971.
7. Малиновский А. Уголовное право зарубежных государств. – Москва: Новый Юрист,
1998.
8. Lupu G. Avornic G. Teoria generală a dreptului .- Chişinău: Lumina, 1997.
9. GutteridgeAdde Lee. Letude du droit compare en Grande-Bretagne.
10. Leontin-Jean Constantinescu. Tratat de drept comparat, V. 1. – Bucureşti: ALL 1997.
11. Курс уголовного право. Общая часть. Том 1. – Москва: Зерцало, 1999.
12. Преступление и наказание в Англии, США, Франции, ФРГ, Японии. Общая часть. –
Москва: Юридическая Литература, 1991.
13. Humă I. Introducere în studiul dreptului. - Iaşi: Fundaţia Chemarea, 1993.
14. Dogaru I. Elemente de teorie generală a dreptului. - Craiova, 1994.
15. Ceterchi I., Craiovan I. Teoria generală a dreptului. - Bucureşti, 1993.
16. Лазарев В. Общая теория государствa и правa. - М., 1996.
17. Zlatescu V. Teoria marilor sisteme de drept contemporan. - Bucureşti: Academia
Universitară Athenaeum, 1992.
18. Negru A. Caracteristica generală a unor teorii privind clasificarea sistemelor de drept
ale lumii // Revista naţională de drept, 2002, - nr.11, p.35.
19. Ancel M. Et Schwartz. Le systeme penal des Etats-Unis dAmerique. – Paris: Epargne,
1964.
20. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. – Chişinău: CE USM, 2002.
21. Козочкин Д. Е. Уголовное законодательство зарубежных стран. – Москва, 2001.
22. J.Fortin, L.Viau. Traite de droit penal general. – Themis: 1984.
23. Bulai C. Filipaş A. Mitrache C. Drept penal român. Curs selectiv pentru licenţă. –
Bucureşti: Press Mihaela, 1997.
24. Никифоров Б. С., Решетников Ф. М. Современное американское уголовное право. –
Москва, 1990.
25. Ансель М. Новая социальная защита. – Москва , 1970.
26. Уголовно-процессуальный кодекс Франции. – Москва: Юридический колледж МГУ,
1996.
27. Уголовный кодекс Республики Польша. /Под общ. ред. Кузнецовой Н. Ф. – Минск:
Тесей; 1998.
28. Фойницкий И. А. Учение о наказании… – Москва: Добросвет, 2000.
29. Серебренникова А. В. Уголовный кодекс Швейцарии: основные черты книги первой
// Вестник Моск. ун-та. Сер. 11. Право. 1997, № 6, с. 52-60.
30. Никифоров А. С. Закон о контроле над насильственной преступностью //
Государство и право, 1996, № 3, c. 131.
31. Козочкин И. Д. Проблема смертной казни в США // Вестник РУДН. Сер.
Юридические науки, 1997, № 1, c. 50.
32. Квашис В. Смертная казнь и общественное мнение // Уголовное право, 1998, №2,
c. 115-123.
33. Беккариа Ч. О преступлениях и наказаниях. – Москва, 1939.
20
34. Михлин А. С., Ноянова О. Е., Яковлева Л. В. Отбывание наказания в тюрьмах
Англии и Уэльса // Государство и право, 1996, № 4, с. 133-141.
35. CosticăBulai. Manual de drept penal. Parteagenerală. - Bucureşti:ed.ALL, 1997.
36. R.Merle, A.Vitu. Traite de droit criminel.-Paris: Cujas, 1997.
37. Ображиев К. Судебный прецедент в уголовном праве Росссии // Уголовное право,
2004, №3, c. 56-60.
38. Макаров А. Укрывательство, недоносительство и попустительство в
современном зарубежном законодательстве // Закон и право, 2004, №6, c. 42-50.
39. Спицын В. Некоторые аспекты уголовно-досрочного освобождения из мест
лишения свободы Японии // Закон и право, 2004, №11, c. 79-80.
40. Аванесов О.Г. Реформа уголовного права Франции//Советская юстиция, 1990г.,
№18, с.29-30.
41. Бухгалиц А. Уголовное право в объединѐнной Германии//Вестник Московского
Университета, Серия 11, Право №3, 1990г.
42. Боботов С.В. Новый уголовный кодекс Франции. Москва, 1994г.
43. Кросс Р. Прецедент в английском праве. Москва, 1985г.
44. Крылова Н.Е. Основные черты нового Уголовного кодекса Франции. Москва,
1996г.
45. Крылова Н.Е. Новый Уголовный кодекс Франции: Особенная часть.// Вестник
Московского Университета. Серия 11, Право №2, 1995г.
46. Кузнецова Н.Ф. Новый Уголовный кодекс Франции.//Вестник Московского
Университета. Серия 11, Право №2-3, 1994г.
47. Кларк Р. Преступления в США. Москва, 1975г.
48. Кузнецова Н., Велицей Г. Уголовное право ФРГ. Москва, 1980г.
49. Loghin O., Trader T. Drept penal român. Partea generală. Bucureşti, 1996.
50. Кудрявцев В.Н. Международное уголовное право. Москва, 1995г.
51. Лукащюк И.С., Наумов А.В. Международное уголовное право. Москва, 1999г.
52. Новый Уголовный кодекс Франции. Москва, 1993г.
53. Никифоров Б.С., Решетников Ф.М. Современное американское уголовное право.
Москва, 1990г.
54. Нерсесян А.А. Вопросы наказуемости в уголовном праве ФРГ и США. Москва,
1992г.
55. Ответственность за должностные преступления в зарубежных странах.
Москва, 1994г.
56. Преступление и наказание в Англии, США, Франции, ФРГ, Японии. Общая часть.
Москва, 1991г.
57. Панов В.П. Сотрудничество государств в борьбе с международными уголовными
преступлениями. Москва, 1993г.
58. Примерный уголовный кодекс США. Москва, 1969г.
59. Решетников Ф.М. Особенная часть уголовного права зарубежных государств
(преступления против личности). Учебное пособие. Москва, 1976г.
60. Решетников Ф.М. Уголовный кодекс Российской Федерации в сопоставлении с
уголовным законодательством стран Запада.//Журнал российского права. №2,
1998г.
61. Серебренникова А.В. Имущественный штраф как вид наказания по Уголовному
Кодексу Германии.//Вестник Московского Университета. Серия 11, Право, 1996г.,
№1.
62. Серебренникова А.В. Преступные деяния против жизни по Уголовному Кодексу
ФРГ.// Вестник Московского Университета. Серия 11, Право, 1997г., №3.
63. Уголовное законодательство зарубежных стран. Москва, 1999г.
64. Уголовное право зарубежных государств. Учебное пособие. Москва, 1998г.
65. Уголовный кодекс Российской Федерации. Москва, 1996г.
21
66. Уголовный кодекс ФРГ. Москва, 1996г.
67. Уголовное право буржуазных стран. Общая часть. Сборник законодательных
актов. Москва, 1990г.
68. Уголовное право зарубежных государств: Источники уголовного права. Москва,
1971г., выпуск 1.
69. Уголовное право зарубежных государств. Москва, 1972г.
70. Уголовное право Франции. Москва, 1984г.
71. Уголовное право США: сборник нормативных актов. Москва, 1986г.
72. Уголовное право зарубежных государств. Москва, 1973г.
73. Уголовное право зарубежных государств. Москва, 1975г.
74. Уголовное право. Общая часть: Курс лекций. Лекция 15. Уголовное право
зарубежных государств. Разработка и реализация программ борьбы с
преступностью за рубежом.//Москва, 1997г.