SPLANCHNOLOGIA

Splanchnologia este acea parte din Anatomie care are ca obiect de studiu viscerele. Etimologia termenului splanchnologie deriv� din limba greaca σπλαγχνον = m�runtaie, viscere.

Viscerele (Viscera) sunt organe cavitare sau parenchimatoase, situate în marile cavit��i ale trunchiului (toracic� �i abdominal�) �i care formeaz� cele trei mari diviziuni ale splanchnologiei: 1. Aparatul digestiv format din organe care concur� la realizarea digestiei; 2. Aparatul respirator compus din organe esen�iale respira�iei, din c�ile respiratorii �i pl�mâni; 3. Aparatul uro-genital alc�tuit din organe care asigur� formarea �i eliminarea urinei �i care contribuie la perpetuarea indivizilor.

Organele cavitare sunt alc�tuite dintr-o cavitate central�, c�ptu�ite de un perete alc�tuit din mai multe tunici. De la exterior spre interior tunicile sunt reprezentate de: seroas�, musculoas�, submucoas�, mucoas�.

Seroasa (Tunica serosa) este o membran� conjunctiv�, sub�ire �i transparent�, compus� din dou� foi�e, parietal� care va c�ptu�i cavitatea toracic� sau abdominal� �i visceral�, care acoper� organul corespondent. În cazul tuturor organelor cavitare sau în cazul viscerelor flotante leg�tura dintre foi�a parietal� �i foi�a visceral� se realizeaz� printr-o lam� intermediar� numit� mezou. În func�ie de organele pe care le leag�, mezourile pot fi: mezenter pentru intestin, mezoovar pentru ovare, mezorchium pentru testicule.

Ligamentele sunt mezouri consolidate de �esut fibros, destinate în special la fixarea viscerelor cu volum mare. Mezourile ample, care realizeaz� leg�tura între stomac �i alte viscere poart� denumirea de omenturi sau epiploane. Pliurile seroase sunt foarte scurte �i pot solidariza viscerele adiacente, delimitând cu acestea recesuri mai mult sau mai pu�in profunde.

Tunica muscular� (Tunica muscularis) a viscerelor este alc�tuit� din fibre musculare netede, grupate în fascicule �i dispuse în general pe dou� planuri de fibre: planul longitudinal în care fibrele sunt orientate paralel cu axa mare (longitudinal�) a viscerelor: planul transversal sau circular. În cazul unor viscere (ex. stomacul la cal) musculoasa este structurat� pe trei planuri, longitudinal, transvers �i circular.

Tunica mucoas� (Tunica mucosa) este o membran� format� din por�iuni epiteliale �i conjunctive, care c�ptu�e�te la interior viscerele, fiind caracteristic� fiec�rui organ, respectiv aparat.

Organele parenchimatoase sunt viscere alc�tuite din �esut glandular dispus pe un schelet conjunctiv �i înconjurat la exterior de o capsul� fibroas�.

CAVIT��ILE SPLANCHNICE ALE ORGANISMULUI

Organele cavitare sau parenchimatoase care compun aparatele, sunt plasate în cavit��ile organismului animal.

Diafragma reprezint� un perete musculo-membranos care desparte cavitatea toracic� (Cavum thoracis) de cavitatea abdominal� (Cavum abdominalis). Caudal, cavitatea abdominal� se continu� cu cavitatea pelvin� (Cavum pelvis).

Cavitatea toracic�

Cavitatea toracic� are form� aproximativ tronconic� �i este mult mai pu�in vast� decât cavitatea abdominal�, în raport cu convexitatea cranial� a diafragmei. Este circumscris� de patru pere�i (dorsal, ventral �i doi laterali), prezentând �i dou� aperturi sau deschideri (cranial� �i caudal�).

Apertura cranial� (Apertura thoracis cranialis) se mai nume�te �i intrarea pieptului, este delimitat� dorsal de corpul primei vertebre toracice, bilateral de prima pereche de coaste iar ventral de manubriul sternal. Este oblic� ventro-caudal� �i traversat� de esofag, trahee, vase sanguine, limfatice �i nervi.

Apertura caudal� (Apertura thoracis caudalis) este practic ocupat� de diafragm�, delimitat� dorsal de corpurile ultimelor vertebre toracice, iar ventral de sternebre �i de procesul/cartilajul xifoid.

Peretele dorsal sau plafonul cavit��ii toracice este reprezentat de corpul vertebrelor toracice �i de extremit��ile dorsale ale coastelor.

Peretele ventral se mai nume�te �i plan�eul cavit��ii toracice, este în general îngust �i excavat, având ca baz� osoas� sternul �i cartilajele sternale, acoperite de mu�chiul transvers toracal.

Pere�ii laterali ai cavit��ii toracice sunt în general netezi, concavi �i acoperi�i pe fa�a lor medial� de fascia endotoracic� �i de pleura costal�. Baza anatomic� este reprezentat� de coaste �i de mu�chii intercostali.

La interior, cavitatea toracic� este c�ptu�it� de un �esut conjunctiv fibro-elastic, sub�ire, care constituie fascia endotoracic� (Fascia endo-thoracica), fiind dublat� de foi�a parietal� a pleurei, fiind echivalentul fasciei abdominale care va c�ptu�i cavitatea abdominal�. Din fascia endotoracic� pornesc o serie de fibre care fixeaz� organele de pere�ii cavit��ii toracice, constituind adev�rate ligamente (de ex. lig. sterno-pericardic, lig. frenico-pericardic).

Pleura (Pleurae) este o membran� seroas� care învele�te cei doi pl�mîni �i care c�ptu�e�te cavitatea toracic� realizând la nivelul aperturii craniale a toracelui, dorsal de stern, cupola pleural� (Cupula pleurae). Este alc�tuit� din dou� foi�e, parietal� �i visceral�. Pleura visceral� acoper� organele din cavitatea toracic�, iar pleura parietal� c�ptu�e�te fascia endotoracic�.

Între cele dou� foi�e se delimiteaz� cavitatea pleural� (Cavum pleurae), care în stare fiziologic� con�ine câ�iva ml de lichid pleural, favorizând alunecarea celor dou� foi�e una peste cealalt�.

Pleura parietal� este sistematizat� în: pleur� costal�, pleur� diafragmatic� �i pleur� mediastinal�.

Pleura costal� (Pleura costalis) c�ptu�e�te pere�ii laterali ai cavit��ii toracice. Pleura diafragmatic� (Pleura diaphragmatica) acoper� diafragma, iar pleura mediastinal� (Pleura mediastinalis) tapi�eaz� fe�ele corespondente ale mediastinelor.

Caudal între peretele costal �i diafragm� se formeaz� recesul costo-diafragmatic (Recessus costodiaphragmaticus). La locul unde pleura costal� se continu� cu pleura mediastinal� se formeaz� recesul costo-mediastinal (Recessus costomediastinalis).

Recesul mediastinal (Recessus mediastinalis) este o evaginare a cavit��ii pleurale mediastinale din partea dreapt�, între mediastinul caudal �i pliul venei cave (Plica venae cavae), reces care înglobeaz� lobul accesoriu al pl�mînului drept.

Mediastinul (Mediastinum) reprezint� spa�iul cuprins între cele dou� cavit��i pleurale, care împarte cavitatea toracic� în dou� p�r�i laterale, fiind acoperit pe fiecare fa�� de pleura parietal� corespondent�. Este cuprins între apertura cranial� a toracelui, diafragm�, stern �i coloana vertebral�.

În func�ie de topografia organelor din cavitatea toracic�, mediastinul este împ�r�it în trei segmente: cranial, mijlociu �i caudal.

Mediastinul cranial (Mediastinum craniale) sau precardiac este str�b�tut de esofag, trahee, vase, nervi �i g�zduie�te limfonodurile mediastinale craniale, iar la animalele tinere �i timusul care este plasat cranial de cord.

Mediastinul mijlociu (Mediastinum medium) sau cardiac con�ine cordul �i baza marilor vase învelite de pericard, este parcurs de esofag, trahee, nervii frenici, limfonodurile mediastinale caudale.

Mediastinul caudal (Mediastinum caudale) sau postcardiac este traversat de esofag, vase sanguine, nervi, limfonodurile mediastinale caudale. Este cel mai voluminos, de aspect aproximativ triunghiular �i se întinde între r�d�cinile pl�mînilor �i diafragm�. În mediastinul caudal se afl� o mic� cavitate seroas�, plasat� ventral de aort� �i la dreapta de esofag care reprezint� cavitatea seroas� mediastinal� (Cavum mediastini serosum) sau bursa infra-cardiac�.

Cavitatea abdominal�

Cavitatea abdominal� este mai vast� decât cavitatea toracic�, de care este desp�r�it� prin diafragm�. Are aspect aproximativ cilindric, debutând cranial în dreptul arcurilor costale pentru a se întinde caudal pân� la linia terminal� de pe osul ilium.

Extremitatea cranial� a cavit��ii abdominale este reprezentat� de concavitatea diafragmei iar extremitatea caudal� este delimitat� de apertura cranial� a pelvisului, care stabile�te limita între cavitatea abdominal� �i cavitatea pelvin�. Dorsal, plafonul cavit��ii abdominale este reprezentat de corpurile vertebrelor toracice �i lombare, dar �i de mu�chii abdominali dorsali (fascia iliac�, mu�chii iliopsoas, psoas mic, intertransversari, p�tratul lombelor). Pere�ii laterali ai cavit��ii abdominale sunt reprezenta�i de musculatura abdominal� ventro-lateral� (mu�chii oblic extern al abdomenului, oblic intern al abdomenului, transvers al abdomenului, drept abdominal), ale c�ror tendoane se între�es ventro-medial la nivelul liniei albe a abdomenului.

Cavitatea abdominal� este c�ptu�it� la interior de fascia endoabdominal� sau transvers�, sub care se g�se�te peritoneul (Peritoneum), care va circumscrie cavitatea peritoneal� (Cavum peritonaei). Caudal de linia terminal� a osului ilium, peritoneul se continu� cu sacul peritoneal care formeaz� astfel por�iunea peritoneal� a cavit��ii pelvine.

Cavitatea peritoneal� g�zduie�te întreg canalul gastro-intestinal, cu excep�ia unei por�iunii din rect �i a canalului anal care se afl� situate în partea retroperitoneal� a cavit��ii pelvine. Tot în cavitatea peritoneal� sunt plasate glandele anexe ale intestinului (ficatul �i pancreasul), splina, precum �i por�iuni ale aparatului uro-genital.

Cavitatea pelvin� (Cavum pelvis) sau pelvisul are aspect u�or tronconic, fiind mai lat� cranial �i mai îngust� caudal. Dorsal este delimitat� de sacrum �i de primele 3-4 vertebre coccigiene. Pere�ii laterali sunt reprezenta�i de corpurile oaselor ilium �i ischium, fiind completate de ligamentul sacrotuberal lat (Lig. sacrotuberale latum), de o parte

din mu�chii profunzi ai bazinului (mu�chii obturator intern, gemeni, piriform) �i de por�iuni ale mu�chilor micul psoas �i iliopsoas care al�turi de corpul pubisului �i de table oaselor ischium �i pubis formeaz� peretele ventral sau plan�eul cavit��ii pelvine.

Comunicarea dintre cavitatea abdominal� �i cavitatea pelvin� se face pe la nivelul aperturii craniale a pelvisului (Apertura pelvis cranialis). Apertura caudal� a pelvisului (Apertura pelvis caudalis) este mai îngust� decât apertura cranial� la toate mamiferele domestice, cu excep�ia carnivorelor la care este mai larg�, fiind obturat� de diafragma pelvisului care este format� din mu�chii coccigieni �i ridic�tori ai anusului, precum �i de fasciile intern� �i extern� ale diafragmei pelvisului. La exterior, diafragma pelvisului este completat� de mu�chiul sfincter extern al anusului, mu�chiul bulbospongios, mu�chiul ischiocavernos �i mu�chiul sfincter al uretrei.

Fascia pelvisului p�trunde în cavitatea pelvin� prin apertura cranial�, ca prelungire a fasciilor iliac� �i transvers� a abdomenului. În acela�i fel �i peritoneul p�trunde în cavitatea pelvin�, c�ptu�ind astfel por�iuni diferite (în func�ie de specie) ale cavit��ii pelvine.

Cavitatea pelvin� ad�poste�te la ambele sexe por�iunii ale vezicii urinare, rectul �i anusul, la masculi por�iunea pelvin� a uretrei �i glandele genitale accesorii, în timp ce la femele ad�poste�te segmentele caudale ale aparatului genital.

APARATUL DIGESTIV

Aparatul digestiv (Apparatus digestorius) este alc�tuit dintr-un ansamblu de organe care particip� la realizarea digestiei. La toate vertebratele, tubul digestiv este dispus sub forma unui canal alimentar, inegal calibrat �i care începe la nivelul cavit��ii orale pentru a se termina la anus (Fig. 1). Pe traiectul s�u, tubul digestiv prezint� anexate organe care intervin fie în prehensiunea alimentelor (din�ii), fie în digestia propriu-zis� (ficatul �i pancreasul).

Fiziologic, aparatul digestiv este sistematizat în trei segmente: segmentul ingestiv, alc�tuit din organe care conduc alimentele pân� la stomac; segmentul digestiv, format din organe care realizeaz� digestia; segmentul ejectiv, ultima por�iune a aparatului digestiv care este compus din organe care asigur� eliminarea dejec�iilor la exterior.

Diafragma împarte aparatul digestiv într-o por�iune prediafragmatic� �i o por�iune postdiafragmatic�.

Prediafragmatic sunt dispuse: cavitatea oral�, limba, din�ii, glandele salivare, faringele �i esofagul.

Por�iunea postdiafragmatic� este reprezentat� de: stomac, intestinul sub�ire, intestinul gros �i glandele anexe ale intestinelor (ficatul �i pancreasul).

CAVITATEA ORAL�

Cavitatea oral� (Cavum oris) reprezint� prima por�iune a aparatului digestiv prin care se asigur� prehensiunea, mastica�ia, insaliva�ia �i prepararea bolului alimentar, fiind de asemenea sediul gustului �i al sim�ului tactil.

Cavitatea oral� comunic� rostral cu exteriorul prin fanta oral� (Rima oris), iar caudal cu faringele prin istmul gâtlejului. Dorsal este delimitat� de un plafon, ventral de un plan�eu, iar bilateral de c�tre pere�ii cavit��ii orale.

Cele dou� arcade dentare superioar� �i inferioar� împart cavitatea oral� în vestibulul oral (Vestibulum oris) �i cavitatea oral� propriu-zis� (Cavum oris proprium).

Vestibulul oral prezint� o por�iune labial�, plasat� între fa�a intern� a buzelor �i arcadele dentare incisive �i o por�iune bucal� situat� între fa�a intern� a obrajilor �i arcadele dentare premolare �i molare ale maxilei �i mandibulei (Fig. 2).

Fanta oral� este delimitat� de dou� pliuri musculo-membranoase numite buze (Labia oris), buza superioar� (Labium superium) �i buza inferioar� (Labium inferium), care se reunesc bilateral la nivelul unghiurilor orale (Angulus oris) numite �i comisuri orale.

Buza superioar� este în general mai dezvoltat� decât buza inferioar�, aspect pu�in marcat la ecvine �i rumeg�toare mici, dar sesizabil la bovine, suine, carnivore �i leporide. Buza superioar� este parcurs� medio-dorsal de un �an� subnazal sau filtru (Philtrum). Buza superioar� alc�tuie�te împreun� cu vârful nasului planul rostral la suine, planul nazo-labial la bovine �i planul nazal la celelalte specii.

De la nivelul buzei inferioare medio-ventral se reliefeaz� b�rbia sau mo�ul mentonier (Mentum).

Buzele sunt c�ptu�ite la exterior de piele �i prev�zute cu peri tactili, rari, fini, mai scur�i sau mai lungi care vor forma must��ile, iar la interior sunt c�ptu�ite de mucoas� labial� neted�, umed�, de culoare roz, pigmentat� la unele specii �i perforat� de orificiile glandelor labiale, mai vizibile la ecvine �i mai numeroase aproape de unghiurile orale. Baza anatomic� a buzelor este reprezentat� de mu�chiul orbicularul buzelor.

Obrajii (Bucca) formeaz� pere�ii laterali ai cavit��ii orale, fiind mai extin�i �i mai pu�in delimita�i pe fa�a lor extern� decât pe fa�a lor intern�.

La exterior, obrajii se întind la unghiurile orale pân� la ramura recurbat� a mandibulei, fiind diviza�i într-o regiune maseteric� situat� caudal �i care corespunde mu�chiului maseter �i o regiune buccinatorie sau bucal� situat� rostral de precedenta.

La interior, obrajii sunt delimita�i, rostral de unghiurile orale, caudal de pliurile pterigomandibulare (Plica pterigomandibularis), un pliu mucos care leag� palatul dur de mandibul�, caudal de ultimul molar superior �i inferior. Pe fa�a lor intern�, obrajii sunt în general netezi, cu excep�ia rumeg�toarelor care prezint� papilele labiale (Papillae labiales) �i a leporidelor la care prin r�sfrângerea spre interior a pielii buzelor, pe fa�a intern� a obrajilor se g�sesc peri vestibulari. În vestibulul oral se deschide canalul parotidian la nivelul papilei parotidiene (Papilla parotidea) situat� diferit în func�ie de specie, în dreptul premolarilor sau molarilor superiori.

La exterior, obrajii sunt acoperi�i de piele, iar la interior mucoasa are aceea�i structur� cu cea a buzelor. Mucoasa bucal� con�ine pe lâng� papila parotidian� �i glande salivare. Baza anatomic� a obrajilor este reprezentat� de mu�chii buccinator �i maseter. Pere�ii obrajilor la nou-n�scu�i con�in câte un corp adipos (Corpus adiposum bucae) numit în trecut bula lui Bichat.

Plafonul cavit��ii orale (Palatum) denumit �i bolta palatin�, este alc�tuit din palatul dur (Palatum durum) �i palatul moale (Palatum molle) sau v�lul palatin (Velum palatinum).

Palatul dur constituie peretele dorsal al cavit��ii orale propriu-zise, fiind delimitat rostro-bilateral de arcadele dentare superioare, iar caudal se continu� cu palatul moale (Fig. 3).

Baza osoas� a palatului dur este format� de procesele palatine ale oaselor incisive, procesele palatine ale oaselor maxilare �i de lamele orizontale ale oaselor palatine. Palatul dur este u�or excavat dintr-o parte în alta, c�ptu�it cu o mucoas� palatin�, mai mult sau mai pu�in pigmentat�. Prezint� papila incisiv�, rafeul palatin �i crestele palatine.

Papila incisiv� (Papilla incisiva) este o forma�iune impar�, situat� caudal de incisivii centrali superiori, cu aspect diferit în func�ie de specie �i care este încadrat� bilateral de deschiderea oral� a canalului incisiv a organului vomero-nazal, de aspectul literei "T" culcat, care se deschide ventral în cavitatea oral� �i dorsal în cavitatea nazal�.

Rafeul palatin (Raphe palati) începe imediat caudal de papila incisiv� �i se întinde caudal pân� în apropierea palatului moale. Are un traiect diferit în func�ie de specie, aproape rectiliniu sau în zig-zag.

Crestele palatine (Rugae palatinae) sau ridurile palatine sunt reliefuri transverse care se formeaz� la nivelul rafeului �i se întind înspre marginile bilaterale ale palatului dur. Marginea lor liber� este orientat� caudal, iar num�rul crestelor palatine difer� în func�ie de specie.

Palatul moale reprezint� prelungirea caudal� a palatului dur, fiind dispus oblic caudo-ventral. Este mobil �i separ� cavitatea oral� de nazo-faringe. Împreun� cu r�d�cina limbii delimiteaz� gâtlejul (Fauces) care apar�ine faringelui. V�lul palatin prezint� pentru descriere dou� fe�e �i patru margini.

Fa�a oral� situat� rostro-ventral este u�or concav� �i prezint� un rafeu median, mai mult sau mai pu�in evident în func�ie de specie, fiind c�ptu�it� cu mucoas� de tip digestiv.

Fa�a faringian� situat� dorso-caudal, formeaz� plan�eul foselor nazale �i este c�ptu�it� de mucoas� de tip respirator, mai neted� dar mai colorat� �i u�or ridat�.

Marginea rostro-dorsal� a palatului moale este îngro�at� �i ata�at� de marginea caudal� a palatului dur.

Marginile laterale se inser� pe oasele palatine �i pterigoide �i se continu� cu pere�ii laterali ai cavit��ii orale �i ai faringelui.

Marginea liber� este situat� ventro-caudal, se continu� bilateral spre faringe cu câte un arc palatofaringian (Arcus palato-pharingeus), iar medio-caudal prezint� la suine o proeminen��, uvula palatin� (Uvula palatina) numit� omu�or sau luet�. Între palatul moale �i r�d�cina limbii se formeaz� bilateral un pliu mucos sub form� de arc, arcul palatoglos (Arcus palatoglossus). R�d�cina limbii împreun� cu arcurile palatoglose formeaz� istmul gâtlejului (Isthmus faucium). Bilateral între arcurile palatoglos �i palatofaringian exist� o depresiune numit� fosa tonsilar� (Fossa tonsilaris) care ad�poste�te tonsila palatin� (Tonsilla palatina) numit� �i amigdala palatin�.

Palatul moale este mobilizat de cinci perechi de mu�chi. Mu�chiul palatin (M. palatinus) este cilindroid, plasat dorso-medial în palatul

moale, dorsal de mu�chiul palatofaringian, având originea pe marginea caudal� a palatului dur �i termina�ia pe marginea liber� a palatului moale. Prin contrac�ie scurteaz� lungimea palatului moale.

Mu�chiul palatofaringian (M. palatopharingeus) este un mu�chi comun faringelui �i palatului moale, cu originea pe aponevroza palatin�, iar termina�ia pe mu�chiul pterigofaringian �i pe rafeul palatin. Este ridic�tor al palatului moale.

Mu�chiul palatoglos (M. palatoglossus) se desprinde din mu�chiul palatofaringian unde î�i are originea, terminându-se în dreptul arcului palatoglos. Are rol de tensor al palatului moale.

Mu�chiul tensor al v�lului palatin (M. tensor veli palatini) este aplatizat, având originea pe procesul muscular al stâncii temporalului �i termina�ia pe aponevroza palatin� �i pe hamulusul osului pterigoid. Are rol de tensor al palatului moale.

Mu�chiul ridic�tor al v�lului palatin (M. levator veli palatini) este situat medial de precedentul, având originea pe procesul muscular al stâncii temporalului �i termina�ia pe mu�chiul pterigo-faringian. Este ridic�tor al palatului moale, constrictor �i dilatator al orificiului faringian al tubei auditive.

În mucoasa palatului moale sunt prezente glande salivare diseminate, atât pe fa�a oral� cât �i pe fa�a faringian�.

În fiziologia digestiei, palatul moale are rolul de a regla tranzitul bolului alimentar spre oro-faringe �i esofag, împiedicând întoarcerea lui în cavitatea oral�.

Plan�eul cavit��ii orale reprezentat de plan�eul sublingual este circumscris de c�tre arcadele dentare inferioare, g�zduie�te limba, neputând fi examinat decât dup� ridicarea limbii. Este divizat într-o por�iune prefrenular� �i dou� recesuri sublinguale laterale.

Por�iunea prefrenular� se întinde rostral de frâul limbii (Frenulum linguae), prezentând bilateral �i caudal de incisivii inferiori carunculii sublinguali (Caruncula sublingualis), pliuri mucoase la nivelul c�rora se deschid glanda salivar� mandibular� �i glanda sublingual� monostomatic�. La unele specii (ecvine, caprine) în vecin�tatea carunculilor sublinguali sunt situate glandele paracarunculare (Glandulla paracaruncularis).

Caudal de incisivii centrali �i bilateral de linia median� a por�iunii prefrenulare se g�se�te organul orobazal (Organum orobasale), un organ vestigial, corespondentul glandei sublinguale rostrale la reptile. În mucoasa plan�eului sublingual pot fi g�site la unele specii rudimente de tonsile sublinguale (Tonsilla sublingualis).

Fiecare reces sublingual lateral (Recessus sublingualis lateralis) este profund, divergent �i se întinde caudal pân� la nivelul ultimului molar inferior, pentru a se termina lateral pe arcul palatoglos. În por�iunea sa rostral� proemin� o creast� longitudinal�, care începe în dreptul frâului limbii �i se termin� la nivelul primilor molari inferiori, formând pliul sublingual (Plica sublingualis) la nivelul c�reia se deschid canalele glandei salivare sublinguale polistomatice.

PARTICULARIT��I SPECIFICE ALE CAVIT��II ORALE

Particularit��ile cavit��ii orale sunt foarte caracteristice fiec�rei specii, datorit�

modului diferit prin care se realizeaz� prehensiunea, mastica�ia �i degluti�ia alimentelor. Cunoa�terea acestor tr�s�turi permite o mai bun� explorare a aparatului digestiv �i a c�ilor naturale de acces c�tre faringe, laringe �i trahee.

Ecvine. Cavitatea oral� este alungit� �i îngust�, posibilit��ile de deschidere ale acesteia sunt limitate, iar accesul medico-chirurgical este dificil. Buzele sunt foarte mobile �i au un rol important în prehensiunea alimentelor. La exterior, pielea este pigmentat� �i acoperit� de peri fini, unii având rol tactil. Filtrul este larg �i pu�in profund. Medio-ventral de la nivelul buzei inferioare se reliefeaz� "mo�ul b�rbiei". Fanta oral� este relativ îngust�, iar unghiurile orale nu ajung pân� în dreptul primilor molari. Obrajii sunt

foarte lungi �i acoper� în totalitate arcadele premolare �i molare. Palatul dur este lung, papila incisiv� este patrulater�, iar deschiderea oral� a canalelor incisive ale organului vomero-nazal sunt obliterate. Crestele palatine sunt în num�r de 17-18 perechi, concave caudal �i care ocup� aproape în totalitate palatul dur (Fig. 3). V�lul palatin este lung �i în contact intim cu epiglota, împiedicând respira�ia oral�. Plan�eul cavit��ii orale este îngust, carunculii sublinguali sunt aplatiza�i dorso-ventral, la vârful lor deschizându-se canalul glandei mandibulare. Pu�in rostral de carunculii sublinguali exist� o gland� salivar� mic�, particular�, numit� glanda paracaruncular�. Organul oro-bazal este lung �i se deschide caudal de incisivii inferiori.

Bovine. De�i, cavitatea oral� este mai scurt� �i mai larg� decât la ecvine, posibilit��ile de deschidere sunt reduse. Cavitatea oral� este adaptat� la prehensiune rapid� �i mastica�ie sumar�, urmat� de regurgitare �i mastica�ie mericic�. Buzele sunt groase, rigide �i pu�in mobile. Buza superioar� este mai dezvoltat� �i acoper� par�ial buza inferioar�. Planul nazo-labial con�ine glande sudoripare, este acoperit de piele glabr�, de culoare roz �i diferit pigmentat�, fiind umed �i rece la animalele s�n�toase. B�rbia este bine reliefat�. Obrajii sunt mai scur�i dar mai largi decât la ecvine, reliefându-se pe fa�a lor intern�, de la unghiurile orale la arcurile palatoglose numeroase papile delomorfe conice, orientate oblic în direc�ie caudal�. Palatul dur este alungit, iar rostral incisivii superiori sunt înlocui�i de perni�a dentar� (Pulvinus dentalis). Papila incisiv� are aspect triunghiular, flancat� de orificiile orale ale canalelor incisive. Rafeul palatin este slab eviden�iat, iar crestele palatine în num�r de 16-18 perechi au marginea liber� zim�at�, ocupând 2/3 din palatul dur. Palatul moale este lung, mobil, permi�ând atât respira�ia oral� cât �i regurgitarea alimentelor (necesar� în procesul de rumegare). Plan�eul cavit��ii orale este îngust, carunculii sublinguali aplatiza�i, având marginea liber� crenelat�, pe ea deschizându-se canalul glandei mandibulare �i canalul glandei sublinguale monostomatice. Uneori este prezent un rudiment de gland� paracaruncular�, situat în vecin�tatea frâului limbii. Organul oro-bazal este plasat foarte aproape de planul median.

Ovine �i caprine. Buzele sunt sub�iri �i mobile, cu marginile libere crenelate, având rol semnificativ în prehensiunea alimentelor. Buza superioar� este str�b�tut� de un filtru îngust �i profund. La caprine, b�rbia este prev�zut� cu un smoc de p�r care formeaz� "barbi�onul". Fanta oral� este mai mare în raport cu cea de la bovine. Obrajii au aceea�i dispozi�ie ca �i la rumeg�toarele mari. Palatul dur este foarte excavat în dreptul molarilor, fiind mai larg la caprine decât la ovine. Papila incisiv� are aspect triunghiular, crestele palatine sunt în num�r de 14-15 la ovine �i de 12-13 la caprine. Palatul moale este asem�n�tor cu cel de la rumeg�toarele mari. Mucoasa palatin� la ovine este pigmentat�. La nivelul plan�eului cavit��ii orale, glandele paracarunculare sunt mai bine dezvoltate la caprine, iar în recesurile sublinguale laterale proemin� papile bine dezvoltate.

Suine. La suine cavitatea oral� este lung� �i larg�, iar fanta oral� este mare. Buzele sunt inegale, buza superioar� fiind mai dezvoltat� decât buza inferioar� �i realizeaz� cu vârful nasului planul rostral, de form� circular�, la nivelul c�ruia sunt situate n�rile. Filtrul este scurt �i slab eviden�iat. Obrajii sunt scur�i �i c�ptu�i�i de o mucoas� neted�. Palatul dur este îngust �i alungit, cu aspect ogival în partea sa rostral�, l��imea maxim� fiind în dreptul caninilor. Papila incisiv� are aspect romboidal, rafeul palatin este lung �i de forma unui �an� îngust, în zig-zag, înso�it bilateral de 20-23 de perechi de creste palatine proeminente. Palatul moale este mai lung decât larg �i prezint� median pe

marginea sa liber� un rudiment de uvul�. Organul oro-bazal este rudimentar, iar carunculii sublinguali sunt slab eviden�ia�i �i rotunji�i.

Canide. Cavitatea oral� prezint� varia�ii multiple în func�ie de ras�, fiind îngust� �i alungit� la rasele dolicocefalice �i dimpotriv� scurt� �i l�rgit� la rasele brevicefalice. Fanta oral� nu prezint� varia�ii, fiind larg�, deschiderea botului putându-se realiza foarte u�or, astfel c� explorarea cavit��ii orale �i a faringelui, se realizeaz� relativ simplu. Mucoasa cavit��ii orale este pigmentat�. Buzele sunt foarte mobile �i sub�iri, inegal dezvoltate �i au marginile libere crenelate. Buza superioar� acoper� lateral buza inferioar�, ambele fiind c�ptu�ite cu piele fin� cu peri tactili, numero�i, lungi �i care formeaz� must��ile. Filtrul este adânc, evident �i prelungit pân� între narine. Obrajii sunt relativ scur�i �i foarte extensibili, c�ptu�i�i cu o mucoas� neted�. Palatul dur este îngust rostral, dar se l�rge�te în sens caudal, l��imea maxim� fiind în dreptul primilor molari, având aspect de lir�. Papila incisiv� este mamelonat�, eliptic� sau rotund�. Rafeul palatin este slab eviden�iat, uneori absent. Crestele palatine sunt mai pu�in numeroase, 6-10 perechi, puternic eviden�iate. Palatul moale este relativ lung. Plan�eul cavit��ii orale este larg, situat de-o parte �i de alta a frâului limbii, carunculii sublinguali sunt slab eviden�ia�i, organul oro-bazal redus.

Feline. Cavitatea oral� seam�n� cu cea de la canide, dar este mai scurt� �i mai larg�. Buzele sunt acoperite de piele fin�, prev�zute cu peri tactili lungi, care la nivelul buzei superioare formeaz� "must��ile". Buza inferioar� are marginile libere pu�in festonate. Spre deosebire de canide, în apropierea unghiurilor orale �i mai ales în pielea buzei inferioare sunt prezente glande circumorale, de tip sebaceu. Obrajii sunt relativ mai scur�i decât la canide. Palatul dur prezint� 6–7 perechi de creste palatine, rafeul palatin este �ters, pe fa�a oral� a palatului moale se observ� papile filiforme lungi.

Leporide. Cavitatea oral� este alungit�, mai îngust� în dreptul incisivilor �i mai larg� caudal. Fanta oral� este scurt�. Buzele sunt inegal dezvoltate, acoperite de piele cu peri tactili, mai numero�i la nivelul buzei superioare. Filtrul este evident, profund �i împreun� cu n�rile are aspectul literei "Y". Obrajii sunt lungi �i prezint� pe fa�a lor intern� datorit� r�sfrângerii pielii, peri vestibulari (Pili vestibulares). Pe palatul dur, rafeul palatin este �ters, papila incisiv� este mamelonat�, crestele palatine sunt în num�r de 22�33 perechi, evidente �i dispuse pe toat� lungimea palatul dur.

Plan�eul cavit��ii orale se caracterizeaz� prin prezen�a la nivelul fiec�rui reces sublingual a unor pliuri mucoase, un pliu mucos principal �i 5�6 pliuri mucoase secundare, medial de precedentul.