Curs 1 Epoca veche.Organizarea sociala a geto dacilor in epoca prestatala.Potrivit marturiilor lui Herodot,parintele istoric,tracii din al caror grup etnic faceau parte si geto dacii erau cei mai numerosi dupa indieni ,consideratia fiind cei mai drepti si cei mai viteji dintre traci” geto dacii au trait intr-un areal intins,situat intre Marea Egee la sud,Carpatii Padurosi la nord,Dunarea Panonica la vest si zona bugului la est.Pe aceasta vasta intindere etnografica geto dacii s-au evidentiat a fi cea mai de seama ramura a etniei traci,marturiile in acest sens,sunt stralucita cultura materiala si spirituala,si un alt nivel al organizarii sociale,neegalate de vreo alta ramura a aceleasi etnii.Marturiile istoricilor antinci din prima jumatate a mileniului I inaintea erei noastre atesta prezenta statornica a geto daciilor in spatiul carpato danubiano pontic.Potrivit unor surse,denumirea de daci era data stramosilor nostrii de catre romani,iar cea de geti de catre greci.Potrivit altor surse getii ar fi trait in zona extracarpatica iar dacii in cea intracarpatica.Geogragraful Strabo,ne transmite insa, in orice caz ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba constituind acelasi popor,motiv pentru care o si au prin denumira compusa de geto-daci.Istoriografia greceasca si latina, ne-a transmis numeroase marturii despre geto daci,prima referire la acestia aparine lui Herodot,care in istoriile sale,relateaza despre expeditia lui Darius, regele persilor in anul 514 inaintea erei noastre ,expeditie impotriva scitilor .Herodot relateaza ca Darius in fruntea unei armate impunatoare a urmat tarmul marii negrii, portul euxim pe atunci cu intentia de a trece Istrul ,pentru a-i ingenunchea pe sciti iar in decursul acestei expeditii toate neamuile tracice s-au supus afara numai de geti,care nu au putut fi infranti decat dupa o apriga confruntare.Tucidide-“Istoria razboiului peloponiziac”-getii si scitii.Herodot “ISTORII”(IV).Un alt istoric, Tucidite in lucrarea sa ,ne transmite ca getii si scitii sunt vecini,ca au aceleasi arme si aceleasi obiceiuri, relatare extrem de importanta pentru ca aceasta inseamna ca ori de cate ori marturiile istoricilor se refera la sciti,stim ca ele ne transmit informatii implicite si cu privire la geti.Istoricii Arian si geograficul Strabo au preluat anumite informatii de la un general al lui Alexandru Macedon pe numele sau Ptolomey al lui lagos intemeietorul de mai tarziu al dinastiei lagiilor si care a transmis informatii prinvind campania lui Alexandru Macedon la nord de dunare in anul 335 inaintea erei noastre .El relateaza ca Alexadru a dorit sa suprime o revolta ,cu ostilitate la gurile oltului si ca pentru a ajunge acolo a folosit barci pentru trecerea istrului(a dunarii).Ajunsi pe celalalt mal, el si armata sa au intampinat dificultati de inaintare din cauza lanurilor inalte de grau,pe care soldatii lui Alexandru au trebuit sa le culce la pamant cu lancea inclinata.Aici Alexandru a trebuit sa infrunte o armata a getilor numeroasa,compusa din patru mii de calareti si zece mii de pedestrasi,pe care a invins-o ocupand o cetate puternica care avea o numeroasa populatie.Captura de razboi a fost una extrem de bogata,constand in produse mestesugaresti valoroase,si cu al caror transport au fost insarcinate 3 corpuri de armata conduse de 3 generali .Din aceste relatari se desprind mai multe concluzii: in primul rand faptul ca getii aveau o armata bine organizata ,apoi ca ei detineau stiinta constructiilor fortificate avand in vedere ca textul vorbeste despre o cetate intarita,culturile agricole existente releva caracterul statornic al populatiei care spune textul, pe langa agricultura si mestesuguri stapaneau si arta razboiului,caci textul relateaza ca getii faceau si piraterie.Din descrierea de mai sus,reiese ca getii stapaneau si mestesugurile.Alti autori antici precum Diodorus din sicilia (diodorus siculus),Polyainos si Pausanias ne transmit informatii despre conflictul dintre Dromichete si Lysimah ,urmasi ai lui Alexandru

Macedon, conflict care s-a desfasurat intre 300- 292 inaintea erei noastre.Confilctul a avut loc la sud de dunare si a avut ca obiect cetatile din stanga lor ,iar el s-a incheiat cu infrangerea macedonenilor si luarea ca ostatei al lui Lysimah de catre geti.Dromichete a supus soarta lu Lisimah hotararii adunarii poporului inarmat.Adunare care a decis uciderea prizonierilor,decizii la care Dromichete s-a opus aratand ca, daca ar proceda astfel,conflictul s-ar perpetua.Si ar veni mereu alti regi cu alte pretentii iar getii ar fi in permanenta nesiguranta.Altfel,Dromihete s-ar impaca ,iar conflictul s-ar stinge.Dromichete si-a impus vointa,iar dupa aceasta a organizat un ospat,la care au fost invitati si macedonenii.Macedonenilor le-au fost servite mancaruri alese,in vase de metal pretios,pe cand getii,s-au multumit cu bucatele lor simple traditionale,servite in vase din lemn.Dupa care Dromichete l-a intrebat pe Lysimak care masa i sa parut mai demna,cea a macedonenilor sau cea a getilor.La raspunsul lui Lysimah ca desigur masa getilor a fost mai regeasca Dromihete l-a intrebat “atunci ce cauti in saracia noastra, a getilor”.Din textul analizat se desprinde concluzia ca la momentul istoric respectiv,getii se aflau in faza democratiei unitare,in care adunarea poporului reprezenta factorul suprem de conducere.Se poate observa insa ca regele,in calitatea sa de sef militar, tinde sa-si impuna autoritatea,si sa-si consolideze pozitia,in detrimentul adunarii poporului,ceea ce inseamna ca ne aflam intr-o faza terminala a epocii democratiei militare repsectiv intr-o faza de tranzitie catre transformarea regelui din sef militar in conducator politic.De asemenea din acelasi text reies informatii cu privire la nivelul de civilizatie si spritualitate al getilor precum si la indeletnicirile lor.Productia de marfuri,mestesugurile,si schimbul de marfuri,Justinus (sf sec 3 i.e.n),un alt istoric, ne informeaza ca regele Oroles al getilor,a fost infrant intr-o lupta cu bastarnii.Manios pe razboinicii sai, el le-a ordonat si impus acestora,ca pe viitor,barbatii sa indeplineasca acele treburi,care reveneau in de obste femeilor si sa doarma cu picioarele la capatai pana cand vor fi in stare sa ii invinga pe bastarni.Acest text confirma o data in plus fenomenul intaririi autoritatii sefului militar,fenomen care releva tranzitia catre societatea organizata politic in stat. Inscriptiile de la Histria -Zalmodegikos si Rhemaxos (regi geti) sec 3 inaintea erei noastre despre care se afla ca in sec respectiv si-au exercitat autoritatea si controlul,asupra polis-urilor grecesti din Dobrogea(cetatilor grecesti din Dobrogea).Un alt autor antic a fost Pompeius Trogus, care relateaza despre sporirea puterii dacilor din timpul regelui Rubobostem (incrementa dacorum per Rubobostem regem).In ce priveste obiceiurilor geto dacilor in epoca prestatala,normele de conduita ale geto-dacilor din aceasta perioada,nu puteau decat sa aiba un caracter nejuridic,caci statul,si in general fenomenul politic inca nu aparuse iar dreptul si fenomenul juridic,nu pot fi concepute in afara fenomenului politic deoarece dreptul prin functia sa,este un instrument,de realizare a intereselorCategorii detinatoare a puterii politice -fiind vorba despre obiceiuri nejuridice in aceasta perioada aceste erau stabilite si respectate de toti de bunavoie,fara alta constrangere,in afara opiniei publice.Iar multe din aceste obiceiuri au supravietuit epocii care le-a generat penetrand pana tarziu in evul mediu.Bunaoara Herodot ne relateaza ca fii de familie dupa ce cresteau puteau cere,iesirea din indiviziunea in care se aflau,cu privire la bunurile din familie.Indiviziunea este o forma de proprietate in care proprietarii nu au determinata cota parte din pret(sau devalmasie).Aceasta relatare este importanta pentru ca ea confirma ca la aceasta epoca,incepuse sa se contureze deja institutia stapanirii individuale in cadrul proprietatii comune a obstii gentilice,ca o fraza premergatoare aparitiei prrprietatii private.Aceasta relatare este confirmata si de Pompeius Trogus (despre furt) care ne

informeaza ca furtul era considerat o fapta de o deosebita gravitate,ceea ce inseamna ca aceasta fapta in realitate,aducea atingere unei proprietati private in curs de formare.

Alte relatari ne parvin de la Pompeius Mela care ne informeaza despre modul de incheiere a conventiei la geto daci.Pompeius Mela ne informeaza ca getii incheiau contracte cu ocazia schimburilor de bunuri.In acest scop,partile contractante ,rosteau un juramant religios,dupa care amestecau intr-o cupa cu vin,cateva picaturi din sangele lor,dupa care inmuiau in cupa varful armelor lor si dupa care consumau continutull cupei.Acest obicei,a supravietuit epocii si a patruns pana in epoca feudala,initial sub forma fratiei de sange,iar uleterior,sub influenta bisericii crestine dupa ce aceasta forma s-a spiritualizat sub forma fratiei de cruce.Alte relatari ne provin de la Herodot care ne transmite informatii despre modul in care se incheiau convetiile prin juramantul pe vetrele regale sau pe zeitatile palatului regal.El relateaza ca daca se intampla ca regele sa se imbolnaveasca,se prezuma ca acest lucru s-a intamplat pentru ca un supus de-al sau a jurat stramb cu prilejul incheierii unei invoiri,motiv pentru care se recurgea la o procedura de depistare a acelui vinovat.In acest scop,se desemnau 3 ghicitori,care prin mijloace specifice inmanau pe cel gasit vinovat.Daca cel gasit astfel contesta si afirma ca este, se aduce un numar dublu de ghicitori care puteau sa confirme sau sa infirme solutia primului rand de ghicitori .Daca ii confirmau aceasta solutie cel aflat vinovat era ucis iar bunurile sale erau impartite intre primii trei ghicitori.Daca insa hotararea celui de-al doilea rand de ghicitori era diferita se chemau alte randuri de ghicitori pana cand 2 randuri succesive desemnau acelasi vinovat.Daca se constata ca prin 3 ghicitori au grecit ,acestia plateau cu capul aceasta greseala.Acest obicei a patruns pana in epoca feudala intr-o forma desigur modificata sub forma probei cu juraturi .Faptul ca aceste obiceiuri nejuridice erau stabilite si insusite de bunavoie este confirmat de Aristotel,care arata ca agatarsii care erau sciti aveau aceleasi obiceiuri ca si getii,isi iubeau atat de mult propriile obiceiuri incat le formulau in versuri pe care le invatau pe de rost cantandu-le .

Procesul de formare al statului geto dac se claseaza in timpul de domnie al regelui Burebista, organizarea politica a societatii geto -dace petrecandu-se in contextul unei profunde mutatii economico sociale.Astfel,se dezvoltase conditia de marfuri cu incepere inca din a doua varsta a fierului …..? Marturie in acest sens fiind atelierele si uneltele care au fost descoperite de arheologi datand din aceasta perioada.O alta mutatie sa produs in cadrul economiei de schimb crescand fenomenul circulatiei marfurilor iar schimburile economice facundu-se inclusiv cu alte popoare in special grecii si romanii,dovada stand monedele grecesti si romane descoperite in aceasta perioada si desigur ,se amplificase si fenomenul stratificarii sociale, marturie stand tezaurele,constructiile si mormintele descoperite datand in aceasta perioada .Toate aceste fenomene interne au fost amplificate si acelerate de factorii externi ,caci devenise evident pericolul penetrarii militare a romanilor a caror prezenta pana atunci se manifestase numai sub aspect economic.Pericolul agresiunii romane a devenit si mai actul in conditiile in care popoarele vecine dacilor au decazut in urma luptelor cu romanii precum si in conditiile in care in sec al 2 lea inaintea erai noastre,romanii si-au afrmat clar si definitiv vocatia expansionista,prin cucerirea Greciei si a Macedoniei.In acest context istoric complex s-a afirmat pregnanta personalitate a lui Burebista despre care Iordanes a aratat ca era fiu de rege.Trebuie facuta insa precizarea ca titulatura de rege semnifica in fapt calitatea de sef

militar,caci parintele lui Burebista fusese seful militar al unei uniuni de triburi.Strabo descrie in amanunt activitatea unificatoare desfasurata de Burebista si arata ca Burebista a adus sub ascultare,toate triburile din stanga si din dreapta dunarii precum si pe cele din interiorul arcului carpatic.Mai arata ca Burebista i-a disciplinat pe geto daci ,precum si faptul ca a pus capat certurilor dintre triburi care zadarniceau unitatea geto-dacilor.Totodata Burebista a savarsit si o ampla reforma religioasa care la randul ei,a contribuit la unitatea geto dacilor.Aceste relatari sunt confirmate si de alte marturii precum inscriptia de la Dionysopolis ,actualul balcic in care se arata ca Acornion a fost trimis de municipalitatea din Dyionisopolis la Burebista pentru a obtine gratia acestuia si ca el a stat multi ani la curtea regelui geto-dac,despre care inscriptia arata ca acesta era cel mai mare dintre regii din tracia.Aceasta inscriptie se afla chiar la mormantul lui.In urma unificarii realizate si a victoriilor militare,in special impotriva celtilor ,Burebista a ajuns sa controleze un teritoriu urias cuprins intre Dunarea Panonica la Vest ,teritoriile aflate dincolo de Nistru la est,Muntii Balcani la sud si Carpatii padurosi la nord.El a cautat sa preintampine pericolul roman,implicandu-se pe cale diplomatica in conflictul dintre Caesar si Pompei.In acest scop el s-a folosit chiar de serviciile lui Acornion pe care l-a trimis la Pompeius pentru a asigura de sprijinul sau in lupta de la Farsales,demers care dupa cum se stie,a esuat.In orice caz la un moment dat in statul dac,s-au petrecut unele framantari interne in urma carora in anul 44 inaintea erei noastre in acelasi an cu Caesar,Burebista a fost asasinat.Disparitia lui nu a insemnat insa si dezagregarea statului de tot caci societatea geto dacica si dupa el a continuat sa prezinte aceleasi 2 criterii in baza carora distingem intre societatea gentilica si cea organizata politic in stat si anume:criteruiul stratificarii sociale si criteriul teritorial.Criteriul stratificarii sociale releva producerea fenomenului unei separatii la nivel, social si constituirea unui aparat de constrangere desprins de masa, in vederea impunerii vointei titularilor puterii politice ,pe cand teritorial semnifica faptul ca apartenenta la comunitate nu mai este data de legatura de sange ci este data de teritoriul locuit.Nucleul statului lui Burebista a supravietuit in Muntii Orastiei,iar in lucrarea sa intitulata Getica,Iordanes arata seria regilor daci care i-au urmat lui Burebista ,adica in oridine:Deceneu,Comisicus,Scorilo,Duras Diurpaneus si Decebal.Statul geto- dac se prezinta ca forma ,ca o regalitate de tip sclavagist dar statul geto -dac nu a atins nicicand caracteristicile statului sclavagist de tip clasic astfel ca el poate fi mai degraba plasat in zona de interferenta dintre statul sclavagist clasic si despotia de tip oriental.Statul geto dac era constituit dintr-un ansmblu de organe centrale si locale.In fruntea celor centrale aflandu-se regele ca principal factor politc devenit acum sef de stat si care avea atributiuni administrative militare si care era si proprietarul minelor de aur si de argint.Sistemul de succesiune la tron,comporta unele particularitati in sensul ca, desi regalitatea tinde sa devina ereditara ,exemplu in acest sens fiind si Decebal si Burebista care erau fii de regi totusi la tron puteau accede,si fratii regelui si marele preot,cum ar fi de ex Diurpaneus care i-a succedat fratelui sau Scorilo sau cazul lui Deceneau care erau mare preot si care i-a succedat lui Burebista .In jurul regelui functiona o curte de demnitari organizati ierarhic in frunte cu marele preot,iar marele preot avea o politie imediat urmatoare regelui fiind un fel de vice rege.In aceasta calitate se pare ca marele preot era si judecator suprem,iar pozitita importanta a marelui preot se explica prin aceea ca el era cel chemat sa acrediteze ideea originii divine a regilor,pentru a asigua astfel ascultarea poruncilor regale,care erau socotite a veni de la divinitate.Organele centrale

erau compuse din demnitari despre a caror ierarhie vorbeste si inscriptia de la Dyionisopolus care arata ca Acorlion a fost prim sfetnic al lui burebista.In ce priveste organele ,Suidas afla ca in dacia unii erau pusi mai mari peste treburile agricole iar altii din jurul regelui erau impartiti la baza cetatii.Relatare din care se desprinde concluzia ca existau doua categorii de magistrati locali si anume unii cu atributiuni administrative in doimeniul agricol ,iar altii cu atributiuni militare ceea ce confirma de altfel,dominanta vietii geto dacilor,care pe de-o parte agricultura, ca principala activitate economica iar pe de alta parte organizarea militara pentru apararea impotriva atacurilor din afara. Documnentele epocii atestand forta militara considerabila a dacilor a caror armata numara circa doua sute de mii de luptatori.In ce priveste stratificarea sociala,se arata ca existau doua principale categorii: cei bogati tarabostes sau pileati si cei saraci comati sau capilatti despre care vorbesc Diocasius ,Strabo si altii.In ce priveste sclavii, in dacia aceasta nu a avut niciodata caracterul unei sclavii clasice ,caci in toate timpurile munca libera a fost cea care a dominat viata economica .

ISDR curs 2

Aparitia normelor juridice

In procesul de trecere la societatea org politic asistam si la aparitia normelor juridice, Norme instituite de stat si impuse cu sprijinul fortei de constrangere a statului. Aceste norme au luat locul vechilor obiceiuri numite si cutume, care diribuisera viata obstei gentilice. Nu insa toate vechile obiceiuri au disparut, In procesul trecerii la stat pentru ca unele dintre acestea fiind utile. Titularilor criteriilor politice au suferit un process de juridicizare, in urma caruia au devenit norme cu caracter obligatoriu. La aceste obiceiuri, vechi si juridicizate, s-au adaugat norme obisnuilnice noi, create din capul locului, pe calapodul intereselor celor puternici.

Ca forma dreptul getodac se infatiseaza ca un drept nescris exprimat sub forma obiceiului juridic. Totusi, exista marturii cum sunt cele transmise de Strabo si de Iordanes care atesta faptul ca ar fi existat si legi scrise numite belagines, care ar fi fost elaborate sub domnia lui Burebista si care potrivit lui Iordanes s-ar fi transmis pana la mijlocul sec al 6-lea (e.n). Cei doi autori antici, mentioneaza ca aceste legi scrise ar fi cuprins in fapt porunci ale regelui si care spre o mai eficienta aplicare au fost imbracate in haine religioase, ceea ce confirma marturiile si altor autori antici, care relateaza ca regii daci cautau ca prin inselaciune si magie, spun ei, sa tina treaza in constiinta poporului teama de zei pentru a-si asigura astfel ascultarea legilor.

Marturii importante despre organizarea sociala a getodacilor ne-au fost transmise de Horatiu prin Odele sale:

Bine-I scitilor cei din camp,

Care au din stramosi carele drept salas,

Getii aspri au traiul bun

Roata dand belsug glia cea far’ de hat,

Strang recolte obstesti cu sarg,

Iar pe ogor nu-I mai prinzi anul de cum s-a dus.

Sortu-i face egali in drept,

Treaba ti-ai ispravit? Altul sa vina in loc!

(Horatiu)

Folosirea alternative a termenilor de sciti si de geti confirma odata marturiile istoricilor antici ca sciti si getii constituie acelasi popor. Expresia ‘carele drept salas’ nu trebuie sa induca in eroare caci in pofida aparentei prin corelationare cu celelalte pasaje din text conduce la concluzia ca getodacii sunt un popor sedentary, deoarece practica agricultura. Explicatia acestor expresii se regaseste in fapt ca ogorul este foarte intins, ‘far de gat’ adica fara de hotar si pentru o mai buna organizare a muncii acest ogor era impartit in loturi iar unele din aceste loturi erau foarte indepartate de locuintele statornice ale membrilor obstii, astfel ca pe perioada campaniei agricole acestia locuiau in care, salasul lor = locuinta lor. Textul ne transmite info si la contextual juridic al gliei care se afla in proprietate obsteasca, iar culturile agricole urmeaza acelasi regim juridic, recoltele fiind de asemenea obstesti. Exista indicia si la organizarea administrative a obstii care-si imparte agricultura in loturi care sunt revizite annual intre membrii obstii (‘an de cum s-a dus nu-I mai prinzi pe ogor’) iar aceasta redistribuire a loturilor se intampla in mod democratic prin tragere la sort, care probabil era organizata de acei magistrate care potrivit marturiilor anticilor erau mai mari peste treburile agricole. Din acelasi text reiese ca desi proprietatea asupra gliei este obsteasca, totusi folosinta loturilor este individuala ceea ce releva existent unor proprietati de tranzitie reprezentand o faza a proprietatii private asupra lor.

Blanda-I soata de-a do’ avand

Grija princilor mici fara de mama ajunsi.

Zestrea-I nu-l face rob pe sot,

Traiu-n dar nu si-l da tanarului cel stricat,

Caci virtutea e zestrea ei.

Iubitoare-I de sot, poftele infranand,

Crima-I patul cel pangarit,

Fapta are ca pret moartea, din mosi-stramosi.

(Horatiu)

Din oda se desprinde in primul rand informatia ca la getodaci casatoria era monogama, Textul facand referire la cea dea doua sotie care ii succeed primei predecedate. Ceea ce nu exclude alte marturii ale anticilor care spun referindu-se la o perioada anterioara ca getodacii erau poligami. Un autor mentionand chiar ca cel care avea mai putin de 3-4 neveste era socotit sarac si necajit. Referirea la notiunea de zester ilustreaza conturarea fenomenului proprietatii private. Aceeasi oda releva primordialitatea valorilor morale in raport cu cele material si imprlicit superioritatea spiritului getodacilor ‘caci virtutea e zestrea ei’. Indirect reiese si o relatare despre starea de subordonare a femeii fata de barbat ‘iubitoare-I de sot’. Sunt indicia privitoare la adultery care este considerate infractiune ‘crima-I patul cel pangarit’ crima = infractiune. In legatura cu aceasta infractiune textul relateaza o razbunare a sangelui si spune ca pedeapsa este moartea, ceea ce este vorba de un obicei din epoca gentilica care acum s-a juridicizat.

Norme privind dreptul penal se regasesc si in alte relatari ale anticilor. Infractiunile fiind mentionate in legatura cu domeniul apararii statului si al apararii prop private in curs de formare. De ex: existau norme care pedepseau grav furtul. Si aceste alte relatari confirma ca in urma razbunarii sangelui din epoca prestatala in special in cazul infractiunilor de omor, de omucidere sau de vatamare corporala unde pedeapsa era similara pedepsei legii talionului (ochi pentru ochi dintre pentru dinte = pedeapsa trebuie sa fie corespunzatoare crimei corespunzatoare).

Conflictul cu roma a cunoscut 2 mari etape: 85-89 e.n conflict incheiat prin pacea de la Tapae si perioada 101-106 care cuprinde cele 2 campanii militare 101-102/105-106. In urma tratatului de la Domnitian si Decebal, din anul 89, succedant pacii de la Tapae, Degebal a fost recunoscut ca rege iar Dacia a devenit stat clientelar, permitand Romei sa-si faca garnizoane pe teritoril ei sis a treaca cu trupe prin Dacia impotriva cvazilor si a marcomanilor. In contraprestatie cu roma se obliga sa plateasca annual o suma de bani sis a ofere Daciei asistenta in constructii si in pregatire militara. Ulterior Traian a considerat ca acest tratat de pace este umilitor pentru Roma si a declansat cele 2 campanii militare 101-102/105-106 in urma carora a ingenunchiat cu greu Dacia si a transformat-o in provincie imperial adica dependent direct de imparat, aflata in patrimoniul cezaris. Nu insa intregul teritoriul locuit de daci a fost inglobat in Roma, caci partea din Transilvania, situate intre Olt si Carpati precum si Muntenia si sudul Moldovei nu au facut parte din provincial Daciei fiind incluse in provincial Moesia Inferior. Provincia Dacia, se marginea la Vest de la confluent Tisei cu Dunarea pana la confluent Muresului cu Tisa. La Nord si Nord-Est hotarul provinciei urma valea muresului pana la Deva si apoi in continuare pana langa Zalau si in continuare pana la Carpatii rasariteni. La Est si Sud-Est, hotarul urma valea Oltului pana la Dunare, iar la Sud hotarul urma valea Dunarii pana la

confluent dunarii cu tisa. Aceasta structura militara a provinciei dacia a dainuit destul de putin timp, pana in anul 117 cand la moartea imparatului Traian, dacii s-au rasculat motiv pentru care imparatul Hadrian a impartit fosta provincie unitara in doua provincii si anume Dacia inferioara care cuprindea Oltenia si Zona din Transilvania cuprinsa intre Olt si Carpati si care a fost scoasa din Moesia ulterior si Daci Superioara care ingloba restul teritoriilor fostei provincii Dacia. La 124 tot imparatul Hadrian a facut o noua impartire a provinciei creeand Dacia Porolissensis care a impus acellor teritorii din dacia superior care se aflau la N de Aries si de Muresul superior. In anul 168 imparatul Marc Aureliu a procedat la o noua impartire in urma unei noi rascoale a Dacilor creeand Dacia Apulensis care a rezultat in urma contopirii Daciei Inferioare cu Dacia superioara, iar tot el un an mai tarziu la 169 a creat Dacia Malvenis prin desprinderea din Dacia Apulensis a partii de vest a Banatului.

Conducerea daciei – provincie romana. Initiata atunci cand Dacia era provincie, era asugirata de Legatus Augusti pro praetor adica de delegatul imperial care era de ordin senatorial de rang consular (adica era senator fost consul). Acest Legatus Augusti pro praetor era investit cu imperiul adica cu competenta de a conduce legiuni si in consecinta el avea atributiuni militare administrative dar si atributiuni judiciare si-si avea resedinta la Ulpia Traiana. Dupa 117 ani, dupa prima reorg a Daciei, Dacia superioara a fost condusa de un legatus augsti de ordin senatorial dar de rang pretorial (senator fost pretor) pe cand Dacia Inferioara a fost condusa de un Procurator prezidian care se bucura de ius gladii si care avea atributiuni militare administrative si judecatoresti. Acest procurator presidential sau procurator augusti era numit dintre cavaleri deci din clasa cavalerilor de la roma in care intrau negustorii, camatarii. Dupa 124 dupa a2a reorg, Dacia Polonisensis a fost condusa tot de un procurator presidential iar dupa 168 Guvernatorul daciei redevine de rang consular caci el isi exercita acum autoritatea si asupra celorlalte doua provincii Dacia, adica Dacia Malvensis si Dacia Porolisensis, si din aceasta cauza este numit Legatus Augusti pro praetor Daciarum trium. El coordonand acum toate cele 3 provincii Dacia in timp ce in Dacia Malvensis conducerea curenta a acesteia apartinea unui procurator prezidial iar in Dacia Polonisensis conducerea apartinand comandantului legiunii a5a macedonica.

In ce priveste finantele provinciilor, organizarea acestora erau administrate initial de procuratorul financiar al Daciei care era de ordin necvestru (recrutat din randul cavalerilor) si care era subordonat legatului imperial. Ulterior dupa reorg provinciei procuratorul financiar a functionat si in Dacia superioara si in Dacia apulensis. In acest ultim caz procuratul financiar avand si atributii de loctiitor al guvernatorului consular, pe cand in Dacia inferioara si in dacia Polonisensis, atributiunile financiale reveneau procuratorilor prezidiali ai acestor provincii. Aparatul cuprindea o suita de personae cum ar fi: Tabularii (=contabilii), librarii (=registratorii), dispensatores (=casierii), incasatorii de ipozite precum si in oficiile vamale si de granite nimite stationes sau portoria

functionau procuratori vamali. Impozitele in Dacia erau de 2 feluri: directe si indirecte. Impozitele directe erau numite tributa, iar cele indirecte vectigalia. Impozitele directe erau: impozitul funciar numit tributum soli precum si capitatia sau tributum capitis care se platea de cetateni si peregrine. Pe cand impozitele indirecte numite vectigalia erau de mai multe feluri: impozitul pe mostenire, impozitul pe eliberarile de sclavi sip e vanzarile de sclavi, impozitele pe vanzarea altor marfuri decat sclavii (caci sclavul era socotit o marfa), precum si impozitul pe circulatia marfurilor si a persoanelor.

In anul 212 imparatul Caraca a realizat o generalizare a cetateniei romane printr-o reforma, care a afectat aceasta structura a impozitelor dar motivatia reala a acestei reforme a fost aceea ca la acea data statul roman se confrunta cu o criza financiara iar aceasta masura a fost dispusa pentru a se largi baza de impozitare caci in urma dobandirii cetateniei de mai multe personae au putut fi colectate mai multe impozite.In ce priveste organizarea armatei in Dacia numita exercitus Daciae, dupa ultima reorg a lui Aureliu armata din cele 3 provincii a fost socotita a fi unica si a fost pusa sub comanda tot unica a lui Legatus Augusti pro praetor Daciarum trium care din aceasta cauza a mai fost denumit si consularis et dux Daciarum trium pentru a se sublinia atributiunile sale militare. In Dacia au fost dealungul timpului maim ulte legiuni: legiunea a 13a Gemina, legiunea a 3a Flavia Felix, Legiunea 1 Adiutrix si legiunea a 5a Macedonica. Pe langa aceste legiuni mai existau si corpuri aux de armate compuse din pedestrasi si numite Cohortes si din calareti numite Alae; si mai existau si trupe neregulate care aveau fie o organizare proprie care se numeau Numeri fie aveau o organizare romana, de tip roman si numite Vexilationes. Inafara guvernatorului consulat la nivel central exista si un organ colectiv de conducere numit concilie provinciae sau concilium trium Daciarum. Aceasta adunare provincial reprezenta defapt un organ cu atributiuni restranse, in sensul ca ponderea activitatii sale era de ordin politic caci adunarea provincial supraveghea adnuarea administratiei locale in interesul titularului si in aceasta calitate putea fi aprobate masurile luate de administratie fie putea formula plangeri catre imparat cu privire la modul in care este condusa provincial si cu privire la eventualele abuzuri ale magistratilor. In orice caz atributiunea principala era aceeea de a org intretine si supraveghea cultul imperial. Iar din aceasta adunare faceau parte delegatii oraselor din Dacia care apartineau ordinului decurionilor si ordinului egvestru. Lucrarile acestui organ aveau loco data pe an la Sarmisegetuza fiind prezidate de preotul provinciei Dacia care se numea Sacerdos area Augusti sau coronatus trium Daciarum.

In ce priveste organizarea locala Dacia era impartita in subdiviziuni teritoriale, in circumscriptii mai de graba numite Civitates, care cuprindeau atat teritorii urbane, cat si teritorii rurale dupa cum isi aveau … intr-un oras sau intr-un sat din regiunea respectiva.

Teritoriile urbane isi aveau cotrele in colonii si municipii, distinctia dintre acestea era relative clara inainte de 27 i.en. deoarece la acea vreme coloniile erau cele fondate exclusive de cetatenii romani pe cand municipiile erau cele fondate fie in Italia, fie in

provincii de catre latini. Dupa anul 27 i.en aceasta distinctive tinde sa se estompeze ajungandu-se ca municipiile sa fie localitati mai putin importante decat coloniile. Coloniile si muicipiile din dacia au fost infiintate de romani, pe sau pe langa vechile asezari dacice, iar in colonii, majoritatea locuitorilor erau cetateni romani. Iar unele dintre aceste colonii se bucurau de asa numitul ius italicum, care reprezenta o fictiune juridical in virtutea careia, teritoriul acestor colonii erau asimilat solului italic si era scutit de acel tributum soli (impozitul funciar), pe cand in municipii cetatenii romani si latini erau in minoritate majoritatea fiind daci. Fiind constituite pe sau pe langa asezari dacice, orasele au pastrat vechile nume cu exceptia orasului Romula (singurul cu nume authentic roman). Prima colonie romana a fost Ulpia Traiana, numita mai tarziu, Colonia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetuza, in timpul imparatului Hadrian si care a fost construita pe langa vechea capital a daciei pe o suprafata pe circa 32 de hectare si cu o populatie de 15.000-20.000 de locuitori. Celealte orase au fost fondate initial ca municipii iar unele dintre acestea au avansat la rangul de colonii. Structura organizatorica si administrative a oraselor din Dacia este realizata dupa modelul oraselor romane, dupa modelul Romei in principal, caci romanilor le placea sa considere, ca orasele din provincie reprezinta efigii in mic ale romei. In consecinta conducerea oraselor din Dacia era asigurata exclusive de cetatenii romani, iar cel mai important organ de conducere la nivelul oraselor era senatul municipal care se numea ordo decurionum. DUpa cum ii arata si numele acesta era format din decurioni, in numar de 30 pana la 50 desemntati odata la 5 ani cu prilejul recensamintelor caer se organizau odata la 5 ani. Pentru a fi Decurion , o perosana trebuia sa indeplineasca mai multe conditii: in primul rand trebuia sa fie ingenuu (sa fie nascut din parinti care a fost intodeauna lideri ulterior adresandu-se si conditia sa fie nascut si din parinti care au fost in trecut sclavi eliberati). A 2a conditie era sa fi implinit varsta de 25 de ani sis a aiba o avere de cel putin 100.000 de sesterti (moneda romana din acea vreme), precum sa fi indeplinit ulterior o magistratura. Ordo decurionum decidea cele mai importante treburi ale oraselor cum ar fi: atribuirea de terenuri, solutiunarea problemelor ediritare, organizarea de spectacole si de jocuri publice, intretinerea cultului imperial, alegerea magistratilor orasenesti si a preotilor, precum si sarcini administrative si fiscal pentru a caror buna indeplinire decurionii raspundeau cu averea proprie. In conditiile in care statul roman a inceput sa se confrunte cu crizele a devenit din ce in ce mai dificil strangerea impozitelor datorate statului roman si de care decurioni raspundeau cu propria avere, motiv pentru care, functia de Decurion a inceput sa fie evitata de cetateni. Unii autori relatand ca atunci cand se efectuau recensaminte cetatenii romani eligibili pentru demnitatea de Decurion fugeau in pustietati pentru a evita aceasta demnitate.

ISDR 20.10 curs 3

La un alt nivel dupa decurioni se aflau magistratii superiori care se numeau Dumoiri iure dicundo in colonii sau Quattoroiri iure dicundo (cei doi/patru barbati care sa-si spuna dreptul). Ei erau alesi dintre decurioni pentru un mandate de un an si aveau asa cum le arata si numele atributiuni judiciare dar si executive, iar odata la 5 ani ei intocmeau censul (lista de avere) precum si lista decurionilor.

Alti magistrate orasenesti erau edilii care se ocupau cu aprovizionarea oraselor, care exercitau atributiuni politienesti, se ocupau de intretinerea cladirilor publice si aveau si o anumita competenta jurisdictionala limitata pana la un anumit plafon valoric, ei organizand procesele care se declansau ca urmare a litigiilor din piete.

Pe langa edili mai existau si questori care administrau finantele si bunurile oraselor.

In subordinea tuturor acestor magistrate existau si functionary marunti numiti Apparitores.

Sacerdoti (preoti): Pontifi; Flamini; Auguri.

Daca ordodecurionul era asimilat ordinului senatorial de la roma la orase mai exista un ordin care era asimilat ordinului ecvestru de la roma iar acest ordin era ordinal augustalium (ordo augustalium). Acest ordo augustalium era un organ municipal subordonat senatului municipal (lui ordo decurionum) si ii cuprindea pe cei care nu aveau acces la magistraturi. Adica pe liberti, pe peregrine sip e alti locuitori ai oraselor, iar atributiunea principal a acestui organ era intretinerea cultului romei si al imparatului.

Un al treilea ordin la orase era Collegia: acestea rep asociatii construite pe diverse criteria. Criterii profesionale, etnice, religioasa, funerare, asociatii ale oamenilor saraci si in genere aveau scop de intrajutorare a membrilor care le compuneau. Colegiile sau asociatiile profesionale erau conduse de un prefectus sau magister care se afla sub protectia unei personae de baza numita defensor sau patronus.

Existau si teritorii rurale care cuprindeau doua categorii de localitati:

Care erau organizate dupa modelul administratiei romane (sate);

Obstile teritoriale specific autohtonilor.

Satele organizate dupa model roman erau la randul lor de doua feluri: Pagi si Vici. Pagi erau satele care se aflau pe teritoriile dependente de colonii, iar la conducerea lor se aflau doi prefectus sau magister; pe cand Vici care erau sate aflatoare pe teritoriile care nu erau dependente de colonii erau conduse de un consiliu al curialilor care era prezidat de un princeps numit si magister vici.

Mai existau de asemenea si alte asezari rurale cum ar fi Stationes si Cannabae. Stationes reprezentau posturile fiscal vamale si postale si de aceea se aflau in punctele vamale sau

in cele organizate pentru transmiterea postei, adica fie la granite, fie pe marile drumuri imperial. Iar Cannabae erau localitati infiintate pe langa castrele romane (adica pe langa sediile legiunilor stationate in dacia) ele fiind constitutite de personae care aveau legaturi cu activitatea soldatilor din legiuni. Cum ar fi mestesugarii, fierarii, armurierii, pielarii, negustorii de furniture pentru armata, precum si membrii familiilor soldatilor din legiune.

Existau si statiuni balneare cu ape termale appreciate in mod deosebit de romani, cum ar fi Ad Mediam, Germisara sau Aquae.

Aplicarea Dreptului in Dacia – provincie romana

Din documente reiese ca in Dacia romana s-0au aplicat atat normele dr roman cat si cutuma locala. In procesul de aplicare a dreptului insa s-a realizat o diferentiere in functie de statutul juridic al diferitelor categorii de personae. Aceasta se explica prin faptul ca la romani oamenii liberi nu aveau o conditie juridical unitara. Ceea ce inseamna ca la inceputul stapanirii romane in dacia, normele de drept au avut un caracter statutar. Romanii imparteau pe oamenii liberi in trei mari categrii: in cetateni, latini si peregrini. Intre cetateni se aplicau desigur normele lui ius civile (al dreptului cviritar) care avea un caracter exclusivist, rezervat numai cetatenilor romani. Cetatenii romani erau de altfel singurii care se bucurau de drepturile civile si politice acordate de cetatea Roma. Aceste drepturi civile si politice erau urmatoarele: in primul rand ius commercii (sau comercium) care insemna dreptul de a incheia acte juridice valabile potrivit dreptului civil roman; in al doilea rand era ius connubii = dreptul de a incheia o casatorie valabila potrivit dreptului privat roman; in al treilea rand exista ius suffragii (sau sufragium) care insemna dreptul de vot; in al patrulea rand exista ius honorum care insemna dreptul de a fi ales intr-o magistratura superioara; si in fine exista si ius militiae care insemna dreptul de a face parte din legiunile romane. In schimb latinii aveau o conditie juridical inferioara cetatetnilor dar mai buna decat a peregrinilor. Latinii din dacia erau inclusi in categoria latinilor fictive ei fiind produsul unei fictiuni juridice potrivit careia ei ar fi fost rude de sange cu romanii desi in realitate nu erau. In consecinta ei se bucurau numai de ius commercii. In cea de-a treia categorie, peregrenii, faceau parte strainii iar romanii imparteau categoria peregrinilor in doua categorii: peregrini obisnuiti si peregrini dediticii. Peregrinii obisnuiti din care facea parte majoritatea dacilor utilizau in raporturile dintre ei cutuma locala (deci normele obisnuielnice proprii) iar in raporturile cu romanii aveau acces la dreptul gintilor. Categoria peregrinilor dediticii erau inclusi locuitorii acelor cetati care se opusesera cu arma, pretentiilor de dominatie ale romanilor, motiv pentru care erau pedepsiti de romani cu distrugerea cetatilor si cu acordarea unui statut juridic inferior. In virtutea acestora peregrinii dediticii nu puteau obtine cetatenie romana si nici nu se puteau apropia de Roma. Ei nu au beneficiat nici de reforma imparatului Caracalla din anul 212 e.n. Iar de la aplicarea acestei reforme au fost excluse doua categorii care nu au dobandit cetatenia romana si anume peregrini dediticii si latinii iuniani si in care intrau sclavii dezrobiti fara respectarea formelor solemne, cerute pentru

dezrobire. De aceea putem sa spunem ca in urma acestor doua exceptii, edictul lui Caracalla s-a uniformizat, ceea ce inseamna ca mai departe daca la origine dreptul civil roman era accesibil numai cetatenilor romani in Dacia, nu dupa mult timp, se poate constata ca si peregrinii in Dacia incheiau acte de drept civil. Ca si in restul imperiului cea mai importanta institutie juridical era aceea a proprietatii pamantului, iar proprietataea in dacia, era de doua feluri, proprietate quiritara si proprietatea provinciala. Proprietatea quiritara putea apartine numai cetatenilor romani si putea avea ca obiect doar acele pamanturi din dacia care erau investite cu ius italicum. Asupra celorlalte pamantrui, locuitorii autohtoni exercitau proprietatea provincial. In legatura cu aceasta trebuie facuta urmatoare precizare, in regula generala pamanturile cucerite de romani erau incluse in ager publicus (ogorul public care se afla in prporietatea statului roman) proprietate care fiind publica era inapropriabila, inalienabila si insesisabila. Totusi in fapt stapanirea efectiva asupra acestor pamanturi din provincie care faceau parte juridic din ager publicus apartinea locuitorilor provinciei, care nu exercitau o simpla folosinta, ci o stapanire care imbraca trasaturile unui adevarat drept romam, in sensul ca ei puteau dispune de aceste pamanturi atat prin acte intervigos cum ar fi: vanzari, donatii s.a.m.d. cat si prin acte mortiscauza acte pentru cause de moarte ex: testament. In realitate, aceasta stapanire avea un caracter dual fiind defapt o proprietate divizata, adica o proprietate avand doi titular. Pe de o parte exista o proprietate suprema care apartinea lui ager publicus si o proprietate subordonata care apartinea locuitorilor provinciali si care era una efectiva, locuitorii provinciali, recunoscund dreptul superior de proprietate al statului prin plata catre aceasta a unei sume de bani anuale. Interesant este ca aceasta prop divizata reprezinta un precursor al proprietatii divizate care urma sa apara in epoca feudala, pe teritoriul actual al Romaniei, caci in epoca feudala, domnul avea dominium eminens care era dreptul de proprietate al domnului asupra intregului teritoriu al tarii iar pe de alta parte exista dominium utile care apartinea titularilor dreptului concret de proprietate in care se afla domnul, boierimea, clerul si taranii liberi.

Provincialul avea la indemana o actiune in rem specaiala pentru protejarea proprietatii satului, actiune care era construita pe schema de functionare a actiunii in revendicare prin care era sanctionata proprietatea quiritara. (sanctiune = mijloc de protective) De asemenea proprietarul provincial dispunea si de o proscriprtio longi temporis care era o aplicatie a uzucapiunii romane (uzucapiuni este un mod de dobandire a proprietatii prin folosirea indelungata a unui bun apartinand altei personae). Efectele lui praescriptio longi temporis difera de cele ale uzucapiunii romane pentru ca daca in virtutea uzucapiunii romane posesorul dobandea dr de proprietate asupra lucrului in virtutea lui prescription longi temporis el avea doar dreptul de a respinge cu success actiunea in revendicare indentata de reclamant. Nici termenele nu erau aceleasi caci la uzucapiunea romana termenul era de un an pentru bunuri mobile si de 2 ani pentru bunuri immobile pe cand la prescritptio longi temporis termenul era de 10 ani intre prezenti (adica cand locuiau in aceeasi localitate) si de 20 de ani intre absenti (cand ei locuiau in loc diferite). In urma

reformelor lui Caracalla din 212 e.n s-au produs si o uniformizare si la nivelul proprietatii l-a care s-a adaugat si masura privind desfiintarea platirii de impozite pentru solul italic ceea ce a contribuit iarasi la apropierea dintre proprietatea iatalica si cea provincial. In ceea ce priveste alte lucruri decat pamanturi, locuitorii exercitau proprietatea peregrine inovata de catre romani si intemeiata pe o fictiune juridical conform careia peregrinul era socotit cetatean roman. Fara indoiala insa ca cele mai importante documente privind dreptul in dacia sunt tripticele din Transilvania. Aceste triptice, fac parte din categoria textelor epigrafice si reprezinta tablite cerate compuse din 3 scanduri de brad de marimea unei palme usor scobite in interior pentru a se aplica un strat de ceara pe care se scria un text cu varful unui stilet. Tablitele exterioare erau scrise pe o singura fata pe cand tablita din mijloc era scrisa pe ambele fete. Pe marginea exterioara a primei tablite se sapa un santulet prin care erau practicate orificii si prin care era trecut un snur de matase cu care se legau cele trei tablite iar dup ace erau legate deasupra snurului se aplicau 7 sigilii. Actul juridic cuprins in triptice este present in dublu exemplar. In acelasi triptic in sensul ca el era odata present pe primele doua tablite corespunzand paginilor 1 si 2 si pe cea din mijloc era 3 si 4. Tablitele cerate au fost descoperite in 1786 si 1855 la Rosia Montana care atunci se numea Alburnus Maior intr-o fosta mina de aur si ele au suscitat un interes imens din partea cercetatorilor de drept juridic din timpul dreptului roman dar si pentru istorici si filologi. Analiza actelor din triptice releva ca acestea cuprind o serie de contracte redactate intre anii 131 si 167 era noastra, acoperind deci perioada in care romanii au purtat razboi Marcomanii. Plecand de la aceasta constatare istoricul Theodor Mommsen a emis ipoteza ca in ani 167 locuitorii din Alburnus Maior s-ar fi refugiat din cauza razboiului cu Marcomanii , ascunzandu-si mai intai actele in mina de aur, sic a dupa razboi ei nu s-au mai intors actele ramanand in mina. Ipoteza aceasta este putin credibila pentru ca pe de o parte este greu de crezut ca niciun locuitor nu s-a mai intors dupa incheierea razboiului iar pe de alta parte asta ar fi insemnat ca si mina de aura r fi fost parasite, lucru care era in condradictie cu spiritual intreprinzator al romanilor astfel ca este mai probabil ca actele au fost ascunse in mina de o singura persoana, probabil cea care avea atributiuni notariale sic a aceasta persoana nu s-a mai intors. Continutul tripticelor a fost publicat de Theodor Mommsen in lucrarea sa Corpus Inscriptionum Latinarum si toti romanistii importanti l-au studiat ajungand la concluzia unanima ca ele arunca o lumina noua asupra aplicarii dreptului roman in provincii in special in Transilvania.

Principala trasatura a actelor juridice cuprinse in triptice este aceea ca ele se indeparteaza uneori semnificativ de la canoanele dreptului civil roman, ceea ce i-a motivate pe unii sa afirme intr-o interpretare dogmatica ca actele juridice din triptice ar fi nule. In realitate aceste acte juridice sunt valabile dar valabilitatea lor trebuie apreciata nu in raport de normele dreptului civil roman ci de normele dreptului daco roman, pentru ca la data redactarii in parallel cu procesul de sinteza la nivel etnic intre daci si romani s-a produs si o sinteza juridical prin interactiunea dintre normele de drept civil roman si cutumele

locale dacice iar din aceasta sinteza juridical au rezultat acte juridice cu o fizionomie normal si cu o finalitate in unele cazuri superioara celei a institutiilor juridice de drept civil roman. In total au fost descoperite 25 de tablite cerate dintre care numai 14 din pacate sunt lizibile care cuprind 4 acte de vanzare cumparare, 3 contracte de munca, doua contracte de imprumut, un process verbal de desfiintare a unui colegiu funerar, o lista de cheltuieli privind organizarea unui banchet, un contract de asociere, un contract de deposit si un act prin care o persoana isi asuma obligatia de a plati o datorie preexistenta. Astfel in contractual de imprumut in calitatea de creditor apare o femeie ceea ce era inadmisibil in dreptul civil roman caci romanii considerau ca femeile erau in mod natural obstaculate intellectual si din aceasta cauza nu le recunosteau capacitatea de exercitiu. Pe de alta parte, se observa ca debitorul isi asuma obligatia de a plati dobanzi in baza unei simple conventii de buna credinta ceea ce iarasi erau inadmisibil potrivit dreptului roman care reclama ca pentru stipularea de dobanzi sa se incheie un contract de drept strict numit stipulatiune care facea parte din categoria actelor solemne. In ce priveste contractual de deposit se observa ca acest contract este adprobationem ceea ce inseamna ca era redactat in vederea dovedirii unei operatiuni preexistente, o obligatie preexistenta nascuta probabil dintr-un act incheiat conform cutumei locale. In ce priveste contractual de locatiune de servicii (de munca) trebuie precizat ca potrivit dreptului roman in acest gen de contracte riscurile in contract erau pentru lucratori adica in cazul in care lucratorul nu ar fi putut presta munca din imprejurari mai presus de vointa sa (de ex: din cauza interventiei unui caz de forta majora) el urma a nu fi platit pentru timpul in care nu putea lucre. In triptice insa se constata ca accesoriul contractului de munca se afla o conventie speciala prin care lucratorul isi asuma in mod expres riscurile importante acceptand sa nu fie platit in caz de inundarea minei, ceea ce inseamna ca in dacia cel putin, la acel timp, sarcina riscului in acest gen de contracte se inversase, fiind de drept in sarcina patronului caci altfel nu s-ar fi justifica aceasta conventie care prin functia sa este evident ca deroga de la regula.

ISDR 27.10 curs 4

Contractele de vanzare: In triptice sunt cuprinse 4 contracte de vanzare dintre care 3 contracte de vanzare de sclavi si un contract de vanzare a unei parti dintr-o casa. Primele diferente sunt de forma actelor, astfel in dr roman efectele decurgeau automat din simpla intelegere a partilor cu privire la obiect si al pret, iar aceste efecte erau: obligatia vanzatorului de a pastra lucrul, obligatia vanzatorului de a preda lucrul, obligatia vanzatorului de a garanta pentru evictiune si obligatia vanzatorului de a garanta pentru vitii (vitzii = forma arhaica a vicii). Evictiunea reprezinta deposedarea pe cale juridical a cumparatorului de bunul cumparat, de exemplu in ipoteza in care bunul a fost vandut de un ne proprietar. Vitiile sunt defecte ale lucrului care ii afecteaza fie folosinta, fie valoarea. Un alt effect al contractului de vanzare cumparare era obligatia cumparatorului si anume aceea de a plati pretul.

In triptice, pentru fiecare dintre aceste efecte sunt prevazute conventii distincte, adica pentru fiecare effect este prevazuta o clauza speciala.

O a2a deosebire, se constata ca in triptice vanzarea se realizeaza prin utilizarea a 2 contracte distincte, mancipatiunea si contractual consensual de vanzare. In dreptul roman operatiunea juridical a vanzarii a fost realizata succesiv prin 3 forme: la origine prin intermediul mancipatiunii, intr-o epoca mai tarzie prin dubla stipulatiune, iar in cele din urma prin contractual consensual (care era un act de drept al gintilor, primele doua fiind acte de drept civil). In triptice sunt folosite si mancipatiunea si conventia de buna credinta (contractual consensual), asociinduse un act de drept civil si un act de drept al gintilor. Mai mult decat atat, nu sunt respectate cerintele mancipatiunii, cerinte care potrivit dreptului roman, ar fi trebuit sa fie urmatoarele: 1) partile sa fie ambele cetateni romani 2) lucrul sa fie roman 3) necesitatea prezentei a cel putin 5 martori cetateni romani 4) prezenta unui cantaragiu si a unei balante 5) rostirea de catre comparator a unei formule solemne 6) tinerea lucrului cu mana de catre comparator in timpul rostirii formulei solemne. In triptice partile contractante nu sunt amandoua cetateni romani, nici obiectul vanzarii nu este roman, nu exista cantaragiu si nici balanta de arama, nu se rosteste formula solemna si nici martorii nu sunt cetateni romani. Aceste aparaente anomalii i-au motivate pe unii sa afirme ca mancipatiunea referita in triptice ar fi nula sic a vanzarea consensuala este valabila. Altii au inclinat in sensul ca partile s-ar fi exprimat gresit, sic a au spus mancipatiune in loc de traditiune (care era tot un act de drept al gintilor prin care se putea realiza vanzarea si la care partile in realitate ar fi recurs) iar altii au afirmat ca partile contractante pentru a fi mai sigure de operatiunea juridical au recurs la 2 acte juridice distincte pentru realizarea acesteia. In realitate, fizionomia speciala a vanzarii din triptice releva ca suntem in prezenta unei institutii juridice calitativ noi, originale ce are in compunere atat elemente de drept autohton cat si elemente de drept roman care au fost deviate de la functionalitatea lor originara, iar aceasta noua institutie bazata pe mancipatiunea, unita cu vanzarea consensuala reprezinta defapt un precursor al vanzarii consensuale translative de proprietate, vanzare care s-ar fi cristalizat definitive in timpul feudal. Intradevar mancipatiunea la romani avea effect translativ, dar avea dezavantajul ca fiind o institutie de drept civil era accesibila doar cetatenilor romani. Vanzareaa consensuala romana avea avantajul ca era accesibila si peregrinilor (necetatenilor) caci era un act de drept al gintilor dar avea dezavantajul ca nu transfera proprietatea de la vanzator la comparator ci doar posesia lucrului de unde rezulta ca prin asocierea acestor doua institutiuni in triptice, a fost translatata asupra vanzarii consensuale, functia de transmitere a proprietatii care era proprie mancipatiunii. Iar aceasta sinteza juridical, prezenta nu numai la nivelul contractului de predare dar si in celelalte acte din triptice demonstreaza ca la mijlocul secolului al doilea al erei noastre, in Dacia, sinteza etnica dintre daci si romani era intratat de avansata incat pe plan juridic nu se mai poate distinge intre cetatenii romani si necetateni. La un moment dar cu incepere din anul 271 e.n. imparatul Aurelian a retras administratia si armata din Dacia la sud de Dunare si a

parasite provincial ca urmare a framantarilor sociale din Dacia cat si a atacurilor din afara ale primului val de migratori (gotii), in acelasi timp au parasite Dacia si marii negustori si proprietarii de sclavi pentru a se pune la adapost de ostilitatea maselor exploatate. Marea masa populara insa, deja profund romanizata a ramas la nord de Dunare unde intre sec 3 si 8 e.n. are loc o epoca ce se caracterizeaza prin organizarea poporului dacoroman si mai apoi roman in forma obstii teritoriale. Dupa retragerea administratiei de la s de Dunare, populatia din fosta provincie, si-a continuat existenta. Acele asersiuni potrivit carora, populatia din Dacia romana ar fi fost stramutata si ea in intregime la s de Dunare. Pe langa argumentul ca o atare ipoteza este lipsita de support logic exista si argumentul istoric al existentei dacilor liberi, care se aflau in afara stapanirii romane si care in consecinta, erau imposibil de stramutat. In plus exista numeroase marturii arheologice, numismatice, lingvistice, etnografice si institutionale care correlate cu informatiile cuprinse in izvoarele scrise confirm ape deplin persistenta populatiei dacoromane la n de Dunare. De altfel legaturile dacoromanilor cu imperiul roman au continuat mult timp dupa retragerea aureliana. Astfel imperiul roman a continuat politica supravegherii de la distanta a teritoriului locuit de daci prin intermediul avanposturilor, al capetelor de pod, mentinute pe malul stang al denarii precum si printr-un complex de fortificatii al limesului, al hotarului reprezentat de fluviul Dunarea. De asemenea au fost mentinute garnizoanele romane la n de dunare. In diferite perioade fiind stationate, unele unitati ale legiunii a 13a Gemina, in cetatea de la Drobeta si ale unor unitati ale legiunii 5a Macedonica, la Sucidava. De asemenea in sec al 4lea au fost fondate si alte castre romane sub imparatul Constantin. Tot in secolul al 4lea au fost construite si refacute mari drumuri imperial cum ar fi cel de la Romula la Brazda lui Domac. In anul 328 a fost aruncat un nou pod peste Dunare, tot la Sucidava. Iar sub imparatul Iustinian, s-au construit noi cetati. Toate acestea demonstreaza in mod clar interesul constant al romanilor pentru fostele lor posesiuni ceea ce i-a determinat pe istoricii Iulian si Eusebiu sa vorbeasca exagerand desigur despre o noua cucerire a Daciei. Mai mult decat atat, relatiile militare cu romanii au fost dublate de relatii economice stabile, dovada in acest sens stand marturiile numismatice si arheologice datand din aceasta perioada. Contactul cu civilizatia romana a fost insa interrupt in unele perioade de migratia popoarelor migratoare, care s-au succedat pe teritoriul fostei provincii romane cu incepere din sec al 3lea. In ordine cronologica aceste popoare fiind: gotii, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, ungurii, humanii si pecenegii. Migratia acestor popoare, nu a lasat efecte semnificative pentru ca pe de o parte acestea nu erau numeroase, iar pe de alta parte nici nu puteau exercita o influenta deosebita, pentru ca se aflau intr-o faza primitive de organizare sociala, ele aflanduse inca in faza organizarii tribal, in etapa democratiei militare. In plus, in cele mai multe cazuri, influenta lor, s-a exercitat de la distanta, caci majoritatea s-au plasat in zonele marginase, ale teritoriului locuit de autohtoni. Dintre toate acestea, practice numai slavii s-au statornicit si au fost asimilati de populatia romana ei aducand cu sine, fiind mai dezvoltati decat celelalte popoare, unele elemente de organizare politica a teritoriului, dovada in acest sens fiind numerosii termini slavi ce

exista in suprastructura politica si in toponimia tarii. Acesti migratori nu a putut intrerupe decat temporar receptarea influentei romane la N de Dunare, iar poporul a putut sa-si continuie in aceste conditii, etnogeneza. In contextual unui amplu process de formare a unei culture material si spiritual, originare process in locul caruia se plaseaza si formarea unei limbi noi, romanice, vorbite de autohtoni.

Asezarea slavilor la sud de dunare a generat si o intrerupere temporara a influentei romane exercitate din partea imperiului roman de rasarit, intrerupere care a fost facilitate si de prabusirea limesului danubian. Dupa acest moment influenta romanobizantina s-a exercitat prin filiera bulgaroslava. Asezarea slavilor la sud de dunare a produs si o rupture etnica, in lumea traca de la S si N de dunare carese afla in cursul unui process de latinizare. Acest process de latinizare a fost interrupt la sud de dunare unde slavii probabil au fost mai numerosi, ceea ce a avut drept effect, faptul ca populatia de aici s-a slavizat. Spre deosebire de partea de la N de dunare unde romanitatea a rezistat active ceea ce a facut ca populatia tarii noastre sa ramana avanpostul, fiind cum se mai spune o insula latina intr-o mare slava. In formarea poporului roman un important rol l-a jucat si crestinismul. Acesta prigonit din roma prin edictul de la Milano din anul 313 si transformat ulterior in religie de stat in timpul imparatului Teodosiu cel Mare, a patruns la noi in sec 3-4 impreuna cu terminologia romana din acel timp. Interesant este faptul ca noi am asimilat practice, 2 straturi de terminologie crestina, pentru ca au suferit 2 straturi de crestinare si anume unul latin si unul slav. Acesta din urma se explica prin faptul ca si bulgarii au exercitat o influenta in procesul crestinarii noastre deoarece dupa slavizarea lumii de la S de dunare si intreruperea receptarii directe a influentei romanobizantine terminologia crestina ne-a parvenit prin filiera bulgara ocazie cu care la noi s-a format si scrierea slavona. De cele mai multe ori numai calugari stiau sa scrie iar ei erau bulgari ceea ce vine sa explice faptul ca mult timp scrierea noastra de cancelarie a fost slavona. Dupa retragerea aureliana viata sociala de la noi a cunoscut un process tretat de ruralizare process datorat atat disparitiei puterii politice centralizate cat si decaderii oraselor. In consecinta satul a devenit forma principal de organizare a populatiei dacoromane, iar orasele fostei provincii s-au ruinat si s-au transformat la randul lor in sate. Ruinare care vine de altfel sa explice de ce orasele noastre medieval nu au preluat numele oraselor din dacia romana deoarece asezarile urbane odata cu ruinarea lor si-au pierdut si numele, satele in schimb si-au pastrat denumirea iar in statistica pe care a trecut-o cu privire la acest fenomen, profesorul Henri Stahl a demonstrate ca peste 80% din satele romanesti existente in feudalism, au fost anterioare intemeierii statului feudal. Cercetarea sa este confirmata si de izvoarele scrise, datand din epoca feudala, care atesta ca satele existente dupa intemeierea satelor feudale, dateaza din veac spun documentele, si au hotare vechi si de demult. Aceasta inseamna ca mai departe si psihologia poporului roman s-a format la sat, pe terenul practicii agrare si pastorale. Exista argumente lingvistice si documentare care atesta vechimea obstii satesti la romani si care implicit demonstreaza continuitatea autohtonilor in spatial carpato-danubiano-pontic. In randul argumentelor lingvistice sau

terminologice este interesant de semnalat ca in limba romana s-au pastrat termenele de ‘sat’ si de ‘catun’, ambii avand atat un sens geographic si anume Acela de asezare rurala cat si un sens demographic, Acela de totalitate a locuitorilor fiind deci sinonim cu obstea. Cuvantul ‘catun’ este de origine traca si este deci foarte vechi, pe cand cuvantul ‘sat’ este de origine latina (fossatum) si este deci de data mai recenta, ori pastrarea supravietuirea unor termini denota ca si forma de organizare la care ei se refera s-a perpetuat . Un alt cuvant care merita mentionat este Acela de ‘mos’ care este de origine traca si care este susceptibil de 3 sensuri: mos – atesta proprietatea private, fiind relevante in acest sens expresii precum ‘mosie cumparata’ sau ‘mosie mostenita’; mos – proprietate devalmasa ce avea ca obiect terenul stapanit in comun de membrii obstii; mos – parte care revine in folosinta individuala unei membru al obstii in unele texte fiind intalnita expresia ‘acesta este mosul meu’. In urma stapanirii romane, cuvantului trac mos I s-a asociat termenul latin de veteranus. Asocierea a fost constituita ca urmare a faptului ca soldatii din leginuile romane dupa implinirea varstei de 46 de ani, erau declarati veteran si inzestrati de statul roman cu o suprafata de pamant. Urmarea acestei practice s-a produs o suprapunere intre notiunea de veteran si cea de proprietar, iar termenul de veteran a dat in limba romana cuvantul ‘batran’, utilizat cu acelasi inteles de parte din mosie.

Odata cu venirea slavilor, in limba romana au patruns o serie de termini slavi ca dubluri la termenii preromani si romani cum ar fi cuvintele: orcina, dedina, bastina (acestea 3 avand sensul de mosie ca proprietate ereditara) megies (cu sensul de coproprietar in devalmasie), delnita si jirebie (se refera la acea parte din hotarul obstii care revenea in folosinta individuala unui membru al obstii). Pe langa aceste argumente terminologice, exista si argumente documentare privind vechimea obstii satesti. In acest sens in sec 4, comunitatea crestina din Dacia a adresat o scrisoare comunitatii din Capadocia, scrisoare in care erau descries patimirile sfantului Sava de origine got. In textul acestei scrisori rezulta ca localnicii din dacia gotica traiesc in sate stabile sic a populatia din aceste locuri este sedentara si se ocupa cu agricultura. Precum si faptul ca se manifesta un inceput de stratificare sociala. Un alt argument documentar repreinta lucrarea strategicon facuta de Maurikios in secolul al 6lea si in care se arata ca locuitorii de la N de dunare vorbesc latineste, ca au sate asezate langa rauri, ca traiesc din agricultura si din pastorit sic a ei sunt organizati in obsti agricole. In acest context este de mentionat ca unii istorici ca dacoromanii erau nomazi ei ajungand la aceasta concluzie ca urmare la interpretari rupte din contextual pastoritului practicat de autohtoni. In realitate, caracterul pastoral al obstii este strans impletit cu caracterul agrar al acestuia, abele activitati desfasurandu-se in parallel in sanul obstii din vremurile memorial. De altfel insusi teritoriul obstii se infatiseaza a avea o dubla destinatie. El cuprinde pe de o parte campul iar pe de alta parte pasunea. Membrii obstii in marea lor majoritate se ocupau cu agricultura iar altii intr-un numar mai restrains se indeletniceau cu pastoritul deoarece cresterea vitelor era necesara pentru agricultura de vreme ce pentru muncile agricole, membrii obstii foloseau si animalele. Pastoritul practicat la noi a imbracat o forma specifica, caci nu a fost un

pastorit nomad, ci a fost un pastorit transhumant, adica unul care se efectua pe distante mari, la munte si la ses, dar pe drumuri statornice de ducere si de intoarcere, ceea ce inseamna ca pastorii nu se indepartau decat sezonier, de locurile unde isi aveau locuintele statornice, adica de obste si de familiile lor.

Organizarea obstii teritoriale poate fi reconstituita in baza informatiilor cuprinse in documentele feudalismului timpuriu si dezvoltat, care releva ca trasaturile obstii cu incepere din perioada declansata in sec 4 au ramas nealterate in sensul ca obstea se gasea inca in forma sa arhaica fara a exista diferentieri sociale intre membrii obstii sau privilegii pentru unii dintre acestia. Organul supreme de conducere a obstii era adunarea generala a obstii numita tot obste si al care participau toti locuitorii majori ai obstii cu drepturi egale de vot. Nu exista legi clare cu privire la varsta majoratului, surse documentare sustinand ca acesta se putea produce la varsta de 18 ani, 25 de ani sau chiar 30 de ani, sau la data casatoriei. Nu exista nici indicia certe cu participarea femeilor, dar se pare ca acestea participau in orice caz atunci cand se dezbateau problem care la priveau, in special cele privind bunurile lor. Convocarea adunarii generale a obstii se faceau prin viu grai iar intrunirile aveau loc la casa obstii sau la biserica in zilele de sarbatoare crestina. Adunarea generala avea competente generale, ea hotarand deci in cvasiproprietatea obstii. Astfel ea hotara cu privire la pornirea turmelor si a plugurilor. Cu privire la atribuirea si destinatea locurilor de cultura. Cu privire la stabilirea acelor loturi de pamant din partea devalmasa, date in stapanire individuala unei familii, cu privire la felul culturilor, cu privire la relatiile de familie, cu privire la incheierea conventiilor, cu privire la intretinerea bisericii si cu privirea la contributia membrilor obstii, precum si cu privire la relatiile cu alte obsti. In aceasta din urma privinta, relatiile cu alte obsti, trebuie mentionat ca obstile nu traiau isolate unele de altele, sic a deseori ele se asociau in uniuni sau confederatii de obsti, fie pentru considerente de exploatare a unui teritoriu unitar, cum ar fi de pilda valea unui rau, fie pentru considerente de aparare. Uniunea de obsti se numea obstea de obsti sau tara, iar unele din aceste uniuni sunt mentionate pana tarziu in feudalism lucru confirmat si de Dimitrie Cantemir care in lucrarea sa intitulata Descrierea Moldovei, atesta ca in Moldova inca din vechime au existat republici, una in Vrancea de pilda, compusa din 12 sate si alta la Campul Lung compusa din 15 sate. Cert este insa ca organizarea la nivel de uniune sau confederatie nu stirbea cu nimic autonomia obstilor, iar conducerea unei uniuni de obsti apartinea unui sfat al reprezentatilor obstilor component care stabilea in principal cu privire la stabilirea contributiilor obstilor, solutionarea problemelor patrimoniale, precum si in chestiuni de aparare.

ISDR Curs 5 03.11.2011

In cadrul adunarii generale a obstii se evidential sfatul oasmenilor buni si batrani avand atributiuni judiciare ,ei erau alesi dintre cei mai de vaza membrii ai comunitatii satesti.

Al 3lea organ de conducere il reprezentau alesii obstei-sunt personae imputernicite cu exercitarea unor atributiuni special cum ar fi vornicul care strangea contributile membrilor obstei,postelinicul care se ingrijea de biserica satului,logofatul –stiutor de carte scria actele obstei,nemesnicul care avea grija de gardurile tarinii(campului de cultura),jitarulcare pazea recolta si celai important judele care era seful military al satului si avea totodata si atributiuni judecatoresti.acesta din urma isi are originea ca institutie in magistraturike cu atributiuni executive si jurisdictionale de la nivelul coloniilor si municipilor daciei romane si anume dumum viri u erudicundo si respective quatorviri iure divundo.alesii obstei aveau anumite insemne ale funcitei lor si totodata erau impouterniciti asa aplice anumite sanctinui memb obstei daca acestia nu le indeplineau dispoziytiile insa tyoti alesi obstei erau numiti si revocati de adunarea genrala a obstei care le stabilea si atyrtibutile si care le controla intreaga activitate.obstiile satesti se grupau uneori din ratiuni de ordin miliar sau economicin forma de oraganizare sociala mai ample sub aspect territorial denumite uniuni de obsti ,confederqatii de obstii sau obsti de obsti.

Aceste structure aveau un organ superm de conducere :marele sfat reprezentat din repr obstilor component avand urmatoarele atributiuni prinicpale:rezolvarea problemelor patrimoniale commune apoi solutionarea litigilor dintre obstile componente stabilirea contributiei fiecarei obsti la fondul comun si organizarea aparari in comun a satelor;in cadrul uniunilor obstile component isi pastrau insa deplina autonomie si oragnele proprii de conducere .

Normele de conduit din cadrul obstilor satesti sau teritoriale-pt ca obstea e o comunitate de munca normele fundamentale de condutita la nivelul obstei sunt cele caqre sau statornicit in legatura cu obiectul muncii ,principalul obiect alfind pamantul si in legatura cu relatile de munca,ca atare prima categorie de norme o reprezinta normele care reglementeaza relatile ce se nasc in legatura cu obiectul muncii si cu stapanirea asupra acestora si mai exact normele privind proprietatea;in ac materie stapanirea exercittate de membrii obstii asupra terenurilor aflate in hotarul obstei imbraca 2 forna:stapaniare personala si .amabele sunt forme de apropiere a folosintei si nu trebuiesc confundate cu prop indiviza respective cu proprietatea private;se afalau in stapanire padurile pasunile islazurile apele iar in vremea obstei arhaice turmele aparatinad comunitatii,fondul de rezerva pentru anii cu recolta slaba,bogatiile subsolului si moara satului.in ceea ce priveste stapanirea individuala primul obiect al acestei forme

de spatanire la reprezentat gospodaqria fiecarui membru al obstei ceewa ce romanii de numeau erdium adica locul de casa si gradina;la temelia stapanirii individuale statea munca proprie depusa de un membru al obstei pentru amenajarea unui bun stapanit anteriror in devalmasie bun care dobandrste astfel o valoare economica noua .dupa gos[podarie a intrat in stapnire personala si ternul destinat agriculturii denumit tarina adica campul de cultura ,tarina era impartita in loturi atribuite famililor din obste insa nu annual ca in cazul obstilor getodace ci odata pentru totdeauna ;aceasta atribuire se facea prin tragere la sorti astfel incat loturile respective se mai numeau si sorti sau loturi matca.cei care le stapaneau cu titlu superior sau individual puteau utiliza si celelate ternuri afalate in hotaril obstei in devalmasie cu ceilalti membrii ai obstei.procesul de trecere de la stapanirea devalamasa la cea individuala a continuat printo serie de amnajari funciarea facute ede membriii obstei,defrisari,deselenii asupra ternurilor aflate in devalmasie iar loturile rezulatet in urma acestor operatiuni au trecut in stapanire individuala find destinate agriculturii si urpurtand de numirea de stapaniri locuresti.

Indifferent de amploarea pe care procesul de trecere al ternurilor din stap devalmasa la stapanire individuala a avut-o obstea a pastrat pana la sfarsit un drept superior de supraveghre si cobtrol asupra tutror ternurilor afalate in hotarul sau.

Normele de conduit car reglemenateaza relatuile de munca aici avem in vede normele care priveau atat indletniocirile fundamentale ale memnbrilor obstei adica agricultura si cresterea vitelor cat si celelate activitati economice care sau cristatlizat pe masura adncirii procesuliui de diviziune sociala a muncii adik la comert si mestesuguri.

Normele referitoare la statutul pers:mat inc are rpincipiul fundamental al obstilor satesti sau teritoariaele este egalaitatea intre membrii obstei determinate de stapanirea in comun apamantului si exercitarea in comun a tutror activitatilor economice .

Normele referitoare la organizarea familiei.la niveluk obstilor satesti sau teritoriale existau familii mici din care faceau parte parinti si copii la temilia carora se afla principiul egalitatii nin drepturi a tutror membrilor familiei ca urmare intre soti prceum si intre parinti si copii existau obligatii reciproce de intretinere ioar sotii exercitau in mod egal autoritatea parinteasca asupra copiilor.familia romaneasca este o familie democratica trasatura dobanmdite si sub infuluenta preceptelor religiei crestine si prin preluare unor traditii ale familiei getodace spre deosebire de familia romana care este o familie

aristrocratica.in ceea ce pribveste csatoria ea se incheia prin liberal consimtamtn al sotilor insotit de de binecauvantee religioasa iar divortul era admis la cererea oricauia dintre soti intre acestia existand deplina egalitate in privinta motivelor de divort le puetau invoca.

Normele din materie succesiunii materie in care este consacrata egala vocative succesoara a descendentilor precum si dreptul de mostenoire a sotului supravietuitor

Normele referitoare la material obligatilor,domeniu in care memmbrii obstei aveau deplina cacapcitate de a incheia conventii,libere de formalismul dreptul roman,ceea mai raspndite conventie find cea de vanzare desi pe scara larga se utiliza si schimbul dat fiind caracterul natural al economiei acelor timpuri.

Normele de conduit referitoare la procedura de judecata si raspunderea membrilor obstii;membrii obstii raspundeau pentru faptele lor cauzatoare de prejudcii pe baza principiului solidaritatii rudelor p[otrivit legii talionului si potrivit sistemului compozitinii.sfatul oamenilor buni si batrani,judele atat penbtru pricinile civile cat si pentru cele penale(instanmte de judecata);pe plan probator se semnealeaza inca din aceasta perioada probe fundamentale ptrnu practica juridical romaneasca cum ar fi jurmantul cu brazda in cap si proba cu juratori.

APARITIA Relatilor de productie de tip feudal,si formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare

Incheriere procesului etonogenezei romanesti a adus la afrimarea pop roman din pct de vedere etnic ca un popr cu o identitate proprie care a folosit termenul de roman pentru a se desemna ,termen justificat atat prin tyraditia colonistilor romani cat si prin traditia autohtonilor getodaci de locuitori ai unor teritorii ce au apartinut imperiului roman.strainii au folosit diverse apelative penbtru a demsna poprul roman dintre care cele mai utilizate au fost acele de valahi,volohi sau olahi termenii rpin care acele ppopare desmenau pe fostii locitori ai imp roman ceea ce inseaman o reconasotere implicita a originii romane a poporului roman .ince0and din sec 9 de dupa hristos la nivelul oobstilor satesti sau teritoriale au loc puternice transformari economice si sociale care au dus incele din urma la formarea relatilor de productie de tip feudal astfel dintre mebrii obstilor si in

special dintre alesii obsteisau ridicat anumite elemente care au preluat treptat teritoriul obstilor satesti devenind aristrocratia formatiunilor prestatele de tip feudal si embrinoul urmatoarei clase a nobilor feudali;ei sunt mentionati sub tittualatura de maiore stere(mai marii pamantului) intrun document de o impoarta eceptionala care demonstreaza procesul de feudalizare a societii romanesti si anumele diploma cavalerilor ioaniti din anul 1247.

L apolul opus al soc fuedale se alfy taranii dependent pe care diploma cavalerilor ioaniti ii numeste rusticii valahi si care aveau obligatia de a presta fata de nobilii feudali renta feudal sub cele 3 forme ale sale mentionate in diploma cavalarilor ioaniti si anume foloase,venituti si slujbe adica renta in produse in bani si in munca.pe fondul cristalizarii relati8lor de prod de tip feudal au aparut sis au organizat de la sf sec 12 formnatiunile pretstale de tip feudal desemnate genric prin termenul de tara sau prin termnul de campulung termen care anterior desemna uniunile de obstii sau confederatile de obsti.formatiunile prestatle de tip feudal sau organiza pe intregul teritoriu locuit de romani exstenta lor fiind evidentiata in documnetel medieval.terminologic limba romana este singura limba romanica in care termenul de tara care vine de la latinescu tera a intrat cu sensul de formatiune politica,organizare de tip statal si nu sensul material de pamant ca in celalate limbi romanice.in limba romana avem pt sensul material cuvantul pamant care este de sorginte latine vine de falimentum-ceea ce acopera.pentru a individualiza tarile adica formatiunile prestatle de tip feudal unele raporturi termenul genric de tara era insiotit de alti termini care pot fi clasificati dupa mai multe criteria,criteriul geographic (tara fagaruslui) criteriul etnic(tera vlahorum) criteriul etinco geografic(tara brodnicilor-tata locitorilor de la vadu) si criteriul persoanei conducatorului(tara lui Litovoi).in limba romana alaturi de termenii orginali de tara si campulung a existat si un termen de sorginte traca cel de jupa si niste dublete de oridgine slava si anume termneul de cnezat de la konig si termenul de voievodat tot termen slav.

Plecat de la acest fapt unii autori au considerat ca insitutile cnezatului si voievodatului nu sunt institutii romanesti originale s ca au fost preluate la slavi.ele sunt insitutii orginale romanesti doar denumirea find preluata pt ca in ierarhia feudal slava termenul de cneaza beste sinonim cu cel de principe iar termneul de voivod este sinonim cu cel de duce iar voivodul este subordonat cneazului si nu are atributiuni judiciare dimpotriva.voivodul este ales de adunarea cnejilor si continua pe un plan superior atributiunile judiciare ale juzilor si cnezilor.

Formatiunile prestatel de tip feudal sunt organizatii de tip politic exercitand atat functis interna cat sic ea externa proprii unei asemenea tip de organizare sens in care ele dispun de un aparat politico adminstartiv si miliatra pep care diploma ioanitilor o caracterizaeaza

ca fijnd apparatus belius(razboi).aceste formatiuni pre3tstale se afalau in relatii de vasalitate fata de staele vecine iar feudalii romani erasu nevoiti sa imparat cu feudalii straini veniturile feudelor lor.in ac constex la inc sec 14 pe fondul dezvoltarii puterii economice si militare a fudalilor romani acestia nu mai sunt dispusi sa acccepte conditia de vasali a unor feudali straini si prin unirea feudlor lor duc la formarea statelor de tip feudal romansti de sine stattoare p[rin urmare acest process este rezulattul un8i fenomen intern de feudalizare lucru evidnetiat de marele nostrum istorivc nicolaea balcescu care a combatut terioa descalecarii prin care se in cerca a se explica formarea statelor fuadle romanesti de sine stattoare aratnd ca niste stapani de state asa mici precum fagarsului si maramuresului si nu puteau avea destula putere spre a cuprinde asemenea provincii.

Formarea dreptului feudal nescris adica formarea legii tarii;

In perioada cuprinda intre retragerea aureliana si secolul 9 la nivelul obs iar conducrea colectiva otilor satesti sau terit a functionat un sist de reg de conduit fara character juridic care reglemenatui rel soc dintre membrii obsteiiar cond colecticva o obstilor vechea la respectarea regulilor care nu erau sancionate cu o sanciune statla ci cu una obsteasca.

Transformarea acestor reg de conduit in norme de drept a insemnat indeplinirea cumulative a 2 conditii:prima-acele reguli de conduit au dobandit un character de clasa adica au incetat sa exprime interesul general al mebrilor socitetii si au devenit expresia intereselor clasei sominant in socioetate al doilea-normele respective au fost inzestrate cu losa cniune statala asigurata de aparatul represival formatiunilor prestatle de tip feudal adica acel apparatus belicus.legea tarii sa socnistuit pe 2 cai:prima-sanctionarea statala a celor reg de cond preexistente care sau dovedit a fi conevnabile si utile clasei nobililor feudali si doi-aparitia unor norme noi corespunzatoare noilor rel de prod de tip feudal si noului cadru statal de organizare a societetii din ac categ fac parte normele car reglmentau privilegile nobilimii,normele care regl obligatile taranilor depndenti exprimate sub cele 3 forme ale rentei fuedale 3-nromele care relg rel sociale de vasalitate si 4 normele care reglemnetau noua oraganizare politica s societatii si naume caracterul ereditar ai isntit cnezatului si caracterul elective ereditar al inst voievodatului.

Pe planul formei normele legii tarii au imbract foarma cutumulor si ibiceiurilor juridice astfel incat legea tarii este dr nostrum feudal nescris sau consituedinar sau un ius non scriptum.in ac condtii cunostarea legii tarii a fost posibilia pe baza doc interne si externe care fac referire la dfispozitile legii gtarii,doc intenre sunt prisoavele domnesti care repr cazuri de aplicare a disp legii tarii la sit determinate iar doc externe sunt cele emise cancelarile straine care utilizeaza diferite sintagme prentu demsnraea dr nostrum feudal

nescris cum ar fi zapon vlashi-cancelaria sarba,voloski zapo sau lex olahorum sau ius valahicum documnete in lb latina al;e cancelariiei maghiare;strainii priveau dr nostrum ca unul personal;at cand demsnam dr nosru obisnuelnic utilizam sintagam legea tarii sau obiceiul pamantuluipt ca in constiinta pop roman dr nostrum feudal nescris este undrept stravechi de la intemeierea tarii si chiar anterior acestui moment.au existat 3 etape in ev istorica a legii tarii:

Intre retragerea aureliana si sec 9-etapa n de cond fara character juridic ale obstilor si uniunilor de obsti

Intre sec 9 si 14-epoca feudalismului timpuriu cand apr normele ref la rel de prod de tip feudal cele referitoare la org cneziala si voievodala

Intre intemeierea statlelor fedale sec 14 si dureaza pana al sf feudalismului etapa in care legea tariidevine \un sist de drept curpinzator care regl toate comparaimentle vietii feudale.

Trasaturile legii tarii-caracter unitary semnificativ fijnd utilize termneului de tara desi romanii au consucut mai multe org de tip politic ei au folosit un sing termen pt a desmna dr obisnuelnic al tut acestor formatiuni.aceasta unit terminological este expresia unitatii de continut a legii tarii pe intregul teritoriu locuit de romani.

2-are un carecter terotorial imobiliar caci asha cum rezulta din denumirea ei este dreptul unei org de tip politic ,dreptul unuio terotoriu org din pct de vedere statal.caracterul territorial este intarit si de faptul ca institutia central amanuniyt si riguros reglemntata a dr nostrum feudal nescris este institutia proprietii in cadrul careia pe primul se afla prop asupra pamantului;sub acest aspect legea tarii se deosebeste de dr pop migratoare care este un drept personal

Legea tarii are un cacarecter original fiind o creatie a pop roman din expresia pe planul determinismului dialect al raportului dintre baza economic si suparastructura sociala.infleuentele straine exerc asupra legii tarii nu iau stibit originalittea pt ca ele sau limitat la planul formei concretizanduse in voc jur a limbii romane a unot dublete pentru termenii fundamentalii de sorginte dacoromanica.

Teorii privind sfera de aplica sau cont legii tarii,tyerorii infirmate de rez cercetarii sovciologie ampleintreprinsa in perioada interbelica de dimitrie gusti si constinuata dupa razboi de profesorul henry stal acesta confirmand pctl de vedere a istoricului n baclescu

care sustinea ca multa vreme legea tarii a tinut l;ocul si de constituie politica si de condica tivila si criminal adik legea tarii este un sitem de drept atot cuprinzator care impune intreaga materie a dreptului public si a dr privat.

Formele de prop ,clase sociale ale feudalismului;

Cea mai imp prop este marea prop feudal caw era una complete asupra pamantului si incomplete asupra taranilor aserviti aparuta inca inainte de intemeiere pe fondul descmpunerii obstilor satesti sau teritoriale;prop o statesti sau teritoaria,teritoriul era impartit in vatra satului si campul de cultura precum si pasunile padurile fanetele sic el categ de terenuri aflate in hoitarul obstei care se aflau in prop devalmasa a membrilor obstii;

O alata forma de prop-prop taranilor liberi care nu faceau parte din obstisi care purta asupra gospodariei pamenul de cultura ,vitelor si uneltelor de munca;

Porp mestesug supara uneltelor demunca

Prop taranilor aserivit asupra gospodariei ,vitelor si uneletelor de lucru

Prop robilor asupra salaselor si uneletelor lor de munca

Org soc:categ fundamntale soc-clasa marilor prop feudali si clasa taranilor dependentio sau aserveiti

Clasa marilor prop fuedali se compunea din boierii si inaltul sis a constituit odata cu marea prop feudala astfel boierii sau despond din radnul mebrilor obstilor satesti prin cacaprarea terneurilor actora dev cnezii si voievozii org de tip feudal iar dup[a intemeiere domhul lea rec titlul de nobili feudal ei find denumiti nobili de tara;lor lise aduaga boierii de slujba adik pers ionobilate de domnpt servicile aduse domniei.boieria

era ereditara dar calit de boier era indisolubil legata de stapabirea unei mosii astfel incat poierdera mosiei ducea la pierderea titlului nobiliare

Taranii aserviti-rumani in tara rom ,vecinii in molodova si iobagi in trans silvania iar la orig se aflau in stare de p fata de oieri astefl ca dupa indeplinirea obligatilor de renta feudal se puteau mura pe alta msoie pt ca la sf sec 16 statulul lor jur sa se inrautateasca in senuyl ca sunt legati de glie;o alata categ sociala o rep tranii liberi proprietii de pamant numiti razesi in moldova si mosneni in tara romanescaiar taranii liberi fara pamant erau denumiti sarcai cau cneji

O alta categ soc o repr pop oraselor alc din negustori,mestesugarii precum si din prop de case in targuri si de pamanturi in ocoalele tragurilor;odata cu dezv oraselor asistam la o polarizare a acetseia ,a pop acestora si la formarea patriciatului orasesnesc

O alat categ soc erasu robii care aveau un statut juridic aparte diferit de cel al sclsvilor pt ca nu puteau fi ucisi de stapanii lor si puteau stapanii in prop anumite bunuri dar in ac timp diferit si de stat jur al taranilor dependent ins sensul ca puteau fi vanduti si separate de mosie.

Oraganizarea de stat a Traii romanest si Moldovei in epoca feudalismului dezvolatat:

Org central de cond ale stat feudal;-domunl,sfatul domnesc si dregatorii

Domnul este organul supreme al puterii de stat si varful ierarhiei feudale in cadrul sist rel sociale de vasalitate.instit dominei este romaneasca orginala care a parut oadfta cu formnarea stelor romanest feudale de sine stataoare ca o etapa superiaoara in evolutia istorica a formatiunilor prestatel de tip feudal;instit domeniei nu are coresp ion statele vecine ioar termneul care o dsesemneaza este un termende sorginte latina(domn de la dominus adica stapan)ceea ce inseaman ca potrivit conc feudale domnul este stapanul unui stat independent care nu recunosate o autoritate superioara.insitit domniei sa cristalizat prin preluarea unor traditii exiostente la nievlu cnezatelor si voievodatelor tarilor ca si prin asimilarea unot trasaturi ale monarhiei byzantine care pastrau amintirea organizarii politice romane,aveau ca fundament ideologic crestinismul orthodox si

contineau premnisele necesare pentru centralizarea statului feudal si apararea independetei acestoira.

Domnul pastra in continuare si titulatura de mare voievod pt a sublinia latura trad a institexercitanmd in calitate d emare voievod prerogativele de conducator supreme al armatei si judecatort supreme insa in plus in calitate de domn era si stapanul tarii in sens territorial.

ISDR 10.11curs 6

Domnul avea: atributiuni administrative, militare, judiciare, legislative

Domnul confirma in functie pe mitropolit si pe episcopi. Din punctul de vedere al atributiunilor sale administrative, domnul hotara in diverse chestiuni cum ar fi organizarea teritoriului, activitatea financiara a statului, strangerea impozitelor, ii numea pe dregatori, hotara politica externa, incheia tratate de alianta, declara starea de razboi sau de pace.

Atributiunile sale militare sunt subliniate si de titlul de voievod pe care il poarta si acestea le exercita direct sau prin intermediul vornicului si uneori al spatarului. In privinta atributiunile judiciare, domnul era judecator suprem, putand in aceasta cauza sa pronunte pedeapsa cu moartea si confiscarea averii. Domnii romani dedicau 3-4 zile pe saptamana pentru acest proces, judecand procese impreuna cu sfatul. Hotararile insa erau pronuntate in numele domnului si ele aveau caracter obligatoriu doar pe timpul vietii sale ceea ce inseamna ca succesorul sau putea da o alta sentinta, ceea ce inseamna ca nu exista institutia autoritatii de lucru judecat, care presupune ca acelasi proces sa nu fie judecat de mai multe ori in fond.

In ce priveste atributiunile legislative vointa domnului era lege si el isi exprima aceasta vointa prin intermediul Crisoavelor legislative, care cuprindeau norme cu caracter general.

Sistemul de desemnare a domnului avea un caracter mixt electivo-erediitar. Pe de o parte, el era ales de catre tara, tara insemnand in acest context boieri, clerul si conducatorii ostirii (deci varfurilor detinatorilor puterii politice), iar pe de alta parte sub aspect ereditar, putea fi ales numai cel care era “os domnesc” adica cel care era ruda de orice fel, directa sau colaterala cu vreunul dintre domnii care domnisera anterior. Chiar si copilul natural fiind considerat demn de aceasta cerinta. In plus pentru a fi domn se mai cerea ca domnul sa fie roman, crestin ortodox si sa nu fie insemnat (adica defecte fizice). Acest sistem mixt electivo-ereditar a creat posibilitatea interventiei masive in sistemul de

desemnare a domnului fiind de regula preferat, cel care se angaja sa conserve privilegiile nobilimii si acelasi sistem a facilitat sa ii inlature pe domnii comozi si sa impiedice formarea unor dinastii. Fireste ca au existat permanent tendinte de pastrarea tronului in randul familiei din partea unor domni, motiv pentru care la noi s-a practicat si sistemul asocierii la domnie, caci unii domni incercau sa pastreze functia in cadrul familiei din care proveneau, asociind la domni pe copii, pe fii sau pe frati (cum a fost cazul lui Mircea cel Batran care si-a asociat fiul, sau a lui Alexandru cel Bun care l-a asociat la domnie pe fratele sau Bogdan). De asemenea la noi a fost cunoscuta si regent care intervenea in situatia in care domnul era minor, caz in care el era pus sub tutela fie a mamei sale, fie a unui mare boier, care exercitau in fapt, atributele domnilor. Sistemul electivo-ereditar a suferit modificari in timpul dominatiei otomane, urmare careia alegerea de catre tar a devenit una formala, caci o tot mai mare pondere a dobandit-o investiture data de sultan, caci domnii romani trebuiau confirmati de (..?..) nu rare au fost cazurile in care alegerea a avut loc dupa investire, iar din sec 17 confirmarea portii incepe sa tina loc chiar de alegere. Astfel s-a ajuns ca de la aceste precedente confirmarea sa se transofrme in numire, cel putin in moldova, domnul nemaifiind ales de tara. Aceasta practica a creeat insa premise ca pentru aparitia intrigii si pentru cumpararea domniilor cu bani obtinuti evident din secatuirea tarii. Cel mai important organ colectiv era sfatul domnesc, organ care la origine a avut atributiuni importante pentru ca indeplinea un rol de supraveghere a activitatii domnului. Numarul de membrii al sfatului era intre 12 si 25, iar sfatul se intrunea la convocarea domnului. Ca atributiuni, sfatul era chemat sa confirme toate actele domnesti cu privire la proprietate, cum ar fi de pilda acordarea de imunitati, de danii, intarirea transferurilor de proprietate si alte functii. De asemenea sfatul participa la judecarea proceselor penale si civile. De asemenea el mai avea functia de a garanta indeplinirea de catre domn a angajamentelor pe care si le asuma in domeniul tratatelor externe si el trebuia sa dea sfat domnului, oridecateori era consultat in toate problemle statului. In timp insa, functiile si compunerea sfatului au suferit schimbari semnificative. In ce priveste compunerea, daca la orginine sfatul era alcatuit numai din boieri de tara, in sec al 15 isi fac aparitita si dregatorii in sfat, fiind insa in minoritate fata de boierii de tara, iar la sfarsitul sec al 15 lea si inceputul sec al 16lea sfatul este compus numai din boieri de slujbe. Aceasta evolutie a compunerii sfatului politica de centralizare a puterii dusa de domn prin intermediul dregatorilor in detrimental boierilor de tara. Evident aceste modificari au produs si efecte asupra atributiunilor sfatului caci daca la origine, hotararile erau luate de domn si de sfat impreuna, ulterior sfatul dobandeste un rol doar consultative , boierii din sfat indeplinind mai mult rolul de martori colectivi ai vointei domnesti.

Un alt factor de conducere in structura statului feudal erau Dregatorii. Sistemul dregatorilor s-a cristalizat in timpul lui Mircea cel Batran in Tara Romaneasca. Mircea l-a preluat de la bizantini, din filiera bulgara, ceea ce explica unele denumiri slave ale dregatoriilor, iar Alexandru in Moldova, la preluat de la Mircea si a adoptat unele

denumiri ale staturilor din rasarit cum ar fi Haieciu si Polonia. In general dregatoriile erau commune in Tara Romaneasca si Moldova, cu exceptia Banului care era specific Tarii Romanesti. Dregatorii erau inalti demnitari, numiti si revocati de domni, si cu atributiuni deseori nu foarte clar delimitate, expresie de altfel a confuziei generale, in cadrul formelor de activitate ale statului feudal. Daca initial dregatorii au avut atibutiuni preponderant legate de persoana domnului, mai tarziu dupa centralizarea puterii domnesti ei au devenit demnitari propriuzisi exprimand la nivel central vointa domnului in diferitele domenii ale conducerii statului: administrative, financiar, militar sau judecatoresc. Existau 2 mari categorii de dregatori:

Mari dregatori care erau boieri de sfat si care erau in preajma domnului

Mici dregatori care erau subalterni ai celor dintai

Din randul marilor dregatori facea parte banul, care exista numai in Tara Rom, initial ca ban de Severin si mai tarziu in timpul lui Radu cel Mare, ca ban al Craiovei. Banul avea atributiuni administrative, militare si judecatoresti asupra olteniei si putea pronunta pedeapsa cu moartea, fiind considerat de altfel cel mai important dregator din Tara Rom unde in ierarhie figura imediat dupa domn.

Un alt boier de sfat era Logofatul, care era seful cancelariei domnesti, care detinea sigiliul domnesc si care redacta actele domniei.

Alt dregator era vornicul, care era seful curtii domnesti si care judeca si anumite pricini penale si asigura totodata straja tarii, caci el ordona baza hotarelor. In Moldova existau doi vornici care conduceau cele doua mari subdiviziuni teritoriale din moldova respective vornicul tarii de joss i vornicul tarii de sus, dintre cei doi fiind considerat mai important vornicul tarii de jos. Deseori Vornicul era denumit si commandant al ostirii.Un alt dregator de stat era postelnicul care era sfetnicul de taina al domnului fiind cel mai apropiat de acesta si avand oricand acces la el. Fiind polyglot, postelnicul era si talmaciul domnului (traducatorul). Si mai avea ca atributiuni dirijarea politicii externe.

Un altul era spatarul care era pastratorul spadei domnesti si care in Tara Rom era si commandant al cavaleriei uneori insa el fiind commandant al intregii armate. O atributiune similara o avea in Moldova Hatmanul

Vistiernicul administra finantele statului facand deseori confuzie intre vistieria tarii si patrimonial domnului.

Un alt dregator era Paharnicul, care era seful pivnitelor domnesti si al viilor si totodata degustator al vinurilor alese.

Stolnicul era mai mare peste camarile, gradinile si pescariile domnesti

Comisul care avea in grija grajdurile domnesti.

Pe langa acestia mai existau o serie de boieri care nu faceau parte din sfat, dar care se aflau in preajma domnului cum ar fi:

Armasul care punea in executare sentintele pronuntate de domn in materie penala.

Satrarul care se ingrijea de corturile domnesti in timpul campaniilor militare

Clucerul care coordona aprovizionarea cu grane a curtii domnesti.

Sulgerul care se ocupa de procurarea carnii pentru curtea domneasca si pentru armata.

Aga care comanda pedestrimea si dorobantii si care ulterior a devenit paznic de cort al domnului.

Baza politica a organizarii statului feudal, o reprezenta sistemul vasalitatii, acesta putand fi definit drept un system de relatii, constituit pe baza contractual ace presupunea drepturi si obligatii reciproce intre suzerain si vassal in scopul realizarii intereselor economice si politice commune. La noi existau doua relatii de vasalitate: pe de o parte exista o relatie de vasalitate intre domn si boieri, iar la un alt nivel se manifesta o relatie de vasalitate intre domni si boieri pe de o parte si slujitorii lor pe de alta parte (adica mica nobilime). Relatii de vasalitate se manifestau sip e plan extern intre domnii romani si monarhii straini. Vasalul avea fata de suzerain mai multe obligatii: in primul rand obligatia de Auxilium, obligatie in virtutea caruia era de accord sa raspuna la chemarea domnului dandui sprijin military cu armata sa. El avea totodata si obligatia de concilium aceea de a-l sfatuii pe domn si in acest scop de a participa la sfatul domnesc si la dregatorii. Si mai exista si obligatia generic de Ascultare care presupunea ca vasalul sa indeplineasca fara cartire toate poruncile domnesti. Desigur ca acestor obligatii le corespundeau si anumite drepturi cum ar fi dreptul vasalului la Defensio adica la protective din partea suzeranului atat cu privire la persoana sa cat si cu privire la bunurile sale si mai avea si dreptul la Mila, adica la rasplata pentru dreapta si credincioasa slujba, rasplata care de regula imbraca forma de danii (donatii), de mosii sau de venituri.

In ce priveste organizarea armatei in feudalism, aceasta cuprindea doua elemente si anume: oastea boierilor si oastea domnului numita si oastea cea mica. Oastea boierilor se explica prin faptul ca boierii erau si conducatori military pe domeniile lor, ei dispunand de o armata proprie ce era compusa din vasalii lor adica din mica nobilime locala, precum si de slujitorii de pe langa curtile boieresti. Aceasta armata avea de altfel o dubla functie. Pe de o parte aceea de a reprima rascoalele taranilor aserviti sip e de alta parte de a raspunde la chemarea domnului in caz de razboi. Oastea boierilor era organizata pe steaguri, conduse de boieri in calitate de capitani de steag si forma calarimea. Oastea domnului sau oastea cea mica era compusa din micii feudali si boierii miluiti de domni

care formau tara in acest context si care constituiau trupe de cavalerie usoara (calarasii). Tot din oastea domnului faceau parte curtenii, adica slugile domnesti, precum si subalternii marilor dregatori, care constituiau trupe permanente intretinute de domni, tot oastea domnului mai cuprindea calarasi si dorobanti proveniti din taranii liberi. In caz de agresiuni externe, era convocata oastea cea mare la care participa de aceasta data si taranimea aservita, care forma pedestrimea. Curtile domnesti erau si ele organizate pe principiul steagurilor, organizate pe judete in Tara Romaneasca sip e tinuturi in Moldova, iar in ce priveste conducerea acestora, in modova steagurile in tara de sus si in tara de jos erau conduse de vornicii acestora, pe cand in Tara Rom steagurile din oltenie erau conduse de bani, iar cele din Muntenia erau conduse de vornic. Dominatia turceasa a lasat urme si asupra armatei, care a decazut masivajungand in cele din urma sa devina un corp de paza al domnului.

In ce priveste organizarea financiara in feudalismul dezvoltat, trebuie in primul rand facuta o distinctive intre obligatiile pe care intreaga tara le avea fata de domn si obligatiile pe care taranii aserviti le aveau fata de boieri. Chiar daca acestea sunt asemanatoare ele nu trebuie confundate pentru ca au o natura juridical diferita, caci obligatiile populatiei fata de domn, decurg din dominium eminens, din dreptul supreme de proprietate al domnului, asupra intregului teritoriu al tarii si deci aceste obligatii fac parte din domeniul public pe cand cele ale taranilor aserviti fata de boieri si fata de domn tin de dreptul privat. In ce priveste oblig populatiei fata de domnului trebuiesc mentionate dijmele in natura: produse cerealiere, animaliere, vite, oi etc si care se numeau zeciuiala in Tara Rom si Deseatina in Moldova. Apoi existau dari in bani, numite dare in Tara Romaneasca si dajdie in Moldova. Denumirile acestea fiind ulterior modificate si ulterior inlocuite cu denumirea generic de bir. Si mai existau si slujbe adica prestatii in munca numite munci in Tara Romaneasca sau robota in Moldova si care se materializau in munci si servicii in transporturi in lucrari de drumuri, de poduri, construirea de cetati si fortarete si alte de asemenea. Pana in secolul al 16lea, boierii si clerul au fost scutiti de drept. Dupa aceasta data fiind supusi platii birului si boierii cu dregatorii si boierii fara dregatorii. Sistemul de determinare a birului era cisla, care consta in stabilirea unei sume globale, la nivelul unei comunitati, suma ce era apoi repartizata pe unitati impozabile. Criteriul de impunere reprezentandul vitel, iar unitatea impozabila fiind capul de familie. Operatiunea de repartizare a sumelor globale pe unitati impozabile intrau in obligatia rabojarilor care stabileau pe fiecare cap de familie impozitul datorat. Taranii impusi se imparteau in doua categorii: tarani saraci care plateau mai putini si tarani “de istov” care fiind socotiti mai instariti plateau mai mult, initial fiind socotiti instariti cei care detineau 4 pana la 6 vite mari, iar mai tarziu in secolul al 17lea cifra urcand la 10 vite mari. Interesant este insa faptul ca taranii erau tinuti sa plateasca birul in sistemul solidaritatii, ceea ce inseamna ca daca unii nu puteau plati, plateau ceilalti pentru ei manifestandu-se asadar o raspundere colectiva in materie fiscala. Daca insa numarul celor care nu puteau plati era mare si nu se putea strange

suma globala fixate pentru respective comunitate, pentru respective obste, datoria acesteia fata de stat, era preluata fie de un boier fie chiar de domn, iar obstea isi pierdea pamantul si libertatea deci era aservita in favoarea celui care ii prelua datoria. Sarcinile financiare s-au agravat substantial in timpul dominatiei otomane pentru ca tarile romane trebuiau sa plateasca bir catre poarta denumit haraci sau pesches, iar nivelul birului a crescut necontenit, de la 3000 de galbeni initial pe an la 200.000 de galbeni pe an in secolul al 17lea, atunci cand la acesta se mai adauga si mucarerul mare care era o suma suplimentara de bani care se platea la fiecare 3 ani de domnii si mucarerul mic care se platea annual. In plus in caz de razboi, sublime poarta mai pretindea si zaharele adica prestatii in natura pentru intretinerea armatei otomane precum si ajutorinte care erau contributii banesti suplimentare peste cele deja mentionate care fireste au infranat dezvoltarea tarilor romane si care au impartit semnificativ traiul maselor.

Organizarea administrativ-teritoriala

Trebuie precizat ca atat in TaraRom cat si in Moldova existau marile subdiviziuni teritoriale, care potrivit lui Nicolae Balcescu reprezentau reminiscente ale vechii organizari politice de dinaintea constituirii statelor feudale de sine statatoare. Astfel in tara romaneasca marile subdiviziuni teritoriale erau in stanga si dreapta Oltului, Oltenia si Muntenia. In Oltenia existand banat condus de un ban si care se bucura de o oarecare autonomie. Muntenia avea un vornic care avea atributiuni judecatoresti si militare asemanatoare banului. Iar in moldova exsistau tara de sus si tara de jos conduse de vornici cel din tara de jos fiind mai important, el conducand si armata in timp de razboi si stand in dreapta domnului. Mai departe aceste mari diviziuni, erau impartite in subdiviziuni, astfel aceste mari diviziuni erau impartite in judete, denumite dupa apele care le strabateau, iar cele din moldova erau impartite in tinuturi care erau numite dupa orasele in care isi aveau resedinta. Conducatorii judetelor se numeau judeti, suti, bani, parcalabi; pe cand conducatorii tinuturilor se numeau sudti, vornici, staroti si parcalabi. Acestia depindeau in Tara Romaneasca de ban si respective de vornic iar in moldova ei depindeau de vornicul tarii de sus respective tarii de jos, cu doua exceptii: cei din tinutul de Iasi care depindeau de postelnic si cei din tiuntul de Putna care depindeau de paharnic. Centralizaera puterii s-a facut resimtita si la nivelul tinuturilor, acestui aparat fiind asociat un altul compus din slujitori domnesti, ce erau condusi de un mare vataf in Moldova sau de un mare capitan in Tara Romaneasca.

In ceea ce priveste Orasele, unele dintre acestea erau mai vechi decat statul feudal de sine statator, care la origine fusesera state, care ulterior fusesera transformate in targuri ca urmare a dezvoltarii mestesugurilor si a comertului iar mai apoi orase propriuzise. Dupa intemeierea statelor feudale de sine statatoare, unii domni formeaza orase pe mosiile domnesti cum ar fi Mihai Viteazul care formeaza Ploiesti si Caracal, sau Roman I care formeaza Targul Romanului, dupa cum au existat si orase formate pe mosii boieresti de catre boieri, cum ar fi Craiova care a fost fondata pe mosia boierilor craiovesti sau targu

jiu infiintat in mosia boierilor buzesti. Marea majoritate a oraselor fiind intemeiate pe teritoriile domnesti si fiind dependente de domni. In sec 16 – 17 odata cu dezvoltarea mestesugurilor si a comertului, din ce in ce mai multi boieri s-au implicat active in viata economica a oraselor ceea ce a condus la frecvente conflicte intre boieri si domni cu privire la stapanirea oraselor. In aceste conflicte domnul avea castig de cauza de regula pentru ca orasele treceau de partea acestuia deoarece domnul le garanta autonomia. Spre deosebire insa de orasele din Transilvania, cele din Tara Rom si Moldova nu au cunoscut o dezvoltare foarte mare, economia lor fiind preponderant mestesugareasca si agrara. Ele aveau insa o conducere proprie chiar daca nu aveau o autonomie deplina, astfel conducerea oraselor era realizata de catre sfatul targului, sfatul orasenesc care era ales pet imp de un an si care era condus de un judet in tara romaneasca sau soltuz in moldova, iar acest sfat era compus din 12 parcari si avea o activitate permanenta. In ce priveste atributiunle sfatului, acesta putea convoca un sfat al batranilor care era compus din sfetnicii oraselor adica din functionarii orasenesti, mai putea convoca adunari pe cartiere sau pe meserii dupa cum annual era convocata si adunarea generala a oraselor pentru alegerea pargarilor si a soltuzului iar ca si competenta sfatul avea puteri diverse astfel el solution pricini, conflicte intre cetateni administra bunurile oraselor, de asemenea el se asigura de strangerea contributiile orasenilor, supraveghea targurile si iarmaroacele, autoriza transferurile de proprietate, strangea veniturile datorate domnului, avea dreptul de a bate moneda proprie a orasului si dreptul de a avea chiar si o armata proprie, dupa cum intretinea si raportul cu alte orase. Drepturile si obligatiile oraselor erau stabilite individual de catre domni prin acte de privilege, obligatia principal a oraselor era aceea de a plati bir in tara romaneasca si bezmen in moldova cu titlul de chirie pentru mosia domneasca pe care se afla orasul, dupa cum orasul mai datora si dari pe circulatia marfurilor sip e productia de marfuri, e l avand totodata si alte atributii special legate de atributiile lor.

Satele au fost mult timp organizate ca obsti teritoriale cu timpul ele transofmrandu-se in domenii feudale, domnesti, boieresti sau manastiresti, iar daca initial s-au bucurat de autonomie, ele sunt ulterior incluse in sistemul administrative al statului mentinandu-se insa un drept de control al membrilor obstii asupra stapanirii si instrainarilor pamantului, precum si raspunderea colectiva in materie fiscal despre care am vorbit si in materie penala.

ISDR CURS 7 (17.11.2011)

Voievodatul Transilvaniei

A FOST Organiz incepand din se 11 pana in 1541.

In 1541-11691 principat sub suzranitate otomana

1691-1867 principat dependent de austria

1867-1918 se produce o incorporare a trans la ungaria dar care la randul ei isi pirduse identitatea statala caci facea parte din imp autro ungar.

Penetrarea maghiara in trans s a produs treptat, sec 11-12 in trans e existat un sg comitat condus de un princeps ultrasilvanus care isi avea sediul la curtea regelui machiar si care nu si a exercitat autoritatea asupra intregii trans si doar asupra unei mici parti din n-v acesteia.

Patrunderea ungurilor continua, astfel ca in sec 13 in urma acceptarii realitatii si modului de viata local si in urma colabortarii cu nobilii romanai locali s a ajuns kla conturarea unei entitati politice de sine statoare la constitiirea unui regnum transikvanie, care este mesntionat a fi distinct d eregnum hungarie.

Acceptarea institutiilor locale este redata de acceptatea termenului voievodului si a voievodatului care erau de sorginteb locala

Procesul de stratificare sociala fusese realiz inainte d evenirea ung in trans, iar dupa penetrarea lor s a declansat o lupta intre boierii rom din trans sI nobilimea maghiara in curs de formare, care a incercat permanent sa ii inlature pe boierii rom de pe scena politica. O vreme boierii rom au rezistat activ fiind mentionati inclusiv in documentele maghiare, pana in sec 14, sub denumirea de jupani. Prin suprapunerea dominatiei maghiare s a creat o mare nobilome formata din magnati, conti, baroni care cuprindea unguri, sasi, secui dar si romani. Nobilii rom sunt mentionati in documenetel emise de cancelaria regului maghiar intrucat ei au participat si la congregatia nobililor pana in anul 1291, unde si au ssutinut drepturile si au obtinut atestarea documentara a acestora. Treptat insa prin opresiune, nobilomea rom decada fiind in cele din urma desfiintata. Ea decade mai intai in randurile micii nobilmi, iar in ele din urma nobiliii rom devin simpli tarani, liberi saua serviti. Prin unio trium natiorum de la 1437 rom sunt esxlcusi si in mod formal din viata politica de catre ung sasi si secui

Pe langa marea nobilime exista si nobilimea ecleziastica cimp din inaltii prelati ai bisericii catolice care au condus lupta imp ortodocsilor rom desfasurand totodata si o activ de prozelitism fortat cu privire la acestia.

Mica nobilime, compusa pana in sec 14 de juzii cnezii si voievozii rom din mica nobilime facnd parte atat cei dependenti de legile ung si de voievodul trans cat si dependenti de varfurile nobilimii maghiare secuiesti si sasesti. Exista desigur si taranimea aservita, acestia fiind desemnati prin termenul de iobagi, termen care initial ii desemnase pe oamenij liberi si care dupa anul 1514 au fost lipiti de pamant, fiind instrainati odata cu aceasta. Pe langa tarnii aserviti mai exiostau si tarani liberi dar fara pamant numiti jederi.

In ce priv prop feudala, si aceasta ca si procesul de stratificare soc a fost anterioara voievadtului

Alaturi de aceasta e3xistand si prop obstilor satesti. Prop boierilor rom fiind atesatta si de doc cancelarii maghiare obtinute ca urmare a presiunilotr boierilor romani

Aceatsa prop a fost ulterior desfiintata si a acaparata de baboi conti si de

De aceea sunt ilogice sustinerile unora care afirma ca prop boierilor ar fi fost create de catre unguri

In ce priv conducerea pol, la vf se afla voievodul. Aceasta titulatura fiind ment pt prima oara in sec 12 in asociere cu numele lui leusatachiu, leustachiu voievoda transilvanie si despre care se arata caq exercita puteri distincet de cele ale regelui maghiar neffinf formal intr o stare de subord fata de aceasta/ voievoduk avea atribut admin jud si militare care erau limitate pe de o parte de atribut sup ale regelui maghiar care exercita dominium eminens si pe de alta parte atribut acestuia erau limitate de privililegiile de care s ebucurau nobilii dregatorii locali si bis catloca. Puterea sa se amplifica treptat mai cu seama cu incepere din sec 15 cand voie trans devine si comite al secuilor

Intre atribut mentionate cele militare sunt de prima imp, data fiind imp trans sub aspect statregic care reperez o zona de protectie in fata pericolului repertez de tatari si de turci si acre amenintau regatul maghiar

Ecxistau si dreagtori caci in exercitarea functiilor sale era ajutat de un vicevoi numit de el de un notar sau de un pronotar voievodal al cancelariei precum si de un jude voievodal care poate fi consid un omolog al vornicului

In trans nu exista un sist de dregatorii ca in tr si moldova.

Tot la varf dar ca organ colectiv exista congregatia nobililor: congreatio generalis nobilium care era o adunare comp din reprezentatii locali si la care participau reprez ai comitatelor ai oraselor ai bis catolice precum si reperez ai taranilor liberi prop de pamant: rom maghiar sasi si secui

Aceasta congregatie se poate sp ca avea si atribut legislatie in sesnsul ca desi legile erau votate in ung totusi ele nu puteau intra in vigoare in trans si nu puteau deci a fi aplicate fara sa fi fost ratificate de congregatii. In plus pe langa atribut legislatie, congret avea atributi amndin si judiciare.

Ultima mentiune doc a participarii rom la aceasta congregatie poaray data de 11martie 1291, data ultimei sedinte la care este mentionbat prin formula universis nobilibus saxonis siculis et olarhis alba iulia sub conducerea regelui andrei al 3 lea

Rom au continuat sa fie organiz in formele lor trabd de organiz: tari cnezate si voivodate, care la randul lor erau impartite in districte conduse de cnezi voievozi sau juzi precum si de o adunare a nobililor si a cnezilor

Atribut judiciare erau solutionate d eun trib comp din 12 jurati care solutionau litigiile potrivit obiceiului romanesc. Exitenta acestora districte cu populatie exclusiv romaneasca este atesatat documentara doc acestei epoci aratanmd ca in voievodatul maramurtesului, pana in anul 1349 eu existat 8 districte romanesti sau ca tara fagarasului constituia un distrcit de sine statator

Districte rom ment si in regiunea hunefoara si in tinutul rodnei

Organiz era aceea a comitatelor aparuta cu incepe din sec al12 lea, comitate care la randul lor se imparteau in plasi. Comitatul era condus de un cmote ajutat de un vicecomite numit tot de el pr3ecum si de o congregatie a comitatului.

Plasile erau conduse de pretori, comitele a fost numit de rege

Dar cu incepere din sec 13 el a inceput sa fie numit de catre voievod

Doc atesta ca in sec 12 in trans existau 7 comitate unguresti in banat 4 comitate in crisana 5 comitate iar in maramures un sg comitat.

In ceea ce priv secuii aceastia aveau o organiz admin proprie cu carat preponderent militar data fiind sarcina acestora de aparare a granitei trans in ederea protejarii regatului maghiar. Secuii erau organiz intr o obste a secuilor, universitas siculorum care era constituita intr un comitat ce isi avea centrul la odorhei in s-es trans

Comitele secuilor era numit de regele ung dar pt ca voievozii rom au promovat o pol de detasare fata d eung din sec 15 voievodul trans acapareaz aaceasta demnitate, voievodul trans devenind si comite al secuilor. Acest comitat al secuilor era subimpartit in 7scaune conduse de capitanii scaunari care erau ajutati in prob judiciare de juzi scaunari

Ulterior din prima jum a sec 15 apare in conduecerea acestor scaune si judele regal care era s vicecomite si indplinea d efapt atribut de control asupra functionarilo scaunar\i.

Termenul de scaun vine de la romani, de la scaunul de judecata

In ce priv pe sasi aceatsia erau organiz in obstea saislor, universotas saxonum, obste compusa din 9 scaune avand centrul la sibiu. Obstea saislor era condusa tot de un comite reprezentant al regelui dar aflat sub autoritatea voievodului iar scaunele sasesti erau conduse de juzi regali ajutati de vicejuzi. Pe langa acestia fiecare scaun isi alegea si cate un jude scaunar caci ceilalti erau numiti de rege

In ce priv orasele din trans, spre deosebire din tr si moldova aceastea erau mai dez in princip datorita autonomiei lor mai pronuntater, in virtutea careia se bucurau de atributii de autoadmin mai largi. Acest lucru a fost posibila aparitia unui puternic patriciat orasenesc care nu EXISTA IN ORASELE DIN Celelalte tari

La conduc oraselor se afla un judex ajutat de un sfat compus din 12 burgeri, jurati

Organiz financiara reprez un argum pt autonimia trans dat fiind ca oblig fata de rege erau mai mici decat cele fata de nobilii din trans

Incasarea darilor cuvenit regelui maghiar se facea prin voievod care retinea jumatate pt sine

Unitatea d eimpunere pt iobagi era poarta iobageasca, indfiferent de nr fam care gospodareau impreuna. Darea principala fata stat era venitul camarii, lucrum camerae, platibila initial in natura apoi in bani. Taranimea platea si quinquagesima ovium ( o oaie cu un miel la 50 de oi)

Precum si un impozit funciar numit terragium

Catolicii aveau totusi oblig fata de bis catolica ce au fst extinse ulterior si asupra ortodossilor rom. Pt secui in semn de rec pt sarcinile militare s a decis scutirea lor de dari. Totusi ei trebuiau sa contrinuie cu darea boilor, adica aveau oblig de a da regului pt fiecare fam cate un bou bun, cu ocaiza incoronarii regelui cu ocazia primei sale castaorii sau a ansterii primului sau fiu. Pe cand sasii aveau o dare specifica, platibila la 11 luni., darea sfantului martin: 500 de marci de argint pe an

Orasenii plateau censul sau colecta

Dreptul de prop asupra pamantului, cel mai imp mijloc de productie al econ feudale. Dr obisnuilenic consacra prop divizata asupra pamantului caract prin existenta unui dominium eminens apartinand domnului a unui dominiukm utile apartinand prop efectivi precum si a unui dr de folosinta recunoscuti taranilor aserviti asupra pamantului pe care ilo lucrau. Domiunm eminens, acesta reprez dr de prop suprema asupra teritoriului tarii, din acest dr deriva mai multe puteri si atribut ale domnului. Astfel din dominium eminens deriva dr de pradalnica al domnului, numit in doc si preadalnica in virtutea caruia domnul culegea pamantul si robii ramasi fara stapni in urma decesului prop care nu avea mostenitori, si tot in virtutea aceluias dr domnul putea retrage pamantul cu privire la care dispusese anterior prin danii. Desigur, domnul putea sa si renunte la exercitiul acesta ca z in care in hrisovul domnesc de donatie se insera formula pradalnica sa nu fie” . tot din domiunum eminens decurgea dr domnului de a confirma transf de prop ce aveau ca obiect pamantul sau robii. In acest scop partile contractante trebuia sau ii daruiasca domnului ca un echivalent al confirmarii un cal bun sau o cupa din metal pretios, de

regula argint, pt a le confirma operatiunea juridica: vanzare schimb donatie imparteala sau alte acte de dispozitie. Obicei cunoscut sub sintagma de darea calului sau a cupei. Tot din dominium eminens decurgea dr domnului de a aproba boierlir s ainfiinteze sate noi in teritorii pustii sau nedestelenite sau nedeifrisate sau fara documente

Satele noi infiintate in aceste cond purtau numele de slobozii pt ca erau scutite de dari in semn de recunoasteere pt munca dpeusa de boier. Tot de aici izvora dr domnului de a percepe dajdii si bir, dr sau de a acorda marilor prop feudali imunitati precum si dr domnului de confisca bunurile boierilor hicleni. (cea mai grava infractiune ce putea fi comisa de boieri)

Dr de prop al marilor feudali, acesta avea ca sorginte fie mostenirea fie dania domneasca, pt dreapata si credincioasa slujba. Initial aceasta danie domneasca numita beneficium avea un caracter viager in sensul ca era valabila numai pe timpul vietii domnului, uneori si al vietii fiilor sai. Cu timpul s a admis ca acest beneficiu sa treaca si auspra mostenitorului cu incepere din a2a jum a sec 15 caz in care dreptul de retract al domnului, de pradalnica, opera numai pt cazurile de hiclenie.

O instutie ce insoteste indeaproape dr era imunitatea feudala constituita prin acte speciale emanate d ela domn si care imbracau forma hrisoavelor domnesti

Imunitatea=complex de dr speciale acordate de catre domn boierilor ce insoteau dr de proprietate si in a caror sfer aintrau: dr de admin politica pe feuda, dr de a judeca, dr de comanda militara asupra populatiei de pe domeniul feudal, dr de a face comert, dr de percepe venituri in folosul domnului precum si scutiri fiscale.

Imunitatile reprez de fapt reminiscente ale organiz politice din ep anterioara statutlui feudal de sine statator deci datau din acea epoca in care boierul era si conducatorul politic, fiind cneaz sau voievod si avand in ac calitate armata, precum si dr de a judeca si de a admin teritorii. Aceasta reminiscenta a facut ca la origine boierii investiti cu imunitati sa beneficiezee de o anumita indep politica care le permitea sa se impotriveasca cu succes amestecului pe mosie a dregatorilor domnesti. Practica acordarii acestor imunati se explica in mod obiectiv prin faptul ca in sec 14 15 domnul nu era suf de puternic si nu svea la indemna un aparat destul de bine conturat pt a putea exercita pe intregul teritoriu al tarii comanda militara, admin si justitia; motiv pt care el, domnul, era constrans sa apeleze la mijloacele de care dispuneau boierii, la aparatul propriu al acestora, situatie de care au profitat din plin, in special pt a-si spori domeniile pe seama obstilor libere.

In doc epocii imunitatea feudala era desemnata prin termenii de ohaba in tr si uric in moldova si ea nu se exericta numai pe dom feudal ci si aspra satelor libere din vecinatatea acestuia. In acest fel prin exercitarea admin conducerii militare si a put judec dincolo de limitele mosiei, boierii au ingradit treptat autonomia obstilor satesti, le au uzurpat

drepturile de autoconducere ajungand in cele din urma sa acapareze teritoriul obstilor invecinate inglobandul in domeniul feudal

Atnci cand imunitatea se acorda numai pe mosie, hrisovul domnesc de acordare ment formula : sa-I fie lui judecia uric/ sa-I fie uric cu tot venitul” . cand imun se acorda asupra unui sta ce fusese anterior condus de sateni se ment formula” sa-I fie uric acolo unde a fost cneaz cutare”

Analiza istorica a aveolutiei imunitatii dem ca in timp s au succedat 2 tipuri de formule de acordare a imun:

Un tip il reperez formula scurta/concentrat: sa fie de ocina si ohaba” sau sa fie uric cu tot venitul” iar un al3 lea tip de formula e formula descriptiva/dezv in care se specificau in amanunt care erau dr acordate boierului in cadrul imunitatii. La origine a fost utlizata formula concentrata, dar cu timpul, pe masura intaririi put domnului si a constit unui aparat dregatoresc coresp, recurgerea la aceasta formula a devenit ma putin frecventa, preferandu se in schimb formula dezv, caci imunitatile au inceput sa isi piarda caract general pe care il avusesera odinioara dobandind un caracter exceptional. In plus, ele nu se mai acorda uniform ci se trece la precizarea amanuntita a drepturilor de care beneficiaza boierul in hrisovul de danie domneasca. Au inceput sa se faca distincii intre boierii gratificati in functie de propriile sale simpatii si iptiuni politice

O alta trasat a dr d eprop in feudalism il reprez caract colectiv al stapanirii pamantului. Din texte reiese ca deseori feudali se asociau in asa nunite cete de boeri, asociere in virtutea careia isi puneau in comun domeniile, si care se realiz d eregula pe criterii familiare, cei asociati fiind parte d ereg din aceeasi fam. Recurgerea la aceste acsocieri avea foe motive economice fie mai ales motive cu substrat politic, caci prin asociere si prin punerea in comun a domeniilor lor, precum si a imunitatilor care eraua cordate pe aceste domenii, boierii incercau realiz unei rezistente in fata tenditelor centralizatoatre ale domnului, tendite care uzurpau din puterile cu care boierii erau obisnuiti. Acest caract coletiv s eregaseste si la nvielul obstii libere, caci obstea sateasca stapaneste acum cu titlul de prop privata, terenul destinat agriculturii

Pt a evita insusirea acestuia de catre straini de obste. In acest scop legea tarii a consacrat un intr juridic specific, dr de preemptiune ( dreptul de protimis). In virtutea acestuia, daca un taran vroia sa isi instraineze paamntul el era obligat s afaca stigari in targuri sau la biserica in zilele de sarbatoare crestina pt a afce cunsocuta celorlalti membrii ai obstii intentia sa de instrainare a pamantului si numai daca niciun obstean nu voia sa cumpere numa atunci putea dobandi un strain de obste. Chiar si in aceasta ultima ipoteza, obstenii aveau la dispoztie un termen de un an pt a se razgandi si a rascumpara terenul de la strainul de obste. Cu largul sprijin al statutlui feudal, boeirii au creat o alta instutie, infratirea pe mosie. In virtutea acestei instutii boierul s einfratea cu un taran din

obstea libera, infratire ce se realiz insa pe pamantul acestuia din urma. Prin efectul infratirii, boierul devenea ruda cu taranul si totodata vecin cu ceilalti membri ai obstii si dobandea astfel acces la dr de protimis si la dr de rascumparare privind pamantul din obste, posibilitate care, dublata de forta econ a boierului, a permis boierilor sa aserveasca in scurt timp sate intregi, deturnand astfel dr de protimis de la functionalitatea sa originara.

ISDR 24.11 curs 8

LEGEA TARII

Conditia juridical a persoanei

Prezinta un pregnant caracter statutar intrucat legea tarii cuprinde o reglementare discriminatory in aceasta privinta strans legata de pozitia sociala a diferitelor categorii de personae. In considerarea acestor reglementari populatia se prezinta in categorii si caste inchise si ereditare si intemeiate pe discriminari si inegalitati. Desigur ca principal casta o reprezenta marea boierime.

Marii boieri exercitand plenitudinea drepturilor politice precum si dreptul de proprietate investit cu imunitati. Boierii au fost anteriori statului feudal de sine statator dar ei au dobandit calitatea de nobili numai dupa fondarea statului intrucat calitatea de boier nu deriva din proprietate ci era acordata de domn astfel domnul ii putea innobila pe supusii sai facandu-I dregatori, iar acestia erau daruiti cu pamant dar titlul lor de nobili deriva din hrisovul domnesc si nu din proprietate.

Taranii liberi in care ii distingem pe cei care aveau pamant si cei care nu aveau pamant. Cei care aveau pamant se subimparteau in 2 categorii: Taranii liberi organizati in obste numiti mosneni sau razesi si cei care traiau in afara obstii si care se numeau cnezi sau judeci. Iar pe de alta parte existau taranii fara pamant care se numeau saraci, siromahi sau jeleri.

Taranii aserviti (principal categorie defavorizata) numiti rumani, vecini sau iobagi si pentru ca nu aveau pamanturi se aflau intr-o stare de dependent economica fata de boieri fiind nevoiti sa munceasca pe mosiile boieresti. Capacitatea lor juridical era determinate de dreptul de proprietate incomplete al boierului. In plus ei se aflau si intr-o stare de dependent personala fata de feudal caci ei ii datorau acestuia supunere, trebuind sa fie ascultatori. In caz contrar, ei se faceau vinovati de comiterea unei infractiuni, numita osluh adica infractiunea de neascultare, pentru care puteau fi certati de boieri (adica batuti). Dupa sec al 16 se constanta legarea de glie in virtutea caruia acestia devin sub

aspect juridic parte integrate din mosia feudal ape care o munceau si erau instrainati odata cu aceasta. S-a sustinut ca legarea de glie ar fi fost instituita in mod formal de Mihai Viteazul, printr-un hrisov denumit Legatura lui Mihai, din a carei decizie reiese ca taranii erau obligati sa ramana pe mosia pe care o lucrau (“Carele pe unde va fi, acolo sa ramana in veci”). Prezumtia ca prin acest hrisov s-ar fi constitui legarea de glie este eronata, fiind rezultatul unei interpretari gresite, rupte din context. Caci citirea integrala a hrisovului releva ca masura dispusa de Mihai siutatia taranilor aserviti din Tara Romaneasca care de frica turcilor fugisera de pe mosiile din muntenia in oltenia. Prin acest hrisov, Mihai, a interzis boierilor de pe mosiile carora fugisera taranii sa-I urmareasca in oltenia pentru ca in oltenia erau mosiile lui Mihai ori daca la data hrisovului boierii aveau dreptul de ai fugarii pe taranii fugari inseamna ca legatura de glie fusese deja instituita. Initial aservirea taranilor s-a realizat prin abuzuri si prin mijloace violente, dar treptat dupa formarea statului feudal de sine statator aservirea s-a realizat si pe cai juridice si in acest sens au fost cai de cadere in rumanie. O prima cale era contractual de donatie, prin care taranul liber isi dona pamantul si libertatea boierului precizand in act ca face acest lucru “cu a lui buna voie si fara nicio sila”. Deseori insa, in aceleasi acte de donatie se mai mentioneaza ca donatia a intervenit in imprejurari “de mare greutate si foarte rea nevoie”, ceea ce inseamna ca in realitate, donatia nu fusese una liber consimtita ci era rezultatul constrangerii economice a taranului care neputand plati birul isi inchina boierului si pamantul si libertatea. O alte cale juridical de cadere in rumanie era contractual de vanzare prin care taranul isi vindea pamantul si libertatea sa. Din documente rezulta ca uneori taranii isi instrainau numai pamantul, continuand sa fie tarani liberi dar ca ulterior aceiasi tarani se vedeau constransi economic sa-si instraineze si libertatea. O a 3a cale juridical o reprezenta contractual de imprumut, in finalul caruia era inserata o clauza potrivit caruia, la scadenta daca taranul nu-si va achita datoria fata de boier va devein ruman al creditorului sau, ceea ce inseamna ca taranul debitor garanta cu libertatea plata datoriei. O alta cale juridical de cadere in rumanie era hotararea judecatoreasca. Astfel printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata de domn si de sfat intr-o cauza penala de pilda intr-o omucidere, un taran sau chiar un sat intreg, era condamnat la plata de amenzi si de despagubiri catre victima. Se intampla deseori ca acestea fiind deseori foarte mari sa nu poata fi platite, caz in care neplata ducea la pierderea atat a pamantului cat si a libertatii. De aceasta oportunitate au profitat marii boieri, caci daca preluau ei plata datoriilor infractorului condamnat sau daca obtineau iertarea acestuia de la domn, obtineau astfel aservirea faptuitorului. Cu toate ca aservirea se realizeaza acum prin mijloace juridice ,continua sa se manifeste si cai nejuridice de cadere in rumanie, cum ar fi de pilda falsificarea de acte de catre boieri pentru a-si fundamenta astfel stapanirea asupra unor tarani sau asupra unor obsti, dupa cum continua sa se manifeste si mijloace violente de aservire, cum ar fi sila sau cotropirea, fara vreun titlu juridic. Desi Rumania avea un caracter ereditar, fiind in principiu inprescriptibila, existau totusi si cai de iesire din rumanie, atat juridice cat si nejuridice. Dintre caile juridice mentionam iertarea de rumanie care reprezenta un act gratuity facut de boier fie prin acte intervigos fie prin acte

mortis cauza din documentele epocii reiesind ca deseori o asemenea iertare de rumanie intervenea in cazul in care boierul se temea de o para facuta la domnul de catre taranul pe care il aservise cu sila si care in realitate era liber ori in asemenea situatii, boierul deduce pozitia taranului sau a obstii, nu-l mai poate trata ca pe un aservit, prefer sa-l ierte de rumanie. Tot din documentele epocii reiese ca uneori iertarea de rumaine se facea cu capul, nu si cu privire la acestea care ramaneau in continuare in stapanirea boierului. O a 2a cale juridical era rascumpararea din rumanie, cale care a dobandit amploare odata cu dezvoltarea economiei de schimb cand a sporit si rolul monedei si a cresuct corespunzator interesul boierilor de a avea bani. De aceea unii boieri deseori ii iertau din rumanie pe tarani in schimbul platii unor sume de bani. Daca aservirea taranului se propusese pentru neplata birului sau a unei datorii diferenta dintre suma care cauzase caderea raportului si cea ceruta pentru rascumparare era foarte mare. Dintrun document reiesea ca o obste isi pierduse libertatea pentru 15.000 de asprii si a rascumparat libertatea pentru suma de 98.000 de asprii. Iar o alta cale de iesire din rumanie era hotararea judecatoreasca pronuntata intr-o cauza in care taranii reclamanti se plangeau ca au fost rumaniti cu sila. Daca ei castigau acest procest, erau declarati liberi prin hrisov domnesc. Sanse reale insa in astfel de imprejurari existau in practica doar cand boierul parat facea parte dintr-o tabara politica adversa domnului, caz in care de regula boierul parat prefer sa evite o asemenea consecinta iertandu-I de rumanie pe taranii reclamanti. Pe langa aceste cai juridice se manifestau si cai nejuridice de isesire din rumanie cum ar fi arderea titlurilor de proprietate a boierilor de catre tarani cu prilejul unor rascoale sau razboaie pentru a-I lipsi astfel pe boieri de posibilitatea de a-si dovedi dreptul de proprietate asupra lor. In practica insa, dupa incheierea ostilitatilor, boierii isi reconstituiau cu usurinta actele distruse cu ajutorul domnului. O alta cale era cnezirea sau judecirea cu sila si care constau in refuzul fatis al taranilor aserviti de a mai accepta acest statut. In consecinta, taranii aserviti nu mai recunosteau autoritatea domnului si refuzau plata dijmelor si efectuarea zilelor de claca. Cazuri in care de cele mai multe ori erau rapid adusi sub ascultare cu ajutorull fortei de constrangere al statului. O alta cale nejuridica o reprezenta fuga de pe mosie, cand in scopul de a li se pierde urma taranii fugeau pe alte mosii si in alte parti manifestandu-se acolo ca oameni liberi. O alta cale o reprezentau rascoalele ca forma superioara impotriva opresiunii de tip feudal.

Orasenii care formau o colectivitate in principiu libera dar neomogena caci era compusa din negustori ,targoveti, mestesugari, dar si agricultori cu precizarea ca in orasele din Tara Rom si in Moldova care erau dependente in mare masura de domn spre deosebire de orasele din Transilvania patriciatul orasenesc reprezenta o patura destul de subtire.

Robii al caror regim juridic era reglementat de un asa numit Drept al holopilor si care erau asimilati cu lucrurile si in consecinta nu puteau incheia nici acte juridice, nici detine un patrimoniu si nici nu se puteau casatori valabil traind in uniuni de fact fara consecinte juridice. Cu timpul aceste uniuni de fact tind sa dobandeasca valoarea unor casatorii care

produceau unele efecte juridice deoarece acest lucru a fost necesar pentru a se cunoaste filiatia si rudenia robilor dar nu din considerente de generozitate ci pentru a se putea stabili carui boier ii apartin descendentii unui boier. Tot astfel robii dobandesc unele acte juridice pentru a putea fi ca elemente de achizitie pentru stapanii lor, ajungand sa plateasca chiar si impozite. In acest sens relevante fiind mentiunile din aceste documente care relevau ca existau juzi de tigani. Starea de robie putea inceta prin actul de iertarea de robie facute de feudali.

Organizarea familiei

Cea mai importanta institutie fiind aceea a casatoriei care potrivit legii tarii nu era un act cu caracter juridic ci un act cu caracter religios si in consecinta ea se incheia la biserica si potrivit documentelor epocii ea era precedata de anumite etape precis determinate. Prima etapa se numea vedea in fiinta cand se cunosteau viitori soti. A2a etapa se numea urmarea de vorba si in care incepeau tratativele intre familiile viitorilor soti cu privire la valoarea zestrei. Dupa care era a3a etapa intocmirea foii de zester cand se stabileau in concret bunurile ce se dadeau ca zester viitoarei sotii. Iar in a4a si in ultima etapa era binecuvantarea parintilor dupa care avea loc casatoria. Deseori ea fiind precedata de logodna. Care ca si casatoria avea un caracter religios. Aceasta se incheia deci tot in biserica, ocazie cu care se pronunta si un bluestem care sa cada asupra celuia care va strica o asemenea sfanta legatura. Potrivit legii tarii barbatul avea obligatia de a-si intretine familia. In caz contrar el fiind “purtat pe ulita” sau “dat prin targ”, unori chiar “cu pielea” (adica dezbracat) spre a fi supus judecatii publice. Asa cum era reglementata casatoria era permis si divortul care putea fi intentat fie de barbat fie de femeie si care purta forma repudiului. In acest caz fie barbatul in prezenta unor martori declara ca nu isi mai primeste femeia in domiciliul lor, fie femeia tot in prezenta unor martori, declara ca nu se mai intoarce la barbat. Legea tarii prevedea si asemenea un larg drept de corectie asupra femeii, drept ce apartinea barbatului, prevederi in acest sens fiind preluate si in codul calimac in care se arata cum cand si in ce tip poate barbatul sa isi bata “muiarea” aratandu-se ca bataia trebuie sa fie “micsoara” sic a ea nu va fi considerate “micsoara” daca va da sangele sau se va sfarama lemnul.

Legea tarii reglementa si institutia infierii care in conceptia legii tarii era privita ca o forma de inrudire spirituala. Cei infiati fiind numiti copii de suflet sau fii fara pacat. Copii nascuti inafara casatoriei erau considerati facuti in saracie si aveau vocative succesorala numai fata de mama lor.

Legea tarii reglementeaza si material succesiunilor, prevazand atat succesiunea legala (ab intestate) cat si succesiunea testamentara. Daca in Moldova baietii si fetele aveau egala vocative succesorala in schimb in Tara Romaneasca se manifestau discriminari ca urmare a abdicarii principiului masculinitatii. In virtutea acestui principiu, numai baietii puteau mostenii imobilele succesorale cu referire speciala la ocine (pamant). Fetele primind in

acest caz, echivalentul partii cuvenite lor din ocinele succesorale in bani sau in bunuri de pret. Acest echivalent fiind dat fetelor cu titlul de zester iar obligatia de inzestrare apartinand parintilor sau daca acestia decedasera fratilor. Boierii preotii si alti stiutori de carte aveau acces la testamentul in forma scrisa, care se numea “diata” si care era scris, datat si semnat de testator. In cuprinsul testamentului scris erau mentionati si martorii care au asistat la facerea acestora. Iar in finalul testamentului era prevazut un bluestem care sa cada asupra celuia care va nesocoti ultima dorinta a testatorului. Taranii in marea lor majoritate nestiutori de carte, nu-si puteau intocmi o diata, dare i puteau sa-si faca un testament in forma orala in prezenta unor martori testament numit limba de moarte. Legea tarii mai prevedea si substitutiunea fidei comisara, institutie in virtutea caruia testatorul il oblige pe mostenitor sa pastreze bunurile sucesorale de a lungul vietii sale sis a le transmita mai departe catre o persoana numita substituit indicate tot de testator. In acest fel se asigura pastrarea in familie a unor bunuri considerate de valoare.

Legea tarii cunostea si sistemul raspunderii collective, raspundere care se manifesta atat in materie fiscal cat si in materie penala. Raspunderea in materie penala reprezinta o reminiscenta a vechii razbunari a sangelui avandu-si deci originea in epoca prestatala in timpul de destramare a gintilor. Epoca in care o omucidere sau o vatamare corporala era sanctionata prin mijloacele specific acelei epoci, cum ar fi razbunarea sangelui sau legea talionului, iar in acest scop membrii familiei si cei ai gintii luau apararea celui vatamat. Odata cu aparitia primilor germeni politici razbunarea sangelui este inlocuita cu un system mai evoluat si anume cu sistemul compuzitiunii voluntare, system in virtutea caruia delincventul era iertat daca platea o despagubire. Se instituie asadar posibilitatea rascumpararii dreptului de razbunare. Ceva mai tarziu odata cu sporirea statului, sarcina de reprimare a infractiunilor a trecut din sfera privata in competenta exclusive a statului, ceea ce a produs efecte si asupra compozitiunii voluntare, care a fost inlocuita cu sistemul compozitiunii legale in care statul era cel care fixa cuantumul despagubirii pe care trebuia sa o plateasca delincventul. Ideea dreptului de razbunare se mentine mult timp, cel putin la nivel terminologic, caci rascumpararea dreptului de razbunare este sugerat de cuvantul “dusegubina” care provine din slavona si care inseamna ispasirea sufletului sau cumpararea sufletului. Prin termenul de dusegubina se determina sum ape care delincventul o platea cu titlul de depagubire. Ulterior cuvantul dusegubina a fost inlocuit cu termenul de gloaba deoarece de cele mai multe ori rascumpararea se facea in vite, iar delincventul le dadea pe cele mai slabe. In virtutea solidarittii ei, obstea isi pastreaza si dupa constituirea statului feudal de sine stator dreptul de a-l depista pe infractorul care comitea o fapta pe teritoriul obstii. Intr-un asemenea caz membrii obstii aveau dreptul de a-l identifica pe infractor dar nu si dreptul de a-l pedepsii, caci acesta trecuse in competenta statului. Daca infractorul parasea insa teritoriul obstii, el era urmarit, de functionary domnesti specializati numiti “gonitorii din urma”, care aveau dreptul de a-l urmari dar nu si de a intra pe teritoriul unei obsti in care faptuitorul se refugia. In acest caz, gonitorii dadeau urma reprezentantilor obstii carora le aratau locul din hotarul obstii

prin care infractorul intrase pe teritoriul obstii, din acest moment urmarirea fiind continuata de reprezentatii obstii. Daca acestia insa nu il prindeau pe infractor si nici nu indicau cu probe faptul ca acesta iesise de pe teritoriul obstii, obstea raspundea colectiv si trebuia in consecinta sa plateasca o amenda in bani sau in vite, stabilita de dregatorii domnesti. Intrucat amenda de regula era foarte mare exista riscul neplatii acesteia, ceea ce atragea mai departe aservirea obstii fata de domn sau fata de boierul care ii prelua datoria.

Raspunderea colectiva se manifesta si in materie fiscalla si in baza materiei cifrei, impozitul era stability la nivelul de colectivitate, suma fiind distribuita de rabojari pe capete de familie, iar daca un cap de familie nu-si putea plati birul, datoria era preluata de obste, iar daca numarul neplatitorilor era prea mare si nu putea fi stransa suma globala obstea iarasi risca aservirea in favoarea domnului sau a unui boier care ii prelua datoria. Acest system al impozitului colectiv pe plan fiscal, a functionat si in cadrul dreptului international privat, adica al acelei ramuri de drept care reglementeaza relatiile peculiare dintre cetatenii unor state. In acest sens, In legea tarii era cunoscuta “despagubirea de la altul”. In virtutea acesteia, daca un roman, avea o creanta fata de un strain, creditorul roman, putea daca strainul nu platea sa se despagubeasca retinand bunurile oricarui alt concetatean al debitorului ocazie cu care, autoritatile romane eliberau celui astfel executat silit documente in baza carora cel care platies se putea regresa (=a se indrepta impotriva cuiva) in tara sa impotriva adevaratului debitor. Din documente reiese ca acest system era impus si in alte tari. Relevant in acest sens fiind cazul episcopului de Oradea, care facuse o calatorie in Italia, ajungand la Pavia, avand nevoie de bani, a luat un imprumut de la cetateni pe care nu l-a mai platit. Facand o vizita tot la Pavia, episcopal de Cenad a fost confruntat cu aceasta situatie de catre cetatenii din Pavia, care in consecinta i-au confiscate bunurile si i-au eliberat actele doveditoare, cu care la intoarcerea in tara episcopal de Cenad si-a rascumparat paguba de la episcopal de Oradea.

CURS 9!!!!!!!!!!!!!!!!!

Cele mai importante izvoare de ob sunt contractele. Cele mai importante contracte sunt cele de vazare-cumparare.

Contractul de vanzare-cumparare avea ca elemente: consimtamantul, obiectul, pretul

Consimtamantul

Toate documentele arata ca vanzarea s-a facut fara nicio sila consimtamantul era unul nevitiat, vitierea conducand asadar la nulitatea contractului.

Vanzarea reglementata de Legea Tarii era consensuala, translativa de proprietate ->> proprietatea se stramuta la umparator prin efectul simplului accord al partilor contractante.

In Legea Tarii s-a desavarsit sinteza dintre vanzarea translativa de proprietate realizata prin mancipatiune si conventi de buna credinta mentionata in triptice. Asadar, Legea Tarii a retinut conventia de buna credinta careia i-a conferit efectul translativ de proprietate al mancipatiunii

Obiectul vanzarii il constituiau bunurile mobile si imobile, in special pamant(incluzand robii si taranii aserviti, dar cei din urma nu impreuna cu mosia pe care lucrau).

Pretul in dreptul roman exista o conditie: in pecuniam numerate?- pretul sa fie exprimat in bani. Daca ar fi fost exprimat in lucruri nu ar mai fi fost vorba de vanzare-cumparare ci de schimb (permutation rerum). Legea Tarii pretul putea consta in bani , alte lucruri sau in bani si alte lucruri in legea tarii nu se facea distinctia intre vanzare si schimb de bunuri.

Vanzarea pamantului din obstea sateasca

Particularitati ce tineau de dreptul de control al obstiiasupra intinderii pamantului:

dreptul de potimis: presupune dreptul de a cumpara in cazul unui pamant din obste?

Dreptul de rascumparare in cazul vanzarii pamantului catre un strain de obste.

Daca un obstean dorea sa instraineze pamantul anunta acest lucru rin 3 strigari facute in targ sau in biserica in zilele de sarbatori crestine. Numai daca niciun obstean nu dorea sa cumpere pamantul putea s ail instraineze catre un strain. Membrii obstii aveau dreptul ca in termen de un an sa rascumpere pamantul de la strain, intorcandu-I pretul vanzarii.

In cazul in care membrul obstii fusese in imposibilitatea obiectiva de afla de aceasta vanzare (ex. Era prizonier), acest termen curgea de la data in care lua la cunostinta de vanzare.

Instrainarea pamantului presupunea doua acte: pe langa contractual de vazare-cumparare propriu- zis , era necesar un act confirmative din partea domnului, imbracat

in forma unui hrisov domnesc, prin care se valida vanzare, validare prin care partile ii dadeau domnului un cal bun sa o cupa.

Contractual de imprumut

A fost utilizat mai frecvent dup ace economia de schimb s-a dezvoltat sia crescut rolul monedei.

Contractual de imprumut la noi era cu dobanda (baş). Legea Tarii permitea anatocismul (bas pentru bas).

Se incheiau si clause de garantie in favoarea creditorului, garantiile fiind reale si personale

Garantii reale-zalog- avea caracterul unui gaj cu deposedare , la incheierea contractului de imprumut creditorul ii remitea debitorului zalogul. Daca debitorul nu achita datoria la scadenta, zalogul ramanea statator, inta in proprietatea creditorului in contul datoriei, fara alte formalitati

Garantii personale- erau cei care promiteau creditorului ca si debitorul…..-chezasi. Asadar, erau mai multi chezasi raspunzatori in mod solidar fata de creditor. Daca la scadenta debitorul nu platea, creditorul se putea indrepta impotriva fiecarui chezas pentru plata intregii datorii. Chezasul care platea avea dreptul de a se intoarce impotriva co-chezasilor pentru a le cere partea lor contributive din datorie.

Erau utilizate in legea tarii si contracte de asociere. Se incheiau pentru executarea unor bunuri; contractual de deposit- avea ca obiect pastrarea unui lucru; contractual de comodat- imprumutul de folosinta, contractual de locatiune de servicii (de munca)- se incheia de mestesugari.

Infratirea pe mosie reprezinta o foema de rudenie cu valoare de testament si de contract. Idea de infratire artificiala s-a configurat pe temeiul descompunerii gintilor intr-o epoca unde disparand rudenia de sange ca gingurul criteriu de apartnenta la comunitate, oamenii au resimtit un sentiment de insingurare, o dorinta de a se acocia.

Asocierea s-a realizat prin mecanismul infratirii, practicat din timpuri vechi de traci+ sciti si care in feudalism a imbracat forma infratirii haiducesti, intre tarani, si a infratirii de arme care se realiza prin amestecarea sangelui celor infratiti.

Acest ritual a cunoscut o transformare sub influenta credintei crestine si s-a spiritualizat, transformandu-se in fratie de cruce, care in cazul boierilor se realiza prin juramantul pe biblie. In cazul infratirii taranilor, s-a pastrat taietura pentru sange, dar aceasta se facea in forma de cruce.

Dupa cristalizarea relatiilor feudale si cu sprijinul statului s-a format o noua forma de infratire, care devine o institutie juridical. Se realiza pe mosie si imbraca forma unui act scris, emis de cancelaria domneasca in care se constatau declaratiile si drepturile celor infratiti.

In virtutea acestei noi institutii, mai multe persoane si-au putut pune in comun pamantul pentru a forma un intreg si pentru ca realizatorii actului sa devina “frati nedespartiti”.

Din documente rezulta ca infratirea se putea realiza pe mai multe mosii dar sip e o singura mosie, in sensul ca mai multe persoane se infrateau pe o singura proprietate, apartinand uneia dintre ele.

Cand infratirea se realiza pe mai multe mosii exitau 2 etape:

Unirea ocinelor- se puneau in comun mosiile participantilor

Asezarea- constain stabilirea drepturilor infratitilor asupra mosiilor puse in comun.

In lipsa unor prevederi se considera ca drepturile infratitilor erau egale

Cand infratirea se realiza pe o singura mosie exista numai etape asezarii.

Infratirea era:

Directa- cand toti inftatitii dobandeau drepturi asupra bunului/ bunurilor puse in comun

Indirecta- cand o persoana infratea alte persoane pe mosia sa fara sa participle ea insasi la infratire. In acest caz acea persoana realiza o donatie.

Actul

Actul infratirii producea o functie in domeniul succesoral. Exista 2 etape:

Cand nu exista mostenitori (sau in Tara Romaneasca daca nu E mostenitori pe linie masculina)

Cand exista mostenitori

Cand nu exista mostenitori, exista riscul ca pamantul sa intre in prroprietatea domnului.pentru a evita acest lucru, proprietarul fara mostenitori infratea pe altii pe mosie prin infratire directa sau infratea persoana fara ca el sa participle la infratire= infratire indirecta.

In Tara Rom, cand proprietarul avea numai fete, avea posibilitatea de a infrati fetele intre ele, asezandu-le in locul fiilor, realizand astfel “schimbarea fetelor in fecior”, dobandind astfel vocative succesorala la ocinele parintesti.

Daca avea si fete si baieti si dorea saconfere si fetelor dreptul de a mosteni ocinele, infratea fetele cu baieii.

Cand exista mostenitori, dar voia sa gratifice si alti si altii ???, infratea pe fii sai cu acele care dobandea un drept de propritate asupra mosiei

B. Tansmiterea de proprietate infratirea= mod translativ de proprietate, aspect ce reiese la infratirea realizata prin unirea ocinelor.

Infratirea pe mosie a fost realizata de boieri pentru deturnarea???? Dreptului de preemptiune a membrilor, caci boierii profitau de starea de nevoie a taranilr , constrangandu-I sa se infrateasca cu boierul pe pamantul taranului, in urma careia boierul infratit cu taranuldobandea acces la dreptul pretins?? Recunoscut membrilor ce ii permitea acapararea teritoriului obstii.

Legea tarii cuprindea si dispozitii in materie penala, care erau discriminatorii in favoarea boierilor, atat in privinta clasificarilor infractiunilor, cat si in in privinta sistemului de pedepsa.

Clasificarea infractiunilor avea in vedere interesele statului feudal si ale ,arilor proprietary feudali, iar pedepsele variau In functie de categoria sociala a faptuitorului. Era prevazuta si posibilitatea rascupmparariipedepsei, dar inpractica aceasta era accesibila doar boierilor.

Pastreaza reminiscente ala razbunarii private, desi statul feudal prelease razbunarea pentru faptele antisociale, se recunoaste celor vatamati dreptul de a declansa actiune penala.

In terminologia legii tarii, infractiunile:

Vini sau fapte

Dusegubire/gloabe utilizate apoi pntru a desemna pedepse

Infractiunile se clasificain :

Vini mari

Vin mici

Vina mare:

cea mai mare vina mare era hiclenia- incalcarea de catre boieri de dreapta si credincioasa slujba fata de domn. Putea fi asadar comisa numai de boieri. Are sens generic de tradare. Ce putea avea varii forme: cospirati, rebeliunea, fuga din tara, delapidarea, refuzul de a acorda sprijin military domnului pedeapsa era drastica, condamnarea la moarte+confiscarea averii

osluh – neascultarea, nerespectarea poruncii domnesti. Avea o arie foarte mare de cuprindere, putand genera confuzii cu hiclenia atunci cand era comisa de boieri. Pedeapsa consta in gloabe- amenzi in vite

furtul si talharia se pedepseau cu moartea prin spanzurare; cei prinsi in flagrant delict=mfurt fata puteau fi executati de cetateni

omucuderea era pedepsita cu moartea-reminiscenta a legii talionului

infractiunile impotriva religiei si a morale, erazia, sacrilegiul, sodomia, vrajitoria, violul, tapirea de fete, poligamia, poliandria, bigamia, erau pedepsite cu moartea

Vini mici:

cea mai importanta era marturia mincinoasa- se pedepsea cu amenda/ arderea cu fierul rosu daca se repeat

sudalma cea mare- denuntul calomnios. Aceeasi pedeapsa ar fi fost aplica celui denuntat daca denuntul ar fi fost real

ucisaturile- vatamare corporala, loviri- se pedepseau cu amenda+despagubire pt victim

sfada, insulte, injuratul-amenda

Materia dreptului procesual

La origine, jurisdictia se realiza la sate de catre sfatul oamenilor buni si batrani

Pe mosiile feudale se realiza de boieri sau clerici

La orase se realiza de consiliul municipal

Pe masura intariri statului feuda, jurisdictia a fost preluata de organelle acestuia, judecarea a revenit dregatorilor de la judete si orase apoi a trecut asupra dregatorilor domnesti.

Intregul sistem judiciar era centrat pe persoana domnului, care detinea cele mai importante atributii judiciare.

Domnul putea judeca singur sau impreuna su Sfatul, insa hotararrea intotdeauna era pronuntata in numele domnului.

Probele puteau fi scrise sau nescrise. Pondrea o detineau cele nescrise

Probe nescrise: ordaliile, juramantul cu brazda, proba cu juratori, marturia, aladamasul

Ordaliile = acea categorie de probe in care se invoca interventia divinaitatii e era solicitata se intervina in proces si sa arate care era adevarul.

Era proba fierului rosu, aplicata numai la catolici, mentionata in registrele episcopiei de la Oradea intre 1208-1235. Au fost solicitate prin aceasta proba 389 de procese.

Cand judecatorul nu isi puea face o idee clara asupra celui care are dreptate, el trimitea partile litigante impreuna cu un pristav la episcopia din Oradea pentru administrarea acestei probe. Proba putea fi administrate atat de partile litigante, cat si de martori cand nu se putea stabili care spune adevarul.

Procedura incepea printr-o slujba in care se invoca divinitatea pentru a arata adevarul. Cel care administra proba trebuia sa poarte in mana 8-10 pasi o bucade de fier de un kg, inrosita in foc. Dupa aceasta mana era bandajata iar bandajul sigilat. Dupa 8 zile partile se prezentau in fata episcopului care cerceta rana. Cel care avea rana vindecata se considera ca a spus adevarul, iar despre celalalr se spunea ca”s-a ars”

Proba putea fi administrate si prin reprezentant indicia ca nobilii nu ar fi purtat fierul. In cazul unui litigiu ei imputerniceau un iobac sa administreze proba.

Are un puternic character subiectic, caci nu se preziza cat e vindecata trebuia sa fie rana sau cat de inrosita.

Juramantul cu brazda (in cap)

Este o proba utilizata in litigiile de hotarnicie, unde se disputa intindrrea mosiei. Martorii erau chemati sa parcurga terenul in litigiu, jurand ca acelaea erau hotarele adevarate si nu altele, purtand in acest timp o brazda de pamant fie pe cap sau umeri, fie in traista

Brazda pe cap in Moldova, martorii se numeau brazdari

Brazda in traistain Olt, martorii se numeau traistasi

Este o proba cu urme pagane, caci rolul principal il juca divinitatea pamantului, despre care se credea ca pedepseste pe cel mincinos. Despre cel ce spunea adevarul se spunea ca ii va fi tarane usoara dupa moarte, despre cel mincinos se spunea ca in timpul vietii nu il va rabda pamantul, iar dupa moarte il va arunca afara.

Aceasta proba a fost administrate numai de tarani, chiar daca litigiul era intre boieri.

Cu timpul s-a spiritualizat, martorii jurand pe biblie.

Exista relatarii conform carrora proba, adesea, se preconstituia- administra in eventualitatea unui litigiu cand boierii apelau la copii de tarani pe care ii plimbau pe hotar si in acelasi timp ii paruiau pentru a tine minte ocazia cu care suferira acest tratament. Alteori copii erau calugariti.

Proba cu juratori

Era administrate in procesele penale si civile. Avea o natura diferita in acestea. In procesul penal juratorii nu se pronuntau cu privire la fapte percepute prin propriile lor simturi, ci depuneau un juramant de credibilitate, afirmand ca partea pentru care jura merita sa fie crezuta. In procesul civil juratorii prestau juramantul de veritate, se pronuntau cu privire cunoscute de ei insisi.

Avea un character religios; juratorii jurau ca spun adevarul, ca partea petru care jurau merita sa fie crezuta sic a ei vor suporta pedeapsa divina daca jura stramb.

Avea un character coleciv

Originea din modul de administrare el prezinta analogii cu juramantul pe vetrele regale practicat de sciti si goti.

La origine, juratorii erau recrutati dintre rudela partilor, expresie a legaturii de sange di epoca prestatala. Ulterior, erau recrutati din vecini, pentru a se ilustra importanta opiniei publice.

Regula: juratorii trebuiu sa fie de o seama cu cei pentru care jurau (sa fie din aceeasi categorie sociala)

Proba se acorda partilor de catre domn/ inalt dregator.

Dispunea de o forta probanta foarte mare, rasturna orica alta proba contrarafrecventa folosirii ei.

In legea Tarii era desemnata prin termenul de “lege” cand domnul dadea aceasta lege (domnul dadea lege), iar cel ce o accepta “a luat lege”

Pentru primul termen de judecata se fixa un nr de 12 juratori ce pronuntau uj juramant solemn si identic cu cel pronuntat de partile pentru care jurau. Orice greseala, chiar si un cuvantgresit, atragea pierderea procesului.

Daca partea aducea un numar mai mare de juratori decat cel stability si respectau juramantul castiga procesul, “s-a apucat de lege”, iar partea adversa “a ramas de lege”

Dar, parte ace pierduse putea redeschide procesul cerand lege peste lege, aducand un nr dublu de juratori,24, putea castiga procesul, si cealalta sa piarda, dar si acesta putea sa ceara lege peste lege, aducand 48 de juratori, care era si numarul maxim.

Daca se voia sa se protejeze un nobil, I se acorda de prima data 48 de juratori pentru ca partea adversa sa nu poata cere lege peste lege

Administrarea probei in fata unui reprezentant a domnului ce interpreta o carte de jur. consemnand cum s-a desfasurat proba

Dobandeste character de clasa: nu se mai respecta regula ca trebuie sa fie de o seama.

Dupa sec 16 nu mai puteau fi decat boierii, desi litigiul era intre taraniei nu mai aveau acces la proba.

Marturia

Fapte cunoscute nemijlocit de unele persoane. Martorii se prezentau si faceau dclaratii in legatura cu fa[tele ce formau obiectul judecatii oricare marturie trebuia sa fie sub

forma unui juramant religios, in biserica,. Cei ce minteau erau supui unor pedepse laice (amande + arderea cu fier)+duhovnicesti.

Ezista si relatari care spun ca nu imbraca forma religioasa, si cei ce minteau nu erau pedepsiti daca reveneau asupra marturiei mincinoase

Aldamas

Reminiscenta a Antichitatii, cand, daca avea loc o …… nu ma inteleg)

ISDR CURS 10

Legea tarii

Probele scrise- 2 categ: inscrisuri de la pers partciulare si inscrisuri de la canecelaria domneasca. Primele se numeau zapise pe cand cele emise de cancelarie erau de mai multe feuri, cele mai cun erau hrisoavele in care se consemnau hotarari ale sfatului domnesc cu privire la proprietate si privilegii. Un alt inscris oficial era ispisocul prin care se rec anumite drepturi. Un altul era uricul care consemna porunci domnesti in diferite domenii ale vietii sociale in special privind imunitatile. Altele erau privili si direse, ambele venind din lb latina de la “privelegio” si de la “dirigo”. Privili aveau aceeasi functie ca si uricele , pe cand diresele conseamnau porunci domnesti de confirmare a prop. Desi izv de drept in per feudalismului l a constuit legea tarii care era necsrisa, incepand din sec 15 apar si izv de dr scris, primele fiind pravilele bisericesti. Faptul ca pravilele au fst primele astfel de izv se explica prin pol de centralizare a put domnesti, in realitatea acestui scop domnul a apelat la biserica pt a putea introduce reglementari cu carater unitar pe intregul teritoriu al statului si pt a evita recurgerea la obiceiul pamanutului care deseori avea o culoare locala. Biserica prezenta marele avantaj ca dispunea in primul rand de autoritate ideologica iar in al doilea rand pt ca dispunea de o structura ierarhica unitara. Aceasta organiz ierarhica a bis a facut posibila elaborarea de norme adresate atat clerului cat si credinciosilor in probleme bisericesti dar si in

probleme juridice si judiciare. In plus, pravilele bisericesti aveau un caracter oficial, ele fiind intocmite la porunca si pe cheltuiala domnului sau din porunca mitropolitului. In regula generala izv acestor pravile bisericesti au fst nomocanoanele bizantine, acest fapt explicandu se prin imprejurarea ca bis ortodoxa din tarile rom se afla ausb autoritatea idelologica a patriarhiei de la constantionopol. Desi originra lor este bizantina, pravilele bisericesti nu aveau o forma bizantina caci la origine ele au fst redactate in limba slavona, care era lb oficiala la acea vreme a cancelariei domnesti si a cultului religios intrucat al doilea strat de crestinare s a relizat prin filiera bulgaro-slva. Ulterior au aparut si pravilele in lb romana, cea mai veche pravila bisericeasca in lb slavona este pravila de la targoviste, redactata in anul 1452 de grAmaticul dragomir din ordinul domnitorului vlatisvlav al 2 lea al TR. In moldova cea mai veche pravila este cea descoperita la manastirea neamtu care dateaza de la 1474 si care a fst intocmita de ieromonahul ghervasie care a vrut sa ii faca o surpriza lui stefan cel mare atunci cand acesta a vizitat manastirea, se mai numea “pravila vel” (pravila cea mare). Ambele au fst inspirate din sintagma alfabetica a lui matei vlastares la care s au adaugat extrase din pravilele si comentariile parintilor bisericii: ioan postinicul, ioan criptul, nichita eracleanul, nichifor al constantinopolelui. Ulterior au aparut si alte pravile in lb slavona”, pravila de la manastirea bisericani-1512, o alta pravila de la manastirea neamtu de la 1557, prav de la manast putna 1581, aceasta din urma avand ca particularitate o traducere interliniara scrisa in lb romana, ceea ce denota ca la acea vreme nici macar clericii nu mai stiau toti lb slavona. Prav de la manast bistrita-1618. Toate acestea avand ca izv pravila sfintilor parinti si a altor 7 sfinte soboare precum si prohironul si epanagoga care reprezentau manuale bizantine de legi care reglementau raporturile dintre stat si biserica si dintre monarh si patriarh. Mai apoi au aparut si pravilele bisericesti in lb rom, pravila sfintilor apostoli, realizata si tiparita la brasov de diaconul coresi intre 1560-1580, se mai numeste si pravila de la ieud, numele unei localitati din maramures in care a fst descoperita o parte a acestei pravile. O alta pravila este prav sfitilor parinti dupa invatatura marelui vasilie de la 1620 si alta este pravila de isprava oamenilor si de toate pacatele si greselile care dateaza de la inceputul sec 17. Toate aceste pravile fie in slavona sau in romana aveau un continut eterogen. Astfel ele cuprind atat probleme religioase, cat si tabele pt calcularea timpului, listele cu cinurile(rangurile) preotesti, diferite tipuri de acte cat si norme juridice propriu zise dar care nu sunt clar sistematizate. Astfel in materia pers sunt cuprinse dispozitii discrimatorii care in esenta indeamna la supunere pe taranii aserviti. In materia organiz fam sunt reglementate casatoria si modurile ei de inchiere, logodna, care acum dobandeste un carater contractual, divortul pt cauze determinate, rudenia care se arata ca este in sus, in jos si de mjloc, deci colaterala, precum si adoptiunea care in continuare este vazuta ca o inrudire spirituala, adoptatii fiind considerati copii de suflet. Sunt cuprinse de asemenea dispozitii in materie succesorala, fiind reglementate cauzele de dezmostenrire precum si regulile partajului succesoral. Spatiul este acordat si izv obligatiilor, cu referire speciala la contracte, unde sunt enumerate mai multe varietati de contracte: emfiteoza, superficie, vanzarea, donatie, contractul de imprumut, de depozit,

precum si garantiile, fie ele reale sau personale. Pe langa dispozitii de dr civil sunt cuprinse si dispozitii de dr penal, acestea fiind considerate pacate: omuciderea, furtul, sfada, clevetirea(calomnia), vrajile, falsificarea de marfuri sau de bani. Pedepsele erau nu numai fizice(bataia, moartea sau mutilarea) dar si duhovnicesti(posturi, matanii, rugaciuni, mancare fara sare si altele), fiind permisa rascumpararea pedepselor duhovnicesti prin plata catre biserica a unor sume de bani. In ce priveste procedura de judecata, probele in gen sunt aceleasi ca in dr nescris, avand insa predominanta proba cu juraturi si marturia, iar sperjurul(limba stramba) este socotit in continuare o infractiune. Sunt de asemnea prevazute dispozitii sactionatorii pt judecatorii si boierii corupti care luau mita. Toate acsetea prezinta o imp deosebita intrucat au introdus pr raspunderii personbale in detrimentul raspunderii colectaive reglementate de legea tarii si totodata au asigurat o regkementare juridica unitara in toate tarile rom intrucat aua avut un continut asemanator motiv pt care au fst preluate de legiurile d emai tarziu. In sec 17 apar si alte pravile in lb rom: pravila aleasa-moldova 1632 intocmita de logofatul dragos eustratie si care cuprinde dispozitii de drept canonic. O alta a fst pravila de la govora de la 1640, numita si pravila cea mica, spre a o deosebi de pravila lui matei govora , elaborata de mihail moxalie, cuprinde dispozotii d edr canonic dar si laic.

Apar si pravilele laice, mijl sec 17: prima- cartea romanaeasca de invatatura, aparuta in moldova in 1646 in timpul lui vasile si redactate de dragos eustratie si tiparita la manstirea treisfetitele din iasi. Unii autori au sustinut ca prin aceasta pravila vasile a urmarit doar sa se aureoleze cu stralucirea imp bizantini si ca avceasta scriere nu reprezinta decat o carte de scoala fara semnificatii prcatice, acesti autori interpretand gresit sensul termenului d einvatatura. In realitate, cartea rom de invatatura este un cod de legi, iar termnenuk de invatatura nu are uin sens didactic caci din alte izv ale epocii rezulta ca domnul ii pedepsea cu urgie, spun textele, pe cei care nu ascultau de invataturi. Acest termen desemneaza o dispozitie cu carater obligatoriu, iar princip izvoare ale cartilor romnesti d einvatatura au fst bazilicanele, nomos gherghikos dar si surse moderne: tratatul de dr penal si de procedura penala al lui prospero farinacci( praxis et teorice criminalis). La 1652 apare in TR sub domnia lui matei basarab pravila cea mare redactata de calugarul daniil panoneanul si caare cuprinde dispoiztii mai numeroase, dar care se refera si la medicina, agricultura, istorie, cronici, pe langa dispozitiile cu carater juridic. La redactarea ei au fst utilizate si alte nomocanoane bizantine decat cele folosite la elaboararea cartii rom de inv. Dispozitiile sunt insa mai bine sistemtizate in cea de a doua , iar amble legiuri au fst aplicate in prcatica si ni s au tranmis direst, ele fiind primele legiuri oficiale laice scrise. Analiza acetsora prvile- 2 mari categ de dispoztii: unele privind cond juridica a taranilor aserviti, preucm si privind dr boierilor de a exercita exploatrea feudala. Se prevedea ca taranul nu se putea liber de pe o mosie pe alta, consacrandu se dr boierului de a-l urmari pe taranul fugar. In plus, era interzisa boierilor primirea pe mosie a unor tarani fugari, sub sanctiunea platii unor amenzi subtantiale. In aceeasi prima categ de dispozitii pot fi incluse si alte reglem privitoare la agricultura, la

cresterea vitelor, la paza hotarelor si altele asemenea. Cea de a doua mare categ de dispozitii cuprinde pe cele din dr civil penal procesual civil si procesual penal. Materia prop este detaliat reglementat, facandu se o clasif a bunurilor, in bunuri mobile si imobile si facandu se totodata o clasif, o distintie intre prop mireneasca si prop auspra bunurilor sfintite, in acre intrau bunurile calugaresti, manastiresti si domnesti. In materia persoanelor, per sunt desemnate prin cuv obraze, se impar in 2 categ: slobozi si robi. In randul celor slobozi intrau domnul si clerul, boerii mari, numiti de ruda buna sau de ruda aleasa, in care intrau boierii de tara, boierii de slujba domneasca(dregatorii) precum si taranii care sunt denumiti oameni de gios, grosi si prosti. Majoratul este reglementat a se produce la varsta de 25 de ani, cu preziarea ca dobandirea capacitatii depline in materia arspunderii opera de la varsta de 18 ani. Sunt reglementat amanuntit si relatiile de familie, casatoria, divortul, infierea sau tutela si este consacrata puterea maritala a sotului asupra femeii si pozitia subordonata a acesteia din urma. Este de asemenea preluat din legea tarii si reglementat dreptul de corectie al barbatului asupra femeii, barbatul are dr de adminstra zestrea femeii. Sunt precizate motivele de divort, aratand ca acestea poate avea loc atat pe cale religioasa, cat si sub forma repudiului. Este consacrata o varie in motivele de divort: adulterul, erezia, vrajmasia, neintretinerea sotiei, bataia peste masura, nebunia, facerea de farmece sau betia. In ceea ce priv regimul bunurilor dotare, cu titulul de zestre, se arata ca daca divortul era pronuntat din vina barbatului, femeia urma a-si recapata zestrea.

Materia obligatiilor- cele mai imp izv ale obligatiilor: tocmelile(contracte) si delictele. Cele mai imp contracte sunt cele d evanzare cump, donatia si imprumutul. Se reglementeaza succesiunea testamentului care poati fi fie scrisa cu zapis sau orala cu limba de moarte, precum si succesiunea legala. In aceesi categ de dispozitii sunt cuprinse si prevederi prinvind cauzele de nedemintate succesorala precum si rezerva succesorala, adica acea rezerva cu privire la mostenire cu care testatorul nu poate dispune.

In materia dr penal- dispozitii regasindu se in special in cartea rom de inv unde sunt reglementate sunb influenta dr italian institutii moderne precum tentativa, concursul de infractiune, recidiva si complicitatea. Infractiunea este denumita vina sau greseala: 2 categ- vinile mari, numite decap si vinile mici. Tot ca un element de modenitate, sunt reglementate cauzele exonatorii de raspundere penala, fiind mentionate inm acest sens nebunia, provocarea, legitima aparare, varsta sub 7 ani, obiceiul locului precum si ordinul superiorului. Tot o institutie moderna este aceea a circumstantelor atenuante care micsoreaza pedeapsa, in randul carora sunt mentionate varsta sub 10 ani, batranetea, somnabulismul, betia, slabiciunea firii la femei, surzenia, mutenia, precum si dragostea puternica. In ce priv sistemul sanctionatoriu acesta este extrem de ddrastic, foarte frecventa fiind pedeapsa cu moartea in diferite forme precum arderea de viu, tragerea in teapa, taierea capului, spanzurarea, turnarea de plumb topit pe gura, toate acestea eventual precedate de mutilari. In ce priv normele de procedura, ascetea consacra in

genere o larga libertate de apreciere a judecatorului, desemnata prin sintagma voia giudetului, ceea ce crea posibilitatea aplicarii unor pedepse diferentiate, in raport d ecategoria sociala din care facea parte infractorul, sistem menit a favoriza pe boieri. Legiuirile scrise din trans- la origine, legiuirile scrise au imbracat forma decretelor regale, decrete prin care regii ungariei au incercat impunerea d enorme juridice privind organiz de stat si regimul juridic al diferetelor categ sociale, norme ce au intampinat o puternica opozitie din partea pop romanesti, acre lupta pt apararea traditiilor si institutiilor proprii. Acestei pozitii I s au raliat de altfel si factorii politici din transilvania care erau interesati sa asigure o autonomie organizatorica a trans, si acestia s au opus aplicarii decretelor regale. De aceea in transilvania acestei perioade s au aplicat relativ putine decrete regale, cum ar fi decretul regelui andrei al 2 lea de la 1222, prin care s au prevazut privilegiile nobilimii, decretul lui carol robert de anjou, cu priovire la organiz financiara, precum si decretul lui ludovic 1 de la 1351 cu priv la organiz noii armate din trans si cu priv la obligatiile iobagilor. Norme imp au mai fost reglementate, elaborate de nobilimea din trans prin congregatiile sale, cuvenindu se a se mentiona in acest sens sfatul d ela capalna de la 16 sept 1437 prin care s a descis constituirea lui unio trium nationum si prin care s a statuat ca izvoare de drept sunt cele hotarate de congretatia nobililo, apartinand celor 3 natiuni privilegiate: nobilimea maghiara, patriciatul sasesc si mica nobilime secuiasca. Se prevedea ca aceasta nobilime trebuie sa actioneze unita impotriva romanilor socotiti a fi dusmanul razvratitor din tara si care erau tolerati pro tempore, ca persoane fizice. Dupa razb taranesc condus de gh. Doja de la 1514 regele vlatislav al 3lea a ordonat juristului stefan verboczi sa elaboreze norme scrise si nescrise pt a fi aplicate in regate: a elaborat lucrarea decretum tripartitum care nu a devenit din capul locului o lucrare oficiala si care intr o prima faza a fst utilizat ca manual de sc pana in anul 1691 cand a fst consacrat ca izv de dr in sens formal, desi si pana atunci fusese aplicat in practica. Tripartitul era alcatuit din 3 parti: in prima parte erau prevazute privilegiile nobililor, in partea a2a erau reglemenatate normele de procdura, in 3-cond jur a taranilor aserviti, statutul oraselor libere precum si normele in vigoare in trans si in alte teritorii dependente de ungaria, aspect care atesta ca trans avea o situatie politica si un regim juridic distincte de cele ale ung. Desi in aceasta perioada nu s au facut codificari speciale pt unele subdiviziuni ale trans, se cuvin a fi mentionate statutele tarii fagarasului si statutele municipale sasesti. Cele dintai reprez o codificare a obiceiurilor romanilor din tara fagarasului, numita si terra blachorum in vechime, zona care s a bucurat mult timp de autonomie, avand o conducere proprie si un drept propriu. In anul 1369 regele ludovic 1 a concedat tara fagarasului si tara amlasului domnului tarii romanesti. Dar la 1452 tr devine dependenta de turcia si se renunta la regimul de vasalitate al tarii fagarasului si tarii amlasului care tara fagarasului fiind inclusa in obstea saseasca de la sibiu. In aceste imprejurari pop romaneasca si a sustinut cu fermitate interesele inclusiv sub forma rascoalelor care au culminat cu cele de la 1503 si 1508, miscari care au avut printre altele si pe acea de codficare si recunaostere o obiceiurilor juridice ale romanilor din tara fagarasului. Fata de aceste miscari la 1508 conducerea scaunelor sasesti a cedat fiind de

acord cu codficarea acestor obiceiuri si fiind codificate statutele tarii fagarasului care au fst redactate in lb latina, au cuprins obiceiurile juridice ale romanilor si au utilizat un stil clar si concentrat, concentrarea explicandu se prin faptul ca romanii isi cunosteau f bine vechile obiceiuri, nefiind necesare o elaborare redactionala laborioasa. Aceste norme cu prind practic toate domeniile, dar dispozitiile nu sunt clar sistematizate. Astfel in materia persoanelor este consacrata stratificarea sociala, facandu se distinctia intre boiarones si taranii aserviti numiti rusticii valahii. In materia organiz fam sunt cuprimse dispozitii comune cu cele din tr si moldova o particularitate reprezentad o simularea casatoriei cu fuga, care intervenea atunci cand nu exista binecuvantarea parintilor. In materie succesorala, ca si in tr, opera privilegiul masculinitatii, si alte institutii: divortul prin repudiu, darea calului, precum si numeroase dispoztii penale foarte asemanatoare sau identice cu cele din tr si moldova, ceea ce vine inca o data sa dem ca legea tarii s a bucurat de unitate de reglementare in toate cele 3 tari romane.

ISDR CUSR 11 05-01-2012

TRanasilvania org principat sub aut otomana

Batalia de la mohacs 15 aug 1526 si constituirea pasalcaului de la buda au remarcat decade politica a ungariei si expansiunea otomana in europa.in acest context int transilvania a iesit din sut maghiara si a devenit un regnum aduk un stat care vse bucura de o anumita autonomie desi era dependent fata de turcia ca principat vassal al acesteia.

Aceasta schimbara de staut politic a fost conscrata official la 22.03.1542 de catre dieta transilvaniei de la turda moment care a marcat formarea principatului dependent fata de poarta care soi-a pastrat acest staut pana la 1683-asediul vienei

ORGANIZAREA POLITICA

1.Principele-era ales pe viata de dieta transilvaniei sip e ca transilvania era vasa portii principele trebuie conformata de sublime poarta dar prin derogare de la regula nu era necesara prezenta principelui la cosntantinopole pentru depunderea juramnatului de credinta.princpiele primea steagul de domnie in trans unde depundea si juramntul in fata unui repr al portii care se deplasa in acest scop.are si atr de org legislative caci el are drept de initiative legilstaiva intrucaT B supune dietei spre votare proiecte de legi.pe de lata parte principile ratifica legile votate de dieta care altefl nu puteau intra in vigoare.in tranbsilavania nu se mai aplica legile din ungaria cu exceptia care are un cacarcter neoficial.

2.Dieata era precurosorul congr nobililor,.activitate permaneta care se intrunea la convocarea principelui de re gula la alaba iulia.din randul celor 150 de membri faceau parte rapr ai celor 3 natiuni privilegiate ai celor 4 religii recunoscute,ai cetatilor si oraselor precum si comiitii si marii dreagatori.

3.consisliul intim-este un org cu act permanata avnd initial 21 membrii nr redus ulterior la 13 si care avea atr principal sfatuirea principelui in conducerea treburilor statului.acest org colectiv realize un control al act principelui pt a nu fi incalcte drepturile nobililor.intaru aiaci marii dregatorii si varfurile nobilimii.

Biserica sufera miscarile reformatoare pe plan religios care eau loc pe plan European in special in Germania,miscari care viozau sistsemul politic de tip feudal indreptat impotriva acestuia si a biseriicii catolice care sustinea acest sistem politic.aceste miscari nreligioase se simt in trans unde catoliicii sa accepte si religile luuterana calvina si reformata.ortodocsi sunt considerate schismatici si nu sunt recvunoscuti official ceea ce nu impiedica ca biseria ortodoxa sa proce3deze la o org ierarhica .aceast a constituia episcopii la vad ineu geoagiu si silvas si o mitropolie la alaba iulia.mihai viteazul in trnasilvanuia mirt balgradului,vadului silvasului fagarasului maramuresiului si tarii ungurest.

Principatuil tinde sa devin sa putere absolutta pt ca principele pune in masan sa mai multe puteri dar nu se ahjunge la o monarhie ereditara.principiise implicau in trburile epocii si promoiveaza o politica de independent.au profitat ca trans fiind sit intrun poct sensibil al E a benficiat de o atitutidne prudent din paRtea turciei.atitutidine –teama ca trans sa nu se apropie de Austria sau ………………..si teaMA DE unirea celor 3 tari romane.fata de acest temeri uneori trans sa bucurat de o autnomie m,ai prionuntata cat si de o depbndeta fata de turcia si Austria.

Dreptul in ac perioada in dieta din anul 1540 din 29 august sa hot ca trans sa fie condusa dupa legi proprii.in timp dieta a voatat un nr relative mare de legi pt care sa pus prob siustematizarii care sa realizat in 2 etape.legile votaate intre 1540 si 1655 au fost sistemetazitae intro colectie numita “

“ a doua etapa –legile votate dupa 1655 au fost puse in colkectia “ “

Aceste colectii au fost puse impreuna intro colectie unica numita “ ‘

Sosiarea lui mihai in trans a-a cerut la 1600 dietei sa recunoasca obiceiurile jur ale romanilor obtinasnd astefel pt romani dreptul de pasunat in hiotarele satelor sasesti si unguresti potrivit obiceiului precum si scutirea preotilor ortodocsi de oblig iobagesti.

REGIMUL TUrco fanariot

Esecul suferit in 1683 la sediul vineiei si pierderea unor terororii a det turcia sa isi dezvolate politica de dominatie in tara rom si m,oldova.poarta otomana observand ca unii

domni precum brancoveanu ,cantemit sau serban cantacuzino cocheteaza cu rusii si austriecii a insititut in gtara rom si moldova regimul turco fanariot care a remarcat inceputul decaderii politice tarilor romane si o grava incalcare a independentei ale acesteai.

Vechile traate cu p[oarta nua fost respectate turcia inssitiund numirea directa a domnului din randul supusilor ei greci fanarioti.in tarile romane regiumul a inceput prin incronarea lui nicolea mavrocrodat in moldova 1711 si t rom 1716 iar in ev acestui regim pot fi disitnse 2 faze:una intre 1711 si 1744 –dominatie puternica a turciei si o depndeta accentuate a tarilor romane iar a doua intra 1744 si 1821 cand dupa razboiul ruso turc incheiat in 1774 pozitia turcuiei slabeste iar tarile romane se detaseaza treptata de aceasta.

Org sociala-prima faza-boierii doibandesc un statut juridic nou .acest nou statut se carct ca bnobletea este legata exclusive de slujba adica de indeplinirea unei dregatorii si isi pierde caracterul ereditar de odinioara caci calitatea de nobil dureaza cat dureaza dreagatoria.in [plus dregatorii sunt acum salarizati,apare o noua categorie de boeiri pe langa cei pamanetnmi si nuame cei fanarioti dar in divanul domnesc majoriteta erau cei pamanteni.

Situatia taranimii se inrautateste avdn o exploatare fara precedent in parallel cu tendinta de a fi asimilatii taranii asrviti robilor in consecinta tarnii aserviti puteau fi vanduti chiar daca prin aceasta se destramau fam lor iar .

Domnul ac perioada este dominate de pers lui const mavrocordat care a diobandit laternativ intre 1730 si 1769 inambele tari romane.

Pana in 1730 sistemul numirii de catre a poarta sa mentinut numai acest dupa acest an din randul grecilor fanarioti.domnii astfel numiti se manifestau ca agenti fiscali ai portii care aveau principal misiun e cu atat mai mult cu cat numirea si confirmarea de catre poarta se faceau pe bani grei ,lucru care si explica de altfel durata relative a domniilor care era in medie de 2 -.2.5 ani si practica mutarii unui domn dintro atara in alta.

Sfatul domnesc se numeste divan iar hot sale nu mai sunt obligatoriici doar consulativ.

Dregatoriile se inmmultesc numeric prin dubalarea sau triplarea a vechilor dregatori si cu un process de specializare a acestoara care au atributii masi bine delimitate.

Org locale-persistau urme ale imunitatilor si se manifesta o fuzie de atributiuni la nivelul cinducerii tinutirlo si jud in 1740 a savarsit o reforma adm prin care a numit la conducerwa judetelor si tinutiurlor ispravnici cu atr leg si jud?’cond a oraselor era org de dreagtorii orasenesti in procesul ……………………..

Spre deosebire de sta care isimmentin in mare aceiasi organizare

Armata fiind aparoape desfintata,rolul ei era paza hotarlor,politia interna si paza domnului.?

Biserica n si… sufera un process de reorg caci desi manstirile sunt scutit e acum de dari clerul isi p[ierde atr jud si adm .adm manastirlor se face acum sub control statl prin intermendiul uneui org special epitropiilor org compus din 8 pana al1 0 pers.

Princpala preocuparea a statului-practicarea unei fiscalutai excessive;toate darurile si birurile au fost in sama obsteasca impozit care era stability pt fiecare fam prin tidule de bir prin utilize vechiului –cisla.

Acest impozit a fost de 10 taleri pe an platibili in 4 sferturi.tributul catre poarta a crcut necontenit caci daca la 1701 era de 300000 de dale in 1750 acesta ajunsese la 800000 de taleri care a facut ca nr

CASA rasurilor-fond destinat acoperii lefurilor dreg fiscali astfel ca fiecare trebuia sa platesca o suma suplimentara numita rasura odata cu platirea impozitilui pt a se curma haveaturile si mancaturile adica abuzurile comise de slujbasii fiscali.

Org jud-local-ispravnici

Central-divanul boeirlor care se numea divan domnesc cand era prezidat de domn.

Dreptul in prima etapa-asezamantul din 7 feb 1740 publicat in merucre de france;cuprinde reforemele lui c mavracordat.are 13 articole.in art 1-4 sunt regl scutirea de dari a clerului si a mansatirilor,infintarea epitropiilor ……………………………..,restrangerea atributuiunilor judicarie ale clerului.art 5- schinbarea stat de boier;se regl conditionare caliatii de boier;boierii de slujbe-

-boierii mari numiti boieri veliti in care intrau inaltii dreagtori si urmasii lor numiti neamuri

Si scutiti de taxe.

Boieriiici si urmasii lor numiti boieri mazili si care erau scutiti numai de o parte din dari *

Art 7 si 8i cuprind ref adm –ispravnici la judete si tinuturi si acrodarea de lefuri dreagtorilor

Art 9 10 12 cuprind reforma fiscal-prevad suprimarea ,unirea in sama obsteasca platita in sferturi si repartizata pe unitati impozabile pin sistemul cislei.

Art 11-inasprirea situatieri taranilor aserviti;se acc idea ca acestia ramn legai de glie si se arata ca acestia au oblig de ais indeplini zilele de claca si nartul-vol de munca intro zi de claca

Nuy dupa mult timp reforma de desfintare a rumaniei si veciniei prin hrisoasve in tara romanesca 1 martie 1746 5 august 1746 si moldova 1 iunie 1749;a maid at urbariul privind oblig clacasilor fata de boieri

In anaforalele prin care se desinfta veina si Rumania se afirma in mod ipocrit ca fratii nostril intrun hristos sa fie tratati ca robi caci in realitate cond care au facut luarea acestei masuri au fost cu totul altele;astefel la recnsamantul din 1741 fusese recnsate 147.0000 famili de brinici ,nr acesta scazand la mai putin de jumatatae 1746-70000 doarecae restul din cazua constrangerilor fiscal si starii de aservire luasera calea ..dan bir cu fugitii si plcand in trans sau la sud de dunare.

Fata de acest exod c mvra a comvocat divanul si a dat hrisovul din 1 martie 1746 prin care –taranii fugiti care se vir intoarce in tara vor fi scutiti de dari in primele 6 luni iar dupa aceste 6 luni vor plati doar un impozit de 5 taleri in 4 sferuri.ei vor fi liberi sa se aseze pe orice mosie vor dori sis a plece cand vor( sa se mute).ca vor lcura numai 6 zile pe an pt stapanul mosii si sunt dezlegati de rumanie urmand ca inj acest scop sa se elibere de catre divan carti de iertaqre de rumanie iar fiostii stapani nu ii vor mai putea urmarii pe cei astfel eliberati.qacest hrisov avea lcaune majore pt ca nu prevedea nimic ref la sit celor care au rams in tara si nu prevedea nici termene pt intoarcerea celor fugiti.consec imed-cei ramasi au inceput sa fuga si ei pt a putea beneficia de hjot hrisovului;motiv pt care in acelsi an a dat un nou hrisov la 5 august a prevazut iertarea de rumanie a taranilor afalati in tara.prin acest hrisov boierii erau rugatii sa ii ierte de bunavoie de rumanie pe tarani in caz contrar ei fiind oblig sa accepete ca taraanii sa se rascumpere din rumanie contra sumei de 10 taleri.la 1 iunie 1749 mavrocordat ac masura si in moldioava cu precizarea aici iwertarea de rumanie se face gratuity

Indat taranilor fata de boieri au fost regl dupa desf rumaneii prin urbariul din care sa decis ca taranii trebuie sa se invoiasca cu boierii si prin acestea sa munceasca un nr de zile de

claca in contul pamantului primit in folosinta.se mai prevedea ca taranii nu pot parasi satul daca nu isi indeplinesc oblig de munca astfel asumate si daca factori adm locali nu apronba mutarea lor.

Fata de aceste prev se poate trage concl ca vechea dep pers a taranilor aserviti care avusesera o baza legala legea tarii a dobandit acum o baza contractual caci taranii erau nevoieoi sa faca acele invoirii dat starii de mizerie ec in care se aflau.rumania a fost inlocuita cu clacia iar legarea de glie a fost inlocuita cu legerea de sat;in fond situatia taranilor nu sa schinbat prea mult si chiar s-a agravat dat imprejurarilor ca sa produs o nivelare intre categ in trecut intre tarii aserviti si cei liberi ceea ce a dus ca clacasia sa depassca in intindere fen rumaniei caci maj taranilor erau clacasi.acest process nu a fost unul caci au aparut noi ccateg de tarani si anume scutelnicii si poslusnicii care nu aveau oblig fata de stat cid oar fata de boier.scutelnicii sub prot boierilor carora le plateau prin bani si munci calificate;in fct de intidnerea mosiei boierii oputanmd avea opaba la 80 de scutelnici pe cand poslusnici nu plateau dari nici macar boierilor euii find un fel de argati de curte iar nr poslusnicilor fiind Maxim 10

PANA IN 1821 NR ACESTORA a crescut continuu ca urmarea a abuzurilor funct fiscaliu care pt a realize venituri suplimentare sscoateu tarani instariri de pe listele de si ii treceau in categ poslusnicilor si scutelnicii;

1774-1821-dupa raqzb ruso turc intt 1768-1774 si continuat prin trataatul de laq kuciuk kainargi.prin acestasta pace au dobanmdit in plan economic si commercial tarile romane fiind puse sub o dubla protective si anume otomana sio rusa si intrand in circ ec European in cond desfintarii monopolului turcesc asupra…………………………………………………..

Prin tratatul de la KUciuk kainargi domnia sa dureze 7 ani si domnul sa uu fie schimbat dde3cat pt abuzuri foarte grave;in aplicarea acestui sau hatiserifuri 1774 1783 1802 care nu au fost respectate de parta pana cand in 1802 unul nou-sistem de garamntie prin acesta rusia sia asumat si a dobandit un drept de intercesiune in favboarea tarilor romane si a bisericii ortodoxe.prin acelasi hati,,, sau sporit atr duivanului domnul nemaiputamd stanilii noi impozite fara aprob acestuia.a continuat sa creasca nr dreagatorilor asjunganduse ca mai multi dreg aceleasi atr iar marele ban isi muta de la 1761 reopr la Craiova prin caimacan;

Org financiara;impozite

Directe capitatia si ajutorinte precum si indirect taxe pt import ,export si cresterea de animale.impozitul direct numit capitataie era de 2 feluri:ordinara platit de oricne de la vasrta de 16 ani si cesa extraordinara ………………………………………..

Aqjutorinte sume suplimentare peste suma tributului,acesta fiind suportate de tarani si negustori.

Org locala-judetele si tinutuile conduse de isparvnici ajutati de colpovnici si zapcii.judetele impartite in diviziuni numite plasi iar tinuturile impartite in ocoale.la orase sunt prezente elem de centralizarea a purtaerii fiind conduse de epistati,repr ai domnieiiar in capitates sunt inffintate org politienesti;agie condusa de aga si si politia macaralaleor numita spataria la buc si hatmania la iasi

ISDR CURS 12

Dreptul in a2a faza a regiunii turco-fanarioate.

Se resimte necesitatea unor reglementari noi unitare sub forma unor coduri scrise dat fiind caracterul anacronic al vechilor legiuri, iar codurile elaborate in ac perioada au jucat un rol major in ev dr scris romanesc pt ca, desi in esenta feudal, ele aduceau elemente de nouate in sensul ca pe langa vechile izvoare se resimte acum si influenta din partea legislatiilor occidentale moderne cu referire in special la codul civil francez de la 1804 si codul civil aUStriac de la 1811, in al doilea rand pt ca se realizeaza o reglementare pe ramuri de dr cu preponderenta in materie civila si in al 3 lea rand pt ca se procedeaza la o codificare a legii tarii, aceste legiuri sunt de regula redactate bilingv, atat in lb rom cat si in lb neo greaca. La 1775 la ordonul lui al. ipsilanti este elaborata “pravilniceasca condica” care intra in vigoare abia 5 ani mai tarziu la 1780 deoarece initial turcia s a opus procesului de legiferare. Este redactata blingv iar titlul era “syntagmation nomikon (“mica randuiala juridica”). Nu sunt identificati autori dar s e intelege ca acestia trb sa cun atat lb rom cat si lb greaca , dreptul bizantin, obiceiul jur romanesc, practica judiciara dar si doctrina moderna din europa de apus. Aceste indicii il converg ca presupus autor pe enachita vacarescu.

Izvoarele condicii sunt bazilicanele, Legea tarii, practica judecatoreasca numita “povetzele” si doctrina jur moderna a lui montesquieu si beccaria.

Continutul acesteia: reglementata organiz judecatoreasca si procedura de judeacata dar exista si reglem si in materia dr civil si in materia dr adminsitrativ. Factic, pravil condica s a aplicat tot pana in anul 1818 dar strict formal ea a fst in vigoare pana la intrarea in vigoare a codului civil (1865).

Pandectele lui toma carra realizata de paharnicul lui toma carra realizate la ordinul lui alexandru moluzi. Aceste pandecte urmau cand erau in proiect sa aiba 3 parti, dupa modeul institulelor lui gaius: o parte privind pers, alta privind lucrurile si alta privind actiunile. Nu a fst redactata decat prima parte cea privind pers si aceasta a ramas in manuscris dar care totusi s a aplicat in practica.

O alta lucrare juridica imp a fst manualul juridic al lui andronache donici redactat in 1814 numai in lb rom, fiind unul dintre cei mai valorosi juristi ai epocii sale si membru al departamentului starinelor pricini si poate fi considerat primul cod civil complet. Din pacate insa andronache donici nu se afla in gratiile domnului scarlat calimach motiv pt care lucrarea sa nu a fst promovata de domn, nedobandind din aceasta cauza un carater oficial. Chiar si asa, ea a fst tiparita si aplicata in prcatica in principal pt motivul ca dispunea de o sistematizare moderna.

Un alt cod important al epocii a fost codul calimah numit condica tzivila a moldovei. In anul 1813 domnului scarlat calimah a ordonat unei comisii de juristi sa analizeze vechile izvoare, obiceiul pamantului dar si codurile moderne si sa alcatuiasca un cod civil din comisia aceatsa facand parte printre altii christian flechtenmacher, anania cuznaos, andronache donici. O p[rima vers a codului calimah in lb greaca care a fst publicata la 1 iunie 1817, versiunea in lb rom fioind redactata la 1883, printre autorii versiuni romanesti numarandu-se ch. Flechtermacher, gheorghe asachi, damaschin bojica.

Izvoarele codului calimach: bazilicanele, legea tarii, prcatica judiciara, codurile civile francez si austriac. Sub aspectul structurii sale codul calimah cuprinde 3 parti precedate d eo introcere si urmate de 2 anexe. In introd se vb despre legea in general precizandu se ca acolo unde legea nu se pronunta se va aplica legea tarii. Urmeaza apoi cele 3 parti, prima fiind intitulata “pentru dritul persoaneleor”, “pt dritul lucrurilor”, “pt inmarginirai ce privesc dritul persoanelor dimpreuna si ala lucrurilor”. In final sunt prevazute 2 aneze, prima referindu s ela concurusul creditorului iar ce a dea 2 a reglementand licitatia denumita “mezat”. Vol a cestui cod era amplu, cuprinzand 2032 de articole. Codul calimah aplicandu se pana al intrarea in vigoare a codului civil (1865).

Un alt cod l a reprez legiurea caragea daca in TR la porunca domnului ioan ghe caragea si redactat la 1818 dar intrat in vigoare la 1819. Autorul acestuia a fst logafatul nestor care era mare logafat al dreptatii care a fst ajutata de atanasie hristopol. Sub aspectul structurii sale legiurea caragea este mai amla dar si mai eclectica decat codul calimah, mai putin

moderna. Cuprinde 6 parti: prima se numea “pentru obraza”, “pentru lucruri”, “pentru tocmeli”, “pentru daruri si mostenire”, “pentru vini”, “ pentru ale judecatilor”- cuprindea norme de procedura. Si aceasta legiurea s a plaicat pana la intrarea in vigoare a codului civil (1865).

Pe langa aceste coduri care aveau carater genera au mai fst date in aceasta perioada si unele legiuri cu carater special care vizau in princip relatiile dintre boieri si taranii clacasi. Avem in vedere sobornicescul hrisov precum si ponturile sau urbariile. Cea dintai a fst dat la 1785 in timpul domnului al mavrocordat si cuprinde o colectie de 2 anaforale(=hotarari ale sfatului de obste, publicate in 1785). Prima avea ca ob actele orin care taranii isi instrainau pamantul catre boieri, pt ca in practica se obisnuia ca taranii sa dispuna in favoarea boierilor de pamantul lor prin acte de vanzare, prin acte de schimb, dar si prin donatii. In urma plangerilor formulate in mod repetat de catre tarani, al mavrocordat a constat ca aceste transeferuri nu s efaceau intotdeauna cu buna voie a taranilor si ca deseori consimtamantul acestora era constrans prin diverse mijloace abuzive. Motiv pt acre a dat aceasta prima anafora prin care s a interzis pe viitor ca taranii sa mai faca donatii boierilor si s a mai prevazut ca instrainarile de pamanturi sub forma vanzarii ori a schimbului sa fie communicate divanului pt a se face forme de publicitate, care erau necesare pt a se proteja taranimea si dreptul de protimis al acesteia. Anafora in schimb conforma transferurile de prop din trecut, legitamand astfel instrainarile regale

Cea de a doua anaforala avea ca ob pastrarea unitatii familiei de robi pt ca se constatase ca prin vanzarile de robi deseori in prcatica nu se tinea cont de legaturile d efamilie, separandu se fie sotia de sot fie copilul de parinti, motiv pt care prin aceasta anaforala s a dispus aplicarea unor amenzi substantiale pt cei care pr viitor ar proceda in aceasta maniera. Prin celelalte norme speciale. Ponturi sau urbarii erau reglementate relatiile dintre boieri si taranii clacasi stabilindu-se zilele de munca si nartul. Prin aceste ponturi nr zilelor de munca a fst sporit necontenit in paralele cu restrangerea dr de folosinta al tarnanilor asupra mosiilor boieresti, restrangere care reprezinta o trasatura de esenta a legiurilor acestei epoci.

aspetcul continutului tuturor acestor legiuri date in a2a faza a reg turco-fanariot.

Ca elem de noutate este consfintit dr de prop absoluta al boierilor in detrimentul dr de folosinta al taranuilor reglementat odionioara d elegea atrii, acre este ingustat din ce in ce mai mult. In virtutea noilor legiuri, a prevederilor codului calimah, dr de prop este definit dupa maodelul bazilicanelor care inlatura modleul de prop divizata ce fusese consacrat de legea tarii, aratand ca dr de prop este deplin atunci cand dritul fiintei, adica dr de dispozitie, se intruneste cu dritul folosintei. Aceste prevederi repez o materializare a luptei continue duse d eboieri si de marii prop funciari pt degajarea dr de prop si a dr de

folosinta recunoscut taranilor clacasi. Pt a se realiza acest dezideart a fst schimbat temeiul juridic de care beneficiau taranii. Astfel, daca in legea tarii dr de folosinta era prevazut ca atare iar acest dr avea o baza regala, noile legiuri arata taranii au dr de a folosi pamantul boierilor nu in virtutea legii ci in visrtutea bezmenului, adica a contractului de emfiteoza, care era un contract pe termen indelungat sau chiar fara termen. Aceasta ins ca acum dr de folosinta al taranilor are un temei constrcatual pierzandu si caraterul regal. Pt a nu exista vreun dubiu s a mai prevazut in codul calimah ca instrainarea contrcatuala a pamantului nu stirbeste dr absolut de prop. Ulterior acest dr de folosinta al taranilor s a ingustat si mai mult, contractul de emfiteoza a fst inlocuit cu cintractul de arena, care era un contract cu termen, spre deoseb de emtioza care incheiat pe termen nelimitat. Dr de emfiteoza si dr de folosita= dr distincte, aratandu se ca ele pot abtine unor titulari diferiti, idee ce conduce la instututia uzufructului. Rezultatul acestor noi legiuri nu a intarziart sa apara caci in virtutea noilor prevederi boierii au afirmat ca taranii clacasi nu a dr a folosi padurile de pe mosiile boieresti si au impus in acest fel obligarea taranilor la plata unei zeciuieli pt exploatarea padurilor de pe mosie. Acest demers a fst insusit si de domnii fanarioti care au afirmat tot fara temei ca prop se dovedeste numai pe baza de acte si ca deci padurile detinute din vremuri imemoriale de obstile libere ar trebui sa fi3e considerate ca fiind fara stapan, caci sunt stapanite fara titlu juridic si ca deci ele ar urma sa treaca in prop domnului ca titular al lui dominium eminens. Unii dintre acesti domni au amplificat aceasta problematica, asa cum procedat scarlat calimah care in sfatul de obste al moldovei de la 1817 a afirmat ca boierii si taranii stapanesc pamanturile lor fara titlul juridic, pt ca la origine intreg pamantul apartinea domnului astfel ca singurul temei al prop fie ea feudala sau taraneasca nu puteai fi decat un act de danie domneasca iar cine nu ar putea dem ca se afla in posesia unui astfel de act nu ar fi adevarat prop, pamantul trebuind sa revina domnului. El a intampinat insa o puternica rezistenta din partea boeierilor pamanteni care compuneau in majoritatea sfatul de obste al moldovei care l a combatut cu argum juridice. Acestia au aratat ca potrivit obiceiului pamantului idnelungata stapnire a pamantului duce la proprieteatea acestora si chiar admitand ipoteza ca acele pamanruri ar fi apartinut in trecut domnului, stapanirea vreme de 40 de ani a unui pamant fara intrerupere duce la dobandirea prop acelui pamant indiferent daca are sau titlul juridic pt posesiunea sa, invocand deci institutia uzucapiunii. In final au aratat ca pamantul nu fusese al domnului, in acseata categ de pamanturi intrau doar locurile pustii, branistele vechi domnesti( fanete, pasuni) si locurile targurilor.

Reglemetari privitoare la pers numite obraze, clasif facandu s edupa noroc in 3 categ: slobozi, robi, sloboziti, iar in randul celor slobozi, pe langa boierii mari si mici, pe langa preoti si oraseni intra aucm si taranii clacasi. Acestia din urma au o cond juridica speciala deorece prevederile privitoare la ei se ragsesc mai putin inc ap privutor la pers si mai mult in alte capitole cum ar fi cel privtor la contracte sau la claca sau la dr boieirlor si in care sunt reglementate numai oblig taranilor fata de boieri. Se mai prevedea ca unii tarani pot fi scutiti de dari daca fac parte din careg de slujelnici si poslushnici care nu aveu

oblig numai fata de stat si fata de boieri. In prcatica nr acestora crescand in continuu, cresterea fiind semnificativa incat in 1814 a fst dat un regulament in TR prin care s aprevazut ca nr slujenicilor si posluscnicilor nu trb sa depaseasca jumatate din nr birnicilor, ceea ce ins ca in realitate aceasta limita deja fusese depasita. In ceea ce ii priveste pe robi, se prevedea ca robul este socotit a fi lucru doar in raport cu prop, nu si in raport cu lcurul fata d ecare era socotiti pers potrivit codului calimah. Robii puteau incheia acte jur cu tertii, puteau avea patromoniu si puteau functiona eficient ca intrsumenet de achizitie pt stapanii lor. Este reglementat aucm pers jur ca urmare a faptului ca in prcatica negustorii incepusesera deja sa se asocieze si sa formeze societati comerciale in germene. Pers juridice erau desmenate in termenul de3 “tovarasii” in pravilniceasca condica su prin temrneul de “pers moralicesti” in codul calimah pt a fi deoseb de pers fizice numite “pers politicesti”. Sunt reglem tovarasiile negutatoresti, modul de dunt al acestora, actele acestora, raportuilr dintre soc si tert, raporturile dintre asociati precum si incetarea acestor tovarasii. In ce priv organiz fam si rudenia dispare vechea raspundere colectiva care este inlocuita cu raspunderea personala. Se arata astfel ca sotia nu raspunde pt alishverishurile solutului ei, adica pt afaceri si nici pt faptele sale penale, dupa cum nici parintii nu sunt tinuti sa raspunda pt negotul copiilor lor si nici pt infractiunile comise de acestia daca ei nu mai sunt nevasrtnici si nu mai sunt sub autoritatea lor. Este reglem si rudenia, care este fie duhovniceacsa, adica cea create prin botez, fie de sange, iar aceasta din urma poate fi de 3 feluri: in suitoare dreapta linie, in pogoratoare dreapta linie, ion laturlanica dreapta linie, sau de sus, de jos si de alaturi potrivit codului caragea. Este reglementata tutela precum si curatela (curatoria) pt copii minori si orfani. Reglment5ata infiintarea si functionarea unor tribunale epitrocetsi privitoare la bunurile copiilor aflati sub tutela sau curatela. Reglementata de asemenea si adoptiunea. Dispoziitile privitoare la casatorie si logogdna sunt preluate idn legea tarii aparand insa unele aspecte noi privind zestrea. La momentul constituirii zestrei se recurgea la o evaluare a acesteia si la o inventariere a bunurilor mobile care o compuneau. Daca dupa desf casatoriei barbatul avea oblig restiturii zestrei el trebuia sa faca acest lucru la valoarea stabilita in momentul evaluarii. Pravilniceasca condica si legiurea caragea – privilegiul masculinitatii – stabileste ca obligatia de inzestrare a fetelor apatine parintilor iar in lipsea acestora fratilor. Pe cand in codul calimah care fusese dat in moldova se arata ca aceasta sarcina aparitne parintilor si evetual bunicilor. Cauza de pierdere a zestrei- adulterul comis de sotie care avea ca si consicenta suplimentara inchiderea acesteia in manastire pt a se pocai, caz pt care codul calimah prevedea ca daca nu sunt copii, sotul va dobandi in prop intreaga zestre. In plus se mai prevedea ca daca sotul dupa 2 ani nu o ia pe fosta lui sotie din manastire ea va ramane acolo in veci. Sunt reglementate si succsiunea AB INTESTAT- priveste atat succesiunea legala cat si testamentara intr o modalitate imprumutata din codurile civile englez si austriac- venirea la succesiunea a sotului supravietuitor- aratandu se ca daca acest vine in concurs cu copii acesta da dobandi doar o paret virila in uzufracut, adica o paret egala cu cea a copiilor, dar nu in proprietate ci in folosinta. El va dobandi din mostenire intre o treime si o sesime

de data aceasta in proprietate. Iar daca nu exista mostenitori cu care sa vina in concurs el va dobandi intreaga mostenire iar daca nu exista mostenitori aceasta va reveni statutului fiind considerata vacanta.

Rezerva succesorala- cheltuielilor de inmormantare si de pomenire a defunctului: trimiria. Se arata ca fetele maritate nu pot veni la mostenire, nefiind admisa sinisfora, adica raportul zestrei.

In ce priveste copii naturali se arata in codul calimah ca acestia pot mosteni si pe tatal natural si pe mama natural, pe cand in legiurea caragea se arata ca ei pot mosteni doar pe mama lor si pe ascendentii acesteia. Cat priveste testamentu, se arata ca aceasta poate fi realiz fie in forma scrisa, cand este denumit “diata”, fie in forma orala care putea fi incheiat fie in fata a 5 martori care de regula consacrau in scris declaratia orala fie in fata unui judecator. Est de asemenea reglementata si materia obligatiilor, in codul calimah facandu se o adevarat teorie a obligatiilor. Sunt indicate ca izv de obligatii legea, tocmeala precum si delictele, adica faptele ilicite cauzatoare de prejudicii. Clasif contrcatelor: dupa forma acestea pot fi fie scrise fie prin viu grai, orale. Dupa efecte ele pot sa fie unilaturale sau bilaturale. Sunt de asemenea reglementate cond de existenta si de validitate ale contractelor, aceastea fiind cauza despre care se arata ca trebuie sa fie licita si morala, in al doilea rand obiectul despre care se arata ca trb sa fie in patromoniu sua comert, un al 3 lea element este capacitatea desemnata prin vre3dnicia per s iar un al 4 lea elem este consimtamantul despre care se arata ca trb sa fie nevitiat.

Contrcat fie in scris fie in forma orala, obligatorie forma scrisa cand ob de vanzare este pamantul sau robii. Trebuia respectat dr de protimis. Contrcatul de donatie-noutate-reglementata ingratitudinea ca fiind o cauza de revocarea a donatiei. Exista o ingratitudine atunci cand donatarul atenteaza la viata, integritatea corporala, onoarea libertatea sau averea donatorului.

Alt contract este cel de imprumut care trb incheiat in forma scrisa si care poate fi reglem prin zalog sau chezasi, cu garantie personala. Imprumutul facut in chezasi- beneficiul de discutioune- ii putea cere creditorului urmaritor sa il urmareasca pe debitorul principal. Era admis imprumutul cu dobanda, spre deoseb de legea tarii se interzicea imprumutul cu dobanda. In amt contrcatului de arenda este reglem un dr de protimis al codevalmasilor, daca unul dintre acestia doreste sa arendeze respectivul pamant. Contrcatul de emfiteoza- cu termen sau fara termn si contractul de arenda- cu termen.

Apar doar unele dispozitii de dr penal caci in general erau prealuate din dispozitia tarii: pravilniceasca condica prevede noi categ de infractiuni care incrimineaza de regula

abuzurile functionarilor adminsitrativi, ale ispravnicilor sau ale judecatorilor. Sunt pedespisit astfel judecatorii care iau mita aratandu se ca judecatorii terbuia sa aiba mainile curate, iar mituitorul pierde procesul chiar daca in alte imprejurari le ar fi putut castiga. – daca cer sume mai mari decat cele datorate de acestia

Pedepsita si plastografia, falsificarea de acte, sanctiunea diferind in functie de importanta actului falsificat. Pt martorii mincinosi se prevedea pe langa bataie si treceerea lor in condica siretilor. Este pedepsit si “mufluzul mincinos”= falitul fraudulos, cel care isi crea in mod artficial o stare de insolvabilitate in dauna creditorilor sai. Era pedespsit si el dar si aceia care in mod fals s au pretins a I fi creditori in intelegere cu el. Sist de pedepse era cel prevazut de legea tarii dar se pune accent pe circumstanele atenunate facandu se distinctie intre omor cugetat si omor necugetat. Se restrange posib judecat de a aprecia fapta si gravitatea acesteia, legea fiind cea care stab limitele minime si maxime ale pedepselor.

In materie procesuala apar noi reguli de procedura, obligativitatea tinerii noi reguli de judecata, obligativitatea motivarii hot judecatorilor, indicarea “capului privat” reglementati si avocatii numiti “vechili de judecati”. In materia probelor este deplasat accentul pe probele scrise care capata o valoare probatorie prepondenrenta. Se realiz un inceput de activ notariala in cazul instrainarii unii teren fiins necesara transcrierea acestei operatiuni la instanta de judecata. Se realizeaza acel inceput de cazier in acre erau trecuti nu numai martoroii mincinosi dar si hotii. Judecat devin judecat de profesie interzicandu se prcaticarea unei alte profesii sau a comertului. Introdusa posib recuzarii judecatorului in caz de banuiala de partinire, lipsa de obiectivitate.