Modificarile de culoare exogene (discromii)

Pedodontie

Curs 10

Modificarile de culoare exogene (discromii)

staining, stained teeth apar pe suprafata dentara dupa incheierea procesului de formare dentara si dupa aparitia dintilor in cavitatea orala

sunt consecinta unor depuneri pe suprafata dentara de diferite culori, la anumite niveluri

se pot indeparta (de regula prin periaj profesional)

Factori incriminati:

bacterii cromogene

alimente unele medicamente (suplimente) suplimente de Fe ceaiuri (de menta) Sunt descrise mai multe tipuri de coloratii:

bruna

neagra

verde

portocalie, etc

(paste de dinti pe baza de staniu, clorhexidina) Coloratia bruna

se intinde de obicei pe suprafata dintelui din vecinatatea glandelor salivare (fetele vestibulare a molarilor superiori / fetele orale ale incisivilor inferiori)

se descrie sub forma unor depuneri punctiforme, mici, ce descriu un contur colorat (in apropierea coletului sub forma unei linii subtiri, intunecate)

sunt mai rezistenti la carie

mai frecventi in dentitia temporara

mai frecvent la fete

se intalneste si in cav orale cu o igiena orala buna

culoarea poate fi data de sulfatul feros si intr-o proportie de microorganismele cromogene (selectionate sub 1% in coloratiile respective)

Coloratia neagra

se gaseste la nivelul coletului tuturor dintilor, atat pe suprafata orala, cat si vestibulara

se indeparteaza usor, dar are tendinta de refacere

Coloratia verde (verde-galben, verde-gri)

localizare: de regula se intalneste pe sprafata vestibulara a dintilor frontali maxilari in 1/3 cervicala

este o coloratie aderenta de suprafata dintilor

este pusa pe seama unor microorganisme fluorescente din grupa Penicilinum sau Aspergillus

a fost descrisa mai frecvent la pacientii cu tuberculoza a ganglionilor cervicali sau tuberculoza cu alte localizari

s-a constatat mai frecvent la respiratorii orali

mai frecvent la baieti Coloratia portocalie

se intalneste mai rar

este mai putin aderenta ca si coloratia verde

localizare: suprafetele vestibulare si orale ale dintilor anteriori

poate capata tenta rosu-caramiziu

Tratament:

periajul profesional (pasta abraziva si perii ca o cupa)

la coloratiile care se indeparteaza mai greu se recomanda ca pasta sa fie uscata si suprafata dentara sa fie mai uscata

se pot folosi su suprafetele cu ultrasunete

Anomaliile de dezvoltare complexe

anomaliile care inmanuncheaza mai multe tipuri de defecte (dimensiune, forma, structura, devieri ale traseului eruptiv)

se incadreaza:

sindromul dentar Hutchinson

sindromul dentar Mazel (la nivelul molarilor de 6 ani)

anomalii cu localizare la nivelul molarilor de 6 ani, intalnite in literatura sub diferite denumiri (molari in forma de duda, molari moon, molari Pfluger)

Sindromul dentar Hutchinson

Localizare:

la nivelul incisivilor permanenti (mai frecvent IC sup permanenti)

dintii respectivi au dimensiune mai mica, au forma specifica (butuios) in 1/3 medie a dintilor are diametrul cel mai mare

modificarea nu este evidenta la aparitia dintilor in cavitatea bucala

devine evidenta dupa ce dintele devine functional prin uzura marginii incizale in 1/3 medie

la eruptie marginea este plana, apoi ea devine concava, cu concavitatea spre planul de ocluzie

ulterior, prin uzura unghiurilor meziale si distale, marginea incizala devine apoi plana

in plus, exista o deviere a axului de eruptie, coroanele fiind cu tendinta de convergenta

Etiologie:

Luesul congenital (~ 13%)

Tratament:

doar daca sunt dinti foarte mici microproteze de invelis Sindromul Mazel

molarii sunt mai mici ca dimensiune

diametrul in 1/3 medie este mai mare trecere neta intre 1/3 ocluzala si 1/3 medie se pot asocia acestor modificari de forma si dimensiune si modificari de structura (nu in toate situatiile) cand se asociaza modificari de structura, suprafata ocluzala prezinta numerosi cuspizi de dimesiune redusa da aspectul de duda unii dinti se pot fractura la masticatie, descoperind zone de dentina etiologie: luesul congenital rahitismul (mai frecvent) tratament: sigilare mai ales la cei cu multi cuspizi microproteze depinde si de momentul cand pacientul vine la medicImbolnavirea parodontala la copil si adolescent

Parodontiul = totalitatea structurilor care inconjoara dintele si asigura legatura cu osul alveolar

parodontiu apical patologia cu punct de plecare caria complicata

parodontiu marginal patologia este generata de gingivite cu parodontite marginale

intre cele doua zone ale parodontiului nu exista o delimitare anatomica

Parodontiul marginal

1) de invelis (superficial)

2) profund (de sustinere)

1) Parodontiul marginal de invelis (superficial)

de origine ectodermica

este alcatuit din:

mucoasa gingivala

sant gingival

ligamente parodontale supragingivale

2) Parodontiul marginal profund (de sustinere)

de origine mezodermica

este alcatuit din:

osul alveolar

intre ele spatiul periodontal ligamente periodontale (dento-alveolare) contin vase, nervi

cementul radicular

1) Parodontiul superficial particularitati la copii:

se descriu 3 zone

marginea gingivala libera

papila

mucoasa fixa

Marginea libera gingivala in dentitia temporara:

dpdv al formei, aceasta margine este mai groasa si rotunjita decat cea intalnita in dentitia permanenta

forma este generata de morfologia dentitiei temporare in zona coletului (ingustare la colet, proeminenta cervicala, tuberculul lui Zuckerkandl, in 1/3 M a suprafetei V )

in timpul eruptiei, aceasta margineliber gingivala este mai marita de volum, mai rosie, mai rotunjita

la palpare, consistenta este moale, cu caracter de retractilitate

consistenta moale este data de imaturitatea tesutului conjunctiv care constituie mucoasa gingivala (constituiya dintr-o cantitate mai mare de substanta fundamentala decat fibre de colagen, un grad mai mare de hidratare)

aceeasi imaturitate se intalneste si la nivelul tesutului epitelial, in schimb vascularizatia este mai dezvoltata face hidratarea tisulara si schimburile care au loc la nivelul santului gingival

in dentitia permanenta:

marginea libera gingivala este mai subtire (aspect de lama cu muchie de cutit)

configuratia papilei interdentare este dictata de aspectul morfologiei dintilor in zona cervicala; este in legatura directa cu modul in care se realizeaza contactul dintre dintii vecini

exista spatiul primat (care la arcada superioara se gaseste intre IL si C, iar la arcada inferioara intre C si M1)

imediat dupa eruptie M2 nu are contact cu M1; acest contact incepe sa se stabileasca la 3 4 ani; pe masura ce arcada se pregateste pt eruptia M6 ani, contactele se strang si mai mult

pe masura ce copilul evolueaza ca varsta se strang contactele, iar in zona frontala apar spatieri pt pregatirea eruptiei incisivilor permanenti

in zona in care exista contacte in dentitia temporara, acestea sunt mai stranse, mai plate, mai apropiate de zona coletului

papilele sunt mai turtite, mai putin inalte si mnai rotunjite in dentitia temporara

papila vestibulara este unita de cea orala printr-o zona ingusta (col = gat) la nivelul careia lipseste cheratinizarea

zona colului reprezinta zona cea mai vulnerabila dpdv al invaziei microbiene, atat datorita morfologiei (localizarii) si lipsei de cheratinizare

mucoasa gingivala este mai putin expusa datorita spatierii la nivelul zonei papilare ( frecventa imbolnavirilor parodontale este mai redusa

Santul gingival

in dentitia temporara este mai adanc decat in dentitia permanenta

santul gingival este mai adanc la dintii maxilari decat la cei mandibulari

in functie de varsta:

adancimea sufera modificari minime in dentitia temporara

in dentitia permanenta adancimea scade la toti dintii

exceptie: santul gingival este mai adanc in perioada de eruptie

Gingia fixa (atasata)

la dentitia temporara este putin mai densa si de culoara ai rosie decat in cazul dentitiei permenente

epiteliul este mai subtire, mai putin keratinizat, este mai vascularizat

la palpare mucoasa gingivala fixa este mai flasca (consistenta scazuta datorita unei cantitati reduse de tesut conjunctiv)

deosebire: in dentitia temporara mucoasa este mai neteda decat in cazul dentitiei permanente (in dentitia permanenta aspectul de coaja de portocala, mai boselat)

in dentitia temporara numi 35% din copii prezinta acest aspect

in dentitia permanenta si dentitia temporara la nivelul gingiei fixe exista o afinitate pt pigmentul melanic (la persoanele brunete, mai brune)

latimea gingiei fixe variaza in raport cu varsta; exista controverse legate de acest aspect; este influentata de stadiul eruptiei dintilor, de prezenta malpozitiilor dintilor, de existenta unor inflamatii gingivale

exista variatii topografice in privinta latimii gingiei fixe, intre maxilar si mandibula, intre zona frontala si cea laterala

mucoasa fixa se continua cu mucoasa mobila sau pasiv-mobila (mucoasa alveolara)

Mucoasa mobila

este mai rosie datorita epiteliului subtire si necheratinizat

dpdv histologic lipseste stratul cornos

contine numeroase fibre elastice si se mobilizeaza usor

latimea ei creste in raport cu varsta cronologica si eruptia dentara

Spatiul periodontal

la copil este mai larg si mai putin dens

(exista un numar mai mic de fibre de colagen pe suprafata dentara)

Osul alveolar

este mai putin calcificat

are trabecule mai putine, dar mai groase, cu spatii medulare mai largi

lamina dura este mai subtire, crestele alveolare sunt mai turtite, iar osul este mai vascularizat

toate aceste caracteristici atesta o stare metabolica dinamica a osului tanar in proces de maturizare

Imbolnavirile (patologia)

gingivitele

mai putin parodontite marginale

exista unele forme de imbolnaviri parodontale specifice, dar cu frecventa foarte mica

Gingivita

inflamatie localizata la nivelul mucoasei gingivale (la nivelul unei componente sau la toate)

Parodontitele

marginale superficiale

atunci cand in procesul patologic este cuprins parodontiul superficial (= de invelis) + ligamentele, fara a fi interesata zona insertiei epiteliale

cate vreme aceasta legatura este intacta imbolnavirea nu evolueaza catre parodontiul profund (de sustinere)

profunde

(reprezinta o extensie a procesului patologic de la nivelul parodontiului superficial catre profund si interesarea acestuia, in conditiile in care insertia epiteliala este deteriorata)

integritatea insertiei epiteliale confera garantia unei reversibilitati a proceselor patologice localizate la nivelul parodontiului superficial (gingivite, parodontite marginale cronice superficiale)

Gingivitele

reprezinta niste imbolnaviri reversibile

rareori gingivita evolueaza catre parodontopatia propriu-zisa

acest lucru este posibil deoarece la copil este o actiune metabolica mai mare, flora microbiana difera de cea a adultului, diferente in compozitia si metabolismul placii gingivale

Etiologie:

factorul determinant este cel microbian

factori favorizanti

Factori locali:

Factorul microbian

Factori favorizanti:

tartru

eruptia dintilor

fenomene fiziologice din

exfolierea dentitiei temporare evolutia dintilor temporari existenta cariilor (de colet, proximale)

obturatii incorecte la nivelul coletului

existenta unor anomalii dentare (incongruenta dento-alveolara cu inghesuire / purtatorii de aparate ortodontice)

Factori generali:

Fiziologici

pubertatea

sarcina

Patologici

diabet

afectiuni hematologice

sindrom Down

malnutritia

medicamente (antiepileptice, )

Obiceiuri orale

PAGE 1