Psihicul şi evoluţia biologică

• Sistemele vii sunt evolutive

• Termenul de “ciclu al vieţii” – necesitatea cercetătorilor de a reflecta teoria dezvoltării

• Ciclul vieţii are întotdeauna aceleaşi secvenţe (există o ordine în cursul vieţii umane, chiar dacă viaţa fiecăruia este unică)

• Secvenţele ciclului vieţii apar într-o ordine constantă în viaţa fiecăruia, chiar dacă nu toate etapele sunt complete = principiu fundamental al tuturor teoriilor privind ciclurile vieţii

• Principiul epigenetic (Erikson) = fiecare etapă din ciclul vieţii este caracterizată de evenimente şi crize, care trebuie rezolvate pentru ca dezvoltarea să fie continuă şi lină

• Nereuşita rezolvării unei crize specifice etapei de viaţă toate etapele ulterioare de dezvoltare vor reflecta eşecul sub forma dezadaptării cognitive, emoţionale, sociale şi chiar fizice.

• Stadiul de dezvoltare este o complexitate progresivă, se diferenţiază de cel precedent şi îl condiţionează pe cel următor

• Există multipli factori de ordin fiziologic, social, fizic şi psihologic, care intervin în dezvoltarea psihicului

• Din punct de vedere evolutiv, adolescenţa şi climacteriul sunt momente de criză (primare), care mobilizează organismul pentru apărare sau afirmare

• Organismul se adaptează la un nou echilibru

• Crizele secundare – matrimonială, criza pensionării

• Crize accidentale

Stadiile dezvoltării (Erikson):

I. Stadiul oral – percepţiile şi activităţile sunt centrate pe gură. Vârsta 0 – 1 an.

II. Stadiul “anal” – individul îşi stăpâneşte sfincterele, muşchii, mişcările. Stadiu de autonomie. Vârsta 2 – 3 ani.

III. Stadiul genitalităţii infantile şi motricităţii (4 – 7 ani). Dobândeşte iniţiativă – alegerea scopurilor, perseverenţă.

IV. Stadiul de latenţă a sexualităţii infantile (8 – 11 ani) – creşterea dexterităţii, îndemânării, adaptare la lumea instrumentelor

V. Pubertate şi adolescenţă (12 – 19 ani) – identitatea personală

VI. Stadiul tinereţii adulte (20 – 34 ani) – raporturi intime cu altul – prietenie, luptă, schimb intelectual, activitate sexuală

VII. Vârsta adultă (34 – 44 ani) – productivitate, creativitate

VIII.Vârsta maturității – integrarea eu-lui

• În concepţia lui Erikson individul se dezvoltă (în mod ideal) continuu şi constant, se îmbogăţeşte treptat

• Progresează readaptându – se la nivele diferite

• În ultimul stadiu, este “în acord total” cu ordinea lucrurilor şi semnificaţia propriei existenţe în societatea în care a trăit.

Stadiile dezvoltării (Buhler):1) A vieţii de familie şi activităţii şcolare

2) 16 – 20 ani – intrarea într-o activitate aleasă personal şi în relaţii sociale, independente de cercul familial

3) De la 26 – 30 de ani – alegerea definitivă a profesiei (peste 2 / 3 din cazuri), stabilirea legăturilor personale durabile, întemeierea unui cămin. Este faza culminantă.

4) De la 48 ani – “achiziţii negative” – pierderi economice şi corporale irecuperabile, pierderea părinţilor şi prietenilor

5) De la 63 – 68 ani – scăderea dimensiunilor sociale, preferinţe pentru divertismente, viaţa rurală şi cultul morţilor

• În schema psihosocială (Buhler) declinul se produce mai târziu, se ia în considerare compensarea intelectuală a facultăţilor biologice în declin

• Pe măsura înaintării în vârstă descresc dorinţele personale şi creşte sentimentul datoriei

Dezvoltarea psiho – motorie a copilului

• Copilăria (Ştefan Milea) – proces de socializare şi umanizare, de asimilare a universului socio – cultural

• Legătura dintre dezvoltarea somatică şi psihică este extrem de strânsă la copil

• Dezvoltarea eu – lui în anii copilăriei este caracterizată prin deplasarea atenţiei de la percepţia corporală spre dobândirea puterii.

Dezvoltarea psiho – motorie a copilului

• Copilul doreşte să fie în centrul atenţiei şi proprietatea asupra obiectelor

• Caracteristicile principale ale gândirii copilului (Piaget): realismul (inclusiv confuzia dintre fizic şi psihic, dintre lumea interioară şi cea exterioară), animismul (însufleţirea tuturor lucrurilor), artificialul (orice lucru e “făcut” de cineva), jocul.

Dezvoltarea psiho-motorie a copilului

Dezvoltarea psiho – motorie a copilului

• Pentru dezvoltarea psiho – motorie este importantă interacţiunea dintre fraţi, ordinea naşterii, interacţiunea dintre părinţi şi copii.

• Un defect fizic include un “risc mental”: complexe de inferioritate, împiedicarea accesului la unele experienţe de viaţă; rămâne sentimentul că “nu eşti ca ceilalţi”.

Factori de care depinde dezvoltarea psiho –

motorie a copilului: I. Factori ereditari: generali şi individualiII. Factori ambientali:

- organici (fizici, chimici, biologici, geografici) – acţionează asupra calităţii vieţii părinţilor, duratei gestaţiei, condiţiilor de viaţă şi echilibrului emoţional- factori alimentari, infecţioşi, traumatici, toxici- factori socio – culturali: mediul familial, şcolar, profesional, colectivitatea de copii, condiţiile culturale specifice familiei, condiţiile economice.

Etapele dezvoltării copilului şi adolescentului.

1. Perioada de sugar: 0 – 1 an

2. Perioada de antepreşcolar: 1 – 3 ani

3. Perioada de preşcolar: 3 – 6 ani

4. Perioada de şcolar mic: 6 – 10 ani

5. Perioada de şcolar mijlociu (preadolescenţa): 10 – 14 ani

- subperioada prepubertară: 10 – 12 ani

- pubertară: 12 – 14 ani

6. Perioada şcolarului mare: 14 – 18 ani

Antepreșcolarul

Antepreşcolarul (1 – 3 ani)• Universul copilului de 1 an este centrat pe sine şi

pe acţiunile sale

• Dezvoltarea motorie se caracterizează prin perfecţionarea mersului, îmbunătăţirea preciziei

• Dezvoltarea psihică se centrează pe senzaţia pe care i – o provoacă contactul cu obiectele

• Atenţia rămâne predominant involuntară

• Atenţia voluntară capătă un plus de stabilitate

• Memoria este mecanică, cu caracter involuntar

Antepreşcolarul (1 – 3 ani)• Gândirea se desfăşoară predominant în prezent

• Limbajul devine instrument de comunicare, este perioada dislaliei fiziologice, vocabularul se dezvoltă progresiv

• Anxietatea şi frica constituie trăiri importante (nu trebuie minimalizate)

• Obiectele şi lucrurile înconjurătoare îi par însufleţite, investite cu sentimente şi voinţă

Preşcolarul (3 - 6 ani)• Perioada de împlinire a gândirii preoperatorii, de

depăşire a cadrului familial de relaţii, afirmare progresivă a independenţei şi conştiinţei de sine

• Respectare a unui program şi norme, însuşire activă şi organizată a anumitor deprinderi

• Dezvoltarea motorie – diversificarea motricităţii, câştigă în coordonare, siguranţă, precizie

• Dezvoltarea psihică – intense acumulări, diversificarea cunoştinţelor

Preşcolarul (3 - 6 ani)• Este perioada întrebărilor “de ce?”, “unde?”, “ce

este asta?”• Atenţia voluntară – mai mare stabilitate• De la 4 – 5 ani începe să înveţe la solicitare

poezii, scurte povestiri, reguli de joc.• Se remarcă volumul de informaţii şi cunoştinţe în

rapidă îmbogăţire, capacitatea de a comunica prin intermediul limbajului

• Însuşirea deprinderii de a elabora şi utiliza simboluri

Preşcolarul (3 - 6 ani)LIMITE:

– Gândire ireversibilă (se desfăşoară numai pe măsură ce acţiunea se derulează)

– Gândeşte numai ceea ce percepe– Nu poate ordona informaţia, nu este deranjat de

contradicţii, nu simte nevoia să verifice sau să confrunte concluziile

– Este incapabil să aprecieze realitatea– Gândire magică (realul se împleteşte strâns cu

imaginarul)

Preşcolarul (3 - 6 ani)• La 5 – 6 ani îşi poate exprima dorinţele şi

gândurile, înţelege ordinele, relatează destul de fidel cele văzute sau auzite

• Devine capabil să stabilească contacte reale

• Nu – i mai este indiferentă prezenţa sau părerea altora

• Creşte nevoia de a fi lăudat şi aprobat, creşte dorinţa de succes şi afirmare, apare mândria (“tu poţi face aşa?”)

Preşcolarul (3 - 6 ani)• Apar conduite etice, ruşinea, răspunderea faţă de

actele proprii• Ştie ce înseamnă să fii rău sau bun, se mândreşte

când reuşeşte să respecte interdicţii• Jocul rămâne forma principală în care se exprimă

activitatea copilului• Conştiinţa funcţionează după formula

recompensă şi pedeapsă• Apare gelozia faţă de fraţi pe care îi consideră

rivali la afecţiunea părinţilor.

Școlarul mic (6 – 10 ani)

Şcolarul mic (6 - 10 ani)• Continuă cunoaşterea realităţii înconjurătoare

prin intermediul observaţiei directe

• Dezvoltarea percepţiei duce la diversificarea experienţei şi maturizarea atenţiei

• Se dezvoltă memoria, cu unele particularităţi: reţine ce îl frapează, ce îi trezeşte interes sau dacă este direct şi imediat co-interesat

• Imaginaţia pierde mult din caracterul fantezist.

Şcolarul mic (6 - 10 ani)• Jocul ocupă un loc important, preferate – jocurile

în mişcare, cu caracter de echipă care cer şi dezvoltă forţă, agilitate, rezistenţă, perseverenţă, răbdare.

• Confruntarea cu şcoala şi adaptarea la cerinţele procesului de învăţământ implică un nou sistem de relaţii cu anturajul.

Pubertatea și adolescența

Pubertatea şi adolescenţa:• Fază importantă a vieţii individului, se pun

bazele constituţiei sale definitive.

• Caracteristic: – Rapiditatea transformărilor, pe primul plan fiind

maturarea sexuală– Transformările somato – endocrine– Sensibilitatea la factorii exogeni este însemnată, dar

variabilă individual– Transformările se realizează în puseuri – stare de

echilibru instabil

Pubertatea şi adolescenţa:• Perioade în care îşi au debutul caracteriopatii sau

psihoze endogene

• Pot exista erori de comportare, indisciplină, vicii, excese sportive sau de efort intelectual

• Ideea imperfecţiunii sau dizarmoniei fizice poate genera reacţii psihologice: fuga de societate, orientarea spre preocupări în care pot fi valorificate calităţi spirituale sau de forţă fizică

Particularităţi ale dezvoltării psiho-motorii la pubertate (10 – 14 ani):

• Desăvârşirea operaţiilor concrete

• Începe să gândească critic

• După 12 ani apare gândirea ipotetico – deductivă

• Este începutul adevăratei socializări, apare nevoia de afirmare socială

• Devine dependent de opinia colectivului, suportă greu insuccesul

• Se delimitează o serie de interese, pasiuni

Particularităţi ale dezvoltării psiho-motorii la pubertate (10 – 14 ani):

• Se modifică conţinutul relaţiilor cu familia– Imaginea idealizată a părinţilor se relativizează– Autoritatea şi prestigiul absolut diminuează

• Este etapa apariţiei conştiinţei, Eu – lui subiectiv, a adevăratei conştiinţe morale şi a conştientizării pulsiunilor erotice

Particularităţi ale dezvoltării psiho-motorii la adolescenţă (15 – 18 ani):

• Perioada definirii personalităţii, a desăvârşirii sexualităţii şi a stabilirii unui nou tip de relaţii cu anturajul

• Individul devine o fiinţă socializată, cu o identitate unică, irepetabilă

• În această perioadă are loc:– Transformarea dintr-o persoană dependentă într-una

independentă– Stabilirea unei identităţi

Caracteristic adolescentului:• Preocupare aproape obsesivă pentru reverie şi

autoanaliză• Dezvoltarea identității – problema primordială a

acestei perioade• Alegerea de modele, identificarea cu ele• Negarea identității infantile și construirea și

impunerea socială a noii identități

Caracteristic adolescentului:• Integrarea individului în societatea adulţilor

– restructurarea intereselor şi idealurilor

- elaborarea şi însuşirea unor concepţii despre lume şi viaţă

• Nevoia de emancipare

• Învaţă să facă judecăţi bazate pe un simţ individualizat al conştiinţei

Perioada adultă

Perioada adultă:• Poate fi împărţită în 3 perioade majore:

– Perioada precoce, medie, tardivă - bătrâneţea

• În această etapă au loc:– Căsătoria– Creşterea copiilor / calitatea de a fi părinte– Angajarea / profesia / probleme legate de muncă /

şomaj / evenimente psiho-traumatizante: divorţ, îmbolnăviri, alte evenimente stresante

Perioada adultă:• Este cea mai lungă perioada a ciclului vieţii.

• Se caracterizează prin mari schimbări, continue, şi individul trebuie să fie capabil să se adapteze la toate schimbările ce pot să apară

Perioada bătrâneții:

Perioada bătrâneţii (climacteriul):• Îmbătrânirea – proces complex de involuţie şi

restructurare, declin şi compensare

• Este mai intens resimţită de sexul feminin – modificările pe plan fiziologic sunt mai rapide şi asincrone.

• Trebuie să deosebim vârsta calendaristică (cronologică) de vârsta clinico – biologică (nu numai aparentă) de vârsta psihologică şi de vârsta socială.

Perioada bătrâneţii (caracteristici):• Pe plan perceptiv bătrânii sunt mai rigizi, mai

“perseverenţi”

• Reorganizarea percepţiilor se face cu greutate

• Învăţarea se face mai dificil

• Declinul intelectual este mai puţin rapid la grupurile care au primit educaţie superioară

• Nu mai reacţionează la excitanţii afectivi slabi – de unde aparenţa de blazare şi apatia

Perioada bătrâneţii (caracteristici):• Trăirea subiectivă este mai redusă – sărăcire în

idei şi în iniţiative, “aplatizarea” conţinutului gândirii

• Motricitatea este mai dificilă, dizarmonică, stângace, rigidă

• Mijloacele de expresie se reduc – sărăcire a mimicii

Perioada bătrâneţii (caracteristici):• Acordă mai mult interes propriei persoane şi

vieţii interioare: egocentrism, ipohondrie

• Conflict dintre integritate – sentimentul de satisfacţie pe care îl simte cineva, reflectat asupra unei vieţi trăite productiv şi disperare – sentimentul că viaţa nu a avut nici o utilitate.

Perioada bătrâneţii (caracteristici):• Acceptarea propriului loc în ciclul vieţii şi

recunoaşterea faptului că viaţa personală este propria responsabilitate.

• Există o acceptare a ceea ce sunt sau au fost proprii părinţi şi o înţelegere a felului în care şi – au trăit vieţile

• Fără acestea nu există convingerea că propria viaţă a avut rost, apare teama de moarte şi un sentiment de disperare sau nemulţumire.

Perioada bătrâneţii (caracteristici):• Sub raportul psihologiei medicale ei manifestă

foarte des tendinţe şi manifestări neadecvate – pacienţi dificili, nedisciplinaţi, neconcilianţi, nemulţumiţi de medicii lor, ipohondrici.

• Sunt bolnavi complecşi, patologia lor fiind frecvent înşelătoare

• Cunoaşterea situaţiei lor mentale este o premiză a terapeuticii eficace

• Conceptul ciclului vieţii a constituit cadrul pe care s-au dezvoltat teoriile psihopatologice, mai ales cele legate de stres şi relaţia cu tulburările psihiatrice

• Urmărirea ciclurilor vieţii, a dinamicii, a schimbărilor ce se petrec în cadrul acestora permite clarificarea de ansamblu a abilităţilor persoanei, constituindu – se “biografia” ei.

• Nu trebuie ignorată nici ceea ce s-ar putea numi “biografia internă” ce constă în metamorfoza sensurilor şi angajărilor existenţiale, a devenirii intime a persoanei în contextul lumii umane care îi dă sens.

• Orice persoană are abilitatea de a-și schimba cursul ciclului vieții prin învățare, dezvățare și reînvățare.

• Este necesar numai ca să existe stimulul adecvat la momentul oportun.

• “ Between stimulus and response there is a space.

•    In that space lies the freedom and our power

•    to choose our response.

•    In those choices lie our growth and our happiness.”    (Viktor Frankl)

• Este important să alegem ce ne stimulează, ce ne inspiră, ce ne influențează gândirea și capacitatea de decizie.

• Sistemul de valori determină atitudinea noastră

• Atitudinea recrează gândirea și capacitatea de decizie – remodelând destinul nostru

• “And so it goes, round and round, like a spinning wheel”.

Alegem:• Oamenii cu care ne asociem

• Cărțile pe care le citim

• Site-urile web pe care navigăm

• Muzica pe care o ascultăm

• Filmele pe care le urmărim

• Mentorii, hobby –urile

• Slujbele și locul în care locuim

Alegeți cu înțelepciune!

• At the end of the day, our thoughts have the potential to change our life.

 • We must learn to always chose our thoughts

wisely.