Formele activitatii infractionale

Infractiunea cunoaste 2 faze:

- faza interna

- faza externa

Faza interna cuprinde 3 etape:

- aparitia idei infractionale

- deliberarea (dupa aparitia idei analizeaza conditiile de savarsire a

infractiunii)

- luarea hotararilor

Faza externa (punerea in aplicare) cuprinde mai multe etape:

- actele de pregatire

- tentativa

- fapta consumata

- fapta epuizata

Din punct de vedere al sanctionarii etapa interna nu prezinta

importanta.

Din punct de vedere penal prezinta importanta:

- actele preparatorii

Actele preparatorii sunt acte materiale licite sau ilicite prin care se

pregateste executarea hotararii de a savarsi o infractiune.

De exemplu prin care se faciliteaza savarsirea infractiunii sau acte

prin care se savarseste ascunderea.

Aceste acte prin care se faciliteaza sunt posibile numai la

infractiuni intentionate sau praeteintentionate.

Actele preparatorii se realizeaza cu intentie si nu trebuie sa faca

parte din activitatile care intra in elementul material al infractiunii.

Daca actele preparatorii sunt realizate de o alta persoana decat

preparatorul acestea pot constitui acte de complicitate.

Actele preparatorii sunt anterioare inceperii executarii hotararii de a

incepe o infractiune si in principiu nu constituie o infractiune pedepsibila la

aceasta.

Pregatirea savarsirii unei infractiuni nu este incriminata.

In mod exceptional sunt situatii in care actele de pregatire sunt

asimilate tentativei.

De exemplu in cazul infractiunilor contra sigurantei statului

Mai sunt situatii in care sunt infractiuni de sine statatoare

Exemplu: detinerea de instrumente pentru falsificarea de valori.

Distinctia dintre acte de pregatire si acte de executare se realizeaza

prin analiza dinamicii actului de conduita a aptitudinii actului savarsit de a

reliefa rezolutia infractionala.

De asemenea luand in calcul identitatea actului de conduita

actiunea sau inactiunea incriminata de norma penala ce constituie

elementul material al unei infractiuni.

Actele de executare a infractiunii

Tentativa consta in punerea in executare cu intentie a hotararii de a

savarsi infractiunea care este intrerupta sau nu isi produce urmarea

socialmente periculoasa prevazuta de lege.

Tentativa nu este posibila la infractiuni omnistive proprii şi la

infractiuni de obicei.

Modalitatile tentativei

- in functie de stadiul de realizare a activitatii infractionale avem

tentativa imperfecta si tentativa perfecta. (s-a dus pana la capat)

- in functie de cauzele care conduc la neproducerea rezultatului

avem:

a) tentativa proprie

b) tentativa relativ improprie

c) tentativa absolut improprie

Tentativa proprie se caracterizeaza prin acea ca mijloacele folosite

de faptuitor erau periculoase.

Tentativa relativ improprie se caracterizeaza prin punerea in

executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este realizata

in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila datorita

insuficientei mijloacelor folosite.

Tentativa absolut improprie se caracterizeaza prin punerea in

executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este dusa

pana la sfarsit, dar rezultatul nu se produce datorita modului gresit de

concepere al infractiuni.

Tentativa absolut improprie nu se pedepseste.

Incriminarea si pedepsirea tentativei

Codul penal roman a adoptat sistemul incriminarii limitate.

Pedeapsa pentru tentativa la o infractiune este cuprinsa intre

jumatatea minimului special si jumatatea maximului special prevazute de

lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat

minimul general.

Daca pedeapsa pentru infractiunea consumata este detentiunea pe

viata, pedeapsa pentru tentativa va fi inchisoarea de la 10 la 25 de ani.

Sanctionarea tentativei in cazul persoanei juridice

In cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu amenda

cuprinsa intre minim special si maximul special al amenzii prevazute de

lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate.

La aceasta pedeapsa se poate adauga una sau mai multe pedepse

complementare.

Cauze de nepedepsire a tentativei:

- desistarea

- impiedicarea producerii rezultatului

Desistarea consta in renuntarea voluntara si definitiva de catre

faptuitor la continuarea actelor de executare a infractiunii incepute inainte

de terminarea executarii actiunii si de descoperirea faptei.

Prin descoperirea faptei se intelege cunoasterea faptei de catre

autoritati.

Desistarea poate avea loc in cazul infractiunilor care pot fi savarsite

in forma tentativei intrerupte.

In cazul participatiei penale este necesar ca toti autorii sa se fi

desistat. Nu se poate considera desistare daca faptuitorul a amanat

continuarea actelor sau a insarcinat o alta persoana cu realizarea acestora

sau daca nu a mai putut continua actele de executare independent de vointa

lui.

Daca se desisteaza autorul acest lucru profita atat lui cat si

complicilor, insa instigatorul va raspunde pentru instigare neurmata de

executare.

Instigatorul se pedepseste doar daca a reusit sa il convinga.

Daca actele indeplinite de autor pana in momentul desistarii

constituie infractiune se aplica pedeapsa numai pentru acea infractiune.

Exemplu: patrunderea in locuinta

Impiedicarea producerii rezultatului consta in impiedicarea

voluntara si eficienta de catre faptuitor a producerii urmarii socialmente

periculoase a faptei care altfel sar fi produs dupa executarea in intregime a

activitatii infractionale si inainte de descoperirea faptei.

Exemplu: punerea unei bombe in masina

Il sun pe proprietarul masinii, ii salvez viata, dar bomba tot se

declanseaza insa am salvat viata persoanei.

Daca autorul a impiedicat producerea rezultatului aceasta profita şi

complicelui insa instigatorul raspunde pentru instigare neurmata de

executare.

Forma consumata a infractiunii

Infractiunea consumata reprezinta forma perfecta a infractiunii in

raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale.

Este forma infractiunii cu cel mai ridicat grad de periculozitate fata

de celelalte forme anterioare intalnite in actele de pregatire si tentatia.

Infractiunea consumata atrage intotdeauna raspunderea penala.

Infractiunea de fapt consumat este infractiunea al carui rezultat se

produce odata cu executarea in intregime a elementului material al laturii

obiective.

Infractiunea consumata inglobeaza si tentativa acelei infractiuni.

In cazul infractiunilor de rezultat consumarea are loc in momentul

producerii rezultatului socialmente periculos.

In cazul infractiunilor de pericol consumarea se produce in

momentul savarsirii actiunii sau inactiunii prevazute de lege.

Infractiunea fapt epuizat sau forma epuizata

Acest moment este situat dupa ce s-a consumat si se caracterizeaza

prin acea ca din cauza continuarii activitatii infractionale sau agravarii

rezultatului se produc noi urmari ale infractiunii.

Exemplu: infractiuni continue continuate de obicei

Infractiunea continua se caracterizeaza prin prelungirea in chip

natural a actiunii sau inactiunii dupa consumare pana la interventia unei

forte contrare. Acestea pot fi permanente si succesive si presupun o durata

in timp.

Infractiunea continuata reprezinta savarsirea mei multor acte

materiale la anumite intervale de timp in baza aceleiasi rezolutii

infractionale de catre acelasi subiect.

Infractiunea progresiva re.prezinta acea infractiune a carui efect,

dupa savarsire, se sporesc idependent de actiunea faptuitorului

In functie de momentul epuizarii se determina legea mai favorabila

sau gratierea.