Cbll.HA EBPOnEUCIGUI cuoa TRIBUNAL DE JUSTICIA DE LA UNION EUROPEA
oW SOlJDNi DVOR EVROPSKE UNlE
DEN EUROPlEISKE UNIONS DOMSTOI, GERlCHTSHOF DER EUROPÂlSCJlEN UNION
EUROOPA UIDU KOHtJS A1KAl:THPIO THI EypnnAJKHI ENnIHI
COURT OF JlJSTICE OF THE EUROPEAN UNION COUR DE JUSTrCE DE I:lJNION EUROPEENNE
CiJIRT BHREITHltJNAIS AN AONT AIS EORPAIGH SUD.EUROPSKE UNUE LlJXEMBOURG
CORTE OI GIUS'llZIA DELL'UNIONE EUROPEA
ElROPAS SAVIENIBAS TlESA EUROPOS St\JUNGOS TEISINGUMO TEISMAS
AZ EUROPAI UNIO sÎRosAGA IL-QORTI TAL-GlJSTIZZJA TAL-Ul\JONI EWROPEA HOF VAN JUSTITIE VAN DE EUROPESE UNlE TRYBUNAl. SPRA WIEDLlWOSCl UNII EUROPEJSKlEJ TRIBUNAL DE JUSTI<;:A DA UNIÂO EUROPEIA CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE SUDNY DVOR EUROPSKEJ UNlE
SODISCE EVROPSKE UNUE EUROOPAN UNIONIN TUOMIOISTUIN
EUROPEISKA UNIONENS DOMSTOL
1 martie 2018*
"Trimitere preliminar - Directiva 2006/123/CE - Servicii în cadrul pieei interne - Reglementare naional care rezerv doar medicilor veterinari dreptul de
a vinde cu amnuntul i de a utiliza produsele biologice, antiparazitarele i medicamentele de uz veterinar - Libertatea de stabilire - Cerina deinerii în exclusivitate de ctre medici veterinari a capitalului unitilor care vând cu
amnuntul medicamente de uz veterinar - Protecia sntii publice - Proporionalitate"
În cauza C-297/16,
având ca obiect o cerere de decizie preliminar formulat în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Bucureti (România), prin decizia din 1 martie 2016, primit de Curte la 25 mai 2016, în procedura
Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO)
împotriva
cu participarea:
Asociaiei Naionale a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din România,
CURTEA (Camera a treia),
compus din domnul L. Bay Larsen, preedinte de camer, i domnii J. Malenovsky (raportor), M. Safjan, D. Svaby i M, Vilaras, judectori,
avocat general: domnul N. Wahl,
* Limba de procedur: româna.
HOTRÂREA DIN 1.3.2018 -CAUZA C-297116
grefier: domnul 1. Illessy, administrator,
având în vedere procedura scris i în urma edinei din 28 iunie 2017,
luând în considerare observaiile prezentate:
- pentru Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO), de R-I Ciocaniu, avocat;
- pentru Asociaia Naional a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din România, de L. Gabor i de C. V. Toma, avocat;
Hotrâre
- pentru guvernul român, de R-H. Radu, de A. Wellman i de L. Liu, în calitate de ageni;
- pentru Comisia European, de L. Nicolae, de H. Tserepa-Lacombe i de L. Malferrari, în calitate de ageni,
dup ascultarea concluziilor avocatului general în edina din 21 septembrie 2017,
pronun prezenta
1 Cererea de decizie preliminar privete interpretarea articolului 15 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieei interne (10 2006, L 376, p. 36, Ediie special, 13/vol. 58, p. 50), precum i a articolului 63 alineatul (1) TFUE.
2 Aceast cerere a fost formulat în cadrul unui litigiu între Colegiul Medicilor Veterinari din România (CMVRO), pe de o parte, i Autoritatea Naional Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor (România) (denumit în continuare "Autoritatea Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor"), pe de alt parte, susinut de Asociaia Naional a Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar din România (denumit în continuare "Asociaia Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar"), cu privire la o cerere de anulare a unui ordin, emis de Autoritatea Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor, a crui adoptare avea ca efect, în opinia CMVRO, s suprime obligaia potrivit creia capitalul social al unitilor care vând cu amnuntul medicamente de uz veterinar trebuie s fie deinut exclusiv de medici veterinari.
2
CMVRO
"Excluderea serviciilor de îngrijire a sntii din domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui s includ serviciile de îngrijire a sntii i serviciile farmaceutice prestate pacienilor de ctre profesioniti în domeniul îngrijirii sntii în vederea evalurii, meninerii sau restabilirii/redobândirii strii de sntate a acestora în cazul în care aceste activiti sunt rezervate unei profesii reglementate în domeniul sntii în statul membru în care se presteaz serviciile. "
4 Articolul 2 din aceast directiv, intitulat "Domeniu de aplicare", prevede, la alineatul (2), urmtoarele:
"Prezenta directiv nu se aplic pentru urmtoarele activiti:
[...]
(f) servicii de îngrijire a sntii, fie c sunt sau nu asigurate în cadrul unor uniti de îngrijire a sntii i indiferent de modul în care sunt organizate i finanate la nivel naional sau dac sunt de natur public sau privat;
[...l"
5 Articolul 3 din directiva menionat, intitulat "Relaia cu alte dispoziii ale dreptului comunitar", prevede:
[...]
(3) Statele membre aplic dispoziiile prezentei directive în conformitate cu normele din tratat cu privire la dreptul de stabilire i la libera circulaie a serviciilor. "
6 Capitolul III din Directiva 2006/123 este intitulat "Libertate de stabilire pentru prestatori". Acesta cuprinde o seciune 2, intitulat "Cerine interzise sau supuse evalurii", în care figureaz articolele 14 i 15 din aceast directiv.
3
7 Articolul 15 din directiva menionat, intitulat "Cerine care trebuie evaluate", prevede:
,,(1) Statele membre examineaz dac în cadrul sistemului lor juridic se impune oricare dintre cerinele menionate la alineatul (2) i se asigur c oricare astfel de cerine sunt compatibile cu condiiile stabilite la alineatul (3). Statele membre îi adapteaz actele cu putere de lege i actele administrative în aa fel încât acestea s fie compatibile cu aceste condiii.
[...]
(c) cerine referitoare la deinerea capitalului unei societi;
[...]
(3) Statele membre verific dac cerinele menionate la alineatul (2) îndeplinesc urmtoarele condiii:
(a) nediscriminare: cerinele nu trebuie s fie direct sau indirect discriminatorii în funcie de cetenie sau naionalitate sau, în ceea ce privete societile, în funcie de situarea sediului social;
(b) necesitate: cerinele trebuie s fie justificate printr-un motiv imperativ de interes general;
[...]"
Directiva 2001/82/CE
8 Articolul 66 alineatul (1) din Directiva 200l/82/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la
4
CMVRO
produsele medicamentoase veterinare (JO 2001, L 311, p. 1, Ediie special, 13/vol. 31, p.200), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European i al Consiliului din 18 iunie 2009 (JO 2009, L 188, p. 14) (denumit în continuare "Directiva 2001/82"), prevede:
"Statele membre iau toate msurile necesare pentru a se asigura c vânzarea cu amnuntul a produselor medicamentoase veterinare este efectuat numai de ctre persoane autorizate s desfoare asemenea activiti prin legislaia statului membru în cauz."
9 Articolul 67 din aceast directiv prevede:
"Fr s aduc atingere reglementrilor comunitare sau interne mai restrictive referitoare la eliberarea medicamentelor veterinare i având rolul de a proteja sntatea uman i animal, o reet veterinar este necesar pentru eliberarea ctre public a urmtoarelor medicamente veterinare:
[...l"
10 Potrivit articolului 68 alineatul (1) din directiva menionat:
"Statele membre iau toate msurile necesare pentru a garanta c numai persoanele abilitate în temeiul legislaiei lor naionale în vigoare posed sau au în controlul lor produse medicamentoase veterinare sau substane care pot fi utilizate ca produse medicamentoase veterinare, care au proprieti anabolice, antiinfecioase, antiparazitare, antiinflamatorii, hormonale sau psihotrope."
11 Articolul 69 primul paragraf din aceeai directiv prevede:
"Statele membre se asigur c proprietarii sau cresctorii de animale folosite ca surs de alimente pot oferi dovezi despre achiziionarea, posesia i administrarea de medicamente veterinare acestor animale timp de cinci ani de la administrare, inclusiv atunci când animalul este sacrificat în aceast perioad de cinci ani."
Directiva 2005/36
12 Articolul 38 alineatul (3) din Directiva 2005/36, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European i a Consiliului din 20 noiembrie 2013 (JO 2013, L 354, p. 132) (denumit în continuare "Directiva 2005/36"), prevede:
"Formarea de medic veterinar garanteaz c profesionistul în cauz a dobândit urmtoarele cunotine i aptitudini:
(a) cunotine corespunztoare despre tiinele pe care se bazeaz activitile de medic veterinar i despre dreptul Uniunii referitor la activitile respective;
[...l"
5
Dreptul român
Legea nr. 160/1998
13 Articolul 2 alineatul (1) din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea i exercitarea profesiunii de medic veterinar (Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 289 din 6 august 1998, i republicat în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 433 din 23 mai 2005, denumit în continuare "Legea nr. 160/1998"), prevede:
"Profesiunea de medic veterinar se exercit în România de ctre orice persoan, cetean român, care posed diplom de medic veterinar echivalat potrivit legii, precum i de cetenii statelor membre ale Uniunii Europene [... ] care posed diplome de medic veterinar, certificate sau alte documente care atest aceast calificare prevzut de lege, eliberate de o instituie de învmânt din aceste state."
14 Articolul 4 din aceast lege prevede:
[...]
i) comercializarea cu amnuntul i utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special i medicamentelor de uz veterinar;
[...)"
15 Potrivit articolului 16 din legea menionat:
,,(1) Calitatea de membru al [CMVRO] se dobândete de orice medic veterinar, cetean român sau al statelor membre ale Uniunii Europene [... ] care îndeplinete urmtoarele condiii:
(b) nu se afl în cazurile de nedemnitate prevzute de legislaia în vigoare;
(c) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar.
(2) Calitatea de membru al [CMVRO] este obligatorie pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar."
16 Articolul 39 din aceeai lege are urmtorul cuprins:
"Atribuiile i competenele medicilor veterinari liber-profesioniti, precum i îndeplinirea unor îndatoriri publice se stabilesc printr-un regulament elaborat de
6
CMVRO
Statutul medicului veterinar
17 Articolul 1 din Statutul medicului veterinar, adoptat prin Hotrâre a nr. 3/2013 a Colegiului Medicilor Veterinari (Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.676 din 16 septembrie 2014) (denumit în continuare "Statutul medicului veterinar"), prevede:
"În sensul prezentului statut, urmtorii termeni se definesc astfel:
[...]
[...]
[...]"
18 Articolul 37 alineatul (1) din Statutul medicului veterinar prevede:
"În cazul comercializrii cu amnuntul a produselor medicinale veterinare, medicii veterinari de liber practic se organizeaz exclusiv ca persoane juridice [... ] i îi desfoar activitatea în urmtoarele uniti medicale veterinare autorizate:
a) puncte farmaceutice veterinare;
[...]"
19 Potrivit articolului 38 alineatele (3) i (4) din acest statut:
,,(3) Medicamentele, produsele antiparazitare de uz veterinar, produsele biologice de uz veterinar se utilizeaz i se administreaz numai de ctre medicii veterinari, titulari sau angajai ai unitilor medicale veterinare de asisten sau de consultan [... ]
(4) Prin derogare de la prevederile alineatului (3), proprietarii de animale pot administra produse medicinale veterinare care sunt prescrise i recomandate
7
HOTRÂREA DIN 1.3.2018 - CAUZA C-297116
de un medic veterinar care deine atestat de liber practic valid, fiind îns excluse formele injectabile."
Norma sanitar veterinar
20 Autoritatea Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor a adoptat Ordinul nr.83/2014 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiiile de organizare i funcionare a unitilor farmaceutice veterinare, precum i procedura de înregistrare sanitar veterinar/autorizare sanitar veterinar a unitilor i activitilor din domeniul farmaceutic veterinar (Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.541 din 22 iulie 2014), cu modificrile i cu completrile ulterioare (denumit în continuare "Norma sanitar veterinar").
21 Articolul 1 din Norma sanitar veterinar menioneaz:
"Prezenta norm sanitar veterinar stabilete condiiile de organizare i funcionare a unitilor farmaceutice veterinare, precum i procedura de înregistrare sanitar veterinar/autorizare sanitar veterinar a unitilor i activitilor din domeniul farmaceutic veterinar."
22 Articolul 3 din aceast norm prevede:
[...]
a) farmacie veterinar - unitatea farmaceutic veterinar care deine i comercializeaz, cu amnuntul, produse medicinale veterinare [... ] i alte produse de uz veterinar [... ]
h) punct farmaceutic veterinar - unitate farmaceutic veterinar care are ca obiect de activitate comercializarea cu amnuntul numai a produselor medicinale veterinare ce se elibereaz fr prescripie medical (OTe), a altor produse de uz veterinar [... ]
[...l"
"Personalul de specialitate al farmaciei veterinare se compune din:
a) personal cu studii superioare de specialitate - medic veterinar;
b) personal cu studii medii de specialitate - în domeniul medicinei veterinare, medicinei umane, farmaciei, chimiei, biologiei;
c) personal administrativ."
8
CMVRO
24 Articolul 12 alineatele (2) i (3) din aceeai norm menioneaz:
,,(2) Farmacia veterinar poate funciona numai în prezena unui medic veterinar care deine atestat de liber practic emis de [CMVRO].
(3) Eliberarea produselor medicinale veterinare din farmacia veterinar se face, numai cu amnuntul, de ctre personalul prevzut la articolul 11 literele a) i b)."
25 Articolul 23 din Norma sanitar veterinar prevede aplicarea, în cazul punctelor farmaceutice veterinare, a unor norme analoage celor enunate la articolul 11 i la articolul 12 alineatul (2) din aceasta.
Ordinul nr. 31/2015
26 Prin Ordinul nr. 31/2015 din 26 martie 2015 pentru modificarea i completarea Normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul nr.83/2014 al Autoritii Sanitare Veterinare i pentru Sigurana Alimentelor (Monitorul Oficial al României, nr.235 din 7 aprilie 2015, denumit în continuare "Ordinul nr. 31/2015"), Autoritatea Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor a abrogat articolul 43 litera U) i articolul 51 litera (g) din norma menionat.
27 Aceste articole prevedeau în esen c, în vederea obinerii autorizaiei sanitare veterinare de funcionare pentru farmaciile veterinare i, respectiv, pentru punctele farmaceutice veterinare, reprezentantul legal al unitii trebuia s depun la autoritatea sanitar veterinar i pentru sigurana alimentelor competent un dosar care s conin copia certificatului de înregistrare în registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fr personalitate juridic.
Litigiul principal i Întrebrile preliminare
28 CMVRO a introdus la instana de trimitere o aciune având ca obiect anularea Ordinului nr. 31/2015.
29 În susinerea aciunii formulate, colegiul menionat arat, printre altele, c ordinul respectiv încalc articolul 4 litera i) din Legea nr. 160/1998 care ar stabili competena exclusiv a profesiei de medic veterinar în materia comercializrii cu amnuntul i a utilizrii produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special i a medicamentelor de uz veterinar. Astfel, o asemenea exclusivitate ar implica un drept de decizie din partea medicilor veterinari, drept care nu ar putea fi efectiv decât dac capitalul social al farmaciilor i al punctelor farmaceutice veterinare este deinut exclusiv sau cel puin într-o majoritate real de medici veterinari cu drept de liber practic. De altfel, din acest motiv, statutul medicului veterinar ar prevedea c doar farmacii1e sau punctele farmaceutice al cror acionariat este constituit exclusiv din medici veterinari pot fi înscrise în registrul unic al cabinetelor medicale veterinare. Or, în msura în care obligaia de prezentare a unui certificat de înregistrare în acest registru a fost suprimat prin Ordinul
9
nr. 31/2015 al Autoritii Sanitare Veterinare i pentru Sigurana Alimentelor, respectarea acestei cerine referitoare la deinerea capitalului social nu ar mai fi garantat.
30 În ceea ce o privete, Autoritatea Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor susine c abrogarea obligaiei de prezentare a unui certificat de înscriere în registrul unic al cabinetelor medicale veterinare era necesar în msura în care aceste dispoziii nu erau conforme cu Directiva 2006/123 i în care, potrivit unei note a Consiliului Concurenei (România), ele erau susceptibile s restrâng concurena pe piaa comerului cu amnuntul al produselor veterinare.
31 Asociaia Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar, care a intervenit în susinerea Autoritii Sanitare Veterinare i pentru Sigurana Alimentelor, contest, la rândul su, interpretarea articolului 4 litera i) din Legea nr. 160/1998 sugerat de CMVRO, potrivit creia competena exclusiv de care beneficiaz profesia de medic veterinar în ceea ce privete utilizarea anumitor produse nu încalc dreptul consumatorilor de a achiziiona i de a deine medicamente de uz veterinar pe care articolele 67 i 69 din Directiva 2001/82 l-ar recunoate proprietarilor i deintorilor de animale.
32 Instana de trimitere arat c Comisia European a adresat României o solicitare de informaii cu privire la eventuale înclcri ale dreptului Uniunii din cauza reglementrii sale naionale aplicabile farmaciilor veterinare i în special a cerinelor referitoare la deinerea capitalului social. În plus, aceast instan apreciaz c, dei Curtea s-a pronunat deja cu privire la profesii sau la activiti care prezint similitudini cu profesia de medic veterinar sau cu activitatea care const în comercializarea i utilizarea unor medicamente de uz veterinar, situaia medicilor veterinari prezint anumite particulariti care ar putea justifica o soluie diferit.
33 În aceste condiii, Curtea de Apel Bucureti (România) a hotrât s suspende judecarea cauzei i s adreseze Curii urmtoarele întrebri preliminare:
,,1) Se opune dreptul Uniunii Europene unei reglementri naionale prin care se instituie în beneficiul medicului veterinar o exclusivitate de comercializare cu amnuntul i de utilizare a produselor biologice, antiparazitare de uz special i a medicamentelor de uz veterinar?
2) În msura în care o asemenea exclusivitate este în concordan cu dreptul Uniunii Europene, se opune acesta ca o asemenea exclusivitate s priveasc inclusiv unitile prin care intervine respectiva comercializare, în sensul ca acestea s fie deinute în procent majoritar sau exclusiv de medicul veterinar/medicii veterinari?"
10
CMVRO
Cu privire la admisibilitatea cererii de decizie preliminar
34 Asociaia Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar susine c prezenta cerere de decizie preliminar este inadmisibil, întrucât textul întrebrilor adresate nu menioneaz norma sau normele de drept al Uniunii a cror interpretare ar fi solicitat.
35 În aceast privin, trebuie amintit c, printre cerinele enunate la articolul 94 din Regulamentul de procedur al Curii pe care trebuie s le îndeplineasc o cerere de decizie preliminar, figureaz, la litera (c) a acestui articol, cea de a cuprinde o expunere a motivelor care au determinat instana de trimitere s aib îndoieli cu privire la interpretarea sau la validitatea anumitor dispoziii ale dreptului Uniunii, precum i legtura pe care instana de trimitere o stabilete între aceste dispoziii i legislaia naional aplicabil litigiului principal.
36 În spe, instana de trimitere arat c, dei jurisprudena Curii s-a pronunat deja cu privire la activiti care prezint anumite similitudini cu activitatea de comercializare si de utilizare a unor medicamente de uz veterinar, cauza cu care, este sesizat prezint anumite particulariti care nu permit aplicarea ca atare a jurisprudenei Curii care a precizat implicaiile libertii de stabilire în privina unor asemenea activiti. În consecin, în ceea ce privete cauza principal, aceast instan apreciaz c este necesar sesizarea Curii, în msura în care unul dintre motivele de anulare invocate în faa sa nu ar putea fi admis decât dac exclusivitatea, în beneficiul medicilor veterinari, a comercializrii cu amnuntul i a utilizrii produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special, precum i a medicamentelor de uz veterinar nu este contrar principiului libertii de stabilire.
37 Având în vedere c instana de trimitere a expus astfel suficient motivele care au determinat-o s aib îndoieli cu privire la interpretarea anumitor dispoziii ale dreptului Uniunii, precum i legtura pe care o stabilete între aceste dispoziii i reglementarea naional aplicabil litigiului principal, este necesar s se declare admisibilitatea prezentei cereri de decizie preliminar.
Cu privire la întrebrile preliminare
Observaii introductive
38 De la bun început, trebuie artat c, în cauza principal, instana de trimitere trebuie s aplice o reglementare naional care are ca obiect exercitarea în mod stabil a activitilor de comercializare cu amnuntul i de utilizare a produselor biologice veterinare, a antiparazitarelor de uz special i a medicamentelor de uz veterinar, care este, în principiu, susceptibil s intre sub incidena capitolului 3 din Directiva 2006/123 referitor la libertatea de stabilire.
39 Desigur, reiese din articolul 2 alineatul (2) litera (f) din Directiva 2006/123 c "serviciile de îngrijire a sntii" sunt excluse expres din domeniul de aplicare al directivei menionate. Cu toate acestea, potrivit considerentului (22) al acesteia
11
din urm, serviciile vizate de respectiva exc1udere sunt cele "prestate pacienilor de ctre profesioniti în domeniul îngrijirii sntii în vederea evalurii, meninerii sau restabilirii/redobândirii strii de sntate a acestora", ceea ce implic faptul c ele sunt prestate unor fiine umane.
40 Or, dei activitile de comercializare cu amnuntul i de utilizare a produselor biologice veterinare, a antiparazitarelor de uz special i a medicamentelor de uz veterinar intr într-adevr în domeniul sntii, ele nu constituie totui servicii de îngrijire prestate unor fiine umane.
41 În aceste condiii, astfel de activiti nu intr sub incidena excepiei prevzute la articolul 2 alineatul (2) litera (f) din directiva menionat.
42 În plus, întrucât instana de trimitere s-a referit pe larg, în cererea sa, la Directiva 2001/82 care instituie mai multe principii referitoare la distribuia medicamentelor de uz veterinar, este necesar s se examineze dac aceste principii se opun aplicrii Directivei 2006/123 într-o situaie precum cea în discuie în litigiul principal.
43 În aceast privin, este necesar s se sublinieze c, potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2006/123, în cazul în care dispoziiile acesteia sunt în conflict cu o dispoziie a unui alt act al Uniunii care reglementeaz aspecte specifice ale accesului la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia în sectoare specifice sau pentru profesii specifice, dispoziia celuilalt act al Uniunii prevaleaz i se aplic acestor sectoare sau profesii specifice.
45 Desigur, anumite norme care reglementeaz aceste activiti sunt enunate la articolul 66 alineatul (1) i la articolul 68 alineatul (1) din respectiva directiv. Cu toate acestea, articolul 66 alineatul (1) din aceasta prevede c statele membre trebuie s rezerve exercitarea activitii de vânzare cu amnuntul a produselor medicamentoase veterinare doar persoanelor care sunt autorizate de reglementarea naional s desfoare asemenea activiti, lsând totodat libere aceleai state s stabileasc condiiile care guverneaz o astfel de autorizare. În consecin, articolul menionat confer statelor membre sarcina de a defini condiiile de acces la activitile menionate.
46 În ceea ce privete articolul 68 alineatul (1) din Directiva 2001/82, acesta prevede c statele membre iau toate msurile necesare pentru a garanta c numai persoanele abilitate posed sau au în controlul lor produse medicamentoase veterinare sau substane care pot fi utilizate ca produse medicamentoase
44 Îns, dei Directiva 2001/82 încadreaz anumite aspecte ale distribuiei medicamentelor de uz veterinar în vederea protejrii sntii publice, nu se poate totui considera c ea reglementeaz condiiile în care statele membre trebuie s autorizeze persoane care nu dispun de calitatea de medic veterinar s practice comercializarea cu amnuntul a diferitor substane veterinare în discuie în litigiul principal, s utilizeze aceste substane i deci s le administreze.
12
CMVRO
veterinare, care au proprieti antiparazitare, rar a se preciza nici aici care sunt aceste "persoane abilitate".
47 În acest context, trebuie de asemenea înlturat interpretarea Directivei 2001182 susinut de Asociaia Distribuitorilor de Produse de Uz Veterinar, potrivit creia s-ar putea deduce din cuprinsul articolelor 67 i 69 din aceast directiv un drept al proprietarilor de animale de a administra ei înii animalelor lor medicamentele de uz veterinar care le-au fost prescrise.
48 Astfel, este suficient s se arate în aceast privin c, pe de o parte, dei articolul 67 din Directiva 2001182 urmrete s reglementeze eliberarea medicamentelor ctre public, acelai articol precizeaz c se aplic rar a aduce atingere normelor naionale mai restrictive care au rolul de a proteja sntatea uman. Pe de alt parte, dei articolul 69 din aceast directiv impune proprietarilor de animale s fie în msur s justifice utilizarea oricrui produs medicamentos veterinar timp de cinci ani, aceast dispoziie nu precizeaz totui c proprietarii de animale dispun de dreptul de a administra ei înii aceste produse medicamentoase.
49 În consecin, cele dou întrebri adresate, care se limiteaz la a meniona "dreptul Uniunii" rar a viza dispoziii precise ale acestui drept, trebuie s fie examinate doar în raport cu Directiva 2006/123 i, mai precis, cu articolul 15 din aceasta.
Cu privire la prima întrebare
50 Se impune s se îneleag c, prin intermediul primei întrebri, instana de trimitere urmrete, în esen, s determine dac articolul 15 din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul c se opune unei reglementri naionale precum cea în discuie în litigiul principal, care prevede, în favoarea medicilor veterinari, o exclusivitate a comercializrii cu amnuntul i a utilizrii produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special i a medicamentelor de uz veterinar.
51 De la bun început, trebuie amintit c, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2006/123, statele membre trebuie, mai întâi, s examineze dac, în cadrul sistemului lor juridic, se impune una dintre cerinele menionate la alineatul (2) al acestui articol, în continuare, în caz afirmativ, s se asigure c aceast cerin este compatibil cu condiiile stabilite la alineatul (3) al articolului menionat i, în sfârit, dac este cazul, s îi adapteze actele cu putere de lege i actele administrative în aa fel încât s fie compatibile cu respectivele condiii.
52 Printre "cerinele de evaluat" menionate la articolul 15 alineatul (2) din aceast directiv figureaz, la litera (d) a acestei dispoziii, cea care vizeaz rezervarea accesului la o activitate pentru anumii prestatori în temeiul specificului activitii în cauz.
53 În spe, trebuie s se constate c o reglementare naional precum cea în discuie în litigiul principal rezerv exercitarea activitilor de comercializare cu amnuntul i de utilizare a anumitor produse veterinare doar medicilor veterinari
13
HOTRÂREA DIN 1.3.2018 - CAUZA C-297/16
i conine astfel o cerin de tipul celor prevzute la articolul 15 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2006/123.
54 În consecin, o astfel de cerin trebuie s îndeplineasc cele trei condiii enunate la articolul 15 alineatul (3) din aceast directiv, i anume s fie nediscriminatorie, necesar i proporional pentru realizarea unui motiv imperativ de interes general.
55 În ceea ce privete, mai întâi, prima dintre aceste condiii, nimic din dosarul prezentat Curii nu indic faptul c cerina prevzut la punctul 53 din prezenta hotrâre ar fi discriminatorie în mod direct sau indirect, în sensul articolului 15 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2006/123.
56 În continuare, în ceea ce privete cea de a doua dintre condiiile menionate, trebuie precizat c guvernul român a indicat c cerina respectiv urmrete s garanteze protecia sntii publice.
57 Or, reiese dintr-o jurispruden constant a Curii c protecia sntii publice figureaz printre motivele imperative de interes general recunoscute de dreptul Uniunii i c un astfel de motiv poate justifica adoptarea de ctre un stat membru a unor msuri care vizeaz asigurarea unei aprovizionri sigure i de calitate a populaiei cu medicamente (a se vedea în acest sens, printre altele, Hotrâre a din 5 decembrie 2013, Venturini i alii, C-159/12-C-161/12, EU:C:2013:791, punctele 41 i 42).
58 În sfârit, în ceea ce privete a treia condiie menionat la articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123, aceasta implic întrunirea a trei elemente, i anume faptul c cerina trebuie s fie adecvat pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmrit, s nu depeasc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia i s nu fie posibil înlocuirea acestei cerine cu o msur mai puin restrictiv care permite atingerea aceluiai rezultat.
59 În ceea ce privete primul element, trebuie amintit, pe plan general, caracterul cu totul special al medicamentelor, efectele terapeutice ale acestora distingându-Ie în mod substanial de celelalte mrfuri (Hotrâre a din 19 mai 2009, Apothekerkammer des Saarlandes i alii, C-171/07 i C-172/07, EU :C:2009:316, punctul 31).
60 În consecin, Curtea a admis, în particular, c o cerin care vizeaz rezervarea vânzrii medicamentelor anumitor profesioniti poate fi justificat de garaniile pe care acetia le prezint i de informaiile pe care trebuie s fie în msur s le ofere consumatorului (a se vedea în acest sens, printre altele, Hotrâre a din 19 mai 2009, Comisia/Italia, C-531/06, EU:C:2009:315, punctul 58).
61 Dei Curtea s-a pronunat în acest sens în domeniul medicamentelor de uz uman, trebuie s se sublinieze, printre altele, c anumite boli animale sunt transmisibile la om i c produsele alimentare de origine animal sunt susceptibile s pun în pericol sntatea oamenilor atunci când provin de la animale bolnave sau
14
CMVRO
purttoare ale unor bacterii rezistente la tratamente, precum i atunci când conin reziduuri de medicamente utilizate pentru tratarea animalelor. Or, dac substanele veterinare sunt administrate în mod incorect sau în cantitate incorect, fie eficacitatea lor terapeutic poate disprea, fie utilizarea lor excesiv poate în particular s conduc la prezena unor astfel de reziduuri în produsele alimentare de origine animal, precum i, eventual, pe termen lung, la o rezisten la tratamente a anumitor bacterii prezente în lanul alimentar.
62 În consecin, consideraiile care prevaleaz cu privire la comercializarea medicamentelor de uz uman expuse la punctul precedent al prezentei hotrâri pot fi în principiu transpuse în domeniul comercializrii medicamentelor de uz veterinar i a produselor similare. Cu toate acestea, în msura în care astfel de medicamente nu produc decât efecte indirecte asupra sntii umane, amploarea marjei de apreciere de care dispun statele membre în acest al doilea domeniu nu poate s fie în mod necesar aceeai ca cea care prevaleaz în materia comercializrii medicamentelor de uz uman.
63 În consecin, exclusivitatea comercializrii i a utilizrii anumitor substane veterinare acordat medicilor veterinari, din moment ce acetia dispun de cunotinele i de calitile profesionale pentru a administra ei înii aceste substane în mod corect i în cantitatea corect sau pentru a instrui corect în legtur cu aceste aspecte alte persoane vizate, constituie o msur adecvat pentru a garanta realizarea obiectivului de protecie a sntii publice identificat la punctul 57 din prezenta hotrâre.
64 În ceea ce privete cel de al doilea element al celei de a treia condiii, i anume faptul c cerina în cauz nu trebuie s depeasc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menionat, trebuie amintit c protecia sntii publice ocup primul loc printre bunurile i interesele protejate de Tratatul UE i c revine statelor membre sarcina de a decide cu privire la nivelul la care intenioneaz s asigure aceast protecie, precum si cu privire la modul în care acest nivel trebuie atins. Întrucât acesta poate varia de la un stat membru la altul, este necesar s se recunoasc statelor membre o marj de apreciere (a se vedea în acest sens Hotrâre a din 11 septembrie 2008, Comisia/Germania, C-141/07, EU:C:2008:492, punctul 51).
65 Existena unei astfel de marje se impune cu atât mai mult cu cât, în cazul în care subzist incertitudini cu privire la existena sau la importana unor riscuri pentru sntatea persoanelor, statele membre trebuie s aib posibilitatea de a adopta msuri de protecie fr s trebuiasc s atepte ca realitatea acestor riscuri s fie pe deplin demonstrat. În particular, statele membre trebuie s poat lua orice msur susceptibil s reduc cât mai mult posibil un risc pentru sntate, inclusiv pentru aprovizionarea sigur i de calitate a populaiei cu medicamente (a se vedea în acest sens Hotrâre a din 5 decembrie 2013, Venturini i alii, C-159/12- C-161/12, EU:C:2013:791, punctul 60).
15
HOTRÂREA DIN 1.3.2018 - CAUZA C-297/16
66 Or, reiese din dispoziiile citate de instana de trimitere c statul membru menionat a efectuat tocmai o distincie între produsele veterinare în funcie de gravitatea riscului pentru sntate. Astfel, dei reglementarea menionat nu permite proprietarilor de animale administrarea medicamentelor prescrise sub o form injectabil care, în mod evident, prezint riscuri suplimentare, ea le recunoate în schimb facultatea de a administra ei înii astfel de medicamente sub forme neinjectabile.
67 Pe de alt parte, nimic în dosarul prezentat Curii nu indic faptul c, prin adoptarea reglementrii naionale în discuie în litigiul principal, statul membru în cauz a depit marja de apreciere care trebuie s îi fie recunoscut în acest domeniu.
72 În aceste condiii, trebuie s se constate c cerina prevzut de o reglementare naional precum cea în discuie în litigiul principal este conform cu cea de a treia condiie prevzut la articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123.
68 În ceea ce privete, în sfârit, al treilea element al celei de a treia condiii prevzute la articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2006/123 referitoare la lipsa unor msuri mai puin restrictive care permit atingerea aceluiai rezultat, Comisia susine c obiectivul proteciei sntii publice ar fi putut fi atins într-un mod la fel de eficace printr-o msur care permite comercializarea produselor în discuie de ali profesioniti calificai în mod corespunztor precum farmacitii sau alte persoane care au o formare profesional avansat în domeniul farmaceutic.
69 Cu toate acestea, dei aceti ali profesioniti pot într-adevr dispune de cunotine foarte aprofundate în ceea ce privete proprietile diferitor componente ale medicamentelor de uz veterinar, nimic nu indic faptul c ei au o formare special adaptat la sntatea animalelor.
70 Astfel, nu rezult în mod evident c msura propus de Comisie este susceptibil s asigure acelai rezultat ca msura prevzut de o reglementare naional precum cea în discuie în litigiul principal.
71 În ceea ce privete împrejurarea, evocat de asemenea de Comisie, ca vânzarea anumitor medicamente de uz veterinar s fie supus unei prescripii medicale, subînelegându-se c aceasta indic deja modul de administrare i doza acestor medicamente, inând seama de marja de apreciere de care dispun statele membre, acestea din urm pot aprecia c o prescripie medical, ca atare, nu este suficient pentru a înltura riscul ca medicamentele astfel prescrise s fie administrate în mod incorect sau în cantitate incorect (a se vedea prin analogie Hotrâre a din 16 decembrie 2010, Comisia/Frana, C-89/09, EU:C:2010:772, punctul 60).
73 Din tot ceea ce preced rezult c trebuie s se rspund la prima întrebare c articolul 15 din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul c nu se opune unei reglementri naionale precum cea în discuie în litigiul principal, care prevede, în favoarea medicilor veterinari, o exclusivitate a comercializrii cu
16
CMVRO
amnuntul i a utilizrii produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special i a medicamentelor de uz veterinar.
Cu privire la a doua întrebare
74 Prin intermediul celei de a doua întrebri, instana de trimitere solicit, în esen, s se stabileasc dac articolul 15 din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul c se opune unei reglementri naionale precum cea în discuie în litigiul principal, care impune ca unul sau mai muli medici veterinari s dein în exclusivitate sau cel puin în proporie majoritar capitalul social al unitilor care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar.
75 În acest context, astfel cum a subliniat în mod întemeiat Comisia, dispoziiile dreptului naional citate de instana de trimitere prevd doar ca totalitatea capitalului unitilor care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar s fie deinut exclusiv de medici veterinari, nefiind menionat nicio ipotez de deinere doar în proporie majoritar.
76 În aceste condiii, trebuie s se rspund la aceast întrebare numai în msura în care vizeaz compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei reglementri naionale care impune o deinere exclusiv, de ctre unul sau mai muli medici veterinari, a capitalului unitilor care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar.
77 Pentru a rspunde la aceast întrebare, trebuie s se arate c articolul 15 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2006/123 menioneaz, printre cerinele care trebuie s fie evaluate, pe cele referitoare la deinere a capitalului social. Prin urmare, o reglementare naional care prevede o astfel de cerin referitoare la calitatea deintorilor prilor sociale ale unitii în cauz nu poate fi considerat compatibil cu respectivul articol 15 decât dac îndeplinete cele trei condiii enunate la alineatul (3) al acestuia.
78 În spe, mai întâi, este cert c reglementarea în discuie în litigiul principal îndeplinete prima dintre aceste condiii care se refer la lipsa unei discriminri pe motive de cetenie sau naionalitate.
79 În continuare, în ceea ce privete cea de a doua condiie, care se refer la necesitatea cerinei în cauz, rezult c, prin adoptarea unei astfel de reglementri, legiuitorul român a intenionat în special s garanteze ca administrarea unitilor care comercializeaz cu amnuntul medicamentele de uz veterinar s fie controlat eficient de medici veterinari.
80 Or, dup cum rezult din rspunsul dat la prima întrebare, un astfel de obiectiv trebuie s fie privit ca fcând parte din cel, mai larg, al proteciei sntii publice, care constituie un motiv imperativ de interes general.
17
HOTRÂREA DIN 1.3.2018 - CAUZA C-297/16
81 În ceea ce privete, în sfârit, a treia condiie referitoare la proporionalitate a cerinei menionate, aceasta impune, în primul rând, ca reglementarea în discuie s fie adecvat s garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmrete.
82 În aceast privin, inând seama de marja de apreciere de care dispune un stat membru, astfel cum a fost amintit la punctul 64 din prezenta hotrâre, acesta poate aprecia c, în cazul în care neveterinarii sunt în poziia de a exercita o influen asupra administrrii unitilor care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar, exist un risc ca acetia s adopte strategii economice susceptibile s aduc atingere obiectivului aprovizionrii sigure i de calitate a deintorilor de animale cu medicamente, precum i independenei medicilor veterinari care intervin în cadrul acestor uniti, în special prin faptul c îi incit s comercializeze medicamente a cror stocare nu mai este rentabil sau prin recurgerea la reduceri ale cheltuielilor de funcionare (a se vedea prin analogie Hotrâre a din 19 mai 2009, Apothekerkammer des Saarlandes i alii, C-171/07 i C-172/07, EU:C:2009:316, punctul 40).
83 Or, prin faptul c presupune ca administrarea unitilor în discuie s se efectueze în condiii care le asigur medicilor veterinari deinerea exclusiv a capitalului acestor uniti, o reglementare precum cea în discuie în litigiul principal este apt s reduc un asemenea risc i s garanteze astfel realizarea obiectivului pe care îl urmrete.
85 În al doilea i în al treilea rând, pentru ca cerina potrivit creia capitalul unei uniti care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar trebuie s fie deinut exclusiv de medici veterinari s fie considerat proporional, aceasta trebuie de asemenea s nu depeasc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului vizat i s nu poat fi înlocuit cu alte msuri mai puin restrictive care permit atingerea aceluiai rezultat.
84 Prin urmare, medicii veterinari care sunt deintori ai capitalului unei uniti care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar sunt supui, spre deosebire de operatorii economici neveterinari, unor norme deontologice care vizeaz moderarea urmririi profitului, astfel încât interesul lor legat de realizarea unui profit poate fi temperat de rspunderea care le revine, dat fiind c o eventual înclcare a normelor legale sau deontologice pune în pericol nu numai valoarea investiiei lor, ci i propria existen profesional (a se vedea prin analogie Hotrâre a din 19 mai 2009, Apothekerkammer des Saarlandes i alii, C-171/07 i C-172/07, EU:C:2009:316, punctul 37).
86 Or, dei, astfel cum reiese din jurisprudena Curii citat la punctul 82 din prezenta hotrâre, un stat membru poate împiedica în mod legitim ca operatori economici neveterinari s fie în poziia de a exercita o influen determinant asupra administrrii unor uniti care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar, obiectivul evocat la acelai punct din prezenta hotrâre nu poate justifica înlturarea complet a acestor operatori de la deinere a capitalului unitilor menionate, atât timp cât nu este exclus ca medicii veterinari s poat
18
CMVRO
exercita un control efectiv asupra acestor uniti chiar i în ipoteza în care acetia nu ar deine totalitatea capitalului unitilor menionate, în msura în care deinerea de ctre neveterinari a unei pri limitate a acestui capital nu ar împiedica în mod necesar un astfel de control. Prin urmare, o reglementare naional precum cea în discuie în litigiul principal depete ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului pe care îl urmrete.
87 O astfel de consideraie nu poate fi repus în discuie de învmintele care decurg din Hotrârea din 19 mai 2009, Comisia/Italia (C-531/06, EU:2009:315), în care Curtea a apreciat ca fiind compatibil cu libertatea de stabilire i cu libertatea de circulaie a capitalurilor o legislaie naional care se opunea nu numai deinerii de ctre nefarmaciti, în societile de exploatare a farmaciilor, a unor participaii importante care le confereau o influen cert asupra administrrii acestora, ci i dobândirii, în aceste societi, de ctre investitori nefarmaciti provenind din alte state membre a unor participaii mai puin importante care nu confer o astfel de influen.
88 Astfel, dei, dup cum reiese din cuprinsul punctului 62 din prezenta hotrâre, în principiu, consideraiile care prevaleaz în domeniul medicamentelor de uz uman pot fi transpuse în domeniul comercializrii medicamentelor de uz veterinar, marja de apreciere care trebuie s fie recunoscut statelor membre în vederea asigurrii calitii aprovizionrii cu medicamente de uz veterinar i a independenei medicilor veterinari care intervin în cadrul unor uniti care comercializeaz asemenea medicamente este mai restrâns decât cea de care pot beneficia în alte sectoare mai strâns legate de protecia sntii umane i nu poate, aadar, s se extind pân la excluderea oricrei participri a neveterinarilor la capitalul unor astfel de uniti.
89 În consecin, trebuie s se rspund la a doua întrebare c articolul 15 din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul c se opune unei reglementri naionale precum cea în discuie în litigiul principal, care impune deinere a în exclusivitate de ctre unul sau mai muli medici veterinari a capitalului social al unitilor care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar.
Cu privire la cheltuielile de judecat
90 Întrucât, în privina prilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instana de trimitere, este de competena acesteia s se pronune cu privire la cheltuielile de judecat. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaii Curii, altele decât cele ale prilor menionate, nu pot face obiectul unei rambursri.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declar:
1) Articolul 15 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieei
19
HOTRÂREA DIN 1.3.2018 - CAUZA C-297/16
interne trebuie interpretat în sensul c nu se opune unei reglementri naionale precum cea în discuie în litigiul principal, care prevede, în favoarea medicilor veterinari, o exclusivitate a comercializrii cu amnuntul i a utilizrii produselor biologice, a antiparazitarelor de uz special i a medicamentelor de uz veterinar.
2) Articolul 15 din Directiva 2006/123 trebuie interpretat în sensul c se opune unei reglementri naionale precum cea în discuie în litigiul principal, care impune deinerea în exclusivitate de ctre unul sau mai muli medici veterinari a capitalului social al unitilor care comercializeaz cu amnuntul medicamente de uz veterinar.
Bay Larsen Malenovsky Safjan
Administrator
Sva1:>y Vilaras
Pronunat astfel în edin public la Luxemburg, la 1 martie 2018.
Grefier Preedintele Camerei a treia
A. Calot Escobar L.Bay Larsen
Pentru confonnitate cu originalul,