Euristica proiectului de arhitectură

Indrumator, prof.dr.arh. Anca Sandu Tomasevschi

1

Cuprins

I. Introducere

Platforma teroretică a deconstructivismului

II. Apariţia deconstructivismului în arhitectură

III. Precedente

IV. Reprezentanţii arhitecturii deconstructiviste

V. Clădiri iconice ale perioadei deconstructiviste

Bibliografie

2

I. INTRODUCERE

PLATFORMA FILOZOFICĂ A DECONSTRUCTIVISMULUI

Termenul deconstructivism se referă la metoda de analiză a textului

introdus de filozoful francez Jacqus Derrida, cu, care au caloborat, în

momente diferite, arhitecți precum Bernard Tschumi (1944) și americanul

Perer Eisenman (1932). Aceștia au fost influențați de scrierile filozofului

francez Jacques Derrida și de ideea sa filozoficä de deconstrucție, deși gradul

concret de influențare al acestora este o problemä de dezbätut, în timp ce�

alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale

miscärii artistice sovietice programatice a anilor 1930. Într-un eseu din 1984,

Derrida răstoarnă expresia “destruction” (distrugere), folosită de Heidegger,

pentru a-i atribui semnificaţia pozitivă de “deconstrucţie”: procedeu prin

care în analiza textuală, se dezvăluie “construcţiile” artificiale, adesea

inconştiente şi, oricum, întotdeauna implicite.

II. APARIŢIA DECONSTRUCTIVISMULUI ÎN ARHITECTURĂ

Concepţia legată de deconstructivism (nu a fost nici o mişcare sau un

stil propriu-zis, având baze mai degrabă filozofice decât teoretice), îşi face

intrarea oficială în lumea arhitecturii în anul 1988. În vara acelui an, Philip

Johnson şi Marc Wigley amenajează la Museum of Modern Art din New York,

expoziţia cu denumirea Deconstructivist Architecture, în timp ce, cu câteva

luni în urmă, la Tate Gallery din Londra avusese deja loc primul Internaţional

Symposium on Deconstruction, deschis, nu numai arhitecţilor ci şi artiştilor,

în general.

Până în anul 1988 arhitectura căuta formă pură, forma care să nu între în

conflict cu alte forme, în cazul în care apărea o situaţie de acest gen, era

imediat remediate, deoarece orice intenţie de modificare a formei pure era

3

considerată ornament. Această modalitate de a construi forme pure a născut

reguli, ce erau preluate şi uşor interpretate de arhitecţii perioadei

moderniste. Multe din aceste reguli au fost gândite şi prezentate de către Le

Corbusier, un mare adept al formelor pure, figură iconică a arhitecturii

moderniste.

În cadrul expoziţiei din 1988 din New York, au fost prezentate proiecte ce

marcau o altfel de sensibiliate, o sensibilitate în care visul “formei pure” era

disturbat. Abilitatea minţii de a modifica forma pură, transforma aceste

proiecte în proiecte deconstructiviste, nu are nimic de a face cu cu filozofia

contemporană numită “deconstrucţie. Teoria “deconstrucţiei” este de multe

ori greşit intelesa, nu are legătură cu construcţia propriu-zisă. Deconstrucţia

nu are legătură cu demolarea sau disimularea.

Deconstructivismul, este considerat etapa de maturizare a arhitecturii

postmoderne începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizat de ideea de

rupere a continuităţii procesului de proiectare, precum și de manipulări

ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare

ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a

geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la

"dizlocarea" și "distorsionarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a

fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final

vizual este caracterizată de impredictibilitate și haos controlat.

Principiul de bază ale deconstructivismului este ignorarea regulilor

constructive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față

de materialele folosite", și altele similare.

III. PRECEDENTE

Deşi expoziţia din New York plasează naşterea şi dezvolatarea

deconstructivismului în anii ’80, trebuie să luăm în considerare că

4

antecedente semnificative au fost şi in lucrările grupului SITE Incorporated

(Sculpture in the Enviroment), societate întemeiată de James Wines în anul

1969.

Architectul din Illinois definea drept “de-architecture” o artă expresivă,

bazată pe ironie, care nu dispreţuia limbajele extreme, precum benzile

desenate, şi punea în discuţie logica de fier a consumismului american.

Pentru lanţul de supermarketuri Best Products, SITE inventează clădiri care

par a fi în ruină: la sediul supermarketului din Houston (fig 1), înaltul zid

exterior este ştirbit şi pare să se prăbuşească, în timp ce sediul din

Sacramento (fig 2), la ora deschiderii, se asistă la prăbuşirea aparentă a unui

colţ al clădirii, care se desprinde şi se transformă în intrarea principală.

Fig. 1. Sediul Best Products Houston, SITE, arch. James Wines, 1975.

5

Fig. 2. Sediul Best Products Sacramento, SITE 1977.

Alte evenimentele importante care au marcat mișcarea deconstructivistă

includ concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parcul de la Villette

(fig 3-4), (mai ales lucrările lui Jacques Derrida și Peter Eisenman, respectiv

lucrarea câștigătoare a lui Bernard Tschumi) și deschiderea din 1989 la

Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, design de Peter Eisenman (fig

4.)

6

Fig. 3. Parcul La Villette.

Fig. 4. Marea Sală Villette, locul în care sunt prezentate expoziţiile.

Parcul Villette a fost proiectat de arhitectul francez de Bernard Tschumi

între anii 1984 şi 1987. Parcul se întinde pe locul unui fost abator parizian.

Abatorul, construit în anul 1967, la ordinul lui Napoleon al III-lea, a fost mutat

în anul 1974.

7

Parcul Villette a fost amenajat de către Tschumi, ca urmare a câştigării

unui concurs de design în anii 1982-1983. Amenajarea propusă are la bază

filozofia deconstructivistă a lui Jacques Derrida.

Fig. 5. Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, Peter Eisenman.

"Acum, când am făcut un muzeu pentru Centrul Wexner în Columbus,

Ohio, am spus," Trebuie să expunem artă, dar oare trebuie să o expunem în

modul tradiţional în care a fost expusă până acum, adică într-un fundal

neutru?

Pentru că, am spus “arta a fost întotdeauna critic de viață, iar acest lucru i-a

dat potenţial şi poezie. Arhitectura ar trebuie să servească arta, cu alte

cuvinte să devină un fundal pentru artă? Absolut nu! Am spus “arhitectura ar

trebui să provoace arta şi această noţiune ar trebui să fie fundalul.”1

1Citat Peter Eisenman. de la Peter Noever, Architecture în Transition: Between Deconstruction and New Modernism. p39

8

IV. REPREZENTANŢII ARHITECTURII DECONSTRUCTIVISTE

Arhitecţii deconstructivisti nu sunt cei care demontează clădiri, aşa cum

erau văzuţi de către adepţii formelor pure, ci, cei care depistează şi încearcă

să explice dilemele inerente ale unei clădiri. Pentru ei formă pură este o

metodă tradiţională şi ceea ce încearcă este să obţină sensibilitate şi

armonie din forme modificate.

Ei susţineau că o clădire a cărei formă nu este pură este mult mai

rezistentă şi expresivă, deoarece în procesul de transformare a formelor,

orice detaliu era studiat în amănunt, nimic nu era rezultat.

În cadrul expoziţiei din New York s-au făcut remarcaţi arhitecţi, precum :

Frank O. Ghery, Peter Eisenman, Bernard Tschumi, Zaha Hadid dar şi grupul

vienez Himmelblau- Bau-Coop, Peter Eisenman, Daniel Libeskind, Rem

Koollhaas şi mai ales Philip Johnson, sunt consideraţi adepţi devotaţi stilului

deconstructivist, încercând ca prin fiecare operă a lor să găsească armonia în

haos.

9

Fig.6. Imperial War Museum North – arch. Daniel Libeskind, Manchaster.

V. CLĂDIRI ICONICE PERIOADEI DECONSTRUCTIVISTE

Deconstructivismul nu s-a limitat numai la afectarea şi lezarea solidităţii

unei clădiri, ci a ajuns să reinterpreteze sensul arhitecturii. Prea puţin se mai

păstrează din senzaţia de armonie şi desăvârşire a unei clădiri. Fiecare

proiect devine autonom, dând libertate maximă fanteziei autorului. Adesea

este ca şi când, mâna unui gigant ar fi strivit ceea ce iniţial ar fi fost o casă

tradiţională sau ca şi cum un întreg complex residential ar fi fost zguduit de o

rearanjare telurică care a lăsat totuşi clădirea în picioare. Dar fiecare

neregularitate este reală: dacă zidul pare strâmb acesta chiar este strâmb,

dacă planşeele coboară pe neastepate, în aşa fel încât anvelopanta clădirii

să pară strâmbă, înseamnă că aşa s-a dorit volumul.

10

Clădirile apar astfel, ca o metaforă a lumii actuale, devenind şi o critică

implicită la adresa Stilului Internaţional, pentru care omul era o fiinţă în

exclusivitate raţională.

Deconstructivismul, însă, aşa cum atrage atenţia şi Peter Eisenman, care

se trăgea din experienţele moderniste ale grupului de arhitecţi New York Five

(Peter Eisenman, Michael Graves, Charles Gwathmey, John Hejduk and

Richard Meier) , pendulează între “raţiune şi nebunie”, aşa cum declară el

după expoziţia din 1988.

Un rol important îl joacă şi proiectarea computerizată, în cazul de faţă

programul furnizează soluţii în funcţie de deformarea stabilită de architect.

Printre clădirile care se înscriu în acest stil, putem enumera: Vitra Design

Museum, muzeul Imperial War Museum North din Manchester, Central

Library din Seattle( fig7), Casa Gehry din Santa Monica(fig 8), Aronoff Center

for Design and Art, Universitatea din Cincinnati (fig 9).

Fig. 7.: Central Library, Seattle, Koolhaas.

11

`

Fig. 8.: Casa Gehry este un simbol al deconstructivismului arhitectural.

Casa cumpărată de către Frank Gehry, nu arăta iniţial aşa, aceasta a fost

modificată în anul 1970, după planurile gândite de arhitect. Soluţia aleasă, a

fost una destul de îndrăzneaţă pentru acea perioadă ce a implicat echilibrul

dintre nou şi vechi, plin şi gol.

Gehry a păstrat aproape în întregime casa dar nu într-un mod

convenţional. Extinderea propusă de Gehry se desfăşoară în jurul casei

existente şi pentru a exista o comunicare între cele două case, pereţii casei

existente au fost perforaţi în anumite locuri, pentru a obţine trecerile dorite.

12

Fig. 8. : Aronoff Center for design and art, Peter Eisenman

Bibliografie

Bussagli Marco, Curente in Arhitectura, ed RAO

Wigley Mark & Philip Johnson, Deconstructivist Architecture, MoMA

WEB

Archdaily.com/Frank. O. Gehry

Archdaily.com/Koollhaas