7/28/2019 Despre Libertate Octavian Paler

1/1

Despre libertate Octavian Paler

Intr-unul dintre ultimele numere de anul trecut ale Cotidianului, am citit un foarte interesant interviu cu David Esrig, venit la Bucuresti

pentru Asteptandu-l pe Godot, spectacol care ii fusese interzis regizorului de niste cenzori imbecili inainte de decembrie 89. Beckett- spune in acest interviu David Esrig - nu face diferenta dintre lipsa de libertate politica si lipsa de libertate economica. Pentru el e totuna:

omul nu e liber... Nu am venit acum cu aceasta piesa sa ma razbun ca mi-a fost interzisa de comunisti, mai spune David Esrig. Pur sisimplu, mi s-a parut ca se potriveste si cu acest moment, al integrarii Romaniei in UE. Ma bucur ca ne integram, sa nu ma intelegeti

gresit. Dar magazine mai pline nu inseamna oameni mai fericiti. Mesajul lui Beckett e necrutator de adevarat: optimismul nefondat neduce de multe ori la nefericire. Si mai departe: Omul s-a dovedit in secolul trecut capabil de atatea orori incat te intrebi pe buna

dreptate daca nu cumva, venind, Mantuitorul si-a cam pierdut timpul cu noi. Am discutat cu Beckett treaba asta, si el era preocupat deacelasi lucru. Dincolo de intrebarea daca exista mantuire, se ridica o alta. Bine, bine, dar meritam sa fim mantuiti? Eu sunt sceptic in

privinta asta.Si eu sunt sceptic. Numai ca n-am indraznit s-o marturisesc atat de transant.

Nu risc, de altfel, nici in clipa aceasta sa merg mai departe. Ma tem s-o fac. Prefer sa ma intorc la deviza pe care am vazut-o scrisadeasupra intrarii in marele amfiteatru al Universitatii din Uppsala: A fi liber e mare lucru. A fi corect e si mai mare lucru. Cu ajutorul

ei, mi-as putea explica, eventual, sau cel putin asa sper, si retinerile, si limitele. Inclusiv cele legate de faptul ca, dupa saptesprezece anide libertate oficiala, ma vad pus in situatia de a regandi melancolic aceste vorbe ale lui Camus: Libertatea este dreptul de a nu minti.

In privinta ultimei parti a devizei amintite, n-am avut probleme. Mi s-a parut de bun-simt sa consimt ca n-am cum sa stiu ce e corect sice nu. Caci nu exista nicaieri un metru etalon care sa masoare corectitudinea unui punct de vedere. Exista doar pretentiile

corectitudinii politice, pretentii care nu ma intereseaza. Dar am crezut, cu saptesprezece ani in urma, ca nu vor mai exista alte riscuri,in afara riscului de a gresi, pentru a fi liber sa spun ce-mi trece prin cap. Ei bine, m-am inselat. Azi, nu ma simt mai liber decat eram

prin 90 cind m-am trezit injurat, in nenumarate scrisori, pentru ca nu-mi placea FSN.Inainte de decembrie 89, lucrurile erau, macar, clare. Pentru culpa de a avea idei nepotrivite, eram atacat de Saptamina. Autoritatile

s-au multumit sa ma dea afara de la Romania libera si sa ma interzica, discret, de doua ori. In rest, m-au lasat sa ma misc in voie sublupa. Mai ales ca nu treceam Rubiconul printr-o contestare deschisa, explicita.

N-am avut curajul unui Dorin Tudoran sau, mai tarziu, al lui Mircea Dinescu. Incercam sa nu cad de pe sarma pe care mergeamfolosindu-ma de parabole (ca in Viata pe un peron sau in Apararea lui Galilei) si de limbajul esopic pentru a vorbi despre teroare si

despre frica. Dar experienta injuraturilor - cum sa le spun? - private, neprevazute, am facut-o abia dupa 89. Ce aveti cu dlIliescu?, eram intrebat intre 90 si 96. Apoi, am fost luat la rost (chiar si de dna Doina Cornea) din pricina criticilor la adresa lui Emil

Constantinescu. Acum, mi se reproseaza ca fac spume la gura avand opinii negative despre Traian Basescu.Sigur, nu exclud posibilitatea ca opiniile mele sa nu fie corecte, sa gandesc gresit. Si nu tin sa mi se dea dreptate. Cei care-l plac pe

Traian Basescu, daca il plac intr-adevar, si tin sa-l laude, sunt liberi din partea mea s-o faca. E dreptul lor. Nu voi polemiza cu ei. Tot cecer e sa mi se acorde si mie sansa de a fi de alta parere. Sa mi se dea dreptul sa am destinul unui lup singuratec care nu vrea sa se

afilieze nici unei haite. Ar fi culmea - ma gandesc - ca in Romania anului 2007 sa functioneze, tacit, articolul 1 din Tratatul asupraereziei care circula prin secolul al XVI-lea, unde se spunea: Eretic este cel care gandeste altfel decat noi.Si ar mai fi ceva ce n-am apucat sa spun in toata tevatura legata de condamnarea comunismului. In plan personal, eu am rezolvat

condamnarea comunismului, indraznesc sa cred, prin ceea ce am scris (si prin ceea ce n-am vrut sa scriu) inainte de 89. N-am asteptatRaportul Comisiei Tismaneanu si mesajul lui Traian Basescu pentru a ma lamuri. Am marturisit public ce gandeam despre teroare,despre frica si despre lasitatile noastre intr-o vreme cand nu era nici simplu, nici lipsit de riscuri s-o faci. Dar am visat eu, oare, tacerile

de dinainte de decembrie 89? Am visat eu ca multi dintre cei care se grabesc azi sa ilustreze teoria lui Adam Michnik despreanticomunismul cu fata bolsevica faceau parte, cu doua decenii in urma, dintre taciturni si au tacut malc pana la caderea lui

Ceausescu?Daca n-am visat, inseamna ca am si mai multe motive sa-mi pun problema libertatii. Si sa constat ca solutia cea mai cuminte cand nu esti

corect politic ar fi sa taci, daca nu vrei sa ai surprize neplacute. Dar daca nu poti?

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=35&cHash=6dddd835b7http://www.cotidianul.ro/index.php?id=48&aut=35&cHash=6dddd835b7