DEVIATIA COMPORTAMENTALA LA ELEVI

S-a constatat ca inadaptarea scolara este una de comportamentata sub aspetul sarcinilor de invatare si realizare a indicatorilor cat si sub aspectul relational, nivelul scazut de relationare a elevilor in cauza, cu parintii,profesorii, colegii, nerespectarea regulamentelor, a normelor si valorilor care asigura normalitatea vietii, colectivitatii scolare si extrascolare.

Trebuie sa facem diferenta intre delict si delincventa, care sunt manifestari comportamentale grave, de conflict violent, si prin care legislatia penala intervine spre a le reglementa(aici intra: furtul repetat, vagabondajul etc.).

Actiunile si devierile comportamentale mai putin grave sub raport juridic, cum sunt:minciuna, inconsecventa comportamentala sau diferite atitudini nonconformiste sunt doartulburari de conduita usoare, intrand in sfera manifestarilor predelictuale si nu strict infractionale.

Formele de agresiune sunt diferite si inglobeaza orice reactie directa sau indirecta , motorize sau verbala, destinata sa aduca un prejudiciu altuia.Exista mai multe pozitii teoretice asupra agresiunii de exemplu:

Pozitia behaviorista care considera agresiune orice comportament care raneste sau aduce prejudiciu altuia.

Pozitia neobehaviorista care defineste agresiunea ca o intentie de a rani sau de a adduce un prejudiciu altuia

Pozitia cognitivista dupa care un comportament este considerat agresiv doar daca este in celasi timp intentional si reprezinta o violare anormei care guverneaza situatia in care se produce

Psihanalistii definesc agresiunea prin trimitere la agresivitate, si este vazuta ca un comportament spontan, izvorat dintr-o pulsiune

Agresiunea este dispozitia permanenta a unui subiect in a se angaja in conduite de agresiune reale sau fantasmatice.Se pot distinge astfel doua aspecte: o agresivitate maligna si una benigna.Fluctuatiile sezoniere ale producerii de hormoni gonadrotopi si sexuali,legate la animale de un ritm endogen stimulat si sincronizat de variatiile mediului inconjurator determina mai ales la masculi modificari importante ale intensitatii comportamentului agresiv si al intolerantei.

Violenta este o alta forma de inadaptare sociala si tot mai mult a celei scolare.Ea poate fi impartita in violenta fizica, psihica si intrapsihica propusa in psihanaliza de catre Freud. Pentru multi psihologi agresivitatea este strans legata de frustrare: un copil impiedicat sa se joace se imbufneaza sau tropaie de furie.Agresivitatea are si alte forme: de exemplu la copiii in restanta cu somnul sau observat accese bruste de furie urmate de momente de izolare absoluta.

Furtul este un comportament frecvent observabil inca din copilarie determinat de mobile diferite: pulsionale,psihice si sociale si are adeseori o semnificatie nevrotica ce exprima o dorinta de compensare si de control fata de o deficienta a mediului inconjurator.Cu toate astea furtul nu poate fi banalizat si nici explicat simplist deoarece este o conduita complexa,multidimensionala la limita psihicului si a socialului Exista hoti intre minori care fura obiecte de la personae pe care le indragesc in mod deosebit.Acest comportament paradoxal corespunde dorintei lor ascunse de a nu le parasi, de a pastra ceva de la ei.

Un alt fenomen catrastofal cu mare pondere si extensie este alcoolismul.Alcoolul etilic este cel care are actiune rapida asupra centriilor nervosa superiori si duce la suprimarea inhibitiilor,la o senzatie de buna dispozitie si o crestere a increderii in sine generata insa in mod iluzoriu. Alcoolul nu numai ca diminuaza capacitatiile

intelectuale,ci schimba caracterul,transforma afectivitatea si ruineaza personalitatea.Elementele care favorizeaza instalarea alcoolismului sunt: cauzele individuale si factorii sociali.

Drogurile pot fi: stupefiantele care cuprind cocaina si opiaceele,drogurile exaltante sau asa numitii “aurolaci”, halucinogenele cum ar fi canabisul, psihoanalepticele ca tutunul sau amfetaminele,hipnotocele printe care amintim barbituricele.

Factori individuali care duc la astfel de comportamente deviante tin de capacitatea personala a fiecarui elev de a reactiona, adica de resursele personale, de bogatia si de calitatea “schemelor de adaptare”.Unii sunt cu un potential de adapatare mai mare, maleabili, comunicativi acceptand interdictii si toleranta la frustrare , altii dimpotriva sunt mai rigizi, mai intoleranti, mai putin permisivi in raport cu ceilalti.

Exista si o serie de factorii externi care duc la determinarea conduitelor de dezadaptare scolara.Ca orice individ uman si cu atat mai mult datorita sensibilitatii, receptivitatii la influente externe elevul in formare sub aspectul personalitatii este evident determinat in multe privinte de mediul sau familial, scolar, de anturaj, de profesori sau de parinti.Motivatia pentru invatare, perseverenta lui in activitate, atitudinea fata de scoala sunt in amre masura dependente de felul in care sunt induse de o stare afectiva sau climat afectiv din familie, de realitatea psihopedagogica din scoala, de gradul de dificultate al activitatii scolare.

Carenta educativa,frecventa in mediile defavorizate,poate lua forma unei intarzieri uneori definitve. Evolutia risca in acest caz sa treaca spre deficienta culturala sau spre comportament asocial.Ancheta sociala este efectuata de service sociale, de organisme de control si de ajutorare, de prevenire sociala si care are anumite normative si apoi urmeaza sa initieze chiar pregatirea pentru anumite solutii judiciare, sanitare sau sociale

Carenta afectiva este mult mai daunatoare cu cat se instaleaza mai de timpuriu si sunt mai de durata avand in general efecte grave si ireversibile, manifestate in tulburari grave de personalitate si

evolutie pe tot parcursul vietii, correlate si cu un aspect, anume acela ca omul are nevoie de iubire, de afectivitate intreaga viata.

Important in sens defavorabil pentru ceea ce am numi calitatea civilizatiei noastre actuale si evident efectele asupra calitatii generatiilor urmatoare este o crestere serioasa a divorturilor. Copiii sunt cei care sufera cel mai mult de pe urma acestor situatii.De altfel este bine sa ne dam seama ce este mai bine pentru viitorul copiilor, pentru prevenirea dezadaptarii scolare si pentru prevenirea deviantei si delincventei.Copilul reactioneaza fie opunandu-se acestei stari de lucruri, fie inchizandu-se in sine, dar nciodata in mod adecvat.Confundat in confuzie si insecuritate, activitatea sa scolara se deterioreaza, nu mai poate avea un program, nu are liniste necesara concentrarii, nu are programarea si sprijinul, incepand din partea mamei care ar trebui sa se ocupe mai atent de el si care fie ca supraliciteaza interesul ei personal, fie ca nu are clare prioritatile in viata, putandu-se converti intr-o conduita antisociala.

In prezentarea factorilor exteriori care pot actiona favorizant sau in acelasi timp defavorizant in dezvoltarea copilului spre adaptare sau dezadapatre scolara sau sociala, mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi sau dimpotriva sa fie responsabil de adaptarea si succesele lor.Pe copiii din familiile greu trudite, scoala uneori ii atrage, deoarece pe o parte, le deschide drumul spre o zare mai luminoasa, ii elibereza de corvoada de acasa.Pe copiii prea rasfatati, scoala ii atrage mai putin, deoarece ea inseamna smulgerea lor din raiul prea placut al caldurii familiale, in care ei primeau totul si nu dadeau nimic.

In ceea ce priveste cazurile in care un elev a luat o nota mica, ele pot fi diferite:o indispozitie, un esec la un anumit examen, indiferenta parintilor, care nu numai ca nu se intereseaza de conduita scolara a copilului lor dar reprezinta ei insisi exemple de de lene si neglijenta.In masura in care profesorul considera pe elev lenes si il califica astfel in fata clasei, poate avea efecte positive, in sensul in care este vorba de un elev ambitios, puternic si cu un psihic bine stabilizat pentru ca

acesta va incerca sa ii demonstreze profesorului ca s-a inselat; exista de asemena posibilitatea de a se simti mai mult neinteles si neindreptatit, pentru ca pe de o parte el considera ca tocmai aici. La profesor, la diriginte, la scoala in general trebuie sa gaseasca intelegerea si receptivitatea pentru starile lui mai grele sau de impas. Un elev poate să explice nota proastă pe care tocmai a primit-o punînd-o pe seama uneia din aceste cause. Trebuie să observăm că performanţele sale şcolare viitoare, precum şi comfortul său psihic depind de atribuirea pe care o face. Este evident că el se va simţi împăcat cu sine şi stima de sine îi va fi menajată dacă va invoca o cauză externă şi stabilă. Pe de altă parte, un elev înclinat să facă mereu atribuiri interne pentru nereuşitele sale din clasă va avea o stimă de sine slabă şi, în egală măsură, aşteptări slabe cu privire la posibilităţile sale de a obţine note foarte bune. Atribuirile stabile ale reuşitei sau eşecului pot marca o dimensiune foarte importantă a personalităţii, sentimental propriei eficienţe (self-efficacy). Acesta, definit ca aprecierea unei persoane asupra propriilor capacităţi de aorganiza şi duce la împlinire acţiuni necesare pentru atingerea unei performanţe, trebuie deosebit de stima de sine, care se constituie ca o acreciere globală a valorii propriei personalităţi. Self-efficacy este un factor cardinal al succesului şcolar. Elevii care obţin scoruri mari la scalele ce măsoară această caracteristică au rezultate şcolare mai bune. Totuşi, trebuie spus că există, de exemplu, copii care au un sentiment al propriei eficienţe foarte dezvoltat în ceea ce priveşte domeniul literaturii, şi au mult mai puţină încredere în forţele lor cîn e vorba de a înfrunta o problemă de matematică.

Sentimentul propriei eficienţe poate fi amplificat prin atribuiri interne ale succeselor şi prin auto-persuasiune, dar foarte importante rămîn obţinerea succeselor reale şi feed-back-ul profesorilor. Cunoaşterea condiţiilor determinative ale succesului în activitatea de învăţare sau nereuşitei şcolare orientează activitatea profesorului, care poate adopta măsuri pentru sporirea capacităţii

intelectuale şi morale a elevului sau pentru lichidarea şi mai ales prevenirea piedicilor şcolare.

Astăzi este pe deplin dovedit că nivelul de dezvoltare a diferitelor funcţii poate fi ameliorat într-o oarecare măsură prin activităţi organizate corect, mai ales la copiii cu o întârziere temporală în ritmul dezvoltării mintale, la cei lipsiţi de influenţele educative adecvate în cadrul familiei sau la cei cu o eficienţă mintală scăzută ca efect al unor traume sau carenţe afective.

În matricea complexă a reuşitei şcolare ponderea factorilor intelectuală este destul de însemnată, cca 50% din varianta rezultatelor şcolare fiind pusă pe seama inteligenţei. Restul de 50% este pusă pe seama factorilor nonintelectuali de personalitate, precum şi condiţiilor de organizare a activităţii şcolare, metodelor de predare.

Deficienţele în percepţiile vizuale, auditive sau tulburările limbajului oral pot determina pregătirea incomplectă a copilului pentru învăţarea citirii. Insuficienţa dezvoltare a orientării şi a structurii spaţiale a funcţiei simbolice a limbajului, a înţelegerii masajelor verbale pot fi cauze ale imaturităţii pentru citire.

Planul psihic suportã la vârsta adolescentei prefaceri profunde.Este vorba de acele transformãri care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.Desi traseele pe care evolueazã acest proces sunt sinuoase, complicate, presãrate cu numeroase bariere si dificultãti, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai nãvalnic, cu devansãri spectaculoase, dar si cu întârzieri descurajante, la sfârsitul acestui proces ne vom afla în fata prezentei unor structuri psihice bine închegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntãri dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilãriei si cele solicitate de noile cadre sociale în care actioneazã adolescentului si cãrora el trebuie sã le facã fatã, dintre aspiratiile sale mãrete si posibilitãtile încã limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreste societatea de la el

si ceea ce dã el sau poate sã dea, dintre ceea ce cere el de la viatã si ceea ce îi poate oferi viata. Din dorinta de a iesi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul îsi întrece prietenii în comportamente sociale si deviante.

Pentru a preveni sau pentru a corecta comportamentul deviant putem spune ca este util sa sa luam in seama conditionarea, ca ansamblu de operatii asociative prin care se provoaca un nou comportament la animal sau la om; in cazul adolescentilor, al elevilor, noi putem lua in seama coditionarea care este o tehnica utilizata in mod curent in terapeutica psihiatrica pentru tratarea unor nevroze, dezintoxicarea alcoolicilor sau vindecarea copiiilor de frica, enurezie, balbiiala sau de insomnie, ducand la ceea ce se numeste o terapie comportamentala.