Cap. 1. Aspecte teoretice privind turismul

Turismul se prezintă ca o activitate complexă, cu o multitudine de faţete, cu încărcătură economică semnificativă, poziţionată la

intersecţia mai multor ramuri şi sectoare din economie. El a devenit în prezent o ramură importantă a economiilor naţionale şi mondiale

1.1.Conţinutul şi particularităţile turismului

Turismul este considerat, în primul rând, o formă de recreere alături de alte activităţi şi formule de petrecere a timpului liber.

Definiţia turismului ca formă de recreere, alături de alte forme de petrecere a timpului liber, este foarte vagă. Multe aspecte nu

sunt avute în vedere. Acestea sunt surprinse în definiţia dată de către Organizaţia Mondială de Turism.

Un alt mod de a defini turismul este acela în care este considerat o activitate umană, care cuprinde utilizarea resurselor şi

interacţiunea cu alte persoane, economii şi medii.

Turismul este definit drept activităţile desfăşurate de persoane pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara

reşedinţei obişnuite pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an, în scop de loisir, afaceri sau alte motive.

În primul rând, turismul este definit ca fiind ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă

localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a

face sport, pentru odihnă sau tratament.

Din altă perspectivă, turismul include un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de

agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată

limitată de timp, precum şi prin industriile adiacente care concură la satisfacerea nevoilor de consum turistic1.

1

1

Primele definiţii luau în calcul doar activităţile prin care omul îşi petrece timpul liber, dar nu se evidenţia faptul că anterior

acestor activităţi există altele de organizare a petrecerii timpului liber. De asemenea, este evidenţiat faptul că turistul poate alege în a-şi

organiza singur activităţile sau poate apela la organizaţie specializată. Tot prin turism este avută în vedere şi industria creată pentru

satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi

conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Sintetizând cele spuse mai sus, turismul reprezintă ansamblul de activităţi, desfăşurate pe durata călătoriilor, în locuri situate în

afara celor de viaţă normală, pentru o perioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an, în scop de loisir, afaceri sau alte motive, şi care au un

impact economic şi social asupra locurilor vizitate şi asupra vizitatorilor.

Turismul, ca fenomen economico-social, a apărut şi a evoluat în legătură directă cu procesul general de dezvoltare a societăţii,

reflectând prefacerile din interiorul acesteia. Până la începutul secolului al XX-lea, turismul a constituit un privilegiu al unor pături sociale

cu venituri ridicate, având o desfăşurare sporadică şi limitată în timp şi spaţiu, din cauza dificultăţilor tehnice legate de infrastructură şi

mijloacelor de transport, conflictelor regionale. În ultimele decenii ale secolului trecut, prin dezvoltarea generală a economiilor naţionale cu

impact asupra veniturilor populaţiei, a infrastructurii şi democratizarea turismului, au crescut substanţial călătoriile turistice, iar activitatea

turistică a înregistrat o asemenea amploare, încât, în zilele noastre, poate fi caracterizată ca un fenomen economic şi social cu caracter de

masă. Astfel, turismul s-a transformat dintr-un fenomen sporadic şi elitist într-unul curent şi a devenit un mod de viaţă pentru o mare parte

din populaţia ţărilor aflate la un nivel ridicat de dezvoltare economică şi una din componentele majore ale civilizaţiei contemporane.

Turismul este, de asemenea, un fenomen sensibil la evoluţia economică şi socială. Industrializarea şi progresul tehnic din

secolele XVIII-XIX au determinat o dezvoltare rapidă a mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie cu consecinţe benefice în

amplificarea traficului de călători, în dezvoltarea industriei hoteliere şi a activităţii de turism în general. De asemenea, acest fenomen este

sensibil la crize, maladii, catastrofe. În astfel de cazuri, venitul oamenilor este cheltuit în alte probleme, iar turismul este ignorat. Catastrofele

poate afecta infrastructura generală şi specifică sau obiectivele turistice, făcând astfel imposibil de practicat turismul. Maladiile devin o

barieră de neînlăturat, deoarece ţările afectate de acestea sunt ocolite de turişti de teamă să nu fie contaminaţi.

2

Ca activitate socială, turismul, pe de o parte, sprijină unele pături determinate de populaţie (categorii de populaţie cu venituri

modeste, pensionari, handicapţi, bolnavi, persoane de vârsta a III-a, tineri) ale căror călătorii în scopuri turistice sunt finanţate, parţial sau

uneori chiar integral, de sindicate, de casele de asigurări sociale, fundaţii, prin măsuri sociale. Pe de altă parte, turismul contribuie la

îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, refacerea forţei de muncă, utilizarea mai bună a forţei de muncă şi asigurarea unui venit

individual.

În cadrul activităţii sociale se încadrează şi funcţia culturală a turismului, cognitivă, educativă şi instructivă, dar şi de

evidenţiere a identităţii culturale şi etnice a popoarelor, de revitalizare a tradiţiilor etnoculturale ale lor şi de păstrare a acestor moşteniri.

Turismul devine şi un mesager al păcii, al toleranţei culturale şi politice, al îmbunătăţirii şi strângerii relaţiilor dintre state şi popoare.

Turismul este un fenomen complex, deoarece în călătoriile lor, turiştii consumă o serie de bunuri şi servicii. Acestea sunt

produse de ramuri distincte ale economiei. Conform acestei realităţi, în clasificările consacrate ale ramurilor economiei nu se regăseşte o

industrie a turismului. Industria turismului este definită ca fiind “ansamblul activităţilor de natură economică ce pun la dispoziţia turiştilor

bunuri şi servicii destinate satisfacerii nevoilor specifice ale acestora, pe durata călătoriei sau legate de aceasta”. O definiţie mai elaborată a

apărut un an mai târziu, prezentând parţial aspectele caracteristice unei industrii. Astfel, industria turistică reprezintă: „totalitatea activităţilor

desfăşurate de firmele sectorului de stat şi privat, care colaborează petnru furnizarea produsului turistic. În funcţie de elementele componente

ale produsului turistic, ea se divide în: industria călătoriilor, industria hotelieră, industria de alimentaţie, industria de loisir”.

Se remarcă, pe de o parte, conţinutul complex al industriei turistice şi, pe de altă aprte, interferenţa cu alte domenii ale

economiei, ceea ce măreşte dificultatea evaluării cu exactitate a dimensiunilor şi aportului economic al acesteia. Totodată, datorită

complexităţii şi naturii sale specifice, industria turistică nu poate fi totdeauna şi suficient definită în termeni de bunuri şi servicii oferite ci,

mai degrabă, în tipuri de consumatori şi timp lucrat.

3

1.2.Contribuţia turismului la dezvoltarea economică, socială şi culturală

Dezvoltarea turismului atât ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut şi instructiv a timpului liber, cât şi ca activităţi

prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei călătorii turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizaţiei actuale, cu largi

perspective de evoluţie, fiind concomitent consecinţa şi cauza unor mutaţii economice, sociale şi culturale. De aceea pentru a releva situaţia

actuală a turismului, importanţa acestei activităţi în cadrul societăţii contemporane, turismul va fi abordat pe plan economic, social şi

cultural, prezentând multiplele valenţe ale acestuia şi locul ocupat de el în viaţa economico-socială.

1.2.1.Turismul şi dezvoltarea economică

Turismul ca fenomen are puternice incidenţe asupra economiei şi societăţii unei ţări, rolul său putând fi privit prin prisma

numărului de persoane fizice consumatoare, dar şi producătoare de produse turistice. Rolul turismului se manifestă pe multiple planuri şi în

relaţie cu toate componentele vieţii economice. Acest rol economic trebuie analizat din următoarele puncte de vedere: ca variantă de

dezvoltare a comerţului, fiind o ramură aducătoare de valută ce contribuie la echilibrarea balanţei de plăţi; ca activitate ce poate contribui la

dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naţionale prin interdependenţa acestuia cu diverse domenii de activitate; ca domeniu ce contribuie la

crearea PIB, în unele ţări fiind chiar principala activitate din cadrul economiei; ca generator de locuri de muncă în special în zone cu industrii

slab dezvoltate şi acolo unde şomajul este ridicat. Încadrat în sectorul terţiar al economiei naţionale, turismul joacă rolul unui barometru care

măsoară cu stricteţe evoluţia acesteia, fiind afectat direct de schimbările care au loc în economie. Are un rol dublu, care cuprinde

următoarele aspecte:

rolul economic direct, care constă în crearea unor venituri care alimentează venitul naţional; acestea contribuie la dezvoltarea

economică şi socială a localităţilor şi regiunilor introduse sau aflate deja în circulaţia turistică;

rolul economic indirect, care presupune stimularea dezvoltării altor ramuri ale economiei naţionale, care sprijină la rândul lor

desfăşurarea activităţii de turism - transporturi, telecomunicaţii, comerţ, etc.,

4

Rolul economic direct al turismului se manifestă prin aportul său la crearea PIB. WTTC a publicat un clasament alfabetic al

contribuţiei turismului la PIB pentru toate ţările din Europa (vezi anexa 1). Potrivit datelor furnizate de Consiliul Mondial al Turismului şi

Călătorilor (WTTC), România se plasează pe penultimul loc în Europa în ceea ce priveşte contribuţia veniturilor realizate din turism la

Produsul Intern Brut. În timp ce în România aceste venituri au acoperit, în 2009, doar 5,8% din PIB, în Croaţia (lider european), aceste

venituri au asigurat 25,5% din PIB (vezi fig. 1). Acest lucru denotă faptul că turismul poate fi o sursă importantă de venituri dacă potenţialul

ţării respective este valorificat corect şi dacă se acordă atenţia necesară descoperirii continue de noi forme de atragere a turiştilor.

Turismul nu este numai creator de PIB, ci are şi o contribuţie importantă la realizarea valorii adăugate. Prin specificul său –

activitate de servicii, consum mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate – turismul participă la crearea VA într-o proporţie superioară

ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.

Fig. 1 - Contribuţia turismului la PIB

Potrivit unor date furnizate de Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC), China, India şi SUA deţin primele locuri

în anul 2009, în ceea ce priveşte numărul total de angajaţi în turism (vezi anexa 2 ).

Efectele indirecte ale rezultatelor economice ale câtorva domenii de activitate economică, derivate din dezvoltarea turismului

sunt:

În sectorul comercial (dezvoltarea reţelei comerciale şi de alimentaţie în scopul satisfacerii cererii de mărfuri solicitate de turişti);

În sectorul industriei alimentare în scopul livrării de produse agroalimentare şi băuturi, conform necesarului turistic din zone;

5

În sectoarele de prestări servicii în general, de care beneficiază turiştii (transport urban şi interurban, poştă, telefon, telegraf, frizerii,

coafor, servicii reparaţii-întreţinere, etc.);

În sectoarele care oferă amenajările de infrastructură generală şi turistică (reţeaua de drumuri, aprovizionarea cu apă şi energie,

lucrări de sistematizare teritorială etc.).

Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă şi o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi în special a

celor naturale: frumuseţea peisajelor, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă. Turismul este capabil să asigure

prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai puţin

bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante şi atractive resurse turistice naturale şi antropice. Multe zone din lume nu

posedă resurse valoroase din punct de vedere economic. Dar frumuseţea peisajelor, obiceiurile, monumentelor istorice şi culturale oferă

acestor locuri posibilitatea de a obţine un venit din exploatarea resurselor existente. Dacă potenţialul turistic este exploatat corect, se pot

obţine venituri însemnate, ca o alternativă a lipsei altor tipuri de resuse. Datorită acestui fapt este considerat o pârghie de atenuare a

dezechilibrelor interregionale. Există ţări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar şi ţări cu o

economie dezvoltată (Franţa 10,9% PIB, Elveţia 12,6% PIB) care au ponderi ridicate ale activităţii turistice în PIB. Faţă de această situaţie,

în România, turismul contribuie cu 5,8% la realizarea PIB.

Turismul face parte din structura comerţului invizibil mondial, reprezentând una dintre principalele componente ale acestuia.

Comerţul invizibil se materializează şi formează “balanţa invizibilă” sau “balanţa serviciilor”, componentă importantă a balanţei de plăţi

externe a une ţări. În cadrul balanţei serviciilor, încasările şi cheltuielile provenite din activitatea turistică se înregistrează în contul balanţier

numit “călătorii”.

1.2.2.Turismul şi dezvoltarea social-culturală

Pe lângă consecinţele economice, turismul are şi o profundă semnificaţie socio-umană. Una din cele mai importante funcţii ale

turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenararea capacităţii de muncă a populaţiei, atât prin formele de

6

odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată turismul reprezintă un mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de

instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor.

Aşadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci şi la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor.

“Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoaşterii; la fiecare pas mori şi învingi de bucurie, ineditul te face să renaşti, natura te

reînalţă pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”2. Turismul se afirmă şi ca un important mijloc de utilizare a timpului liber,

exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale.

Impactul pozitiv al turismului asupra culturii se reflectă în mai multe aspecte. Unul ar fi valorificarea corectă a resurselor. Acest

lucru presupune protecţia şi conservarea patrimoniului printr-o eşalonare corectă a numărului de vizitatori în funcţie de capacitatea de suport

a obiectivului/mediului; un rol fundamental revine aici managementului practicat la nivelul localităţilor: gestiunea durabilă a spaţiului şi

corelarea cu indicatorii de suport trebuie să fie mereu în centrul preocupărilor dacă se intenţionează desfăşurarea unei activtăţi turistice pe

termen lung. Alt aspect în care turismul influenţează cultura este acela de punere în valoare a comunităţilor locale, făcându-le cunoscute la

nivel regional, naţional sau internaţional. Prin efectuarea de călătorii care nu au drept scop principal componenta culturală, turiştii se

conectează involuntar la realităţile locale şi preiau înformaţiicu caracter general sau particular, pe care le utilizează la locurile de reşedinţă.

Unicitatea culturală a spaţiilor este indiscutabilă. Cu toate acestea, sunt o serie de aspecte care se întrepătrund şi care sunt comune uneori şi

unor localizări aflate la mii de kilometri depărtare. Prin turism, se realizează frecvent contactul între culturi, schimbându-se informaţii între

comunitatea gazdă şi turişti.

1.3.Tendinţe în dinamica turismului

Evoluţia, atât a turismului, cât şi a turismului internaţional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendinţă de creştere

datorită influenţei factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul internaţional are, în această situaţie, cea mai importantă

2

7

creştere datorită dorinţei oamenilor de a vizita alte ţări, de a cunoaste alte civilizaţii, obiceiuri dar şi datorită progresului tehnic înregistrat în

domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide şi mai confortabile pe distanţe din ce în ce mai lungi.

În ultimii ani, în domeniul turismului s-au manifestat mai multe tendinţe, atât la nivelul dimensiunilor activităţii turistice, cât şi

la nivelul structurii acesteia.

Numărul călătoriilor în scop turistic a crescut semnificativ. Creşterea numărului turiştilor are loc datorită democratizării

turismului, demonstrată de participarea unor grupuri sociale cu posibilităţi materiale mai reduse ca urmare a creşterii nivelului de trai. O altă

cauză a creşterii numărului persoanelor care călătoresc în scop turistic este participarea tuturor categoriilor de vârstă, inclusiv creşterea

numărului persoanelor în vârstă. Pensionarii din America, Canada şi Japonia călătoresc din ce în ce mai des. Jumătate din pensionarii dornici

de vacanţe călătoresc acum cu nepoţii lor, acest lucru indicând un nou segment de turism multigeneraţional.

Piaţa turistică s-a lărgit prin apariţia unor ţări sau regiuni de destinaţie turistică ce practică preţuri mai mici şi cu un

potenţial turistic mai puţin cunoscut. Numărul ţărilor destinaţii turistice s-a mărit datorită inversării fluxurilor turistice prin intrarea în

circuitul turistic a unor ţări care înainte erau doar furnizoare de turişti. O alfel de ţară este Turcia, care la Târgul de Turism desfăşurat la

Palatul Parlamentului în martie 2010, a fost în topul preferinţelor turiştilor datorită reducerilor de 25-30% oferite în cazul circuitelor

turistice.

Se previzionează că sosirile internaţionale de turişti să atingă 1,56 miliarde în 2020 cu o creştere medie anuală de 4,1%. Se

estimează că vor creşte călătoriile pe distanţe lungi (de la 18% la 24% în 2020) în detrimentul călătoriilor inter-regionale.

Internaţionalizarea turismului prin creşterea ponderii turiştilor străini în volumul total al turiştilor va conduce la creşterea

dimensiunilor activităţii turistice. După cum estimează şi WTO, în perioada 2010-2020, zona Asia-Pacific îşi va dubla numărul de sosiri

8

internaţionale şi va devansa în ceea ce priveşte cota de piaţă continentul american (vezi figura 2). Cea mai mare rată de creştere anuală o are

zona Orientului Apropiat, aceasta dublându-şi numărul de sosiri internaţionale în acelaşi interval. Repartizarea sosirilor internaţionale pe

regiuni geografice confirmă poziţia de lider a Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi de continentul

american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat şi sudul Asiei.

Din punctul de vedere al schimbărilor structurale, o tendinţă în domeniul turismului este aceea a diversificării formelor de

turism, cum ar fi apariţia a noi forme cum ar fi: ecoturismul, agroturismul, foto-safari, etc. O dată cu dezvoltarea transportului, distanţele

mari nu mai sunt o problemă. Turiştii preferă destinaţii cât mai îndepărtate pentru a putea vizita atracţii turistice cât mai variate şi mai

inedite. Numărul oamenilor care vizitează locuri sau specii protejate prin lege sau în pericol de dispariţie a crescut. De la călătorii pentru a

vedea foci şi urşi polari, la expediţiile în păduri tropicale, mulţi călători au ca prioritate vizitarea acestor locuri înainte să fie degradate

iremediabil. Croazierele vor fi la mare căutare în rândul turiştilor dornici de relaxare. De asemenea, pretenţiile pe care le vor avea oamenii de

la experienţa zborului, oferită de companiile aeriene, vor creste. Răspunzând nevoilor, multe companii aeriene au dezvoltat mai multe

opţiuni de zbor şi mai multe clase de zbor care beneficiază de servicii mai pretenţioase pentru turismul de lux. Acestea includ Clasa Intâi şi

Clasa Business, dar şi secţiuni mai înalte, noi şi îmbunătăţite, în avioane introduse de lideri precum Singapore Airlines şi Emirates Airlines.

În plus, există o varietate de noi alternative la zborurile tradiţionale, care oferă o mai mare flexibilitate călătorului de lux. Principala

alternativă este disponibilitatea crescută a zborurilor regionale şi a taxiurilor aeriene.

O altă tendinţă foarte bine dezvoltată în ultimul timp este dezvoltarea turismului pentru recreere, în special cel de sfărşit de

săptămână (distanţă mică şi durată scurtă). Stilurile de viaţă stresante şi evoluţia turismului online au dat naştere călătorilor care aleg

excursii din ce în ce mai scurte în fiecare an, deseori rezervate pe ultima sută de metri.

Ceea ce poate fi observat foarte bine în ultimul timp este faptul că mulţi turişti îşi rezervă şi îşi plătesc din faţa calculatorului

biletele de avion, camera la hotel. Toate aceste lucruri vor conduce la o diminuare a rolului agenţiilor de turism care vor deveni, în timp,

doar consultanţi cu privire la destinaţiile de călătorie. Turistul va putea să-şi alcătuiască vacanţa ideală mergând la o agenţie de turism şi

spunând ce şi-ar dori să facă în vacanţă. I se vor oferi diferite alternative, iar el să-şi aleagă dintre acestea.

9

1.4.Principalele coordonate ale turismului în România

Pentru a releva situaţia actuală a turismului românesc, importanţa acestei activităţi în cadrul societăţii româneşti contemporane,

vom aborda turismul pe plan economic, social-cultural şi ecologic, încercând să prezentăm valenţele multiple ale acestuia şi locul ocupat de

el în viaţa economico-socială a României.

Caracterul de ramura de interferenţă si sinteza al turismului face ca acesta să fie impulsionat şi stimulat în dezvoltarea sa de

situaţia diverselor ramuri economice ale economiei naţionale, şi în acelaşi timp, face ca turismul să exercite la rândul său, numeroase

influenţe pozitive, atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

Pentru a reliefa importanţa economică a turismului românesc, ca ramura distinctă a economiei naţionale, încadrată în sectorul

terţiar, vom folosi criteriile precizate de literatura de specialitate:

ponderea populaţiei ocupate în unităţile şi instituţiile cu profil turistic în totalul populaţiei ocupate a ţării;

în casările din turism sau contribuţia acestuia la crearea produsului intern brut;

investiţiile în turism.

Cap. 2. Turismul în judeţul Timiş

După ce am determinat importanţa pe care o are turismul în economia mondială, în general, şi în cea a României în special, vom

particulariza situaţia turismului din ţară la judeţul Timiş pentru a putea analiza mai uşor potenţialul turistic existent care este nevalorificat,

evoluţia reţelei unităţilor de cazare şi circulaţia turistică. Astfel vom avea o privire de ansamblu asupra fenomenului turistic în această

10

regiune şi vom putea previziona numărul turiştilor din perioada următoare celei analizate şi oferi soluţii pentru o mai bună exploatare a

potenţialului turistic existent.

2.1.Localizare şi caracterizare fizico-geografică

Judeţul Timiş este cel mai vestic judeţ al României, ceea ce îi conferă o poziţie geografică privilegiată în raport cu Europa de

Vest. Judeţul se învecinează la vest cu Ungaria (judeţul Csongrad), la sud-vest cu Serbia (provincia Voivodina) şi cu judeţele Arad la nord,

Caraş-Severin la sud şi Hunedoara la est. Suprafaţa judeţului este de 8696,7 km², ceea ce reprezintă 3,65% din suprafaţa ţării, ocupând ca

întindere locul întâi pe ţară.

Judeţul Timiş avea la 1 iulie 2008 o populaţie de 674533 locuitori, din care 48% bărbaţi şi 52% femei şi o densitate de 77,6

loc/km² sub media naţională de 90,2 loc/km². Gradul de urbanizare al judeţului este de 62,9%, judeţul numărând zece localităţi urbane: un

municipiu reşedinţă de judeţ (Timişoara), un municipiu (Lugoj) şi opt oraşe (Sânnicolau-Mare, Jimbolia, Buziaş, Făget, Deta, Ciacova,

Recaş şi Gătaia), 89 comune şi 313 sate.

O pondere însemnată a populaţiei judeţului era ocupată în agricultură, reprezentând 27,6% din total. În ceea ce priveşte populaţia

ocupată din industrie, aceasta reprezenta, în 2008, 21,9% din totalul populaţiei ocupate, în timp ce în domeniul construcţiilor activau 5,6%

din total. Rata şomajului în judeţul Timiş este scăzută (1,6% în 2007) aflându-se atât sub media regională (3,3%), cât şi sub media naţională

(7,3%), judeţul confruntându-se cu problema şomajului prea scăzut şi a dezechilibrului între cerere şi ofertă. Sporul natural al populaţiei,

deşi cel mai ridicat din regiune este totuşi negativ (-1,5‰), cauzat de o natalitate în scădere şi o mortalitate generală ridicată. Soldul

migratoriu total al populaţiei este pozitiv (2,4‰) şi cel mai mare din Regiunea Vest, atrăgând o populaţie însemnată din judeţele mai slab

dezvoltate ale regiunii (Hunedoara, Caraş-Severin), dar pierzând prin migraţie externă, mai ales ca urmare a fenomenului de „brain drain”.

Agricultura reprezintă a treia ramură economică a judeţului Timiş, atât din punct de vedere al populaţiei ocupate, cât şi în ceea ce

priveşte contribuţia la formarea Produsului Intern Brut al judeţului. Potenţialul agricol pe care îl are judeţul Timiş este remarcabil, datorită

suprafeţelor agricole întinse (80,4% din suprafaţa judeţului) şi a solurilor de foarte bună calitate. Deşi în prezent acesta este subvalorificat, se

11

prognozează însă că în viitor să devină una dintre cele mai atractive oferte de cooperare economică a judeţului Timiş pentru investitorii

străini.

Ponderea cea mai însemnată în producţia totală a judeţului (70%) o deţine industria prelucrătoare, cu principalele ramuri ale

acesteia, industria alimentară, industria chimică, industria textilă, industria de prelucrare a metalului şi a lemnului. Alte sectoare importante

sunt industria pielăriei şi încălţămintei şi industria constructoare de maşini şi echipamente.

2.2.Potenţialul turistic al judeţului Timiş

Potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se

pretează unei amenajări pentru vizitare şi primirea călătorilor. După conţinutul lor, atracţiile turistice se împart în două categorii: atracţii

naturale şi atracţii antropice.

2.2.1.Potenţialul turistic natural

Potenţialul turistic natural cuprinde ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural, prin componentele sale – relief, climă,

hidrografie, vegetaţie, faună, monumente naturale, rezervaţii -, pentru petrecerea vacanţei şi respectiv pentru atragerea unor fluxuri turistice.

Astfel, relieful judeţului Timiş este destul de variat, având drept formă de relief predominantă câmpia (Câmpia de Vest cu

subunităţile ei) care acoperă partea vestică şi centrală a judeţului şi pătrunde sub forma unor golfuri în zona deluroasă. Aceasta din urmă este

reprezentată de dealurile Banatului şi Crişanei (Dealurile Lipovei, Dealurile Surducului şi Dealurile Pogănişului) şi se continuă spre est cu

relief montan reprezentat de Munţii Poiana Ruscă.

Datorită poziţiei sale, judetul Timiş se încadrează în climatul continental de tranziţie cu influente ale climatului

submediteranean, iar diversitatea şi neregularitatea proceselor atmosferice îi este caracteristică. Temperatura medie anuală a aerului

depăşeşte 11ºC în câmpie şi 10ºC în dealurile Lipovei. Maxima absolută a fost înregistrată în anul 1952 la Teremia Mare 42ºC, iar minima

12

absolută, în anul 1963, în Timisoara, -35,5ºC. Cantitatea medie anuală de precipitaţii se ridică la 500 – 700 mm/an.Vântul bate în câmpie

dominant spre nord. Frecvente sunt vânturile din N-E, uneori înregistrându-se furtuni cu caracter ciclonic dinspre V-S-V.

Teritoriul judeţului Timiş este străbătut de la est la sud-vest de râurile Bega şi Timiş. În nord îşi urmează cursul, de la est spre

vest, râurile Mureş şi Aranca. Lacurile judeţului sunt de suprafeţe şi adîncimi mici (Lacul Pogîniş, Lacul Surduc, Lacul Bârzava, etc). Există

şi două lacuri cu apă caldă de peste 20ºC la Rădmăneşti şi Forocici. Afluenţii Timişului: Pogăniş, Bârzava - au debite ridicate, cu variaţii

mari de nivel. În nord, de la est la vest, îşi urmează cursul Aranca - vechiul braţ al Mureşului.

Râul Bega izvorăşte din Munţii Poiana Ruscă şi se varsă în râul Tisa după un traseu de 244Km, fiind cel mai sudic afluent al

acestuia. De la Făget, Bega este canalizată. De la Timişoara până la vărsare, Bega este canal navigabil pe o distanţă de 115km. Canalul Bega

are o importanţă economică notabilă pentru Timişoara, făcând legatura - prin sisteme de canale europene - cu Marea Neagră, Marea

Adriatică şi Marea Nordului.

Vegetaţia este caracteristică silvostepei banaţene. Pădurile sunt puţine, fiind distruse în decursul anilor, pentru lemn şi pentru

obţinerea de teren arabil. În partea estică predomină pădurile cu brad, molid şi fag. Se mai găsesc şi mici păduri de stejar, plopi şi salcii în

lunci. Vegetaţia de mlaştini şi lacuri cuprinde papură, stuf şi nufăr. Pe cuprinsul oraşului Timişoara sunt peste 100 ha de parcuri cu specii

rare: stejari seculari, tei cu frunze crestate, platani, majoritatea în Parcul Copiilor. O impresionantă colecţie de trandafiri se găseşte în Parcul

Rozelor, iar specii de arbori în Parcul Central.

Fauna judeţului Timiş în zona de stepă şi silvostepă cuprinde rozătoare - popândăul, hârciogul, iepurele de câmp şi păsări -

dropia şi prepeliţa. În pădurile de la Pişchia, Biniş, Hodos, mamiferele sunt reprezentate de mistreţ, căprior, vulpe, dihor, nevăstuică, veveriţă

şi cerb lopătar. Dintre păsările de apă, cele mai reprezentative sunt raşele şi gâştele sălbatice, egretele şi lişiţa. Fauna acvatică este bogată în

mreană şi crap.

În subsolul judeţului Timiş se găsesc zăcăminte de lignit (Sinersig), bazalt (Lucaret - Sanovita), mangan (Pietroasa), argilă

(Biled, Cărpiniş, Jimbolia, Lugoj, Sînnicolau Mare), ţiţei şi gaze (în zona de vest a judeţului), nisip (Sag), nisip pentru sticlă (Grosi - Făget,

Tomeşti şi Gladna). Se exploatează, de asemenea ape minerale la Buziaş, Calacea, Ivanda, Bogda şi Timişoara.

13

Peşteri : Peştera de la Româneşti (la 13 km de Făget), Peştera albastră, lângă Pietroasa, (la 12 km de Făget), Peştera "Stânca lui

Florian", lângă Tomeşti, (la 17 km de Făget).

Rezervaţii şi monumente ale naturii: Parcul Dendrologic de la Bazoş, Sărăturile Diniaş, Pădurea Cenad, Pădurea Bistra din

localitatea Ghiroda, Pădurea Dumbrava din zona băilor Buziaş, Insulele de la Igriş aflate pe teritoriul comunei Sânpetru Mare, Insula Mare

Cenad.

În ciuda faptului că judeţul Timiş are potenţial turistic natural dezvoltat, acesta nu este valorificat la adevărata valoare. Multe din

atracţiile turistice care ar putea atrage numeroşi turişti nu sunt amenajate turistic.

2.2.2.Potenţialul turistic antropic

Potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemente de cultură, istorie, artă şi

civilaţie, tehnico-economice şi socio-demografice care, prin caracteristicile lor, atrag fluxurile de turişti.

Cultura judeţului Timiş se caracterizează printr-o intensă viaţă culturală şi spirituală. Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Teatrul

German de Stat, Teatrul de Stat Csiky Georgely, Teatrul pentru Copii şi Tineri Merlin, Filarmonica "Banatul", Fundaţia "Teatrul Nud",

Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, Opera Naţională Română, precum şi alte instituţii de profil au influenţe puternice în

formaţiunea culturală a timişenilor.

Vestigiile istorice şi culturale sunt prezentate succint mai jos.

-    Bastionul Cetăţii - Timişoara, unul dintre puţinele fragmente care se mai pot vedea din cetatea de tip Vauban, ridicată de imperiali in sec.

XVIII. Bastionul, construit între 1730 - 1733, este format din ziduri masive de caramidă;

-    Primăria Veche - Timişoara, una dintre cele mai însemnate clădiri ale sec. XVIII, impresionantă prin eleganţa liniilor şi armonia

proporţiilor. A fost construită în stil baroc între 1731 - 1734. În pofida modificărilor ulterioare, se mai poate vedea imaginea vechii steme a

oraşului;

-    Ruinele cetăţii Morisena - Cenad (sec. X);

14

-    Ruinele cetătii Ciacova - (la 32 km de Timişoara), construită între 1390-1394, astăzi se mai păstrează un turn de apărare înalt de 30m;

-    Ruinele fortăreţei feudale - Margina (sec. XVII, la 48 km de Lugoj);

-    Casa prinţului Eugeniu de Savoya - Timişoara, construită în 1717, deasupra intrării existând o frumoasă pictură murală;

-    Prefectura Veche - Timişoara, construcţie în stil baroc între 1752-1754, cu faţadă bogat decorată.

-    Castelul Huniazilor - Timişoara, construit de Iancu de Hunedoara intre 1443-1447 (pe locul vechiului castel ridicat de regele Carol

Robert d'Anjou). A fost restaurat in 1852, când i s-au adăugat elemente caracteristice Romantismului. În prezent este considerat cel mai

vechi monument al Timişoarei. Azi găzduieşte Muzeul de istorie al Banatului;

-    Castelul Regal - Banloc (la 45 km de Timişoara);

-    Palatul Dicasterial - Timişoara, clădire monumentala ridicata intre 1850-1854, in stilul Renaşterii italiene timpurii. Astăzi, găzduieşte

Tribunalul Judeţean;

-    Palatul Episcopal Romano Catolic - Timişoara, construit intre 1734-1752, in stil baroc;

-    Muzeul Banatului - Timişoara, înfiinţat în 1872, unul dintre cele mai vechi şi mai mari instituţii de acest fel din ţară. Cuprinde secţii de:

istorie (care înfăţişează evoluţia vieţii în această regiune), ştiinţele naturale (care prezintă fauna şi flora Banatului, şi include o bogata

colecţie de păsări, una dintre cele mai complete din România), arta (cu lucrări de pictură aparţinând şcolilor italiană, olandeză, flamandă,

germană, franceză si românească, cu grafică şi sculptură), etnografie (care înfăţişează cultura materială şi spirituală a populaţiei româneşti şi

a naţionalităţilor conlocuitoare: şvabi, maghiari, sârbi, bulgari);

-    Muzeul etnografic la svabilor - Giarmata (la 14 km de Timişoara);

-    Muzeul folcloristului Bela Bartok - Sânnicolau Mare;

-    Casa memoriala 'Traian Vuia" - Traian Vuia (la 21 km de Lugoj), loc natal al aviatorului şi inventatorului român (1872-1953);

-    Casa muzeu a poetului german Nikolau Lenau - Lenauheim (la 53 km de Timişoara).

Multe dintre aceste vestigii sunt implicate în proiecte de reamenajare sau restaurare. Prin acest lucru este demonstrat interesul

autorităţile publice din judeţ pentru dezvoltarea turismului istoric.

Judeţul cuprinde, de asemenea, multe edificii religioase, cum ar fi:

15

-    Catedrala Ortodoxă - Timişoara, cu turle zvelte şi acoperişul frumos colorat, înalţată între 1934-1946, ca o împletire a stilului bizantin cu

cel din nordul Moldovei. Include un muzeu de artă medievală, cu o valoroasă colecţie de icoane;

-    Catedrala Romano-Catolică - Timişoara, ridicată în stil baroc între 1737-1773, are o frumoasă decoraţie interioară;

-    Mânăstirea Săracă - Şemlacu Mic (la 55 km de Timişoara), comuna Gătaia;

-    Mânăstirea Parţos - (la 62 km de Timişoara), comuna Banloc, întemeiată în sec. XIII.

-    Catedrala ortodoxă sârbă - Timişoara (1744-1748), cu pictură de mare valoare;

-    Sinagoga din cetate - Timişoara (1862-1865), cu influenţe ale stilului maur;

-    Catedrala ortodoxă - Lugoj (1759-1766);

-    Biserica din lemn - Povargina (la 5 km de Făget).

Multitudinea de stiluri (bizantin, baroc, maur) în care sunt realizate aceste lăcaşe de cult este o dovadă a multiplelor dominaţii

străine care au stăpânit de-a lungul timpului acest teritoriu.

Din cele prezentate mai sus, putem observa că potenţialul turistic natural şi antropic al acestui judeţ este destul de dezvoltat

pentru a oferi posibilitatea, ca printr-o exploatare potrivită, să devină o sursă importantă de venit.

2.3.Analiza infrastructurii generale şi specifice

Pentru a se putea realiza o analiză cât de cât precisă a dimensiunii fenomenului turistic în judeţul Timiş, este necesar, în opinia

mea, să se realizeze o analiză asupra dotării judeţului cu infrastructură generală şi specifică.

2.3.1.Infrastructura generală

Infrastrucutra generală este compusă din reţeaua de căi rutiere, feroviare, aeriene şi de telecomunicaţii. Reţeaua de căi rutiere.

Transporturile rutiere ocupă un loc încă important pe piaţa călătoriilor turistice, deopotrivă interne şi internaţionale. În multe ţări, ele

16

reprezintă forma dominantă de deplasare în călătoriile interne, întrunind 60-70% din opţiuni şi adeseori pentru cele efectuate în afara

graniţelor. Transporturile rutiere se realizează prin intermediul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor. Reţeaua de căi rutiere este bine

dezvoltată, având o lungime de 2858 de km, ceea ce situează judeţul pe locul I în ţară în ierarhia lungimii drumurilor publice. Judeţul Timiş

este traversat de două importante drumuri europene, E 70, care intră în ţară din Serbia-Muntenegru pe la punctul de trecere frontieră Stamora

Moraviţa şi face legătura, prin Timişoara, cu sudul ţării şi cu capitala, Bucureşti şi, E 671, care traversează judeţul de la nord la sud,

asigurând o bună legătură cu Ungaria, repectiv Europa Centrală.

Acţiuni ample de îmbunătăţire a calităţii infrastructurii de circulaţie, precum şi de dezvoltare a reţelei existente au fost demarate,

în ultimii ani, de către autorităţile administraţiei publice. Astfel, este în curs de pregătire proiectul de realizare a autostrăzii Nădlag - Arad -

Timişoara – Bucureşti care va conecta partea de vest a ţării la culoarul de circulaţie rutieră 4 pan-european. Trebuie menţionat că judeţul

posedă o reţea de drumuri care îi permite să facă o joncţiune între România şi ţările vecine ce se află în zona judeţului, astfel:

- DN 6 - Vama Cenad (Ungaria),

- DN 59A - Vama Jimbolia (Serbia),

- DN 59 - Vama Moraviţa (Serbia),

- DJ 582B - Punct Control Trecere Frontieră Vâlcani (Serbia),

- DJ 594A - Punct Control Trecere Frontieră Lunga (Serbia),

- DJ 593 - Punct Control Trecere Frontieră Foeni (Serbia).

Transportul aerian este asigurat de Aeroportul Internaţional Timişoara, amplasat în partea de nord-est a municipiului. Acesta

este considerat aeroport de rezervă pentru Aeroportul Internaţional Otopeni (Bucureşti), Budapesta şi Belgrad, fiind al doilea aeroport ca

importanţă şi mărime din ţară şi cel mai important aeroport din Euroregiunea DKMT. Aeroportul oferă curse regulate prin intermediul a mai

multor companii aeriene naţionale şi internaţionale facilitând legături rapide, pentru pasageri şi transport marfă, cu diverse oraşe din ţară şi

din întreaga lume.

Dotarea tehnică a aeroportului permite accesul aeronavelor utilizate de marile companii ale lumii, inclusiv cele de tip Airbus-310

sau Concorde, fiind cea mai importantă poartă aeriană a judeţului şi a regiunii. Aeroportul Internaţional din Timişoara permite realizarea de

17

legături între judeţ şi zone diferite de pe harta Europei, astfel de la Timişoara turistul poate să se îmbarce spre următoarele destinaţii

internaţionale:

- Austria -Viena;

- Germania - Frankfurt, München, Stutgart;

- Italia- Florenţa, Roma, Treviso, Trieste, Verona, Bari, Veneţia, Ancona, Milano;

- Republica Moldova - Chişinău;

- Ungaria - Budapesta.

Reţeaua feroviară (787 km) în formare încă din secolul trecut ca urmare a impulsionării date de dezvoltarea industriei judeţului

Timiş se bucură astăzi de cea mai densă reţea de cale ferată din ţară. Teritoriul judeţului este traversat de două trasee de cale ferată

internaţională, magistrală de sud, cu ruta Bucureşti - Craiova - Timişoara – Jimbolia şi legături spre Belgrad şi Kikinda (Serbia) şi,

magistrala de vest, care pleacă din Timişoara spre Baia-Mare, traversează Câmpia Tisei şi face, în localitatea Ilia, joncţiunea cu magistrala

Bucuresti - Braşov - Arad.

Reţeaua de telecomunicaţii a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare de excepţie, determinând creşterea gradului de accesibilitate la

mijloacele moderne de comunicare internă şi intenaţională. O contribuţie esenţială în acest sens având-o pătrunderea în zonă a marilor firme

de profil (funcţionarea la Timişoara a firmei mixte româno-franceze Alcatel, producătoare de centrale telefonice moderne). Judeţul Timiş se

situează printre primele judeţe din ţară în privinţa posturilor telefonice publice şi a ponderii abonaţilor conectaţi în centrale digitale. De

asemenea, se constată o dezvoltare puternică a telefoniei mobile, toţi operatorii de telefonie mobilă din ţară fiind prezenţi şi în judeţul Timiş.

B. Alimentaţie

Odată cu explozia serviciilor turistice la nivel naţional, pe raza judeţului Timiş au apărut numeroase restaurante, baruri şi fast-

food-uri care au grijă să ofere clienţilor lor şi turiştilor judeţului servicii de cea mai bună calitate. În anexa 8 prezint o listă cu cele mai

importante locaţii de acest tip de pe raza judeţului Timiş, fără a avea pretenţia de a le cuprinde pe toate. Având în vedere numărul destul de

18

mare al unităţilor de alimentaţie publică, pot afirma că potenţialii turişti au de unde alege pentru a se alimenta în cazul în care preferă un alt

local în locul celui al hotelului în care sunt cazaţi.

C. Agrement

Totodată pe lângă multitudinea de instituţii de cultură şi monemente de arhitectură şi istorie, oraşul Timişoara este dotat şi cu

parcuri în care turistul îşi poate petrece în linişte timpul liber când nu vizitează una din instituţiile prezentate în capitolul anterior.

Dintre aceste parcuri pot fi amintite:

Parcul Poporului. Parc amenajat. Creat la mijlocul sec. XIX, ocupă o suprafaţă de 4,5 ha. Aici se pot găsi taxus baccata (tisa),

primus strombus, juniperus virginian (ienupărul din Virginia), bradul albastru. În parc se află cinematograful Parc.

Parcul Rozelor. Parc amenajat, cu o varietate excepţională de specii florale, care se succed în îmbelşugate culori, în funcţie de

anotimp. Spalierele pe care se animă umbrare de trandafiri adevăratele baldachine de ornamentaţie barocă, sunt locurile preferate ale

studenţilor. Este unul dintre cele mai frumoase parcuri din oraş, numit astfel datorită sutelor de soiuri de trandafiri plantaţi pe o suprafaţă de

6-7 ha. În parc este amenajat Teatrul în aer liber.

Parcul Alpinet. Poate cel mai frumos parc din Timişoara, parcul Alpinet (numele vechi este Arboretum) a fost creat de către

Mihai Demetrovici în anul 1924 şi conţine o colecţie de diverse specii alpine şi subalpine. Parcul este mărginit de canalul Bega, podurile

Traian şi Episcopiei şi Splaiul Tudor Vladimirescu (ce se continuă cu Bulevardul Vasile Pârvan). În mijlocul parcului se găseşte

Restaurantul Cina, sub podul Traian se află cunoscutul club de jazz Club 33, iar pe canalul Bega se afla un vapor restaurant foarte solicitat în

timpul verii.

Parcul Central. Parcul Central este unul din cele mai mari parcuri din Timişoara. El se găseşte în centrul oraşului lângă

Catedrala Ortodoxă având acces direct din Piaţa Victoriei (Piaţa Operei). Parcul este delimitat de străzile: Bulevardul Republicii, Bulevardul

Regele Ferdinand, Bulevardul 16 decembrie 1989, Canalul Bega şi Strada Jiul. Parcul a fost înfiinţat în anul 1870 sub denumirea de Parcul

Scudier.

Parcul Botanic

19

Parcul Catedralei. Parcul se află, aşa cum sugerează şi numele, în apropierea Catedralei Ortodoxe din centrul Timişoarei. Mai

precis, parcul Catedralei este mărginit de Catedrala Ortodoxă, Bulevardul Regele Ferdinand, Canalul Bega şi Bulevardul 16 Decembrie

1989.

Alte posibilităţi de agrement ar fi terasele, plimbarea cu vaporaşul pe canalul Bega sau vizita la Gădina Zoologică. Fie că

preferaţi petrecerea timpului în aer liber, fie că vreţi altfel de agrement, în judeţul Timiş aveţi de unde alege.

D. Tratament

În judeţul Timiş sunt localizate două dintre staţiunile de tratament renumite în ţara noastră. Acestea sunt: staţiunea Buziaş şi

staţiunea Băile Calacea.

Staţiunea Buziaş (la 34 km sud-est de Timişoara, la 25 km de Lugoj) este o staţiune balneoclimaterică permanentă pe malurile

unui afluent al râului Timiş, între dealuri acoperite cu vii (Pogănişului şi Salagiului), la 128 m altitudine. Are un climat de câmpie, cu

caracter de trecere de la cel continental la cel mditeranean, influenţat de mişcările atmosferice dinspre mările Mediterană şi Adriatică. Prin

urmare, iernile sunt scurte şi relativ blande, cu medii termice în jur de 0ºC, vara temperatura medie este de 21ºC. Bazele de tratament ale

staţiunii sunt dotate cu aparatură modernă: instalaţii pentru băi calde de vană cu apă minerală, instalaţii pentru mofete, eletro şi hidroterapie,

acupunctură, gimnastică medicală. Turiştii pot vizita valoroasa colecţie de artă populară, precum şi parcul staţiunii, de un farmec deosebit, cu

o amenajare unică în staţiunile din România. Căile de acces sunt: feroviare - gara Buziaş, pe linia Timişoara - Buziaş sau pe linia Lugoj -

Jamu Mare, şi rutiere - DJ 583 de la Timişoara sau de la Lugoj.

Băile Calacea este o staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, situată în Câmpia Banatului, la

25 km de Timişoara şi 30 km de Arad, deservită de staţia C.F.R. Băile Calacea, se află sub influenţa climatului mediteranean, cu o

temperatură medie anuală de 15°C, iar apele termale de aici au 38 - 39°C. Pe întinderea de peste 15 ha. a staţiunii (parcul ocupă 14 ha.

20

incluzând şi o pădure de salcâm) se află un lac cu nuferi albi şi raţe sălbatice şi un parc cu arbori seculari în care vegetaţia se împleteşte în

forme dintre cele mai variate şi atractive. Staţiunea are tradiţie în tratarea bolilor profesionale determinate de munca în condiţii de umiditate;

afecţiunilor reumatismale degenerative; afecţiunilor ortopedico-reumatice.

Staţiunea dispune în total de 250 locuri, din care sunt puse în prezent la dispoziţia vizitatorilor 63 de locuri în camere confort I,

cu două paturi, grup sanitar şi baie proprie şi alte 40 de locuri în camere confort II, cu grup sanitar şi baie comună, precum şi 100 de locuri în

căsuţe de camping. Masă este servită la cantina - restaurant a staţiunii, având 150 de locuri.

Plimbarea şi vizitarea parcului staţiunii, plaja şi baia la strandul cu apa termală, aerul curat, liniştea desăvârşită, oferă principala

sursă de odihnă şi relaxare. Se mai adaugă timpul petrecut pe terenurile de sport sau la clubul staţiunii. Se pot organiza excursii la Timişoara,

Lugoj, Recaş (cu vizitarea Intr. Vinicole şi a hergheliei de cai de la Izvin), apoi mănăstirile de la Radna, Şag, Bodrog, sau rezervaţia

ornitologică de la Satchinez.

A. Turism urban şi periurban

Din punct de vedere al potenţialului turistic al zonei de turism de recreere periurban Timişoara putem să grupăm oportunităţile în

cel puţin trei grupe de atractivitate:

prima grupă este constituită din turismul de recreere şi de refacere de scurtă durată, constând din câteva centre de atracţie zonale şi

anume: Arboretum Bazoş, Parcul Botanic Timişoara, Pădurea Bistra, lacurile artificiale de la Ianova şi de la Dumbrăviţa, precum şi apele

curgătoare din zona Bega şi Timiş. În aceste zone nu este amenajat nici un spaţiu cu destinaţie de cazare sau de alimentaţie publică, în afara

celor situate în oraşul Timişoara;

a doua grupă constă din turismul de recreere şi de refacere de sfârşit de săptămână care presupune petrecerea timpului liber o

perioadă mai lungă de 24 de ore şi include localităţile de pe malul Timişului, în special localitatea Şag.

a treia grupă de atractivitate poate fi considerată oraşul Timişoara – Mica Vienă, în care arhitectura şi istoria au creat un melanj de

nostalgie şi de spectacol.

21

B. Turism în Buziaş-Recaş-Lugoj

Potenţialul turistic al zonei constă în două direcţii principale: prima direcţie o reprezintă turismul clasic organizat în centre

specializate (Lugoj, Buziaş, Chevereş), iar cea de-a doua derivă din caracterul agricol (viticol) al zonei. Această zonă este renumită pentru

producţiile viticole realizate.

a) tabăra pentru tineret din Chevereşu Mare

b) Staţiunile balneară Buziaş şi Băile Calacea

c) turismul viti-vinicol (de podgorie)

C. Turism multicultural Deta-Banloc

Potenţialul turistic al zonei este destul de redus atât ca varietate a punctelor de atracţie cât şi din punct de vedere al numărului lor.

În localitatea Deta se poate vorbi de un turism balnear la ştrandul din localitate, care dispune de 2 bazine şi de un număr de 40 locuri de

tratament. De asemenea, localitatea Deta mai dispune şi de un hotel şi posibilităţi de alimentaţie publică pentru a servi ca bază de plecare atât

la Castelul şi Parcul Banloc, cât şi la Biserica şi Mănăstirea Partoş. Timişul, râul care a dat numele judeţului, străbate teritoriul comunei

Ciacova, iar pe malurile sale, mai ales în localităţile Cebza şi Gad, se profilează o bază de agrement cu căsuţe de vacanţă de weekend şi chiar

cu unităţi pentru turism organizat (cabane, camping).

D. Turism de vânătoare

În privinţa calendarului de vânătoare, în judeţul Timiş acesta acoperă practic toate anotimpurile. Astfel, în lunile ianuarie şi

februarie şi, respectiv, între 25 octombrie şi 15 martie, este deschis sezonul pentru păsările de pasaj, cele care fac etapa în România în

migraţia lor bianuală pe traseul nord-sud. Acum, locuri bune pentru vânătoare cele mai avantajoase sunt luncile, dar şi împrejurimile

podgoriilor şi ale livezilor, iar pe măsură ce vremea se încălzeşte, pădurile din zona de foioase.

Cap. 3. Propuneri de dezvoltare a turismului în judeţul Timiş

22

Judeţul Timiş prin tradiţie, perseverenţă şi performanţele sale a devenit cel mai atractiv centru economic al României, un

important şi credibil partener de afaceri şi cooperare regională din Europa Centrală, pentru întreaga lume. Istoria bogată a judeţului, care s-a

împletit de-a lungul veacurilor cu destinele marilor puteri ale Europei Occidentale mă determină să privesc cu încredere viitorul judeţului

Timiş şi al României ca o casă, bună pentru europeni, şi într-o Europă comună.

3.1.Cadrul general favorabil dezvoltării turismului în judeţul Timiş

Turismul ca fenomen social se desfăşoară în funcţie de acţiunea mai multor factori, specifici unei anumite perioade istorice.

Factorii genetici nu acţionează izolat, ci simultan în strânsă interdependenţă. Principalii factori care determină dezvoltarea turismului sunt:

calitatea mediului înconjurător, factorii economici, politici, sociali, psihologici etc. Rolul unuia dintre aceşti factori poate deveni primordial

într-o anumită perioadă pentru un anumit teritoriu. În timp putem asista la o schimbare a importanţei rolului lor pentru acelaşi teritoriu în

funcţie de alte criterii (de exemplu: de modă, căci putem vorbi de o „modă” şi în turism). În cele mai multe cazuri, aceşti factori acţionează

în strânsă interdependenţă asociindu-se în atragerea turiştilor potenţiali.

A. Calitatea mediului înconjurător

Mediul înconjurător (totalitatea componentelor naturale şi antropice) oferă resursele de bază, cu cea mai mare importanţă pentru

turism. Factorii de mediu pot să fie favorabili sau restrictivi pentru dezvoltarea activităţilor turistice. Mediile înconjurătoare echilibrate, bine

păstrate, impulsionează activitatea turostică. Mediul natural constituie principala materie primă utilizată în industria turismului. Relieful,

calitatea aerului şi apelor, a vegetaţiei, peisajele frumoase şi echilibrate reprezintă factorii de mediu ce determină practicarea tipurilor de

turism: de odihnă, de tratament, de recreere, de vânătoare şi pescuit etc.

În cazul judeţului Timiş, relieful diversificat, reţeaua hidrografică bogată, vegetaţia specifică climei continentale de tranziţie cu

influenţe submediteraneene oferă posibilitatea devoltării turismului. Infrastructura generală este favorabilă turismului. Datorită poziţiei sale

extrem de favorabile, atât geografice cât şi terestre (punct principal de comunicare rutieră şi feroviară) precum şi aeriene (Aeroportul

Internaţional asigurând curse regulate spre New York, Chicago, Frankfurt, Zürich, Viena, pentru călători şi pentru marfă) şi navale (legătura

23

cu Rin, Main, Dunăre prin Canalul Bega), Timişoara este poarta principală de intrare în România dinspre Europa de Vest. Existenţa unui

aeroport internaţional, a unei reţele de căi rutiere şi feroviare sunt puncte forte ale judeţului. Acestea ar putea fi valorificate împreună cu

potenţialul natural, pentru a dezvolta turismul. Existenţa unui număr mare de locuri de cazare şi a unui potenţial turistic dezvoltat ar trebui

folosite în sensul atragerii de turişti. Investiţii ar trebui realizate pentru a creşte calitatea serviciilor oferite, nu pentru a creşte capacitatea de

cazare turistică, deja foarte mare, dar puţin utilizată.

B. Factori economici

Transformarea necesităţii de practicare a turismului în realitate depinde de resursele financiare ale populaţiei, în condiţiile

existenţei timpului liber. Astfel, factorul economic se impune în geneza turismului prin veniturile reale şi creşterea duratei concediilor

plătite. Partea din veniturile personale (familiale) rămasă la dispoziţia fiecărui membru al societăţii după achitarea cheltuielilor curente

(locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, taxe şi impozite, transport etc) poate fi luată în seamă pentru practicarea turismului pe măsura   puterii lor de

cumpărare (în funcţie de crize, inflaţie etc). Factorii economici influenţează fenomenul turistic prin mărimea investiţiilor pentru dezvoltarea

unei baze tehnico-materiale proprii. În cazul judeţului Timiş, nu ar mai trebui realizate investiţii pentru dezvoltarea infrastruturii specifice, ci

pentru modernizarea acesteia.

C. Factori politici

După anul 2007, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România, în general şi judeţul Timiş în special, ar fi trebuit să aibă o

mai mare deschidere către turiştii străini. Din păcate, situaţia reală este alta. Politica economică A Uniunii Europene a influenţat turismul în

mod direct prin: liberalizarea circulaţiei persoanelor şi simplificarea formalităţilor de trecere a frontierelor de stat, prin formalităţile de

eliberare a vizelor turistice, prin facilităţi bancare (unificarea monedelor) şi vamale. Situaţia de instabilitate politică şi criza economică

mondială a determinat restrângerea ariei activităţilor turistice şi intensitatea fenomenului turistic.

24