6
Revista de Psihoterapie Integrativa vol.2. no.1. mai 2013 1 Diagnosticul proiectiv - între realitate şi utopie Dan Liliana Rezumat Deşi tehnicile proiective continuă să fie utilizate pe scară largă în psihologia clinică, statusul lor ştiinţific rămâne controversat. În acest sens, ne propunem să evidenţiem câteva dintre proprietăţile psihometrice (norme, credibilitate, validitate aplicată, eficienţă în tratare) a intrumentelor proiective: Testul Rorschach, TAT, Testul desenării omului, Testul Szondi, CAT, Testul Arborelui, etc). Se va observa că, deşi suportul teoretic este elaborat şi susţinut de nume sonore din psihologia şi psihoterapia mondială, suportul empiric pentru unele dintre metode (ex. Testul Rorschach, TAT) este foarte mic, având un apex negativ pentru altele (ex. Testul desenării omului). Cu câteva exceptţii, indicii proiectivi rezultaţi în urma folosirii metodelor mai sus amintite nu au demonstrat validitatea lor asupra altor parametri psihometrici. Cuvinte cheie: diagnostic proiectiv, proiecţie, proprietăţi psihometrice Introducerea termenului de proiecţie se datorează lui S. Freud (1894), care îi dă următoarea definiţie: “Proiecţia este un mecanism de apărare al cărui rezultat este plasarea în exterior a surselor neplăcerii”. Subiectul expulzează din sine şi localizează în altul calităţ i, sentimente, obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi (Laplanche & Pontalis, 1994). Iniţial, Freud considera că proiecţia este o problemă a persoanei nevrotice care-şi reprimă un conflict emotional prin schimbarea lui pe altceva ca obiect proiectat. Astfel, proiecţia ar fi specifică isteriei de angoasă şi funcţionării paranoide, caz în care proiecţia duce la o totală separare a subiectului faţă de obiect. C. G. Jung are o vedere mai largă asupra acestui mecanism psihologic. El spune că proiecţia este un mecanism de disimulare ce constă în transferarea într-un obiect exterior al unui conţinut subiectiv. Conţinutul poate să fie negativ, penibil, incompatibil cu subiectul, sau pozitiv, situaţie în care este inaccesibil conştiinţei din cauza autodeprecierii. Jung pomeneşte de două tipuri de proiecţie: a) pasivă- forma patologică a proiecţiei, şi b) activă, care este componenta esenţială a actului creativ. Ca şi fenomen psihologic, proiecţia este întâlnită la aproape toate nivelurile comportamentului nostru: în joc, în alegerea profesiei, în sfera relaţiilor interpersonale, în artă.

Diagnostic Ul

Embed Size (px)

DESCRIPTION

diagnostic proiectiv

Citation preview

  • Revista de Psihoterapie Integrativa vol.2. no.1. mai 2013

    1

    Diagnosticul proiectiv - ntre realitate i utopie

    Dan Liliana

    Rezumat

    Dei tehnicile proiective continu s fie utilizate pe scar larg n psihologia clinic, statusul lor

    tiinific rmne controversat. n acest sens, ne propunem s evideniem cteva dintre

    proprietile psihometrice (norme, credibilitate, validitate aplicat, eficien n tratare) a

    intrumentelor proiective: Testul Rorschach, TAT, Testul desenrii omului, Testul Szondi, CAT,

    Testul Arborelui, etc). Se va observa c, dei suportul teoretic este elaborat i susinut de nume

    sonore din psihologia i psihoterapia mondial, suportul empiric pentru unele dintre metode (ex.

    Testul Rorschach, TAT) este foarte mic, avnd un apex negativ pentru altele (ex. Testul desenrii

    omului). Cu cteva exceptii, indicii proiectivi rezultai n urma folosirii metodelor mai sus

    amintite nu au demonstrat validitatea lor asupra altor parametri psihometrici.

    Cuvinte cheie: diagnostic proiectiv, proiecie, proprieti psihometrice

    Introducerea termenului de proiecie se datoreaz lui S. Freud (1894), care i d

    urmtoarea definiie: Proiecia este un mecanism de aprare al crui rezultat este plasarea n

    exterior a surselor neplcerii. Subiectul expulzeaz din sine i localizeaz n altul caliti,

    sentimente, obiecte pe care nu le cunoate sau le refuz n sine nsui (Laplanche & Pontalis,

    1994).

    Iniial, Freud considera c proiecia este o problem a persoanei nevrotice care-i reprim

    un conflict emotional prin schimbarea lui pe altceva ca obiect proiectat. Astfel, proiecia ar fi

    specific isteriei de angoas i funcionrii paranoide, caz n care proiecia duce la o total

    separare a subiectului fa de obiect.

    C. G. Jung are o vedere mai larg asupra acestui mecanism psihologic. El spune c

    proiecia este un mecanism de disimulare ce const n transferarea ntr-un obiect exterior al unui

    coninut subiectiv. Coninutul poate s fie negativ, penibil, incompatibil cu subiectul, sau pozitiv,

    situaie n care este inaccesibil contiinei din cauza autodeprecierii.

    Jung pomenete de dou tipuri de proiecie: a) pasiv- forma patologic a proieciei, i b)

    activ, care este componenta esenial a actului creativ.

    Ca i fenomen psihologic, proiecia este ntlnit la aproape toate nivelurile

    comportamentului nostru: n joc, n alegerea profesiei, n sfera relaiilor interpersonale, n art.

  • Revista de Psihoterapie Integrativa vol.2. no.1. mai 2013

    2

    Exist momente n via cnd omul proiecteaz mai mult i momente cnd proiecteaz mai puin,

    dup cum exist i oameni care proiecteaz mai mult sau mai puin n comparaie cu ceilali.

    Proiecia are loc n grade variabile, iar intensitatea ei poate fi msurat pe o scal de la gradul 0,

    caz n care avem de-a face cu o nelegere relativ obiectiv a realitii, pn la gradul maxim, caz

    n care se depesc flagrant limitele personale, deformnd total realitatea.

    Percepia lumii exterioare depinde de amintiri personale, uneori mai vechi, contiente sau

    incontiente (Bellak) i de nivelul actual de anxietate al pacientului (Abt). Realitatea real,

    obiectiv, este imposibil de cunoscut. Proiecia este att de mare nct nu vom ti niciodat cum

    arat, deoarece n demersul cunoaterii transformm procesul fizic ntr-unul psihic.

    n 1939 L.K. Frank publica un articol n Journal of American Psychology intitulat

    Metodele proiective pentru studiul personalitii. El este cel care a venit cu aceast

    nomenclatur, metode proiective, pentru a ine cont de legtura dintre cele trei probe

    psihologice: Testul asociaiei de cuvinte al lui Jung (1904), Testul petelor de cerneal al lui

    Rorschach (1920) i Testul inventrii istoriilor T.A.T al lui Murray (1935). Frank susine c

    aceste tehnici reprezint prototipul unei investigaii dinamice i holistice a personalitii.

    Definirea proieciei

    Definiie general: termen utilizat ntr-un sens foarte general n neuro - fiziologie i

    psihologie pentru a desemna operaia prin care un fapt neurologic sau psihologic este deplasat i

    localizat n exterior, fie trecnd de la centru la periferie, fie de la subiect la obiect (Vocabularul

    psihanalizei lui Laplanche & Pontalis, 1994).

    Definitie operaional: este tendina oamenilor de a fi influenai de trebuinele, emoiile i

    structura lor psihologic de ansamblu n interpretarea realitii, ori de cte ori cmpul perceptiv

    prezint o anumita ambiguitate (Exner, 1994, dup Dumitracu, 2005).

    Clasificri ale testelor proiective

    Dumitracu (2005) clasific testele dupa un limbaj prin care subiectivitatea noastr se

    proiecteaz:

    Limbajul desenelor: proiecia grafic - Testul Persoanei, Testul Arborelui, Testul

    Familiei;

    Limbajul percepiei: proiecia structural- Testele Rorschach, Holtzmann, testul petelor

    de cerneal;

    Limbajul povetilor: proiecia tematic - Testul de Apercepie Tematic (T.A.T),

    Children Apperception Test (C.A.T), fabulele Duss;

    Limbajul culorilor: proiecia cromatic - Testul Luscher;

    Limbajul pulsiunilor: proiecie pulsional - Testul Szondi;

    Limbajul cuvintelor: proiecie asociativ - Testul lui Jung;

  • Revista de Psihoterapie Integrativa vol.2. no.1. mai 2013

    3

    Limbajul frustrrii: Testul Rosenzweig.

    Eysenck i Bell clasific testele proiective din perspectiv formal. Astfel, Eysenck le

    clasific n: Teste de completare; Teste de interpretare; Teste de producere; i Teste de

    observare. Bell vorbete de: Tehnici de asociaii de cuvinte i similar; Tehnici ce utilizeaz

    stimuli verbali; Tehnici de micare expresiv i similare; i Tehnica de joc, dram, similare.

    Din perspectiva funcional, reprezentative sunt taxonomiile realizate de Frank i

    Rosenzweig. Frank cuprinde n clasificarea lui urmtoarele:

    Tehnici constatative: ex. Rorschach;

    Tehnici constructive: ex. Testul mozaic, testul lumii, jocul de nisip;

    Tehnici interpretative: ex. T.A.T., Szondi, Rosenzweig;

    Tehnici catartice: ex. Picturi cu degetele, dansul;

    Tehnici refractive.

    Anzieu spune c, n practica lor cotidian, psihologii disting dou categorii de tehnici

    proiective:

    Tematice: testele de tip T.A.T., ce relev dorine fundamentale, reacii de anturaj, natura

    conflictelor, momente cheie trite n via. Ex: jocurile dramatice, povestiri libere,

    desene, interpretarea fotografiilor.

    Structurale: reprezentativ fiind testul Rorschach.

    Intensitatea proiectiei

    Dintre factorii care influeneaz intensitatea proieciei putem aminti:

    Intensitatea emoiilor sau a trebuinelor: cu ct o emoie este mai puternic i o trebuin

    mai frustrat, cu att proiecia ei n exterior devine mai virulent, deformnd semnificativ

    percepia realist asupra lumii;

    Gradul de ambiguitate al situaiei: cu ct stimulul sau situaia cu care ne confruntm este

    mai nestructurat sau mai ambigu, cu att mai mult va favoriza structurarea prin

    coninuturile noastre subiective;

    Fora i integritatea Eului: fora Eului poate fi definit ca i capacitate de a pstra un

    control al impulsurilor subiective n contact cu realitatea astfel c, ntr-o form sever de

    psihopatologie (ex. Schizofrenia), vorbim despre o scdere dramatic a forei Eului,

    avnd drept consecin pierderea mai mult sau mai puin total a simului realitii.

    Caracteristici ale testelor proiective

    Sunt niste sarcini mai ambigue ca cerine, sau mai slab structurate ca natur, permind

    multiple rspunsuri din partea subiectului open-ended tasks;

  • Revista de Psihoterapie Integrativa vol.2. no.1. mai 2013

    4

    Subiectul nu cunoate semnificaia rspunsurilor sale i de regul nu i se comunic modul

    n care rspunsurile sale vor fi codificate i interpretate;

    Codificarea i/sau interpretarea rspunsurilor conin n grade variabile o anumit

    implicare subiectiv din partea psihologului (Liebert & Spiegler, 1990).

    Domeniile de aplicare a testelor proiective

    n psihologia clinic: multe dintre ele au luat form n strans legatur cu activitatea

    clinicianului, ca instrumente n clarificarea diagnosticului i evaluarea personalitii

    pacientului; pot fi folosite i pentru aprecierea evoluiei pacientului n cursul unei

    psihoterapii prin aplicri repetate ale aceluiai test;

    n psihologia colar: sunt de regul aplicate pentru evaluarea elevului privind un eec

    colar sau probleme de conduit;

    n psihologia organizaional: folosite n selecia de personal, evaluarea grupului de

    munc, satisfaciei muncii sau stresului profesional; exist critici vehemente n aplicarea

    testelor n acest domeniu;

    n psihologia militar i n psihologia judiciar: pot oferi informaii valoroase despre

    personalitatea criminalului (Gacono & Meloy, 1994; Szondi 1959, 1973).

    Poziii legate de valoarea i limitele tehnicilor proiective. Avantaje i dezavantaje

    n 1961 Anzieu a emis teoria conform creia un test proiectiv implic transformarea unei

    mase de date cantitative ntr-o form manipulabil, astfel nct fiecare sistem de interpretare a

    testului se leag n fapt de un sistem de interpretare a rspunsurilor care nu va avea sens dect

    prin interpretarea pe care o legitimeaz (teoria care st la baza testului).

    Principalele limite sunt legate de un proces complex al standardizrii, normrii i evidenierii

    fidelitii i validitii probelor.

    a) Standardizarea multe dintre teste sunt mai puin standardizate, au reguli mai puin clare

    n scorare i/sau interpretare, permit un subiectivism mai mare n codificarea i

    interpretarea testelor i un risc mai mare de eroare;

    b) Fidelitatea numrul inadecvat de studii permite o ambiguitate privind interpretarea

    testelor, riscul scznd proporional cu creterea nivelului de pregtire a interpretului n

    tehnica respectiv;

    c) Validitatea a fost mai mult studiat, ns nu suficient ct s ofere o garanie a validitii

    testului. Anzieu (1992) spunea c tehnicile nu exploreaz o singur variabil, ci prezint

    subiectul sub forma unei scheme dinamice de variabile, ele nsele intercorelate. Pichot

    (1967), observa c un rezultat izolat nu are nicio valoare n sine; valoarea o realizeaz

    contextul;

  • Revista de Psihoterapie Integrativa vol.2. no.1. mai 2013

    5

    d) Sensibilitatea se pune problema dac testele pot reflecta ntr-un sens coerent

    funcionarea psihic a subiectului n funcie de schimbrile survenite n personalitatea sa

    o data cu vrsta, boala, circumstanele excepionale existeniale. Dac schimbarea indus

    nu este dect temporar sau parial, protocolul relev o personalitate intact.

    Avantajele aplicrii testelor proiective:

    a) Necunoaterea de ctre subiect a metodelor de interpretare induce o dificultate a acestuia

    de a tria, de a falsifica rezultatul n sens pozitiv sau negativ;

    b) Majoritatea probelor proiective pot fi aplicate pe subieci cu aptitudini verbale reduse sau

    defavorizai cultural;

    c) Pot dezvlui aspecte mai profunde ale personalitii subiectului (temeri, dorinte, conflicte

    incontiente). Nivelul de proiecie difer n funcie de tehnica i de rezonana subiectului

    la ea;

    d) Metodele proiective distrag atenia subiectului de la el nsui, reducnd aprarea i

    stnjeneala;

    e) Consumarea unui timp minim de aplicare i scorare i obinerea rapid a informaiilor

    privind eventualele frustrri sau probleme afective.

    Concluzii

    Pentru eficientizarea tehnicilor proiective este necesar ca examinatorul s fie bine

    familiarizat cu principiile de funcionare a fiecrei tehnici n parte i s o aplice pe ct mai muli

    subieci. Interpretarea rezultatelor obinute se bazeaz n mare parte pe teoria autorului tehnicii,

    dar pot fi utilizate i alte teorii ale personalitii i psihopatologiei.

    nvarea unei tehnici proiective necesit cunotine solide de psihopatologie, psihologia

    personalitii i psihodiagnostic, astfel c examinatorul trebuie s poat opera i cu conceptele

    psihanalitice i s aib i abilitatea de a face analiza de simbol.

    Fiecare tehnic proiectiv evalueaz un anumit aspect al personalitii, nu are o valoare

    exhaustiv, astfel c cea mai eficient utilizare a tehnicilor proiective este ntr-o baterie de teste.

    n funcie de scopurile evalurii pot fi utilizate mai multe tehnici proiective n cadrul bateriei, sau

    o tehnic proiectiv poate fi susinut i completat de chestionare, teste de aptitudini sau de

    inteligen.

    Aplicarea testelor solicit o specializare temeinic, intensiv, astfel c n ri precum

    Canada, SUA, Franta, nvarea implic perioade de la 1 la 3 ani.

    i totui, ca i autor al lucrrii, bazat aproape n totalitate pe material teoretic, dar cu o

    convingere proprie privind subiectul studiat, doresc s nchei printr-o concluzie a celebrei Anne

    Anastasi din faimosul ei Psychological Testing, 1988 editia a asea: The accumulation of

    published studies that have failed to demonstrate any validity for such projective techniques as

  • Revista de Psihoterapie Integrativa vol.2. no.1. mai 2013

    6

    the Rorschach and D-A-P (draw-a-person test) is truly impressive. Yet, after five decades of

    negative results, the status of projective techniques remains substantially unchanged.

    Bibliografie:

    Anastasi, A. (1961, 1988): Psychological testing, The MacMillan Comp, NY

    Anzieu, D & Chambert, C. (2010): Metodele proiective, Editura Trei, Bucuresti

    Dumitrascu, N. (2005): Tehnici proiective in evaluarea personalitatii, Ed. Trei, Bucuresti

    Minulescu, M. (2001): Tehnici proiective, Editura Titu Maiorescu, Bucuresti

    Tanasescu, I.A. (2008): Introducere in tehnicile proiective, Editura Argument, Bucuresti