Luna aceasta ne-am bucurat de vizita Părintelui Marc-Antoine

Costa de Beauregard, protopop în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, preot al Bisericii Ortodoxe Române Saint-Ger-main-et-Saint-Cloud Le „Tilleul” din Louveciennes – Franța. Pre-ot ortodox francez şi doctor în teologie, părintele Marc-Antoine arată, prin însăşi viața sa, cât de mult poate fi prețuită Ortodoxia în mediul intelectual occidental.

Părintele se trage dintr-o veche familie aristocrată franceză, de origine italiană, din care au făcut parte mari demnitari şi nobili, mai multe rude slujind Biserica. Născut la 11 mai 1947 şi crescut într-o familie romano-catolică, părintele Marc-Antoine a cunos-cut Ortodoxia la o vârstă înain-tată, prima vizită în România fă-când-o prin anii 1972-1973, când, împreună cu soția, a îmbrățişat credința şi Biserica Ortodoxă Ro-mână. Limba română a învățat-o părintele petrecând în biserică şi citind cărți duhovniceşti în limba română. După ce s-a întâlnit cu Preafericitul Patriarh Justinian, de la care a luat binecuvântare, fi ind impresionat de credința poporu-lui român şi de viața monahală autentică, părintele Marc-Antoi-ne a petrecut o vreme însemnată în Mănăstirea Antim. A fost hiro-tonit preot în Biserica Ortodoxă Română în anul 1977. Astfel, ani buni, putea fi văzut slujind ca pre-

ot, la Mănăstirea Antim, alături de duhovnicul său, părintele So-fi an Boghiu.

Despre sine, părintele Marc-An-toine spune: „Îmi place să spun că sunt un preot român de origine franceză. Serios, am ales Biserica Română şi ortodoxia româneas-că, am ales credința mea, ca bise-rica mea, ca viața mea. Sigur, mă regăsesc mereu francez. Încerc să fac un fel de cununie între cultu-ra mea franceză şi cultura româ-nească, o cununie sfântă.” (creşti-nortodox.ro)

Părintele Marc-Antoine a con-ferențiat marți, 9 martie, în Aula Magna a Facultății de Drept pe tema „Postul - răstimp de așteptare a învierii noastre”, iar joi, 11 mar-tie, cu binecuvântare şi însoțiți de părintele paroh – Visarion Alexa, ne-am adunat cu bucurie în jurul părintelui Marc-Antoine, la aşeză-mântul Bisericii, la o agapă, urma-tă de o discuție catehetică.

Conferința de marți, 9 martie, a adunat peste 200 de tineri de toate vârstele care i-au adresat pă-rintelui întrebări legate de post şi asceză, dar şi despre cum va arăta învierea morților, conform învă-țăturii lui Hristos.

Vorbind despre post, Părintele Marc-Antoine a subliniat că „ro-lul marelui post, pentru cei care se pregătesc pentru Sfântul Bo-tez, reprezintă un important timp de cateheză. Pentru cei care sunt botezați, este timpul pocăinței, a dureroasei conştiințe de sine. Noi postim pentru că purtăm în noi doliul al propriului nostru sufl et mort. Căința ne-a fost dată pen-tru ca să vedem cât suntem de departe de veritabila noastră na-tură, departe de noi înşine, fi ind departe de Hristosul Înviat. Dacă nu ar fi înviat am fi putut înțelege că viața se continuă ca altă dată, o viață care conduce în mod clar la moarte şi la descompunere, dar El a Înviat şi postul este pierderea foamei şi a setei, când ne gândim la propriile noastre păcate.” (vom publica fragmente din conferință în următoarele numere DdD)

Conferința a durat trei ore, iar la sfârşit părintele i-a binecuvântat pe participanți şi a semnat dedi-cații pe cărți.

Joi, 11 martie, ne-am adunat la aşezământul din curtea bisericii, la o agapă frățească, la sfârşitul căreia părintele a primit cu bucu-rie întrebări şi ne-a împărtăşit cu

Vizita Părintelui Marc-Antoine Costa de Beauregard

1

„Îmi place să spun că sunt un preot român de origine franceză”

Foaie parohială bilunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

II, N

r. 29

/ 27

mar

tie 2

016

DIALOG DE DUMINICĂ

2

dragoste cuvinte pline de înțelep-ciune, ca povețe şi răspunsuri la preocupările noastre. Discuția a atins atât teme duhovniceşti, cât şi teme practice.

Tinerii i-au adresat întrebări despre viața din parohiile româ-neşti din Franța, despre existența unor provocări în viețuirea orto-doxă într-un mediu predominant neortodox, precum şi despre rân-duiala în buna creştere şi educare a copiilor în biserică.

Întrebat dacă este greu să fi i or-todox într-o țară în care majori-tatea populației este neortodoxă, părintele ne-a spus că “este ceva uşor, de fapt, a fi creştin în lumea necreştină, a fi ortodox în lumea neortodoxă. Problema ține de mine ca om, de cum ştiu eu să fi u mai bun creştin, mai bun or-todox, mai con-vins, mai sincer, mai iubitor, mai bucuros. Pro-blema sunt eu, nu alții.”

La întrebarea dacă s-a simțit vreodată perse-cutat şi prigonit pentru credința lui, părintele l-a dat drept exem-plu pe psalmis-tul David, care, atunci când spune că „vrăjmaşii prigonesc sufl etul meu…”, vor-beşte despre vrăjmaşi spirituali, de diavol: „Eu sunt prigonit de duhuri rele şi de ispite, nu de oa-meni. Am trăit, ca profesor de liceu, timp de 25 de ani, într-un mediu necreştin. Am fost pro-fesor la stat şi eram cunoscut ca preot însă niciodată nu am fost persecutat sau prigonit de niciun om. Am fost mereu persecutat de păcatele mele și de vrăjmașii

duhovnicești, pentru că sunt păcătos. Dacă eram un sfânt, era mai bine, desigur (râde). […] Trebuie să ne obişnuim

cu ispitele şi cu prigonirea duhovnicească pentru că

în momentul când va veni prigonirea din

afară, cea trupească, iar noi nu suntem obişnuiți la prigonirea aceasta duhovnicească, nu vom rezista. Trebuie să fi m pregătiți.”

La întrebarea unei tinere, mamă a doi băieți, despre cum ar trebui să ne împărțim viața între servi-ciu şi familie, părintele a subliniat importanța vieții de familie, care ar trebui sa depăşească, în ierar-hie, aspirațiile noastre profesio-nale: „Cred ca viața de familie este prioritară şi ar trebui să vină în primul rând, şi apoi vă aranjați viața profesională. Mai ales pen-tru dumneavoastră, ca femeie. Sunt cazuri în care viața profesio-nală nu poate fi aranjată, dar dacă puteți, e bine să o faceți. Pentru că, dumneavoastră sunteți în pri-mul rând mama spirituală a copi-ilor, nu numai mama biologic, şi nimeni nu vă poate înlocui.”

Cum ar trebui să decurgă edu-cația copiilor în biserică, pentru ca aceştia sa înțeleagă Sfânta Li-turghie şi să-L cunoască pe Dum-nezeu? Răspunzând la această în-trebare, adresată de o altă mămică din parohie, părintele Marc-An-toine a subliniat importanța im-plicării copiilor în ascultarea ac-tivă a slujbei. Acesta a menționat existența unei responsabilități a întregii comunități din parohie în procesul de educare al copiilor despre credință şi viața în biseri-că:

„Copiii sunt botezați de mici pentru a fi în biserică, nu pentru a fi afară sau acasă. Dacă îi bote-zăm înseamnă că vor fi prezenți în biserică şi în slujbă, considerați

drept creştini pe deplin. Înseam-nă că noi, ca părinți, ca naşi, chiar ca membri ai comunității, suntem responsabili de ei, să-i călăuzim, să-i învățăm, să le dăm ca măr-turie exemplul nostru. Trebuie să considerăm că pruncii au un loc real în biserică, că sunt, ca şi alți enoriaşi, prezenți la slujbă, ca slujitori, ca împreună-slujitori, ca participanți.

Vedem în Sinaxar viața prun-cilor de trei, patru, şase ani care au fost martiri, au fost prigoniți. Poate că, copiii în biserică vor fi mai buni creştini decât noi, poate că văd ceva invizibil nouă. Hris-tos a spus că, copiii văd pe îngeri, înseamnă că aceştia, în timpul Sfi ntei Liturghii, au o capacitate, o putere de a participa la rugăciu-nea comunitară pe care noi poate

nu o mai avem. De fapt, copiii au o situație pri-vilegiată. Aşa-dar, pentru ca să găsim roadele acestui fapt, tre-buie să-i ajutăm, să-i călăuzim şi, dacă preo-tul paroh a dat binecuvântare, e bine ca, copi-ii să fi e în față în biserică, mai aproape de cata-

peteasmă. Nu în spate, ci în față. Dacă vor sta în spate, sunt şanse să nu participle, ci să fi e captivați de jocuri şi jucării, şi nu de scopul slujbei.

Există o icoană în biserică ce o reprezintă pe Maica Domnului în templu (icoana Intrării Maicii Domnului în Biserică) în care o arată pe când avea doar trei ani şi stătea în față, înaintea preotului, iar părinții şi tinerii sunt lângă ea şi nu o ating, nu-i tulbură atenția, ci doar sunt prezenți acolo, lângă ea. Icoana ne-o arată pe Maica Domnului nu jucându-se, ci con-centrată pe ce se întâmplă în fața ei. Cu răbdare să stăm lângă co-pii şi să-i susținem, să fi m acolo ca într-o pedagogie maternă, să-i

De fapt, copiii au o situație pri-vilegiată. Aşa-au o situație pri-vilegiată. Aşa-au o situație pri-

dar, pentru ca vilegiată. Aşa-dar, pentru ca vilegiată. Aşa-

să găsim roadele dar, pentru ca să găsim roadele dar, pentru ca

acestui fapt, tre-să găsim roadele acestui fapt, tre-să găsim roadele

buie să-i ajutăm, acestui fapt, tre-buie să-i ajutăm, acestui fapt, tre-

să-i călăuzim buie să-i ajutăm, să-i călăuzim buie să-i ajutăm,

şi, dacă preo-tul paroh a dat şi, dacă preo-tul paroh a dat şi, dacă preo-

binecuvântare, tul paroh a dat binecuvântare, tul paroh a dat

e bine ca, copi-ii să fi e în față e bine ca, copi-ii să fi e în față e bine ca, copi-

în biserică, mai ii să fi e în față în biserică, mai ii să fi e în față

aproape de cata-

3

Primele două duminici din Postul Mare

La 20 martie 2016, prima du-minică din Postul Mare, Bise-

rica ortodoxă de pretutindeni a sărbătorit Duminica Ortodoxiei. Aceasta a fost instituită în anul 843, cu ocazia sinodului care a consfinţit deciziile celui de-al şaptelea Sinod Ecumenic din 787, punând capăt unei perioade de circa un secol (730-787 şi 813-843) de prigonire a creştinilor or-todocşi de către iconoclaşti (spăr-gătorii de icoane), eretici care nu admiteau cinstirea sfintelor icoa-ne şi a sfintelor moaşte ale sfin-ţilor, ci le distrugeau şi le pângă-reau. Al şaptelea Sinod Ecumenic a explicat teologic ceea ce a fost dintru început practica Bisericii, adică cinstirea sfintelor icoane, care este diferită de idolatria pă-gânilor pentru că cinstind icoa-nele, creştinii cinstesc persoanele reprezentate în ele, adică pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întru-pat (ne-reprezentabil înainte de Întrupare, dar reprezentabil după ce a asumat natura omenească şi a dobândit Trup), pe Maica Dom-nului sau pe ceilalţi sfinţi. Pe sfinţi îi cinstim întrucât s-au făcut lăca-şe ale Duhului Sfânt, închinân-du-ne atât sfintelor lor moaşte, adică trupurilor lor făcute de Ha-rul dumnezeiesc neputrezicioase, frumos mirositoare şi chiar izvo-rîtoare de mir, precum şi făcătoa-

re de minuni, cât şi sfintelor icoa-ne cu chipurile lor.

Această duminică este, însă, de-dicată nu numai sfintelor icoane, ci şi Ortodoxiei sau dreptei cre-dinţe în general, care este Tradiţia sau Predania Bisericii, adică învă-ţătura lui Hristos transmisă din generaţie în generaţie şi confir-mată de experienţa sfinţilor. Hris-tos Însuşi spune despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Ni-meni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6) Aşadar, nu există alte căi spre mântuire decât Hristos, nu există alt ade-văr decât al lui Hristos şi nu există viaţă veşnică în afara lui Hristos. Ereziile nu sunt pur şi simplu cre-dinţe şi concepţii greşite despre Dumnezeu, om, mântuire, ci au drept consecinţă rătăcirea căii şi punerea în pericol sau chiar pier-derea mântuirii, dacă ereticul nu se pocăieşte şi nu se întoarce în sânul Bisericii şi/sau la învăţătura ei. De aceea, în această duminică în mod tradiţional se citeşte Syno-dikon-ul Ortodoxiei, care cinsteş-te pomenirea apărătorilor Orto-doxiei şi dă anatemei ereziile, pe cei care le-au iniţiat, şi pe cei care le adoptă. „Anatema” înseamnă „în afara graniţelor” Bisericii, fi-ind un avertisment pedagogic că acea învăţătură este incompatibilă

cu calitatea de membru al Biseri-cii lui Hristos

A doua duminică din Postul Mare (în 2016, la 27 martie) este dedicată Sfântului Grigorie Pa-lama, Arhiepiscopul Salonicu-lui, începând cu anul 1368, când acesta a fost în mod oficial pro-slăvit ca sfânt, şi supranumită „a doua duminică a Ortodoxiei”. Sf. Grigorie a iubit mult rugăciunea, motiv pentru care a devenit mo-nah, dar şi dreapta credinţă, pe care a apărat-o prin scrierile sale. El l-a combătut în mod special pe Varlaam din Calabria, care se dădea drept monah ortodox, dar în fapt răspândea răspândea con-cepţii eretice, pretinzând că cea mai înaltă cale de a-L cunoaşte pe Dumnezeu este prin raţiune şi filosofie. Sf. Grigorie contra-ar-gumentează cu învăţătura orto-doxă: Dumnezeu nu are numai fiinţă, care este inaccesibilă cu-noaşterii omeneşti, ci are şi ener-gii (lucrări) aşa cum soarele are raze; aşa cum soarele este perce-put prin lumina şi căldura raze-lor, Sfânta Treime este cunoscută prin energiile (lucrările) dumne-zeieşti. Harul care lucrează asupra omului prin Sfintele Taine, cură-ţindu-l, luminându-l şi îndum-nezeindu-l, este energie (lucrare) dumnezeiască; lumina văzută de

ajutăm să se întoarcă către Dum-nezeu, să stea cu fața către sfân-tul altar, ca să ajungă să înțeleagă când, de exemplu, se citeşte Tatăl nostru, să poată să se ridice pen-tru a face rugăciunea.

Părinții, naşii şi bunicii au ma-ternitate sau paternitate duhov-nicească. Nu numai preotul, ci şi părinții, şi toată comunitatea. Când putem, săvârşim sfântul bo-tez întru comunitate, duminica în cadrul Sfintei Liturghii, în orice caz, când comunitatea e prezen-tă. Înseamnă că, comunitatea e împreună slujitoare cu preotul pe durata Sfântului Botez și are

responsabilitate duhovnicească pentru cei care sunt botezați în jurul ei. Aşadar, părinții acceptă că au şi alte persoane, frați din co-munitate, care intervin şi se ocu-pă şi ei de copii, cu dragoste şi cu blândețe, desigur.”

La plecare, i-am mulțumit Pă-rintelui că ne-a onorat cu vizita sfinției sale şi l-am invitat să revi-nă, iar în dar i-am oferit o icoană cu Sfinții Martiri Brâncoveni şi o carte despre viața acestora.

Cărți publicate de părintele Marc-Antoine Costa de Beaure-gard:

„Ortodoxia”, Editura Buchet-

Chastel, Paris, 1979; „Îndrăznește să înțelegi că

te iubesc”, Editura le Cerf, Pa-ris, 1984 şi 1993;

„Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”, Editura Deisis, Sibiu, 1995;

„Rugați-vă neîncetat” (Bucu-reşti, 1988) ultima editare: Editu-ra Basilica, 2011;

„Teologia sexualității. Hetero-sexualitatea și homosexualitatea din perspectiva creștină”, Editura Christiana, Bucureşti, 2004;

„Calea isihastă”, Paris, 2010.

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca (1 aprilie)

Sfânta Maria Egipteanca este cinstită de Biserica Ortodoxă

pe 1 aprilie şi în cea de-a cincea Duminică a Postului Sfi ntelor Paşti. A trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea. A murit în anul 431, în timpul împăratului Teo-dosie cel Tânăr.

Maria Egipteanca s-a născut în Egipt. La vârsta de 12 ani şi-a pă-răsit părinții şi a mers în Alexan-dria, unde timp de 17 ani a dus o viață desfrânată. La vârsta de 29 de ani, părăseşte Alexandria şi ajunge la Ierusalim. Pretextul i-a fost oferit de pelerinajul unor ti-neri din Egipt şi Libia, care călă-toreau pe mare spre Ierusalim, pentru a participa la sărbătoarea Înălțării Sfi ntei Cruci.

Ajunsă în Ierusalim, doreşte să intre în Biserica Sfântului Mor-mânt, însă, nu a putut înainta decât până la prag. Aici a simțit cum o putere nevăzută o opreşte. Încearcă de mai multe ori să intre, dar fără rezultat. Este momentul când înțelege că modul ei de exis-tență o face nevrednică de a intra în acest locaş. Se roagă Fecioarei Maria să facă posibilă intrarea sa în locaş, cu promisiunea că îşi va schimba întru totul modul de viață. După ce se închină Sfi ntei Cruci, aude un glas din depărtare care i-a grăit: „Dacă vei trece Ior-danul, bună odihnă vei găsi!”. În

urma acestei descoperiri, Cuvi-oasa Maria Egipteanca alege să-şi trăiască viața în pustia Iordanu-lui. Aici va petrece 47 de ani, în post şi rugăciune.

A fost descoperită părintelui Zosima. Acest părinte, ajuns la vârsta de 53 de ani, se întreba dacă există pe pământ cineva care să-l întreacă în osteneala duhov-nicească.

Acestui monah i s-a arătat înge-rul şi i-a zis: „O, Zosima, precum era cu putință unui om, bine te-ai nevoit şi bine ai trecut pustni-ceasca alergare. Însă nimeni nu este între oameni care s-ar putea arăta pe sine că este desăvârşit. Mai multă îți e nevoința ce îți stă înainte, decât aceea pe care ai fă-

cut-o până acum, pe care tu nu o ştii. Dar ca să cunoşti câte căi sunt spre mântuire, ieşi din pământul tău, precum altă dată Avraam cel vestit între patriarhi, şi mergi în-tr-una dintre mănăstirile ce sunt pe lângă râul Iordan”.

După câteva zile de mers prin pustiu, a întâlnit-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca. Aceasta, deşi nu l-a întâlnit niciodată, i-a spus pe nume şi i-a cerut o haină ca să-şi acopere trupul. Din viața sfi ntei afl ăm că în timp ce părintele Zo-sima se ruga, şi-a ridicat ochii şi a văzut-o pe sfânta înălțată de la pământ, „ca un cot, stând în văz-duh şi rugându-se”.

Îi descoperă părintelui viața sa şi îi cere ca în anul următor, în Joia din Săptămâna Patimilor, să ia Sfi ntele Taine şi să meargă pe malul Iordanului ca să o împăr-tăşească. Când a venit Zosima la vremea cerută, aceasta a însem-nat cu semnul crucii Iordanul, a trecut pe el ca pe uscat şi s-a îm-părtăşit. Părintele Zosima a reve-nit în anul următor, dar a găsit-o moartă. Cu ajutorul unui leu a să-pat mormântul ei şi a îngropat-o.

Viața Sfi ntei Maria Egipteanca a circulat prin viu grai până în vre-mea patriarhului Sofronie al Ieru-salimului, care a decis să o scrie în secolul al VIII-lea.

crestinortodox.ro

ucenici la Schimbarea la faţă a Domnului şi de creştinii sporiţi în rugăciune este energie (lucra-re) dumnezeiască prin care aceş-tia Îl văd şi Îl cunosc pe Dumne-zeu. Dacă Harul ar fi fost creat, nu ar mai fi putut să-l mântuiască şi să-l sfi nţească pe om; un har creat degeaba ar fi fost văzut ca lumi-nă, pentru că nu L-ar fi putut face văzut şi cunoscut pe Dumnezeu. Învăţătura Sfântului Grigorie a fost consfi nţită de sinoadele de la Constantinopol din 1341 şi 1351

ca ortodoxă, deoarece exprima în cuvinte practica şi trăirea Bi-sericii, confi rmată şi de alţi Sfi nţi Părinţi. Sfi ntele sale moaşte, făcă-toare de minuni, se găsesc în Ca-tedrala mitropolitană din Salonic.

Învăţătura ortodoxă despre Har este foarte importantă deoarece Hristos spune: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela adu-ce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5), cuvinte prin care Mântuito-

rul descrie relaţia noastră cu El în Biserică. Fără Har, nu putem aduce „roadă multă”, adică oricâ-te fapte bune am face, acestea nu ne-ar putea curăţi, sfi nţi sau mân-tui. Prin Har renaştem în Hristos prin Botez şi devenim membri ai Bisericii, prin Har primim pece-tea darurilor Sfântului Duh prin Mirungere şi prin Har ne unim cu Hristos prin Sfânta Împărtăşa-nie, spre mântuire şi viaţă veşnică în împărăţia cerurilor.

Ana Botez

A fost descoperită părintelui