UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE ŞI AFACERI

MASTER ADMINISTRAREA AFACERILOR MICI ŞI MIJLOCII

REFERAT

Disciplina: Eco-Economie

Titular curs:

Prof.univ.dr. Constantin GHIGA

Student: Chirita Andreea Mihaela

BUCUREŞTI

2013

1

UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE ŞI AFACERI

MASTER ADMINISTRAREA AFACERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Tema referat:

Dioxidul de sulf

Titular curs:

Prof.univ.dr. Constantin GHIGA

StudenT: Chirita Andreea Mihaela

BUCUREŞTI

2013

2

Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………pag 4

Capitolul 1 – Notiuni generale

1.1 Caracteristici…………………………………………………………….....pag 5

1.2 Obtinere……………………………………………………………………pag 5

1.3 Surse naturale………………………………………………………………pag 6

1.4 Surse antropice…………………………………………………………......pag 6

1.5 Utilizare

1.5.1 Vinificatie………………………………………………………...pag 61.5.2 Alte intrebuintari…………………………………………………pag 7

Capitolul 2 – Efecte nocive ale dioxidului de sulf

2.1 Simptome de intoxicatie…………………………………………………...pag 8

2.2 Efecte asupra sanatatii populatiei …………………………………………pag 8

2.3 Efecte asupra plantelor ……………………………………………………pag 8

2.4 Efecte asupra mediului ……………………………………………………pag 8

2.5 “Coal Summit” – Varsovia………………………………………………..pag 9

Capitolul 3 – Reglementari si statistici

3.1 Metode de masurare………………………………………………………pag 12

3.2 Norme…………………………………………………………………….pag 12

3.3 Dispozitii generale……………………………………………………......pag 12

3.4 Top………………………………………………………………………..pag 14

Concluzie……………………………………………………………………..pag 15

Bibliografie…………………………………………………………………..pag 16

3

Introducere

Schimbarile climatice sunt cauzate in mod direct sau indirect de activitatile umane, care

determina schimbarea compozitiei atmosferei globale si care se adauga la variabilitatea naturala

a climei, observate pe o perioada de timp. Astfel, protectia mediului reprezinta de ceva vreme o

preocupare tot mai des intalnita atat in randul autoritatilor cat si in cel al oamenilor de rand.

Lumea in care traim si ne desfasuram activitatile este in continua schimbare, in continua

degradare daca nu luam masuri pentru a avea grija de ea. Ceea ce modificam acum va fi

mostenirea lasata generatiilor urmatoare, un plus sau un minus pentru viitoarele descoperiri.

4

Capitolul 1 – Notiuni generale

1.1 Caracteristici

Dioxidul de sulf SO2, sau „anhidridă sulfuroasă”, denumit popular si fumul de pucioasă, este anhidrida acidului sulfuros H2SO3. Este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros înţepător şi gust acrişor, utilizat drept conservant. Gazul este toxic, se dizolvă bine în apă, formând acizi sulfuroşi. Dioxidul de sulf ia naştere prin arderea materialelor fosile ce conţin cca. 4%  sulf, ca şi cărbuni sau petrol. Este ineficient la pH neutru. Previne degradările enzimatice şi de natură bacteriană ale produselor. El nu arde, nu întreţine arderea şi are proprietăţi reducătoare (fixează oxigenul). Cu apă dă acidul sulfuros, care prin oxidare trece în acid sulfuric. În condiţii normale de temperatură şi presiune, dioxidul de sulf este de cca. 2,26 ori mai greu decât aerul. Dioxidul de sulf în concentraţie ridicată este sufocant şi toxic; în concentraţie mică este considerat printre poluanţii cei mai nocivi ai aerului. Încălzirea elimină dioxidul de sulf din produs sub formă de gaz.

În atmosfera, combinat cu alţi compuşi chimici, produce ploaia acida. Ploaia acida este o forma de poluare atat a aerului cat si a apei in care acizii din aer, cad sub forma de precipitatii care au un pH mai mic decat 5.6, in diferite regiuni. Precipitaţiile acide apar de obicei, atunci cand emisiile de dioxid de sulf sau de oxid de azot emise in atmosfera, fac obiectul unor transformari chimice, si apoi sunt absorbite de picaturile de apa din nori. Destul de interesant este faptul ca pH-ul de 5,6 este valoarea pH-ului dioxidului de carbon in echilibru cu apa distilata. Din acest motiv, ploaia acida poate fi definită ca orice ploaie care are nivelul aciditatii peste cel al ploii nepoluate.

1.2 Obtinere

Prin arderea sulfului:

S(s) + O2(g) → SO2(g)

Prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice:

4 FeS(s) + 7 O2(g) → 2 Fe2O3(s) + 4 SO2(g)

Prin arderea hidrogenului sulfurat:

2 H2S(g) + 3 O2(g) → 2 SO2(g) + 2 H2O(g)

Dioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf:

5

 2SO2(g) + O2(g) → 2 SO3(g)

În absenţa catalizatorului, oxidarea SO2 este lentă. În procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul de azot. În procedeul contact, catalizatorul este oxidul de vanadiu, V2O5.

Trioxidul de sulf produs este dizolvat în acid sulfuric 98%, în care reacţionează cu cele 2% apă, formand H2SO4.

SO3(g) + H2O(l) → H2SO4

(l)Ca si reactie de identificare, a ionilor sulfat, avem reactia cu solutia de clorura de bariu, rezultand ca si precipitat alb, sulfatul de bariu: Ba 2+ +SO4 2 BaSO4 care se depune.

1.3 Surse naturale:

eruptiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentatia bacteriana in zonele mlastinoase, oxidarea gazului cu continut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.

1.3 Surse antropice: sistemele de incalzire a populatiei care nu utilizeaza gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinarie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei si hartiei si, in masura mai mica, emisiile provenite de la motoarele

diesel.

1.5 Utilizare

1.5.1 Vinificatie

Facând un salt rapid în timp, merită totuşi menţionat anul 1487, care reprezintă un moment de cotitură în tehnologia vinicolă: în acest an, un decret al regelui Prusiei permite pentru prima dată oficial, folosirea dioxidului de sulf  în vinificaţie; comercianţii olandezi şi englezi afumau demult butoaiele cu fum de pucioasă înainte de a le umple, deoarece observaseră că astfel, vinurile se păstrau mai bine în timpul transportului.

Deşi cunoscut de atâta timp, dioxidul de sulf  începe să fie utilizat pe scară largă în practica vinicolă abia pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea (Ribereau-Gayon, 2004). Evident, şi astăzi există vinuri care se obţin şi se păstrează fără aplicarea dioxidului de sulf, însă pentru ca aceasta să prezinte şi o bună calitate necesită îngrijiri speciale şi condiţii stricte de conservare. Nici în aceste cazuri însă nu se poate spune că vinurile respective sunt complet lipsite de SO2, deoarece o parte din drojdiile implicate în fermentaţia alcoolică au ele însele capacitatea de a produce unele cantitaţi

6

de SO2 (Dott et al., 1977; Wurding, 1985). Este posibil ca toate suşele de drojdii să fie capabile să formeze dioxid de sulf, însă unele doar in cantităţi foarte reduse.

Cercetările au arătat că producţia de SO2 de către drojdii în timpul fermentaţiei este de obicei sub 30mg/l, dar în unele cazuri speciale se pot atinge concentraţii de 100 mg/l. Unele suşe produc chiar mai mult , până la 150 mg/l (Popaet al.,2004). Grecii antici cunoşteau acţiunea antiseptică a sulfului, cu toate că il foloseau pentru dezinfectarea localurilor şi nu pentru tratarea vinurilor, în timp ce romanii ardeau în vase sulful cu cărbuni de lemn amestecat cu mirodenii şi seminţe de plante, pentru a imprima vinului atât aromă cât şi stabilitate (Robinson, 1994). Rolul acestuia în vinificaţie este unul complex, bazându-se pe anumite proprietăţi ale sale. Iniţial, SO2 s-a folosit la dezinfectarea vaselor, ulterior la tratarea vinurilor bolnave şi la conservarea lor, iar mult mai târziu în tehnologia de prelucrarea strugurilor şi mustului.

Generalizarea lui în vinificaţie s-a făcut din momentul în care s-a constantat că prin sulfitare calitatea vinurilor, mai ales a celor provenite din recolte mucegăite, este mult mai îmbunătăţită, iar casarea evitată. Formele sub care se poate administra SO2 în industria vinicolă sunt: gazoasă, lichefiată, soluţie apoasă sau în stare solidă, sub formă de săruri.

1.5.2 Alte intrebuintari

Este utilizat ca agent oxidant, cu efect de albire în cazul făinii si a zaharului; în orice caz el oxidează culoarea (naturală) alimentelor, fapt care îi restrânge utilizarea. El stabilizează vitamina C în produse şi previne decolorarea vinului. Acesta duce la asimilarea lenta a vitaminei B12, produce dureri de cap, ameteli, afectiuni intestinale de la 25 mg pe litru de vin.

Doza zilnica recomandata este de 50 mg/zilnic, fiind atinsa prin consumul a 300-400 ml de vin. Persoanele care sufera de bronsita, afectiuni renale, emfizem, conjunctivita, afectiuni cardiovasculare trebuie sa evite consumul de sulf. Acest conservant se gaseste si in bauturi nealcoolice, alimente, sucuri de fructe, fructe conservate si preparate din acestea, vinuri, otet, bere, produse din cartofi. Nu se recomanda consumul frecvent persoanelor sensibile. Este unul dintre aditivii admişi (E220 sau dioxidul de sulf este un conservant artificial, fiind toxic) pentru conservarea calităţii alimentelor, constituind un mijloc sigur şi imediat de conservare a vinurilor şi musturilor.

Dioxidul de sulf in stare gazoasa, se foloseste ca materie prima la fabricarea acidului sulfuric, ca decolorant pentru fibre textile, ca dezinfectant.

In stare lichefiata, SO2 se intrebuinteaza ca solvent selectiv la rafinarea petrolului si ca substanta criogena (producatoare de frig), deoarece prin trecerea sa din stare lichida in stare gazoasa, se produce o accentuata scadere de temperatura. Carbunii, petrolul si gazele naturale contin si compusi ai sulfului. Prin arderea acestora se formeaza dioxid de sulf. Acest gaz ataca plamanii, producand astm. Prin dizolvarea dioxidului de sulf in apa de ploaie, se formeaza ploile acide, care afecteaza constructiile, plantele si omoara pestii si alte organisme acvatice.

7

Capitolul 2 – Efecte nocive ale dioxidului de sulf

2.1 Simptome de intoxicaţie

La om, intoxicaţia cu dioxid de sulf produce: dureri de cap stare de voma ameţeală 

În concentraţii mai mari gazul produce leziuni a mucoaselor căilor respiratorii, iar la nivel celular produce schimbări a acizilor nucleici, care sunt factori ereditari.

2.2 Efecte asupra sanatatii populatiei

In functie de concentratie si perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sanatatii umane.Expunerea la o concentratie mare de dioxid de sulf, pe o perioada scurta de timp, poate provoca dificultati respiratorii severe. Sunt afectate in special persoanele cu astm, copiii, varstnicii si persoanele cu boli cronice ale cailor respiratorii.Expunerea la o concentratie redusa de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infectii ale tractului respirator.Dioxidul de sulf poate potenta efectele periculoase ale ozonului.

2.3 Efecte asupra plantelor

Dioxidul de sulf afecteaza vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii si tesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele , ghindele rosii si negre, frasinul alb , lucerna , murele.

2.4 Efecte asupra mediului

In atmosfera, contribuie la acidifierea precipitatiilor, cu efecte toxice asupra vegetatiei si solului.Cresterea concentratiei de dioxid de sulf accelereaza coroziunea metalelor, din cauza formarii acizilor.Oxizii de sulf pot eroda: piatra , zidaria, vopselurile , fibrele, hartia , pielea si componentele electrice.

8

2.5 “Coal Summit” – Varsovia

Conferinţa Naţiunilor Unite privind schimbarile de clima a avut cea mai recenta intrunire

la Varsovia la mijlocul lunii noiembrie, 2013, cu scopul de a depasi actuala criza a ritmului

incalzirii globale. Clima se schimbă, temperaturile la nivel global sunt în creştere, iar principalul

vinovat este omul, care, de la începutul revoluţiei industriale, emite în atmosferă din ce în ce mai

multe gaze cu efect de seră. Dioxid de carbon din arderea combustibililor fosili, emisii de metan

din industria cărnii, oxizi de azot, hidrofluorocarburi utilizate ca agenţi frigorifici – toate aceste

substanţe contribuie la efectul de seră menţinând căldura pe care Pământul o primeşte de la

Soare. Nici nu ar exista viaţă pe planetă dacă nu ar fi efectul de seră, deoarece acesta menţine

temperatura într-un interval optim dezvoltării vieţii organice.

Problema este că omul a dereglat termostatul planetei şi ecosistemul nu mai are

capacitatea de a absorbi dioxidul de carbon în exces, ceea ce conduce la fenomenul observat în

prezent: încălzirea globală. Raportul ciclic al Grupului Interguvernamental de Experţi asupra

Evoluţiei Climatului (GIEC), publicat în septembrie, în care este recapitulat stadiul actual al

cunoştinţelor privind schimbările climatice, nu lasă nicio îndoială în această privinţă.

Temperaturile la nivel global au crescut cu 0,89°C de la începutul secolului XX.

Acesta este motivul pentru care, încă din 1992, cu ocazia Summitului Pământului de la

Rio de Janeiro a fost semnată Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC),

al cărui obiectiv principal era reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Convenţia a dus la

ceea ce părea atunci un succes spectaculos: semnarea Protocolului de la Kyoto, în 1997, care

obliga ţările dezvoltate să-şi reducă emisiile de dioxid de carbon în raport cu nivelurile din 1990,

rata pentru UE fiind stabilită la 8%. Protocolul a intrat în vigoare în 2008 şi a fost încheiat în

2012, şi chiar şi persoanele favorabile acestei idei recunosc faptul că a fost un eşec. Emisiile de

gaze cu efect de seră sunt în creştere, iar acest lucru este valabil şi pentru temperaturile la nivel

global.

Motivele acestui lucru sunt uşor de explicat: lumea s-a schimbat foarte mult în timpul

celor două decenii care s-au scurs de la Summitul de la Rio. Economia chineză a înregistrat o

dezvoltare explozivă, care a fost însoţită de creşteri uriaşe ale consumului de energie. Iar această

energie a provenit în principal din arderea cărbunelui, a petrolului şi a gazelor, transformând

China în cel mai mare emitent de dioxid de carbon la nivel mondial, în momentul de faţă.

Problema este că – în calitate de ţară în curs de dezvoltare – China nu este vizată de Protocolul

de la Kyoto, la fel precum nici unele dintre ţările care înregistrează cea mai rapidă dezvoltare din

lume, cum ar fi India, Brazilia, Indonezia sau Vietnamul. Nefiind obligate să-şi reducă emisiile,

9

acestea au devenit zone favorabile pentru implementarea operaţiunilor industriale delocalizate

din ţările dezvoltate.

Marea Britanie, Franţa şi Germania au fost în măsură să se laude că economiile lor au

devenit mai curate, uitând să menţioneze că munca lor murdară era acum făcută în ţările în curs

de dezvoltare, care emit mai multe gaze cu efect de seră decât a reuşit Europa să reducă. În

momentul de faţă, aproape toată lumea este de acord asupra faptului că singura soluţie rezonabilă

ar fi un acord la care să subscrie toţi semnatarii Convenţiei-cadru a ONU privind schimbările

climatice (UNFCCC), fie un total de 194 de ţări. Un astfel de acord ar fi trebuit să intre în

vigoare în 2013, după expirarea Protocolului de la Kyoto.

Scenariul optimist a fost că o nouă eră va fi inaugurată de către Conferinţa de la

Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15), din 2009, în cadrul căreia o UE verde şi

ambiţioasă urma să se prezinte în calitate de lider mondial în lupta împotriva schimbărilor

climatice, motivând restul lumii să-i urmeze exemplul. Acolo ar fi trebuit să fie semnat un nou

acord internaţional, care ar fi intrat în vigoare, din punct de vedere juridic, în 2013. Dar, între

timp, în 2008 a izbucnit criza financiară, scoţând la iveală faliile economiilor occidentale şi

slăbind poziţia liderilor americani şi europeni pe plan mondial.

Summitul de la Copenhaga a fost un fiasco, astfel încât Protocolul de la Kyoto a fost

extins până în 2020, iar în prezent din acesta nu mai dăinuieşte decât o umbră care nu mai incită

aproape pe nimeni la acţiune. Conferinţa de la Varşovia, care este oficial cea de-a 19-a sesiune

anuală a Conferinţei părţilor (COP 19) de la UNFCCC din 1992, ar trebui să lanseze cu adevărat

o nouă eră în lupta împotriva schimbărilor climatice. Reuniţi pe Stadionul Naţional, peste 10 000

de participanţi din toată lumea au început să lucreze la un acord care urmează să fie aprobat la

Paris, în 2015. Organizarea evenimentului costă Polonia aproximativ 25 de milioane de euro.

Importantă este, de asemenea, întrebarea vizând pertinenţa Convenţiei asupra climatului

şi a întregului proces al ONU. Ritmul lent al acestuia din urmă sugerează că obiectivele

ambiţioase – cum ar fi prevenirea creşterii temperaturilor globale cu mai mult de 2°C peste

nivelul epocii pre-industriale – nu au şanse mari să fie îndeplinite. Germania şi Japonia, cele

două ţări care sunt pe cale de a opri centralele lor nucleare şi a le înlocui cu altele alimentate cu

gaz şi cărbune, au devenit dintr-o dată obstacole majore în lupta împotriva încălzirii globale.

Prof. Maciej Sadowski, un expert în climatologie de la Institutul pentru Protecţia

Mediului care a participat la numeroase summituri privind clima – inclusiv la Conferinţa de la

Kyoto din 1997 – în calitate de negociator oficial din partea Poloniei, afirmă sincer: “obiectivul

real al Convenţiei nu este de a proteja clima, ci de a redistribui avuţia între ţările bogate şi cele

sărace. De la început, nu a fost vorba decât despre putere şi bani”.

10

Nu există nicio îndoială asupra faptului că presiunile impuse de costuri pot stimula

dezvoltarea unor tehnologii noi, eficiente din punct de vedere energetic, şi a unor modele

economice mai durabile. Dar astfel de subiecte nu sunt chiar la ordinea zilei în ţări precum

Spania sau Grecia, unde şomajul în rândul tinerilor depăşeşte 50%, sau în Franţa, unde extrema

dreaptă devine din ce în ce mai influentă. Astfel, mai multe indicii sugerează că în timpul

summitului de la Varşovia, viitorul va conta mai puţin decât problemele actuale ale ţărilor

participante.

11

Capitolul 3 – Reglementari si statistici

3.1 Metode de masurare

Metoda de referinta pentru masurarea dioxidului de sulf este cea prevazuta in standardul SR EN 14212 - Calitatea aerului inconjurator. Metoda standardizata pentru masurarea concentratiei de dioxid de sulf se realizeaza prin fluorescenta in ultraviolet.

3.2 Norme

LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 - Dioxidul de sulf - SO2

Prag de alerta - 500 ug/m3 - masurat timp de 3 ore consecutiv, in puncte reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru o intreaga zona sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai alerta mica.

Valori limita – 350 ug/m3 - valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane - 125 ug/m3 - valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane

Nivel critic - 20 ug/m3 - nivel critic pentru protectia vegetatiei, an calendarisitic si iarna (1 octombrie - 31 martie)

Programul din 21 decembrie 2006 - national de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac

3.3 Dispozitii generale

Programul national de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac, denumit in continuare PNRPE, reprezinta un instrument pentru implementarea prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele nationale de emisie pentru anumiti poluanti atmosferici, care transpune in legislatia nationala Directiva 2001/81/CE privind plafoanele nationale de emisie pentru anumiti poluanti atmosferici, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 309/2001.

    Directiva 2001/81/CE prevede stabilirea unor plafoane nationale anuale de emisie pentru anumiti poluanti atmosferici, care nu trebuie depasite in niciun an, incepand cu anul 2010. Aceste plafoane de emisie sunt stabilite pentru dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot [NO(x)], compusi organici volatili (COV) si amoniac (NH3).

    Emisiile acestor poluanti atmosferici pot produce efecte daunatoare asupra sanatatii umane, ecosistemelor naturale, materialelor si culturilor agricole datorita acidifierii, eutrofizarii sau formarii ozonului troposferic.

12

    Respectarea plafoanelor nationale de emisie stabilite pentru anul 2010 contribuie la indeplinirea obiectivelor prevazute la nivel comunitar, pe termen mediu (pentru anul 2010) si lung (pentru anul 2020), de limitare a emisiilor de poluanti cu efect de acidifiere, eutrofizare si de precursori ai ozonului de la nivelul solului, de respectare a incarcarilor si nivelurilor critice si de asigurare a protectiei efective a populatiei impotriva riscurilor cunoscute pentru sanatate, provocate de poluarea atmosferica.

    PNRPE are ca obiectiv principal respectarea plafoanelor nationale de emisie stabilite pentru anul 2010. In functie de evolutia emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac si de rezultatele prognozelor de emisii elaborate pentru anul 2010, respectarea acestui obiectiv se realizeaza prin implementarea masurilor de prevenire, reducere si control al emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac, incluse in legislatia nationala din acest domeniu, precum si prin stabilirea unor masuri suplimentare in cazul in care prognozele de emisii calculate pentru anul 2010 sau evolutia emisiilor in urma elaborarii inventarelor nationale anuale de emisii evidentiaza depasirea plafoanelor de emisie stabilite pentru anul 2010.

Inventarele nationale finale de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac se elaboreaza cu 2 ani in urma anului curent conform prevederilor art. 16 si 17 din Hotararea Guvernului nr. 1.856/2005.

    Din analiza inventarelor nationale de emisii pentru perioada 2000-2004 rezulta ca nivelurile anuale ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac se situeaza sub nivelurile stabilite prin plafoanele nationale de emisie pentru anul 2010.

    PNRPE cumuleaza masurile stabilite in legislatia nationala pentru prevenirea, reducerea si controlul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac, rezultate din toate sursele de poluare ca urmare a activitatilor antropice.

    Pentru Romania, plafoanele nationale de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac, stabilite pentru anul 2010, sunt cele prevazute in Protocolul ~cnv onu 1000008 1979 Conventiei~ din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 271/2003.

    Nivelurile de emisie stabilite pentru anul 2010 implica o reducere a emisiilor de dioxid de sulf cu 30%, de oxizi de azot cu 20%, de amoniac cu 30% si de compusi organici volatili cu 15%, comparativ cu nivelurile de emisii aferente anului 1990, considerat an de referinta.

    Prin transpunerea si implementarea acquis-ului comunitar de mediu, la nivel national s-au stabilit masurile pentru prevenirea, reducerea si controlul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si amoniac, atributiile si responsabilitatile autoritatilor competente pentru punerea in aplicare a acestor masuri si monitorizarea implementarii lor, precum si

13

obligatiile titularilor de activitati care constituie surse de poluare cu dioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili si ammoniac.

3.4 Top

Cel mai poluat aer se afla in Polonia. Asadar, Polonia este pe prima pozitie in blocul comunitar la poluarea cu dioxid de sulf. Anul trecut, emisiile cu dioxid de sulf eliberate in aerul polonez au totalizat 861.311 tone.

Urmeaza Bulgaria, cu un volum al emisiilor de 657.934 tone de oxizi de sulf. Iar pe a treia pozitie se plaseaza tara noastra. In aerul din Romania s-au eliberat anul trecut 459.868 de tone de dioxid de sulf. Da, Romania este pe locul trei in topul poluarii, este a treia cea mai poluata tara din Uniunea Europeana.

In plus, cele trei state foste comuniste sunt inaintea unor tari cu o suprafata mai mare si cu un nivel industrial mai dezvoltat.

14

Concluzie

In concluzie, dioxidul de sulf are atat intrebuintari benefice, fiind un bun conservant si un factor important in industria vinului, cat si efecte negaive daca nu este tinut sub control, contribuind la poluarea mediului cat si la afectarea populatiei. Este mai bine a preveni decat a tratata, astfel ca aceasta substanta in forma sa gazoasa produce pagube, cauzand ploi acide, dar daca sunt controlate emisiile de gaz in atmosefera, acestea pot fi reduse pana la valorile minime. Este important sa avem grija de mediul in care traim, deoarece un mediu nesanatos creeaza

indivizi nesanatosi afectand nivelul de trai si calitatea vietii umane.

15

Bibliografie

- www.mmediu.ro - www.consultanta-certificare.ro - www.wikipedia.org - www.green-report.ro - http://www.presseurop.eu

16