3
www.bizlawyer.ro Un proiect al Bullet Media & 648 Group 2018-07-16 08:39:18 Divorțul parinților, drama copiilor. Rezidența alternanta – soluție sau disoluție? Copiii trebuie crescuți pentru ei, iar nu pentru parinți!Nicolae Iorga ホn statisticile Uniunii Europene, România ocupa un loc fruntaș la capitolul ”divorțuri”, cu o rata de 1,6 divorțuri la 1000 de locuitori. Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistica, în anul 2017, numarul divorțurilor a crescut comparativ cu anul 2016, ponderea fiind de un divorț la 4,6 casatorii. Cele mai multe dintre cuplurile care divorțeaza au copii minori, iar divorțul parinților lasa urme adânci în sufletul lor, afectându-i emoțional. ホn acest context, conceptul rezidenței alternante, consacrat și aplicat deja cu succes la nivel european, se contureaza din ce în ce mai mult și în România, ca posibila varianta de rezolvare a problemelor generate de divorț, în privința minorilor. Cu toate acestea, rezidenta alternanta, care presupune ca minorul sa petreaca timp egal cu ambii parinții, respectiv sa locuiasca în mod alternativ, câte o saptamâna cu fiecare parinte, ridica mai multe probleme și întrebari. ホn primul rând, se pune întrebarea în ce masura acest concept va fi acceptat de societatea noastra preponderent conservatoare, înca tributara abordarii generate de vechea legislație, anterioara adoptarii noului Cod civil. Potrivit acestei conceptii, în urma unui divort, copiii erau încredințați de regula, mamei rolul celuilalt parinte - de regula tatal - limitându-se la a fi platitor de pensie de întreținere și la exercitarea legaturilor personale. ホn ce masura și în ce condiții acest nou concept reprezinta o soluție viabila sau, dimpotriva, nu face decât sa încurce și mai mult lucrurile? Rezidența alternanta poate fi o soluție doar când parinții au o buna comunicare sau, dimpotriva, poate fi cheia (re)gasirii acestei comunicari și atunci când pare ca toate ușile s-au închis și nu mai exista nici-o speranța? Plecând de la reglementarea și jurisprudența europeana în aceasta materie, instanțele române au început sa recunoasca și sa aplice solutia rezidenței alternante chiar daca aceasta nu este consacrata ca atare în legislația noastra. Potrivit art. 400 Cod civil, în lipsa înțelegerii dintre parinți, sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanța de tutela stabilește, o data cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la parintele cu care locuiește în mod statornic. Așadar, locuința minorului este stabilita în mod obligatoriu la unul dintre parinți, copilul neputând avea decât o singura locuința. Instanțele au considerat însa ca, atunci când s-a dispus exercitarea autoritatii parintești în comun de catre ambii page 1 / 3

Divor˙ul parin˙ilor, drama copiilor. Reziden˙a alternanta

  • Upload
    others

  • View
    2

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Divor˙ul parin˙ilor, drama copiilor. Reziden˙a alternanta

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2018-07-16 08:39:18

Divorțul parinților, drama copiilor. Rezidența alternanta – soluție sau disoluție?

”Copiii trebuie crescuți pentru ei, iar nu pentru parinți!”

Nicolae Iorga

În statisticile Uniunii Europene, România ocupa un loc fruntaș la capitolul ”divorțuri”, cu o rata de 1,6 divorțuri la

1000 de locuitori. Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistica, în anul 2017, numarul divorțurilor a

crescut comparativ cu anul 2016, ponderea fiind de un divorț la 4,6 casatorii. Cele mai multe dintre cuplurile care

divorțeaza au copii minori, iar divorțul parinților lasa urme adânci în  sufletul lor, afectându-i emoțional.

În acest context, conceptul rezidenței alternante, consacrat și aplicat deja cu succes la nivel european, se

contureaza din ce în ce mai mult și în România, ca posibila varianta de rezolvare a problemelor generate de divorț,

în privința minorilor.

Cu toate acestea, rezidenta alternanta, care presupune ca minorul sa petreaca timp egal cu ambii parinții, respectiv

sa locuiasca în mod alternativ, câte o saptamâna cu fiecare parinte, ridica mai multe probleme și întrebari. În

primul rând, se pune întrebarea în ce masura acest concept va fi acceptat de societatea noastra preponderent

conservatoare, înca tributara abordarii generate de vechea legislație, anterioara adoptarii noului Cod civil. Potrivit

acestei conceptii, în urma unui divort, copiii erau încredințați de regula, mamei rolul celuilalt parinte - de regula

tatal - limitându-se la a fi platitor de pensie de întreținere și la exercitarea legaturilor personale. În ce masura și în

ce condiții acest nou concept reprezinta o soluție viabila sau, dimpotriva, nu face decât sa încurce și mai mult

lucrurile? Rezidența alternanta poate fi o soluție doar când parinții au o buna comunicare sau, dimpotriva, poate fi

cheia (re)gasirii acestei comunicari și atunci când pare ca toate ușile s-au închis și nu mai exista nici-o speranța?

Plecând de la reglementarea și jurisprudența europeana în aceasta materie, instanțele române au început sa

recunoasca și sa aplice solutia rezidenței alternante chiar daca aceasta nu este consacrata ca atare în legislația

noastra.

Potrivit art. 400 Cod civil, în lipsa înțelegerii dintre parinți, sau daca aceasta este contrara interesului superior al

copilului, instanța de tutela stabilește, o data cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la parintele cu

care locuiește în mod statornic. Așadar, locuința minorului este stabilita în mod obligatoriu la unul dintre

parinți, copilul neputând avea decât o singura locuința.

Instanțele au considerat însa ca, atunci când s-a dispus exercitarea autoritatii parintești în comun de catre ambii

page 1 / 3

Page 2: Divor˙ul parin˙ilor, drama copiilor. Reziden˙a alternanta

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2018-07-16 08:39:18

parinți, este de esența unei asemenea exercitari  implicarea efectiva în creșterea și educarea copilului, așadar

acordarea unui timp egal cu ambii parinți, iar nu doar participarea formala la procesul decizional legat de minori.

Ca urmare, a început sa fie acceptata varianta rezidenței alternante ca forma de  exercitare a legaturilor personale. 

 

Rezidența alternanta este și o modalitate de a împiedica și descuraja alienarea parentala, considerata ca forma de

abuz psihologic sever asupra copilului, prin Dispozitia nr. 2/2016 a Colegiului Psihologilor din România.

Totodata, se asigura aplicarea Rezolutiei  nr. 2079/2015 a Consiliului Europei, care subliniaza ca parintii sunt egali

în privinta împartirii responsabilitatilor parintesti, iar rolul tatalui vis-a-vis de copiii sai, indiferent de vârsta

acestora, chiar și atunci când  copiii sunt foarte mici, trebuie sa fie mai bine recunoscut si pus în valoare

corespunzator. Autoritatea parinteasca comuna presupune ca parintii au anumite drepturi, obligatii si

responsabilitati fata de copiii lor dar, cu toate acestea tatii sunt uneori confruntati cu legi, practici jurisprudentiale

si prejudecati care le rapesc dreptul de a avea o relatie sustinuta cu copiii lor. În aceasta rezolutie se arata  ca

respectul pentru viata de familie este un drept fundamental recunoscut de art. 8 al Conventiei Europene a

Drepturilor Omului si în numeroase alte documente juridice internationale. Separarea parinte-copil are efecte

iremediabile asupra relatiei acestora. O asemenea separare ar trebui sa fie dispusa exclusiv de o instanta de

judecata si numai în împrejurari exceptionale, care sa implice riscuri grave la adresa interesului superior al

copilului. Având în vedere aceste aspecte, se solicita tuturor statelor membre ale Consiliului Europei sa semneze si

sa ratifice Conventiile Europene privind exercitarea Drepturilor Copiilor si Conventia asupra Relatiilor Personale 

care privesc Copiii, sa se asigure ca parintii au drepturi egale si sa introduca în propria legislatie principiul de

resedinta alternanta în cazul separarii parintilor.

Noul Cod civil român a consacrat regula exercițiului în comun a autoritații parintești, exercitarea de catre un singur

parinte, fiind excepția, numai atunci când exista motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.

În aceste condiții, reședința alternanta poate reprezenta ”vehiculul” acestui exercițiu în comun al autoritații

parintești. În caz contrar, acest exercițiu în comun al autoritații parintești ar  ramâne doar o forma fara fond, o

”coaja” lipsita de conținut.

Ce spun psihologii în legatura cu reședința alternanta și efectele sale pe termen scurt, mediu și lung? Unele opinii

au fost în sensul ca ar fi contrar interesului  minorului ca acesta sa fie ”plimbat” între doua locuințe, mai ales în

primii ani  din viața, întrucât, din punct de vedere psihologic, copilul are nevoia vitala  de  a stabili o legatura

selectiva cu un adult care raspunde nevoilor sale și care este capabil sa îi înțeleaga tensiunile și sa i le aline. Nevoia

de constanța implica atât persoana adulta cât și constanța locului. Daca aceste condiții de stabilitate nu sunt

respectate, copilul poate dezvolta un atașament perturbat, care genereaza un sentiment de insecuritate interna.

Dimpotriva, în alte situații, psihologii au fost de parere ca rezidența alternanta este în beneficiul minorilor întrucât,

ulterior desparțirii parinților, este benefic pentru copii sa se bucure de relațiile personale cu ambii parinți,

cu aceeași frecvența, tocmai în vederea depașirii, pe cât posibil, a inconvenientelor și neajunsurilor

emoționale care apar odata cu pronunțarea divorțului. Desigur însa ca este necesara crearea unui cadru care sa

confere stabilitate copilului, acesta nu trebuie sa simta ca are doua domicilii, ca plimba mereu o valiza și un

ghiozdan. Este necesara îndeplinirea unor condiții minime care sa asigure o rutina în viața copilului: este de

preferat ca locuințele parinților sa fie cât de cât apropiate, copilul sa frecventeze aceeași școala, aceleași opționale,

sa aiba prieteni comuni și activitați specifice cu fiecare parinte.

Instanțele judecatorești au început sa împartașeasca opinia ca, atunci când aceste minime condiții sunt îndeplinite,

rezidența alternanta este o soluție, chiar o modalitate de restabilire a comunicarii între parinți.

 Printre primele hotarâri judecatorești care au recunoscut conceptul de rezidența alternanta regasim sentinta civila

nr. 4080/16.04.2013 a Judecatoriei sectorului 4, în cuprinsul careia se reține ca: „relatia parinte-copil sta la baza

dezvoltarii acestuia ca individ. Aceasta relatie se poate hrani în functie de cele doua dimensiuni ale parintilor:

page 2 / 3

Page 3: Divor˙ul parin˙ilor, drama copiilor. Reziden˙a alternanta

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2018-07-16 08:39:18

functiile de mama si tata. (…) . Orice masura luata în ceea ce priveste copilul, care nu tine cont  de faptul ca

minorul are nevoie de ambii sai parinti are un efect negativ direct asupra copilului, marind perioada de

instabilitate din viata acestuia si reducând posibilitatile de adaptare ale copilului”. Instanța își fundamenteaza

soluția și pe opinia unui psiholog care a concluzionat în raportul sau ca  „este important pentru dezvoltarea

psihosociala a copilului ca acesta sa mentina relatii cu ambii parinti, (…). Se mai recomanda evitarea exercitarii

oricarui tip de influenta asupra copilului din partea vreunui parinte de natura sa afecteze relatia copilului cu

celalalt parinte, calitatea de parinte neîncetând odata cu calitatea de sot/sotie ca urmare a divortului (s.n.)”.

La scurt timp dupa aceasta hotarâre, Judecatoria Cornetu pronunța la rândul sau o soluție novatoare (sentința nr.

7394/12.11.2013) în sensul ca dispune chiar pe cale de ordonanța președințiala rezidența alternanta (doua

saptamâni cu mama și doua saptamâni cu tatal) în privința exercitarii legaturilor personale pâna la soluționarea

divorțului. În felul acesta s-a asigurat copilului maxim de timp petrecut cu fiecare dintre cei doi parinți, pe

perioada care se scurge între data începerii procesului de divorț și data soluționarii sale definitive.

Tribunalul București, prin decizia civila nr. 2914/A din 15.09.2017 a stabilit rezidența alternanta ca modalitate de

exercitare a legaturilor personale (o saptamâna alternativ cu fiecare dintre parinți) reținând ca aceasta se impune

tocmai ca modalitate de restabilire a comunicarii între parinți, între aceștia existând o stare de tensiune și de

conflict care afecteaza echilibrul emoțional al minorelor.

În felul acesta, instanța a considerat ca rezidența alternanta reprezinta o soluție împotriva tendințelor de alienare

parentala pe care deja începuse sa le manifeste parintele la care locuiau minorele în varianta clasica dispusa de

instanța de fond: stabilirea locuinței la unul dintre parinți, cu un program redus de legaturi personale pentru celalalt

parinte.

În speța respectiva, ulterior pronunțarii hotarârii Tribunalului București, rezidența alternanta i-a determinat pe

parinți sa restabileasca comunicarea dintre ei și a pus capat tendințelor alienatoare, parintele respectiv fiind nevoit

sa își modifice comportamentul. Așadar rezidența alternanta poate fi și o soluție împotriva alienarii parentale care

se poate manifesta destul de facil atunci când exista doar un program minimal de legaturi personale, în restul

perioadei parintele cu care copilul locuiește în mod statornic având timp suficient sa manipuleze copilul astfel

încât sa îl determine sa refuze legaturile cu celalalt parinte.  În cazul timpului egal petrecut cu ambii parinți

riscurile se diminueaza.

În concluzie, rezidența alternanta, aplicata cu înțelepciune și cu un simț al echilibrului, poate fi o cale a

normalizarii relațiilor dintre parinți, oferindu-le acestora posibilitatea de a participa în mod efectiv la

creșterea și dezvoltarea copilului. Poate fi un nou început. Fara înțelepciune și echilibru din soluție va

deveni disoluție, o noua ”arma” în mâinile parinților cu efecte distrugatoare asupra copiilor.

page 3 / 3