El. un tanar miliardar cu mii de proprietati private doar ale lui,cu un fizic fermecator,cu o ambitie si incapatanare extraordinar de mare,care ar putea avea orice femeie la picioare,dar nu.El s-a oprit la ea.El ii stie fiecare miscare.El stie unde e,cand si ce face mereu.

Ea.una dintre cele mai frumoase si talentate cantarete din aceasta generatie.La 21 de ani,ea viseaza doar la distractie si totusi are o personalitate uimitoare,e cineva pe care te poti baza oricand,toti barbatii cad in vrajile ei doar la prima vedere,si totusi..ea nu-si doreste asta.Ea nu cauta iubire.Ea vrea doar distractie.Atractie fizica.

El.E total indragostit de ea.Ea.Habar nu are de existenta lui.

Poveste originala.All right reserved.

Prolog

Iubire.Oare exista vreo definitie pentru acest cuvant?Exista ceva care sa descrie acest cuvant?S-a gandit vreo data cineva sa incerce sa gaseasca adevarata definitie a acestui cuvant?Raspunsul e simplu.Nu.Toata lumea spune ca este cel mai frumos sentiment din lume.Asa e.Cand iubirea este impartasita de ambii parteneri.Dar cum e atunci cand esti indragostit iar cel iubit nici macar nu-ti stie numele?Foarte dureros.Inca mai stiu cand am vazut-o prima oara.Acum 3 ani.***Ma grabesc pentru a ajunge cat mai repede la hotel.In momentul asta,cele mai mari nume din lumea afacerilor sunt acolo.Intrunirea.Intrunirea pe care am uitat-o.Lucrasem din greu pentru am prezenta noul plan pe piata incat am pierdut notiunea timpului.Daca eu nu ajung acolo,vor pleca si ei.Tata va fi dezamagit.Am preluat nu de mult functia de presedinte al Miller International Holdings Corporation.Si pot spune cu man ape inima ca ador lucrul asta.Imi place sa muncesc sis a ma intretin.Nu ma voi lasa intretinut de nimeni niciodata.Chiar si atunci cand eram mic eram foarte independent si faceam totul singur refuzand orice fel de ajutor.Dar de data asta..chiar am dato in bara.De indata ce vad cladirea uriasa din fata mea pe care scrie Edison Towers Hotel cobor din masina si ma indrept spre ea.Imediat ce intru pe usa toate privirile sunt indreptate spre mine.Da.Stiu ca am intarziat.Nu trebuie sa imi spuneti toti.Imi caut familia cu privirea sirealizez ca sunt privit de niste ochi furiosi.Tata.Observ ca langa el se mai afla cineva.Familia Robinson .Domnul Robinson este si el,unul dintrei cei mai importanti oameni de afaceri.Tot ce stiu despre el e ca este casatorit avand doi copii.O fata studenta la facultatea de arta,la muzica,care cred ca este la inceputul unei cariere solo iar baiatul,intreprinzator al unor firme si ferme pe care tatal sau le detinea inainte.Ma indrept spre ei. Buna ziua!Spun eu batand palma cu acestia. Buna ziua!Spuse domnul Robinson. Unde ai fost?Intreba tata dintr-o data.Incerc sa nu par intimidate de privirea sa infricosatoare si ii raspund ridicand barbia. Am pierdut notiunea timpului tata.Imi cer scuze.Dar acum sunt aici.Ii spun tatei ranjind. Aaahh..bine. Spuse el pufnind. Carter,vreau sa ti-o prezint pe sotia mea,Sophia Robinson.Zise el punandu-si mana pe talia doamnei posesiv. Doamna Robinson,zic eu sarutandu-i mana. Iar el e baiatul meu,Andrew. Salut.Spuse barbatul din fata mea dand mana cu mine. Fiica mea este prin zona,ar trebui sa apara.Dar noi trebuie sa mergem.Intre timp poate tu si Andrew puteti conversa.Andrew vrea sa castige niste experienta,si tu vrei sa castigi experienta------Dupa doua ore intrunirea se termina si privesc cum toti afaceristii,de tot felul de natiuni parasesc locatia.Familia Robinson si a mea se indreapta spre mine.Observ pe langa ei o prezenta draguta.Era o fata care parea sa aiba nu mai mult de 17 ani,cu parul blond,lung,cu o talie de viespe si machiata foarte natural.E frumoasa. Mama,eu trebuie sa plec!Ma grabesc,iarta-ma,stii ca trebuie sa ajung la colega mea!Ne vedem diseara!Se auzi vocea ei subtire. Dar ..trebuie s ail cunosti pe.. Imi pare rau,alta data,acum chiar trebuie sa plec! Aaahh,ok.zise doamna Sophia oftand.********A doua zi am vazut-o chiar la televizor.Erau poze cu ea peste tot de la hotel.Era fiica renumitului om de afaceri Andy Robinson.Era la facultatea de arte,in timp ce o casa foarte mare de discuri ii lansau melodiile.Am inceput sa caut tot mai multe lucruri care au legatura cu ea.De-a lungul acestor 3 ani am fost indragostit de ea si inca sunt.Cu siguranta pare a fi o aberatie si seman cu acei fani obsedati care viseaza toata viata sa-si intalneasca idolii.Dar n-am iubit niciodata.Mereu am fost rece si nu mi-au trebuit relatii.Pur si simplu nu m-am simtit atras de nimeni chiar daca pana acum pot spune ca am vazut destule femeie cu corpuri parca sculptate pana la perfectie.N-am cautat niciodata asta.Intre timp am devenit un prieten foarte apropiat al lui Andrew,care mi-a povestit mult despre sora sa fara sa-si dea seama.Numele ei este Maddy Robinson.Are 21 de ani,este o cantareata frumoasa si considerate de toti foarte talentata.Momentan nu este in tara.Dar maine se intoarce.Sunt indragostit de ea de mult.Iar ea habar n-are cine sunt dar ma voi asigura ca in curand doar la mine se va mai gandi.

Acesta a fost prologul,sper din tot sufletul sa va placa.Vot/Comment/Follow!

Capitolul 1

3.Numar norocos?Nu.3.Zi onomastica?Nu.3. Trei ani de zile.Trei ani de zile in care am tot sperat sa o reintalnesc.Dar nimeni si nimic n-a tinut cu mine.Trei ani de zile in care tot ce am facut a fost sa ma informez despre ea.Trei ani de zile in care am sperat ca va aparea la un eveniment comun cu al meu.Dar nu s-a intamplat.Trei ani de zile in care dragostea mea pentru ea crestea in fiecare zi.Trei ani de zile au trecut de cand n-am mai vazut-o.Trei ani.Trei ani de zile de cand o astept.Trei ani de zile de cand sunt indragostit.****Linistea profunda din camera este distrusa de soneria zgomotoasa a telefonului.De afara de aud claxoane de masini.Tipic pentru New York.Cu siguranta afara e un trafic infernal indiferent ca e abia ora 6:00.Ma ridic din pat fara vlaga si ma indrept spre baie.****Am crezut ca va fi trafic.Dar nici chiar asa.In fata mea s-a format un sir imens de masini unele mai noi si mai scumpe decat celelalte.Am instictul de a iesi pur si simplu din masina si sa merg pana la birou pe jos.Dar nu o fac.Pur si simplu privesc pe geam picaturile mici de ploaie care par sa se divida din ce in ce mai mult si mai repede.Imaginea ei imi apare in fata din nou.Parul ei blond luminos,ochii ei albastri minunati,vocea sa dulce,corpul ei ametitor.EA.Oare o voi mai intalni?Oare se va mai intoarce inapoi?De trei ani e plecata din tara,de trei ani a inceput cosmarul meu.De ce incep sa cred ca poate nu se va mai intoarce niciodata?Andrew nu mi-a spus de ce a plecat si cand vine,daca mai vine.Mi-e teama.Mi-e teama ca poate nu se va mai intoarce..sau..sau poate are pe cineva.Poate ca are pe cineva acolo,cu ea.Nimeni,nici macar presa nu stie foarte multe informatii despre viata ei.Se stie ca in acest moment se afla in Stockolm,ca probabil este acolo pentru a studia mai mult muzica la o scoala foarte importanta de acolo,in acesti 3 ani a devenit o cantareata foarte cunoscuta si placuta de toti.Ar putea cuceri un barbat doar privindu-l.Nu a trebuit sa ma priveasca pentru a ma cuceri pe loc. Nu prea da interviuri si nici declaratii despre viata ei personala si nici nu a fost fotografiata vreodata cu orice fel de pretendent.E foarte discreta.Dar asta nu ma linisteste.De fapt e mult mai rau.Daca e cu cineva,daca nu vrea sa-si faca relatia publica?Cu frumusetea ei remarcabila si inteligenta de care da dovada mereu e greu sa crezi ca nu ar fi intr-o relatie.Cufundat in gandurile mele nu imi dau seama cand masina goneste cu viteza pe langa sirul de masini care acum claxoneaza mai tare si probabil imi injura soferul.Deja vad uriasa cladire cu geamuri mari din sticla care acum sunt stropite cu picaturi de apa.Intru imediat si ma trezesc inconjurat de o multime de oameni care sunt deja aici.Uimitor.De obicei sunt printre primii care isi fac aparitia la lucru.Sigur ca da.Traficul.- Buna dimineata domnule Miller,ma saluta secretara mea.Dau din cap.Ma opresc cand sunt pe cale sa fac primul pas in birou.- Am primit vreun mail important?- Nu domnule,a-ti primit pana acum cateva mail-uri cu privire la niste baluri caritabile.- Ok,ii raspund in timp ce deschid din nou usa de la birou.Balurile nu sunt importante,nu merg niciodata,daca e nevoie de mine acolo neaparat,ori rezolv totul prin telefon ori trimit un angajat acolo.- Ahm..si a-ti primit acum cateva minute un telefon de la Andrew Robinson.Vrea sa il sunati inapoi.Spunea ceva de o vacanta cu familia la munte in acest weekend,familia Robinson si..a dumneavoastra,spuse ea cu ezitare in voce,nu stiu de ce.Vacanta.Familia Robinson.Asta cu siguranta o include si pe ea.Trebuie sa o includa.Ma indrept spre canapeaua mica de langa peretele din sticla,imi scot telefonul din buzunar si apelez la Andrew.Andrew este fratele lui Maddy.E probabil cel mai bun prieten al meu.Poate singurul meu prieten.Nu mi-au placut niciodata persoanele care stau langa mine doar pentru bani si renume.Nu pot sa suport.Cunosc o multime de persoande de genul asta.Fac totul doar pentru bani si nu le pasa cat de mult de injosesc pentru asta.Dar el n-ar face asa ceva niciodata.Detine ferme prin fiecare coltisor al tarii.Are 25 de ani,la fel ca mine.In ultimul timp vorbeste doar despre cat de frumoasa si minunata este Ana Drew,logodnica sa,viitorea lui sotie.- Deci,cum de Carter Miller nu a ajuns la serviciu inaintea tuturor,ca de obicei?Rasuna vocea sa amuzanta in telefon.- Traficul.ii raspund eu sec.- Stiu,deja a aparut la televizor,"Carter Miller are prioritate peste tot!Chiar si in trafic!"Imi spuse el razand.- Oricum..pentru altceva te-am sunat.In weekend ai mei vor sa mergem la nu stiu ce cabana pe undeva la munte cu familia ta.I-am anuntat deja pe ceilalti.Aveam nevoie doar de confirmarea ta.- Ahm..toata familia?- Da.- Toata familia ta?D-l si doamna Robinson si cu tine?- Si Ana.Urmeaza o lunga tacere intre noi.Nimeni nu spune nimic.Ce sa fac eu acolo?Voi spune ca lucrez si in weekend.Ma pregatesc sa refuz cand Andrew isi continua propozitia.- E posibil sa vina si sora mea,dar nu e nimic sigur.- Plecam vineri?- Da.- Voi veni.Chiar si cea mai mica speranta ca ea ar putea veni ma face sa fiu in culmea fericirii.Se va intoarce pana la urma.Sunt sigur de asta.Si totusi..inca am suspiciuni.Ce s-a intamplat?De ce a plecat?Daca s-a dus sa studieze de ce nu a venit in vacante?Trebuie sa aflu.- Andrew..poti sa-mi raspunzi la o intrebare?- Sigur ca da.Ce e?- De ce a plecat Maddy in Stockolm?Liniste.Liniste totala din nou.Dupa cateva secunde sunt gata sa intreb daca mai e la telefon dar mi-o ia pe dinainte.- Cu studii pentru muzica.- Si de ce nu a mai venit acasa in acesti ani atunci?Din nou,liniste.Probabil ca e o chestie de familie.Pe care trebuie sa o aflu si eu.- Ahm..ce-ar fi sa vorbim vineri cand o sa plecam?Va veni si ea. Imi dau seama ca l-am pus intr-o situatie delicata,asa ca las asta pe atunci.- Ok,vorbim.- Da,vorbim..zise el cu ezitare.Inchid telefonul repede si ma asez pe scaunul din fata biroului.- Voi afla cu siguranta care e cauza plecarii ei neasteptate.Si daca nu aflu de la el,voi afla de la ea.Pana atunci...E abia luni.

Doar atractie fizica Capitolul 1

As putea sa jur ca nu am fost niciodata atat de tensionat ca acum.In doua zile ar trebui sa mergem in aceasta mini-vacanta cu familia Robinson iar Maddy inca nu e aici.Si nici nu cred ca va veni.Ceva s-a intamplat atunci cand ea a plecat.Si nimeni nu vrea sa spuna ce deci sunt sigur ca nici Maddy nu ar spune nimanui.Sau poate..nu s-a intamplat nimic.Poate totul e in imaginatia mea si pur si simplu vreau sa aflu cat mai multe lucruri despre ea..si totusi simt ca ceva nu este in regula.

Maddy P.D.V. Mai este mult? Nu,domnisoara.Imi raspunde stewardesa,probabil dj plictisita sa imi raspunda la intrebari.Dar nu pot sa imi dau seama,inca afiseaza zambetul destinat clientilor. Sigur?Ultima oara cand v-am intrebat ati spus ca inca o ora dar a trecut si inca nu am aterizat. Domnisoara,inca nu a trecut o ora. Sa nu incerci sa ma pacalesti pe mine..Eu..Sunt intrerupta imediat de alta stewardesa care poarta acel zambet fals peste tot. Va rog calmati-va,domnisoara.In 30 de minute aterizam.Inteleg ca va grabiti,dar nu putem sa facem avionul sa zboare mai repede.Ma afund in scaunul meu confortabil si incerc sa imi continui cartea.Urasc sa calatoresc cu avionul.E plictisitor.As putea mai bine sa merg cu masina.Chiar daca dureaza mai mult si probabil toata lumea prefer avionul decat masina.Ma rog,probabil ca vreau sa merg cu masina sis a ajung mai tarziu pentru ca pur si simplu nu stiu ce o sa fac cand voi da ochii cu tata.Oare mai e suparat pe mine?Mi-e frica de cum va reactiona cand ma va vedea.Cele mai lungi 30 de minute din viata mea se scurg in sfrasit iar insotitoarele de bord ne anunta ca aterizam si ca trebuie sa ne punem centurile.*****Casa asta nu pare prea schimbata de acum 3 ani.Cel putinasa pare din exterior.Ma indrept rapid catre portile mari din fier forjat,probabil si ma intampina portarul.Parca portarul era James?Cu siguranta a fost concediat.Era singurul care lucra in casa si cu care ma intelegeam mai bine.Se pune in fata mea