Doc2008 04 1209FINAL - amnr.defense.roamnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Re... · cadrul Cehoslovaciei, sârbii cu croa]ii [i slovenii constituind

edito

rial

Omagiulrecuno[tin]ei

noastre

u trecut 90 de ani de la Marea Unire din 1918, iar realitateademonstreaz` c` timpul nu a diminuat semnifica]ia excep]ional` aacestui eveniment, ci din contr`, i-a adùgat noi valen]e. Acest acts-a înscris în amplul proces de autodeterminare a popoarelor, care

a cuprins Europa la sfâr[itul primului r`zboi mondial.Atunci s-a redesenat harta continentului, ca urmare a apari]iei unor

state na]ionale, precum Finlanda, Letonia, Estonia, Lituania,Polonia, Austria, Ungaria. În 1918, cehii s-au unit cu slovacii în

cadrul Cehoslovaciei, sârbii cu croa]ii [i slovenii constituind RegatulSârbilor, Croa]ilor [i Slovenilor, iar românii din Basarabia, Bucovina

[i Transilvania s-au unit cu România.Constituirea statului na]ional unitar s-a realizat prin lupte [i jertfe,

prin fermitate [i inteligen]`, cu o ampl` participare a tuturorenergiilor creatoare ale poporului român.

Momentul prielnic s-a ivit la mijlocul celei de-a doua decade asecolului al XIX-lea, când a izbucnit primul r`zboi mondial, iar

România urma s` se al`ture uneia dintre taberele aflate în conflict.O decizie era greu de luat, deoarece în gruparea Antantei, din caref`cea parte Rusia, se afla Basarabia, iar în cea a Puterilor Centrale

era Austro-Ungaria care st`pânea Transilvania [i Bucovina.Consiliul de Coroan`, întrunit în iulie 1914, a hot`rât adoptarea

unei politici de neutralitate armat`.Au urmat mari manifesta]ii publice, în cadrul c`rora unii sus]ineau

intrarea în lupt` al`turi de Antant`, pentru eliberarea Transilvaniei [iBucovinei, al]ii cereau al`turarea de Puterile Centrale, afirmând c`

drumul spre Alba Iulia trecea prin Chi[inù. O a treia grupare erapentru neutralitate pân` la cap`t, urmând ca idealul na]ional s` se

realizeze pe la sfâr[itul r`zboiului.Dup` doi ani de neutralitate, Consiliul de Coroan`, din iulie 1916, a

decis intrarea României în r`zboi al`turi de Antant`. La 14 august 1916, România a intrat în „r`zboiul pentru întregireaneamului”. În Proclama]ia Regelui Ferdinand erau evocate fapteleînainta[ilor, dup` care se conchidea: „Ast`zi ne este dat nou` s`

întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce MihaiViteazul a înf`ptuit numai pentru o clip`: Unirea românilor de pe

cele dou` p`r]i ale Carpa]ilor”. Dincolo de avatarurile confrunt`rilor militare, este cert c` jertfa de

sânge a osta[ilor români în primul r`zboi mondial a stat la bazaRomâniei Întregite.

O fericit` coinciden]` istoric` a f`cut ca în 1917-1918 s` sepr`bu[easc` atât Imperiul Rusiei, cât [i cel Habsburgic, fapt ce a

permis românilor s`-[i realizeze integral idealul na]ional. La 27 martie 1918, Sfatul }`rii, întrunit la Chi[inù, a votat Unirea

Basarabiei cu România, iar la 28 noiembrie 1918, CongresulGeneral al Bucovinei, desf`[urat la Cernù]i, a decis unirea acestei

provincii istorice cu Patria-Mam`.Hot`rârea privind Unirea Transilvaniei cu România a fost adoptat`

la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918. Discursul solemn [ifestiv a fost rostit de Vasile Goldi[, care a f`cut o ampl` [i

temeinic` analiz` a luptei românilor pentru ap`rarea fiin]ei etnice,împotriva st`pânirii strìne, pentru scuturarea asupririi na]ionale [i

unirea cu patria-mam`. A concluzionat: „Dup` drept [i dreptate,românii din Ungaria, Banat [i Transilvania, dimpreun` cu toate

teritoriile locuite de dân[ii, trebuie s` fie uni]i cu Regatul României”.În încheierea discursului sù, Vasile Goldi[ a dat citire Rezolu]iei

Marii Adun`ri Na]ionale, care începea cu aceste cuvinte: „AdunareaNa]ional` a tuturor românilor din Transilvania, Banat [i }ara

Ungureasc`, aduna]i prin reprezentan]ii lor îndrept`]i]i la Alba Iuliaîn ziua de 1 decembrie 1918, decreteaz` unirea acelor români [i atuturor teritoriilor locuite de dân[ii cu România”. În continuare, erau

enun]ate „principiile fundamentale” care aveau s` stea la bazaalc`tuirii noului stat român.

Prof. univ. dr. Ioan SCURTUInstitutul Revolu]iei Rom#nedin Decembrie 1989 continuare \n pagina 2

A

Rezolu]ia a fost sus]inut` de IuliuManiu, din partea Partidului Na]ionalRomân, [i de Iosif Jumanca, în numelesocial-democra]ilor. Gheorghe Pop deB`se[ti a supus votului acest document,care a fost adoptat în unanimitate, prin viiaclama]ii. În încheiere, pre[edinteleAdun`rii a anun]at c` unirea Transilvanieicu România „este pentru toate veacuriledecisive”.

Într-o atmosfer` însufle]it`, deputa]iis-au deplasat pe Câmpul lui Horia, aflatîn preajma Cet`]ii.

De la cele patru tribune improvizateau vorbit Miron Cristea, Iuliu Hossu, AurelVlad, Iosif Jumanca, SilviuDragomir, {tefan Cicio-Pop [i al]ifrunta[i politici. Ei au explicatcon]inutul Rezolu]iei, primit cuentuziasm de mul]ime. Un martorocular relata c` vestea Unirii a fostprimit` cu urale care p`reau „untunet prelung izbucnit din o sut` demii de piepturi” [i care era „tunetulunanimit`]ii, al bucuriei, al istorieidesc`tu[ate”. Prezent la fa]alocului, Lucian Blaga avea s` scriec` în ziua aceea de 1 decembrie1918 a cunoscut „ce înseamnèntuziasmul na]ional, sincer,spontan, irezistibil, organic, masiv”.

Cei întor[i la casele lor au fostîntâmpina]i cu entuziasm deconcet`]eni [i pu[i s` povesteasc` dezeci [i zeci de ori „cum a fost la AlbaIulia”. Oamenii sim]eau nevoia s` maiaud` o dat` [i înc` o dat` „povesteaadev`rat`” a înf`ptuirii Marii Uniri. Pentruc`, a[a cum scria un ziar care ap`rea laBucure[ti, „voin]a unanim`, care a biruitla Alba Iulia, a d`râmat ultimul hotar,ultima r`m`[i]` din grani]ele cu carelunga tiranie a istoriei a spintecat veacuride-a rândul for]a neamului românesc”.

Privit` în perspectiva istoriei,Adunarea Na]ional` de la Alba Iulia aparem`rea]` prin ideea pe care a înf`ptuit-o,dar [i prin cadrul de maiestuoas`solemnitate pe care i le-a conferitsolidaritatea conduc`torilor [i unanimaînsufle]ire a maselor. Deputa]ii ale[i înlargi [i democratice adun`ri aureprezentat voin]a tuturor românilor,indiferent de vârst`, sex, religie, clas` [icategorie social`, credin]` politic`. Eaavea un adev`rat caracter plebiscitar,fiind expresia fidel` a poporului român.Prezen]a celor peste 100.000 de cet`]enila Alba Iulia a dat [i mai mare greutatehot`rârii de Unire, a oferit un cadru deexprimare cum istoria nu mai înregistrasepân` atunci. Se cuvine subliniat faptul c`numai românii din fostul ImperiuHabsburgic au folosit aceast` modalitateprofund democratic` de exprimare adezideratului na]ional, celelalte popoare

luând decizii în cadre mult mai înguste,prin intermediul Consiliilor Na]ionale.

Printr-o fericit` coinciden]`, în ziua de1 decembrie oficialit`]ile României seîntorceau de la Ia[i, unde se refugiaser`în noiembrie 1916, la Bucure[ti. Înacela[i cortegiu se aflau [i delega]iabucovinenilor, precum [i mini[triiBasarabiei care f`ceau parte dinguvernul României.

Vestea hot`rârii de la Alba Iulia a fostadus` la cuno[tin]a bucure[tenilor prinmanifeste aruncate din avion. Într-oatmosfer` de mare însufle]ire, popula]iaCapitalei s-a adunat la statuia lui MihaiViteazul din fa]a Universit`]ii,

exprimându-[i bucuria c` Rezolu]iaadoptat` la Alba Iulia prevedea unireaTransilvaniei cu România.

Marea Unire din 1918 a reprezentat,ca s`-l parafraz`m pe MihailKog`lniceanu care se referise la Unireadin anul 1859, actul energic al na]iuniiromâne, preg`tit de întreaga evolu]ieistoric` a poporului român, deîndelungata sa lupt` pentru existen]`,pentru ap`rarea fiin]ei proprii [i pentrudreptul de a trì în grani]ele unuia [iaceluia[i stat.

Poporul român a valorificat integralconjunctura interna]ional` creat` prinpr`bu[irea celor dou` mari imperii – ]arist[i habsburgic – care st`pâneau teritoriiromâne[ti. R`zboiul pentru unitateana]ional` a pus cu putere în reliefhot`rârea de nezdruncinat a na]iuniinoastre de a nu precupe]i nici un efort,nici un sacrificiu pentru împlinirea mareluisù ideal. Aceast` lupt` a mobilizatputernic toate con[tiin]ele române[ti, acreat acea stare de spirit care a dus lamarea efervescen]` politic` din anul1918, materializat` în fùrirea statuluina]ional unitar.

Românii afla]i sub st`pâniri strìne auînf`ptuit o adev`rat` revolu]ie de unitatena]ional`. În virtutea dreptului popoarelorla autodeterminare, tot mai largrecunoscut pe plan interna]ional, românii

din Basarabia, Bucovina [i Transilvaniaau înl`turat vechile autorit`]i asupritoare[i au preluat efectiv puterea politic`,devenind st`pâni pe propria lor soart`.

Au urmat adun`rile plebiscitare de laChi[inù, Cernù]i [i Alba Iulia, cele mailargi [i democratice organisme na]ionaledin Europa anului 1918, care într-odeplin` libertate au decis unireaBasarabiei, Bucovinei [i Transilvaniei cuRomânia.

Actele de unire au fost predate luiFerdinand I, care, prin decrete regale,le-a ratificat, prilej cu care în guvernulRomâniei au fost numi]i reprezentan]i aiprovinciilor istorice respective. În

noiembrie 1919 au avut loc alegerigenerale, în urma c`rora s-aconstituit primul Parlament alRomâniei întregite, care la 29decembrie a votat legile deratificare a unirii Basarabiei,Bucovinei [i Transilvaniei cu patriamam`.

Ca de atâtea ori în îndelungata[i zbuciumata sa evolu]ie, [i înmomentul fùririi statului na]ionalunitar în fruntea poporului nostru s-au aflat oameni cu o larg` viziuneistoric` [i cu un ardent patriotism.O întreag` pleiad` de oamenipolitici, reprezentând în chipstr`lucit genera]ia Unirii, a ac]ionatpentru îndeplinirea idealului

na]ional. Men]ion`m pe regele Ferdinand[i regina Maria, pe Ion I.C. Br`tianu, N.Iorga, Take Ionescu – din vechiul regat;pe Ion Incule], C. Stere, [i Pan Halippa –din Basarabia; pe Iancu Flondor, IonNistor [i Dori Popovici – din Bucovina; peGheorghe Pop de B`se[ti, Vasile Goldi[[i Iuliu Maniu – din Transilvania. Lor li seadaug` generalii Alexandru Averescu,Eremia Grigorescu, Constantin Presan [imul]i al]ii.

Aceast` genera]ie [i-a f`cut pe deplindatoria; unii pe front, cu arma în mân`,al]ii cu ascu]i[ul min]ii prin munca depropagand`, de organizare [i demobilizare, de elaborare a documentelorcu adev`rat` rezonan]` istoric`, desus]inere ferm` a drepturilor române[ti încel mai mare areopag cunoscut pânàtunci în lume: Conferin]a de pace de laParis. Genera]ia Unirii a transpus înrealitate visurile celor mai luminate [iîn]elepte min]i z`mislite de poporulromân de-a lungul vremii.

Cu excep]ionala-i putere de sintez`,Nicolae Iorga aprecia c`, „f`r` a uita penimeni din cei care au colaborat la mareafapt` a Unirii, de la general [i de lafrunta[ ardelean, pân` la ultimul osta[ [i]`ran, omagiul recuno[tin]ei noastre s`se îndrepte azi c`tre poporul acestaîntreg de oriunde [i din toate veacurile,martir [i erou”.

eveniment

2 4 (42) 2008 document

continuare din pagina 1

Arcul dde TTriumf ddin BBucure[ti, ssimbol aal eeroismului aarmatei rrom#ne,edificat \\n aanii 11920-11922

cupa]ia german` în România între 1916-1918 reprezintò tem` în mare m`sur` neglijat` în literaturamemorialistic` german` despre Primul R`zboi Mondial.

Spre deosebire de campania din 1916/1917, a c`reidesf`[urare cu succes – din punctul de vedere german – a avutdrept urmare un mare num`r de publica]ii, ocupa]ia german` înRomânia a r`mas aproape o pat` alb` în istoriografie. Faptul seexplic` prin caracterul mai pu]in eroic al perioadei de ocupa]ie,întrucât administra]ia german` în România a urm`rit, înainte detoate, s` mobilizeze însemnatele resurse naturale ale ]`rii – înesen]` cereale [i petrol – pentru a face posibil` victoria asupraAntantei. Doar retragerea trupelor germane din România în1918 a fost tema câtorva lucr`ri memorialistice, în care s-aîncercat ulterior ca revenirea în patrie s` fie prezentate întonalit`]ile de fapt` eroic`1.

Publica]iile germane de dat` mai recent` ignor` acestinterval de timp2. Chiar în lucrarea lui Elke Bornemann desprePacea de la Bucure[ti din 1918, ocupa]iei germane în Româniai-au fost consacrate pu]ine pagini3. O excep]ie o prezint` TheoSchwarzmüller, care, în biografia lui Mackensen4, trateazàceast` tem` într-un mic capitol. El poart` titlul semnificativ „Dela regele României în prizonierat (1917/1918)”5.

Scopul prezentei lucr`ri este de înf`]i[a ocupa]ia german`în România, atât la nivelul de sus – Înaltul Comandamentgerman, ofi]eri [i diploma]i germani – cât [i la nivelul de jos –solda]ii simpli germani. Despre Pacea de la Bucure[ti nu va maifi vorba aici, deoarece nu mai este nimic de adùgat la lucrarealui Elke Bornemann.

Pentru a reconstitui imaginea la nivelul de sus, vor fi utilizateînsemn`rile lui Mackensen6, precum [i lucrarea de baz` a luiHesse despre economia de r`zboi în România7. Ca m`rturiiprincipale pentru imaginea soldatului simplu vor slujiînsemn`rile a doi solda]i. Este vorba de Otto Velburg8, un juristdin Jena, care – atipic pentru un absolvent de facultate dinperioada wilhelmian` – nu era ofi]er de rezerv`, ci numaicaporal de rezerv` în Landsturm. El a fost trimis ca soldat deocupa]ie în România, unde a activat, mai întâi la Meldeamt(registrul popula]iei – n.t.) german din Fete[ti pe Dun`re [i maitârziu ca soldat în administra]ie la Bucure[ti. Cel`lalt, unsubofi]er de 28 de ani din Berlin, a fost transferat, în aprilie1918, în armata de ocupa]ie din România, unde a condus, însud-vestul ]`rii, în calitate de comisar de poli]ie militar`, o sec]iede poli]ie. El avea s` dobândeasc` în perioada interbelic` ofaim` mondial`. Numele sù este Kurt Tucholsky9. Despreîntinsa memorialistic` româneasc` privind acest interval de timpnu va fi vorba aici, deoarece ea dep`[e[te cadrul acesteicontribu]ii. Men]ion`m doar memoriile lui Marghiloman10 [iRebreanu11, precum [i lucrarea lui Antipa [i studiul românesc allui Dorin Dobrincu, care reprezint` o orientare distinct`, desprecampania româneasc` din primul an de r`zboi12.

Invadarea României [i primele impresii

Campania din România din 1916/1917 apar]ine, pentrutrupele Puterilor Centrale, a[a numitei categorii „campaniifrumoase”. „Frumoas`” a fost perceput` aceast` ac]iunemilitar`, în primul rând de c`tre trupele germane, care au fostretrase de pe frontul de Vest [i s-au bucurat de a fi sc`pat de unucig`tor r`zboi de pozi]ii. Luptele din Transilvania [i dinRomânia nu au avut de departe intensitatea b`t`liilor din Vest,iar pierderile au fost, în consecin]`, mult mai mici. Deasemenea, faptul c` – dup` ce trupele române s-au retras dinTransilvania [i s-a izbutit str`pungerea Carpa]ilor – a putut s`se treac` la un r`zboi de mi[care, a f`cut ca aceast` campanies` apar` în ochii participan]ilor ca deosebit de reu[it`. Când, lasfâr[itul lui ianuarie 1916, frontul s-a stabilizat pe Siret, treip`trimi din teritoriul român se afla în mâinile Puterilor Centrale,armata român` era zdrobit` [i trebuia s` fie reorganizat`.Aceast` percep]ie a fost exprimat` foarte exact de un ofi]erbavarez de Stat Major: „A fi fost în România, a fost un norocpentru fiecare”13.

În cursul înaint`rii, germanii au fost, înainte de toate, izbi]i destarea proast` a drumurilor, de satele destul de neîngrijite, decasele ]`ranilor [i cl`dirile gospod`riei s`r`c`cioase [ipr`p`dite14. „Femeile merg descul]e, satele ne arat` colibejalnice”15. Peisajul este descris ca frumos [i variat16, iar bog`]ia]`rii relevat`17. Este subliniat` în chip repetat discrepan]a întrep`mântul excep]ional de fertil [i cultivarea rudimentar`, carediminueaz` inutil recolta. Cauzele presupuse sunt, pe de oparte, metodele înapoiate de cultivare a solului [i unelteleagricole învechite, pe de alta, starea social` rea a ]`ranului. Ceadin urm` a privat pe ]`ranul român de orice interes pentru ainvesti în afara asigur`rii strictului necesar pentru existen]`18.

studii/documente

3document 2008 4 (42)

Ocupa]ia german` \n Rom#nia din 1916-1918 \n lumina

memorialisticii germane despre Primul R`zboi Mondial*

O

Günter KLEIN (Germania)

Günter Klein

N`scut la 9 octombrie1961 la Bistri]a, jude]ulBistri]a-N`sùd. În 1976emigreaz` în în RepublicaFederal` Germania.Locuie[te în Freiburg(Germania).

Studii liceale [iuniversitare în Germania.Magister Artium M.A. la„Albert-Ludwigs-Universität”din Freiburg, Germania(1991). Bursier DAAD la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”din Bucure[ti (1991-1992).

Este autorul unor studii despre armata român` înPrimul [i al Doilea R`zboi Mondial. A fost consultantstiin]ific al filmului documentar „Stalingradul de pe Dun`re.23 august 1944 în România”.

Este istoric militar [i jurnalist.

* Articol preluat din culegerea Günter Klein, Die deutsche Besatzung inRumänien von 1916 bis 1918 im Lichte der deutschenWeltkriegsmemorialistik, \n vol. „Deutsche und Rumänien in derErinnerungsliteratur”, ed. Krista Zach [i Cornelius R. Zach, München,IKGS Verlag, 2005, pp. 145-149.

În ceea ce prive[te starea de spirit a popula]iei ]`r`ne[ti, eaeste descris` ca dezinteres fa]` de r`zboi [i apatie: „Doamnemiluie[te. R`zboiul este o nenorocire”, se jeluia un b`trân „mo[”19

(în române[te în text – n.t.).Despre ora[ele române[ti se spune c` ele se caracterizeaz`

prin cl`diri publice de o pompozitate izbitoare, mai ales în ceeace prive[te Capitala20. În alt loc, Bucure[tiul este descris astfel:„[...] un mare ora[, curat [i modern. Str`zile principale asfaltate,cele secundare pavate, numeroase cl`diri de stat [i publice, vilemagnifice, hoteluri foarte bine între]inute, multe restauranteademenitoare [i cafenele extraordinar de elegante, cele maimulte în stilul caracteristic parizian, tramvaie electrice, tramvaiecu cai pe liniile mai pu]in importante, pe scurt un ora[ modern, –desigur, ici [i colo cu influen]e orientale [...]”21.

Pe b`trânul feldmare[al von Mackensen l-a frapat faptul c`via]a marelui ora[, Bucure[ti, a continuat s` se desf`[oarenormal, în ciuda intr`rii du[manului: „Pe m`sur` ce [...]p`trundem mai adânc în ora[, se contureaz` imaginea vie]ii [iforfotei unui mare ora[ pa[nic. Magazine deschise, cafenelepline! Am fost saluta]i. Poli]i[ti în uniform` reglementeaz` într-o]inut` irepro[abil` circula]ia. În Berlin n-ar fi fost mai ordonat.Izolat r`sun` strig`te de «ura!» [i aclama]ii în limba german`. Nune g`sim oare în mijlocul popula]iei unei capitale inamice? Nueste, totu[i, r`zboi? Este un vis care ne în[eal`?”22.

De vis le-au p`rut solda]ilor germani [i oferta de produsealimentare [i de m`rfuri: „Exist` în Bucure[ti delicateseadmirabile, care în Germania [i Austria nu mai sunt cunoscutedecât din auzite [...] Ce nu se poate cump`ra cu 3 lei! O farfuriecu salat` savuroas`, cu friptur` rece, cârna]i, rinichi [i creier,foarte gustat aici, o minunat` pâine alb` pufoas`, cu un vin localmagnific, din care trebuie bùt cât se poate. O pl`cint` cu mere[i brânz` cu unt încheie, de obicei, masa. Inimaginabil deminunat: în România au înc` s`pun veritabil f`r` argil` [iparfumat. Se g`se[te la fiecare col] de strad` cu o jum`tate deleu”23.

Trebuie îns` s` fie limpede c` toate acestea nu au r`masa[a sub ocupa]ia german`. „M-am gândit involuntar, la sfâr[itulchefului, câte dispozi]ii ar înc`lca patronul, daca ne-am afla îniubita Germanie:

1. A existat pâine f`r` cartel` de pâine;2. A pus pâine pe mas` f`r` o comand` expres`;3. Nu a luat nicio plat` pentru asta;4. A existat carne f`r` cartel` de carne;

5. Au existat mai multe feluri cu carne la fiecare mas`;6. Cozonacul a avut mai mult unt [i zah`r decât era permis;7. Nu s-a f`cut cozonacul nici miercuri, nici vineri;8-14. Dispozi]iile cuprinzând aceste prescrip]ii nu au fost

afi[ate în camerele de hotel”24.În afar` de chefuri, Înaltul Comandament german a fost

preocupat de stabilitatea moral` a trupelor germane, întrucâtprimejdiile, care pândeau în aceast` privin]`, erau deosebit demari, a[a cum a constatat pertinent feldmare[alul vonMackensen: „Femeile au piciorul mai pu]in acoperit decât laPesta [i la Viena [i par pu]in impresionate de înfrângereapatriei”25. El descrie dezaprobator: „Înclina]ia doamnelor dinBucure[ti de a se ar`ta pe strad` cu mari decolteuri, mâneci [iciorapi transparen]i [i cât mai pu]in îmbr`cate”26. „Ora[ul luminii[i pl`cerii” se voia acum a fi transformat în „Bucure[ti – solidgerman”27.

Administra]ia militar`

Dup` ce frontul s-a stabilizat, în 1917, în partea ocupat` aRomâniei a fost instalat` administra]ia militar`. Ea se subordonaÎnaltului Comandament (OKM), de sub feldmare[alul vonMackensen. OKM î[i avea sediul în Bucure[ti, în hotelul AthenéePalace. Pe o suprafa]` de circa 100.000 km2 autoritateaapar]inea acum Puterilor Centrale. Cu o anumit` îngâmfare scrievon Mackensen: „În patru cincimi din România, care acum suntîn mâinile noastre, eu reprezint deocamdat` pe regeleFerdinand”28.

Direct subordonate OKM erau dou` sfere de administra]ie:„Administra]ia Militar` din România” (MVR), în fruntea c`reia seafla generalul de infanterie Tülff von Tschepe und Weidenbach,în calitate de guvernator militar (ea cuprindea Muntenia canucleu al zonei ocupate) precum [i Administra]ia german` aetapelor din Dobrogea. Aceasta din urm` era competent` pentruDobrogea de Nord [i se subordona generalului-locotenent Curtvon Unger29.

MVR avea s` se dezvolte curând într-un amplu complexadministrativ. Dup` ce, mai întâi, Muntenia a fost divizat` în patrucircumscrip]ii militare [i guvern`mântul imperial Bucure[ti, înprim`vara lui 1917 s-a revenit la împ`r]irea de dinainte de r`zboi[i regiunea a fost divizat` în 14 districte (jude]e). Fiecare districtse afla sub un comandant de district. Din aceste 14 districte,Reichul administra unsprezece, iar Dubla Monarhie trei.

studii/documente

4 4 (42) 2008 document

Ottokar Czernin, August von Mackensen

[i Richard von Kühlmann, Bucure[ti, 1918

Bucure[tiul era administrat în comun30.Activitatea MVR a fost planificat` [i realizat`: statul major al

administra]iei [i statul major economic. Statului major aladministra]iei i se subordonau:

a) Sistemul sanitar, veterinar [i farmaceutic;b) Finan]ele comunale;c) Impozitul pe câini;d) Registrul de stare civil`;e) Serviciul de etalonare a m`surilor [i greut`]ilor;f) Asigur`rile muncitorilor;g) Reîncet`]enirile;h) Sistemul [colar;i) Sistemul judiciar românesc;j) Tribunalele germane;k) Prizonierii;m) Administra]ia financiar` a ]`rii (între care, contabilitatea [i

casieriile, salariile, pensiile, între]inerile, monopolurile, v`mile);n) Rela]iile de datorii [i credit;o) Birourile de schimb ale Administra]iei militare;p) B`ncile;q) Impozitul de timbru;r) Po[ta;s) Asisten]a pentru germanii din Reich31.Pe lâng` acestea mai existau cinci ministere – Interne,

Justi]ie, Culte [i Înv`]`mânt, Finan]e [i Agricultur` – avândfunc]ionari români, aflate sub controlul ofi]erilor din statelemajore ale Administra]iei32.

Statul major economic, mult mai important, a avut ini]ial zecesec]iuni, iar de la începutul lui 1917, num`rul lor s-a ridicat la[aptesprezece33. La începutul lui 1918, statul major economicera compus din 450 de ofi]eri [i func]ionari germani [i din 250 aiDublei Monarhii, circa 5.000 de subofi]eri [i solda]i, precum [i dinpeste 20.000 de func]ionari români34.

Sarcinile principale ale statului major economic au fostcolectarea [i distribuirea proviziilor, precum [i punerea în func]iea unei noi produc]ii orientate spre economia de r`zboi35.Dorin]ele [i necesit`]ile popula]iei inamice trebuiau, în modcorespunz`tor, s` treac` pe al doilea plan. Ele urmau s` fie luateîn considera]ie numai în m`sura în care slujeau la supravie]uireapopula]iei [i cre[terea produc]iei36. Statul major economic avea,în detaliu, urm`toarele sarcini:

1. Expedierea în Germania a tuturor proviziilor, f`r` excep]ie,aflate în România;

2. Asigurarea unei noi recolte princultivarea cât mai complet` posibil ateritoriului ocupat;

3. Atragerea voluntar` [i, dac` estenecesar, prin constrângerea popula]iei înscopul folosirii integrale a capacit`]ii deproduc]ie a ]`rii;

4. Explorarea minu]ioas` a ]`rii înscopul colect`rii tuturor produselor [imateriilor prime valorificabile [iexpedierea lor în Germania;

5. Reorientarea fabricilor [iatelierelor existente în ]ar` spreproduc]ie de r`zboi;

6. Între]inerea trupelor de pe front [ide ocupa]ie;

7. Crearea unui nou mijloc de plat`;8. Distribuirea alimentelor g`site,

Puterilor aliate;9. Colectarea obiectelor de valoare,

mai ales din aur [i din metale nobile, pebaza pl`]ii în bancnote;

10. Distribuirea de alimentepopula]iei locale37.

Pentru a atinge aceste obiective, statul major economic s-afolosit de urm`toarele metode:

a) Limitarea [i ra]ionalizarea sever` a consumuluilocalnicilor;

b) Rechizi]ii [i confisc`ri de tot genul;c) Conven]ii pe baza unor în]elegeri voluntare;d) Concesionarea [i monopolizarea diverselor bunuri

economice38.În primele luni ale ocupa]iei, activitatea statului major

economic s-a concentrat în trei domenii: îns`mân]`rile deprim`var`, restabilirea mijloacelor de transport [i refacereaindustriei de petrol, puternic afectat` de acte de sabotaj39.

Popula]iei române, aceste cheltuieli i s-au p`rut exagerate.„Ei [românii] râd de noi. Ce pu]in le impune lor seriozitateanoastr` profesional` în tratarea problemelor administrative. Lor lise pare o prostie. Afacerile publice exist` pentru ca s` teîmbog`]e[ti. Cu atât mai mult afacerile unui popor strìn”40.

De la fa]a locului, practica ap`rea astfel: „Zona ocupat` debatalion se întinde la circa 80 km, pe malul stâng al Dun`rii. Satulcel mai sudic este Holtina, în apropiere de ora[ul C`l`ra[i, iar celmai nordic, Giurgeni, la v`rsarea Ialomi]ei [în Dun`re]. L`]imeaacestei fâ[ii este de circa 30 km. Întinderea cuprinde 50 de satecu 500 pân` la 2.500 de locuitori. Nu exist` ora[e. Sediuladministra]iei teritoriale este la Fete[ti [...] Suntem 1.000 deoameni, astfel c`, în medie, revin 20 de oameni în fiecare sat.Fiec`rui ofi]er îi face semn un mic principat, fiec`rui subofi]er ocomandatur` local`, chiar [i un rezervist poate, dac` vrea, s`comande. Maiorul este suzeranul, el este cel care distribuieveniturile. Regiunea este foarte mare”41.

De-a dreptul hilar s-a petrecut încercarea administra]ieigermane de a introduce în provincia româneasc` numegermane de str`zi: „Comandatura german` a botezat acumtoate str`zile [i pie]ele [i a pus frumoase pl`cu]e de lemn cunumele str`zilor la col]urile acestora. A[a ]`ranii [tiu cel pu]incum se nume[te strada în care s-au n`scut [i unde vegeteaz` obun` parte a vie]ii lor. Chiar [i solda]ii no[tri au aflat acum adresanoastr` stradal`. A[adar: locuim la col]ul din str`zile Hindenburg[i Ludendorff. Rareori le-a fost dat solda]ilor s` se afle într-un col]atât de distins din punct de vedere strategic. Strada principal` senume[te, desigur, strada Împ`ratul Wilhelm, str`zile lateralepoart` numele aproape al tuturor comandan]ilor de armate, iardrumurile care duc în sus pe coasta dealului sunt numite dup`

studii/documente

5document 2008 4 (42)

Portul BBr`̀ila –– mmagaziile dde ccereale. VVedere aaerian`̀ ((decembrie 11916)

aviatori vesti]i. Acolo, în cartierul aviatorilor, exist` o stradÌmmelmann, un drum Bölcke, o pia]` Zeppelin”42.

Chiar încercarea administra]iei germane de a combatecorup]ia a ajuns uneori într-o situa]ie grotesc`.

„Doi domni, negustori din Bucure[ti, c`l`toresc la Constan]a,îns`rcina]i de germani s` cumpere alimente pentru popula]iacivil`. Ei [...] îmi povesteau o mul]ime de lucruri vrednice de [tiut.Mai întâi despre condi]iile alimentare, apoi despre binefacerileadministra]iei germane în România. «Vede]i, acum în Bucure[tieste interzis s` iei bac[i[», spun ei. «Ce?», replic eu,«chelnerului nu-i mai este permis s` ia bac[i[?». «Se în]elege càsta este permis. Nu, avem în vedere urm`toarele: înainte, cândmergeai la tribunal pentru a examina registrul funciar sau dac`voiai s` iei un extras din registrul comercial sau s` solici]i cevaunui func]ionar, [i nu d`deai imediat o bancnot` de cinci sauzece franci, î]i spunea: O, am un munte de acte, n-o s`-l pottermina ast`zi, reveni]i, v` rog, poimâine». «A[a, v` referi]i lamituire». «Da, a[a o numi]i dumneavoastr` în Germania. Nu ne-a venit imediat cuvântul. Aceasta, deci, au interzis strictgermanii»”43.

Trebuie îns` men]ionat c` nici germanii nu erau invulnerabilifa]` de rùl corup]iei. }`ranii români au trebuit s` recurg` laacest mijloc, mai ales când comisiile de rechizi]ie a cerealelor î[if`ceau apari]ia în cur]ile lor.

„A ap`rut o ordonan]` a guvernatorului militar [februarie 1917– nota autorului] prin care popula]iei civile române[ti i se vor luatoate cerealele. Vor fi l`sate numai 750 de grame de porumb dezi de persoan`. Va fi o treab` sup`r`toare, c`ci dac` ordonan]ava fi strict aplicat`, oamenii trebuie s` fl`mânzeasc`. Porumbuleste alimentul lor de baz`, întrucât cartoful aproape nu seseam`n`”44.

Pentru a îmblânzi comisia, ajuta, a[adar, corup]ia: „Amobservat c`, sub ochii severi ai subofi]erului, s-a n`scut un dreptcutumiar, potrivit c`ruia fiecare gospod`rie trebuia s` livreze celpu]in o gìn` Comisiei. Gìnile sunt deja cu picioarele legate,când Comisia intra în cas`. Ast`zi sunt deja 21 de gìni vii îngrajdul nostru”45.

Administra]ia militar` german` cuno[tea aceste situa]ii: „Nuîncape nicio îndoial` c`, mai ales modul de realizare arechizi]iilor, aprinde nemul]umirea [i ura popula]iei. Tot mai desse aude din partea românilor formula: «Cum de-au ajunsgermanii s` se cread` mai grozavi decât noi? {i la ei este exactca la noi: cine are puterea, asupre[te [i î[i umple buzunarele».Ei înghit nedreptatea [i sunt confirma]i în imaginea lor despregermani: «Sunt ca [i noi» (în limba român` în text – n.t.)”46.

Urm`rile negative ale exploat`rii economice a teritoriuluiocupat nu s-au l`sat mult timp a[teptate. Penuria de alimente [iinfla]ia au fost consecin]ele: „Caracteristic pentru devalorizareabanului este c` bancnotele mai mici de 25 de bani se g`sescnumai rar, taxatoarele de tramvai, chelnerii, casierii de teatru,dac` suma nu se împarte cu 25, pur [i simplu, f`r` a spune uncuvânt, nu mai dau restul, ci p`streaz`, pur [i simplu, 5 sau 10sau chiar 20 de bani”47.

Pe lâng` acestea, potrivit lui Kurt Tucholsky, armata germanà mai fost confruntat` cu o problem`: „Mai ales se întinde pestetot ceea ce aici este rù [i fals, înregistrat de germani subcuvântul atotcuprinz`tor «corup]ie» [i despre care românii spun«Sunt ca [i noi» (în limba român` în text – n.t.), se întinde,a[adar, ca un fir ro[u tema «femeia»”48. În localurile de distrac]ie,ca „Trocadero”, se l`sa cu mari petreceri: „Aproape fiecare soldatare aici o fat`; to]i se poart` absolut f`r` jen`. În ni[e se aflòfi]erii, aproape to]i înso]i]i de femei; bl`nuri [i briliante str`lucescde acolo. O orchestr` de ]igani cânt` pentru dans. Aici sepetrece foarte vesel”49.

Mackensen era con[tient de aceast` problem` [i a dat unordin strict secret tuturor ofi]erilor, prin generalul-locotenentHeinrich, comandantul imperial al garnizoanei Bucure[ti, în care

se spunea: „Trebuie s` constat, spre regretul meu, c` o mareparte din domnii ofi]eri afi[eaz` o purtare nedemn` de un ofi]ergerman. Zilnic se pot observa în Bucure[ti ofi]eri care se arat` înpublic cu femei, pe strad`, în restaurante, în teatre, femei a c`rorsocietate ar trebui mai degrab` s` nu o caute. Aceast` purtareb`t`toare la ochi este în m`sur` s` dezonoreze numele degerman în strìn`tate. Un ofi]er trebuie s` fie întotdeaunacon[tient c` toate faptele sale, mai ales într-o ]ar` inamic`, suntobiectul unor observa]ii atente, nu în ultimul rând, din parteapopula]iei civile decente. Nu este o onoare s` te bucuri defavorurile unor tinere dec`zute, care se d`ruiesc f`r` nici un spiritna]ional, adversarului. Noi, germanii, avem obliga]ia de a ridicachiar [i moralul popoarelor supuse. A[tept, a[adar, ca de acumînainte, fiecare ofi]er german s` fie con[tient de aceast` înalt`îndatorire”50.

Acest ordin nu a r`mas mult timp secret: „Întregul Bucure[tia râs, c`ci întregul Bucure[ti era plin de perechiu[e [iconcubinaje”51. Observatorilor str`zilor din Bucure[ti le s`reau înochi urm`toarele: „Cine observ` atent poate vedea cum seplimb`, mai ales personalul militar german în civil, la un bra] cusurogatul de so]ie, de mân` cu bìatul so]iei [i cu un trandafir labutonier`. Hainele civile sunt ale b`rbatului legiuit al surogatuluide so]ie. Sunt situa]ii teribile”52.

Astfel de situa]ii nu se limitau doar la Bucure[ti, din provinciese raportau situa]ii asem`n`toare: „Statul major al batalionuluinostru s-a deplasat ast`zi la Slobozia [...] Plimbarea se face cutr`sura. Într-una se afl` adjutantul cu «domnul Zahlmeister» (înlimba român`, în text – n.t.) casier – a[a îl numesc românii –, celdin urm` acompaniat de o frumoas` românc`, pe care o ia cu elimediat, într-alt` tr`sur`, plutonierul batalionului, Reimer [iinterpretul Anton, amândoi cu surogate de so]ii. Nu este dejasitua]ia din Rusia?”53.

Al`turi de aceste fenomene destul de negative – anume,exploatarea economic` nemiloas` a României, corup]ia atât der`spândit` [i dec`derea moravurilor – st`pânirea german` înRomânia a avut [i dou` realiz`ri: protec]ia monumentelor de art`din România [i Universitatea de etape din Bucure[ti.

Protec]ia monumentelor de art`din România [i Universitatea de Etape

din Bucure[ti

La fel ca [i în alte teritorii ocupate, germanii au creat înRomânia o comisie care s` se ocupe de protec]ia obiectelor deart` [i a monumentelor. Ea se subordona, în România ocupat`,Oficiului de Tipar [i Carte, de sub conducerea Consilieruluisecret de curte, c`pitan dr. L. Volkmann, ca referent de art`func]ionând prof. dr. Heinz Braune, numit Landrat (consilierteritorial)54. În via]a civil`, prof. Braune era directorul Muzeului deArte Plastice al Sileziei, din Breslau. Comisia a întocmit liste [iprotocoale ale muzeelor [i colec]iilor, pe care le-a luat subprotec]ia sa. În Bucure[ti era vorba de urm`toarele colec]ii:

1. Muzeul Na]ional de Istorie [i Arheologie;2. Muzeul Etnografic de Art` Popular`;3. Galeria de pictur` din parcul Carol;4. Colec]ia Grigorescu de la Ateneu;5. Colec]ia Societ`]ii Ateneul;6. Colec]ia Academiei Române (c`r]i, manuscrise etc.);7. Colec]ia de art` bisericeasc` de la Ministerul

Înv`]`mântului (de la Casa Bisericii);8. Muzeul Kalinderu;9. Muzeul Aman;10. Muzeul de Istorie Natural`;11. Muzeul particular al domnului Simu;Din palatele regale, au fost puse sub protec]ie:1. Palatul din Bucure[ti; 2. Palatul Cotroceni din Bucure[ti;

studii/documente

6 4 (42) 2008 document

3. Castelele Pele[ [i Peli[or de la Sinaia.Pe lâng` acestea, au mai fost luate sub protec]ie câteva

m`n`stiri, printre care M`n`stirea V`c`re[ti, care, mai târziu, înRomânia socialist` a fost demolat`.

Comisia a întocmit protocoale pentru fiecare obiect de art`care fusese dus în afara ]`rii (în Rusia ]arist`) de trupele româneîn retragere, pentru ca, mai târziu, s` nu fie f`cut` r`spunz`toarede dispari]ia lor. În afar` de acestea, Comisia a încredin]at spreefectuare lucr`ri [tiin]ifice. A[a au ap`rut, printre altele, lucr`ridespre casa boiereasc` [i cea ]`r`neasc`55 [i despre Valul luiTraian din Dobrogea56.

În noiembrie 1917 s-a deschis, în Bucure[ti, Universitateagerman` de Etape57. Însemna]i oameni de [tiin]` au ]inut aiciprelegeri, precum Adolf von Harnack, reprezentant de seam` alculturii protestante58. Arhiepiscopul de München, Michael vonFaulhaber a oficiat, în februarie 1918, în calitate de capelanmilitar bavarez, mai multe liturghii în ]ar` [i a organizat oconferin]` de trei zile pentru clerul militar vorbitor de limb`german` din Bucure[ti59. Au reap`rut, la Universitatea de Etape,asocia]ii studen]e[ti tipice pentru universit`]ile germane din aceaperioada. Ele au organizat un banchet de r`zboi, la care aparticipat [i Mackensen. S-a afirmat c` acesta a fost primulbanchet de r`zboi de la B`t`lia popoarelor de la Leipzig, din1813, la care participase feldmare[alul Blücher60.

La Universitatea român` din Bucure[ti s-a redeschisFacultatea de Medicin`. Mackensen a anun]at-o cu deosebit`mândrie: „Numai noi, «barbarii» germani, am izbutit s` facema[a ceva”61.

Retragerea trupelor germane din România

Retragerea trupelor germane din România s-a înf`]i[at maipu]in eroic decât ocupa]ia. În noiembrie/decembrie 1918, unefectiv al trupelor de uscat de 200.000 de oameni a încercat s`se sustrag` iernii [i unui mediu ostil. Germanii p`r`seau o ]ar`pe deplin s`r`cit`, din care fuseser` transportate în Germania [iAustro-Ungaria, în timpul ocupa]iei, 2,3 milioane de tone dealimente [i nutre], la care se adùgau 100.000 de vagoane decereale, p`stì, marmelad`, pe[te [i articole de lux, precums`pun62. Câmpurile petrolifere din România, care pentru PuterileCentrale au fost de însemn`tate vital`, au furnizat în total1.478.765 tone de ]i]ei, din care spre Germania au curs889.94463. Produc]ia de petrol a României aatins, în 1918, sub ocupa]ia german`, 73%din produc]ia zilnic` din 1914, respectiv 78%din produc]ia zilnic` în 191564. F`r` petrolulromânesc, economia de r`zboi german` s-arfi pr`bu[it mult mai curând. Mackensen eracon[tient c` aici trebuie pus` în func]iunepr`darea economiei române[ti, cândspunea: „N-a[ vrea s` fiu ministru de Finan]eal României în deceniile urm`toare, dar niciun contribuabil român”65. Chiar serviciilegermane au trebuit s` recunoasc` faptul c`germanii care se retr`geau au l`sat infla]ia,penuria de alimente [i o „ur` extraordinar`fa]` de to]i germanii”66. La aceasta acontribuit [i ordinul, abia urmat, alfeldmare[alului ca, la retragere, podurile,tunelurile g`site s` fie distruse67. „Toatecomandamentele care au aflat de acesta, aurâs albastru. Era vorba de un zdrav`ngeneral de cavalerie – atunci nu po]i s` facinimic”68.

Corpul de armat` Mackensen s-a retrasîn grab` prin Ungaria revolu]ionar`, aflat` întulburare [i anarhie. În ciuda tuturor apelurilor

feldmare[alului la sim]ul de onoare al trupei, Armata Mackensena început „s` se destrame cu încetul”, cum se exprim` sarcasticTucholsky70. Scenele care s-au petrecut la retragerea germanilorconfirm` sarcasmul lui Tucholsky: „Pia]a din Reps (Rupea), aoferit, la 8 decembrie, o imagine dezgust`toare. O coloan` deautomobile germane, aflat` aici de câteva zile, care, dup` cumse pretindea, se retr`gea ca forma]ie independent`, f`r` ofi]eri,vindea popula]iei toate bunurile: uniforme, pl`pumi, rufe,alimente, benzin` [i arme. Casierul [i loc]iitorul ofi]erului au guracea mai mare la oferta m`rfurilor. Ajunge apoi chiar automobilulla vânzare. E mai mare ru[inea”71.

Mackensen [i-ar fi spus c` a venit cu solda]i în România [ise întoarce acas` cu negustori trafican]i de lucruri de ocazie.„Nu-l cred capabil de a-[i cunoa[te oamenii”, scrie Tucholsky72.În ciuda acestor împrejur`ri, Mackensen a izbutit s`-[i conduc`înapoi majoritatea solda]ilor sì, prin Austria, în Germania.Numai o mic` parte, între care [i comandantul suprem, a fostinternat` în Ungaria73. Aceasta a fost, în ultim` instan]`, îninteresul Puterilor Antantei, care voiau s` împiedice caarmamentul grupului de armate Mackensen s` cad` în mâinileRepublicii Sfaturilor a lui Béla Kun.

Concluzie

De[i ocupa]ia german` în România a avut drept scopmobilizarea total` a resurselor României, ea nu poate ficomparat` în nici un caz cu cea a nazi[tilor, în timpul celui de AlDoilea R`zboi Mondial. Exploatarea ]`rii trebuie v`zut` pe fonduliernii 1916/1917, când în Germania circa 750.000 de oameni aumurit de foame [i subnutri]ie. Felul în care era f`cutàprovizionarea cu alimente se vede dintr-o scrisoare a prin]eseide Coroan` Cecilia c`tre „iubitul general feldmare[al”, în caresolicita „o anumit` cantitate de fìn` de grâu pentru mine [ipentru copii”74. „Nu [tiu acum dac` este în acord curegulamentele”75. În ceea ce prive[te stilul de ocupa]ie al luiMackensen, s-au stabilit urm`toarele: „Ani lumin` separ`regimul sù de teroarea îndurat` de ]`rile europene din sfera dedomina]ie german`, în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial.Vechea corectitudine prusian` [i constrângerile legale au îndulcitstilul ocupa]iei lui Mackensen. «Drept [i hot`rât» vrea el s`trateze popula]ia, s` înlocuiasc` func]ionarii printr-o administra]ieincoruptibil` [i s` [tie c` ]`ranii sunt pl`ti]i decent”76.

studii/documente

7document 2008 4 (42)

Feldmare[alul August von Mackensen depune o coroan` de flori la morm#ntul regelui Carol I (M`n`stirea Curtea de Arge[, 1917)

Chiar dac` unii dintre subalternii sì s-au l`sat treptat corup]i,b`trânul mare[al de husari a r`mas pân` la cap`t incoruptibil.Când so]ia lui l-a rugat pentru alimente suplimentare, el i-acomunicat: „Nu-mi pot permite s` dep`[im cantitatea cuvenit` [ide aceea este necesar` o distribuire în timp”77.

Pentru solda]ii [i ofi]erii germani, Bucure[tiul a fost la fel deseduc`tor ca [i Parisul în cel de Al Doilea R`zboi Mondial.

Solda]ii germani în România aveau „mai mult [i mai bine” decâtcei dragi de acas`, a constatat Mackensen78. Capitala Românieioferea suficiente „distrac]ii [i petreceri”, era „extraordinar decaraghios s` observi cu ce pretexte [i motiva]ii de serviciuveneau oamenii aici”79.

studii/documente

8 4 (42) 2008 document

NOTE

1. Flechsig, Otto, Ein General rettet seineArmee. Mackensens Durchbruch zur Heimat,Oldenburg i.O., Berlin, 1936; Treitschke, Curt, DerRückmarsch aus Rumänien. Mit der Mackensen-Armee vom Sereth durch Siebenbürgen nachSachsen, Dresda, 1938.

2. Golczewski, Mechtild, Der Balkan indeutschen und österreichischen Reise undErlebnisberichten 1912-1918, Wiesbaden, 1981.

3. Bornemann, Elke, Der Frieden vonBukarest 1918, Frankfurt a.M., 1978, p. 14-18.

4. Schwarzmüller, Theo, Zwischen Kaiserund «Führer». Generalfeldmarschall August vonMackensen. Eine politische Biographie,Paderborn, München, Viena, Zürich, edi]ia a II-a,1996.

5. Ibidem, p. 144-171.6. Mackensen, August von, Briefe und

Aufzeichnungen des Feldmarschalls aus Kriegund Frieden, Leipzig, 1938.

7. Hesse, Maior Dr. K[urt], Kriegführung undKriegswirtschaft im Feindesland. Lehren desFeldzuges in Rumänien 1916/1917, Hamburg,1936.

8. Velburg, Otto, Rumänische Etappe DerWeltkrieg, wie ich ihn sah, Minden i.W., Berlin,Leipzig, 1930.

9. Tucholsky, Kurt, Gesammelte Werke,Berlin, 1966-1969.

10. Marghiloman, Alexandru, Note politice,vol. 3, Bucure[ti, 1995.

11. Rebreanu, Liviu, Primejdia, Sabia luiDamocle, Gura Lupului, A doua oar`, Margineapr`pastiei, Goana, Catastrofa, De ce?, înRebreanu, Liviu, R`fuiala [i alte nuvele, Cluj-Napoca, 1983.

12. Antipa, Gr[igore], L’occupation ennemiede la Roumanie et ses conséquenceséconomiques et sociales, Paris, New Haven;Dobrincu, Dorin, O catastrof` uitat`. Campaniaarmatei române din 1916 în „Xenopoliana”,11(2003), 3-4, pp. 143-157, num`r tematic:Memorie [i uitare în istorie.

13. Weiss, J., Mit einer bayerischenInfanterie-Division durch Rumänien, München,1917, p. 113.

14. Olberg, Alfred von, Die Siegeszug durchRumänien, Auf den Spuren unserer Armee,Berlin, 1918, pp. 14, 37.

15. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.22.

16. Bräunlich, P[aul], RumänischeStimmungsbilder, München, 1920, pp. 8, 11.

17. Treitschke, Der Rückmarsch, (nota 1), p.55.

18. Aschauer, P[hilipp], Auf Schicksalswegen

gen Osten. Kriegserlebnisse eines deutschenJäggerregiments in Rumänien, auf der Krim undim Kaukasus, Münster, f.a. [1931], p. 205.

19. Schittenhelm, Helmut, Rasboi. EineSoldatengeschichte aus dem Feldzug gegenRumänien, Stuttgart, f.a., p. 67.

20. Schüring, C`pitan, Auf Truppentransport.Quer durch Polen, Österreich-Ungarn undRumänien bis zur Sereth-Front, Leipzig, 1917, p.33.

21. Olberg, Der Siegeszug, (nota 14), p. 188.22. Mackensen, Briefe und Aufzeichnungen,

(note 6), p. 311; Frerk, Fr[iedrich] Willy, Siegeszugdurch Rumänien Siegen, Lipzig, 1916, p. 146.

23. Ein General, (nota 1), pp. 17-18; vezi [iVelburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p. 23.

24. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8),pp. 23-24.

25. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,(nota 4), p. 140.

26. Citat în Ibidem, p. 162.27. Frerk, Siegeszug, (nota 22), p. 149.28. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,

(nota 4), p. 144.29. Bornemann, Der Frieden, (nota 3), pp.

14-15.30. Ibidem, p. 15.31. Ibidem, p. 15-16.32. Ibidem, p. 15.33. Ibidem, p. 16.34. Ibidem, p. 17.35. Hesse, Kriegsführung, (nota 7), p. 39.36. Ibidem.37. Ibidem.38. Ibidem.39. Bornemann, Der Frieden, (nota 3), pp.

17.40. Citat din Ibidem, p. 16.41. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.

42.42. Ibidem, p. 101.43. Ibidem, p. 54.44. Ibidem, p. 61.45. Ibidem, p. 71.46. Tucholsky, Kurt, Militaria în Gesammelte

Werke, vol. 1, 1907-1924, Hamburg,1960, p. 336.47. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.

273.48. Tucholsky, Militaria, (nota 46), p. 339.49. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8), p.

29.50. Ibidem, p. 275.51. Tucholsky, Gesammelte Werke, (nota

46), vol. 2, Hamburg, 1961, p. 9.52. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 81),

p. 292.

53. Ibidem, p. 93.54. Clemen, Paul (Ed.), Kunstschutz im

Kriege, vol. 2, Leipzig, 1919, p. 141.55. Jänecke, Wilhelm, Das rumänische

Bauern – und Bojarenhaus, Leipzig, 1918.56. Schuchhardt, Carl, Die so gennnanten

Trajanswälle in der Dobrudscha, Abhandlungender Preussischen Akademie der Wissenschaften,„Phil. – hist. Kl.”, 12, (1918).

57. Friedrich, Theodor, FeldgrauesBildungswesen in Rumänien, Leipzig, 1920, p. 73.

58. Schwarzmüller, Zwischen Kaiser, (nota14), p. 160. Totalitatea prelegerilor suntenumerate la Friedrich, FeldgrauesBildungswesen in Rumänien, (nota 57), p. 103-127.

59. Netzhammer, Raymund, Bischof inRumänien Im Spannungsfeld zwischen Staat undVatikan, ed. Netzhammer, Nikolaus, în Zach,Krista, vol. 1-2, München, 1915-1916, trimitere lavol. 1, pp. 787-789.

60. Velburg, Rumänische Etappe, (nota 8),pp. 233-234.


62. Ibidem, p. 160.63. Hesse, Kriegsführung, (nota 7), p. 44.64. Ibidem, pp. 43-44.65. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,

(nota 4), p. 158.66. Citat în Ibidem, p. 168. 67. Ibidem, p. 168. Este nea[teptat`

observa]ia reginei Maria despre Mackensen: „elvoia întotdeauna, c#t mai mult cu putin]`, cele maibune lucruri pentru România”, Maria, ReginaRomâniei, Povestea vie]ii mele, vol. 3, Bucure[ti,1997, pp. 404-405.

68. Tucholsky, Gesammelte Werke, vol. 3,(nota 46), p. 292.

69. Schwarzmüller, Zwischen Kaiser, (nota4), p. 161.

70. Citat în Ibidem, p. 169.71. Treitschke, Der Rückmarsch, (nota 1), p.

78.72. Citat în Schwarzmüller, Zwischen Kaiser,

(nota 4), p. 142.73. Varga, V.A., Der Rückzug der deutscher

Armee Ende 1918 aus Rumänien, în „Zeitschriftfür Geschichtswissenschaft”, Berlin (Est), 5(1961), p. 1038.


75. Ibidem.76. Ibidem, p. 160.77. Ibidem, p. 177.

German occupation in Romania during the First WorldWar represents a theme not very tackled by the Germanmemoirs' literature and little known including by the Romanianspecialized audience. The Marshal Mackensen's notes andalso the testimonies belonging to the occupation troops weremainly utilized in order to reconstruct the image of the Central

Powers' occupation. German were baffled by the roads' poorconditions, the beauty of landscapes and the country's wealthand also by the discrepancy between the fertile soil and itsrudimentary cultivation. For the German officers and soldiersBucharest was as fascinating as the Paris during the secondWar World.

German ooccupation iin RRomania –– 11916-11918, iin tthe llight oof GGerman mmemoirs

Traducere realizat` de Mircea TOM{A

n ansamblul evenimentelor care au urmat reintr`riiRomâniei în r`zboi (28 octombrie/10 noiembrie 1918) [iau premers actele istorice de unire de la Cernù]i (15/28noiembrie 1918) [i Alba Iulia (18 noiembrie/1 decembrie

1918) un loc important a revenit întâlnirii de la Giurgiu dintregeneralii Constantin Prezan [i Henri Mathias Berthelot. Ceidoi colaboraser` foarte bine timp de un an [i jum`tate(octombrie 1916 - martie 1918), r`stimp în care primul aîndeplinit func]ia de [ef al Marelui Cartier General al ArmateiRomâne, iar cel de-al doilea a fost [ef al Misiunii MilitareFranceze în România. Încheierea p`cii preliminare de laBuftea dintre România [i Puterile Centrale(20 februarie/5 martie 1918) a impusplecarea Misiunii Militare Franceze (27februarie/12 martie 1918), ea repatriindu-se pe o rut` ocolitoare, prin Rusia, aflat`în plin r`zboi civil [i apoi cu vaporul prinapele înghe]ate [i pline de primejdii aleM`rii Baltice [i M`rii Nordului. La rândulsù, Constantin Prezan a fost înlocuit dinfunc]ia de [ef al Marelui Cartier Generalcu generalul Constantin Christescu, elretr`gându-se ca pensionar la mo[ia sa dela Schinetea din jude]ul Vaslui.

Fulminanta ofensiv` a Armatei Aliate de Orient, condus`din iunie 1918, de generalul Franchet d’Esperey, declan[at`în septembrie 1918, a dus la înfrângerea rapid` a Bulgariei,care a fost obligat` s` încheie armisti]iul de la Salonic (16/29septembrie 1918). A urmat apoi [i pr`bu[irea ImperiuluiOtoman, acesta semnând la Mudros (17/30 octombrie 1918)încetarea ostilit`]ilor.

În acest context, generalul Berthelot a fost numit, laînceputul lunii octombrie 1918, comandant al Armatei Aliatede Dun`re, cu misiunea de a declan[a ofensiva împotrivaarmatei germane conduse de feldmare[alul August vonMackensen, aflat` la nord de Dun`re [i de a ac]ionaîmpotriva for]elor bol[evice din sudul Rusiei1. Apropiereaarmatelor aliate de Dun`re a impus stabilirea leg`turii culiderii politici români, în primul rând cu regele Ferdinand [iIon I.C. Br`tianu, fapt ce s-a realizat prin Victor Antonescu,fostul ministru plenipoten]iar al României în capitala Fran]ei,sosit cu avionul la Ia[i, în urma unor peripe]ii demne de unroman de aventuri. El era purt`torul unui mesaj din parteaprimului ministru al Fran]ei, Georges Clemenceau, c`tre ceidoi oameni politici aminti]i mai sus, prin care cerea caRomânia s` reintre în r`zboi, dezv`luindu-le [i planul deac]iune al Armatei Aliate de Dun`re2. Regele Ferdinand s-aconformat acestei solicit`ri, la 24 octombrie/6 noiembrie1918, guvernul condus de Alexandru Marghiloman fiinddemis [i înlocuit cu un cabinet condus de generalulConstantin Coand`. La 27 octombrie/9 noiembrie 1918,guvernul român a adresat un ultimatum trupelor de ocupa]iedin România cerându-le s` p`r`seasc` teritoriul în 24 de ore.A doua zi, regele Ferdinand, printr-o proclama]ie, a adus lacuno[tin]a opiniei publice interne [i interna]ionale, reintrarea

în r`zboi a României. Totodat`, s-a decretat remobilizareageneral` armatei, trupele române declan[ând ostilit`]ileîmpotriva trupelor Puterilor Centrale.

Precipitarea evenimentelor [i necesitatea coordon`riieforturilor dintre alia]i [i autorit`]ile române l-au determinatpe Berthelot s` intervin`, la 9/22 noiembrie pe lâng`guvernul român, solicitând urgentarea ocup`rii Bucure[tiuluide c`tre trupele române [i instalarea în Capital` a familieiregale [i a autorit`]ilor legitime3. A doua zi, 10/23 noiembrie,cererea a fost repetat`, Berthelot manifestându-[i dorin]a dea se întâlni cu generalul Prezan pentru a analiza modul de

ac]iune a trupelor române în vedereaocup`rii Transilvaniei [i Dobrogei.Totodat`, colonelul Toma Dumitrescu,delegatul român pe lâng` Armata Aliat` deOrient, a trimis lui Prezan, în aceia[i zi, unamplu raport privind inten]iile operative alealia]ilor [i necesitatea stabilirii cât mairapide a leg`turii cu Marele CartierGeneral Român. Colonelul Dumitrescuaducea la cuno[tin]` c` în urmainterven]iei generalului Berthelot, alia]ii auadmis ca bulgarii s`-[i retrag` trupele dinDobrogea pân` la frontiera din 1913. La

8/21 noiembrie, guvernul bulgar fusese în[tiin]at c`, întermen de cinci zile, trebuia s`-[i retrag` trupele pe liniaCernavod` – Constan]a, iar mai apoi pe vechea frontier`. Oalt` problem` ce urma s` fie abordat` era aceea limitelorînaint`rii armatei române în Transilvania, în conformitate cuprevederile Conven]iei de la Belgrad (31 octombrie/13noiembrie 1918). În sfâr[it, un ultim punct al agendei viitoareiîntâlniri dintre Berthelot [i Prezan trebuia s` fie cooperareatrupelor române cu alia]ii în sudul Ucrainei [i Rusiei, for]elegermane de acolo urmând a fi înlocuite cu mari unit`]i aliate.

Tot pentru stabilirea grabnic` a contactelor cu autorit`]ileromâne, la 10/23 noiembrie, a fost trimis la Ia[i [i colonelulRadu R. Rosetti, care a fost deta[at ca ofi]er de leg`tur` pelâng` generalul Berthelot, cu o tripl` misiune, s` îndemne perege s` vin` cât mai repede în Bucure[ti, s` fie trimisgeneralul Prezan [i un ministru spre a se stabili cooperareamilitar` româno-aliat`, s` se formeze un guvern condus deIon I. C. Br`tianu. Berthelot aducea la cuno[tin]` c` aredepline puteri din partea lui Georges Clemenceau pentru astabili detaliile cooper`rii dintre români [i Antanta4.

Urmare a acestor demersuri, generalul Prezan a plecatcu automobilul din Ia[i, în seara zilei de 11/24 noiembrie1918 spre Giurgiu pentru a se întâlni cu generalul Berthelot.El era înso]it de dr. Nicolae B`lan, reprezentant al românilorardeleni, viitorul mitropolit, generalul Lafont, ata[atul militarfrancez la Ia[i [i „fidelul Antonescu”, dup` cum se exprimageneralul Berthelot5.

La 13/23 noiembrie 1918, s-a desf`[urat întâlnirea dintrecei doi generali, Prezan [i Berthelot, care se cuno[teau atâtde bine [i se reîntâlneau dup` mai bine de jum`tate de an.Au fost abordate câteva probleme de mare importan]`, nu

studii/documente

9document 2008 4 (42)

Preambul la Marea Unire

|nt#lnirea de la Giurgiu

Fran]a, prinGeorgesClemenceau [...],cerea ca Românias` reintre înr`zboi, dezv`luind[i planul deac]iune al ArmateiAliate de Dun`re

Anca-Oana OTUServiciul Istoric al Armatei

|

””””

numai militar`, ci [i politic`. Prima dintre ele, care îi interesaîn cel mai înalt grad pe alia]i [i din care se observ` lipsa lorde realism, a fost reconstituirea Rusiei [i conex acesteia,problema Basarabiei. Berthelot l-a informat pe Prezan c` afost numit comandant al tuturor for]elor cu misiunea de adistruge bol[evismul. Cum el nu dispunea decât de patrudivizii era nevoie de 16 regimente române[ti. Cu ajutorulacestora, Berthelot avea inten]ia s` organizeze divizii franco-române. Unit`]ile române[ti erau sub raportul hranei,echipamentului [i armamentului în sarcina alia]ilor6.

Oamenii politici români erau foarte reticen]i fa]` deaceast` perspectiv`, deoarece o Rusie ref`cut`, fie [i cuajutor aliat, va sfâr[i prin a pune problema Basarabiei. Laintrarea României în r`zboi, Antanta garantase reunirearomânilor din Austro-Ungaria, nu a celor de peste Prut. Ori,tratatele de la Buftea [i Bucure[ti, pacea separat` cu PuterileCentrale, adusese în componen]a statului român, o provincieîn afara angajamentelor aliate. Fo[tii adversari au încurajataceast` aspira]ie, altminteri fireasc`, legitim`, a regatuluiromân dintr-un calcul politic simplu, acela de a facedigerabil` pierderea Dobrogei. Era, prin urmare, o problem`nou`, iar proiectele aliate de refacere a Rusiei puteau s`însemne intrarea Basarabiei în componen]a acesteia. Nimicnu-i obliga pe alia]i, nici legal [i nici moral (încheiasem,contrar angajamentelor, pace separat` cu du[manul, de[iguvernele aliate fuseser` împotriv`), s` accepte unireaacesteia cu România.

Totu[i, a[a cum a relatat Saint-Aulaire, în memoriile sale,o serie de oameni politici ru[i, pro-antanti[ti [i monarhi[ti, audat o declara]ie c` nu îi interesa Basarabia. Ea devenea, înschimb, baz` pentru opera]iile interaliate împotrivabol[evismului. O declara]ie asem`n`toare a fost dat` [i înprivin]a Poloniei7. La Giurgiu, Berthelot a dat, îns`, asigur`riferme c` Rusia se va reface f`r` Basarabia, care va r`mâneîn componen]a României. Aceast` precizare important` l-adeterminat pe generalul Prezan s` promit` concursul cerut înviitoarele opera]ii aliate împotriva bol[evismului.

O a doua chestiune a fost Dobrogea, care se g`sea lasfâr[itul conflagra]iei sub controlul for]elor bulgare. GeneralulBerthelot l-a informat pe Prezan c` a dispus retragerea

acestora la sud de frontiera existent` la începutul r`zboiului,Cadrilaterul revenind României. Dup` retragerea bulgarilorautorit`]ile române[ti se vor putea reinstala în regiune, daraceast` opera]ie trebuia s` fie bine preg`tit` de guvernulromân. În Dobrogea r`mâneau dislocate dou` regimenteanglo-franceze. Regimentul francez era dispus în parteanordic` [i central`, având câte un batalion la Constan]a,Cernavod` [i Medgidia, iar regimentul englez în Cadrilater,cu batalioanele la Dobrici (Bazargic), Silistra [i Turtucaia8.

O alt` problem` presant` la ordinea zilei era Transilvania,împ`r]it` în mod arbitrar de o linie de armisti]iu, înscris` înconven]ia de la Belgrad, care nu ]inea cont de nici un criteriu,nici m`car de cel militar. Nicolae B`lan a f`cut o largèxpunere asupra chestiunii transilv`nene, ar`tând climatul deteroare instituit în ]inuturile române[ti de c`tre administra]ia[i for]ele militare ungare. El a [i înmânat generaluluiBerthelot un memoriu în acest sens. La rândul sù,Constantin Prezan a subliniat nedreptatea ce s-a f`cutRomâniei prin stabilirea „liniei Diaz”, cum mai era cunoscutàceast` linie, dar Berthelot a ar`tat c` hot`rârile nu maiputeau fi schimbate în acel moment. Cei doi au stabilit catrupele române s` ocupe Transilvania pân` la râul Mure[, iarcâteva deta[amente franceze s` fie dislocate, în 15 zile, pealiniamentul prev`zut prin tratatul de alian]` din august 1916.Dup` instalarea acestora, autorit`]ile maghiare dintre celedou` aliniamente vor fi treptat înlocuite, astfel, încâteventualele alegeri s` nu fie influen]ate de fo[tii asupritori.Solu]ia a convenit, îns` N. B`lan a insistat, totu[i, asupracaracterului arbitrar al „liniei Diaz”.

Berthelot a ar`tat c` premierul francez dorea cu oricepre] s` evite ciocnirile dintre unguri [i români, dintre bulgari [iromâni, iar pentru aceasta insista ca reglement`rile din finalulr`zboiului s` fie respectate pân` ce viitoarea conferin]` depace va adopta hot`râri definitive9.

În privin]a Banatului, Berthelot i-a informat pe parteneriiromâni c` a cerut guvernului francez ca toate trupele sârbe,care ocupaser` întregul ]inut pân` la Arad inclusiv, s` fieretrase la vest de Tisa, iar în locul lor s` fie dispuse trupefranceze10.

Un alt punct ridicat de Prezan a fost aprovizionareaarmatei române cu echipament [i armament, lipsurile dinacest domeniu fiind foarte mari. Berthelot a dat asigur`ri c`Fran]a va trimite cât mai repede cu putin]` echipamentpentru 200 000 de solda]i [i va înfiin]a o baz` deaprovizionare la Odessa pentru trupele din sudul Rusiei [iBasarabia [i alta, la Constan]a, pentru armata român`. Casimbol al trìniciei alian]ei franco-române, generalul Berthelotinten]iona s` lase în România dou` regimente franceze,repartizate astfel: un regiment la Bucure[ti, cu unul dinbatalioane la Ploie[ti, iar altul la Ia[i cu un batalion înregiunea Gala]i – Brìla.

La Giurgiu s-a discutat [i o chestiune de interes imediat –intrarea familiei regale în Bucure[ti. Berthelot a cerutdevansarea datei de 23 noiembrie (stil vechi), programatìni]ial pe 17/30 noiembrie 1918, din cauza dorin]ei de adebloca cât mai repede trupele pentru Dobrogea [i Odessa.Prezan i-a adus la cuno[tin]` dorin]a primului ministruCoand` ca activitatea s` se desf`[oare duminic` 18noiembrie/1 decembrie 1918 din dou` motive – autorit`]ile sàib` o zi în plus pentru preg`tirea solemnit`]ii, iar popula]ias` poat` participa în num`r sporit fiind zi de s`rb`toare11.Berthelot a fost de acord cu aceast` propunere, astfel c`ceremoniile au putut avea loc, cu fastul cuvenit, la datafixat`.

Revenind la întâlnirea de la Giurgiu, se poate aprecia cèa a avut o importan]` aparte, întrucât a restabilit leg`turaîntre Comandamentul militar na]ional, respectiv Marele

studii/documente

10 4 (42) 2008 document

Comandantul AArmatei AAliate dde OOrient, ggeneralul dde ddivizie Henri MMathias BBerthelot ((1861-11931)

Cartier General [i comandamentul aliat care opera în Balcani[i a fixat o agend` de probleme dintre cele dou` p`r]i.Rezolvarea celor mai multe dintre ele a implicat, în perioadaulterioar`, un mare consum de energie din partea autorit`]ilorpolitice [i militare române[ti pe lâng` alia]i, precum [i nupu]ine dispute cu ace[tia.

Ne vom referi doar la spinoasa chestiune a particip`riitrupelor române la lichidarea bol[evismului. Cunoscândinten]ia aliat`, Marele Cartier General a luat m`suri pentrupreg`tirea unit`]ilor solicitate. La 28 noiembrie/11 decembries-a dispus preg`tirea a 15 regimente de infanterie, câte unuldin diviziile 1-15, cu misiunea de a contribui „împreun` cutrupele alia]ilor s` concure la restabilirea ordinei în Rusia”12.Din cele 15 regimente, [ase trebuiau s` fie gata de plecarecu începere de la 15/28 decembrie 1918. Dar la 2/15decembrie 1918, Marele Cartier General a comunicatcorpurilor de armat` c` deplasarea regimentelor urmau s`înceap` la ordin, cooperarea cu alia]ii fiind stabilit` doar lanivel de principii. Ulterior, sprijinul românesc pentru aceast`campanie, condus` de Berthelot, nu a mai fost acordat,

Br`tianu considerând riscant` angajarea armatei românedincolo de Nistru, în luptele intestine din Rusia. Francezii audebarcat o divizie la Odessa, dar ea nu a mai vrut s` lupte [ipractic s-a bol[evizat. La sfâr[itul lunii aprilie 1919, trupelealiate au evacuat, f`r` glorie [i sub protec]ia armatei române,Odessa [i Sevastopolul.

Cât prive[te intrarea suveranilor în Bucure[ti, ea a avutloc, duminic`, 18 noiembrie/1 decembrie 1918, într-oatmosfer` de s`rb`toare, Ferdinand [i Maria, precum [igeneralul Berthelot, fiind aclama]i de o mul]ime imens`. Cuacest prilej, regele Ferdinand a fost în`l]at la gradul demare[al al Armatei Române, bastonul [i cartea fiindînmânate de generalul Eremia Grigorescu13.

Printr-o fericit` coinciden]`, în aceia[i zi, la Alba Iulia,Marea Adunare Na]ional`, convocat` de Marele SfatNa]ional, hot`ra prin votul unanim al celor 1.228 de delega]i,unirea Transilvaniei [i Banatului cu ]ara. Era ultimul act alunui proces istoric complicat, care adusese în acela[i corppolitic Basarabia (27 martie/9 aprilie 1918) [i Bucovina(15/28 noiembrie 1918).

studii/documente

11document 2008 4 (42)

Under the circumstances of the events which followed theRomania’s joining to the war (28 October/10 November 1918)and those which preceded the union historical acts fromCernù]i (15/28 November) and Alba Iulia (18 November/1December 1918), the meeting from Giurgiu, between theGenerals Constantin Prezan and Henri Mathias Berthelothave a great significance. That took place on 13/23 November1918 and had peculiar importance, because it re-established

the connection between the military national commandment,respectively the General Headquarters, and the alliedcommandment, which operated in Balkans and it stated anagenda which included very important issues, not only militarybut also political ones. Solving those problems, in followingperiod, had implied a great effort and also energy for theRomanian political and military authorities and a lot ofdisputes with the allies.

The ppreamble tto tthe GGreat UUnion. TThe mmeeting ffrom GGiurgiu

NOTE

1. Detalii în Glenn Torrey, General HenriBerthelot and Romania. Memoires etCorrespondances, East EuropeanMonographs, Boulder, 1987, p. 175-223.

2. Contele de Saint-Aulaire, Confesiunileunui b`trân diplomat, traducere din francez`de Ileana Sturdza, introducere [i note deMihai D. Sturdza, Humanitas, Bucure[ti,2003, p. 227-230.

3. Arhivele Militare Române (încontinuare sigla A.M.R.), fond 948/52, dosar

nr. 292, f. 55.4. Radu R. Rosetti, M`rturisiri(1914-

1919), edi]ie îngrijit`, studiu introductiv [i notede Maria Georgescu, Editura Modelism,Bucure[ti, 1997, p. 285.

5. Glenn E. Torrey, General HenriBerthelot and Romania…, p. 191.

6. A.M.R., fond 948/52, dosar nr. 292, f.57-58.

7. Contele de Saint-Aulaire, op. cit., p.240; Glenn Torrey, General Henri Berthelot

and Romania…, p. 186-188.8. A.M.R., fond 948/52, dosar nr. 292, f.

58.9. Ibidem, f. 58-59.10. Ibidem, f. 60.11. Ibidem, f. 61.12. Ibidem, f. 77.13. Detalii în I.G. Duca, Memorii, volumul

IV, R`zboiul, partea a II-a (1917-1918), edi]ie[i indice de Stelian Neagoe, EdituraMachiavelli, Bucure[ti, 1994, p. 177-179.

Intrarea RRegelui FFerdinand ssi aa RReginei MMaria \\n BBucure[ti,\n ffruntea aarmatei rrom#ne, lla 11 ddecembrie 11918, zziua \\n ccare,

la AAlba IIulia, MMarea AAdunare NNa]ional`̀ vvota UUnirea ccu RRom#nia

studii/documente

rintre lucr`rile memorialistice care evoc` înf`ptuireaRomâniei Mari se num`r` [i Manuscrisul „Alba Iulia” 1decembrie 1918, în care autorul – dr. Petru Groza* –

relateaz` cu lux de am`nunte evolu]ia ac]iunilor circumscriseacestui eveniment memorabil din istoria ]`rii.

Ceea ce spore[te ineditul acestuia este [i maniera în care afost abordat documentul de ideologii propriului sù guvern.Astfel, într-o recenzie a unui referent anonim, acesta esteperceput în spiritul noii ideologii a epocii:

„Manuscrisul «Alba Iulia» 1 decembrie1918 descrie unele evenimente din ZiuaUnirii.

Felul în care e prezentat face ca lecturas` fie distractiv`.

Cadrul istoric, ca [i înf`]i[area unorpersonagii politice, ar trebui s` fie modificatepe baza urm`toarelor aprecieri:

Prezentarea lui Maniu, Vaida Voevod, IlieLaz`r, Aurel Dobrescu, Leucu]ia, Aurel Vlad,Vasile Goldi[, Silviu Dragomir, {t. Cicio Popetc. F`r` a ar`ta în mod hot`rât rolul lorantipopular, antina]ional – desigur nu-idemasc`, în contra îi popularizeaz` [i maimult. Aceste figuri maniste, averescane,goga-cuziste nu pot fi prezentate ast`zipublicului, ar`tând doar un singur gest al lor,izola]i de faptele lor tr`d`toare ulterioare. Evocarea fostuluideputat Eugen Goga, ca [i a ziarului «}ara Noastr`» – ziargoga-cuzist, contribuie la popularizarea izvoarelor dedocumentare nedemocratice.

De fapt, e valabil c` «tot ce s-a scris despre Unire a fostdirijat de politicienii profitori» (p. 5) – dar nu credem c` ar fivalabil` afirma]ia c` «tot ce se scrie [i se mai vorbe[te, înc` estedirijat de c`tre politicienii profitori».

Lansarea lozincii «Trìasc` România Mare» – f`r` a ar`tacon]inutul imperialist-[ovinist, reac]ionar al acesteia – nuserve[te la clarificarea problemelor. Aceea[i lips` de claritateapare când se vorbe[te (pag. 9) despre idealul na]ional – adic`«unirea acestui popor cu fra]ii din Vechiul Regat» – sau cândautorul sus]ine cu orice pre] «unirea Ardealului cu Vechiul Regatf`r` condi]ii» ([i nu numai cu România democrat`) etc.

Expunerea (pag. 19) în leg`tur` cu încoronarea lui FerdinandI, precum [i «a[teptarea unei alte încoron`ri»nu sunt actuale [i par a fi deplasate.

Teoria originii pur dace a poporului nostru[i combaterea categoric` a latinit`]ii lui,prezentarea lui Traian cu cuvintele «anenorocit pe bie]ii no[tri str`mo[i» – nuconcord` cu constat`rile [tiin]ifice ale istoriei.

Lucrarea pune în centrul evenimentelormari jude]ul Hunedoara – rolul lui ar fipreponderent în istoria României.{tiin]ifice[te (sic!) aceste afirma]ii nu pot fimen]inute.

În sfâr[it, neglijând masele (sic!),mi[c`rile for]elor sociale se scoate îneviden]` rolul factorilor subiectivi în primulrând contribu]ia decisiv` la formarea istorieia autorului, cititorul nu e ajutat s`-[i creeze oimagine clar`, obiectiv`, [tiin]ific` a

evenimentelor istorice din 1 decembrie 1918”.Cu men]iunea Intern-Referat se specific`:„Manuscrisul «Alba Iulia – 1 decembrie 1918» prezint`

evenimentele din Ziua Unirii în a[a fel încât reiese într-ooarecare m`sur` atitudinea antipopular` [i tr`d`toare aconducerii Partidului Na]ional, în frunte cu Maniu.

Persoana autorului, în aceast` lucrare, este scoas` îneviden]` într-un mod foarte pronun]at. Din descriere reiese c`,

12 4 (42) 2008 document

Petru Groza [i Marea Unire

””

””

Eu am trìt zilele din preajmaacestei faimoase date fiind laAlba-Iulia de 1 Decembrie1918 [i cum scriu acesterânduri în ziua de 1Decembrie 1947, perspectivacelor aproape trei deceniicare s-au scurs de atunci vada, cred, peceteaobiectivit`]ii, inerent`distan]`rii în timp

Dr. Petru Groza

Comandor dr. Marian MO{NEAGUServiciul Istoric al Armatei

* Dr. Petru Groza s-a n`scut la 7 decembrie 1884în comuna Bacia, jude]ul Hunedoara, în familiapreotului ortodox Adam Groza. A absolvit claseleprimare în localitatea natal` Costei [i la Lugoj,dup` care a urmat cursurile Colegiului MaghiarReformat din Or`[tie. În anul 1903 s-a înscris laFacultatea de Drept [i {tiin]e Economice dinBudapesta, capitala Imperiului Austro-Ungar,dup` patru ani ob]inând titlul de doctor în Dreptal acesteia. Întors acas`, a practicat avocatura laLugoj [i Deva. Urmând tradi]ia familiei, s-aimplicat activ [i în via]a bisericii ortodoxe. Din1911 [i pân` la sfâr[itul vie]ii a fost unul dinmembrii laici ai Sinodului Mitropoliei Sibiului. Dinpunct de vedere politic, s-a al`turat ini]ialPartidului Na]ional Român (PNR) al lui IonMihalache, partid constituit de ceea ce atunci eraconsiderat în mod oficial minoritatearomâneasc` din Transilvania. F`când politic`înainte de Unire, Groza a ajuns s`-i cunoasc`bine pe majoritatea politicienilor vremii: {tefanCicio Pop, George Pop de B`se[ti, AlexandruVaida Voievod, Vasile Goldi[, Iuliu Maniu [.a. Peunii dintre ace[tia îi admirase la Budapesta înanii studen]iei, ca deputa]i care îi reprezentau peromâni în parlamentul maghiar. De altfel, el a fostprimul orator la Marea Adunare Na]ional` de la 1

decembrie 1918, de la Alba Iulia. Dezam`git deop]iunea frunta[ilor transilv`neni, pe care-isuspectase în decembrie 1918 c` vor s` întârzieunirea administrativ` a Transilvaniei cuRomânia, în anul 1920 a aderat la FrontulPoporului, o forma]iune politic` înfiin]at` imediatdup` Unire de mare[alul Alexandru Averescu. Înmartie 1920, partidul mare[alului a ajuns laputere, Petru Groza fiind desemnat ministrulNa]ionalit`]ilor Conlocuitoare [i totodat` cel maitân`r membru al cabinetului. {i-a p`strataceast` func]ie pân` la sfâr[itul anului 1921. Din1922 [i pân` în 1926, a fost ales deputat dinpartea Partidului Poporului, în opozi]ie fa]` dePartidul Na]ional Liberal aflat la guvernare. Lajum`tatea deceniului al treilea, Averescu l-anumit ministrul Lucr`rilor Publice. S`tul depolitica de Dâmbovi]a, Groza a revenit la Deva,unde a cump`rat mo[ii, ac]iuni, fabrici, b`nci,hoteluri, cinematografe, izvoare de ape minerale,magazine etc., ajungând s` fie supranumit„Prin]ul Devei”. De altfel, la un moment dat, f`ceaparte din 45 de consilii de administra]ie. Din anul1931 a început s` aib` o orientare de stânga, iardoi ani mai târziu a înfiin]at „Frontul Plugarilor”. Înanul 1944 a revenit în Bucure[ti, la 4 noiembrie,fiind numit vicepre[edintele (vicepremier)

Consiliului de Mini[tri în cabinetul condus degeneralul Constantin S`n`tescu, guvern care nua rezistat decât o lun`. Timp de trei luni a fost,din nou, vicepremier în guvernul generaluluiNicolae R`descu. La 6 martie 1945, a devenitpre[edintele Consiliului de Mini[tri, func]ie pecare a de]inut-o pân` la 30 noiembrie 1946.Dup` alegerile soldate cu greva regal` a luiMihai I, Groza a format iar cabinetul, redevenindpremier pân` la 29 decembrie 1947. A doua zi,regele Mihai a fost obligat s` abdice, Grozaparticipând la detronarea suveranului. De altfel,în aceea[i zi, 30 decembrie, a format un noucabinet, care a rezistat pân` la 14 aprilie 1948.Ultimul cabinet pe care l-a condus a supravie]uitpân` la 2 iunie 1952. Între 2 iunie 1952 [i 7ianuarie 1958, când s-a stins din via]`, a fostpre[edintele Prezidiului Marii Adun`ri Na]ionalea Republicii Populare Române. A crezut toatavia]a c` ]inutul Hunedoara este leag`nulromânismului autentic: „Nu uita]i c` eu sunt dac:trìesc din mo[i-str`mo[i pe malurile Streiuluicare izvor`[te în umbra zidurilor Sarmisegetusei.Sunt om politic [i voiu r`mâne. Fiecare strop desânge din mine m` îndrum` spre datorie, îmistrig` s` nu m` supun fatalit`]ii, s` nu fiubicisnic”.

P

Eram ministru tân`r în anul 1920 când, invitat fiind la mas`de o doamn` de la Palat, Poenaru, ast`zi decedat`, m-amaflat în fa]a unui octogenar foarte prezentabil, boierulmoldovean Costescu-Com`neanu.

În conversa]ia cu mine a fost de la început ar]`gos, pornitîmpotriva ardelenilor nu de mult desc`leca]i pe arena politicà Bucure[tilor dup` Unirea Ardealului cu Vechiul Regat, cupreten]ia de a r`sturna vechea orânduial` balcanic`, aducândaer proasp`t în ideologia bizantic` a politicii române[ti, prinintroducerea ordinii [i cinstei „apusene”, – cinstea [i ordineaconfundându-se dup` ei cu Apusul.

B`trânul boier cumula nemul]umirile tuturor acelora deteapa lui fa]` de încerc`rile acestor „invadatori” din Apus de atulbura apele mo[ierimii [i ale numeroaselor dinastii boiere[ti[i fanariote.

Eu m` retran[asem într-o atitudine de rezerv`, care p`rearespectuoas`, dar de fapt, poate nu era decât exteriorizareaunui sentiment de superioritate, inerent tinere]ii mele, fa]` deun om de vârsta acestui boier. El nu m` l`sa îns` în pace [i laun moment dat mi-a pus brusc întrebarea, a[ezându-se maibine în scaun [i privindu-m` a]`-n ochi:

— „În definitiv, ce vre]i voi ardelenii ?”Eram hot`rât s` m` men]in pe linia atitudinii rezervate de

pân` acum [i s` evit o ie[ire în condi]ii atât de inegale; darîntrebarea lui, pus` cu vocea tare, în auzul atâtor comeseni,m` obliga totu[i s`-i r`spund. Am avut grij` îns` de a nu-lurma pe linia aceasta provocatoare [i intrând în fondulproblemei care-l ardea, am pus [i eu o întrebare, la rându-mi:

— „Care ardeleni, domnule Com`neanu?”— „Cum, care?”, m-a întrebat iar`[i el.

L-am l`murit de îndat`:— „Fiindc` noi suntem dou` feluri de ardeleni: unii care pe

baza actului de la Alba Iulia se congestioneaz` la fa]`,hipnotiza]i [i cu pumnii încle[ta]i înspre Bucure[ti, spre tot cereprezint` aceast` Capital`, împreun` cu fra]ii „reg`]eni”; iaral]ii, dintre care fac [i eu parte, care se tot mir` de acesteconvulsiuni ale fra]ilor lor ardeleni [i care în ora[ul Alba-Iulia nuv`d decât ceea ce acest ora[ a reprezentat întotdeauna, unora[ provincial, monoton, cu o pia]` mare, cu o veche cafenea„Dacia”, în col], prin geamurile c`reia po]i vedea roiul de agen]icomerciali [i oameni de afaceri localnici, grupa]i în jurulmeselor de c`r]i de joc sau discutând aprins despre tot felul deafaceri, cu gesturi largi tìnd fumul gros dinùntru. Aceast`cafenea, care cuprinde tot ce este via]` ob[teasc` în Alba-Iulia,nu ne inspir` nici o emo]ie!”

Apoi, în continuare i-am spus:— „Noi ace[tia, din categoria a doua de ardeleni, ne

p`str`m emo]iile pentru tot ceea ce ne ofer` Bucure[tiul [i, harDomnului, el ne ofer`, din abunden]`, fel de fel de emo]ii,oriunde le cau]i, pe Calea Victoriei de pild`, între ,,Cap[a” [i,,Nestor”, în orele de la amiaz` sau de sear`, când acest micParis î[i revars` toat` cochet`ria, acolo trotuarul îngust al CìiVictoriei fiind parc` dinadins f`cut astfel, ca s` po]i fi mai u[orr`pit de vraja acelora care se plimb`...”

Boierul moldovean m` privea cu îndoial`, ne[tiind dac` înr`spunsul meu era o desolidarizare de desc`lec`torii ardelenireformatori ai moravurilor politice sau era o glum` nepotrivit`,semnalând complexul lui de inferioritate.

În realitate, acest r`spuns al meu reoglindea o stare de faptpentru vremurile acelea [i se adresa unei ac]iuni de [antaj bine

studii/documente

13document 2008 4 (42)

Dr. Petru Groza [i RegeleMihai la ski, \ntr-o sta]iunemontan`

de fapt, autorul a salvat actul de Unire fa]` de sabotajul dinpartea conducerii Partidului Na]ional.

Ni se pare c` persoanele din jurul lui Maniu nu sunt destul denegativ caracterizate, încât repetarea numelor lor, în mai multerânduri, ar putea s` aib` un efect contrariu celui voit de autor. S-ar putea s` NU pomenim de ei!

Lozincile «Trìasc` România Mare» trebuie s` cad`! (vezipag. 8 [i 9).

Expunerile în leg`tur` cu încoronarea Regelui Ferdinand,precum [i «a[teptarea unei alte încoron`ri» (pag. 19) ne par

deplasate. De asemenea, observa]iile privitoare la «glumelenes`rate» ale episcopului Ignatie Popp.

Punctul de vedere «istoric» privitor la rolul lui Traian care «anenorocit bie]ii no[tri str`mo[i» este desigur gre[it [i trebuieschimbat textul aici (vezi pag. 24).

Pasajul cu «crava[`» (pag. 25) mi se pare prea «mar]ial».Jude]ul Hunedoara joac`, dup` autor, un rol preponderent în

istoria României – nu [tiu dac` aceast` prezentare corespundeadev`rului istoric”.

Manuscrisul „Alba Iulia”

organizat`, de c`tre un grup de politicieni ardeleni de laconducerea Partidului Na]ional din Ardeal, contra de]in`torilorputerii tuturor bunurilor p`mânte[ti din Vechiul Regat.

Într-adev`r, ace[ti ardeleni n-au desc`lecat dup` Unire înVechiul Regat ci au n`v`lit, pur [i simplu la Bucure[ti, cu ofoame milenar`, izbindu-se îns` aici de fort`re]ele dinastiilor demo[ieri [i bancheri, care î[i ap`rau cu dârzenie pozi]iileprivilegiate, fa]` de ace[ti invadatori; [i ori de câte ori asaltulacestei protipendade de politicieni ardeleni înfometa]i erarespins, ei amenin]au cu o nou` Alba-Iulia.

Alba-Iulia a însemnat într-adev`r un moment istoric pevremea când Mihai Viteazul a cucerit vremelnic aceast` cetate;[i, dup` aceea ea a mai reprezentat un alt moment importantla 1 Decembrie 1918, când românii din toate p`r]ile Ardealului[i Banatului s-au adunat acolo cu zecile de mii, hot`rând unireacu fra]ii lor din Vechiul Regat.

Dar aceste Albe-Iulii nu puteau fi repetate asemenea uneipiese de teatru, pentru simplu motiv c` ele au fost determinatede realit`]ile istorice ale acelor vremuri [i nicidecum nu seputea face vreo repeti]ie comandat`, din colbul vreunui clubpolitic sau vreunei cafenele.

{i totu[i, conducerea Partidului Na]ional din Ardeal, înfrunte cu Maniu [i Vaida, au încercat astfel de repeti]ii. Alunga]ide la putere la începutul anului 1920 [i desfiin]ându-se [iConsiliul Dirigent din Ardeal, odat` cu instalarea guvernuluigeneralului Averescu, ei au încercat s` înjghebeze omanifesta]ie la Alba-Iulia, amenin]ând cu anularea hot`rârii deUnire de la 1 Decembrie 1918, care încercare, secondat` deprofesorul Nicolae Iorga [i de ]`r`nistul Ion Mihalache, s-aînfundat în ridicol; dar despre aceasta vom vorbi alt`dat`.

Aceia[i domni au mai înjghebat apoi la 6 mai 1928 o alt`manifesta]ie masiv` la Alba-Iulia, pentru a intimida pe cei treiRegen]i ai Regelui Mihai: Principele Nicolae, Patriarhul Miron [iPre[edintele Casa]iei Buzdugan, adunând cu lozincidemagogice o mul]ime de ]`rani [i de muncitori, îndeosebi depe Valea Jiului, pentru a hot`rî faimosul „mar[ asupraBucure[tiului”. Cei mai întreprinz`tori s-au [i încolonat,p`r`sind Alba-Iulia în rânduri dese [i cu strig`te viteje[ti,

plecând pe jos spre Bucure[ti, sub conducerea tribunilor doctorAurel Dobrescu, Ilie Laz`r, Leucu]ia [i al]ii.

Desigur, cetatea Bucure[tilor ar fi putut c`dea, odat` cuRegen]a, dac` oamenii nu oboseau la câ]iva kilometridep`rtare, împr`[tiindu-se apoi repede în toate p`r]ile sprevetrele lor – Iuliu Maniu, care se ferea organic de orice ac]iuneînchizându-se într-o camer` de la hotelul ,,Dacia” [i, izolându-se astfel total de restul rebelilor. Deci [i aceast` încercare ajocului de-a Alba-Iulia a avut un sfâr[it pu]in glorios.

Astfel concepeau politicienii ardeleni din Partidul Na]ionalAlba-Iulia; dar ziua de l Decembrie 1918 s-a înscris de fapt,odat` pentru totdeauna, în paginile istoriei poporului român.

Ce reprezint` în fond aceast` Alba-Iulia de la 1 Decembrie1918?

În jurul manifesta]iei minunate a românilor ardeleni la Alba-Iulia la aceast` dat` s-au vorbit [i s-au scris multe. Dar tot ces-a vorbit [i tot ce s-a scris ca [i tot ce se scrie [i se maivorbe[te înc`, a fost [i este dirijat de c`tre politicienii profitori aiacestui eveniment, creând artificial în jurul acestui momentistoric un nimb de glorie în care s` se scalde propriile figuri [iconstituind un tot atât de artificial titlu de drept pentru ei, de aintra odat` cu acest eveniment, în paginile istoriei noastre.

Natural, mentalitatea politicianist` ardelean`, care dominavia]a noastr` public` sub regimul partidelor istorice, confundaacest titlu de glorie cu dreptul de întâietate la masa bogatînc`rcat` a ]`rii întregi. O singura dat`, prin anul 1923, fostuldeputat Eugen Goga* a ridicat v`lul, într-o revist`contemporan` „}ara Noastr`”, ap`rut` la Cluj, asupra acestorst`ri de lucru din cauza conspira]iei t`cerii din partea celorinteresa]i la exploatarea pe mai departe, pentru ei în[i[i, aactului Unirii.

Eu am trìt zilele din preajma acestei faimoase date fiind laAlba-Iulia de 1 Decembrie 1918 [i cum scriu aceste rânduri înziua de 1 Decembrie 1947, perspectiva celor aproape treidecenii care s-au scurs de atunci va da, cred, peceteaobiectivit`]ii, inerent` distan]`rii în timp. Iat` cum s-au petrecutlucrurile:

Dup` pr`bu[irea frontului de la Piave, în toamna anului1918, trupele austro-ungare de pe acel front fugind acas`, înmare debandad`, au adus cu ele germenul revolu]iei [i pemeleagurile Ardealului. Structura fragil` a statului austro-ungartrosnea din încheieturi [i se pr`bu[ea sub ochii no[tri; [i, odat`cu el, se pr`bu[eau [i zidurile care izolau pe românii din Ardealde fra]ii lor din Vechiul Regat.

Ace[tia, la largul lor, [i-au organizat g`rzi înarmate, [i-auconstituit comitete proprii, etc.; într-un cuvânt, au pus st`pânirede fapt pe destinele lor proprii. Iar cum ace[ti ardeleni erauexploata]i nemilos de c`tre o p`tur` suprapus` privilegiat`,bineîn]eles în sistemul burghezo-capitalist, cea dintâi mi[care alui a fost aceea de a rupe leg`turile acestei exploat`ri.

S-a v`zut astfel limpede, înc` din primele clipe aledeclan[`rii acestei revolu]ii, c` ea avea un caracter social.

— „Jos domnii!”, aceasta era lozinca ce flutura de-a lungul[i de-a latul Ardealului, înspìmântând pe ace[ti ,,domni” carese închideau în casele lor sau prin conacurile lor, cl`n]`nind dindin]i în fa]a gloatelor conduse de c`tre solda]ii ce p`r`siser`frontul.

Pornirea contra „domnilor” era foarte mare, iar solda]iiconsiderau drept „domni” [i pe ofi]eri, alungându-i pân` la unu.

studii/documente

14 4 (42) 2008 document

* Eugen Goga (11 decembrie 1889, R`[inari, jud.Sibiu – 5 iunie 1935), scriitor [i publicist, fratelepoetului Octavian Goga, el însu[i autor alvolumelor „Cele dou` Siberii” (Bucure[ti, 1916) [i„Cartea facerii” (vol. I – 1930, vol. II – 1931) [imembru al Societ`]ii Scriitorilor Români (din 1922)a cunoscut pe viu dramatismul R`zboiului deÎntregire. A fost f`cut prizonier [i internat în lag`r înRusia, la Tomsk. Eliberat din prizonierat, a revenit

în România, unde, la intrarea ]`rii în Primul R`zboiMondial, în august 1916, s-a înrolat în Regimentul80 Infanterie, în luna octombrie fiind grav r`nit pefrontul din Dobrogea, unde [i-a pierdut o mân`.

A participat la Marea Adunare Na]ional` de laAlba Iulia din 1 decembrie 1918, fiind desemnat camembru al Marelui Sfat al }`rii iar ulterior a fostales deputat în Parlamentul României.

A efectuat studiile primare la R`[inari, pe cele

liceale la Sibiu, Blaj [i Bra[ov [i universitare, laBudapesta [i Zürich, fiind licen]iat în Drept.

A fost redactor la ziarele Românul din Arad(1911-1912) [i Rena[terea din Sibiu [i director laziarul }ara Noastr`. A participat la consolidareagrupului de refugia]i de la Odessa, fiind membru alComitetului organizatoric. A fost, ca [i fratele sùOctavian, un unionist [i un lupt`tor pentrufondarea României Mari.

Catedrala ||ntregirii NNeamuluidin AAlba IIulia

— „Jos rozeta!”, r`cneau solda]ii ori de câte oridescopereau vreun ofi]er, repezindu-se la ei s` le rup`galoanele [i rozetele. Ba încercau ei s` rup` [i vipu[tile de pepantalonii generalilor, tr`gându-le uneori [i pantalonii de pe ei,întâlnind eu însumi un general care fugea înspìmântat într-unastfel de costum sumar [i ridicol.

Ace[ti solda]i în plin` revolt` constituiau mai peste tot loculsfaturi militare, alegându-[i comandan]ii tot din rândurile lor. {imul]i preo]i dintre aceia care nu-[i îndr`giser` suficientreverenda, îndep`rtându-se de misiunea lor, au fost alunga]ide prin sate. Iar preotul, care m-a cununat, din comuna Bì]a,[i-a p`r`sit satul noaptea, într-un car cu boi, acoperit cu o claiede fân, pentru a sc`pa de furia credincio[ilor.

Notarii au fost alunga]i [i ei aproape f`r` excep]ie de prinsate, fiindc` în decursul anilor de r`zboi î[i însu[iser` [ipu]inul ajutor acordat v`duvelor, orfanilor [i invalizilor der`zboi, constând în zah`r sau pâine sau petrol; ba î[iînsu[iser` chiar [i pensiile acestora, realizând averi fabuloasepe spinarea celor în suferin]`.

Avoca]ii [i bancherii de pe la ora[e nu-[i mai p`r`siser`domiciliile, baricadându-se acas`, în timp ce multe conacefuseser` devastate sau arse pân` la temelii în timpul acesteirevolu]ii.

De re]inut a[adar c` poporul român din Ardeal p`[ea [i elhot`rât pe drumul revolu]iei, al`turi de poporul muncitormaghiar [i nu se f`cea nici o deosebire între „domnii” români[i cei maghiari sau de alt` na]ionalitate.

Acesta este purul adev`r în jurul declan[`rii revolu]iei dinArdeal în toamna anului 1918. Dar nu este mai pu]in adev`ratc` Partidul Na]ional Român, cu osatur` domneasc`, dup`prima spaim` a „domnilor” sì, având oarecare vechime înactivitatea lui politic` [i deci cu antene înfipte pe toatemeleagurile Ardealului [i Banatului, [i-a revenit dup` oarecaretimp de buim`ceal`, mobilizându-[i toate for]ele pentru acanaliza aceast` pornire revolu]ionar` a poporului spreobiectivul na]ional, f`când eforturi excep]ionale pentru atransforma momentul social într-unul na]ional.

Odat` planul stabilit, to]i intelectualii din cadrul PartiduluiNa]ional, de la conduc`torii politici pân` la dasc`lii [i preo]ii deprin sate, au p`[it pe teren, întâmpinând cetele revolu]ionarecu lozinca: „— Trìasc` România Mare!”

Desigur, ei înf`]i[au aceast` lozinc` ca simbolizând o ]arà tuturor românilor uni]i [i deci a ardelenilor elibera]i de subst`pânirea feudal` maghiar`, fericirea p`mânteasc` avânds`-i a[tepte de acum încolo pe to]i românii!

Ei puneau toate suferin]ele, umilin]ele [i întreg martirajulde pân` atunci, al unui popor de ]`rani [i muncitori exploata]i,în sarcina acestui regim feudal maghiar, asupra c`ruiaaruncau toat` r`spunderea, dezvinov`]indu-se prin aceasta eiîn[i[i.

{i cum oprimarea de sub regimul feudal maghiar era dubl`– pe de o parte oprimarea na]ional`, cu tendin]a de a r`pi totceea ce apar]inea patrimoniului na]ional al acestui popor [ideci de a-l dezna]ionaliza iar, pe de alt` parte, oprimareaeconomic`, prin exploatarea rodului muncii lui, sub scutullegifer`rilor din minunatul Palat al Parlamentului de pe malulDun`rii, la Budapesta – poporul tinzând de fapt la libertateaintegral`, cu n`zuin]a de a scutura ambele juguri, a fost u[ors` se afi[eze, al`turi de lozincile sociale, contra oprim`riieconomice, [i lozinca na]ional`, contra oprim`rii maghiare.

Valurile revolu]ionare fiind astfel dirijate în acest sens, n-afost greu s` li se dea tot mai mult cursul spre idealul na]ional,adic` în direc]ia unirii acestui popor cu fra]ii din Vechiul Regat.În aceste condi]ii, o abil` [i sistematic` propagand` a f`cut calozincile sociale s` dispar` încetul cu încetul la fundul acestorvaluri, r`mânând s` fluture deasupra tricolorul na]ionalului; [iastfel, în ajunul zilei de 1 Decembrie 1918, deasupra întregului

Ardeal [i Banat flutura numai tricolorul Unirii, cu aceafaimoas` lozinc`: „— Trìasc` România Mare!”

Nimic [i nimeni nu mai putea trage la îndoial` c` odatàceast` unire realizat`, aflându-se to]i românii în ]ara lorproprie, elibera]i de oprimarea strìn`, toate nedrept`]ile, toateexploat`rile [i toate suferin]ele poporului muncitor vor înceta,intrând el astfel pe u[a larg deschis` a fericirii [i deci a „raiului”pe p`mânt.

Înfl`c`rat` de aceast` viziune, toat` lumea a primit cuentuziasm chemarea la Alba-Iulia pentru 1 Decembrie 1918, înscopul de a hot`rî Unirea la Vechiul Regat.

Am desf`[urat cu to]ii o munc` intens` din punct devedere organizatoric pentru aceast` mare manifesta]ie; înprealabil s-a f`cut un simulacru, de consultare a poporului, pejude]e, fiind ale[i din fiecare jude] un num`r de delega]i,aproape exclusiv intelectuali, pentru a[a-zisul Marele Sfat, unfel de Parlament provizoriu, al Ardealului [i Banatului.

Cu aceste „credin]ionale” (mandate) în buzunar, fiind [i euales pentru jude]ul Hunedoara, ca reprezentant al tineretuluiintelectual, al`turi de frunta[ii b`trâni: dr. Francisc HossuLonghin, dr. Aurel Vlad de la Or`[tie, dr. Victor Bontescu de laHa]eg, dr. Silviu Dragomir de la Ilia – to]i, afar` de unul,avoca]i – ne-am pus în fruntea coloanelor nesfâr[ite de ]`rani[i muncitori, n`v`lind pe [osele pe jos sau în c`ru]e sau într`suri sau în trenuri spre Alba-Iulia.

Coloana din jude]ul Hunedoara a fost cea mai numeroas`dintre toate câte s-au prezentat atunci la Alba-Iulia, num`rândvreo 30.000 oameni.

Era pe înserat, în ajunul zilei de 1 Decembrie, cândsclipirile luminilor din Alba-Iulia ne vesteau c` ne apropiam decetatea st`pânit` odinioar` de Mihai Viteazu. Totul eraacoperit de un covor frumos de z`pad` alb`, ningând încet [ides cu fulgi tot mai gro[i. De ad`postit undeva pentru atâtalume nici vorb` nu putea fi în acea noapte.

Am urcat în cetate, pe sub poarta monumental`, construit`în stil baroc, din piatr` cioplit` [i decorat` cu basoreliefuri [istatui, executate artistic pe vremuri de sculptori italieni.

Deasupra acestei por]i dou` geamuri mici, sculptate [i ele,în zidurile de piatr`, tr`dau o camer` mic`, întunecoas`, încare [i-au petrecut ultimele nop]i martirii ]`rani Horia [i Clo[ca[i de unde au fost du[i pe platoul din fa]a por]ii pentru a fi tra[ipe roat`.

Cu toat` oboseala drumului, mul]i f`când 70-80 kilometripe jos [i cu toat` lipsa oric`rei posibilit`]i de a g`si vreun locde odihn`, mul]imea de ]`rani, seconda]i de grupe compacteformate din minerii de pe Valea Jiului [i de c`tre aceia dinuzinele de aur din Mun]ii Apuseni, precum [i de muncitorii dinuzinele Hunedoara, C`lanului, Cugirului, cu to]ii cântau cuvoio[ie, bol]ile por]ii monumentale redând printr-un ecouadânc cântecele acestor mase de muncitori de pe ogoare, dinuzine [i mine, care înaintau încet spre mijlocul cet`]ii, însperan]a unui viitor mai bun, speran]` care, evident, îi anima[i îi dinamiza, f`cându-i s` înfrunte toate obstacolele.

Puterea moral` [i fizic` a maselor populare, atunci cândele sunt prinse de ideile mari ale progresului, care proiecteazàsupra viitorului perspectiva unei vie]i mai omene[ti, cucondi]ii mai bune de trai, împr`[tiind astfel întunericul careînv`luie un trecut de umilin]e, un trecut de robie [i deexploatare a muncii lor – aceast` putere moral` [i fizic` amaselor este nem`rginit`.

De[i cei mai mul]i erau de dou`-trei zile pe drumuri, pe unastfel de drum de iarn`, aproape nealimenta]i, f`când zeci [isute de kilometri pe jos sau în vagoane de marf` deschise, cutoate acestea p`[eau cu to]ii printre zidurile cet`]ii cu ovioiciune tinereasc`, cântecele lor de veselie p`rând s` nu maiaib` sfâr[it.

Aceste mase de muncitori [i de ]`rani români î[i d`deau

studii/documente

15document 2008 4 (42)

seama de contrastul dintre ziua când avusese loc tragicul finalal revolu]iei lui Horia [i Clo[ca, frân]i pe roat`, când acestemase fuseser` adunate de st`pânirea de atunci, ca s` asistemute, cu ochii încremeni]i [i cu sufletele cernite, în fa]agroaznicei vedenii a ruperii pe roat` a oaselor marilor lupt`toriardeleni [i dintre ziua aceasta, când ei p`[eau, pentrumoment liberi, sc`pa]i din marea temni]` a popoarelor, [ianume de sub jugul feudalilor maghiari, în interiorul cet`]ii caresimboliza urgia secolelor trecute.

În aceast` stare sufleteasc` au petrecut ei toat` noaptea,sub cerul liber, printre caz`rmile ora[ului sau ad`posti]i pelâng` biserici, t`v`li]i pe covorul nesfâr[it al z`pezii, înveli]i în[ubele lor, încât p`rea c` numai respira]ia istoriei maiîntrerupea lini[tea acestei nop]i, în care ningea neîncetat.

Într-un târziu rupându-ne noi, intelectualii, din astfel decontempl`ri, ne-am retras din cetate mergând spre ora[,pentru a ne ad`posti pe la casele prietenilor [i cunoscu]ilor,unde eram repartiza]i ca s` ne petrecem noaptea. Dar nu multtimp dup` aceea am primit vestea din ora[, de[i se f`cusetârziu, c` trebuie s` ne concentr`m în s`lile hotelului [irestaurantului „Dacia” to]i membrii viitorului Marelui Sfat,pentru a ne consulta asupra programului zilei urm`toare.

Zorii zilei ne-au aflat în s`lile ticsite de astfel de delega]i aleacestui restaurant – cafenea, discutând înainte agita]i, înfumul gros de ]igar`, în care abia de mai distingeam siluetele;iar sus, la etaj, în dou` camere vecine, discutau la nesfâr[it ceidin comitetul mai restrâns al Partidului Na]ional, în frunte cuGheorghe Pop de B`se[ti (b`trânul Badea Gheorghe),pre[edintele Partidului Na]ional, cu {tefan Cicio Pop, cu VasileGoldi[, cu Alexandru Vaida-Voevod, cu Iuliu Maniu, cu TeodorMihali, cu Suciu Ioan [i al]ii.

La un moment dat s-a r`spândit ca un fulger printre noi, ceidin s`lile de jos, [tirea adus` de cineva dintre noi c` IuliuManiu, cu cei mai apropia]i ai sì, a formulat ideea unei uniricondi]ionate a Ardealului cu Vechiul Regat, sus]inând c`nivelul politic, social [i economic al poporului din Ardeal estemult mai ridicat decât al aceluia din Vechiul Regat, descriind elîn culori negre starea de plâns în care se afl` iobagii boierilorde acolo, precum [i moravurile bizantine ale dinastiilor demo[ieri [i bancheri, accentuând mereu asupra acestui cuvânt„bizantin”, ace[ti mo[ieri [i bancheri care de]ineau puterea înStat având ca sprijin pe însu[i Regele, care acumulase bog`]iiimense, al`turi de ceilal]i boieri din ]ar`.

Era deci neap`rat nevoie ca pentru un timp de cel pu]inzece ani – sus]inea îndeosebi Maniu cu iezui]ii lui de la Blaj –noi, ardelenii, s` men]inem pentru noi un regim autonom deautoguvernare, ferindu-ne de a ne încadra de la început învia]a de Stat cu o administra]ie medieval` a Vechiului Regat,pentru a nu ne coborî [i noi la nivelul acestuia.

Prin aceast` amânare a unirii noastre integrale cu VechiulRegat, Iuliu Maniu sus]inea c` vom câ[tiga timpul necesarpentru ca desc`lecând noi, ardelenii, la Bucure[ti s`-i ridic`mpe ace[ti fra]i orientali, înapoia]i, la nivelul nostru de oamenioccidentali, înainta]i. Cei din grupa Maniu precizau chiar [igaran]iile materiale necesare pentru a feri pe ardeleni de a ficotropi]i de c`tre de]in`torii puterii din Vechiul Regat.

Poporul, zecile de mii de oameni, cum v` povesteamadineauri, veghea sau dormita pe patul imens de z`pad`, st`-pânit de gândul unirii cu fra]ii din Vechiul Regat, care unire seconfunda în capul românilor ardeleni cu eliberarea de subjugul feudal maghiar; deci cu îns`[i libertatea na]ional` [isocial`, f`r` formule întortochiate, f`r` „garan]ii”, etc.

Dar, dup` cum vede]i, „domnii” se fr`mântau de-a binelea înfumul acelor înc`peri, a[a încât se p`rea c` în aceast` noaptes-a rupt orice leg`tur` între popor [i a[a-numi]ii conduc`tori ailui, atât de distan]a]i unii de al]ii în felul lor de a desprinderealitatea mare istoric` [i de a înregistra chemarea timpului.

Noi, cei mul]i de la parterul hotelului „Dacia”, îndeosebitineretul, p`rea s` înregistr`m totu[i ceva din aceast`chemare a timpului, apropiindu-ne de acest popor. Dar cei dincamerele de la etaj, care se b`l`b`neau în ceasurile acesteatârzii ale nop]ii, cu formulele lor, hot`rât c` nu aveau nimiccomun cu aceast` zi de mare cotitur` în istoria poporuluiromân din Ardeal, nu numai înstrìnându-se total de popor, darocupând cu cutezan]` [i f`r` rezerv` o pozi]ie de adversitate.

Nu e deci de mirare c` la un moment dat aceast`cutezan]` a celor de sus ne-a împins, intuitiv, mai aproape depoporul neb`nuitor, sim]ind nevoia de a deveni interpretul lui,la primirea acelei ve[ti desprinzându-se o grup` numeroas`de tineri dintre cei de jos [i repezindu-se la etaj, pentru ap`trunde în cele dou` camere de hotel în care Iuliu Maniu î[isus]inea cu toate abilit`]ile lui iezuite teza sa.

Ca oaspe]i nepofti]i, am fost primi]i cu un aer de ocar`; darnoi ne-am îndârjit pân` la a bate cu pumnii în masa lor,protestând vehement împotriva acestui complot de ultim ceas,contra marii cauze a unirii, pe care o visasem atâta vreme noi[i p`rin]ii no[tri, pentru care am luptat, pentru care mul]i dintrenoi aduseser` jertfa suprem` [i pentru care noi am s`dit însufletele genera]iilor cu consecven]` ideea luptei na]ionale.

Câ]iva din frunta[ii prezen]i ni s-au al`turat din prima clip`;al]ii, speria]i de aceast` agresivitate a noastr`, au luat oatitudine rezervat`; iar Iuliu Maniu [i cu ai lui, v`zând c`încercarea de a ne potoli la început cu dojana, apoi cuargumente foarte întortochiate, nu numai c` a dat gre[, dar cà înt`râtat [i mai mult ie[irea noastr`, care deveniseamenin]`toare, nu numai la figurat, ci chiar [i la propriu, printr-o întors`tur` care ne-a surprins [i cu un zâmbet care s-as`l`[luit pe buzele tale, a rostit urm`toarele cuvinte: „— Apoi,daca e a[a, dragii mei, atunci s` facem unirea f`r` condi]ii!”

A fost o explozie de bucurie pe urma acestei b`t`liicâ[tigate de noi asupra „domnilor” din comitet, care au c`zutîn sfâr[it de acord asupra textului mo]iunii ce urma s` fieprimit` a doua zi de marea adunare a poporului venit de petoate meleagurile Ardealului, Banatului, Cri[anei [iMaramure[ului. {i s-a [i redactat de îndat` aceast` mo]iune,controlând noi liter` cu liter`, fiindc` cuno[team fondul crizelorde sinceritate ale lui Iuliu Maniu.

Treaba fiind ispr`vit` astfel printr-o biruin]`, ne-au dus josla restaurant, unde grosul intelectualilor se agita înainte, f`r`s` cunoasc` vestea cea bun`.

În diferite col]uri ale localului, sui]i pe mese, oratoriiprotestau cu violen]`, printre ei îndeosebi b`n`]enii, în fruntecu p`rintele Avram Imbroane, comb`tând încercarea lui IuliuManiu de a deruta voin]a popular` [i de a exploataconjunctura, pentru a-[i înfiripa dinastia la conducereaArdealului, printr-un guvern propriu [i la alte privilegii, pe care[i le rezerva sub forma autonomiei.

P`rintele Avram Imbroane, frunta[ b`n`]ean, un distinsorator, mai târziu vicepre[edinte al Camerei Deputa]ilor, încuvântarea sa n-a fost cru]`tor îndeosebi fa]` de Iuliu Maniu,f`când un aspru rechizitoriu activit`]ii lui politice de pânàtunci [i executându-l sângeros pe acest patron al unui nousistem de nepotism, cerând nici mai mult nici mai pu]in decâtalungarea lui de pe scena fr`mânt`rilor noastre politice,împreun` cu to]i nepo]ii lui.

L-am întrerupt în decursul cuvânt`rii pentru a-i comunicarezultatul. Dar n-am ajuns s` m` urc pe mas` în locul lui,pentru a anun]a rezultatul celor mul]i, fiindc` în ultima clip` m-am pomenit pe mas` cu fostul meu coleg de universitate, maitârziu deputat de N`sùd, doctorul Lauren]iu Oanea, unpolitician cu un trecut variat [i de pomin`, cu o reputa]iebinecunoscut` [i în Capital` [i care a înfundat mai târziu [ipu[c`ria, în urma unei afaceri înc` nel`murit` pân` ast`zi,r`cnind el cam astfel: „— Domnilor, mie mi s-a furat

studii/documente

16 4 (42) 2008 document

portmoneul. Rog pe acela care îl are s` mi-l restituie. În el seaflau o mie de coroane [i documentele mele. Poate s`-[ire]in` banii, dar s`-mi dea documentele [i portmoneul!” (Denotat c` în sal` erau numai „domni”, reprezentan]i aipoporului).

Aceast` ie[ire a colegului nostru, care era un potentat înPartidul Na]ional, fiind el secretar general [i intimul lui {tefanCicio Pop, a stârnit o revolt` general`: „— Ce? Suntem noiho]i?”, se striga spre el din diferite col]uri.

Ba unii cùtau s`-l târasc` jos de pe mas` pe acestprofanator al zilei mari de 1 Decembrie 1918. Astfel încât numaicu greu l-am sc`pat din aceast` învolburare, pentru a nucompromite [i mai mult momentul istoric, în care se dovedea,cum s-a dovedit [i cu prilejul altor episoade de acest gen, c`fa]` de ziua mare care era în sufletul poporului, mult întunericst`pânea înc` în mintea unor frunta[i ai lui.

În sfâr[it am izbutit s` facem cunoscut tuturor hot`râreacomitetului partidului pentru unirea necondi]ionat` [i „domnii” s-au împr`[tiat pentru a se odihni un ceas sau dou` în aceast`diminea]`, pe la casele pe unde erau ad`posti]i.

Apoi, am reap`rut din nou pe platoul din fa]a bisericiiîncoron`rii, din Cetate, pentru a revedea înc` o dat` mul]imeaaceea de 70-80.000 ]`rani, care înc` mai continua s` sescurg`, îndeosebi dinspre Mun]ii Apuseni, cu steaguri na]ionale[i cu muzici în frunte.

Era un tablou pitoresc, de o neasem`nat` frumuse]e. Mo]iilui Horia [i Avram Iancu, în costumele lor albe ca z`pada,[erpuind în coloane nesfâr[ite de prin toate vìle care sedesfundau la Alba-Iulia, m`rginenii din jurul Sibiului, r`[in`renii,s`li[tenii, b`rba]i [i femei în splendide costume, din }araOa[ului, cu cojoace mari de oaie întoarse pe dos, variatbrodate, cu p`l`rii de paie cât roata carului, b`n`]eni cu [ubelealbe de p`nur` fin` (postav ]`r`nesc), cu desene [i broderiinegre, femeile cu [or]urile [i opregele lucrate bogat în fire deaur [i argint, fl`cì [i fete cu fotele îmbujorate – de pretutindenivenea un fream`t plin de culoare [i voie bun`.

{i cum încetase [i ninsoarea, s`rb`toarea se desf`[ura încondi]ii minunate.

Mul]imea se aduna în num`r tot mai mare în jurul celorpatru tribune înalte, decorate cu covoare [i cu ]es`turiromâne[ti, precum [i cu steagul tricolor.

Dar aceste patru tribune continuau s` ca[te mai departe,goale, în mijlocul poporului masat în jurul lor înc` cu multeceasuri înainte, ca tot atâtea semne deîntrebare.

Iat` de ce dup` ce am trecut în revist`grupele noastre de ]`rani, ne-am adunat,conform programului stabilit, la ora 9, to]idelega]ii, adic` to]i mandatarii, pentru a neconstitui în sala mare, mai târziu destinat`prânzului încoron`rii, în a[a-numitul mareSfat quasi-parlamentar, care se deschidea,pentru ca s`-[i însu[easc` mo]iunea deunire a comitetului [i apoi s-o prezinte [inorodului strâns pe platoul din cetate.

La intrarea în aceast` sal` s-aînjghebat lâng` o m`su]` un mic birou dinpartea comitetului Partidului Na]ional, lacare depuneam pe rând „creden]ionalele”noastre, intrând în sal` numai cei cumandatul în ordine.

În sfâr[it, iat`-ne pe a[a-numi]ii ale[i aipoporului afla]i cu mandatele în regul` însala destinat` pentru cea dintâi [edin]` amarelui Sfat al românilor din Ardeal,reconstituit în acest fel. Aceast` sal` a fosttransformat` mai apoi, când s-a construit

biserica încoron`rii Regelui, pentru a servi acolo prânzulîncoron`rii. Eu însumi am stat la acest praznic împ`r`tesc, înziua încoron`rii primului Rege al românilor de dincoace [i dedincolo de Carpa]i.

Ea a fost împodobit` cu fresco-uri, cu aceast` ocazieînf`]i[ând figuri din istoria românilor, printre care [irevolu]ionarii Horia, Clo[ca [i Cri[an, care priveau uimi]i lafastul regal al acestei mese, în fruntea c`reia se aflau RegeleFerdinand, Regina Maria, Regina Elisabeta a Greciei, ReginaMarioara a Jugoslaviei [i al]i înal]i oaspe]i, într-un decorimpresionant; fixând eu atunci fe]ele acestor martiri iobagi, rup]ipe roat` cu un veac [i jum`tate mai înainte, numai la câtevasute de pa[i dep`rtare de aceast` sal`, cùtam s` descifrezdin privirile lor gândurile care i-ar preocupa la aceast`priveli[te, dac` ar fi trìt ei aceast` zi solemn`.

Ei continu` s` priveasc` [i ast`zi, rece [i imobil în golulacestei s`li acum p`r`sit`, uitat` în t`cerea ce st`pâne[te întrezidurile cet`]ii Alba-Iulia, poate în a[teptarea altei încoron`ri,care cine [tie dac` se va mai face vreodat`, regii în[i[iintroducând mai apoi obiceiul de a se lipsi de aceast`ceremonie a încoron`rii, mai cu seam` c` poporul niciodat` n-a avut în revendic`rile lui vreun act de încoronare.

Dar s` ne întoarcem la ziua de 1 Decembrie 1918 [i s` neînchipuim c` ne afl`m în fa]a tribunei din fundul s`lii, pe b`nciledesemnate pentru membrii Sfatului.

Ceasul de pe peretele din spatele tribunei ar`ta orele 9diminea]a. Dar el alerga gr`bit înainte [i abia aproape de orele10 forfoteala din sal` a încetat, a[ezându-se [i ComitetulPartidului Na]ional în jurul mesei de pe estrad`.

În scaunul de pre[edinte s-a a[ezat b`trânul septuagenarGheorghe Pop de B`se[ti, cunoscut sub numele de BadeaGheorghe, de fel din S`laj, din satul B`se[ti, având [i el al`turi,de-a stânga [i de-a dreapta, pe mitropoli]ii Sibiului [i Blajului,apoi pe episcopul Miron Cristea al Caransebe[ului, patriarhulde mai târziu al României [i alte fe]e biserice[ti, precum [i peIuliu Maniu, {tefan Cicio Pop, Alexandru Vaida, Teodor Mihali,doctor Aurel Laz`r [i al]ii.

To]i ace[ti frunta[i ardeleni î[i luaser` o poz` mar]ial`, uniidin ei exagerând chiar în silin]a pe care [i-o d`deau de a-[iînsu[i o postur` potrivit` în`l]imii piedestalului istoric pe care,în gând, î[i rezervau un loc pentru eternitate.

Trecuse de ora 10 când, în sfâr[it, s-a ridicat b`trânulBadea Gheorghe, pentru a rosti un cuvânt de deschidere al

studii/documente

17document 2008 4 (42)

Intrarea pprincipal`̀ \\n SSala MMarii UUniri ddin AAlba IIulia

adun`rii, care ne-a impresionat pe to]i [i pe care nu-l putemuita nici ast`zi, recunosc`tori fiindu-i pentru simplicitatea biblicà acestei cuvânt`ri foarte scurte, marele adev`ruri, dup` cumse [tie, neavând nevoie de expuneri lungi [i plictisitoare.

Venerabilul mo[neag, cu o siluet` impun`toare pentruvârsta lui, cu o fa]` s`n`toas`, cu must`]ile [i barba alb` bineîngrijite, [i-a încheiat scurta-i cuvântare cu urm`toarele cuvinte:„— {i acum, Doamne, v`zându-mi visul cu ochii mei,sloboze[te pe robul tù!”.

Dar oratorii care au urmat la tribun` dup` acest onorabilveteran, identificat în totul momentului istoric pe care trìm, n-au mai fost la în`l]ime; ba au c`zut adânc în mla[tina orgoliuluipersonal, n`pustindu-se asupra acestui b`trân pre[edintepentru a le da [i lor cuvântul, c`ci fiecare avea o cuvântare bineticluit` mai dinainte, pentru a o plasa la aceast` zi memorabil`,cu care ocazie s`-[i înscrie si numele în paginile de aur aleistoriei noastre.

Cei mai mul]i din sal` credeam – cum era [i natural – c`dup` acest cuvânt introductiv, Badea Gheorghe, în calitatea sade pre[edinte al Adun`rii, va citi mo]iunea adoptat` de comitetîn decursul nop]ii, con]inând hot`rârea poporului român dinArdeal de a se uni necondi]ionat [i pentru totdeauna cu fra]ii dinVechiul Regat, urmând ca odat` acceptat` de Marele Sfataceast` mo]iune, ea s` fie imediat prezent` poporului, carea[tepta cu ner`bdare în jurul tribunelor goale cuvântulconduc`torilor. {i apoi, consacrat` [i prin voin]` popularàceast` mo]iune, acest fapt urma s` determine automatdizolvarea organiza]iilor noastre politice regionale de oricenatur`, urmând ca de aici înainte, devenind noi o ap` [i unp`mânt cu fra]ii de dincolo de Carpa]i, s` cùt`m împreun` cuei forme noi de via]` politic`.

Evident [i b`trânul pre[edinte gândea la fel cu noi cei mul]idin sal`, fiind vizibil foarte surprins de faptul c` [i al]ii maicereau cuvântul. Pronun]ând el cuvintele: „— {i acum,Doamne, sloboze[te pe robul tù!”. Desigur el nu se gândise lamoarte, fiind cu vârsta lui de patriarh înc` plin de energie, ciîn]elesese c` prin aceast` unire înceta orice rost de a maiexista înainte, separat, organismul politic pe care îl prezida,încetând astfel [i calitatea lui de pre[edinte al PartiduluiNa]ional pe care îl condusese decenii de-a rândul cudevotament, destoinicie, riscuri [i de multe ori martiraj, fiind [ir`nit, uneori la un pas de moarte, cum a fost în cazul alegerilorde la B`se[ti, când i s-a spart craniul cu ni[te r`ngi de fier, înlupta politic` pe care o desf`[ura cu cavalerism, aproaperomantic.

Iat` un lucru la care, voit sau nevoit, nu prea s-a gânditlumea noastr` politic` [i nici nu s-a comentat, men]inându-se

un fel de conspira]ie a t`cerii în jurul lui, de[i el constituia unadev`r în genul aceluia al oului lui Columb.

În adev`r, Partidul Na]ional din Ardeal, prin structura [isubstan]a lui programatic`, avea un criteriu regional ardelenesc,determinat de rela]iile istorice de pân` atunci. Odat` îns`realizat` unirea f`r` condi]ii a Ardealului cu Vechiul Regat, secrease o nou` realitate, care trebuia s` determine [i schimbareasubstan]ei programatice, precum [i structura acestui organismpur regional, men]inerea acestuia cu caracter regional, în ciudafaptului unirii, pierzându-[i ra]iunea de a mai fi.

Dar „domnii” no[tri din Ardeal [i îndeosebi Iuliu Maniu [inepo]ii lui tocmai asta nu voiau [i de aici atitudinea lordeosebit` fa]` de aceea a majorit`]ii celor din sal`, exprimat`prin glasul b`trânului pre[edinte, consecin]a acestei atitudinifiind intrarea în scen` cu o serie de cuvânt`ri, care nuînregistrau nimic din ceea ce se întâmpla afar`, unde poporula[tepta cu ner`bdare s` înregistreze ceva dincomandamentele momentului istoric prin care treceam.

Era aproape ora 12. Poporul de afar`, tropìnd pân` la untimp ner`bd`tor în z`pada care se topea, începuse s` seîmpr`[tie murmurând. Ni s-a raportat în sal` c` au început s`se îndrepte coloane întregi spre cas`, p`r`sind astfel tribunelegoale. Acestea în timp ce în sal` continua s` aibe loc aceast`n`val` a oratorilor la tribun`, cu scene care ast`zi par într-adev`r hazlii.

Episcopul Ignatie Popp al Ardealului, un om prea pu]inintelectual [i foarte brutal, cunoscut pentru glumele luines`rate, pe care le plasa chiar [i în timpul c`delni]`rilor lui înbiseric`, mai ales în partea dind`r`t a bisericii, unde staufemeile, a cerut la un moment dat [i el cuvântul, iar b`trânulpre[edinte Badea Gheorghe, plictisit de atâ]ia oratori cari tot seînscriau la cuvânt, ar`tându-i ceasul a încercat s`-l conving`c` nu mai este timp de vorb`; dar episcopul Ardealului s-arepezit c`tre tribuna pre[edin]ial` spunând: ,,— Cum, pe mineepiscopul Ardealului nu m` la[i s` vorbesc? Pì, atunci s` [tiic` noi ar`denii merem acas` [i nu mai facem unirea!”.

Sub aceast` presiune, mai mult din cauza caren]ei sale degentilom decât de teama ca reprezentan]ii ar`deni s` nur`mân` nealipi]i Vechiului Regat, pentru a nu mai da loc la altediscu]ii [i mai f`r` rost, b`trânul pre[edinte l-a înscris [i peacesta pe lista nesfâr[it` a oratorilor, cari astfel p`rea c` nu seva mai termina.

Dându-ne seama c` dac` to]i ace[tia vor vorbi ne va apucaseara, f`r` ca noi s` putem da ochii cu poporul, pronun]ând noiapoi hot`rârea noastr` sub cerul unei câmpii p`r`site [iîmboldit de mai mul]i membri mai tineri ai adun`rii, m-am ridicatca s` protestez împotriva unei vorbiri atât de prelungite. Daraceast` interven]ie a mea s-a f`cut tocmai în clipa când marelestaroste {tefan Cicio Pop luase cuvântul [i, cu figura lui eroic`[i în jargonul sù pur ardelenesc, cu gesturi largi [i cu ochiispre cer, luându-[i o adânc` respira]ie, pronun]` cuvintele:,,— Divul Traian...”

Aceste cuvinte m` scoseser` din s`rite, fiindc` noi, oseam` de ardeleni cu mintea s`n`toas`, îndeosebi de prin ]aralui Decebal, ne consideram descenden]i ai dacilor, refuzândîntotdeauna cultul cotropitorului Traian, care a nenorocit pebie]ii no[tri str`mo[i prin cuceririle sale cu arme [i foc în fericitaDacie, ducând la moarte [i pe tata Decebal cu ai lui. Numai[coala acelora de la Blaj care pierzându-[i credin]astr`mo[easc` se unir` cu Papa de la Roma, cùta s`r`spândeasc` cu perseveren]`, printr-o propagand` bineorganizat`, ideea c` noi suntem de origine latin`, însu[indu-nepe to]i cezarii acestor latini de la Romulus pân` la Traian.

[i atunci p`[ind eu înainte în sal` spre tribun`, l-amîntrerupt pe orator astfel - scen` descris` ulterior de EugenGoga în revista mai sus amintit`:

„— Domnule Cicio Pop, Divul dumitale Traian – adic`

studii/documente

18 4 (42) 2008 document

Dr. PPetru GGroza llu#nd ccuv#ntul lla vvotarea pprimei cconstitu]ii aa RRepubliciiPopulare RRom#ne dde cc`̀tre MMarea AAdunare NNa]ional`̀ ((aprilie 11948)

„dumnezeiescul” pentru a fi mai pe limba Dacilor – a trìt acum2000 de ani. Ori, acum noi ne afl`m în anul 1918. Deci, cândnaiba o s` ajungem la aceast` dat`, dac` o lu`m a[a dedeparte? Te fac atent c` noi am venit la Alba-Iulia pentru a necapacita reciproc, ca s` facem o Românie a tuturor românilor.Fiindc` aceast` unire s-a f`cut prin jertfa sutelor de mii de fra]idin Vechiul Regat, care au c`zut pe câmpul de lupt` [i mai cuseam` aceast` unire se datoreaz` rezultatului norocos alr`zboiului mondial, rezultat ob]inut pe deasupra voin]elornoastre individuale. Iar poporul a[teapt` afar` în frig [iner`bd`tor un cuvânt de la noi, care s` fie [i acela al voin]ei lui,pe care [i-a manifestat-o f`r` forme [i f`r` rezerve, venind într-un num`r a[a de impresionant în cetatea Alba-Iulia. Deci pro-pun ca s` încheiem discu]iile la ad`postul acestei s`li înc`lzite[i s` ie[im imediat ca s` lu`m cuvântul în tribunele care deatâta timp a[teapt` goale!”

Întreruperea mea l-a imobilizat pe orator la tribun`, care ar`mas câtva timp cu gesturile în aer [i cu ochii holba]i pe mine,pierzându-[i autoritatea sa obi[nuit` în fa]a unei astfel deîntreruperi, întrucât nu prea fuseser` dumnealor întrerup]i pânàici în cuvânt`rile pe care le ]ineau.

Dar aceast` întrerupere a mea a provocat o formal` revoltà unui grup mic de aderen]i ai lui Maniu [i ai Blajului, se vedeînt`râta]i de frazele mele privitoare la latinitatea Blajului [i dinmijlocul acestuia s-a desprins figura voluminoas` a canoniculuiBreban din Baia Mare care, cu pumnii ridica]i [i cu obrajiiaprin[i, fluturându-[i reverenda ro[ie, s-a n`pustit la mine cuun cuvânt grav, dar tot latinesc: „— Sacrilegiu!”

Am plesnit atunci cu crava[a pe care o aveam la îndemân`pe tureacul cizmei, evident având eu ceva din aerul decomandant al g`rzilor na]ionale din revolu]ia ce a premersAlbei-Iulia.

Reverendisimul Breban, mai târziu prelat papal [i deputatf`r` nici o importan]`, a s`rit doi pa[i înd`r`t.

Scena aceasta a r`sturnat totul [i în sal` [i tribun`. S-aprodus o înv`lm`[eal`, majoritatea aplaudându-m` iarminoritatea vociferând. În aceast` situa]ie, eu am declaratîndreptându-m` c`tre ie[ire: „ — Ei bine, eu p`r`sesc sala [im` duc la tribuna de afar`”.

Ceea ce am [i f`cut, urcând apoi cu pa[i repezi la una dincele mai apropiate din cele patru tribune din câmpie [ideschizând astfel, de fapt, marea adunare popular` de la Alba-Iulia, cu cel dintâi orator.

Am vorbit acolo cu vocea tare [i treptat, treptat o bun`parte din plugarii din jurul celorlalte tribune goale au venit [i eiîn jurul tribunei mele, a[a încât la un moment dat vorbeam uneimul]imi imense, angajându-mi eu întregul meu organ vocal [iinspirat, natural, [i de aceast` ambian]`, cuvântam de aproapeo jum`tate de or`, când iat` c` la cea de a doua tribun` aap`rut doctorul Aurel Vlad din Or`[tie, mai târziu ministru; apoi,peste pu]in timp, la cea de a treia tribun` a ap`rut doctorulVictor Bontescu de la Ha]eg, de asemeni mai târziu ministru;iar la cealalt` tribun` a ap`rut la scurt timp doctorul Dragomirde la Ilia, [i el mai târziu ministru.

Astfel c`, la un moment dat, câte[ipatru tribunele erauocupate de vorbitori, care întâmpl`tor erau cu to]ii ale[iijude]ului Hunedoara.

Se vede c` este legat` aceast` Hunedoar` de istorianeamului nostru, pentru c` de multe p`r]i din Ardeal s-a scris

în istorie, dar de fapt pe meleagurile Hunedoarei s-a f`cutaceast` istorie. În nici un caz nu s-a f`cut ea la Salonta Maresau la B`d`cini, pentru c` nici B`d`cinii [i nici Salonta n-aufurnizat pe revolu]ionarii din secolele 13 [i 14, dup` cum nusunt de acolo nici Corvin, nici Horia, nici Clo[ca, nici AvramIancu [i nici cel dintâi deputat na]ional din Parlamentulmaghiar, ales la Dobra în urma unei mi[c`ri ]`r`ne[ti, în caremul]i plugari au fost uci[i de jandarmii unguri [i dup` oadev`rat` revolt` împotriva Partidului Na]ional pasivist,deschizându-se prin aceast` alegere o epoc` activ` în politicaromânilor din Ardeal; a[adar, pe to]i ace[ti lupt`tori, princapriciul destinului, i-au dat neîncetat plaiurile Hunedoarei [iale lui Burebista [i Decebal, ale c`ror morminte [i cet`]i staude veghe acolo.

Hunedorenii no[tri, gra]ie acestui trecut istoric al lor, audesigur ceva revolu]ionar în sângele lor, prin tradi]ie. {i estefiresc atunci ca [i la 1 Decembrie 1918, lucrurile s` nu se fidesf`[urat altfel, dat fiind reprezentan]ilor acestui ]inut ca [i înaceste momente istorice, tot printr-o mic` revolt` contraconducerii Partidului Na]ional, s` fi ocupat ei cei dintâi tribunelev`duvite atâta timp de oratori, f`cându-se ei astfel ecoulgrasului vremii.

Iat` viciul ini]ial al acestei conduceri, viciu care avea s` ser`zbune atât de amarnic mai târziu, suferind ambele popula]iiromâne[ti de pe cele dou` versante ale Carpa]ilor din pricinabolii acesteia artificiale a regionalismului, care îns` pân` laurm` a lovit în aceia care au p`c`tuit!

Între timp, cum am aflat mai târziu, cei din sal` [i-au datseama c` nu mai pot continua la infinit cu vorb`ria aceasta [idoctorul Ion Suciu, mai târziu deputat, un om dinamic, aaruncat la un moment dat lozinca: „— Domnilor, cei care dori]is` mai lua]i cuvântul, v` rug`m s` v` prezenta]i cuvânt`rile înscris la tribun`, f`r` a le mai citi acum. Iar dac` nu le ave]iscrise, v` rug`m s` le scrie]i [i s` ni le trimite]i ulterior, urmândca ele s` fie înglobate în procesul-verbal al Adun`rii MareluiSfat”.

Propunerea a prins [i noi am putut afla dup` aceea c` dac`s-ar fi rostit cuvânt`rile tuturor acelora care vroiau s` iacuvântul, calculând cu cronometrul în mân`, o zi întreag` n-arfi ajuns pentru pronun]area lor.

Dar, în sfâr[it, a[a se scrie [i nu se face istoria. Ace[tipotenta]i ai Ardealului au continuat înc` mult timp dup` aceeas`-[i scrie cuvânt`rile pentru procesul verbal; dar noi, ardelenii,mai apropia]i de popor, am cùtat s` ne facem datoria de latribun` fa]` de acest popor, care recunosc`tor ne-a aclamat,dup` cuvânt`rile noastre începând s` se resfire tot mai multc`tre case. Când iat` c` apare un convoi al delega]ilor oficialiai Marelui Sfat, în frunte cu episcopul Miron Cristea, mai târziupatriarh, care purta în spate un ]ol gros de lân` ciob`neasc`,cu desene mari p`trate. Ei au urcat solemn pe una din tribunelep`r`site de noi, înaintând anevoie spre aceast` tribun`, fiindc`coloane întregi de ]`rani î[i luaser` drumul spre cas`, plini deindiferen]` fa]` de ceea ce avea s` urmeze.

A[a c` în jurul tribunei lor pu]in` lume a mai r`mas pân` laurm`, care s` le aprobe mo]iunea, pecetluit` în fapt atât dehot`rât prin aplauzele furtunoase care subliniaser` cuvânt`rilenoastre anterioare, sub aceast` form` consfin]ind unireapentru vecie [i f`r` nici un fel de condi]ii cu fra]ii din VechiulRegat.

studii/documente

19document 2008 4 (42)

Petru Groza, a political personality of the XX century, wasthe witness of the Great Union. We are presented theprevious actions which led to this significant moment of theRomanian history, with a genuine literary talent and with thesense of detachment given by the passing of 30 years from

1st December 1918. The weather forecast, the participants'costumes, the atmosphere from the rooms where the eventstook place, the impressive appearance of the involvedpersonalities is being reported in vivid colours.

Petru GGroza aand tthe GGreat UUnion

nul 1917 este cunoscut în istoriografia na]ional` [iinterna]ional` [i în mentalul colectiv românesc dreptperioada refacerii armatei române [i al marilor victorii

de la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz, care au reprezentat ostr`lucit` revan[` fa]` de campania dezastruoas` din toamnaanului 1916. Dar anul 1917 a maiînregistrat un fenomen extrem deimportant, poate tot atât de semnificativ castr`lucitoarele biruin]e, relativ pu]in amintitde tratatele [i lucr`rile consacrateparticip`rii României la Primul R`zboiMondial. Este vorba de p`strarea unit`]ii deac]iune, de comand`, a armatei române înmijlocul uraganului generat de cele dou`revolu]ii din Rusia, burghezo-democratic`din februarie-martie [i bol[evic`, dinoctombrie-noiembrie. În cele ce urmeaz`vom aborda succint aceast` problematic`, încercând s`descifr`m cauzele pentru care armata român` a r`mas imun`fa]` de virusul dezagreg`rii [i anarhiei, care a pulverizat, îndecurs de câteva luni, întregul front oriental, de la OceanulÎnghe]at la Marea Neagr` [i un imperiu, cel Romanovilor, cu oistorie de trei secole.

Speran]e, team`, îngrijor`ri

În mijlocul încerc`rilor [i nenorocirilor generate de r`zboi(înfrângeri, tifos exantematic, foamete, boli, lipsuri de tot feluletc.) a sosit, Moldova, cu totul pe nea[teptate, vesteaabdic`rii ]arului [i a revolu]iei de la Petrograd. De[i existauanumite semnale privind deteriorarea situa]iei interne,sesizate [i de primul ministru Ion I.C. Br`tianu care, înianuarie 1917, împreun` cu mo[tenitorul tronului, prin]ulCarol, s-a aflat trei s`pt`mâni în Rusia, evenimentehot`râtoare erau a[teptate mai curând la sfâr[itulconflagra]iei. Dar, ca în multe alte cazuri, a se vedea [iepisodul sfâr[itului „R`zboiului Rece”, previziunile oamenilorpolitici [i ale anali[tilor au fost dep`[ite de realitate.

Revolu]ia rus` din februarie a fost un seism de mareamploare, unda de [oc resim]indu-se puternic [i în Moldovadintre Carpa]i [i Prut, singurul teritoriu al „Vechiului Regat”neocupat de Puterile Centrale. Faptul era firesc având învedere c`, la acea dat`, Imperiul Rus era cel mai importantaliat al României. Pe teritoriul românesc se aflau un milion demilitari ru[i, grupa]i în trei armate (4, 6 [i 9), care împreun` cuArmata 2, comandat` de generalul Alexandru Averescu [iArmata 8 rus`, dispus` în Bucovina, formau „Frontul Român”.Aceasta era o structur` de comandament, stabilit` la sfâr[itulanului 1916 dup` negocieri dificile, care asigura, pe de o parterespectarea suveranit`]ii statului român [i pe de alt` parte,cooperarea în lupt` între cei doi parteneri. Regele Ferdinandera comandantul suprem, fiind secondat de un stat major rus,condus la acea vreme de generalul V.V. Zaharov. La rândul

lor, for]ele românesti se g`seau sub autoritatea MareluiCartier General, ce avea în frunte, de la începutul luniidecembrie 1916, pe generalul Constantin Prezan. Deasemenea, liniile de aprovizionare ale armatei române cumaterial comandat la alia]ii no[tri din Apus (Fran]a, Marea

Britanie, Italia) treceau prin teritoriulrusesc. S` mai adùg`m c` o parte dindepozitele armatei române se g`sea la estde Prut [i Nistru, tot acolo, cu o men]iunespecial` pentru Odessa, refugiindu-se [inumero[i cet`]eni. Destinele celor dou` ]`rierau, astfel, intim legate, orice defec]iune aRusiei, urmând s` aib` consecin]edezastruoase pentru România, care seputea trezi singur` cu inamicul pe uria[ulfront care se întindea de la OceanulÎnghe]at la Marea Neagr`.

În pofida eforturilor comandamentelor ruse [i a autorit`]ilorromâne, [tirile despre evenimentele cruciale din Rusia s-aur`spândit cu destul` u[urin]` în Moldova, ajungând [i pe front.Ele au provocat, în clasa politic` [i în opinia public`româneasc`, reac]ii contradictorii. Regele Ferdinand, informatde generalul A. A. Mosolov, ministrul plenipoten]iar rus la Ia[i,care, la rândul sù, primise vestea de la Ion I. C. Br`tianu, aavut o reac]ie de extrem` îngrijorare, el apreciind abdicarea]arului drept o „catastrof`”, „o nenorocire” 1. GeneralulAlexandru Averescu, la aflarea ve[tii, a avut aceea[i reac]ieca a regelui Ferdinand, consemnând: „O adev`rat` catastrof`pentru noi: revolu]ia în Rusia!!” 2.

Al]i lideri politici au privit cu speran]` noile evenimente dinRusia, atitudine motivat` de credin]a c` schimb`rile internevor duce la o redefinire, o îmbun`t`]ire a raporturilor bilateralemarcate pân` atunci de r`ceal`, de suspiciune. În campaniadin toamna anului 1916, Rusia nu [i-a îndeplinit în totalitateobliga]iile asumate, iar ajutorul acordat armatei române detrupele ruse a fost cu totul modest. Acest lucru a generatsentimente de frustrare la nivelul oamenilor politici români, acomandamentelor, a trupei. Nu o dat` s-a vorbit, în acele clipetensionate, de „tr`darea” aliatului rus, acest lucru fiindalimentat de zvonurile privind tratativele secrete alePetrogradului cu germanii, România fiind una dintrepoten]ialele victime. Informa]iile au c`p`tat acoperiredocumentar` dup` ce bol[evicii, care au preluat puterea la 25octombrie/7 noiembrie 1917, au dat publicit`]ii a serie dedocumente secrete ale diploma]iei ruse, cunoscute, subnumele de „raportul Polivanov”.

Interesele politice [i strategice ale celor doi alia]i eraudiferite. Imperiul Rus avea scopuri globale, care veneau încontradic]ie cu obiectivele României, fie dac` ar fi s` nereferim doar la ocuparea Strâmtorilor Bosfor [i Dardanele,considerate „pl`mânii” economiei române[ti. De aceea, unelecercuri politice [i militare de la Petrograd au privit cu ostilitatebeligeran]a României deoarece aceasta însemna obliga]ii în

studii/documente

20 4 (42) 2008 document

1917-1918

Despre „cumin]enia” soldatului rom#n \n vremuri revolu]ionare

A

O adev`rat`catastrof` pentrunoi: revolu]ia \nRusia!

GeneralulAlexandru Averescu

Dr. Petre OTUInstitutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`

””””

plus pentru Rusia, nevoit`, între altele, s` prelungeasc` foartemult frontul. Venind în România la post, contele de Saint-Aulaire s-a întâlnit, la Sankt Petersburg, prin intermediul luiMaurice Paléologue, ambasadorul francez în Rusia, cuSerghei Dimitrievici Sazonov, ministrul de externe al Rusiei [iadjunctul acestuia Neratov. „Dac` nu a[ fi fost prevenit,noteaz` ilustrul diplomat în memoriile sale, ce stupoare m-arfi cuprins auzindu-i vorbind de România cu ur` [i dispre], f`rà-[i ascunde teama c`, din simpatie pentru Fran]a, ar puteadeveni aliata noastr`” 3. Imperiul Rus ob]inuse aprobarea dinpartea Fran]ei [i Angliei, ca la sfâr[itul r`zboiului s` anexezeConstantinopolul [i Strâmtorile, fapt ce determina caautorit`]ile ruse s` se gândeasc` „s` anexeze România carele st`tea în cale” 4.

La rândul lui, Marele Cartier General Rus (Stavka) nu afost de acord cu planul de campanie al armatei române(Ipoteza „Z”), care prevedea ac]iunea principal` înTransilvania. De la prima întâlnire cu generalul H.M. Berthelot,[eful Misiunii Militare Franceze în România, generalul MihailV. Alexeev, [eful Stavkì, a propus abandonarea Olteniei,Munteniei [i Dobrogei [i mutarea frontului pe Carpa]iiOrientali, Siretul inferior, Dun`rea maritim`5. Acest aliniamentreprezenta cea mai bun` solu]ie deoarece era cu mult maiscurt [i putea fi ap`rat cu mai mult` u[urin]`. Ceea ce pentruromâni reprezenta o chestiune vital`, scopul suprem fiindeliberarea Transilvaniei [i a celorlalte teritorii române[ti aflatesub st`pânirea monarhiei dualiste, austro-ungare, pentruMarele Cartier General rus era doar o chestiune de ordinstrategic, important`, f`r` îndoial`, dar f`r` conota]ii politice [iafective. Pentru comandamentele ruse [i pentru militarii ru[i,în general, a lupta în [i pentru România era doar o chestiunede obliga]ie contractual`, pe care nu o dat` o onorau f`rèntuziasm. De asemenea, dup` retragerea în Moldova,Petrogradul a venit cu ideea refacerii armatei române în sudulRusiei, idee respins` de liderii politici români sprijini]i degeneralul H.M. Berthelot, [eful Misiunii Militare Franceze,sosit` în România în octombrie 1916.

Iat`, de ce, schimb`rile interne uria[e din Rusia augenerat optimism în rândul unor lideri, care au apreciat c`situa]ia se poate schimba. „Acum s-a sfâr[it (cu vechile rela]ii– n.n.), scria I.G. Duca, cu noua Rusie mentalitatea se vaschimba, raporturile vor putea s` fie ceeace trebuiau s` fie, va fi confraternitatemilitar` [i politic`, cordialitate sincer`,ajutor reciproc” 6. Acelea[i considerenteerau împ`rt`[ite [i de ConstantinArgetoianu. „Ca [i intrarea Americii înr`zboi, nota el, revolu]ia de la Petrograd afost primit` la noi cu însufle]ire. Vesteaprefacerii regimului autocrat din Rusia înunul constitu]ional a provocat chiar maimult entuziasm decât aceea a mobiliz`riiStatelor Unite […] Se sfâr[ise cu [ovìelilelui Nicky (]arul), cu tr`d`rile lui Stürmer, cupotlog`riile în stil mare, cu paraliziageneral` provocat` de regimul luiRasputin. O mare na]iune î[i intrase îndrepturile ei [i neînvinsele puteri aleRusiei, acum îndrumate de oameni cinsti]i[i cu r`spundere, erau s` fie îndreptate cuo întinerit` vigoare împotriva inamiculuicomun” 7.

Revolu]ia rus` a provocat o stare deoptimism [i în ]`rile Antantei care apreciauc` ru[ii au f`cut-o pentru a înl`tura unguvern ce se preg`tea s` abandoneze înmod la[ alia]ii sì [i s` încheie o pace

separat` cu germanii. Prin urmare, mi[carea a pus cap`tinfluen]ei germanilor [i tendin]elor spre o pace separat` dinRusia8.

Aceste speran]e au fost destul de repede infirmate de celepetrecute în rândul trupelor ruse de pe teritoriul românesc.Ideile [i m`surile promovate de noile autorit`]i de la Petrogradau avut un efect negativ asupra disciplinei [i st`rii combativea comandamentelor [i trupelor ruse pe toate fronturile delupt`, inclusiv pe cel din Moldova. Dintre ele amintesc,„Ordinul (pricazul) nr. 1 al Sovietului de deputa]i almuncitorilor [i solda]ilor din Petrograd”, adresat garnizoaneidin ora[, dar care s-a r`spândit apoi în întreaga Rusie.Conform acestui document la toate subunit`]ile [i unit`]ile sealegeau soviete din rândul solda]ilor simpli, care preluau mareparte din atribu]iile comandan]ilor. Ele aveau sub controlîntregul armament, d`deau dispozi]ii [i ordine, rezolvau toateneîn]elegerile dintre ofi]eri [i solda]i etc. „În forma]ie [i întimpul execut`rii serviciului, preciza documentul, solda]iitrebuie s` respecte cea mai strict` disciplin` militar`, dar înafara serviciului [i a forma]iei, în via]a lor politic`,cet`]eneasc` [i privat`, solda]ii nu pot fi leza]i în nici unul dindrepturile de care se bucur` to]i cet`]enii. În mod deosebit,luarea pozi]iei de drep]i la trecerea unui superior [i salutulobligatoriu sunt desfiin]ate în afara serviciului”.

Pe bun` dreptate, comandamentele române[ti auconsiderat c` asemenea ordine reprezentau germenuldescompunerii oric`rei armate, inclusiv a celei ruse care secaracterizase, pân` atunci, printr-o disciplin` sever`. Înurm`toarele s`pt`mâni, euforia general` a f`cut locîngrijor`rilor, determinate de fenomenele negative din rândulcomandamentelor [i unit`]ilor ruse. Mul]i comandan]i nu maiputeau s` controleze propriile trupe preocupate mai mult derevolu]ie decât de îndeplinirea îndatoririlor ost`[e[ti.Neexecutarea ordinelor [i a atribu]iilor, dezert`rile,fraterniz`rile cu inamicul etc. au devenit fenomene obi[nuite[i din ce în ce mai greu de st`pânit. Mul]i solda]i ru[i seg`seau f`r` rost în localit`]ile din Moldova, ocupându-se cutot felul de activit`]i de propagand`, comerciale etc. ceea cegenera nu dat` incidente care atr`geau proteste din parteaautorit`]ilor. La începutul lunii mai 1917, existau în Moldovaun milion de militari ru[i, dar se putea conta pe front numai pe

studii/documente

21document 2008 4 (42)

Aici [i \n pagina urm`toare, manifesta]ii pacifiste ale militarilor ru[i de pe frontul rom#nesc (mai 1917)

131 000 de baionete9. Frontul românesc devenise, înprim`vara anului 1917, un viespar al propagandeirevolu]ionare [i pacifiste, perspectiva men]inerii lui devenindincert`. În plus, exista pericolul ca microbul descompunerii, alrevolu]iei s` se extind` la armata român` [i la popula]ialocal`.

Reac]ii [i m`suri de imunizare

Terenul pentru un astfel de scenariu era preg`tit,nemul]umirile fiind profunde în toate straturile societ`]iiromâne[ti. Au contribuit la aceast` stare de spirit generalizat`modul condamnabil în care se preg`tise ]ara pentru r`zboiulcel mare, suita de înfrângeri din toamna anului 1916, refugiulîn Moldova, lipsurile de tot felul, dezorganizarea întregii vie]i,grelele pierderi umane cauzate de luptele de pe front [i deepidemia de tifos exantematic, perspectivele sumbre aler`zboiul etc. Mare parte a clasei politice române[ti a c`zut laexamenul dur al r`zboiului, sintagma cea mai uzitat` fiind„a[a nu se mai poate”. Pe acest fond a început s` prind`contur „procesul r`spunderilor”, care îl va avea dreptportstindard pe generalul Alexandru Averescu. Pân` atunci,autorit`]ile politice [i militare române erau puse într-o situa]ieextrem de delicat` fa]` de fenomenele neobi[nuite din tabaraputernicului aliat.

Au fost luate m`suri drastice pentru împiedicarear`spândirii propagandei revolu]ionare desf`[urat` de militariiru[i în rândul trupelor române. Astfel, s-au limitat contacteledintre militarii celor dou` armate, s-au intensificat controaleleîn g`ri [i în ora[e, s-au confiscat materialele de propagandèditate de trupele ruse, s-au introdus pedepse severe pentrucei care colportau zvonuri destabilizatoare, s-a cerut ofi]erilorun contact permanent cu trupa etc.

Noua situa]ie risca s` compromit`, îns`, raporturile dintrealia]i, prozelitismul revolu]ionar al unor militari ru[i, putândgenera oricând incidente majore cu implica]ii directe asuprastabilit`t`]ii frontului. Acest lucru a fost adus la cuno[tin]aautorit`]ilor române chiar de generalul A.A. Mosolov, ministrulrus în România. „I-am cerut regelui Ferdinand, scria el, s` iatoate m`surile necesare pentru a evita orice contact întresolda]ii ru[i [i români, c`ci existau temeri c` în cazul unorîncìer`ri, moartea unui singur soldat rus (întâmpl`toare saudatorat` unui act de provocare) ar crea complica]ii dintre cele

mai grave. Trupele de pe front ar putea s`vin` spre Ia[i pentru a r`zbuna astfelmoartea camaradului lor ucis” 10.Autorit`]ile române au con[tientizatpericolul [i militarii români au disp`rut depe str`zile capitalei provizorii a ]`rii.

În acela[i timp pe front s-a pus accentpe sporirea încrederii reciproce [i peînt`rirea colabor`rii. Alexandru Averescu aemis un ordin în care avertiza trupele dinsubordine c` trebuiau evitate incidentelede orice fel, care puteau s` compromit`bunele rela]ii. „Am oprit inamicul [i ne-amsalvat ]ara numai datorit` sprijinuluirusesc, iar teritoriul ni-l vom recucerinumai cu ajutorul alia]ilor no[tri. Orice alteconsidera]ii, oricât de evidente trebuiel`sate deoparte” 11.

Pe aceast` baz`, comandamenteledin subordine au organizat diverseactivit`]i pentru strângerea raporturilorbilaterale. O asemenea întâlnire a fostorganizat`, la 24 martie (stil vechi) deCorpul 4 armat`, comandat de generalul

Eremia Grigorescu. Unul dintre participan]i, cunoscutul scriitortransilv`nean, Octavian C. T`slùanu, scria: „Banchet pentruînfr`]irea ruso-român`. Comandantul Corpului 40 rusesc,Generalul Berkman, un mo[neag bun, cu barba piept`nat` îndou` p`r]i, vine cu 12 ofi]eri la popota noastr`. Îi primim în fa]alocuin]ei generalului […] Se m`nânc` bine [i se bea vin dinviile lui Negroponte. Încep toasturile. Generalul IeremiaGrigorescu vorbe[te milit`re[te [i aduce omagii derecuno[tin]` armatei ruse[ti. Rusul vorbe[te pe limba lui […]Ni[te ]igani învioareaz` masa cu viorile. Cântece [i veselie.Un român [i un rus danseaz`, pe rând cazaciocul. Unii suntprea veseli... Petrecem pe ru[i la comandamentul lor cumuzica. S`tenii se întreab` mira]i: ce oo oo ffii îînsemnâândd cchheffull`stta? (subliniere în textul original – n.n.) Apropierea eranecesar`, fiindc` rela]iile dintre noi [i ru[i erau cam încordate.Seara învit` ru[ii pe români la petrecere. Unii se [i duc. Oducem tot în serb`ri” 12.

S`rb`torile de Pa[te au decurs, pe front, în aceia[i starede fr`]ietate. Un moment semnificativ, redat de acela[imemorialist, a fost vizita la comandamentul Corpului 4 armatà prin]ului mo[tenitor Carol. În seara zilei de 6/19 aprilie 1917,el a fost invitat de ru[i la mas`. „Banchet bogat, noteaz`T`slùanu, se danseaz` [i se cânt`. Prin]ul expansiv seavânt` la o sârb`. M` uit la generalul Ieremia Grigorescu. Eîncruntat. [i-a p`strat totu[i ]inuta demn`. Ru[ii suntentuziasma]i. Solda]ii au umplut toate u[ile [i ferestrele [iprivesc cum joac` un prin]. Probabil pe-ai lor nu i-au v`zutniciodat`. Generalul Grigorescu, ca s` justifice gestul prin]uluiCarol, ridic` un toast pentru democra]ie. Ofi]erii ru[i aplaud`,unii sunt rezerva]i. Observ c` cei activi sunt imperiali[ti, iar ceirezerva]i, cu noul regim” 13.

Aceasta era doar a fa]et` a lucrurilor, iar strategiaadoptat` a dat rezultate par]iale. Plierea pe noua stare despirit din rândul trupelor ruse nu putea dep`[i un anumit prag,dincolo de care începea dezagregarea organismului social [ia armatei. În situa]ii excep]ionale se cereau decizii radicalemenite s` dezamorseze criza. Cea mai important` dintre elea fost proclama]ia regelui Ferdinand, adresat` solda]ilor înziua de 22 martie /4 aprilie 1917, cu prilejul unei vizite latrupele Armatei 2, în localitatea R`c`ciuni. Ea con]ineapromisiunea înf`ptuirii dup` r`zboi a celor dou` reforme,agrar` [i electoral`, promisiune reînnoit` în cursulurm`toarelor vizite pe front ale suveranului. „Vou` fii de ]`rani,

studii/documente

22 4 (42) 2008 document

se spunea în Cuvânt c`tre Armata II, care a]i ap`rat cu bra]ulvostru p`mântul unde v-a]i n`scut, unde a]i crescut, v` spuneu, Regele vostru, c` pe lâng` r`splata cea mare a izbânzii,care va asigura fiec`ruia recuno[tin]a neamului nostru întreg,a]i câ[tigat totodat` dreptul de a st`pâni într-o m`sur` mailarg` p`mântul pe care v-a]i luptat. Vi se va da p`mânt. Eu,Regele vostru, voi fi întâiul în a da pild`; vi se va da [i o larg`participare la treburile Statului” 14. Anun]ul regal a generat unmare entuziasm în rândul maselor de solda]i-]`rani,contribuind, în mod direct, la imunizarea armatei române înfa]a curentelor destabilizatoare venite din partea trupelor ruse,dar [i ale inamicului. Gestul a fost salvator [i pentru dinastiaromân`, înrudit` cu Romanovii. Acela[i Mosolov a apreciatpreocup`rile guvernului condus de Br`tianu pentru realizareacelor dou` reforme [i le-a adus la cuno[tin]a autorit`]ilor din]ara sa, în speran]a c` liderii ru[i vor urma exemplul românilor.S` mai adùg`m c` promisiunile lui Ferdinand au c`p`tatexpresie juridic` prin legile adoptate de Parlament în varaanului 1917.

Încerc`ri de „revolu]ie” în România

Num`rul foarte mare al militarilor ru[i pe teritoriul Moldoveia reprezentat de la început un motiv de îngrijorare pentruclasa politic` [i popula]ie. Ei au fost disloca]i atât pe front, cât[i în spatele acestuia, astfel c` multe dintre localit`]ile maiimportante aveau garnizoane ruse[ti semnificative. Efectiveleromâne[ti erau modeste, singura for]` aflat` la dispozi]ie,Armata 2, comandat` de generalul Alexandru Averescu, fiindpe front. Pornind de la aceast` realitate s-a spus, nu f`r`temei, c`, dup` suita de înfrângeri din toamna anului 1916,românii s-au g`sit sub o dubl` ocupa]ie – a Puterilor Centrale[i a Rusiei, ultima controlând practic teritoriul dintre Carpa]iiOrientali [i Prut. Totu[i, pân` la revolu]ia din februarie 1917,comandamentele [i trupele ruse au intervenit relativ pu]in învia]a politic` a ]`rii. Efectele prezen]ei lor s-au resim]it multmai pregnant pe alte planuri, cum ar fi, de pild`, în domeniulaprovizion`rii, comercian]ii [i proprietarii români preferând peru[i, întrucât ace[tia pl`teau produsele pe loc. În consecin]`,pre]urile au crescut semnificativ pe fondul resurselor modesteexistente în Moldova. În teribila iarn` 1916/1917, trupele ruseau fost cu mult mai bine aprovizionate, ele beneficiind [i de unaflux de produse [i din ]ara natal`, decât cele române.Aceast` diferen]` net` a accentuat nemul]umirea românilor,care puneau lipsurile de tot felul [i pe seama aliatului rus, de[iarmatele sale asigurau, în acel moment, supravie]uireastatului român.

Situa]ia s-a schimbat dup` revolu]ia din februarie 1917.Dac` în primele s`pt`mâni care au urmat acestui seism demare amplitudine, sovietele militarilor ru[i au fost re]inute în ase angaja în via]a intern` a României, în luna aprilie atitudineaunora dintre ele, respectiv, a celor dominate de bol[evici, s-aschimbat. În proclama]iile, articolele [i lu`rile de cuvânt cuprilejul diferitelor întruniri au ap`rut diverse idei referitoare lalupta împotriva „exploatatorilor”, a „burjuilor”, a r`zboiului,pentru schimbarea ordinei constitu]ionale, pentru pace, etc.Aceste idei au fost preluate [i de unii sociali[ti români care auparticipat la ac]iuni organizate de sovietele osta[ilor ru[i.

Pe acest fond, la sfâr[itul lunii aprilie 1917, a ap`rut zvonulunei posibile ac]iuni pentru r`sturnarea regelui Ferdinand.Extrem de îngrijorate, autorit`]ile române au decis casuveranul s` plece într-o inspec]ie la marile unit`]i ale Armatei2. Înainte de plecarea din Ia[i, el a dat publicit`]ii un ÎnaltOrdin de Zi, elaborat de Nicolae Iorga, prin care promisiunilede la R`c`ciuni au fost reînnoite15. Concomitent, Vintil`Br`tianu, ministrul de r`zboi, [i generalul Dmitri GrigorieviciScerbacev, comandantul armatelor ruse din Moldova, care

preluase func]ia de la generalul Zaharov, au dat fiecare unordin de zi c`tre trupele din subordine. Generalul rus a cerutsubordona]ilor sì s` nu se amestece în via]a intern` astatului român, iar Vintil` Br`tianu a dezmin]it zvonul c` nouaRusie ar fi avut inten]ia s` încheie pacea cu Puterile Centrale.

Între timp, în ziua de 1 Mai, Ziua interna]ional` a muncii, laIa[i a avut loc un miting, autorizat de Scerbacev, care a deviatspre o atitudine pacifist` [i revolu]ionar`. Participan]ii l-aueliberat pe Cristian Rakovski, aflat sub domiciliu for]at la Ia[i,pentru activit`]ile sale din perioada neutralit`]ii desf`[urate cusprijin german. În cuvântarea ]inut`, el a lùdat revolu]ia de laPetrograd, a criticat reformele ini]iate de autorit`]ile române,pe care le-a apreciat drept simpl` propagand`, [i s-apronun]at pentru triumful ideilor republicane în întreagaregiune balcanic`. Dup` miting, Rakovski împreun` cu MihailGheorghe Bujor, militar român [i cunoscut socialist, au fostdu[i la Odessa, care va deveni în lunile urm`toare centrulac]iunilor revolu]ionare anti-române[ti.

O nou` manifesta]ie similar` era programat`, dupìnforma]iile autorit`]ilor române, pentru 6 mai, existândtemerea unei lovituri de for]`. Prev`z`tor, guvernul a luatample m`suri pentru a preveni escaladarea tensiunilor cumilitarii ru[i. Presa a calificat ac]iunile drept o oper` ainamicului, iar pe Rakovski, agent german, ceea ce nu era înafara realit`]ii [i a publicat o serie de adeziuni ale sociali[tilor.În acela[i timp au fost sporite trupele din garnizoana Ia[i.Intrarea lor în ora[ s-a f`cut, cum a fost cazul Regimentului 9vân`tori, cu toat` solemnitatea – defilare, muzic`, armamentla vedere etc. Desigur, autorit`]ile române nu au avut inten]iade a ajunge la ciocniri cu militarii ru[i, de[i ea nu a fost nici unmoment exclus`, consecin]ele fiind foarte grele. Asupra lor aavertizat în repetate rânduri A. A. Mosolov [i StanislavPoklewski-Koziel, ce f`cuser` schimb de func]ii, ei ac]ionândpentru men]inerea cooper`rii militare româno-ruse.Asemenea ini]iative au avut darul de a reduce entuziasmulrevolu]ionar al unor soviete, dar pericolul interven]iei lor întreburile interne ale României se men]inea ridicat.Evenimentele ulterioare vor confirma din plin temerileautorit`]ilor române.

Ofensiva – o solu]ieîmpotriva dezintegr`rii

O problem` intens discutat` în cursul lunii mai [i iunie1917 a fost declan[area marii ofensive de prim`var`.Ac]iunea a fost decis` la întâlnirea de la Chantilly (2-3/15-16noiembrie 1916), tot acolo stabilindu-se ca proiectul generalde opera]ii al Antantei pentru anul 1917 s` includ` [i ofensivade pe Frontul Român.

Forma ini]ial` a planului a fost stabilit` în martie 1917 decele dou` comandamente, dar prevederile nu au fost putut fiaplicate din cauza evenimentelor interne, guvernul provizoriufiind incapabil s` impun` trecerea la ac]iune, în pofidapromisiunilor repetate. În perioada 22 aprilie/5 mai – 29aprilie/12 mai primul ministru Ion I.C. Br`tianu, înso]it degeneralul Constantin Prezan, [eful Marelui Cartier General, aefectuat o vizit` la Petrograd, una dintre temele aflate îndezbatere fiind [i soarta preconizatei ofensive.

Tot la începutul lunii mai generalul Prezan s-a întâlnit, laMoghilev, cu generalii Mihail V. Alekseev, [eful Marelui CartierGeneral rus [i D.G. Scerbacev, modificând substan]ial planuladoptat în martie. S-a decis executarea unei manevre dubluînv`luitoare, lovitura fiind dat` în sectorul Brìla, concomitentcu o ac]iune ofensiv` a trupelor ruse din Bucovina.

Ultima etap` activit`]ii de planificare strategic` s-aconsumat la începutul lunii iunie, la Ia[i desf`[urându-se oconferin]` la care au participat regele Ferdinand, primul

studii/documente

23document 2008 4 (42)

ministru Ion I.C. Br`tianu, generalii Prezan, Averescu,Cristescu, Scerbacev, Golovin [i Berthelot. În cadrul reuniuniiau ie[it în eviden]` concep]iile diferite ale lui Averescu [iPrezan, primul propunând ca rolul cel mai important s` revinÀrmatei 2, al c`rui comandant era. Ea trebuia s` dea lovituraprincipal` la joc]iunea celor dou` grupuri de armat` inamicedispuse din Bucovina pân` la Oituz [i, respectiv, în Mun]iiVrancei [i în Câmpia Siretului, pentru a le putea înfrânge apoipe p`r]i.

Cei prezen]i nu au fost de acord cu aceast` solu]ie, optândpentru o variant` considerat` mai pragmatic`. Lovituraprincipal` urma s` fie dat` de Armata 1 român`, comandat`de generalul Constantin Christescu, în sectorul N`moloasa,obiectivul fiind nimicirea, împreun` cu Armata 4 rus`, aprincipalei grup`ri inamice, Armata 9 german`. Pentru aatrage for]ele adversarului [i a veni în sprijinul flancului dreptal grup`rii de pe direc]ia loviturii principale, Armata 2 dezvoltaofensiva în sectorul M`r`[ti. Ac]iunea ei trebuia s` precead`cea a grup`rii principale. Pe baza acestor decizii, MareleCartier General a trecut la concentrarea for]elor [i mijloacelor,la preg`tirea material` [i moral` a ofensivei.

Viitoarea ac]iune a for]elor româno-ruse era privit` diferitde comandan]ii de rang înalt de pe frontul românesc.Generalul Constantin Prezan se pronun]a pentru începerea eiimediat`, motivul principal fiind starea moral` din ce în ce maiprecar` a trupelor ruse. De aceea[i opinie era [i generalulD.G. Scerbacev care aprecia c` intrarea în foc era singurasolu]ie pentru oprirea procesului de anarhie din rândultrupelor pe care le comanda. În schimb, generalul H.M.Berthelot era de p`rere c` ofensiva trebuia amânat` câtvatimp pentru a se putea aduce noi efective care s` asigure unraport de for]e suficient.

Dar în timp ce statele majore croiau planuri care din caremai îndr`zne]e, agita]ia în rândul trupelor ruse pe temaviitoarei ofensive, sporea. Majoritatea sovietelor din unit`]i [imari unit`]i au votat împotriva ac]iunii, ceea ce a determinatca mul]i [efii militari s` declare c` nu pot conta pe propriiletrupe. Comanda]ii [i statele majore ruse au luat m`suriextraordinare pentru a men]ine o anumit` capacitatecombativ`, care s` permit` declan[area ac]iunii – organizareade vizite pe front ale unor demnitari alia]i (socialistul francezAlbert Thomas, socialistul belgian Emil Vandervelde, ministrulfrancez în România, contele de Saint Aulaire, [.a.), apelurirepetate la onoarea militar` [i la obliga]iile fa]` de alia]i,reorganizarea unor unit`]i, înfiin]area unor subunit`]i desacrificiu, capabile s` genereze, prin exemplul lor, o stare despirit combativ` etc. Eforturile au avut un succes redus, astfelc` în preziua declan[`rii ofensive de la M`r`[ti, generalulScerbacev era sceptic cu privire la angajarea trupelor sale.

Cu toate acestea, în diminea]a zilei de 11/24 iulie 1917 aînceput ofensiva de la M`r`[ti, prin ac]iunea conjugat` aArmatei 2 române [i a Corpului 8 armat` rus din Armata 4rus`. Nu intr`m în analiza acestei b`t`lii, veritabil` oper` deart` militar`, soldat` cu un r`sun`tor succes. Vom subliniadoar c` marea unitare rus` a luptat foarte bine, aducând ocontribu]ie important` la victorie. A impresionat, în special,artileria sa, care a executat un foc deosebit de precis asuprapozi]iilor inamicului. Din p`cate, ofensiva a fost oprit` dincauza situa]iei deosebit de critice ap`rute în Gali]ia, undetrupele ruse, respectiv Armata 8 rus`, s-au retras, ceea ce acreat pericolul ca întregul Front Român ` fie lovit în flanc [ispate.

Profitând de aceast` situa]ie, trupele germane audeclan[at ofensiva pe Siretul inferior, în zona localit`]iiM`r`[e[ti. Ac]iunea s-a produs într-un moment nefericitdeoarece o bun` parte din marile unit`]i ale Armatei 4 ruse aufost retrase pentru a fi trimise în sectorul nordic ca s` astupe

bre[a creat`. Atacul german din 24 iulie/6 august 1917 a fostprimit în plin de Divizia 34 infanterie, cople[it` numeric. Înprima zi, trupele germane au reu[it s` str`pung` toate celetrei linii de ap`rare ale ru[ilor, cre#nd o bre[` cu o l`rgime dezece kilometri. Comportarea slab` a trupelor ruse, care acontinuat [i în zilele urm`toare, a determinat angajareaArmatei 1 române, aflat` în dispozitiv pentru trecerea laofensiv`. A rezultat o încle[tare dur` care a durat aproape olun`, pân` la 21 august/3 septembrie 1917. În tot acest timp,greul luptelor a fost dus de marile unit`]i române, cele ruseavând o comportate inegal`, redat` astfel de un observatorneutru, generalul H. M. Berthelot: „Trupele ruse s-au doveditextrem de neomogene: unele au luat-o la fug`, cu la[itate, laprima bubuitur` de tun; altele au contraatacat viguros [i, dup`ce au luptat energic cât`va vreme, au f`cut stânga împrejur,sub un bombardament de intensitate obi[nuit`” 16. Aceea[isitua]ie s-a întâlnit [i timpul confrunt`rilor din b`t`lia de laOituz, desf`[urat` relativ concomitent cu cea de la M`r`[e[ti.

Rolul decisiv al trupelor române a fost recunoscut [i degeneralul Scerbacev în ordinul de zi dat pentru propriile trupe.„Sunt plin de admira]ie pentru eroismul Trupelor Române,spunea generalul Scerbacev, [i felicit comandamentul, peofi]erii [i solda]ii tuturor unit`]ilor pentru felul str`lucit în careau respins ofensiva vr`jma[`” 17. Totodat`, el mul]umea [itrupelor ruse [i î[i exprima speran]a c` fr`]ia de arme,întemeiat` la Plevna [i continuat` în anii 1916-1917, va fimen]inut` [i pe viitor.

Sfâr[itul alian]ei româno-ruse

B`t`liile de la „por]ile Moldovei” au reprezentat, a[a cumspuneam, o revan[` str`lucit` fa]` de infrângerile din toamnaanului 1916, armata român`, mai restrâns` numeric, ar`tândo alt` înf`]i[are [i o alt` stare de spirit. Ea a fost capabil` s`suplineasc` ezit`rile [i defec]iunile din rândul trupelor ruse [is` reziste unui inamic puternic, mai bine dotat [i cu experien]`mai mare. „Dac` n-ar fi tr`dat ru[ii, scria Saint-Aulaire,ministrul francez în România, [i dac` s-ar fi ob]inutcolaborarea armatei franceze de la Salonic, b`t`lia deM`r`[e[ti ar fi gr`bit victoria final`” 18.

Este greu de dovedit o asemenea afirma]ie, care este oproblem` de istorie contrafactual`, dar cert este c`, sub raportstrategic, victoria ob]inut` în aceste încle[t`ri nu a putut fivalorificat`, datorit` acceler`rii procesului de destr`mare aarmatei ruse de pe Frontul Român. Comandan]ii de rang înaltnu mai aveau autoritate asupra propriilor trupe, sovieteletinzând s` li se substituie. Masele de solda]i ru[i nu maidoreau s` lupte, fraterniz`rile cu inamicul peste linia frontuluidevenind un fapt curent. Obiectivele lor erau pacea [iîntoarcerea acas`.

În aceste condi]ii, România era supus` unei dublepresiuni: din partea inamicului care, de[i [i-a redus activitateamilitar`, r`mânea un mare pericol; din partea armatei ruse,anarhizat` de revolu]ie. Cu toate acestea, Stavka persista înideea de a organiza în prim`vara anului 1918, dup`finalizarea sosirii corpului expedi]ionar american pecontinentul european, o mare ofensiv` pe Frontul Oriental. {iMarele Cartier General Român a elaborat, la rândul sù, oserie de planuri ofensive care urm`reau mai mult sau maipu]in scopuri decisive

Dar toate aceste proiecte de opera]ii erau simple exerci]iirutiniere, atât timp cât situa]ia din Rusia, în loc s` sestabilizeze, se înrùt`]ea permanent. Generalul ConstantinIancovescu, ministrul de r`zboi, a fost trimis în Rusia spre alua contact cu autorit`]ile militare de la Petrograd pentrucoordonarea eforturilor de r`zboi. Reîntors în ]ar`, el a ar`tatc` Rusia se afla în pragul revolu]iei, guvernul Kerenski fiind

studii/documente

24 4 (42) 2008 document

lipsit total de autoritate [i putere. Acelea[i informa]iiparveneau [i din partea Misiunii Militare Franceze înRomânia, astfel c` nu mai era nimic de a[teptat de la aliatulrus în privin]a eforturilor de r`zboi. Rusia se îndrepta spreanarhie [i revolu]ie, iar Frontul Oriental spre disolu]ie.

La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, bol[evicii au preluatputerea la Petrograd [i unul din primele decrete emise a fostcel asupra p`cii. Noile autorit`]i puneau astfel c`p`tsperan]elor pe care alia]ii le-au avut timp de câteva luni dezile, c` noua Rusie va înt`ri parteneriatul [i cooperarea înlupt`. Unda de [oc a revolu]iei bol[evice s-a propagat cu oanumit` întârziere pe Frontul Român, regimul lui Lenin fiindprivit de foarte mul]i ca unul tranzitoriu, incapabil s` semen]in` la conducerea Rusiei.

Încheierea ostilit`]ilor era de altfel, subiectul care acaparaaten]ia tuturor, iar p`rerile, inclusiv în rândurile militarilor, erauîmp`r]ite. Cei mai mul]i înclinau c`tre un armisti]iu cu PuterileCentrale, dac` Rusia, ]arist` sau bol[evic`, iese din r`zboi,întrucât era evident c` mica armat` român` nu putea rezistasingur` în fa]a du[manului. Existau, îns`, mai ales în rândulofi]erilor tineri, [i adep]i ai rezisten]ei pân` la cap`t. Cel maitenace ap`r`tor al acestei idei a fost generalul Berthelot,men]inerea viabilit`]ii Frontului Român servind, în cel mai înaltgrad, interesele francezilor. Totu[i, la nivelul clase politice aprevalat ideea, promovat` activ de primul ministru Ion I.C.Br`tianu, c` România trebuia s` înceteze ostilit`]ile,alternativa fiind desfiin]area statului român. În cadrulnumeroaselor discu]ii purtate în acele s`pt`mâni decisive aufost luate în calcul [i varianta retragerii armatei române înRusia, Basarabia [i regiunea Odessei fiind loca]iile preferate.Aici s-ar fi continuat lupta împotriva Puterilor Centrale,existând posibilitatea conjug`rii eforturilor cu fac]iunile ruse,care se pronun]au împotriva regimului bol[evic [i doreaucolaborarea cu Antanta.

Guvernul bol[evic, prin vocea lui Tro]ki, a cerut încheiereaarmisti]iului, ceea ce impunea stabilirea conduitei statuluiroman. În acest scop, în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie,regele Ferdinand, la sugestia lui Br`tianu, a convocat dou`consilii. Primul dintre ele a avut un caracter militar, la el luândparte generalii Prezan, Grigorescu, Averescu, Iancovescu [iBerthelot. Discu]iile, desf`[urate pe baza unui chestionarredactat de Br`tianu [i {tirbey, au fost lungi [i delicate. S-auluat în dezbatere conduita general` a statului roman în aceleîmprejur`ri [i m`surile ce se impuneau a fi luate pe planmilitar, în cazul încheierii armisti]iului de c`tre armata rus` [ip`r`sirii de c`tre aceasta a frontului dinMoldova19. Generalii au fost de acord,consemnând acest lucru [i în scris, curespingerea armisti]iului, dac` factorulpolitic considera util acest lucru.

În seara aceleia[i zile s-a desf`[urat [ireuniunea Consiliului de Mini[tri care avalidat decizia luat` de consiliul degenerali. Situa]ia era deosebit de fluid`,astfel c` peste dou` zile hot`rârile luate încadrul celor dou` reuniuni erau, deja,dep`[ite. Indisciplina [i anarhia trupelorruse din Moldova deveniser` din ce în cemai mari, ceea ce l-a determinat pegeneralul Scerbacev s` declare primuluiministru c` nu le mai poate controla. El erapus în postura fie s` p`r`seasc` func]ia,fie s` încheie el armisti]iul. Ultima variantèra considerat` mai avantajoas` în acelmoment deoarece permitea lui Scerbacevs` p`streze comanda, s` câ[tige timp [ipe aceast` baz` s` poat`, eventual,

reconstitui frontul cu trupe loiale. La 20 noiembrie/3decembrie 1917, generalul Scerbacev a trimis dou` scrisoriadresate lui Mackensen [i respectiv arhiducelui Iozef, princare solicita începerea tratativelor de pace.

În noile condi]ii, era evident c` respingerea armisti]iului numai era de actualitate, singura solu]ie fiind acceptarea lui. La21 noiembrie/4 decembrie 1917, guvernul a hot`rât s` seal`ture propunerii armatei ruse de pe Frontul Român.Concretizând aceast` decizie, Marele Cartier General, subsemn`tura lui Prezan, a transmis, în aceia[i zi, celor douàrmate române ordinul nr. 5163, prin care fixa conduita înnoua situa]ie. Ostilit`]ile se suspendau pe data de 22noiembrie/5 decembrie 1917, începând cu ora 8, comandan]iide armate fiind obliga]i s` ia m`suri pentru aducerea lacuno[tin]a adversarului. Pe timpul suspend`rii confrunt`rilortrupele r`mâneau pe pozi]iile ocupate, p`strând vigilen]anecesar`20.

De asemenea, prin Înaltul ordin de zi nr. 44 din 21noiembrie/4 decembrie 1917, generalul Constantin Prezan afost „îns`rcinat cu comanda armatei”, m`sura având dreptscop protejarea regelui Ferdinand, care nu trebuia implicat însemnarea armisti]iului21.

Pentru clarificarea atitudinii României, suveranul aconvocat, la 22 noiembrie/5 decembrie 1917, un Consiliu deMini[tri, la Palatul Regal, la care au fost invita]i s` participegeneralii Prezan, Averescu [i Grigorescu. Primul ministru IonI.C. Br`tianu a expus situa]ia creat` prin demersul luiScerbacev [i a propus trimiterea delega]ilor români. El aprecizat c` armisti]iul avea, din perspectiva guvernului român,un caracter exclusiv militar, el fiind o consecin]` decizieiarmatei ruse. Generalul Prezan a propus ca delega]i dinpartea armatei române pe generalul Alexandru Lupescu,sub[ef al Marelui Cartier General, coloneii NicolaeCondeescu, [eful Biroului informa]ii de la Marele CartierGeneral, Ion R`[canu, comandantul Brig`zii 15 artilerie [i IonManolescu, [eful de stat major al Corpului 4 armat`.

Armisti]iul a fost încheiat în ziua de 26 noiembrie/9decembrie la Foc[ani, la ora 23.30 (22.30 ora EuropeiCentrale). În numele generalului Prezan, armisti]iul a fostsemnat de generalul Alexandru Lupescu, iar în numele luiScerbacev de generalul Kolcevski. Articolul 1 stipula c` întrearmatele ruse dispuse între Nistru [i gurile Dun`rii,comandate de generalul Scerbacev, [i armatele Împ`triteiAlian]e s-a încheiat un armisti]iu provizoriu, pân` cândAdunarea Constituant` a Rusiei va decide în chestiunea

studii/documente

25document 2008 4 (42)

Ofi]eri rom#ni [i ru[i pe frontul din Moldova (1917)

r`zboiului [i p`cii. Tot în acela[i articol se preciza c`:„Armatele române, care opereaz` sub ordinele generaluluiPrezan [i care fac parte din Frontul Român, încheie [i eleaceast` conven]iune, pentru timpul cât va dura armisti]iularmatelor ruse de pe Frontul Român” 22.

Armisti]iul punea cap`t unei situa]ii de incertitudine caredura de câteva luni, dar el nu rezolva problema României, carese g`sea, a[a cum am ar`tat, prins` între dou` mari pericole– fostul inamic [i anarhia armatei ruse care se dezvolta curepeziciune. Solu]ia aleas`, cea mai bun` cu putin]` în aceleîmprejur`ri, conserva for]ele armate române [i serveainteresele României, chiar dac` alia]ii occidentali ar fi vrut caFrontul Român s` r`mân` activ.

În acest scop, autorit`]ile militare franceze au ini]iat diverseplanuri [i proiecte, generalul Berthelot fiind îns`rcinat s` leaplice în practic`. Astfel, [eful Misiunii Militare Franceze adiscutat cu Masaryk, liderul ceh, aflat în România, posibilitateade a organiza, în cursul iernii viitoare, mai multe divizii cehe,sârbe [i poloneze pentru a le introduce pe front al`turi dearmata român`. Armamentul ar fi provenit din cel destinatRusiei, iar instructorii puteau fi membrii Misiunii MilitareFranceze23. La 24 octombrie/6 noiembrie 1917, cu o zi înaintede preluarea puterii de c`tre bol[evici la Petrograd, generalulPrezan a participat la o consf`tuire cu generalii Scerbacev [iBerthelot, unde s-au discutat aspecte concrete ale organiz`riiprizonierilor din armata austro-ungar` în eventualitateaintroducerii lor pe frontul din Moldova. Prizonierii trebuiauadu[i în regiunea Nistru-Odessa, iar corpul cehoslovac, careera deja constituit ar fi putut s` înlocuiasc` Armata 6 rus` [iArmata 1 român`24.

Legat de acest aspect, mare[alul Ferdinand Fochconsidera c` armata român` trebuia s` r`mân` intact`, eafiind punctul de rezisten]` în jurul c`ruia s-ar aduna„elementele înc` s`n`toase din Rusia”25. El aprecia c` cele 15divizii române reprezentau un nucleu solid care, dac` eraaprovizionat, permitea regruparea tuturor elementelor ostilebol[evicilor din sudul Rusiei (cazaci, ucraineni, cehi,caucazieni, polonezi, etc.). Asigurarea aprovizion`rii acestorfor]e se putea face prin controlul Transsiberianului, cale ferat`lung` de 6 000 de km. La Vladivostok, pentru controlulterminalului acestei cì de comunica]ii, ar fi intervenit fie for]ejaponeze, fie trupe americane.

O alt` idee care a circulat a fost rezisten]a pân` la „ultimaextremitate”, sus]inut` cu insisten]` de Berthelot [i sprijinit` degeneralii Prezan [i Grigorescu. În prima faz`, ea s-aconcretizat în efectuarea unei retrageri pas cu pas pân` lafrontier`, unde for]ele fie s-ar fi dispersat, fie s-ar fi retras însudul Rusiei. De altfel, o atare solu]ie se conexa cu o alta careavea în vedere retragerea la Odessa a regelui, guvernului [i aaltor autorit`]i.

În faza a doua, rezisten]a pân` la “ultima extremitate” s-amaterializat în celebrul “triunghi al mor]ii”, respectiv ap`rareaîn spa]iul dintre Siret [i Prut, jalonat de localit`]ile Ia[i, Hu[i [iVaslui. Generalul Prezan a îmbr`]i[at aceast` solu]ie, eldispunând m`suri pentru studierea ipotezei de c`tre un birouspecial de la Marele Cartier General26. Generalii Averescu [iIancovescu erau, îns`, defavorabili acestui proiect, apreciindc` lipsa aprovizion`rilor condamna armata român` la odistrugere sigur`. Ca de fiecare dat`, interven]ia factoruluipolitic a fost decisiv`, proiectul fiind abandonat27.

Încheierea armisti]iului a accentuat procesul dedestr`mare a armatei ruse, bol[evicii fiind foarte activi în multedin localit`]ile Moldovei. Ace[tia nu s-au mul]umit numai cupropaganda în rândul cona]ionalilor, ci [i-au manifestatdeschis inten]ia de a interveni în treburile interne ale statuluiromân. Deosebit de activ s-a dovedit grupul de militari ru[i dinSocola (circa 3 000 de oameni) condus de comisarul Simeon

Grigorievici Ro[al (Rochal), ce se remarcase prin exceselesale de cruzime în calitate de comandant al fort`re]eiKronstadt (prim`vara anului 1917), de lâng` Petrograd. Acesta[i-a manifestat inten]ia de a suprima pe generalul D. G.Scerbacev, care î[i pierduse autoritatea asupra propriilortrupe, de a detrona pe regele Ferdinand [i a instaura, în ultimainstan]`, regimul comunist în România. Scerbacev s-a adresatîn scris guvernului roman, solicitându-i insistent s` ocupe garade la Socola [i s`-i dezarmeze pe militarii ru[i. În caz contrar,el se vedea nevoit s` renun]e la comand`, ceea ce determinapreluarea conducerii de c`tre bol[evici. Situa]ia era deosebitde grav` deoarece, dac` se d`dea curs cererii lui Scerbacev,statul român putea fi învinov`]it de autorit`]ile de la Petrogradde acte de agresiune împotriva propriilor trupe.

Momentul hot`râtor s-a consumat în noaptea de 8/21decembrie – 9/22 decembrie, când guvernul dup` o [edin]`maraton, desf`[urat` într-o tensiune maxim`, a autorizatfolosirea for]ei împotriva bol[evicilor de la Socola, ac]iunecerut` insistent de Scerbacev [i de mini[trii alia]i de la Ia[i.

La ora 6.00, în diminea]a zilei de 9/22 decembrie 1917,Divizia 16 infanterie, comandat` de generalul {t. {tef`nescu,a început dezarmarea celor peste 3 000 de solda]i ru[i de laSocola, care devenise centrul comitetului revolu]ionar. Trupeleromâne au împresurat gara, iar militarii ru[i au fost dezarma]i.Totul s-a petrecut lini[tit, f`r` v`rsare de sânge. Mul]i dintre ei,au fost urca]i, ulterior, în vagoane [i sub paza militar` au fostexpedia]i peste Prut. În acela[i timp, un regiment rus carem`r[`luia spre Ia[i a fost dezarmat la Podul Iloaiei de unbatalion român.

Noaptea de 8/21-9/22 decembrie 1917 a fost momentul decump`n` pentru alian]a româno-rus`, care de la aceast` dat`se poate aprecia c` apar]inea trecutului. Rusia ]arist` [i apoirevolu]ionar` fusese cel mai important aliat al României în anii1916-1917. Un mare aliat care, la început, a privit cu dispre]abia disimulat la mica, nehot`râta, [i, de ce nu, nevolnicaRomânie, a c`rei armat`, slab preg`tit`, insuficient dotat`, sezb`tea s` fa]` fa]` unui r`zboi prea mare pentru ea. A urmat oiarn` cumplit`, în care frontul a fost ]inut, în cea mai mareparte, de armata rus`. A venit, îns`, revolu]ia [i microbuldezagreg`rii s-a propagat cu repeziciune, solda]ii ru[i fiindpreocupa]i de încheierea ostilit`]ilor [i de întoarcerea acas`.Coeziunea [i starea combativ` a fost men]inut` cu dificultate,trupele ruse luptând inegal la M`r`[ti, M`r`[e[ti [i Oituz. Adoua etap` a revolu]iei ruse, cea bol[evic`, a determinatdezagregarea întregului front oriental, inclusiv a segmentuluiromânesc. Falnica armat` rus` de odinioar`, care impresionaprin disciplin` [i eroism, s-a transformat într-o mas` deoameni, diviza]i de op]iuni ideologice, de criterii de clas` sauna]ionale. În aceste condi]ii, conflictul cu autorit`]ile românedevenea inevitabil, ]inând cont mai ales de doctrina „revolu]ieimondiale”, propagat` de noii lideri de la Petrograd. Eiconsiderau d`râmarea vechilor regimuri drept obiectivul celmai important, iar r`zboiul drept cel mai cel eficient mijloc de„înro[ire” al planetei. De la acest sfâr[it de decembrie 1917,pân` c`tre finalul anului 1924, România va cunoa[te, lagrani]ele sale, un asalt al revolu]iei mondiale, c`reia îi va facefa]` [i cu ajutorul armatei.

Ac]iunea de la Ia[i a fost repetat` [i în alte localit`]i, undeerau cantonate trupele ruse [i existau convulsii. În cele maimulte cazuri, a[a cum nota regina Maria, bol[evicii au fostdezarma]i f`r` a opune rezisten]`. În acela[i timp, de acord cuÎnaltul Comandament rus, Marele Cartier General a luatm`suri pentru asigurarea ordinei, împ`r]ind teritoriul ]`rii în optzone cu centrele în Boto[ani, F`lticeni, Ia[i, Podul Iloaiei,Roman, Vaslui, Bacù [i Bârlad. Fiecare zon` era dat` înresponsabilitatea unei divizii, misiunile fiind supraveghereatrupelor ruse, desf`[urarea retragerii lor în ordine, pe itinerarii

studii/documente

26 4 (42) 2008 document

bine stabilite, în conformitate cu dispozi]iile generaluluiScerbacev. Trupele care nu se supuneau acestor reguli urmaus` fie dezarmate, iar armamentul p`zit de trupele r`m`secredincioase lui Scerbecev28. Unit`]ile ruse s-a conformat, înmare parte acestor dispozi]ii, dar nu au lipsit incidenteserioase, a[a cum au fost cele de la Boto[ani [i Roman,soldate cu victime de o parte [i de cealalt`29.

Încercând s` previn` asemenea confrunt`ri care puteau sàib` consecin]e politie serioase, Marele Cartier General aemis un ordin în care se ar`ta c` m`surile luate nu au avut uncaracter ostil la adresa fostului aliat, ci erau menite s`garanteze via]a [i bunurile popula]iei române[ti împotrivajafurilor la care se dedau unele bande de solda]i. Reguliledup` care ac]ionau trupele române erau neamestecul îndisputele politice din interiorul marilor uni]i [i unit`]i ruse, atâttimp cât popula]ia local` nu avea de suferit. De asemenea,comandamentele române nu se opuneau demobiliz`riitrupelor ruse [i deplas`rii lor în ]ara natal` dac` ac]iunile eraucoordonate de Înaltul Comandament rus. Deplasareacoloanelor pe calea ferat` sau pe jos urma s` se realizezenumai dac` pe itinerariile stabilite erau asigurate baze deaprovizionare pentru trupele aflate în tranzit. Dac` acestebaze nu erau organizate, deplasarea urma s` se fac` numaipe calea ferat`, cea pe jos fiind interzis` deoarece, în acestcaz, trupele vor recurge la jafuri30. Generalul Prezan le-aindicat trupelor din subordine s` manifeste o atitudineconciliant` fa]` de trupele ruse, dar în caz de violen]e s` seprocedeze la utilizarea for]ei. Se spera, c` prin asemeneam`suri, evacuarea se va putea realiza în condi]ii acceptabile,f`r` ciocniri [i confrunt`ri armate.

La începutul lunii ianuarie, Nikolai Vasilovici Krâlenko, liderbol[evic [i noul comandant-[ef al armatei, a dispus retragereatrupelor ruse de pe teritoriul dintre Carpa]i [i Prut, iar dacàrmata român` se opunea se va utiliza for]a. Acest ordin astimulat activitatea de evacuare, unele unit`]i [i mari unit`]iruse având tendin]a de a se retrage, f`r` autoriza]ie, cuarmamentul din dotare [i în forma]ii. În aceste condi]ii s-aajuns la violente ciocniri, adev`rate confrunt`ri armate întretrupele române [i ruse, mai ales în partea sudic` [i nordic` ateritoriului. Astfel de lupte au avut loc la Gala]i, Pa[cani,Sp`t`re[ti, Mihìleni, etc.31

Asemenea evenimente au avut imediat un ecou laPetrograd, rela]iile dintre România [i autorit`]ile bol[eviceînregistrând momente tensionate. Tro]ki [i Lenin au cerut, întermeni violen]i, explica]ii autorit`]ilor române, amenin]ând c`„pe teritoriul Revolu]iei ruse nu vom tolera nici un fel derepresalii nu numai împotriva ru[ilor, ci [i împotrivarevolu]ionarilor [i sociali[tilor români” 32. S` observ`m, formulaatât de vag` a acestei note trimise Lega]iei române de laPetrograd – „pe teritoriul Revolu]iei ruse” – ceea ce puteaduce, [i a [i dus, la interpret`ri abuzive. La 31 decembrie1917/13 ianuarie 1918, Lenin a protestat, din nou, fa]` deatitudinea adoptat` de autorit`]ile române fa]` de Divizia 49revolu]ionar` rus`33. Acestei note, i-a urmat o ac]iune rarîntâlnit` în istoria diploma]iei, arestarea ministrului ConstantinDiamandy [i altor diploma]i români, inclusiv a coloneluluiDumitru Palada, ata[atul militar, [i de]inerea lor la închisoareaPetropavlovsk. Ei au fost elibera]i, în scurt timp, ca urmare ainterven]iei corpului diplomatic acreditat la Petrograd, dup`care au fost expulza]i. Era preludiul ruperii rela]iilordiplomatice, ac]iune care va surveni peste aproape dou`s`pt`mâni. Fostul aliat devenea acum inamic.

Concluzii

Rela]iile militare româno-ruse din anii 1916-1917 au fostcele dintre o mare putere cu preten]ii hegemonice în regiune

[i o ]ar` mai mic` a c`rei for]` militar` era modest`. Peaceast` baz` interesele strategice, dar [i politice, ale celordoi parteneri au fost diferite, nu odat` contradictorii.Comandamentele [i militarii ru[i au privit cu o anumit`superioritate, din care nu au lipsit uneori accente de dispre],corpul de ofi]eri [i capacitatea combativ` a armatei române.La rândul lor, militarii români de toate gradele au apreciatneangajarea trupelor ruse în opera]iile din toamna anului1916, cu adânc` nemul]umire, unii dintre ei vorbind chiar deo „tr`dare” din partea puternicului aliatului. Totu[i [i de oparte [i de alta s-au întreprins eforturi pentru eliminareadisfunc]ionalit`]ilor, ceea ce a permis men]inerea colabor`riiîn limite acceptabile.

Revolu]ia din februarie 1917 de la Petrograd a avut unimpact enorm asupra Frontului românesc determinândsc`derea dramatic` a capacit`]ii combative a marilor unit`]iruse. Ele au devenit din ce în ce mai preocupate deevenimentele din ]ara lor, obliga]iile militare fiind secundareîn raport cu uria[ele transform`ri din societatea rus`. Un faptdeosebit de grav a fost inten]ia sovietelor controlate debol[evici de a se interveni direct în via]a politic` [i de stat aRomâniei, ceea ce a accentuat animozit`]ile dintre cei doialia]i.

Pericolul zdruncin`rii ordinii constitu]ionale [i socialeinterne sub impactul revolu]iei ruse a fost factorul principal alproclam`rii [i adopt`rii reformelor, îndelung a[teptate desocietatea româneasc`. Promise [i dezb`tute înainte der`zboi, ele au fost amânate pân` la sfâr[itul acestuia.Revolu]ia rus` din februarie 1917 le-a f`cut indispensabile.

Imunizarea armatei române în fa]` de curentuluidestabilizator provocat de aliatul rus, fenomen insuficientstudiat de istoriografia român`, are la baz` [i al]i factori, înafar` de reformele, primite, de altfel, cu entuziasm de c`treosta[ii-]`rani. Spre deosebire de militarii ru[i care luptau într-o ]ar` strìn`, de care erau pu]in ata[a]i, cei români luptaupe p`mântul lor. Ofertele tentante venite dinspre aliatul rusau p`rut, în ochii multor ofi]eri [i solda]i, drept o aventur`,care putea avea consecin]e imprevizibile pentru ]ar`. Oanume pruden]`, intrat` în mentalul colectiv românesc,îmbinat` cu un patriotism real, dar pu]in zgomotos al celormul]i, au f`cut ca toate lozincile revolu]ionare s` aib` unefect redus asupra militarilor români de toate gradele.

Nu trebuie, de asemenea, neglijat nici rolul suveranilorRomâniei. Gestul regelui Ferdinand de a declara r`zboi ]`riide origine cu toate consecin]ele derivate de aici aimpresionat profund opinia public`. Cât prive[te pe reginaMaria, ea a dovedit în timpul r`zboiului o energie [i ovitalitate impresionant`, ceea ce a f`cut-o extrem depopular`. N-a fost vorba de a[a ceva în cazul familieiRomanovilor.

Dar mai este o latur` a problemei, care merit` s` fieexaminat` cu toat` aten]ia. Punerea ei o dator`m, dup`[tiin]a noastr`, lui Constantin Argetoianu, personalitatepolitic` foarte controversat`, dar de o inteligen]` ie[it` dincomun, a[a cum o dovedesc excep]ionalele sale memorii,adev`rat` oper` literar` [i fresc` impresionant` a istorieiromâne[ti din prima jum`tate a secolului al XX-lea. Elapreciaz` c` nebol[evizarea armatei române, p`strareacoeziunii [i unit`]ii de comandament în anul 1917 sedatoreaz` faptului c` românii „au cunoscut foarte bine ]elulfinal urm`rit de tovar`[ii lui Lenin” 34. Ace[tia au urm`rit dou`lucruri – comunizarea bunurilor [i încheierea p`cii. Soldatulromân nu s-a contaminat de primul obiectiv, carepresupunea r`scolirea profund` a st`rilor existente, dar s-al`sat prins în mrejele celui de al doilea. Reformele promise,în primul rând reforma agrar`, f`cuser` tangibil` o mai vechedorin]` a ]`ranului. „Petecul lui de p`mânt”, dup` cum se

studii/documente

27document 2008 4 (42)

exprima Argetoianu, f`g`duit de regele Ferdinand, îl chemaacas`, iar dup` încheierea armisti]iului aceast` dorin]` s-atransformat într-o mi[care care a cuprins atât frontul, cât [isatele. Uria[a [i mistica popularitate de care s-a bucuratgeneralul Alexandru Averescu dup` r`zboi, s-a datoratfaptului c` el a fost perceput drept omul p`cii. S` preciz`mc` Averescu a fost semnatarul tratatului preliminar de laBuftea, care a încheiat r`zboiul [i a adus pe b`rba]i acas`.

Aprecierile lui Argetoianu, unul dintre martorii lucizi aiacelor vremuri, merit` toat` aten]ia, ele fiind confirmate, înbun` m`sur`, de fapte. A[ aduce în discu]ie doar bucuriadeosebit` cu care solda]ii de rând au întâmpinatdemobilizarea, hot`rât` prin tratatul de pace de la Bucure[ti(24 aprilie /7 mai 1918). De[i pacea a fost semnat` deguvernul Alexandru Marghiloman, militarii venind spre caselelor strigau „trìasc` Averescu”. Din aceast` perspectiv`, de[iar putea s` sune incorect politic, tratatele de la Buftea-Bucure[ti au func]ionat, în acele clipe, ca o supap` pentrudetensionarea nemul]umirii maselor de solda]i. Este greu despus ce s-ar fi întâmplat dac` România continua r`zboiul,dar bucuria osta[ului de rând la decretarea p`cii nu poate ficontestat`.

{i totu[i, aprecierile lui Argetoianu, care critic` viziunea„romantic`” a celor care scriu istoria, trebuie privite cu o

anume rezerv`. Armata român` a fost supus` unor noiîncerc`ri [i dup` încheirea r`zboiului, desf`[urândadev`rate r`zboaie atât la Apus, cu bol[evicii lui Bela Kun,cât [i la r`s`rit, cu deta[amentele Cominternului. Nici în aceiani, 1919-1920, armata român` nu s-a contaminat de virusulrevolu]ionar, de[i agita]iile din ]ar` pe aceast` tem` nu eraude loc de neglijat.

S` nu uit`m [i un alt fapt important în contextul acesteidezbateri. La sfâr[itul conflagra]iei, Anglia [i Fran]a auintervenit în lupta împotriva bol[evismului, prin trimitereaunor unit`]i militare în sudul Rusiei. Pur [i simplu, acesteunit`]i [i-au pierdut capacitatea combativ`, militarii francezirefuzând s` lupte departe de patria lor, în condi]iile în carecamarazii lor din Hexagon puneau baionetele în cui.

„Cumin]enia” soldatului român în vârtejul prefacerilorradicale din aceast` parte a continentului european în parteafinal` a primei conflagra]ii mondiale este, f`r` îndoial`, unsubiect insuficient cercetat în istoriografia militar`româneasc` a ultimelor decenii. La 90 de ani distan]` de lasfâr[itul marelui r`zboi, La Grande Guerre cum mai estecunoscut în istoriografia occidental`, el merit` rememorat, cusperan]` c` investiga]ii ulterioare vor l`rgi perspectivaîn]elegerii noastre.

studii/documente

28 4 (42) 2008 document

NOTE

1. A.A. Mosolov, Misiunea mea înRomânia (memorii), edi]ie preg`tit` pentrutipar, prefa]at` [i adnotat` de Marin C.St`nescu, Silex, Bucure[ti, 1997, p. 117-119.

2. Mare[al Alexandru Averescu, No]itezilnice din r`zboi, volumul 2, 1916-1918(R`zboiul Nostru), edi]ie îngrijit`, studiuintroductiv [i note de Eftimie Ardeleanu [iAdrian Pandea, Editura Militar`, Bucure[ti,1992, p. 116.

3. Contele de Saint-Aulaire, Confesiunileunui b`trîn diplomat, traducere din francez`de Ileana Sturdza, introducere [i note deMihai D. Sturdza, Humanitas, Bucure[ti,2003, p. 42.

4. Ibidem.5. General Henri Berthelot and Romania,

Mémoires et Correspondances. 1916-1919,edited, with a biographical introduction, byGlenn Torrey, East European Monographs,Boulder, 1987, p. 5.

6. I.G. Duca, Memorii, vol. III, R`zboiul,partea I (1916-1917), edi]ie [i indice deStelian Neagoe, Editura Machiavelli,Bucure[ti, 2004, p.197.

7. Constantin Argetoianu, Pentru cei demâine. Amintiri din vremea celor de ieri,volumul al III-lea. Partea a V-a (1916-1917),edi]ie [i indice adnotat de Stelian Neagoe,Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 186.

8. Jean Noel Grandhomme, Le generalBerthelot et l’action de la France en

Roumanie et en Russie Meridionale, Chateaude Vincennes, 1999, p. 509.

9. Glenn Torrey, Armata revolu]ionar`rus` [i România. 1917, traducere DanaConstantin, Adrian Pandea, Editura Militar`,Bucure[ti, 2005, p. 15.

10. A.A. Mosolov, op.cit., p. 142.11. Arhivele Militare Române (în

continuare se va cita A.M.R.), fond Armata 2,dosar nr. 74, f. 37.

12. Octavian C. T`slùanu, Din vârtejulr`zboiului, vol 2. Sub flamurile na]ionale,edi]ie îngrijit` de Gelu Voican Voiculescu,Editura Rao, Bucure[ti, 2001, p. 237.

13. Ibidem, p. 240.14. Neculai Moghior, Ion D`nil`, Leonida

Moise, Ferdinand. Cuvânt pentru întregireaneamului românesc, Editura Metropol, 1994,p. 127-128.

15. Ibidem, p. 129.16. General Henri Berthelot and

Romania, Mémoires et Correspondances.1916-1919..., p. 71.

17. Octavian C. T`slùanu, op.cit., p.310.

18. Contele de Saint-Aulaire, op.cit., p.150-151.

19. I.G. Duca, op.cit., vol. IV, p. 16-18;General Henri Berthelot and Romania ..., p.122-123; Jean Noëll Grandhomme, op.cit., p.575-582.

20. A.M.R., fond 2, dosar nr. 3, f.83.

21. Ibidem, f. 293.22. Ibidem, f. 79.23. General Henri Berthelot and Romania

..., p. 112.24. Ibidem, f. 114.25. Apud General Jean Delmas,

Problemele logistice ale Armatei Române [isprijinul francez 1916-1917, în Général H.M.Berthelot. 80 ans après la Mission Françaiseen Roumanie..., p. 37.

26. Jean-Noël Grandhomme, op.cit., p.586-587.

27. I.G. Duca, op.cit., p. 69.28. Locotenent-colonel Alexandru

Ioani]iu, R`zboiul României, vol. 2, TipografiaGeniului, Bucure[ti, f.a., p. 365-366.

29. Glenn Torrey, Armata revolu]ionar`rus` [i România..., p. 94-96.

30. A.M.R., fond Armata 2, dosar nr. 181,f. 42.

31. Detalii în Constantin Kiri]escu, Istoriar`zboiului pentru întregirea României. 1916-1919, vol. II, Editura Didactic` [iEnciclopedic`, Bucure[ti, 1989, p. 207-216.

32. Rela]iile româno-sovietice. Documen-te, vol. I. 1917-1934, Editura Enciclopedic`,Bucure[ti, 1999, p. 7; nota lui Tro]ki, din 16/29decembrie 1917, c`tre Constantin Diamandy.

33. Ibidem, f. 9-10.34. Constantin Argetoianu, op.cit.,

volumul al IV-lea, partea a V-a (1917-1918),Humanitas, Bucure[ti, 1993, p. 63.

The well-known analyst and military historian, Petre OtuPh. D. proposes us an original subject: keeping the Romanianarmy's unity of action and of command between thebourgeois-democratic revolution from February-March and

the Bolshevik one from October-November. Romania was soclose to communization, having a part from the territoryoccupied by the Central Powers and the most powerful ally(Russian Empire) facing growing social unrest.

1917-11918. AAbout tthe ""obedience" oof RRomanian ssoldier dduring rrevolutionary ttimes

a propunerea ministrului de r`zboi, prin Înaltul Decret nr.1524 din 28 martie/10 aprilie 1895, Carol I a înfiin]atDivizia de Cavalerie Independent` (de Ro[iori)1.

Comandant al diviziei a fost numit generalul de brigad`Bìcoianu Sergiu, care în acela[i timp de]inea [i func]ia deinspector general al cavaleriei (Ordinul M.St.M. nr. 1200 din 22iulie 1895)2.

Iat` dislocarea [i comandan]ii unit`]ilor diviziei imediatdup` înfiin]are: Comandamentul Diviziei la Bucure[ticomandat` de generalul Bìcoianu Sergiu; Brigada 1 Ro[iori laTecuci, comandat` de generalul de brigad` Solomon Dimitrie,avea în compunere Regimentul 1 Ro[iori la Tecuci, comandatde colonelul V`leanu Dimitrie, Regimentul 2 Ro[iori la Bârlad,comandat de colonelul Baldovin Niculae [i Regimentul 3Ro[iori la Tecuci, comandat de colonelulAlexandrescu Nicolae. Brigada 2 Ro[iori laGala]i, comandat` de generalul de brigad`Candiano Popescu, avea în compunereRegimentul 4 Ro[iori la Bucure[ti comandatde Alte]a Sa Regal` Principele colonelFerdinand; Regimentul 5 Ro[iori la Roman,comandat de Potbriand Scarlat, [iRegimentul 6 Ro[iori la Gala]i, comandatde colonelul Corl`tescu Constantin.

Disloc`rile ini]iale ale unit`]ilorcomponente au suferit mult` vrememodific`ri în func]ie de necesit`]ile impusede reorganiz`rile [i readapt`rile succesiveale organismului militar.

Constrângerile bugetare, care auîntârziat formarea diviziei ca unitate militar`la pace, persistând, la care se mai adaug`[i alte motive func]ionale, au determinat renun]area, în anul1897, la forma de organizare a cavaleriei permanenteadoptat` în anul 1895. Cùt`rile pentru g`sirea celor maieficiente forme de organizare au continuat [i în perioada1897-1913. Începutul acestui secol a fost marcat de cùt`ri,redisloc`ri, resubordon`ri, toate în ideea de a spori cât maimult eficien]a în conducere [i ac]iune a cavaleriei.

Legea de organizare a puterii armate din 1908, cât [i ceadin 1910, au preconizat restructurarea [i reorganizarea întregiicavalerii. În acest sens, regimentele de ro[iori au fostrepartizate brig`zilor de cavalerie care au fost [i renumerotate.În anul 1911 se efectueaz` o nou` reorganizare prin care cele10 regimente de c`l`ra[i au fost împ`r]ite în 5 brig`zi,subordonate câte una celor 5 corpuri de armat`, cunumerotarea corespunz`toare de la 1 la 5. În anul 1913 aveas` fie reînfiin]at` Divizia 1 Cavalerie în baza Înaltului Decret nr.4609 din 20 iunie 1913 (prin care se ordona mobilizareaarmatei în vederea particip`rii României în cel de-al doileaR`zboi Balcanic), având în subordine Brig`zile 6,7 [i 8Ro[iori3.

Trei ani mai târziu, respectiv în data de 3/16 august 1916,unit`]ile subordonate Diviziei, prin Ordinul Secret nr. 2230 alMarelui Stat Major, au fost dislocate în vederea manevrelorîn zona din jurul ora[ului Alexandria.

Scoaterea diviziei în avans, aproape cu dou` s`pt`mâni,într-o zon` care va fi ulterior [i zona de mobilizare cât [i deresponsabilitate, se înscria în [irul m`surilor preventive luatede statul român înaintea declar`rii st`rii de r`zboi cu PuterileCentrale.

La 14/27 august, orele 22.00, când s-a declarat starea der`zboi cu Austro-Ungaria, concomitent cu trecerea lamobilizarea întregii armate, divizia avea urm`toareastructur`: Cartierul diviziei, comandantul diviziei fiindgeneralul de brigad` Her`scu Ioan, iar [ef de stat major

maiorul Botez Diculescu Ioan; Brigada 1Ro[iori cu Regimentul 1 Ro[iori [iRegimentul 10 Ro[iori; Brigada 2 Ro[ioricu Regimentul 4 Ro[iori [i Regimentul 9Ro[iori; Brigada 3 Ro[iori cu Regimentul 5Ro[iori [i Regimentul 3 C`l`ra[i4.

Divizia a mai luat în subordine [i„Deta[amentul colonel Stoica”, Regimentul10 C`l`ra[i, precum [i toate trupele dingarnizoana Alexandria. La rândul ei, diviziase subordona Corpului 6 Armat` din cadrulArmatei a 3-a român`, constituindîmpreun` cu Diviziile 16,18 Infanterie [iBrigada 2 C`l`ra[i „Grupul Central”5.

Pentru îndeplinirea misiunii de ap`rarela frontiera sudic`, comandamentulromânesc a organizat trei grup`ri de for]e.Divizia 1 Cavalerie împreun` cu Divizia 18

Infanterie formau „Grupul Central”, dispus între TurnuM`gurele, exclusiv Turtucaia. În aceast` situa]ie, divizia aprimit misiunea s` execute acoperirea Dun`rii între Ro[ioride Vede, satul Bujor inclusiv, interzicând orice debarcare saup`trundere inamic` în sectorul sù, constituindu-se în„Subgrupul de acoperire Alexandria”. La 5/18 septembriediviziei i s-a fixat ca sector de supraveghere por]iunea deteren cuprins` între râurile Olt [i Vedea.

Între timp, peste Dun`re, continuau duelurile de artilerieîntre Divizionul 1 Artilerie C`l`rea]` [i artileri[tii inamici dinzona Sistov. Acum au fost înregistrate primele jertfe dinrândul osta[ilor diviziei în R`zboiul Reîntregirii. A c`zut eroicla datorie sublocotenentul în rezerv` V\rnav S. Petreîmpreun` cu un sergent [i doi solda]i. Printre r`ni]i s-au aflatun sergent, un caporal [i 6 osta[i6.

Datorit` contraofensivei germano-austro-ungar` înTransilvania, fapt ce a limitat capacitatea de manevr` aarmatei române determinând-o la retrageri strategice, niciDivizia 1 Cavalerie nu a avut libertatea opera]ional`,limitându-se doar la câteva manevre, dintre care amintim pe

studii/documente

29document 2008 4 (42)

Ac]iunile Diviziei 1 Cavaleriepe timpul desf`[ur`rii ac]iunilor de lupt`

din cadrul Primului R`zboi MondialLocotenent-colonel drd. Daniel {TEFAN

Centrul Intermediar de Arhiv` al Statului Major al For]elor Terestre

””

””

Progresele se v`d zilnic [i to]istrìnii ne admir` [i nu le vines` cread` ochilor c` într-unr`stimp atât de scurt, cumijloace a[a reduse, s` seob]in` rezultate a[a frumoase.Solda]ii no[tri [...], în condi]iimai mult decât defavorabile,au luptat cu un du[man dezece ori superior

Generalul Constantin G`v`nescu

L

cea din ziua de 19 septembrie, când au fost trimise laGostinari dou` baterii de artilerie c`l`rea]`, pentru a participala distrugerea unor monitoare austriece pe Dun`re.

Din ziua de 20 septembrie/2 octombrie [i pân` la 22septembrie/4 octombrie, întreaga divizie a cantonat laGostinari, de unde a primit ordin s` revin` la misiuni deacoperire a Dun`rii, între Mosti[tea [i Gura Oltului7.

La 11 octombrie, Grupul Ap`r`rii Dun`rii, prin Ordinul Nr.986, stabile[te definitiv dispozitivul trupelor în frontul cuprinsîntre Olt [i Mosti[tea, zon` ce a fost împ`r]it` în trei sectoareastfel: Sectorul „Zimnicea”, de la gura Oltului pân` la satulArsache, unde se aflau destinate urm`toarele for]e: Brigada3 Ro[iori, Divizionul 1 Artilerie C`l`rea]`, DivizionulMitraliere, Compania Cicli[ti; Sectorul „Giurgiu”, de laArsanache pân` la Gostinu, [i Sectorul „Olteni]a”, de laGostinu pân` la Mân`stirea, unde se g`sea pentru ap`rareBrigada 2 Ro[iori. Cartierul diviziei, Brigada 1 Ro[iori [iserviciile diviziei erau dispuse la Dr`g`ne[ti [i în împrejurimi8.

Ca urmare a spargerii frontului ap`r`rii române[ti peValea Jiului, divizia a primit ordin pe 5/18 noiembrie, de a sedeplasa urgent spre vest pentru acoperirea retragerii trupelorromâne. Marea unitate a executat mar[uri de noapte, pe untimp nefavorabil, ninsoare, pe itinerariul Alexandria, Buzescu,Plosca, Ro[iorii de Vede, Cr`ciunenii de Jos, D`neasa,Mihìe[tii de Sus, Poiana, J`rc`le[ti, Arpaida. Comandantuldiviziei trebuia urgent s` ia leg`tura cu comandantul Armatei1 Române (Cartierul la Slatina), pentru a se pune de acordprivind misiunile ulterioare. Leg`tura a fost stabilit` la ora20.00, comunicându-se cu aceast` ocazie faptul c`, înOltenia inamicul, având for]e de aproximativ patru divizii deinfanterie [i una de cavalerie, se g`se[te în urm`rirea for]elorromâne. Existau informa]ii c` deja unit`]ile române au fostajunse în raza localit`]ii Filia[i.

Brigada 1 Ro[iori a fost dirijat` c`tre Bal[ pentru aproteja trupele de pe Jiu care se retr`geau, iar Brigada 2Ro[iori spre Dobrosloveni, pentru a supraveghea [i protejadirec]ia Craiova, Caracal, Stoiene[ti. Cartierul diviziei a foststabilit în ora[ul Caracal9. Pe 7 noiembrie a fost pus` subordinele diviziei [i Brigada 4 Ro[iori, care pe data de 8noiembrie a executat cercetarea zonei cuprinse între Bal[,Slatina, Dr`g`ne[ti, Valea Mare [i Cerna.

În aceste zile trupele din subordinea diviziei au f`cuteforturi eroice în îndeplinirea misiunilor primite pentrust`vilirea înaint`rii du[manului, sfidând superioritateanumeric` a acestuia. Un exemplu elocvent în acest sens îl

constituie [arja de cavalerie de laRob`ne[ti executat` de Brigada 2Ro[iori în ziua de 10/23 noiembrie191610.

Presiunea tot mai mare ainamicului a determinat abandonareapozi]iilor [i retragerea strategic` penoile aliniamente, spre est, Divizia 1Cavalerie fiind angajat` în noi b`t`lii.

Ac]iunile desf`[urate de divizie înaceast` faz` se înscriu în dramaticaîncle[tare intrat` în istorie subdenumirea de „B`t`lia Bucure[tilor”.Brigada 4 Ro[iori comandat` decolonelul Rusescu Gheorghe, a reu[its`-[i adune toate trupele dinsubordine [i începând din ziua de 11noiembrie, s-a pus la dispozi]iadiviziei, care între timp î[i mutasepunctul de comand` la B`lteni.

În contextul constituirii grup`rii demanevr` pentru executarea loviturii

asupra flancului stâng al for]elor „Grupului Kosch”, conformconcep]iei generalului Prezan, diviziei îi revenea misiuneaasigur`rii flancului stâng al Diviziei 2/5 Infanterie, care operaasupra flancului trupelor agresoare din „Grupul Kosch”11.Misiunea aceasta a fost executat` de c`tre for]ele Brig`zii 1Ro[iori, iar cu celelalte for]e din subordine au fostdesf`[urate lupte dârze de ap`rare pe aliniamente succesivepentru întârzierea p`trunderii inamicului spre capital`.

La începutul acestei faze, divizia se g`sea într-o situa]iede neinvidiat, ea fiind prins` între cele dou` divizii decavalerie ale Corpului „von Schmetow”, care reu[iser` s`penetreze cu majoritatea for]elor la est de râul Olt. În cursulzilei de 11/24 noiembrie generalul Prezan a ordonatîntrunirea diviziei [i executarea unui atac pentru ziua de12/25 noiembrie în flancul [i în spatele trupelor inamice careînaintau spre Ro[iorii de Vede. În ordin se preciza c` diviziatrebuie s` intervin` cu orice pre] pentru interzicerea înaint`riiinamicului c`tre Ro[iorii de Vede [i Coste[ti, ocupând înprim` urgen]` o pozi]ie de ap`rare în flancul stâng al Diviziei1/17 Infanterie, permi]ând astfel Diviziei 2/5 Infanterie sòpereze la est de Olt pe frontul Slatina, T`slui, Ipote[ti deOlt12.

În ziua de 12/25 noiembrie 1916, la orele 7.00, Cartieruldiviziei a fost dislocat din B`lteni. Primindu-se [tirea c`localitatea Stoic`ne[ti [i P`durea Alim`ne[ti erau dejaocupate de inamic, comandantul diviziei a hot`rât s` atacecu Brigada 4 Ro[iori, sus]inut` de Brigada 2 Ro[iori.

Regimentul 4 Ro[iori a fost trimis spre P`durea F`cara,iar Regimentul 9 Ro[iori în localitatea Izvoarele Alim`ne[ti,pentru ca astfel s` se supravegheze direc]ia B`l`ne[ti,Comani, Dr`g`ne[ti. Brigada 4 Ro[iori a trecut la atac pedirec]ia Stoic`ne[ti, ocupând un aliniament c`lare pe[oseaua Izvoarele Alim`ne[ti, Stoic`ne[ti, Valea Curatur`,Pu]ul lui Breazu, pân` la M`gura Mare. Artileria s-a dispusînapoia aliniamentului Valea Curatur`. Cavaleria desc`lecatà inamicului care ocupa satul Stoic`ne[ti, a deschis un intensfoc de artilerie [i mitraliere asupra trupelor române[ti.Patrulele [i recunoa[terile trimise au descoperit [i alte trupeinamice înspre Coman [i Dr`g`ne[ti. Prin aceast` ac]iune s-a reu[it s` fie prevenit` ruperea diviziei [i chiar încercuirealor.

În aceast` situa]ie, la ora 12.00 a fost dat ordinul pentruruperea luptei, înainte de angajarea for]elor13 [i s-a încercatregruparea for]elor la Alim`ne[ti, lucru care nu a putut firealizat datorit` presiunii inamicului. S-a continuat retragerea

studii/documente

30 4 (42) 2008 document

Cavalerist rrom#n uucis \\mpreun`̀ ccu ccalul ss`̀u

pe direc]ii deosebite prin zona B`rc`ne[ti [i Greci. Pentrumen]inerea contactului cu inamicul între Alim`ne[ti [i Ipote[tide Olt, a fost l`sat` o ariergard` de dou` escadroane dinRegimentul 9 Ro[iori. A fost continuat mar[ul spre Tâmpeni,cu inten]ia de a se stabili cantonament de noapte în zonaMierle[ti, {erb`ne[ti, Tâmpeni. Leg`turile cu e[aloanelesuperioare [i cu vecinii erau total întrerupte datorit` faptuluic` liniile telefonice erau distruse. Deoarece s-a aflat, prinechipele de cercetare [i recunoa[tere trimise înainte [i peflancuri, c` [i localitatea Greci este ocupat` de inamic,comandantul diviziei a fost nevoit pentru a doua oar` s`-[ischimbe inten]iile de stabilire a raionului de odihn` în aceazon`. S-a reu[it îns` câteva ore de odihn` în urm`toarelelocalit`]i: Cartierul diviziei la Potcoava, Brigada 1 Ro[iori laSine[ti, Brigada 2 Ro[iori la Falcoeni, Brigada 4 Ro[iori laBuze[ti.

În ziua de 13/26 noiembrie s-a primit Ordinul de opera]iinr.1 al „Corpului general Prezan”, prin care diviziei i seordona s` coopereze cu Divizia 2/5 Infanterie [i s` atacecoloanele inamicului care se îndreptau spre Alexandria. Seordona de asemenea, s` fie ]inut` leg`tura strâns` cu„Grupul Ap`r`rii Dun`rii” [i s` fie în permanen]` men]inutcontactul cu inamicul. Datorit` complic`rii situa]iei, divizia aprimit ordin ulterior s` apere retragerea Diviziei 1/17Infanterie. Pentru aceasta trebuia s` treac` la ap`rare pemalul drept al pârâului Plapcea din dreptul satului B`l]a]ipân` la confluen]a pârâului cu râul Vedea. Dup` ocupareapozi]iei la ora 12.00, s-a descoperit c` o coloan` inamic`,format` din dou` regimente, se deplasa la flancul diviziei, dindreptul satului B`lteni spre Pu]ul lui Mihalcea. Peste 45 deminute se profila clar pericolul realiz`rii încercuirii for]elordiviziei. Comandantul diviziei, pentru salvarea trupelor sale [iîn fa]a superiorit`]ii covâr[itoare a inamicului, a fost nevoitînc` o dat` s` dea ordin de retragere [i ocuparea altei pozi]iide rezisten]`, care oferea mai multe garan]ii pentruîndeplinirea misiunii primite14.

Datorit` condi]iilor meteo (cre[terea nivelului apelor înbazinul inferior al Oltului), cât [i a întârzierii echipajelor depoduri germane, for]ele principale ale „Grupului Kuhne” aufost întârziate în trecerea lor peste râul Olt. În aceste condi]iifavorabile, Divizia 1 Cavalerie a reu[it în cele din urm` sàcopere retragerea Diviziei 1/17 Infanterie, dup` care înnoaptea de 14/27-15/28 noiembrie s-a dispus în zonaM`gura Ciobanul, Martalogi15.

A doua zi, la orele 15.30, s-a primitordin ca divizia s` ia contact cu inamicul înzona cìi ferate Pite[ti-Slatina [i Pite[ti-Alexandria. Au fost trimise patrule derecunoa[tere în aceste direc]ii. Situa]iafrontului s-a complicat prin faptul cìnamicul trecuse Dun`rea pe la Zimnicea.Pentru a nu l`sa aceste for]e inamice s`fac` jonc]iunea cu cele din Oltenia, seimpunea imperios ca for]ele din cadrulArmatei 1 român` s` ]in` cât mai mult înloc trupele inamice din fa]a lor.

Divizia a intrat în subordinea Armatei 1român` [i s-a oprit în regiunea Izvorul deSus, Porc`reni, Slobozia, Tr`znitu,T`t`re[ti, cartierul fiind stabilit la Izvorul deSus. Misiunea principal` consta înorganizarea unei pozi]ii de rezisten]`,concomitent cu preluarea în vedereacercet`rii a întregii zone cuprinse întreSlatina [i Alexandria16. For]ele inamiceerau îns` net superioare. La 16/29noiembrie, Brigada 1 Ro[iori a angajat

lupta cu trupe de cavalerie austro-germane în zona Sili[tea-Gume[ti, Râca, P`durea Bucovul. Brigada 4 Ro[iori a fostnevoit` s` angajeze [i ea lupta cu cavaleria inamic` în zonaP`durea Ciol`neasa reu[ind s` opreasc` înaintareaacesteia. Compania cicli[ti a luptat eroic în zona localit`]iiIzvoarele, asigurând astfel retragerea Diviziei 1 Cavalerie înfa]a ofensivei puternice a inamicului17.

La 17/30 noiembrie, la Cartierul diviziei din Izvorul de Suss-a primit ordin pentru organizarea unei rezisten]e în zonaMoz`ceni. Aici Brigada 1 Ro[iori a atacat infanteria inamic`,îns` din lips` de muni]ie a fost silit` s` se retrag` subpresiunea inamicului. Brigada 4 Ro[iori a fost atacat` detrupe inamice lâng` localitatea {tefan cel Mare [i cu artilerialâng` Moz`ceni. Brigada prins` la mijloc a fost nevoit` s` seretrag` spre Fierbin]i.

Neavând posibilit`]i pentru desf`[urarea unor ac]iuni maipenetrante, divizia a supravegheat activitatea inamicului dinraionul Moz`ceni, Slobozia, Fierbin]i. În ziua urm`toarel`sând patru escadroane pe pozi]ie, trupele diviziei s-auretras în cantonament la Vi[ina, pentru a scoate majoritateatrupelor de sub efectul tragerilor de artilerie inamice. La ora11.00 s-a primit ordinul prin care divizia trebuia s` treac` laocuparea satelor {elaru [i Fierbin]i. Comandantul diviziei agrupat grosul for]elor în P`durea Vi[ina pentru a trece la atacîn ziua de 19 noiembrie/2 decembrie.

Atacul planificat nu a putut fi desf`[urat deoareceinamicul, cu for]e superioare, la ora 10.00 a atacat dindirec]ia Fierbin]i, Glogoveanu [i Aduna]ii Stirpeni, reu[ind sàjung` la 1200 metri în fa]a pozi]iilor de tragere ale artilerieinoastre, obligând Comandamentul diviziei s` retragèlementele înaintate [i artileria diviziei.

Divizia a r`mas cantonat` în zona localit`]ii Greci, luândm`suri pentru ap`rarea podului de la Ione[ti – Greci,asigurând totodat` flancul stâng al trupelor Armatei 1-aromâne18.

În noaptea de 19/20 noiembrie, divizia a executat unmar[ pe direc]ia Podul Gìe[ti, M`t`saru, Titu, Cornet,Con]e[ti, pentru ca împreun` cu Divizia 10 Infanterie [i dou`batalioane din Divizia 3 Infanterie din rezerva armatei, sòrganizeze ap`rarea în sectorul Tuni[ani, Serdarul. Mar[ul afost executat în condi]ii foarte grele. Ninsoarea abundent` ablocat drumul, iar trupele dezorientate nu nimereau [oseauaTitu-Pite[ti. Dispozitivul diviziei a fost frac]ionat în dou` [i nu

studii/documente

31document 2008 4 (42)

Aici [i \n pagina urm`toare, imagini cu Regimentul 10 Ro[iori, aflat la Budapesta, \n 1919

a mai putut fi ref`cut decât dup` ce a ajuns în localitateaBrani[te. Regimentul 6 Ro[iori, în diminea]a zilei de 20noiembrie/3 decembrie, a înfruntat cu curaj un num`rcople[itor de inamici, încercând s` ocupe localit`]ile Serdarul[i apoi Lungule]ul. Misiunea îns` nu a reu[it.

Armata 1 român`, în fa]a superiorit`]ii inamicului, a datordinele prin care se dorea ca divizia s` duc` lupte pealiniamente intermediare pentru protejarea ac]iuniicelorlalte trupe române[ti19.

În concluzie, se poate sublinia c`, de[i ofensivaromâneasc` declan[at` la 17/30 noiembrie de c`tre„Grupul general Prezan”, la început p`rea s` aduc` unsucces hot`râtor în favoarea trupelor române, Divizia 217german` fiind aproape încercuit`, totu[i datorit` unuiconcurs nefericit de împrejur`ri, comandamentul germancunoscând inten]iile trupelor române[ti a p`truns înintervalul creat între Armata 1 român` [i „Grupul demanevr`”, care a început s` fie amenin]at de pericolulîncercuirii. În aceste condi]ii, diviziile „Grupului de manevr`”au fost nevoite s` se retrag` spre Neajlov.

Dup` 20 noiembrie/3 decembrie 1916, dându-se ordinulgeneral de retragere, opera]iunile desf`[urate de divizie auintrat într-o nou` faz`, în care misiunea principal` a constatîn acoperirea [i protejarea retragerii trupelor române[ti spreest. Retragerea [i luptele de ariergard` s-au desf`[urat încondi]ii foarte dificile. La condi]iile de ordin moral s-auadùgat greut`]ile materiale [i cele climaterice. În urmatrupelor, subunit`]ile speciale distrugeau tot ce puteau fi defolos inamicului (poduri, drumuri, cì ferate, silozuri decereale).

În ziua de 21 noiembrie/4 decembrie la ora 7.30, Divizia1 Cavalerie a p`r`sit raionul Slobozia, Coco[ul [i aexecutat mar[ul prin Viezure[ti la Cre]u, apoi la P`dureaCioc`ne[ti unde, împreun` cu „Deta[amentul locotenent-colonel Davidoglu”, a ocupat o pozi]ie de rezisten]`. Au fosttrimise for]e în direc]ii diferite pentru a ]ine cât mai multinamicul în loc. Grosul for]elor diviziei erau cantonate laCrevedia de Jos. Seara, inamicul a atacat cu violen]` laCioc`ne[ti, îns` s-a reu[it respingerea lui. În ziuaurm`toare, Brigada 4 Ro[iori [i-a dispus for]ele de ap`rarela Crevedia de Jos [i Crevedia de Sus, în scopul întârzieriip`trunderii inamicului pe valea Colentinei [i de a împiedicadistrugerea podurilor din sectorul sù de responsabilitate.Inamicul a atacat cu for]e superioare dinspre Cioc`ne[ti [i

F`lcoianu, aruncând în lupt` subunit`]iîn num`r din ce în ce mai mare sprijinitede artilerie. Divizia 1 Cavalerie rezistape pozi]ii din ce în ce mai greu, iar laora 17.00 a fost silit` s` se retrag` spreraionul Cucioc, unde, dup` ora 20.00, [i-a cantonat trupele.

La 23 noiembrie/5 decembrie diviziase afla la S`ftica unde a ajuns în jurulorelor 9.00. Unit`]ile subordonate auocupat pozi]ii la vest de P`dureaCorbeanca, Nechea, sud P`dureaDumitre[ti, echipele de recunoa[terefiind trimise spre Buftea. Inamiculurm`rind divizia, a introdus în lupt` noifor]e [i a reu[it s` ocupe localit`]ileNechea [i Corbeanca. Divizia 1Cavalerie a executat un contraatac [i areu[it s` reocupe cele dou` sate pân`la orele 19.00. La orele 21.00 îns`, s-aprimit ordin de retragere, divizia reu[inds` ajung` în cursul nop]ii în razalocalit`]ii B`lde[ti20.

În seara zilei de 24 noiembrie, divizia a primit ordin s`se „lege” cu flancul drept al „Grupului Ap`r`rii Dun`rii”,cercetând în special zonele Bojoieni, Otopeni [i Fierbin]iide Sus, Moara Domneasc`. Divizia îns`, nu va puteaexecuta acest ordin, datorit` schimb`rilor bru[te de situa]ie.Astfel, Armata 1 român` a emis un ordin la 25 noiembrie/8decembrie, prin care se ar`ta c` divizia trebuia s` seretrag` spre C`lcîile. Ordinul a fost executat astfel încât la26 noiembrie/9 decembrie divizia ocupase raionul ordonat,luând în subordine [i elemente din Divizia 10 Infanterie.

La 28 noiembrie/11 decembrie s-a executat un mar[ deretragere spre Ciorani. Mar[ul a fost greu din cauzadrumului desfundat, datorit` ploilor c`zute f`r` oprire înultimele zile. În cele din urm` a fost organizatcantonamentul la Mihìle[ti. Aici s-a prezentat [i c`pitanulrus Cerard din cadrul statului major al Corpului deCavalerie rus „General Keiller”, care era îns`rcinat s` fieofi]er de leg`tur` cu trupele române. În contextul în careArmata 1 român` a fost puternic atacat`, Divizia 1Cavalerie a trecut la ap`rare în stânga Diviziei 11/17Infanterie pe aliniamentul Gr`di[tea, Bolde[ti.Comandamentul [i Cartierul diviziei au fost dispuse în zonalocalit`]ii Dalbanu, unde a fost stabilit` leg`tura cu „Grupulgeneral Istrati”.

Pe data de 29 noiembrie/12 decembrie, în urma unuiatac puternic, inamicul a reu[it s` ocupe pozi]iile de laBolde[ti. În ciuda acestor condi]ii, Regimentul 1 Ro[iori areu[it s`-[i consolideze pozi]ia de ap`rare de la GlodinulS`rat [i s` refac` leg`tura între Divizia 11/17 Infanterie [i„Grupul general Istrati”.

Pe data de 30 noiembrie/13 decembrie 1916, Brigada 2Ro[iori a fost deta[at` la dispozi]ia Diviziei a 2-a Cavalerie.În aceea[i zi s-a ordonat ca divizia împreun` cu „Grupulgeneral Istrati” s` atace din flanc trupele inamice din fa]aArmatei a 1-a român`. Aceast` ac]iune, datorit` situa]ieigrele a frontului, a fost contramandat`, divizia cantonându-se la Gheraseni. În zilele urm`toare, divizia a executat unmar[, aflându-se pe data de 3/16 decembrie în zonaSlobozia, Mih`lceni, Cior`[ti, Salcia Nou`, Salcia Veche.Pe data de 4/17 decembrie, marea unitate se afla în zonalocalit`]ilor N`moloasa, Ive[ti, Umbr`re[ti, reu[ind s`treac` la nord de linia de ap`rare a Siretului. În acest fel s-a încheiat campania din 1916 – o campanie dureroas`. Înciuda umilitoarei retrageri, datorit` superiorit`]ii inamicului

studii/documente

32 4 (42) 2008 document

în for]e [i mijloace, credin]a în izbânda final` nu a disp`rutdin sufletele cavaleri[tilor care luaser` parte la lupte.

Mar[ul lung [i greu, at#t din cauza demoraliz`rii, cât [i aunor condi]ii deosebit de grele, s-a desf`[urat între 4-16decembrie 1916. Itinerariul str`b`tut : N`moloasa, Ive[ti,Umbr`re[ti (4 decembrie), Tecuci (5 decembrie), unde s-acantonat în cazarma Brig`zii 4 Ro[iori. Aici la 7 decembrie,Diviziei 1 Cavalerie i s-a comunicat zona de refacere careera dispus` în nordul Moldovei. Pentru aceasta, divizia aînceput deplasarea pe itinerariul Tecuci, Crive[ti (8decembrie), Panticeni (9 decembrie), Vaslui (10 decembrie),Peni (11 decembrie), Ia[i, Galata (12-15 decembrie), TârguFrumos (16 decembrie), R`deni (17 decembrie), St`ne[ti (18decembrie). Pe data de 19 decembrie Divizia 1 Cavalerie seg`sea în zona localit`]ii Dumbr`veni.

Pe data de 22 decembrie 1916 a sosit în zon` [i Brigada3 Ro[iori, iar pe data de 23 decembrie comanda diviziei afost preluat` de c`tre colonelul Schina Mihail de la colonelulRussescu Gheorghe. Începând cu ziua de 24 decembrie1916, când în zon` se g`seau majoritatea trupelor, s-a trecutneîntârziat la instruc]ia tactic` [i tehnic` în vederea refaceriicapacit`]ii de lupt`.

Dup` e[ecul campaniei din toamna anului 1916autorit`]ile militare române au con[tientizat faptul c`reorganizarea armatei era mai mult decât necesar`.

În acest proces a intrat [i Divizia 1 Cavalerie, care, din 2ianuarie 1917, era dispus` cu majoritatea unit`]ilor sale înzona de refacere din nordul Moldovei, în localitateaDumbr`veni, la circa 20 de km est Suceava. Ca prim`m`sur` luat` în acest sens a fost numirea la comandadiviziei a generalului de brigad` Schina Mihail, secondat ca[ef de stat major de c`tre maiorul Alexandrescu Vasile21.

Prin ordinul Marelui Cartier General nr. 1909 din23.02.1917 s-a trecut la reorganizarea cavaleriei, submonitorizarea atent` a ofi]erilor din misiunea militar`francez`. Astfel, pe lâng` Comandamentul diviziei au fostata[a]i mai mul]i ofi]eri francezi, dintre care amintesc pelocotenent-colonelul de Vassaigne, înlocuit mai apoi cuc`pitanul Chevanne, înso]it de c`pitanul d’Anrat [i veterinarulde Millet. Rezultatele acestei opera]iuni au fost în aten]iafactorilor de r`spundere, astfel c` unit`]ile diviziei au fostinspectate sau vizitate în numeroase rânduri: între 9-10martie de c`tre inspectorul general al cavaleriei, generalulNicolae Sinescu, la 18 martie de c`tre Principele Mo[tenitorCarol [i Regina Maria, care au vizitat [i spitalul diviziei, pe 25martie de c`tre generalul Berthelot [i generalul Vienavi]ki dinpartea Comisiei Aliate22.

Rezultatele acestor eforturi nu s-au l`sat a[teptate, ceeace l-a determinat pe generalul Constantin G`v`nescu s`noteze, rememorând acele vremuri: „Progresele se v`d zilnic[i to]i strìnii ne admir` [i nu le vine s` cread` ochilor c` într-un r`stimp atât de scurt, cu mijloace a[a reduse, s` seob]in` rezultate a[a frumoase. Solda]ii no[tri nu secuno[teau c` ei erau cei care luni de zile, în condi]ii mai multdecât defavorabile, au luptat cu un du[man de zece orisuperior” 23.

Îns` unde în alt` parte decât pe front, în confruntareadirect` cu inamicul, puteau fi apreciate [i evaluate acesteprogrese.

Astfel, dislocate în zona Adjud – Sascut, unit`]ile Diviziei1 Cavalerie s-au deplasat la Covod, preg`tindu-se a intra îndispozitivul de lupt`, astfel c` la 20 iulie 1917 toate trupeleerau cu efectivele complete în zonele ordonate. Patru zilemai târziu, tuturor li s-a citit mobilizatorul ordin de zi, din 23iulie 1917, al Regelui Ferdinand I:

„Scumpii mei osta[i! Mult a[teptata zi a sosit. Când dup`luni de repaus [i de refacere, iar`[i pute]i s` ar`ta]i

du[manului vitejia româneasc` a str`bunilor vo[tri. S-a datordin de ofensiv` pe întregul front [i împreun` cu frontulnostru [i fronturile vecine vor porni la atac. Ochii tuturor sunta]inti]i asupra noastr`. În vitejia noastr` toat` suflarearomâneasc` [i-a pus n`dejdea [i credin]a noastr`nestr`mutat` în victorie. Nu e decât o singur` lozinc`: oribirui]i, ori moarte de erou” 24.

Momentul încle[t`rii nu s-a l`sat prea mult a[teptat.Declan[ând ofensiva, încurajat de succesele primeloropera]iuni din ziua de 10 august, inamicul s-a preg`tit s` dealovitura decisiv`, concentrând noi for]e în Valea Oituzului cuinten]ia de a for]a defileul spre a ie[i în valea deschis` aBogd`ne[tilor, aceasta fiind ultima lui etap` spre Trotu[. Înaceast` situa]ie, Divizia 1 Cavalerie, abia sosit` la One[ti, îndiminea]a zilei de 11 august la orele 7.00 a primit ordin de aexecuta un contraatac în sectorul Vârful B`lcu]a – VârfulUngureanu25.

Cu toate acestea, c`tre orele 14.00 inamicul a reu[it s`rup` frontul [i a început s` concentreze spre Groze[ti trupealpine bavareze [i luxemburgheze, la centru ei reu[ind s`p`trund` în Groze[ti26. Situa]ia devenea disperat`, îns` crizaatinsese punctul culminant, deoarece din acest momentaveau s` intre în ac]iune cavalere[tii Diviziei 1. Neadunându-se toate trupele destinate contraatacului, Divizia 1 Cavaleriea primit ordin de a ataca Vârful Pietrii, punct strategic înnord-vestul localit`]ii Groze[ti. Sub puternicul tir de artilerie,cavaleri[tii au reu[it s` p`trund` c`tre orele 19.30 în satulBahna, iar de aici s` ia cu asalt Dealul Stiborul, un alt punctstrategic. Opri]i la 100 de metri de tran[ee „c`pitanulBrìleanu ordon` atacul la baionet`. C`l`re]ii se arunc` îniadul focurilor, hot`râ]i s` moar` sau s` înving`. Un «ura»formidabil despic` v`zduhul. P`mântul fierbe în clocot [i îns`rb`toarea mor]ii seceri[ul se anun]` m`nos. O grenad`love[te [i sfâ[iepieptul c`pitanuluiBrìleanu Constantin.Cu mâna crispat` pe[uvoiul de sânge,cade, putând rostiînc` un «copii…înainte!», iar în clipaurm`toare ochii luir`mân de-a pururifixa]i în z`ri spreinamic, p`rând cùrm`re[teînsufle]irea care-ipoart` pe c`l`re]ispre rândurilevr`jma[ului” 27. Înlupta corp la corpinamicul a fostînfrânt, mitraliereleamu]ind, fiindcapturate de ro[iori.Aceea[i epopee s-ascris [i pentrualungarea inamiculuidin satul Marginea.Totalul pierderilorpentru aceast` zi afost de 54 de mor]i,115 r`ni]i [i 24disp`ru]i28.

Îns` în zorii zileiurm`toare, inamicul,printr-un puternic

studii/documente

33document 2008 4 (42)

Monumentul aaflat \\n ccimitirul ddin RRo[iorii ddeVVede, \\nchinat eeroilor ddin EEscadronul 33

din RRegimentul 55 RRo[iori

contraatac, a reu[it respingerea cavaleri[tilor de pe dealulocupat, împingându-i pe creasta din spate, unde au rezistatal`turi de infanteri[ti, pân` a doua zi când au fost schimba]i.

Între timp, pe frontul de la M`r`[ti, Corpul 7 Armat` nupierduse localitatea Panciu, ceea ce a determinat Armata a2-a s` reia ofensiva la Oituz pentru a sc`dea presiunea laM`r`[e[ti. În acest scop, Divizia 1 Cavalerie, înt`rit` cuunit`]i de infanterie, a primit misiunea de a ataca spreSl`nic29.

Opera]iunea a început la orele 5.30, când dup` unputernic bombardament de artilerie, militarii români au pornits` cucereasc` Dealul Casna. Dup` o vertiginoas` înaintare,osta[ii români au fost opri]i la 100 de metri în fa]a liniilor desârm` ghimpat` de un violent foc de artilerie executat timpde dou` ore. Barajul de artilerie a f`cut pr`p`d în rândurilemilitarilor români. Cu toate acestea, dup` stoparea barajuluide artilerie, c`tre orele 11.00, cavaleri[tii mai îndârji]i, aupornit din nou la atac, cucerind Dealul Casna, inamiculretr`gându-se în dezordine. C`tre orele 20.00 ale zilei de 13august 1917, trupele Divizia 1 Cavalerie au reu[it s`-[i atingòbiectivul, cucerind întreaga zon` din jurul Dealului Casna30.Cu aceast` ocazie, comandamentul german avea s`constate, cu toat` am`r`ciunea, c` ofensiva de la Oituzfusese paralizat` dup` [ase zile de lupt` foarte sângeroase.Tot câ[tigul pe teren ob]inut pân` atunci fusese pierdut.

Îns` inamicul nu a abandonat, astfel c` în miez denoapte, 18 spre 19 august 1917, a început un noubombardament, cu un maxim de intensitate c`tre orele10.00, pentru ca la orele 12.45 s` declan[eze atacul subprotec]ia unui foarte puternic tir de artilerie de toate calibrele.Cu toate c` Dealul Casna a fost pierdut, multe unit`]i aleinamicului au fost decimate, nemaiputând s` dep`[eascàcest punct, împiedicat fiind s`-[i ating` obiectivul, îns` cupierderi la fel de mari [i din partea Diviziei 1 Cavalerie: 31ofi]eri [i 743 trup` mor]i, r`ni]i [i disp`ru]i31.

Dealul Casna a fost recucerit în zilele urm`toare cusprijinul infanteri[tilor din Divizia 7 Infanterie [i cu grele jertfe

ale cavaleri[tilor Diviziei 1 Cavalerie: doi ofi]eri (c`pitanulAnastasiu D. Toma [i sublocotenentul Sl`tineanuConstantin), al]ii fiind r`ni]i, iar dintre trup` au fost 19 mor]i,49 r`ni]i [i 20 disp`ru]i32.

Atacurile [i contraatacurile au continuat [i în zileleurm`toare (29-29 august 1917). Dup` câteva zile deacalmie, inamicul a reluat ofensiva, cu scopul de a cuceridefinitiv Dealul Casna [i localitatea Groze[ti, eliberând astfeldrumul spre Trotu[. Cu toate eforturile, eroismulcavaleri[tilor nu a permis inamicului atingerea obiectivelorpropuse33.

A urmat o alt` perioad` de acalmie, când fiecare tab`rà încercat s`-[i consolideze pozi]iile ocupate. Asta numaipân` pe 9 septembrie 1917, când Corpul 4 Armat` a hot`râts` reia ofensiva pentru rectificarea frontului între FundulP`curi]ei – Cire[oaia – nord Sl`nic. În acest scop, Divizia 1Cavalerie trebuia s` atace al`turi de Divizia 6 Infanterie,dup` ce în prealabil Divizia 7 Infanterie f`cea o bre[` îndispozitivul inamic.

Soldat cu un e[ec [i cu însemnate pierderi (trei ofi]eri, 19osta[i mor]i, 73 de r`ni]i [i disp`ru]i [i 21 evacua]i), acestatac avea s` fie [i ultimul dat de Divizia 1 Cavalerie, fiindînlocuit` cu trupe de gr`niceri34, fiind pus` la dispozi]iaMarelui Cartier General [i dislocat` în zona de refacerePodul Turcului – Girbe[ti – Goge[ti35.

Aici, la 12 octombrie, militarilor Diviziei 1 Cavalerie li s-acitit ordinul de zi al comandantului Armatei a 2-a, generalulAverescu, care ar`ta: „M` achit de o adev`rat` datorie,exprimând cele mai vii mul]umiri acestei brave divizii, caremai cu seam` în luptele de la 29, 30 [i 31 iulie, prin vitejia eia putut nu numai s` opreasc` înaintarea inamicului, dar aizbutit chiar a-l da înapoi punând st`pânire pe importantapozi]iune de la Casna. Atât ofi]erii întregii divizii, cât [i trupa,s-au ridicat în tot cursul cât au stat pe front, mai presus deorice laud`, ceea ce este o chez`[ie sigur` c` în viitorDivizia va [ti s` ]ie sus reputa]ia cavaleriei române chiar [iatunci când împrejur`rile o silesc a lupta ca infanteria” 36.

studii/documente

34 4 (42) 2008 document

1st Calvary Division has had a special destiny in history. Itsfirst name, given in 1895, was the Independent Calvary Divisionand this unit had within its command all the permanent Calvarystructures. The King Carol I legislated its existence through thedecree no. 1524 from 28 March/10 April 1895, at the proposalof the minister of war. The General Sergiu Baicoianu, the gen-eral inspector of Calvary, was the commander of this unit. The

division commandment was located in Bucharest, but the sub-ordinated units were placed in Moldova (Roman, Birlad, Tecuci,Galati). There have been a multitude of changing within thisdivision along with the reorganising and readjustments madewithin the military organism, but the Calvary men fulfilled theirduties during the two conflicts of the last century, and gave theirsupreme sacrifice on the battle field.

1st Calvary DDivision aactions dduring tthe FFirst WWorld WWar ffights bby llieutenant-ccolonel DDaniel SStefan

NOTE

1. „Monitorul Oastei”, nr. 15 din 5/17 aprilie1895, p. 117-119.

2. Ioan Popovici, Organizarea ArmateiRomâne, partea a III-a, Tipografia LeonFriedman, 1903, p. 68.

3. Centrul de Studii [i P`strare a ArhivelorMilitare Istorice, Pite[ti (în continuare se vacita C.S.P.A.M.I.), fond Divizia 1 Cavalerie,dosar nr. crt. 885, f. 1-3.

4. Ibidem, f. 5-9.5. Ibidem, f. 7 bis.6. Ibidem, f. 8 bis.7. Ibidem, f. 9.8. Ibidem, f. 11.9. Ibidem, f. 15.20. România în anii primului r`zboi

mondial, vol. I, Editura Militar`, Bucure[ti,

1978, p. 466-472.31. Ibidem, p. 47.42. Ibidem, p.472.53. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,

dosar nr. crt. 7, p. 17-18.64. Ibidem, f. 20.75. *** Istoria militar` a poporului rom#n,

vol. V, Editura Militar`, Bucure[ti, 1989, p. 484.86. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,

dosar nr.crt. 7, f. 20 bis.97. Ibidem, f. 22.108. Ibidem, f. 22 bis.19. Ibidem, f. 23.20. Ibidem, f. 24.21. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,

dosar nr.crt. 27, p. 33-34.22. Ibidem, f. 35.

23. General Constantin G`v`nescu,Epopeea român`. R`zboiul nostru pentruîntregirea neamului, Ia[i,1918, p. 65.

24. C.S.P.A.M.I., fond Divizia 1 Cavalerie,dosar nr. crt. 27, f. 38-39.

25. Ibidem, dosar nr. crt. 625, f. 20.26. Ibidem, f. 23.27. Ibidem, f. 24.28. Ibidem, f. 32.29. Ibidem, f. 25.30. Ibidem, f. 26-27.31. Ibidem, f. 30.32. Ibidem, f. 33.33. Ibidem, f. 34.34. Ibidem, f. 36.35. Ibidem, f. 39.36. Ibidem, f. 43.

n cimitirul Ghencea militar, din Bucure[ti, se afl`mormântul unuia din preo]ii care au înso]it trupele româneînc` din campania din Bulgaria, în anul 1913, Constantin

Bobulescu, „preot c`rturar, care este un înalt exemplu deaceea ce poate face un om, dac` are pasiune pentru studiu,pentru cultur`, pentru [tiin]`, dac` are dragoste de neamulsù. Via]a i-a fost simpl`, aspr`, închinat` muncii tenacepentru studiu, pentru progresul culturii [i istoriei române[ti,pentru cunoa[terea, cât mai am`nun]it` [i mai exact`, atrecutului Bisericii noastre...” 1.

Rezultatul trudei [i eforturilor preotuluiConstantin Bobulescu (apreciate deoameni de mare cultur` ai neamului –Nicolae Iorga, G. T. Kirileanu, VasileBogrea, Mihail Sadoveanu, preotacademician N. M. Popescu [.a), oconstituie atât lucr`rile edite (80 de titluri destudii [i lucr`ri, însumând peste 2.200pagini), cât [i arhiva sa personal` în carese afl` lucr`ri în manuscris, între care peste2.000 de pagini cu inscrip]ii [i însemn`ri. Înaceast` arhiv` se afl`, consemnate depreotul Constantin Bobulescu, momente [ievenimente, unele inedite, ale anului 1918.

Preotul Constantin Bobulescu[i arhiva sa personal`

Preotul Constantin Bobulescu2, de la a c`rui trecere la celeve[nice se împlinesc 50 de ani la 1 decembrie a.c., este opersonalitate mai pu]in cunoscut`.

S-a n`scut la 8 mai 1882, în satul Vl`diceni, din jude]ulIa[i, ca fiu al preotului Ion [i al so]iei sale Elena (n`scut`{tef`nescu). Când a r`mas orfan de tat` (la vârsta de 5 ani),împreun` cu mama sa [i cel`lalt frate (Eugeniu-Jan, care aveaun an [i jum`tate), s-au mutat pentru un timp la Ia[i, iar pestecâ]iva ani s-au stabilit la Bucure[ti. Constantin Bobulescu [i-af`cut studiile elementare, secundare [i superioare la Ia[i, laRoman [i la Bucure[ti.

Dup` absolvirea Facult`]ii de Teologie din Bucure[ti(1907), Constantin Bobulescu a fost numit pedagog laSeminarul Veniamin Costache, din Ia[i. În prim`vara anului1908 s-a c`s`torit cu Elisa Stupcanu, în toamna aceluia[i ana fost hirotonit diacon, iar ca preot la 29 iunie 1912. Atât cadiacon, cât [i ca preot, a activat la Mitropolia din capitalaMoldovei.

În anul 1913 a fost mobilizat în cadrul Regimentului 7Ro[iori, din Ia[i, [i a participat la campania din Bulgaria. Dup`demobilizare, a fost numit spiritual la Seminarul Veniamin,post pe care l-a îndeplinit timp de 8 ani. Din aceast` perioad`dateaz` începutul muncii de adunare a inscrip]iilor [iînsemn`rilor de pe c`r]ile [i obiectele religioase de la biserici,ini]ial din Ia[i, apoi în tot mai multe p`r]i ale ]`rii. L-a ajutatfaptul c` [tia bine limbile greac` [i slav`, fiind [i un paleografcu experien]`.

În timpul r`zboiului de reîntregire, Constantin Bobulescu aavut strânse leg`turi cu mul]i oameni de seam` refugia]i la Ia[idin toate teritoriile române[ti; unii, între care [i Nicolae Iorga,au locuit la el sau i-au fost adesea oaspe]i.

În anul 1922 (dup` moartea so]iei, în anul 1920), s-atransferat la Bucure[ti; a activat la Biserica Sfânta Ecaterina,pân` în octombrie 1924, apoi la Biserica Sfântul Nicolae-Tabacu, pân` la sfâr[itul vie]ii. La 25 februarie 1925, un gravaccident a f`cut s`-[i piard` un picior.

Grelele încerc`ri, prin care a trecutpreotul Constantin Bobulescu (pierdereaso]iei, pierderea unui picior, cre[terea, deunul singur, a celor doi copii – Constan]a [iGheorghe), nu l-au împiedecat s` sedisting` printr-o preg`tire serioas`, princomportarea lui controlat` [i ]inuta careatr`gea [i impunea respect. O dovad` aaprecierii, de care se bucura din parteaoamenilor de cultur` [i [tiin]`, este [i faptulc` a fost propus în func]ii importante (întrecare aceea de episcop al Hu[ilor), pe carele-a refuzat.

Arhiva personal` a preotului ConstantinBobulescu se afl` în mai multe locuri

depus`: Biblioteca Academiei Române, Arhivele Na]ionaleIstorice Centrale, Biblioteca Mitropoliei Moldovei [i Bucovineidin Ia[i [i în p`strarea familiei. În Arhiva Radiofonic` sep`streaz` un num`r important din prelegerile prezentate laradio în anii 1931-1933 (între care [i un botez în direct), iarMuzeul ]`ranului Român de]ine o colec]ie de pistornice (sigiliisculptate în lemn, folosite la preg`tirea prescurilor).

Anul 1918 în arhivapreotului Constantin Bobulescu

Însemn`rile preotului Constantin Bobulescu, cu privire laanul 1918, se g`sesc consemnate în dou` caiete-jurnal3 [i încoresponden]a din acest an.

Evenimentele înregistrate în caietele-jurnal, pe care levom detalia, sunt: Te-Deumul cu ocazia unirii Basarabiei la]ara mam`, oficiat în Catedrala Mitropolitan` din Ia[i la 30martie 1918; gravul accident de la Ia[i, din 10 mai 1918, cares-a soldat cu mari pierderi umane [i materiale; grevalucr`torilor de la calea ferat`, din luna mai 1918; Parastasulpentru cei cei c`zu]i în R`zboiul de Întregire (1916-1918),care a avut loc la Mitropolia din Ia[i, la 26 mai 1918. Altemomente surprinse în aceste caiete, pe care doar lemen]ion`m, sunt: întâlnirea cu George Enescu, la 30 iunie1918; întâlnirea cu Mitropolitul Moldovei, Pimen Georgescu,la 24 septembrie 1918 [i refuzul propunerii acestuia de a finumit protopop al jude]ului Ia[i.

Coresponden]a, din anul 1918, a preotului ConstantinBobulescu, este compus` din scrisori, c`r]i po[tale, c`r]i devizit` cu însemn`ri (însumând 16 piese), cu: G. T. Kirileanu(9), C. I. Karadja (1), Nicolae Iorga (1) [i Mihai Lupescu (5).

studii/documente

35document 2008 4 (42)

Arhiva personal` a preotului Constantin Bobulescu (1882-1954)

M`rturii cu privire la anul 1918Colonel (r) Dumitru STAVARACHE

Membru al Comisiei Rom#ne de Istorie Militar`

””

””

Preotul ConstantinBobulescu a fost unexemplu de preot c`rturar,care a în]eles c` un slujitoral Bisericii î[i poate întregiactivitatea printr-osârguincioas` activitate[tiin]ific`.

|

30 martie 1918, Catedrala mitropolitan` Ia[i.Te-Deumul oficiat cu ocazia unirii Basarabiei

cu ]ara mam`, România

La acest eveniment4 au participat: familia regal` - RegeleFerdinand, Regina Maria, Prin]ul Carol, Prin]ul Nicolae,Principesele Elisabeta [i Maria; mini[tri cabinetului AlexandruMarghiloman-Contantin Stere, Simion Mehedin]i, ConstantinMeisner, Nicolaie C. Paulescu [.a.; înal]i ierarhi ai BisericiiOrtodoxe Române- Mitropolitul Moldovei [i Sucevei, PimenGeorgescu, vl`dica Antim Petrescu- B`còanu, Alexie{erban-Craioveanu, arhimandritul Gurie Grosu, preo]ii PavelSavin, Ioan Gotcu, Gh. Florescu, Leonte, Nicula,Protopopescu de la Biserica Domni]a Bala[a din Bucure[ti,Valeriu Iord`chescu, Mitru, c`lug`rii Dionisie Atanasof,Teodosie Soroceanu (de la Athos), Teofan (de la schitul Durù)[i ardeleanul Onisifor Ghibu (care a publicat [tirea despreeveniment în ziarul sù). Au fost prezente [i alte personalit`]i:Br`tienii, A.C. Cuza, generalii Constantin Prezan, ConstantinCristescu [i Ernest Bro[teanu [.a. Dintre trimi[ii basarabenierau Ion Incule], Daniel Ciugureanu [i Pantelimon Halipa.

Este remarcat`, de preotul Constantin Bobulescu, absen]alui Nicolae Iorga, pe care o interpreteaz` ca inten]ionat`, sprea nu da cu ochii de cei din guvernul Alexandru Marghiloman,considera]i tr`d`tori în urma semn`rii p`cii umilitoare cuGermania.

Constantin Bobulescu, consemneaz` c`, în biseric` lumeaa fost pu]in` [i pu]in animat`. În schimb, în curtea Mitropoliei,pe strad` [i în pia]a Unirii a fost lume mult`.

Textul rug`ciunii a fost citit de I.P.S. Mitropolitul Pimen.Apoi, corul condus de D. Dimitriu, a cântat „Mul]i ani trìasc`!”[i „Trìasc` Regele!”.

Regele, Regina [i familia lor au s`rutat crucea din mânaMitropolitului, apoi cu membrii guvernului au trecut în PalatulMitropolitan, unde s-au f`cut prezent`rile delega]ilorbasarabeni.

A urmat o parad` militar`, prin fa]a por]ii Mitropoliei c`trePia]a Unirii. De[i prim`var`, praful se ridica în trâmbe de parc`

ar fi fost în plin` var`. Mul]imea, care a asistat t`cut` lamanifestare, s-a împr`[tiat repede.

Deosebit de semnificativ` este caracterizareaevenimentului de c`tre oaspe]ii invita]i la mas` de c`trep`rintele Constantin Bobulescu, între care [i Onisifor Ghibu,care au remarcat c`: „era unul din acele momente cândmireasa e silit` s` celebreze cununia religioas`, având pemama ei pe patul de moarte” 5.

10 mai 1918. Explozia muni]ieidin garniturile de tren de la Ia[i.

Evenimentul este pu]in cunoscut [i comentat, încât amconsiderat mai nimerit s` red`m, integral, consemn`rilep`rintelui Constantin Bobulescu, cu privire la aceast` tragedie:

„Ast`zi 10 mai, anul de durere pentru ]ara noastr` 1918,ora 12 f`r` 10 minute; iar dup` ceasul nem]esc 1 f`r` 10, pecând st`team la mas` cu ai mei, ispr`vit fiind cu felul al doileade mâncare, o zguduitur` puternic` hâ]ân` toat` casa,fr`mântând-o din toate încheieturile ei. Dup` o mic` pauz`,viind o a doua zguduitur` înso]it` [i de o mai mare bubuitur`,crezând c` suntem în primejdie, de a se risipi casa pe noi, amie[it afar` ca s` fim în mai mult` siguran]`, îns` cu credin]adeplin` în sufletul nostru, c` s-a apropiat sfâr[itul lumii. O a[ade mare explozie întâmplat` în apropiere de ora[ul nostru a[ade lini[tit alt`dat`, cred c` nu se va fi întâmplat [i nu se va maiîntâmpla decât doar la a doua venire. Lumea maidezmeticindu-se, îndat` [i-a explicat pricina [i anume c`depozitele de muni]ii ruse[ti pe care statul nostru le-a oprit, decând cu începerea revolu]iei ruse[ti [i expedierea solda]ilor în]ara lor, st`teau în sute de vagoane în[irate [i pe linii moartepe cel [es al Bahluiului din fa]a viilor de la Cozmoaia – undeau avut [i au Scrib`ne[tii vie – pân` aproape de de ar`tura dingura Vl`dicenilor [i drumul Buciumului de printre vii, unde esteo fântân` de piatr` p`r`sit`, în fa]a vii fost` a Vl`dicìBobulescu, iar ast`zi proprietatea bisericii din Burdujeni.

Deci aceste vagoane cu muni]ii, p`zite ca-n ]ara luiCremene, f`r` nici un control, se zice dup` zvonul public, c`r`spunderile nu s-au stabilit, au explodat, fie din cauzadescompunerii elementelor explozibile prin [edere, fie dinpricina cum cred unii, a unui evreu ce ar fi cump`rat de nem]ipentru a arunca toat` muni]ia în aer de a nu lua noi revan[aunei asemeni umiliri ce am fost supu[i prin încheierea p`cii.Fie mâna vreunui bol[evic rus, ca muni]ia s` nu fie nici anoastr`, nici a lor.Toate acestea îns` eu le reduc la una [ianume la neglijen]a noastr`, c`ci nu degeaba trìm în ]arahatârului [i a unei corup]ii f`r` pereche.

Izbit de aceast` nenorocire care-[i vestea binefacerile eiasupra celor nevinova]i prin fumul de pucioas` în`l]at c`trecer, ca de o jertf` a lui Abel, m-am îmbr`cat în grab` [i prinograda cur]ii domne[ti scoborând la vale pe [esul Bahluiului,într-un sfert de ceas, maximum 20 minute, am [i fost la fa]alocului, de unde cei îndr`zne]i scoteau pe cei zdrobi]i cudes`vâr[ire, schilodi]i sau numai r`ni]i.

Bubuiturile nu mai conteneau, c`ci vântul b`tând înspresud-r`s`rit, de la locul unde a f`cut explozie depozitul celmare, adic` din dreptul fântânii p`r`site a drumuluiBuciumului, b`tând pân` înspre vagoanele neexplodate, secontinua, aceast` dâr` de foc [i fulger`toare în pocniturile ei,mai departe spre vagoanele neatinse pân` în dreptul ar`turilordin gura Vl`dicenilor adic` a pode]ului de cale ferat`.

Nenorocirea a fost [i mai mare prin aceea c` solda]ii [iofi]erii strân[i pentru a fi demobiliza]i, tocmai în momentul încare erau în[irui]i pentru a primi biletele, atunci s-a produsacea formidabil` explozie, încât numai prin dizlocarea aerului,to]i solda]ii au fost ridica]i în sus pân` la o oarecare distan]` [itrânti]i la p`mânt, carboniza]i.

studii/documente

36 4 (42) 2008 document

Eruditul ppreot CConstantin BBobulescu ssurprins ppe ppelicul`̀ \\n ddou`̀ipostaze, aaici [[i \\n ppagina uurm`̀toare

Toate casele de pe la viile din apropiere au ars, printre care[i întreaga a[ezare a unor c`lug`ri, sub conducerea luiTeodosie Soroceanu, care î[i f`cuse acolo [i un paraclis. Darse vede c` Dumnezeu vrând s` pedepseasc` acest cuibar delene[i corup]i [i tâlhari cu pantahuze în regul`, la care colaborade almintrelea [i maimu]a de Mitropolit Pimen, unde nu depu]ine ori se ducea s` petreac` cu prietenii de colaborareduhovniceasc` pe ogorul destr`b`l`rii [i al tâlh`riei, zic,Dumnezeu pedepsind pe ace[ti tic`lo[i a pierdut [i pe cei dinjurul lor. Tocmai în ziua aceasta se zice c` la Soroceanu erauaduna]i mai mul]i c`lug`ri, c`lug`ri]e, un avocat Soroceanu,îns` bombele n-au cru]at decât pe doi copii ai familiei Piroschi,pe un c`lug`r [i o c`lug`ri]`. C`lug`rul Daniel se zice c` asc`pat, c` aflându-se la ap` s-a scoborât în fântân`; iar un vierde la via d-lui Vârl`nescu – institutorul a c`rui cas` se afla chiarîn fa]a dezastrului [i care a [i ars, ascunsându-se într-un butoidin crama care era mai la o parte, iar`[i a sc`pat; care a venitla st`pân s`-i spun` întâmplarea de-a fir a p`r.

Au mai ars case [i-n gura satului Vl`diceni, asupra c`ruiab`tând vântul, toate gazele axfixiante se duceau în parteaaceea. Cine va fi sc`pat din aceast` nenorocire, cine nu, pân`în prezent nu [tim nimic, deoarece [i vremurile îs de a[a fel, c`,cu cenzura aceasta, cu militarismul acesta care î[i bag` nasulunde nu trebuie [i unde trebuie î[i bag` prostia, nu mai po]i [tinimica, parc` ar fi pe vremea când puricii se potcoveau cu 99oca de fier [i tot u[or li se p`rea. A[a ne-a potcovit militarismulacesta c` de unde lumea înainte ar fi fost în stare, pentru oîn]ep`tur` cu acul s` fi ]ipat ca s` se [tie pân` la marginea ]`rii,acum îns` nici pâs. Lumea totu[i geme [i nu [tiu la ce cap`tvom ajunge.

Dar s` venim la firul nostru. Nu era de ajuns oare cât ausuferit bie]ii oameni cu viile din împrejurimile acestor trenurista]ionare, pe lâng` care se statornicise o mul]ime de ru[i careîn ziua mare intra la om [i-l jefuia?! Dar ce s` mai vorbesc debie]ii st`pâni ai viilor? Unde ar fi fost vorba s` întrebi pe vre unrus c` ce caut` în via ta, c` acolo erai mort pe loc. Cic` d`drag` Doamne, veniser` ca alia]i s` ne ajute [i s` ne apere [ipân` una alta, le trebuiau cele necesare, de trìt. De aceeacred c` nu a sec`tuit ]ara aceasta atât r`zboiul pe cât prciiace[tia care numai chipul li-i de om îns` sufletul de dobitoc...

Se socote[te a fi murit în aceast` mare nenorocire ca la2.000 de oameni, dar s-a ispr`vit [i cu via]a destr`b`lat` de lapresupusul schit, care numai pe dinafar` ar`ta a fi schit îns`înùntru, lucrul [i huzurul ce se desf`[ura, nu-]i mai invocaumodestia, s`r`cia de bun` voie, cump`tarea, ci obr`znicia,faptul prin în[el`ciune, îmbuibarea pântecului a numai câ]ivavântur` ]ar` [.a.m.d.” 6.

Greva celor de la calea ferat`.

Evenimentul este consemnat concis de preotul ConstantinBobulescu. Rezult` c`, la jum`tatea lunii mai 1918, lucr`torii dela calea ferat` au intrat în grev`, nemul]umi]i de condi]iile demunc`. S-a încercat înlocuirea mecanicilor de locomotiv`, afla]iîn grev`, cu al]i mecanici din alte zone sau pensionari. Situa]iaa degenerat, având loc [i un accident prin ciocnirea a dou`trenuri, în care au murit 8 oameni [i au fost r`ni]i al]i 30. Au fostperturbate o serie de activit`]i programate, unele în nouaprovincie reunit` cu ]ara, Basarabia; astfel, este men]ionatèxcursia „Societ`]ii Tinerimii Române” la Chi[inù, care atrebuit amânat`7.

26 mai 1918.Parastasul pentru cei c`zu]i în r`zboi.

Preotul Constantin Bobulescu, consemneaz` în jurnalulsù c` evenimentul a avut loc la Mitropolia din Ia[i, între orele

10.00-11.00. Au participat oficialit`]i, reprezentan]i aiguvernului, localnici, iar din partea Casei Regale, Regele [iRegina, „care a plâns tot timpul”. Între doamnele de onoareale reginei este remarcat` prezen]a fiicei lui Barbu{tef`nescu Delavrancea, care murise de pu]in timp.

În cadrul slujbei de parastas au fost pomeni]i eroii c`zu]iîn r`zboi în anii 1916-1918, începând cu generalii IonDragalina [i David Praporgescu.

Dup` slujb`, au fost decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul”,de c`tre Rege, steagurile unor unit`]i. Mitropolitul Pimen, carel-a înso]it pe Rege, a fost apostrofat de mul]ime pentru c`Barbu {tef`nescu Delavrancea, care murise de pu]in timp, nufusese adus la Mitropolie; a fost dus direct la cimitir, de laBiserica Banu unde era depus8.

Coresponden]a

Num`rul sc`zut de scrisori se explic` [i prin situa]ia încare se g`sea ]ara în acel an. Totu[i, de[i pu]ine, ele oferìnforma]ii interesante cu privire la preotul ConstantinBobulescu, la unele evenimente interne [i interna]ionale.

Coresponden]a cu G. Teodorescu- Kirileanu const` înscrisori trimise de acesta, din Bicaz (unde înso]ea familiaregal`), în perioada aprilie-decembrie 1918. Con]inutulacestora se refer`, în primul rand, la teme comune de istoriebisericeasc`, cercetate sau în curs de cercetare, dar [i laanumite momente, evenimente, personalit`]i.

Cu privire la specializarea pe anumite perioade [i zone, îispune lui Constantin Bobulescu într-una din scrisori,urm`toarele: „P`rintele Ion Bârlea cu r`m`[i]ile din vechiulculcu[ moldovenesc [Maramure[, n.n.], eu cu acelea maitârzii de pe malurile mamei Bistri]e, Sfin]ia Ta custr`mo[escul Ia[i pe care acum ddattor ee[ttii ss`-ll sscormone[ttii [[iipestte PPrutt [s.n.]” 9.

Afl`m, dintr-o alt` scrisoare, de trimiterea de c`r]i înBasarabia:

„La protopopul din Piatra Neam] ai g`si o mul]ime de c`r]ivechi, luate acum de pe la biserici spre a fi trimise înBasarabia” 10.

studii/documente

37document 2008 4 (42)

|n leg`tur` cu familia regal` afl`m despre interesul RegeluiFerdinand pentru istoria na]ional` [i despre preg`tirea sa.

„Regele m-a luat într-o duminc` – scrie Mo[ Ghi]`Kirileanu (cum se [i semna) – s`-mi arate biserica de la Gura-Hangului, pe care n-o cuno[team [i cu acest prilej am aflatspre mirarea mea, c` [tie ceti inscrip]iile de pe c`r]ilebiserice[ti, încercând a descifra [i pisaniile. A vizitat astfel maitoate bisericile din valea Bistri]ei” 11.

Evenimentele externe [i unele ecouri interne sunt [i elesurprinse:

„Ve[tile bune de pe fronturi poate c` ne-a mai lumina [iu[ura sufletele… Aud c` Ia[ul a prins a manifesta... Tarebine-ar fi s` l`s`m vechile deprinderi [i s` ne-apuc`m demunc` t`cut` [i cinstit`, ca s` fim vrednici de timpurile ce searat`, cam nu prin meritele noastre” 12.

Moartea unor personalit`]i, îl impresioneaz` profund,dup` cum m`rturise[te prietenului sù, ConstantinBobulescu:

„Mare durere am din cauza mor]ii lui C. Giurescu; cecaracter, ce minte limpede, ce comoar` de cuno[tin]eistorice... N-avem noroc cu tinerii istorici. Am pierdut pe N.T.Or`[anu, am pierdut pe N. Dobrescu, am pierdut pe IoanTanoviceanu” 13.

Alte personalit`]i care se reg`sesc în coresponden]`sunt: V. Bogrea, G. Vâlsan, Scarlat Panaitescu, NicolaeIorga, Ioan Pelivan, preotul Nicolae Popescu, SimionMehedin]i14.

Coresponden]a cu Nicolae Iorga, const`, în 1918, într-ocarte de vizit` cu urm`torul înscris:

„21 mai 1918 / N. Iorga [i to]i ai sì, g`zdui]i fr`]e[te deun suflet bun ca [i un popor care, în cei de sus, nu e delocbun, ureaz` bunului oaspete [i credinciosului prieten,c`rturarului iubitor de trecutul ]`rii, ani mul]i s`n`to[i [iferici]i, în mijlocul stimatei sale familii” 15.

Coresponden]a cu C.I. Karadja este constituie dintr-osingur` scrisoare, în limba francez`, trimis` lui ConstantinBobulescu. Din con]inut, reiese c` C.I. Karadja r`spundeaunor solicit`ri de documentare a p`rintelui Bobulescu, petema bisericilor din Ia[i. De asemeni, rezult` o mai veche [iapropiat` leg`tur` între cei doi16.

Coresponden]a cu Mihai Lupescu, marele folclorist, esteuna de familie, între cei doi existând rela]ii de rudenie. Totu[i,în încheierea ultimei scrisori (octombrie 1918), exist` o fraz`din care deducem schimbarea în cursul evenimentelor:

„Cu cele despre ]ar`, harul domnului s` fie peste noi, iarce-o zis du[manii la noi, zicem acum [i noi la ei” 17.

În cele prezentate am valorificat o parte infim`, am puteaspune, din bogata arhiv` a p`rintelui Constantin Bobulescu.Se impune, ca iubitorii de istorie s` încerce s` fac`cunoscute, prin publicare, rezultatele uria[ei sale munci decercetare.

Încheiem cit#nd cuvintele vicepre[edintelui AcademieiRomâne, academicianul Dan Berindei: „Preotul ConstantinBobulescu a fost un exemplu de preot c`rturar, care a în]elesc` un slujitor al Bisericii î[i poate întregi activitatea printr-osârguincioas` activitate [tiin]ific`. Lucr`rile sale, prin care aabordat un larg evantai tematic, reflect` în mare parte, temelegate de istoria Bisericii [i a artei biserice[ti [i care –apreciate, între al]ii, [i de Nicolae Iorga – au adus un real [iimportant aport culturii române[ti” 18.

studii/documente

38 4 (42) 2008 document

NOTE

1. Constantin Turcu, Lucr`tori destoiniciîn via Domnului. Preotul ConstantinBobulescu, în „Mitropolia Moldovei [iSucevei”, an XLV, nr. 1-2, 1969, p.70-79

2. Datele biografice, în rezumat, dupÒana-Lucia Dimitriu-Brezeanu, PreotulConstantin Bobulescu. Via]a [i opera, Cuvântînainte de acad. Dan Berindei, Editura Timpul,Ia[i, 2006

3. Unul din caiete se afl` în BibliotecaAcademiei Române, fondul de manuscrise,A.1784; cel`lalt se p`streaz` la familie.

4. Evenimentul este consemnat în caietul-jurnal aflat în p`strarea familiei, dar a fostprezentat [i de O.L. Dimitriu-Brezeanu,op.cit., p. 33-34.

5. O.L. Dimitriu-Brezeanu, op.cit., p. 34.6. Biblioteca Academiei Române (B.A.R.),

manuscrise, A.1784.7. Idem.8. Idem.9. Arhivele Na]ionale Istorice Centrale

(ANIC), fond Bobulescu Constantin, dosar nr.14, f. 5-6.

10. Idem, f. 13.11. Idem.12. Idem, f. 3, 6.13. Idem, f. 2.14. Idem, f. 7-10, 16.15. B.A.R., Ms. S 28(3) / CDLXXIX.16. Idem, S 47(1) / MXIII.17. Idem, S 51(6) / MXIII.18. Acad. Dan Berindei, Cuvânt înainte, la

lucrarea, O.L. Dimitriu-Brezeanu, PreotulConstantin Bobulescu. Via]a [i opera, p. 3.

Assiduous researcher of the archives, the author presentsthe original testimonies of the priest Constantin Bobulescu,who was in Iasi, in 1918. The priest, an important cultural andspiritual personality, joined the Romanian Army during the

Balkan Wars and also in the First World War. One of the mostinteresting accounts is the one regarding the explosion ofammunition from the trains in Iasi, on 10 May 1918.

The ppersonal aarchive oof tthe ppriest CConstantin BBobulescu ((1882-11954). TTestimonies rregarding tthe yyear 11918

Caricatur`̀ aa ppreotului CConstantin BBobulescu aap`̀rut`̀ \\n ppresa vvremii

a 7 septembrie 2008, cca. 3.000 de bulgari [i câteva zecide români au participat la {umen]i (ex-Daidâr) lacomemorarea a 92 de ani de la lupta de la Tutrakan

(Turtucaia). Evenimentul a fost deschis de o slujb` religioas`,oficiat` de ÎPSS Neofit, Mitropolit de Ruse. Au urmatalocu]iunile oficialit`]ilor – nu au lipsit Pet`r Stoianov, fostpre[edinte al Bulgariei [i Georgi Georgiev, primarulTutrakanului –, depunerile de coroane de flori [i simularealuptei de la Turtucaia între români, pe de o parte – membriiasocia]iilor 6 Doroban]i din Bucure[ti, Tradi]ia Militar` dinPloie[ti, Voluntarii Ardeleni din Oradea – [i bulgari, de cealalt`parte – componen]ii Asocia]iei Tradi]ia.

Dincolo de festivit`]ile organizate de c`tre Muzeul deIstorie [i Prim`ria din Tutrakan, majoritatea bulgarilor prezen]ila eveniment nu [tiau de existen]a cimitirului, acesta fiindmen]ionat foarte rar chiar [i în istoriografia româneasc`. Îns`,pentru a în]elege mai bine de ce bulgarii consider` lupta de laTurtucaia ce mai mare victorie din istoria lor contra româniloreste necesar` o întoarcere în timp.

Un e[ec previzibil

Armata Român` a intrat în prima conflagra]ie mondial` lacererea alia]ilor (28 august 1916). Planul de campanie a fostrelativ simplu: ofensiv` a Armatelor I, II [i IV în Transilvania [idefensiv` pe linia Dun`rii, realizat` de Armata a III-a. Planuldefensiv din sudul României s-a bazat înc` de la realizare peo sumedenie de date eronate. În primul rând, informa]iilefurnizate de alia]i prevedeau c` bulgarii nu vor putea ac]ionacu mai mult de [apte divizii [i, în al doilea rând, se speraîntr-o neutralitate binevoitoare a bulgarilor care urmau s` fieinfluen]a]i în aceast` direc]ie de raporturile cu Rusia. A[a seexplic` de ce la Turtucaia au fost cantonate doar 7 diviziiromâne, adic` atât cât ar fi trebuit s` aib` bulgarii iar trupeleau fost formate din militari de mâna a doua1.

Ofensiva dezl`n]uit` de feldmare[alul von Mackensen laTurtucaia cu 40 de divizii s-a terminat într-un timp foarte scurt(1-6 septembrie 1916). Armata român` a înregistrat undezastru de propor]ii: 25 000 de solda]i au fost lua]i prizonieri.Ofi]erii care au comandat trupele au fost considera]ir`spunz`tori de e[ec, din cauz` c` nu au ordonat retragerea.Vina pentru e[ec se g`sea îns` în sfera politicului. Rapoarteleofi]erilor, anterioare începerii conflictului, dovedeau c` solda]iiobi[nuiau s` plece din unit`]i [i s` fie lips` la apel. Nu maimir` pe nimeni c` în momentul în care au început lupteleRegimentele 36 [i 76 infanterie au fugit din linia întâi, f`r` s`lupte, oprindu-se tocmai în linia a doua, iar în seara zilei de 1septembrie toate trupele române se g`seau deja în linia adoua2. [i, ceea ce a fost cel mai grav, muni]ia bateriilor deartilerie s-a terminat dup` dou` zile de tragere. Au existat doar4 tunuri cu tragere lung`. Alte 21 de tunuri nu s-au folosit dincauz` ca le-a lipsit muni]ia. Divizia 5 de obuziere a fost trimis`în lupt` cu muni]ii de alt calibru. Nu au existat aeroplanepentru observarea mi[c`rilor inamicului, iar comunicarea întreunit`]i s-a realiza prin vechiul principiu al curierilor. A doua liniede ap`rare nu a fost finalizat` în timp util3.

Rapoartele ofi]erilor au fost acoperite, îns`, de t`cere.Nimeni nu s-a obosit s` ia atitudine, de[i ministrul ap`r`riif`cea parte din P.N.L. Doar raportul comandantului flotilei depe Dun`re, prin care se informa Marele Stat Major c` bulgariimasau trupe în satele Bresleu, Ciutuchi [i Babova, a primit unr`spuns sec: nu trebuia se ocupe de caz! În aceste condi]ii nuse poate spune decât c` dezastrul de la Turtucaia a fostprevizibil4.

Amenajarea cimitirului

Armata bulgar` a început amenajarea cimitirului înseptembrie 1916. În acest context, Comandamentul Diviziei 4Infanterie Preslav a decis ca to]i cei care au murit în lupt`,

indiferent de na]ionalitate, s` fie înhuma]ipe locul unde s-au aflat tran[eele Fortului 6român5. Timp de dou` s`pt`mâni, locuitoriidin Tutrakan [i cei din satele învecinate auc`rat corpurile neînsufle]ite ale eroilorromâni, bulgari, germani [i turci la {umen]i.În dou` gropi comune au fost înhuma]i12.000 de militari bulgari, germani, români[i turci, majoritatea necunoscu]i6. În altedou` parcele au fost înhuma]i, în 130 demorminte individuale, 213 militari – 50cunoscu]i [i 181 necunoscu]i.

Începând cu 1921, cimitirul a fostadministrat de români, iar Societatea CultulEroilor s-a implicat în amenajareanecropolei. Monumentul central7 realizat deaceasta în 1922, sprijinit pe o platform` întrei trepte, ocup` o suprafa]` de 9 m2 [i areo în`l]ime de 4 m. Inscrip]ia în limbaromân` „1916-1918/ONOARE {IADMIRA}IE/ CELOR CARE AU {TIUT S~/MOAR~ VITEJE{TE/ PENTRU }ARALOR”8 se reg`se[te [i pe celelalte trei laturiale monumentului, fiind tradus` în limbile

studii/documente

39document 2008 4 (42)

{umen]i – memorialul celor peste 12.000 de eroiDr. C`t`lin FUDULU

L

Simularea lluptei dde lla TTurtucaia

bulgar`, turc` [i german`. Potrivit unor Rapoarte ale Societ`]iCultul Eroilor, în 1922 au fost identificate mormintele a 175 demilitari români care au murit în luptele pentru ap`rarea capuluide pod Turtucaia (162 de eroi au fost înhuma]i în 9 grupuri demorminte, iar al]i 13 într-un cimitir). Osemintele acestora aufost exhumate [i depuse la Sume]i (Daidâr)9.

Prima cercetare în teren a cimitirului de la {umen]i a fostrealizat` de slt. Copaciu, la 22 februarie 1926, acestainformând Societatea Cultul Eroilor, la 26 februarie, despre

existen]a unor gropi comune „cu cel pu]in9.000 de eroi români, bulgari, germani [iturci“10.

Ultima statistic` privind cimitiruluieroilor {umen]i dateaz` din 1930. Acestaavea o suprafa]` de 2.500 m.p., în cele 2gropi comune fiind înhuma]i 12.000 deeroi, din care 1.576 cunoscu]i – 1.311români, 5 germani, 251 bulgari [i 9 turci –,[i 10.424 necunoscu]i11. Având în vederec` în mormintele individuale actuale aufost centralizate osemintele altor 213militari, totalul celor înhuma]i ajunge laconsiderabila cifr` de 12.213 eroi.

Partea bulgar` a reamenajat cimitirulîn 1942, schimbând toate însemnele dec`p`tâi din lemn cu altele din beton,inscrip]ionate cu grafie chirilic`. Deasemenea, pe latura stâng` s-a inaugurat,în 1975, un monument în memoriamilitarilor bulgari, iar pe latura dreaptèxist` un monument realizat în perioadainterbelic`.

Începând cu anul 1984, bulgarii aurealizat o alee a gloriei, montând pe laturastâng` [i pe latura din spate a cimitirului58 de pl`ci dreptunghiulare din beton pecare sunt inscrip]ionate numele militarilorbulgari, originari din zona Tutrakan, mor]iîn Primul R`zboi Mondial. De asemenea,ace[tia au sfin]it, în 2007, o capel` înexteriorul cimitirului, inaugurând în acestmod Complexul Memorial „Cimitirul militar1916”12. În clopotni]` a fost montat clopotuldin bronz care se g`sea în 2005 fixat pe oplatform` din lemn.

Interesant este [i un alt mod decomemorare. To]i militarii bulgariidentifica]i, originari din zona Tutrakan,

care au murit în lupt` sunt pomeni]i în interiorul bisericii peperetele din stânga – cei din primul r`zboi mondial – [i pe celdin dreapta – cei din a doua conflagra]ie mondial`.

În prezent bulgarii se pot lùda cu faptul c` au dou`morminte ale eroului necunoscut – unul la Sofia [i altul alHaskovo – [i numai un Memorial al eroilor la {umen]i. Pe cândun al doilea memorial al eroilor la Sliven, lag`rul unde au muritîn primul r`zboi mondial câteva mii de prizonieri români [isârbi ?

studii/documente

40 4 (42) 2008 document

NOTE

1. C`t`lin Fudulu, Dezastrul de laTurtucaia, în „Ziarul de Duminic`”, nr. 24(255), 3 iunie 2005, p. 4, supliment la „ZiarulFinanciar”, an VII, Nr. 1.653, vineri, 17 iunie2005.

2. Constantin Kiri]escu, Istoria R`zboiuluipentru întregirea României, vol I, Ed. [tiin]ific`[i Enciclopedic`, Bucure[ti, 1989, p. 324.

3. C`t`lin Fudulu, Dezastrul de la

Turtucaia…, p. 4.4. Ibidem.5. Acesta s-a aflat în 1916 la 13 km S de

Turtucaia [i la 3 km N de Daidâr.6. [***], Tutrakan, Ed. Ritt, Silistra,

Bulgaria, 2007. p. 22.7. Coordonate GPS: 430 58’ 36.12’’ N; 260

37’ 23.73’’ E.8. C`t`lin Fudulu, Anghel Saligny la

conducerea Direc]iei Generale a Muni]iilor, înRevista „Document”, an XI, nr. 1 (39)/2008, p.36.

9. Arhivele O.N.C.E., fond Cultul Eroilor,dosar 409/1920, f. 80 bis.

20. Ibidem, f. 107.31. Ibidem, f. 70.42. Coordonate GPS: 430 58’ 36.79’’ N;

260 37’ 26.00’’ E.

In 2008, we commemorate 92 years form the Turtucaiabattle. The author depicts the development of military

operations form 1916 and the measures took in time forputting in place the cemetery from {umen]i, Bulgaria.

{umen]i –– tthe mmemorial oof oover 112.000 hheroes

Monumentul aaflat \\n MMemorialul EEroilor dde lla {{umen]i ((sus) [[i AAleea GGloriei ((jos)

I. Atmosfera care a precedat lupta

Ca urmare la cererea f`cut` Înaltei Por]i la Constantinopolde c`tre deputa]iunea român`, prin care se solicita aprobareaunei constitu]ii în locul Regulamentului Organic, sultanul trimitepe Suleiman Pa[a s` examineze situa]ia la fa]a locului.

Suleiman Pa[a sosi în Bucure[ti la 8 august d.a., înso]it deo gard` de 200 c`l`re]i otomani. La gr`dina lui CostacheCantacuzino de la Capul Podului Mogo[oaiei, unde a descinspentru a-[i pune uniforma de gal`, a fost întâmpinat, în numeleGuvernului, de I[oan] Voinescu, ministrul de externe, apoi deVornicul Capitalei, de reprezentan]ii clerului [i de o nenum`rat`mul]ime de popor, în haine de s`rb`toare [i cu flori în mâini. De

acolo pân` la palatul fostului principe Bibescu, unde i s-apreg`tit re[edin]a, a parcurs str`zile Capitalei în adev`rat triumf.Tunurile bubuiau, mul]imea aclama, arunca flori [i cununi degrâu asupra tr`surii comisarului împ`r`tesc. La barier`,municipalitatea l-a a[teptat cu tradi]ionala pâine [i sare ca pe unsuveran, garda na]ional` forma spalier, 12 bìe]i [i 12 fete încostum ]`r`nesc prezentar` pa[ei pe o pern` cele 22 articoleale Constitu]iei, tip`rite pe m`tase. La palatul de re[edin]` l-aa[teptat Locotenen]a Domneasc`, ministerul [i mitropolitul, iarI[on] Eliade a rostit un discurs omagial de binecuvântare. Pa[aa r`spuns în cuvinte pline de expansiune, c` s-a convins desupunerea [i simpatiile românilor c`tre Înalta Poart`, c` vatrimite chiar în acea zi un curier la Constantinopol pentru ca s`

studii/documente

41document 2008 4 (42)

n fondul de arhiv` creat [i p`strat laServiciul Istoric al Armatei amreg`sit relatarea lui Ion Br`tianu –

prefectul Poli]iei Capitalei – referitoare laun eveniment marcant pentru istoriografiamilitar`, [i nu numai, lupta din DealulSpirii din 13 septembrie 1848.

Consider`m c` este necesar s` nereamintim faptul c`, înc` din 9/21 iunie1848, atunci când a fost citit` Proclama]iade la Izlaz, Armata a fost al`turi demi[carea revolu]ionar`. Prin importan]a ei[i prin impactul social deosebit ea aconstituit o preocupare distinct` pentruliderii acesteia.

„Proclama]iunea revolu]iunii din ]araRomânesc`” 1 decreta, la punctul 11,necesitatea de a înfiin]a „o gguarddiiena]iionall`”.

În Pruncul Român nr. 1 din 12/24iunie 1848 2 se afirma:

„[...] Acum, fra]i români, cu aceea[iîn]elepciune, cu acela[i patriotism care a]iar`tat ieri la 11 iunie, trebuie s` ne purt`m[i de acum înainte; nu e destul c` amdobândit libertatea, trebuie s` ne ar`t`m[i vrednici de dânsa, trebuie s` [tim ap`stra cerescul dar. Ceea ce dar trebuief`cut mai nainte este organiza]ia uneiguardii nna]ionale spre p`strarea lini[tii [ibunei orânduieli. Tot românul î[i va v`rsacu bucurie cea mai dup` urm` pic`tur`de sânge pentru patria sa [i nici o putere

omeneasc` nu ne va putea r`pi ceresculdar ce am dobândit...”.

Obiectivul principal era înt`rireaarmatei permanente, prin înl`turareaelementelor cu atitudine conservatoare [iprin reorganizarea pe baze noi a puteriimilitare a ]`rii.

Ofi]erii care [i-au manifestatadversitatea fa]` de noile idei au fostîndep`rta]i sub diferite formule„slobozirea din slujb` prin demisie...[tergerea din catasti[e pentru lips` deposturi...” 3. Ac]iunea s-a desf`[urate[alonat, în prim` faz` (lunile iunie-iulie)fiind îndep`rta]i ofi]erii cu func]ii der`spundere din armat`, proveni]i sau custagii în armatele altor state, iar în ceade-a doua (lunile iulie-septembrie) s-aextins pân` la cele mai mici grade.

Completarea locurilor celor pleca]i s-af`cut prin avansarea în grad [i în func]ie aunor ofi]eri, subofi]eri [i solda]i care î[idovediser` capacitatea militar` [iata[amentul fa]` de revolu]ie 4.

De[i evenimentele interne [iinterna]ionale ar fi impus-o, a fostmen]inut` aceia[i organizare a for]elorarmate: trupele permanente erauîncadrate în trei regimente de infanterie,trei divizioane de cavalerie, o baterie deartilerie, o companie de pompieri [i trei[alupe canoniere ata[ate pe lângùnit`]ile de grani]`, dislocate pe Dun`re,

iar cele necombatante erau spitalele,muzica [i [colile.

Au fost luate m`suri de înnoire aechip`rii [i aprovizionarii cu armament,muni]ie, alimente [i furaje, deîmbun`t`]ire a instruc]iei, de schimbare atermenilor de specialitate [.a.

Ata[amentul o[tirii fa]` de noileidealuri a fost eviden]iat [i prin textuljur`mântului de credin]` depus la 15/27iunie 1848 în Bucure[ti: „Jur... c` voi ficredincios voin]ei na]iei române,ap`rând-o din toate puterile înpotrivaoric`rui atac [i asuprire; Jur c` nu voilucra niciodat` în contra intereselorna]iei [i c` voi ]ine [i voi ap`ra aceledou`zeci [i unul de puncte decretate depopor, conlucrând dup` putin]` [i jertfindvia]a mea chiar pentru dânsele [i pentruna]ie” 5.

Drapelul na]ional – tricolor ro[u,galben [i albastru – instituit prin primuldecret al Guvernului Provizoriu la 14/26iunie 1848 a fost înmânat ca drapel delupt` al unit`]ilor în zilele de 13/25 [i14/26 septembrie 1848.

Ata[amentul o[tirii fa]` de idealurilerevolu]ionare a fost ilustrat prin eroicarezisten]a a unit`]ilor din Cazarmainfanteriei din Dealul Spirii sprijinite deCompania de pompieri a c`pitanuluiPavel Z`g`nescu.

Ion Br`tianu relateaz`:

NOTE

1. Prof. dr. Constantin Nu]u, lect. dr. Maria Totu,Culegere de texte privind istoria modern` aRomâniei (1848-1878), Universitatea din Bucure[ti,

Facultatea de Istorie, Bucure[ti, 1978, pag. 264.2. Idem, pag. 266.3. Istoria militar` a poporului român, vol. 4,

Editura Militar`, Bucure[ti, 1987, pag. 2814. Idem, pag. 281.5. Idem, pag. 284-285.

File de arhiv`

Lupta de la 13 septembrie 1848 dintre rom#ni [iturci dup` descrierea lui Ion Br`tianu

|

Lumini]a GIURGIUServiciul Istoric al Armatei

arate sultanului sentimentele românilor [i c` crede c` dorin]elena]iunii române vor fi împlinite.

Zilele petrecute de Suleiman Pa[a în Bucure[ti au format uncontinuu lan] de serb`ri [i petreceri. Reprezenta]ie de gal` înTeatrul Na]ional, bal într-o sal` improvizat` la [osea, ilumina]ii,recep]iuni [i audien]e se succedeau una dup` alta. Pa[a eraînvederat pl`cut atins de primirea ce i s-a f`cut [i nu încapeîndoial` c`, dac` ar fi atârnat numai de el, cauza revolu]ionaràr fi triumfat în mod definitiv [i toate reformele anun]ate înProclama]iunea revolu]ionar` ar fi devenit realitate.

La 10 august, Suleiman Pa[a convoc` la Palat o adunare deboieri [i notabili, c`rora le ]inu un discurs, din care înc` o dat`se vede c` el era inspirat de cele mai bune inten]ii [i cudes`vâr[ire câ[tigat de [efii mi[c`rii revolu]ionare. La început,comisarul accentu` c` cele întâmplate la 11 iunie au displ`cutsultanului [i c` el a fost trimis, înso]it de o o[tire, ca s`restabileasc` ordinea legal`. Istorisi apoi, cum a cerutdizolvarea guvernului provizoriu [i cum nu a putut accepta niciLocotenen]a Domneasc` de [ase membri, [i exprim` apoisatisfac]iunea c` na]ia român`, p`truns` de sentimente delealitate c`tre sultan, a ascultat pove]ele lui, [i a alesLocotenen]a Domneasc` de trei membri, pe care el s-a gr`bit ao recunoa[te.

Sf`tui apoi pe to]i cei de fa]` s` recunoasc` actualul guvernal ]`rii [i s` fie asigura]i c` via]a, onoarea [i averea le estegarantat`. Asemenea sf`tui pe to]i cei ce s-au refugiat dinCapital`, s` se reîntoarc` la casele lor [i s` recunoasc` nouastare de lucruri, declarând c` pe to]i aceia care nu vor urmaastfel, îi va considera inamici ai ]`rii [i ai sultanului. Pe urmànun]` c` Deputa]iunea aleas`, la sfatul sù, pentru a prezentasultanului dorin]ele românilor, a plecat la Constantinopol curecomanda]ii de la dânsul [i înso]it` de un ofi]er al sù [i c`sper` c` dorin]ele românilor vor fi împlinite.

Dup` discursul pa[ei, cei prezen]i, între care cei mai mul]ierau revolu]ionari de frunte, dar [i câ]iva boieri care nu erauintra]i în mi[care, subscriser` o declara]ie, c` recunoscLocotenen]a Domneasc` ca guvern legiuit [i se oblig` s` nupricinuiasc` nici cea mai mic` neorânduial`.

II. Politica Rusiei \n Principate

Totul p`rea câ[tigat [i triumful revolu]iei p`rea asigurat [ia[a ar fi fost în adev`r, dac` Rusia nu s-ar fi pus în cale [i dac`Turcia ar fi avut puterea [i spijinul necesar din partea PuterilorEuropene, ca s`-i poat` rezista.

Destinul a voit îns` altfel [i soarta Principatelor Române n-afost dat s` se schimbe înc`. Pe când românii erau în culmeaentuziasmului [i strig`tul „trìasc` libertatea” [i „trìasc`sultanul” r`sunau din toate unghiurile ]`rii, la Constantinopolpolitica ruseasc`, du[man` libert`]ii românilor, era dejabiruitoare, revocarea lui Suleiman Pa[a era hot`rât` [i FuadEfendi, noul comisar al Por]ii în Principatele Române î[i primeainstruc]iunile ca s` restabileasc` cu puterea armelor regimulRegulamentului Organic.

De la începutul mi[c`rii în Principate, Rusia era hot`rât` sìntervin` [i s` restabileasc` regimul regulamentar, care erarezultatul politicii sale orientale, de mai bine de un secolurm`rit` cu consecven]`. Nu putea ea s` renun]e la situa]iace-[i crease în Principate, nici de dragul românilor, nici de fricatinerilor care au început mi[carea [i care nu puteau s` opun`Protectorului de la Nord [i armiilor sale decât entuziasmul lornem`rginit [i, precum le pl`cea lor s` se exprime, „crucea [ievanghelia”. De mirat este numai c` Rusia n-a intervenit maimult, [i a l`sat, mai mult sau mai pu]in impasibil`, carevolu]ionarii s` guverneze ]ara 3 luni de zile întregi.T`r`g`narea aceasta a fost pricinuit`, de o parte de ezitareaRusiei de a interveni imediat, în mod brutal, ceea ce i-ar fi

cauzat pierderea [i ultimului rest de simpatii în Principate.Credea prin urmare c` este mai prudent [i mai diplomatic ca s`for]eze mâna Turciei, ca s` intervin` ea, s` ocupe Principatelemilit`re[te [i s`-i lase ei odiul în`bu[irii ac]iunii de reforme aromânilor, rezervându-[i Rusia rolul de a se prezenta, înmomentul binevenit, ca salvatoare al românilor de sub barbariaturceasc`.

De alt` parte, Rusia avea oarecare temeri c` Puterileapusene se vor pune în cale [i nu vor permite ca ea s` ocupePrincipatele [i s` procead` cu violen]` contra românilor.Aceasta cu atât mai mult, c` Rusia declarase, la izbucnirearevolu]iilor din Apus, c` ea nu se va amesteca în afacerile altorstate. Este adev`rat c`, prin nota sa de la 19 iulie c`trereprezentan]ii Rusiei în strìn`tate, cabinetul din Petersburg s-asilit s` explice Europei, c` pentru ea Principatele Dun`rene nusunt state strìne, ci c` are drepturi de exercitat într-însele, înconformitate cu tratatele încheiate cu Turcia. Dar dreptul sù deProtectorat nu înseamn` c` poate, cu de la sine putere, s`în`bu[e cu armele o mi[care de reforme, ci numai s` intervin`,atunci când românii vor cere-o, pentru a-i ap`ra de violen]eleturce[ti sau cel mult când Turcia s-ar dovedi incapabil` s` pun`cap`t unei anarhii ce ar fi existând. Neputând fi îns` vorba nicide una nici de alta, intrarea o[tirilor ruse[ti în Principate ar fi fostpur [i simplu un act de violen]`, contra c`ruia Puterile apusenear fi putut s` protesteze.

Aceste considera]ii au silit pe Rusia, nu s` renun]e laocuparea Principatelor, ci s` o amâne împreun` cu restabilireaRegulamentului Organic, care era opera ei [i constituia cel maimare succes al ei în politica oriental` pân` în acel moment.

Dar Rusia n-a l`sat nici un moment nefolosit, ca s` prepareocupa]iunea [i s`-[i creeze un pretext plauzibil pentru a o ducela îndeplinire. Când consulul sù general din Principate a plecat,la 13 iunie, din Bucure[ti, împreun` cu comisarul, generalulDuhamel, protestând contra r`sturn`rii vechiului regim, erahot`rât la Neva, c` acel regim trebuie restabilit cu orice pre].

Mijlocul cel mai simplu de a provoca ocupa]iunea ruseascàr fi fost, ca românii singuri s` o cear`. Aceasta a [i f`cut-oinstrumentul servil al Ru[ilor, principele Mihail Sturdza, pentruMoldova, sub cuvânt c` ordinea public` e turburat` de„revoltan]i”. O parte a o[tirilor ruse[ti au intrat în adev`r înMoldova, pe la mijlocul lui iunie, de[i bie]ii „revoltan]i” moldovenierau sau trecu]i peste frontier` de slujitorii Domnului sau închi[iprin m`n`stiri [i „periorisi]i” pe la mo[iile lor, încât nici vorb` nuera c` m`car doi din ei s` se poat` întâlni, necum s` maiturbure ordinea public`.

Alt mijloc de a îndrept`]i intrarea o[tirilor în Principate ar fifost provocarea de v`rs`ri de sânge, dezordine [i anarhie, carear fi dat Rusiei pretextul s` vin` [i s` restabileasc` ordinea.

Spre acest sfâr[it, înc` înainte de izbucnirea mi[c`riirevolu]ionare, comisarul rus Duhamel, sosit cam f`r` veste înBucure[ti [i f`r` s` spun` care-i este misiunea, s-a str`duit, pesub mân`, s` provoace între boieri o mi[care de r`sturnare aprincipelui Bibescu. Dar [efii mi[c`rii de regenerare i-au dejucatintriga, a[a c` r`sturnarea regimului s-a f`cut, dar nu în serviciulplanurilor Rusiei.

De la 11 iunie, agen]ii ru[i n-au contenit a urm`ri acela[iscop: de a provoca turbur`ri care s` justifice intrarea o[tilor înPrincipate. Nu mai încape îndoial` c` atentatul polcovinicilorOdobescu [i Solomon, de la 18 iunie, a fost pus la cale de mâniruse[ti. Dovad` este faptul c`, în aceea[i zi de 18 iunie,Kotzebue, care petrecea la Foc[ani, scrise mitropolitului Neofit laBucure[ti, [tiind desigur c` membrii guvernului provizoriu aveaus` fie aresta]i, s` instituie o caimacamie, dac` principele Bibescuar refuza s` reocupe scaunul domniei. Tot asemenea, nu poatefi îndoial` c` zvonurile r`spândite la 20 iulie despre intrarearu[ilor în ]ar`, care au provocat plecarea membrilor guvernuluiprovizoriu din Bucure[ti, tot de agen]ii ru[i au fost r`spândite.

studii/documente

42 4 (42) 2008 document

Toate silin]ele au fost înc` zadarnice, c`ci afar` desamavolniciile administra]iei lui M. Sturdza în Moldova, nici unfel de act de silniciei, nici o dezordine nu s-a întâmplat nicìeriîn Principate. Trupele ruse[ti intrate în Moldova n-aveau cu cines` lupte, decât cu holera [i cu alte boli care le decimauînfior`tor. Într-un rând se vorbea chiar c` ru[ii vor ie[i [i dinMoldova, sub cuvânt c` ]arul e sup`rat pe ingra]ii de români, c`nu voie[te s` mai aud` de ei [i c`-i abandoneaz` la discre]iaturcilor. Cum îns` de aceast` amenin]are nu se temea nimeni [ila drept vorbind nici nu era de crezut, trupele ruse[ti au r`mastot în Moldova, a[teptând momentul ca s` treac` în ]araRomâneasc`.

Pentru a accelera acest moment, s-au pus toate st`ruin]elela Constantinopol, ca s` înduplece Poarta a reveni asupra celors`vâr[ite în ]ara Româneasc`, a-l dezavua pe Suleiman Pa[a[i a-l înlocui prin alt comisar, care s` restabileasc` în adev`rordinea legal`, adic` Regulamentul Organic.

Nesus]inut` de Puterile apusene care, sau nu vroiau caAnglia, sau nu puteau ca Fran]a [i Germania, s` intre în conflictcu Rusia, având destul de lucru cu cele ce se întâmplau la eleacas` [i de alt` parte nesim]indu-se în stare s` provoace unr`zboi, pentru care nu era preg`tit`, Turcia a cedat în cele dinurm` [i printr-aceasta soarta revolu]iei române a fost hot`rât`.

III. Misiunea lui Fuad Efendi

Înc` din august, va s` zic` pe când veselia general` în urmasucceselor dobândite pe lâng` Suleiman Pa[a era la culme, IonGhica scria din Constantinopol vestind schimbarea întâmplat`în politica turceasc`. Cu prilejul sosirii Deputa]iunii române,trimis` la Constantinopol, la sfatul lui Suleiman Pa[a, ca s`st`ruiasc` pentru recunoa[terea reformelor proclamate derevolu]iune, Titov, ambasadorul rusesc, a prezentat Por]ii o not`,prin care, într-un ton cât se poate de necuviincios, cerea caSuleiman Pa[a, care a l`sat caimacamia în mâinilerevolu]ionarilor, s` fie revocat [i chiar pedepsit, iar Deputa]iuneasosit` s` nu fie primit`, ci membrii ei trata]i ca ni[te studen]i dinParis, care singuri au f`cut toat` turburarea [i pe care îicondamn` to]i oamenii de greutate din ]ara Româneasc`.

El mai cerea ca s` se trimit` alt comisar în Principate, cuinstruc]iuni precise ca s` intre cu armata turceasc` în Bucure[ti,s` declare de nul [i neavenit tot ce s-a întâmplat de la 11 iunieîncoace [i s` restabileasc` ordinea legal` în conformitate cuRegulamentul Organic.

Poarta era într-o grea dilem`. Apelând la sprijinul Angliei [ial Fran]ei, ai c`rei reprezentan]i, sir Stratfort Canning [igeneralul Aupick erau, personal, cei mai binevoitori, atât Turcieicât [i Principatelor Române, a primit r`spuns c` instruc]iunile lornu le permit s` sus]in` Poarta fa]` cu Rusia. A[a stând lucrurile,b`rba]ii de stat turci, în special marele vizir- Re[id Pa[a [iministrul de externe- Ali Pa[a, de[i asigurau pe români de toat`bun`voin]a lor [i-i mângâiau c` într-un viitor nu tocmai dep`rtatdorin]ele lor vor fi împlinite, totu[i pentru moment n-au avutîncotro [i au fost sili]i s` cedeze st`ruin]ele Rusiei. SuleimanPa[a a fost revocat [i înlocuit cu Fuad Efendi, iar Deputa]iunearomân` a trebuit s` se întoarc` în patrie, f`r` de a fost primitòficial de cei în drept [i f`r` s` fi ob]inut ceva din cele promisede Suleiman Pa[a. Printr-o not` oficial` din 19 august,Ministerul de Externe al Turciei a încuno[tin]at Ambasadaruseasc` despre aceasta, adùgând c` Fuad Efendi a primitordin s` înlocuiasc` Locotenen]a Domneasc` printr-uncaimacan, care s` fie numit dintre notabilii ]`rii, care n-au luatparte la revolu]ie [i c` de asemenea to]i func]ionarii implica]i înmi[care vor fi înlocui]i sau destitui]i. Cererea lui Titov ca IonGhica, agentul la Constantinopol al Guvernului revolu]ionar, s`fie expulzat din capitala Turcia, a fost refuzat`. Tot asemeneab`rba]ii conduc`tori ai Imperiului otoman, între care [i noul

comisar Fuad, care a avut aten]iunea de a primi pe membriiDeputa]iunii române trimis` la Constantinopol, în modconfiden]ial, se în]elege, asigurau c` nici o alt` concesiune nuse va mai face Rusiei, [i c` cele f`cute pân` aici s-au f`cut cuscopul de a lua ru[ilor orice pretext ca s` intre în Principate. Eimai promiteau c`, dup` ce se va fi restabilit regimul legal,Regulamentul Organic va fi supus unei minu]ioase revizuiri [ic` toate reformele, care au de scop dezvoltarea economic` aPrincipatelor, vor fi acordate.

În aceast` dispozi]ie [i cu asemenea instruc]iuni, FuadEfendi sose[te la 27 august în Gala]i [i a treia zi pleac` laGiurgiu pentru a înlocui pe Suleiman Pa[a. Acesta înso]it desimpatiile românilor [i de manifesta]iile c`lduroase ale poporuluiadunat la Giurgiu cu zecile de mii, pleac` din ]ar` [i se întoarcela Constantinopol.

La 31 august trupele turce[ti, comandate de Rifaat Pa[a,care pân` atunci st`tuser` lini[tite în Gala]i, trec [i ele în ]araRomâneasc`. La sosirea lor, administratorul de Brìla, DimitrieGolescu, adreseaz` lui Rifaat o scrisoare de protestare, în carearat` c`, dup` ce Locotenen]a Domneasc` a fost recunoscut`de Suleiman Pa[a în numele sultanului, s-ar fi cuvenit ca ea s`fie în[tiin]at` de intrarea armiei turce[ti, ceea ce nu s-a f`cut.Aceasta a fost prima dovad` evident`, c` Fuad Efendi n-aveas` continue fa]` cu românii politica urmat` de Suleiman Pa[a [ic` venirea lui însemneaz` c`derea des`vâr[it` a revolu]iei.

Alt` dovad` [i mai sigur` despre aceasta a fost c`,comisarul rus, generalul Duhamel, care în tot timpul petrecerii în]ar` a lui Suleiman Pa[a s-a ferit de orice atingere cu el, îndat`dup` sosirea lui Fuad la Giurgiu, s-a gr`bit a merge în tab`ra lui,pentru a se în]elege cu dânsul asupra celor ce aveau sùrmeze. Acuma Rusia dicta, iar comisarul [i trupele turce[tin-aveau decât s` execute ceea ce hot`râser` protectorul de laSt. Petersburg.

Sosirea lui Fuad Efendi la Giurgiu, conferin]ele lui Duhamel[i cu Kotzebue, [i [tirile ce aveau despre situa]ia schimbat` laConstantinopol, au produs în Bucure[ti o mare fierbere, atâtîntre revolu]ionari cât [i între oamenii vechiului sistem. Fel de felde zvonuri circulau prin lume: c` revolu]ionarii au hot`rât sùcid` pe to]i regulamenti[tii, care, la rândul lor, pretextând saucrezând c` via]a le este în pericol, înarmau cete de arnù]i [islugi de ale lor, ca s` se apere contra revolu]ionarilor. Guvernul[i în special Ion C. Br`tianu, numit [ef al Poli]iei Capitalei, sesileau în toate chipurile s` lini[teasc` lumea [i s` evite turbur`ri[i v`rs`ri de sânge care sigur ar fi avut de urmare intrarea ru[ilor

studii/documente

43document 2008 4 (42)

Ion C. Br`tianu, unuldintre conduc`torii

Revolu]iei de la 1848[i, ulterior, prim-

ministru al Rom#niei

în ]ar`. Gra]ie publica]iilor [i sfaturilor, dar [i precau]iunilor luatede st`pânire, ordinea public` a putut fi men]inut`, [i afar` deexcese neînsemnate, ca [de exemplu] un atentat cu armacontra lui C. Romanescu, care îns` n-a avut sfâr[it tragic, nus-a întâmplat nimic serios.

Mai grav era îns`, c` nici revolu]ionarii nu erau în]ele[iasupra liniei de conduit` ce aveau s` observe în fa]a situa]ieischimbate. Elementele mai radicale, tinerimea [i milit`rimea,st`ruiau ca s` se fac`, dac` nu o încercare de rezisten]` cuarmele în mân`, cel pu]in o demonstra]ie armat`, prin care s`se dovedeasc` lumii, c` românii sunt hot`râ]i a nu mai primiodat` cu capul regimul Regulamentului Organic. Spre acestsfâr[it aveau s` serveasc` pandurii [i doroban]ii concentra]i, înnum`r de câteva mii de Gheorghe Magheru în Oltenia,Regimentele 1 [i 2 de Infanterie, comandate de coloneii N.Ple[oianu [i Radu Golescu, Divizionul de Cavalerie comandatde maiorul Mavrocordat, precum [i cete de ]`rani, care s-ar fiputut concentra în num`r destul de mare, din care o parte erau,de bine de rù, organiza]i ca grade na]ionale, dar în general nuaveau alte arme, decât un num`r restrâns de pu[ti, în mareparte vechi [i stricate, adunate de pe la particulari, iar restull`nci primitive, coase [i topoare.

Cu asemenea for]e oamenii mai rezonabili nu se puteagândi s` se opun`, nici m`car în chip de demonstra]ie, armateiturce[ti, [i cu atât mai pu]in [i ru[ilor, care, era sigur, la primaciocnire a românilor cu turcii, ar fi trecut [i ei Milcovul. Ace[tiaerau prin urmare de p`rere c` nu trebuie p`r`sit` linia deatitudine de pân` aci, [i orice va face Fuad [i armata turceasc`,comandat` de Omer Pa[a, românii s` nu p`r`seasc` caleapa[nic`. În acela[i sens îi sf`tuiau pe [efii mi[c`rii [ireprezentan]ii din Bucure[ti ai Puterilor strìne. Ei sus]ineau c`românii trebuie s` fie convin[i de bunele inten]ii ale Por]ii c`trePrincipate [i c` nu trebuie s` uite, c` orice act de violen]` aragrava situa]ia în defavorul lor [i ar putea s` aduc` asupra ]`riipericole incalculabile.

În cele din urm` a învins p`rerea aceasta. S-a hot`rât a seprotesta în mod demn [i rezolut contra intr`rii armatei turce[ti în]ar`, contra viol`rii dreptului, garantat prin tratate, alPrincipatelor de a se guverna [i de a-[i da legile care le par maipriincioase pentru regularea afacerilor lor interne, [i a dovedit,prin deputa]iuni numeroase, c` toat` ]ara voie[te reformeleînscrise în Proclama]ia revolu]iei.

Astfel la 1 septembrie plec` o deputa]ie la Giurgiuîns`rcinat` s` predea lui Fuad Efendi o adres` „a poporului ]`riiRomâne[ti”, în care se arat`, c` Regulamentul Organic, impus]`rii de baionetele ruse[ti, este urgisit de toat` lumea [i c`revolu]ia care l-a doborât, a voit prin aceasta s` înt`reasc` înc`[i mai mult ca în trecut leg`turile ]`rii cu Turcia, bazate pe

Capitula]ii [i tratate. Se arat` mai departec` lini[tea cea mai perfect` domne[te în]ar` [i se conjur` comisarul împ`r`tesc s`nu împing` lucrurile la extrem, aruncândpeste ]ar` „doliu, resbel [i m`cel”.

Deputa]ia Bcure[tenilor, la care s-aual`turat mai multe mii de ]`rani din localit`]idintre Bucure[ti [i Giurgiu, dup` ce aasistat la plecarea lui Suleiman, c`ruia i-af`cut ova]iuni c`lduroase, s-a prezentat [ilui Fuad, cu acelea[i strig`te entuziaste:„Trìasc` Sultanul! Trìasc` Constitu]ia!”.Fuad Efendi i-a primit îns` foarte rezervat,[i p`strând o atitudine sever`, a refuzat s`dea r`spuns la adresa ce i s-a înmânat înnumele poporului român, zicând c` are s`vin` la Bucure[ti [i acolo va ar`ta care îieste misiunea [i instruc]iile. Atitudineaaceasta a comisarului turc a m`rit îns` [i

mai mult nelini[tea din Bucure[ti, care [i altcum era destul demare, mai ales în urma unei încerc`ri de revolt` a solda]ilor dingarnizoan`, întâmplat` la 2 septembrie, probabil tot în urmainstiga]iilor agen]ilor ruse[ti. Încercarea a fost îns` potolit`,gra]ie interven]iei calme [i rezolute a generalului Christian Tell,a [efului Poli]iei I.C. Br`tianu [i a altor frunta[i revolu]ionari, darcu toate acestea ea a m`rit precum am zis, spiritul de nelini[te[i de nesiguran]` ce cuprinsese publicul.

III. Arderea Regulamentului Organic

În aceast` atmosfer` de agita]ie [i de enervare, a fost pus`la cale [i a întâmpinat mare r`sunet în masele poporuluidemonstra]ia întâmplat` la 6 septembrie cu ardereaRegulamentului [i a Arhondologiei [i cu d`râmareamonumentului de la Mitropolie în onoarea lui Kisselev [i aRegulamentului Organic. Rapoartele gazetelor contemporane [i„Amintirea lui Ubicini”, publicate în corpul colec]iei 1848, descriucu de am`nuntul aceast` demonstra]ie, a[a c` nu e nevoie sò istorisim [i aici. Nu ne vedem îndemna]i s`-i facem apologia,dar nici nu o putem g`si atât de condamnabil`, cum a fost, [imai continu` înc` a fi prezentat` de unii. Nu se poate nega càceast` demonstra]ie a avut, privit` din vremea noastr`, uncolorit de operet`, mai bine zis de mascarad`; ba a fost, laaparen]`, amestecat` cu o doz` de blasfemie, c`ci s-au trasclopotele la biserici, s-au rostit rug`ciuni [i cânt`ri biserice[ti, depreo]i [i de chiar Mitropolitul, îmbr`cat în od`jdii. Dar cu toateacestea scopul ei n-a fost de loc a lua în b`taie de joc celesfinte, ci pur [i simplu a demonstra, poate într-un chip nu tocmaibine ales, c` poporul nu mai voie[te urgisitul RegulamentulOrganic, cu boieriile [i cu toate nedrept`]ile sale. Dup` ce serenun]ase la o demonstra]ie armat`, era [i greu s` se g`seascàlt` modalitate de a demonstra în contra vechiului regim, a[a c`poporul s` în]eleag` [i s` se p`trund` de ceea ce vede. Fapt ec` mul]imea a luat în serios demonstra]ia, a asistat la ea ca la oadev`rat` înmormântare [i nici prin gând nu i-a trecut c` nuface o treab` în toat` regula.

„Dem Reinen ist alles rein”, zice germanul, iar în cazul defa]` noi putem zice c` poporul din Bucure[ti, evlavios fiind, cumeste pretutindeni poporul român, [i obi[nuit ca în toate ac]iunilevie]ii sale s` intervin` slujba[ii bisericii, n-a v`zut nimicextraordinar în faptul c` [i acestei demonstra]ii i s-a dat uncolorit bisericesc. S` nu uit`m apoi c` la fel s-a procedat în totcursul revolu]iei.

La 9 iunie, la Izlaz, preotul Radu [apc` a inaugurat prinslujb` bisericeasc` izbucnirea revolu]iei [i pe urm` în toatesatele [i ora[ele s-au celebrat sfe[tanii pentru triumfulConstitu]iei. Proclama]ia revolu]ionar` este scris` în stil

studii/documente

44 4 (42) 2008 document

VVeterani ppompieri pparticipan]i lla llupta ddin 113/25 sseptembrie 11848, ddin DDealul SSpirii

bisericesc [i început` cu un citat din Biblie. În aceast` ordine deidei au g`sit [efii mi[c`rii de cuno[tin]` s` sileasc` peMitropolitul Neofit, care numai revolu]ionar nu era, a se pune înfruntea Guvernului Provizoriu. Crucea [i Evanghelia au fostlozinca în toate actele revolu]ionarilor. Toate aceste nu suntdecât o concesiune f`cut` mentalit`]ii [i gradului de cultur` amaselor celor mari ale poporului, în special ale ]`ranilor.

IV. Intrarea turcilor \n Bucure[ti

Fuad Efendi, f`r` a comunica ceva Locotenen]ei Domne[tisau altcuiva, porne[te din Giurgiu cu întreaga armat` aflatàcolo [i sose[te la Sinte[ti, în apropiere de Bucure[ti, unde î[ia[eaz` tab`ra. De aici abia trimite Mitropolitului Neofit, la 10septembrie, o scrisoare, în care arat` c` vine în Capital`, cuordin de la sultan ca s` restabileasc` ordinea legal`. El declar`c` de acum înainte Capitala este pus` sub paza armateiîmp`r`te[ti [i provoac` pe Mitropolit, ca pe „ministrul p`cii”, s`-[i îndemne credincio[ii a intra în legalitate, f`când responsabil`în special mili]ia [i poli]ia de orice dezordine s-ar întâmpla.Mitropolitul este provocat s` publice aceast` scrisoare. El îns`,comunicând-o prin scrisoare oficial` Locotenen]ei Domne[ti aprimit r`spunsul ca Fuad Efendi trebuie s` se adreseze c`treGuvern, care a fost recunoscut de Suliman Pa[a în numelesultanului. Scrisoarea lui Fuad, se în]elege, n-a fost publicat`,decât dup` 13 septembrie, în Buletinul Oficial reap`rut.

Aflând de apropierea turcilor de Bucure[ti, mul]ime mare depopor s-a strâns în Capital` [i a ie[it, nearmat fire[te, întruîntâmpinarea lor. Cum îns` turcii nu s-au pornit din Sinte[ti, înzilele de 11 [i 12 septembrie, poporul a stat [i el nemi[cat pecâmp, sub cerul liber, hot`rât a ie[i în întâmpinarea turcilor, cândvor intra în Capital`, [i a le ar`ta c` Românii sunt credincio[isultanului, dar nu mai primesc nicidecum Regulamentul Organic.

Unul dintre [efii revolu]ionarilor au crezut [i acum, c` esteindicat a opune turcilor o rezisten]` violent`, f`când din piepturile[i bra]ele ]`ranilor un zid de ap`rare, peste care armataotoman` s` nu poat` trece a[a u[or. Chiar [i dintre locotenen]iidomne[ti, generalul Christian Tell pare a fi sus]inut aceast`p`rere, dup` cum rezult` din scrisoarea sa de la 13 septembriec`tre Ion Maiorescu, la Frankfurt. În general îns`, prinstrângerea ]`ranilor nu s-a inten]ionat decât o demonstra]iepa[nic`.

Fuad Efendi se vede c`, informat, poate, sau temându-se c`poporul adunat întru întâmpinarea turcilor ar inten]iona s` seopun` cu for]a intr`rii lor în Capital`, [i voind s` evite o ciocniresângeroas` cu românii, anume a t`r`g`nat pornirea armiei dinSinte[ti, iar când a pornit-o, în 12 septembrie, a f`cut un înconjurdin drumul cel mai direct [i a luat pozi]ie pe în`l]imile de laCotroceni, în partea apusean` a Capitalei. Prin aceast`t`r`g`nare s-a dat timp poporului s` se adune în num`r tot maimare, a[a ca la sosirea turcilor, dup` cum afirm` girantulconsulatului francez Hory, într-un raport al sù, se aflau aduna]ivreo 30.000, dup` al]ii 60.000 [i chiar 200.000 de oameni, darto]i f`r` arme. Guvernul luase anume m`suri [i [eful poli]iei I.Br`tianu d`duse o publica]ie, ca nimenea s` nu fie înarmat laîntâmpinarea ce avea s` se fac` turcilor în momentul intr`rii înBucure[ti. De la Cotroceni Fuad Efendi a trimis, la 13septembrie, o nou` scrisoare Mitropolitului, invitându-l s`mearg` cu boierii [i cu notabilii ]`rii în tab`ra turceasc`, ca sàsculte o comunica]iune a sa despre scopul venirii sale înBucure[ti.

Pe la amiaz` se [i prezentar` în tab`r` to]i frunta[iirevolu]ionari [i reprezentan]ii comer]ului, precum [i numero[iboieri, în frunte cu Mitropolitul, în total cam 200 de persoane,ducând cu ei o nou` adres` a poporului din capital`, în care dinnou se protesta contra restabilirii Regulamentului Organic prinputerea baionetelor [i se accentua alipirea românilor c`tre

Imperiul Otoman. Fuad Efendi, primind deputa]ia, îi citi unpretins Firman, care în realitate nu era decât o scrisoare a sa[prin care se] adresa „Boerilor [i vou` locuitorilor Valahiei detoat` clasa”, care în aceia[i zi s-a tip`rit [i distribuit în Bucure[ti.În aceast` scrisoare el nume[te revolu]ia românilor „o rebeliuneizvorât` din duhul comunismului, declar` Locotenen]aDomneasc` dizolvat` [i nume[te caimacan, pe logof`tuldrept`]ii, Constantin Cantacuzino, iar pe Omer Pa[a,comandantul trupelor turce[ti îl nume[te vremelnice[teguvernator ost`[esc al ora[ului Bucure[ti, punând sub ordinelesale mili]ia [i poli]ia din Capital`.

Membrii deputa]iunii din partida revolu]ionar` începur` s`murmure, ba chiar fiul noului caimacan, Ioan C. Catacuzino,strig` din mul]imea deputa]ilor, „Tat`, nu primi asemenea slujb`!”V`zând spiritele agitate, Fuad provoac` pe cei ce sunt cuRegulamentul s`-l urmeze, iar cei ce sunt pentru reforme s`r`mân`. Urmat de vreo 40 de boieri, Fuad se dep`rt`, iar ceilal]ideputa]i r`ma[i pe loc fur`, la un semnal dat, înconjura]i desolda]i turci [i ]inu]i aresta]i la Cotroceni, pe când armiaturceasc` numaidecât se puse în mi[care [i intr` în Bucure[ti,prin Dealul Spirei, unde erau cazarmele o[tirei române[ti, [i pela Podul de P`mânt (ast`zi Calea Plevnei), unde ar fi a[teptatmul]imea cea mare a poporului. Cu acest prilej s-a comisincontestabil numeroase acte de barbarie din partea solda]ilorturci. Oricât s-a silit Fuad Efendi s` le conteste, provocând acteoficiale din partea noii administra]ii regulamentare, ele suntconfirmate de numero[i martori oculari vrednici de credin]` [i derapoarte consulilor strìni din Bucure[ti. Poporul dezarmat a fostc`lcat de copitele cailor, împuns cu suli]ele [i baionetele,mul]imea de case au fost c`lcate, devastate, femei [i copiimaltrata]i [i uci[i. Mai târziu solda]ii turci au ]inut un adev`ratbâlci, vânzând la pre]uri de nimic, la jidani [i al]i negustori,obiectele jefuite de prin casele cet`]enilor.

Dar ceea ce a dat nota sângeroas` intr`rii în Bucure[ti atrupelor turce[ti, a fost m`celul solda]ilor români la cazarma dinDealul Spirei. Dintr-o neîn]elegere, precum s-a afirmat, dinbarbaria înn`scut` soldatului musulman, mai probabil, în totcazul îns` f`r` nici o necesitate [i f`r` nici o provocare dinpartea solda]ilor români, care st`teau lini[ti]i în curtea caz`rmii,având ordin s` primeasc` pe turci cu onoruri militare, ace[tia i-au atacat cu focuri de pu[ti [i chiar tunuri, omorând [i r`nindmul]ime din ei. Fiind ataca]i, este de la sine în]eles c` [i solda]iiromâni au f`cut uz de arme [i au încercat s`-[i pl`teasc` câtse poate de scump via]a atât de mi[ele[te atacat`. Cudeosebire roata de pompieri, sub comanda c`pitanuluiZ`g`nescu, a avut multe pierderi, dar în acela[i timp a dat [istr`lucite dovezi de curaj [i virtu]i militare. Ei au fost aproapeextermina]i, dar au sigilat revolu]ia româneasc` cu botezul desânge, dovedind lumii c` Românul [tie înc` s` se bat` [i s`moar` pentru patrie. Jertfa lor a fost mare [i tâlh`re[te impus`de trupele turce[ti, dar ea a constituit s`mân]a, din care 30 deani mai târziu a r`s`rit eroismul eroilor de la Plevna.

C` atacul turcilor a fost tâlh`resc, dovede[te faptul,confirmat prin depozi]iile ulterioare ale ofi]erilor p`rta[i înaceast` abominabil` lupt`, c` dup` ce comandantul turcilor aîn]eles gre[eala ce s-a f`cut, [i dup` ce a dat semnalul ca s`înceteze focul, românii s-au supus numaidecât [i, provoca]i s`depun` armele le-au depus f`r` contrazicere [i erau gata s`plece în lini[te în ora[, l`sând cazarma în posesiunea turcilor.Atunci din nou s-a comandat foc trupelor turce[ti [i mul]i dintresolda]ii români dezarma]i au c`zut împu[ca]i din spate, iar restula sc`pat numai cu fuga, risipindu-se prin mahalale.

Documentare

Extras din: „Anul 1848 în Principatele Române. Acte [idocumente”, publicat cu ajutorul Comitetului pentru ridicarea

studii/documente

45document 2008 4 (42)

monumentului lui Ioan C. Br`tianu; tomul IV, pp. 341-344:Ancheta lui Hory, consulul Fran]ei la Bucure[ti în privin]a zilei de13 Septembrie 1848, (copie Acad.), traducere.

I. Ziua de 13/25 Septembrie 1848

Pe la ora 3 f`r` un sfert, trupele turce[ti au început s`defileze în fa]a caz`rmii de infanterie în ordinea urm`toare: unescadron de cavalerie, dou` companii de infanterie, [ase piesede artilerie, restul urma în dezordine.

Escadronul de cavalerie se oprise în curtea palatului ars.Infanteria s-a a[ezat în ambuscad`, în dosul gardului

caz`rmii.Tunurile au fost îndreptate asupra caz`rmii.Trupele române compuse din cinci sute de oameni,

aproximativ, având armele desc`rcate [i fiind orânduite încurtea caz`rmii pe 5 divizioane formate în coloane strânse [iparalele, prezentar` onorurile militare turcilor. Colonelul românneprimind ordin s` evacueze cazarma puse la poart` o paz`format` dintr-un pichet de 20 de oameni cu baionetele la arme.

Un colonel turc, urmat de câ]iva ofi]eri [i un interpret, veniatunci la poart` ca s` intre în vorb` cu colonelul român, RaduGolescu. Martorul care r`m`sese în fruntea companiei sale n-aputut s` aud` ceea ce s-a vorbit, dar a v`zut c` colonelul român[i cea mai mare parte din ofi]erii care erau sub ordinele sale aufost condu[i printre turci.

Dup` pu]in timp, pompierii, în num`r de 120 oameni, pe carecolonelul Golescu d`duse ordin s`-i cheme cu un sfert de ceasînainte de defilarea armatei, ajunser` la cazarm` cu arma înmân`, trecând printre rândurile turcilor care barau drumul.

Atunci, f`r` ca s` se fi ivit cel mai mic gest de provocare dinpartea trupelor române, Turcii deschiseser` foc asupra flanculuistâng al companiei de pompieri, dintre care o mare parte c`zur`pe loc.

În acela[i timp, artileri[tii traser` în cazarm`. Un foc intens,îns` f`r` rezultat, fu îndreptat asupra trupelor de linie pe caremaiorul Greceanu, la începutul atacului, le retr`sese în fundulcur]ii.

Pompierii au rezistat cu energie, dar pierzând mul]i oameni,vreo 30 din ei, urma]i de c`pitanul lor intrar` în cazarm` [i seunir` cu trupele din linie. Din cei 30, [ase c`zur` mor]i înmijlocul cur]ii, în urma r`nilor primite. Al]i 10 erau mai mult saumai pu]in grav r`ni]i.

La primele focuri, maiorul Greceanu p`r`sindu-[i trupele,acestea r`maser` sub comanda c`pitanului Deivos, ale c`ruiordine nu erau ascultate de solda]ii, care risipindu-se tr`geau înaer f`r` nici un rezultat.

Un colonel turc veni atunci la c`pitanul Deivos ca s`-lsomeze s` predea armele, asigurându-l c` pa[a las` trupelorvia]a [i libera ie[ire din cazarm`. Capitularea a fost, primit` dec`pitan [i de cei 200 de solda]i care lep`dar` imediat armele [ipredar` muni]iile.

Restul trupelor comandate de c`pitanul de pompieri M.Z`g`nescu refuz` s` se predea.

C`pitanul Devois [i cei 200 de solda]i ai sì fur` du[i în fa]aunui general turc, care le spuse printr-un interpret, c` erau ierta]i[i c` puteau s` plece, recomandându-le în acela[i timp, s` numai ridice armele împotriva suzeranului lor, sultanul.

Solda]ii pornir` atunci spre ora[. În timpul când coboraudealul, turcii deschiser` foc asupra lor, omorând o bun` partedin ei; restul sc`p` ascunzându-se prin gr`dini.

Aici se termin` depozi]ia martorului care a fost [i el obligat

s` fug`, dar e lucru [tiut c` dup` aceasta turcii au tras lovituride tun timp de o jum`tate de or`, asupra mahalalei Izvor,a[ezat` la poalele dealului, pe care e construit` cazarma, [i c`,în timpul nop]ii s-au r`spândit în aceast` mahala [i au pr`dat,violat [i omorât persoane inofensive.

(Urmeaz` semn`tura)

II. Urmarea zilei de 13/25 Septembrie 1848

În timp ce c`pitanul Devois [i cei 200 de solda]i se îndreptauspre generalul turc, un alt ofi]er a venit s` someze pe solda]iiromâni, care r`m`seser` în cazarm`, s` se predea,promi]ându-le c` vor sc`pa cu via]a [i c` se vor putea întoarcela c`minele lor.

În fa]a unei armate întregi, rezisten]a unei mâni de oameniera imposibil`. C`pitanul pompierilor M. Z`g`nescu, s-a predatîmpreun` cu 40 din tovar`[ii sì. Ceilal]i, n-au vrut s`p`r`seasc` armele [i s-au risipit prin ora[ condu[i desublocotenentul Ioan Pescaru.

În timp ce c`pitanul pompierilor [i cei 40 de oameni ai sìporneau spre a se prezenta generalului turc, încrez`tori încuvântul dat, au fost surprin[i în mijlocul cur]ii de focurile dearm` ale turcilor.

Sublocotenentul Ioan Pescaru, care locuia în Izvor, aproapede cazarm`, [i-a v`zut casa pr`dat` [i pe frumoasa sa sorùcis` de un glonte.

(Urmeaz` semn`tura)

III. Ziua de 13/25 Septembrie 1848

În ziua de luni, 25 septembrie, între 3-4 ceasuri d.a. m`dusei din curiozitate la lag`rul turcesc, a[ezat pe dealulCotroceni. Ajuns aproape de cazarm`, v`zui venind la pas unpluton de l`ncieri turci, care se îndreptau spre vechea cazarm`,ca s` intre în ora[. Acolo, a[teptau restul armatei, care urma s`vin`. Atunci, ap`rur` la frontul turcilor trei tineri români f`ràrme, care voiau s` ajung` la noua cazarm`. Ofi]erul care eraîn fruntea plutonului de l`ncieri, dup` ce som` de câteva ori peunul din tineri, îi aplic` o lovitur` cu latul sabiei pe cap. Tân`rul,înfuriat, îi r`spunse câteva cuvinte [i în momentul în care ofi]erulturc se repezea asupra lui ca s`-l loveasc`, venir` vreo 20 detineri, înarma]i cu pu[ti [i urma]i de corpul de pompieri, compusdin aproximativ 150 oameni. Apropiindu-se la vreo 40 de pa[i deturci, se oprir` strigând „Ura!” În acest moment, ofi]eruldeta[amentului, execut` o întoarcere cu plutonul lui, care fuînlocuit imediat de un alt pluton de infanterie care la rândul lordeschiser` foc asupra românilor f`r` nici o soma]ie prealabil`.Ace[tia ripostar` imediat, un mare num`r de victime c`zur` dinambele p`r]i. Îndat` dup` aceste împu[c`turi, sosir` dou`tunuri, unul înc`rcat cu mitralie [i altul cu ghiule , care tunuritraser` în direc]ia str`zii, care merge de-a lungul zidului exterioral caz`rmii în partea în care se afl` situat` M`n`stireaCotroceni.

Pe aceast` strad`, m` g`seam eu însumi [i v`zui c`zândlâng` mine un neam] [i ceva mai departe, mai multe altepersoane venite ca [i mine din curiozitate [i f`r` arme.

Pericolul iminent m` f`cu s` plec imediat; cu greutateajunsei la domiciliul meu, situat aproape de locul luptei.

(Urmeaz` semn`tura)

studii/documente

46 4 (42) 2008 document

Within the archive fund created and kept by the RomanianHistory Department it has been found the report of Ion

Bratianu, concerning a significant event for military history, thefight from Dealul Spirii, on 13 September 1848.

Archive's lleaves. TThe ffight oon 113 SSeptember 11848 bbetween RRomanians aand TTurks iin IIon BBratianu vview

studii/documente

47document 2008 4 (42)

ogata colec]ie de manunscrise aBibliotecii Academiei Române nedezv`luie surse inedite de

informa]ii [i în domeniul istoriei militare.Printre acestea se afl` un Memoriuprivind organizarea unei flotile moldo-valahe pe Dun`re, elaborat înseptembrie 1857 de locotenentul demarin` francez C. Laurent, documentce s-a p`strat în original, în limbafrancez`, în Arhiva personal` a luiIancu Alecsandri1 [i în copie în cea alui Ion Ghica2.

Autorul a fost unul dintre ofi]eriifrancezi din tab`ra de la Maslac,a[ezat` aproape de Constantinopol,care i-a cunoscut îndeaproape în aniir`zboiului Crimeii (1853-1856) pe IonGhica, Vasile Alecsandri, CostacheNegri, Dimitrie Rallet [.a. personalit`]imarcante ale mi[c`rii de emanciparena]ional` a românilor. În Scrisori c`treVasile Alecsandri, Ion Ghica i-aconsacrat lui Laurent pagini speciale încare aminte[te de clipele pl`cutepetrecute al`turi de el în luptele pentrustârpirea pira]ilor din insulele M`riiEgee (1854), în perioada când I. Ghicaera guvernator al insulei Samos (1854-1859). Laurent „era considerat în toat`marina francez` – m`rturi[e[te IonGhica – ca unul dintre tinerii ofi]eri ceimai capabili [i cu viitor, iubit de to]i câ]iîl cuno[teau. Pentru mine era imagineavie a Fran]ei vesele, plin` de [tiin]` [ide spirit”3.

Reumatismul contractat în timpulasediului Sevastopolului (1855) îi vaînchide lui Laurent str`lucita carier`.Reîntors de pe front, cu s`n`tatea[ubrezit`, i s-a încredin]at în anii 1856-1858 comanda avizoului (vas de r`zboide tonaj mic [i cu vitez` mare – n.r.)pus la dispozi]ia ambasadorului Fran]eila Costantinopol. În aceast` perioad`[i-a stabilit domiciliul în casa lui IonGhica de la Pera, pe care C. Negri [iD. Rallet o transformaser` într-unadev`rat club de dezbateri politice,unde au fost atra[i [i ofi]eri franceziafla]i în capitala Imperiului Otoman4. Totaici l-a întâlnit [i l-a îndr`git Laurent pebardul de la Mirce[ti. „Amici]ia luiLaurent pentru tine [i pentru mine îlf`cuse român – scria I. Ghica în 1884într-acelea[i Scrisori c`tre Vasile

Alecsandri – el studia ziua [i noapteaap`r`rile de la gurile Ebrului [i Taguluipentru c` le credea aplicabile peDun`re”5. A[adar, prin mediul pe care îlfrecventa Laurent era un cunosc`tor alrealit`]ilor române[ti [i al dorin]eiromânilor de constituire a unui statunitar modern. Totodat`, prin rela]iilepe care le între]inea cu Ch.A.Talleyrand-Perigord, comisarul franceztrimis în 1857 în Principatele dun`reneîn cadrul Comisiei de informare aputerilor garante asupra for]ei mi[c`riipentru Unire, cât [i cu E.A. Touvenel,ambasadorul francez de la

Constantinopol, care sprijinea, înnumele Fran]ei, aspira]ia de Unire aromânilor. Laurent va ac]iona înconcordan]` cu interesele de atunci ale]`rii sale. Fran]a lui Napoleon al III-leaa fost singura dintre marile puterieuropene care a promovat unireaMoldovei [i }`rii Române[ti în forurileeuropene, sus]inând-o adesea în fa]aunor împotriviri acerbe [i a avut uneoriun rol decisiv în jocul de putereeuropean pentru garantarea existen]eiunui nucleu de stat românesc.

Din scrierile lui I. Ghica rezult`,evident exagerat, rolul pe care Laurentl-a jucat în 1857 în determinarea luiTouvenel de a impune Por]ii anulareaalegerilor false, antiunioniste pentruAdunarea ad-hoc din Moldova6.

Laurent s-a ar`tat dispus a se puneîn slujba ac]iunii de organizare astatului unitar român, a c`rei constituireo considera inerent` în condi]iileexterne favorabile deschise deCongresul de Pace de la Paris (1856).El aprecia c` printre primele m`suri deconsolidare a viitorului stat na]ionalromân modern trebuiau s` se înscrie

cele referitoare la unificarea [i înt`rireaarmatei. Întreaga ac]iune dereorganizare militar` a PrincipatelorUnite avea un scop exclusiv de ap`rarea integrit`]ii hotarelor [i autonomiei lorinterne, c`ci „armata moldo-valah`,datorit` îns`[i pozi]iei ]`rii, nu poate fidecât o armat` defensiv`”. A[adar,trebuia organizat un sistem de ap`rare[i pentru ca acesta s` fie complet erafiresc ca statul român s` aib` o flotil`puternic` care s` opereze pe Dun`re,cu ajutorul c`reia s`-[i realizeze „ocoast` de fier care s` ]in` pieptîncerc`rii unei invazii strìne”.

Acesta fiind ]elul, ofi]erul de marin`Laurent [i-a expus un plan am`nun]it [iserios documentat pe baza informa]iilorfurnizate de prietenii sì români decreare a unei flotile a Dun`rii [i deasigur`re a securit`]ii frontierelor. Acestplan a intrat în posesia lui I. Ghica [i V.Alecsandri, iar ace[tia l-au înaintatdomnitorului Al.I. Cuza în primele luniale domniei sale, venind astfel [i înîntâmpinarea repetatei dorin]eexprimat` de C. Laurent prietenului sùV. Alecsandri în februarie 1859: „A[ fifoarte mândru de a contribui cu micamea parte pentru a reconstrui [i amunci pentru gloria na]iunii voastre”7.Dar Laurent nu s-a aflat printre membriiMisiunii Militare franceze chemate deCuza la Bucure[ti pentru a sprijinireorganizarea o[tirii (1860). De altfel,fusese între timp reformat [i locuiaizolat [i bolnav undeva în Fran]a, undeva muri în curând. De[i s-ar fi înscrisperfect pe linia politicii militarepromovate de domnitorul Unirii, planullui Laurent nu a fost pus în aplicare.Al.I. Cuza nu a avut nici timpul necesar,dar nici mijloacele materiale care s`-ipermit` restructurarea tuturor armelor.Planul lui Laurent presupuneaîntr-adev`r constituirea unei flotileputernice în stare s` sus]in` o ac]iunearmat`, dar ea ar fi cerut statuluieforturi financiare ce i-ar fi dep`[itposibilit`]ile. Multe dintre ideile expuseîn 1857, cum ar fi achizi]ionarea unornave puternice de lupt`, armarea lor,construirea atelierelor [i porturilor,înfiin]area [colii de marin` [.a. se vorrealiza treptat în armata român`modern`.

1857

Un proiect de organizare a Flotilei Rom#ne

B

Prof. univ. dr. Maria GEORGESCUUniversitatea din Pite[ti

””

””

A[ fi foarte mândrude a contribui cumica mea partepentru a reconstrui [ia munci pentru gloriana]iunii voastre

C. Laurent

Dup` marea epopee militar` care s-a încheiat prin c`dereaSevastopolului, pacea discutat` la Paris a scos în relief c`problema cea mai serioas`, cea mai dificil` era aceea aorganiz`rii Principatelor.

Tratatul de la Paris, asigurând acestor provincii dreptul de ase bucura de vechilor lor privilegii, demonstraz` c` este îninteresul Europei ca ele s` fie temeinic constituite [i caînflorirea lor intern` s` se desf`[oare astfel încât s` le permit`s` devin`, prin ele îns`]i, o barier` destul de puternic` pentru aacoperi Imperiul Otoman în fa]a oric`rei agresiuni dinsprenord.

Unirea for]elor militare ale Moldovei [i }`rii Române[tiofer` un mijloc de a reda acestor interesante provincii lini[teape care nu au mai avut-o de secole, iar crearea unei armate vaîmpiedica într-o bun` zi ca ele s` devin` victima unui cuceritor.

Armata moldo-valah`, datorit` îns`[i pozi]iei ]`rii, nu poatefi decât o armat` defensiv`. Preten]iile ofensive apar]in, de faptnumai aceluia care sim]indu-se cel mai puternic vrea s` fie înm`sur` s` profite de o ocazie favorabil` pentru a ataca, în timpce defensiva este tactica fireasc` a statelor pe care con[tiin]asl`biciunii lor relative le oblig` s` evite lupta [i s` a[tepte, pe unteren studiat, preg`tit dinainte, du[manul care le caut` [iajutoarele de la care sper` protec]ie.

A[adar, este vorba de a organiza în provinciile dun`rene unsistem de ap`rare [i pentru ca acest sistem s` fie complet, estefiresc ca ele s` aib` o marin` destinat` s` opereze pe fluviu.

Ultimul r`zboi a dovedit c` flotele erau auxiliareindispensabile armatelor; ab]inerea sistematic` din parteamarinei du[mane de la orice întâlnire cu escadrile combinateridic` o problem` naval` [i militar` de cea mai mare importan]`.

Tunurile unei flotile cu elice, datorit` tonajului relativ u[or[i mobilit`]ii navelor cu elice care le transport`, sunt întrucâtvaartileria de campanie a marinei. Gurile de foc grele [i puterniceale bateriilor plutitoare, mai lent de manevrat, constituie subtoate aspectele artileria de asediu a marinei.

Puterea ofensiv` a bateriilor plutitoare este cu atât mai marecu cât se potrive[te cu un mod de protec]ie mai eficient pentruoameni [i pentru material, cu procedeele defensive cele maiindicate s` distrug` proiectilele [i s` resping` ori s` opreasc`ghiulelele.

Bateriile amplasate pe plute sunt o varietate de bateriiplutitoare; aceste plute, dup` cum le indic` numele, prezint` [imai pu]in` priz` la ghiulelele du[mane; dar lipsa total` a unorcalit`]i nautice, încetineala [i dificultatea locomo]iei pe care lecomport` restrâng considerabil folosirea [i limiteaz` aplicarealor la bararea unui fluviu, de exemplu.

În timpul r`zboiului puterilor occidentale [i Turcieiîmpotriva Rusiei s-a putut aprecia eficacitatea canonierelor, iarbombardamentul de la Kinburn [i Sweaborg a confirmatsuficient ceea ce se putea a[tepta de la aceste nave [i înprincipal de la bateriile plutitoare, pe arm`tura c`rora ghiulelelel`sau o adâncitur` de abia câ]iva milimetri.

Se în]elege, sub numele de flotil`, un anumit num`r de navecu un pescaj slab; dar oricare ar fi num`rul de nave din care secompune, se în]elege c` o asemenea for]` nu este de natur` s`dispute cu alte nave [i fregate suveranitatea pe ocean.

Pozi]ia geografic` a Principatelor, acest centru de greutateal lumii, dup` cum a spus-o domnul Talleyrand, nu le permite sàib` alt` for]` naval` decât o flotil`; aceast` for]` va fi suficient`pentru a le proteja în fa]a celor dou` mari puteri vecine [i pentrua pune Imperiul Otoman la ad`postul unei lovituri nea[teptatedin partea ru[ilor.

Anexarea Bolgradului la Moldova permite s` se realizeze unplan de ap`rare împotriva oric`rei invazii, iar prezen]a uneiflotile la Gala]i asigur` succesul ap`r`rii.

În caz de atac armata moldo-vlah`, stabilit` în tab`r`fortificat` [i sus]inut` de flotil`, ar avea toate [ansele s` rezisteunei invazii [i ar oferi puterilor occidentale timpul necesarpentru a-i veni în ajutor.

Constituirea unei for]e navale capabile s` opreasc` trecereanavelor inamice sau destinate s` protejeze ac]iunile decercetare pe malurile Dun`rii este deci o necesitate urgent`.

Flotila statului moldo-valah ar trebui s` fie compus`:1. Din canoniere cu aburi, care la nevoie s` poat` transporta

trupe de tiraliori; bastingajele acestor bastimente vor fi dintabl`, supus` la proba glon]ului [i crenelate pentru a u[uratragerea, punând omul la ad`post.

2. Din baterii plutitoare capabile s` distrug` lucr`rile defortifica]ie pasager` [i, în fine, din baterii amplasate pe plute,pentru a bara la nevoie fluviul.

Constituirea unei flotile, oricare ar fi de altfel num`rul [ifelul bastimentelor care o compun, presupune dou` p`r]i binedistincte: personalul [[i] materialul.

La începutul acestei ac]iuni materialul în ceea ce prive[teconstruc]ia de nave se va procura, mai economic, de pe[antierele puterilor maritime din Europa. Aceasta nu înseamn`c` nu va trebui s` se gr`beasc` cu ie[irea din acest fel dedependen]` financiar`, creând ateliere de construc]ie [i derepara]ie [i bazine în m`sur` s` primeasc` navele deteriorate,fie în urma avariilor de pe mare, fie de pe urma b`t`liilor.

Crearea [antierelor de construc]ie este consecin]a fireasc` aresurselor în lemn care abund` în ]ar`, mai ales pe malul dreptal Dun`rii.

Muncitorii necesari ar fi cu u[urin]` g`si]i în ]ar`; ar fisuficient de a-i împ`r]i pe categorii sub conducerea unorsubofi]eri buni, [efi de atelier.

Crearea personalului ofer` mai multe greut`]i. Marinarulpropriu-zis nu se formeaz` ca un soldat; nascuntur nautae8

reprezint` o categorie de oameni aparte; n`scu]i între cer [i ap`,în vase de pescuit, unde, ca s` zicem a[a, au supt laptele asprual furtunilor; fii, ca s` spunem a[a, ai elementului pe care [idatorit` c`ruia trìesc, ei sunt devreme deprin[i cu exigen]elemeseriei. Dar, în cazul navelor cu abur, experien]a marinaruluieste de mai mic` necesitate. De abia dac` este chemat s` fac`câteva manevre de vel` foarte semnificative [i pentru care estesuficient` cea mai mediocr` aptitutine.

Cu un mic contingent de marinari destina]i s` îndeplineasc`func]iile cele mai dificile [i adùgând echipajului marinari-tunari [i marinari-pu[ca[i s-ar putea deci echipa de la început unanume num`r de nave.

Este vorba, în consecin]`, de a se recruta trei categorii demarinari: marinari propriu-zi[i, matelo]i; marinari-tunari;marinari-pu[ca[i.

Recrutarea marinarilor propriu-zi[i se va face din categoriapescarilor; acestora li se va aplica legea claselor stabilit` deColbert [i care a fost atât de fecund` încât în 1681 Fran]a puteas` opun` du[manilor sì convin[i pân` la 198 bastimente der`zboi, în timp ce cu câ]iva ani înainte ea conta de abia pe 50.

Marinarii-tunari ar putea fi ale[i din contingentul derecrutare, având o talie de cel pu]in 1,70 m, aceast` statur` fiindnecesar` în vederea unei bune manevr`ri a pieselor de artileriede calibru mare; ace[ti oameni ar putea primi instruc]ianecesar` pentru a deveni [efi de tun [i servan]i. Dup` examenli s-ar elibera un brevet care, pe bastimentele statului, le va dadreptul la un supliment de sold`.

Marinarii-pu[ca[i ar putea primi aceea[i preg`tire ca [ivân`torii pede[tri, ar putea fi înarma]i cu carabine cu tij` [i arputea înv`]a în plus manevrarea pânzelor [i a tunului. Ei arputea s` îndeplineasc` func]iile de al 2-lea, al 3-lea [i al 4-leaservant.

studii/documente

48 4 (42) 2008 document

Memoriu privind organizarea unei flotile moldo-valahe pe Dun`re

Instituirea unui corp de ofi]eri chema]i s` comandepersonalul [i materialul despre care este vorba constitue scopulcapital, ramura cea mai delicat` [i cea mai rodnic` a problemeide care ne ocup`m. Preg`tirea militar` a ofi]erilor de marin`cuprinde o mul]ime de cuno[tin]e practice a c`ror teorie trebuies` fie mai întâi studiat` cu cea mai mare grij`. Condus` prost,cea mai frumoas` ma[in` de r`zboi este compromis`. Ofi]eriidestoinici pot s` scoat` ceva bun din materialul cel maimediocru, din echipajul cel mai pu]in exersat. Crearea unei[coli speciale de marin`, un fel de pepinier` de tineri destina]is` devin` ofi]eri este deci un lucru esen]ial [i ca o cheie de boltà edificiului. Numai o astfel de ini]iativ` poate s` introduc` înarm` o disciplin` uniform`, privind nu numai regulile deserviciu [i comportarea fiec`ruia, dar [i institu]iile, organiza]iile[i spiritul de corp.

Este în obiceiurile [i caracterul unei na]iuni ca s` cautemijloacele de a stabili [i de a respecta disciplina; educa]ia ofer`mijloace mai eficiente decât teroarea [i pedepsele; la popoarelecivilizate, garan]ii cei mai siguri ai disciplinei sunt cultulonoarei, credin]a în valoarea jur`mintelor, cultul drapelului,amorul propriu individual înnobilat de mândria na]ional`.

A ini]ia tineretul atât în privin]a îndatoririlor fa]` decomandament, cât [i a drepturilor acestuia fa]` de el, a le ar`tapartea moral` a func]iilor lor, a ridica în ochii lor superioritatealor oficial` la în`l]imea unei sarcini de suflet, a s`di în ei toatecalit`]ile care impun respect înseamn` a crea dintr-o reunire adisciplinei [i spiritului de corp acea for]` real` a armatelor.

Existen]a unei ]`ri este evident legat` de aceea afrontierelor sale; ceea ce nu înseamn` c` trebuie s` sedisperseze mijloacele proprii de ap`rare, pe toate punctele defrontier`, pentru a forma un fel de cordon.

Pe lâng` cvasi posibilitatea sa, un astfel de sistem ar puteas` devin` nefast. A voi s` acoperi totul înseamn` a descoperirelativ locurile vulnerabile sau acelea a c`ror p`strare prezint`mai mult` importan]`. Este mai avantajos s`-]i ]ii for]ele reunitesau în m`sur` de a se reuni în mod spontan [i de a face caap`rarea s` consiste din ocuparea anumitor puncte speciale;c`ci succesul depinde în principal de concentrarea for]elor [i deac]iunea maselor.

Planul de ap`rare ar putea s` consiste deci, presupunând oarmat` de 60.000 oameni, din stabilirea a dou` tabere fortificatede câte 30.000 de oameni, una la Bolgrad, alta la Gala]i.

Dac` o armat` ar invada provinciile de pe mare, ea nu arputea s` treac` Dun`rea din cauza pozi]iilorde la Gala]i [i Bolgrad. Dac`, din contr`, oarmat` coborând din nord ar traversaprovinciile pentru a trece Dun`rea pe laSilistra, deplasând 20.000 de oameni de laBolgrad la Gala]i, s-ar dispune de o armat`de 50.000 de oameni gata s` opereze asupraspatelui armatei invadatoare [i s`-i taie, lanevoie, retragere.

Bararea fluviului este o consecin]àbsolut necesar` a acestui plan de ap`rare,c`ci în cazul în care agresiunea ar avea locde pe mare, nu s-ar încerca declan[area eidecât dac` expedi]ia ar fi sus]inut` decanoniere. Rezisten]a cea mai eficient` arfi, în acest caz, aceea care ar rezulta dininstalarea de baterii amplasate pe plute [ide baterii plutitoare.

În 1829, atunci când ru[ii s-au decis sàsedieze Silistra ei au vrut mai întâi s`stabileasc` leg`tura între cele dou` maluriale Dun`rii. Ei construiser` în acest scopun pod de plute care trebuia, la momentuloportun, s` fie amplasat în fa]a fort`re]ei.

Turcii aveau o mic` flotil` la Rusciuc, dar ne[tiind s` profite deea, ei au fost în mod constant respin[i cu pierderi [i podul a fostinstalat sub ochii lor. În acest timp, flotila rus` ocupând pozi]iaparaliza toate mi[c`rile flotilei turce[ti.

În 1831, contraamiralul Roussin, îns`rcinat s`-l nimiceasc`pe regele Don Miguel a for]at, printr-o manevr` mai degrabàbil` decât îndr`znea]`, gurile Tagului.

Focurile încruci[ate ale bateriilor [i ale forturilor au fostneputincioase, dar fluviul nu ar fi putut fi trecut dac` vasele ar fiavut de luptat contra unei estacade (baraj) de baterii plutitoare[i baterii amplasate pe plute.

În lupta dispropor]ionat` pe care americanii au sus]inut-oîmpotriva englezilor în 1812, c`rui fapt s-a datorat succesul lor?Abilit`]ii canionierelor lor, exactit`]ii [i promtitudinii tirului lor.

Crearea unei flotile fiind recunoscut` ca absolut necesar`,trebuie s` te gânde[ti la mijloacele de a forma, în timpul cel maiscurt, posibil oameni în stare s` strâng` o vel`, s` trag` un focde tun sau de pu[c`.

Ace[ti oameni pot fi ale[i din contingentul de recrutare, cucondi]ia ca ei s` fie forma]i prin exerci]ii de gimnastic` [itragere cu armele de foc.

Gimnastica, atunci când nu se abuzeaz` de ea, dezvolt` multfor]a oamenilor înc` de tineri; exerci]iile de scrim` cu baionetale place, le dezvolt` încrederea în arma lor [i abilitatea de a seservi de ea.

Instruc]ia tragerii poate s` se reduc` la un num`r mic demi[c`ri simple [i în]elese bine, a c`ror practicare este de ajunspentru a pune solda]ii în situa]ia de a aprecia distan]ele, de a seservi de în`l]`tor, de a trage din toate pozi]iile, în picioare,culca]i, în genunchi, în sfâr[it de a fi în m`sur` s` ac]ioneze întoate formele de teren.

Manevrarea velelor nu este decât o problem` de obi[nuin]`,o dexteritate, un exerci]iu mecanic a c`rui suple]e [iîndr`zneal` fac aproape toate paralele.

Aceste preocup`ri de detaliu acordate instruc]iei echipajelor[i a marinarului, în special, au un scop, al c`rui importan]` esteimens`, adic` de a face fiecare nav` a flotilei canoniere saubaterie flotant` s` fie în stare de a întâlni cu avantaj, cu toate[ansele posibile de succes, un bastiment de acela[i rang [i deaceea[i for]`.

Conteaz` mai pu]in a face mult decât a face bine; este binea pune mai pu]in pre] pe num`rul de nave care pot fi armate,decât pe modul în care fiecare în parte sau toate împreun` vor

studii/documente

49document 2008 4 (42)

Ofi]eri ai Marinei Militare Rom#ne pe nava Rom#nia, prima nav` militar` fluvial` rom#neascàc]ionat` prin for]a aburului. A fost lansat` la ap` la 2/14 august 1864

putea s` se comporte în lupt` sau pe mare.Mii de detalii concur` la buna organizare a unei nave [i rolul

subofi]erilor în aceast` privin]` este de prim` importan]`.Aceast` clas` a subofi]erilor constitue într-adev`r o autoritateintermediar`, indispensabil` între marinar [i ofi]er.

}inuta, disciplina de pe o nav` depind în principal desubofi]eri. Este important, deci, de a-i lega de func]iile lor prinavantaje substan]iale. Acesta este mijlocul de a câ[tiga [i de ap`stra oameni devota]i care consacrându-[i via]a serviciului ar fiplasa]i admirabil între state majore [i echipaje, pentru a primide la unii [i de a comunica celorlal]i spiritul de corp [i disciplinaacestei leg`turi de onoare care îi aproprie pe membrii acelea[iarme pentru a face din ei o mare familie.

Constituirea unei marine este o serioas` chestiune de bani;este important deci ca institu]ii bune s` garanteze ]`rii, care s`le asigure cheltuiala, o for]` real`, o achizi]ie avantajoas`, înpropor]ie cu sacrificiile care se impun.

Or, adev`rata for]` a unei flote const` în organizarea [i înspiritul cu care [tii s-o animi.

În istorie, flotilele au jucat un rol mai mult decât serios.Flotila olandez` a amiralului Verhnell a dat între Escaut [iOstende lupte str`lucite, [i, în ciuda pierderii a câtorva [alupe,a z`d`rnicit eforturile englezilor [i a redat marinarilor Olandeiîncrederea pe care o pierduser`.

În vremurile de glorie ale primului Imperiu, Fran]a,înarmat` cu flotila din Boulogne, nu a[tepta decât momentulprielnic pentru a se angaja într-o lupt` corp la corp cu un rivalprotejat de maree în cre[tere. Atunci, ca [i în timpul lui Carolcel Mare, Boulogne devenise centrul for]elor maritime aleFran]ei, care î[i reunea toate unit`]ile în fa]a Angliei.

De la Anvers la Bazonne, peste dou` mii nave u[oare sau[alupe fuseser` construite [i printr-o amplasare compact` aliniilor lor, au f`cut ca aceste coaste maritime s` capetedenumirea de coast` de fier.

Acesta ar fi scopul pe care mi l-a[ propune creând o flotil` aDun`rii. Mai modest` decât flotila din Boulogne, ea nu ar aveaalt` preten]ie decât aceea de a oferi ]`rii mijlocul de ap`rarecare i se potrive[te, pentru a-i face, altfel spus, o coast` de fiercare s` ]in` piept încerc`rii unei invazii strìne.

A valorifica resursele locale, a le stimula [i a le utilizadezvoltarea, a sprijini materialul care ar rezulta din aceasta,bazându-m` pe un personal energic [i capabil, a încadra totulîntr-o bun` administra]ie, a completa în felul acesta printr-ofor]` maritim` adecvat` ]`rii valoarea defensiv` a armatei deuscat, acesta ar fi rezultatul pe care a[ dori s`-l ating dac` mi-arfi acordat` onoarea de a fi ales pentru a îndeplini o astfel demisiune.

Compunerea unei flotile de Dun`re

Material, cheltuieli aproximativePatru [alupe u[oare – putând s` transporte 60 oameni [i un

obuzier de 0,16 cu alimente pentru 15 zile; cu elice 150.000 f.Patru canoniere – de mare vitez` purtând 2 piese de 30 ce

pivot; cu elice 800.000 f.Patru baterii-plutitoare – transportând fiecare 20 de piese,

de 50, cu fundurile plate [i c`ptu[ite cu fier; cu elice 1.200.000 f.Patru baterii amplasate pe plute – transportând 10 piese de

30 lungime cu blindaj [i c`ptu[ite 1.000.000 f.Patru bombarde – fiecare cu câte 2 mortiere de 0,27; cu

elice 800.000 f.Un avizo de lemn – cu o for]` de 120 cai putere, cu un

deplasament redus, transportând 6 obuziere de 0,12 de bronz300.000 f.

Un avizo de fier, bastingaje blindate – de mare vitez` cu o for]`de 100 cai putere f`r` [i crenelate artilerie cu alice 180.000 f.

TOTAL = 4.430.000

Cheltuiala ridicându-se la suma de aproximativ 4 milioane [ijum`tate, ar putea s` fie repartizat` pe ani. S-ar combina în acestcaz construc]iile cu instruirea [i recrutarea contingentului demarinari, astfel încât, presupun c` în patru ani bastimenteleconstruite ar g`si echipajele gata instruite pentru a le arma pem`sur` ce ar ie[i din [antiere sau din arsenale.

Compunerea personaluluiOfi]eri• Ofi]er general, comandant [ef – 1;• C`pitani de vas (r. I) – 4;• C`pitani de fregat` (r. II) – 8;• Locotenen]i de vas (r. I) – 150; • Elevi, în func]ie de necesit`]ile serviciului, num`rul lor va

fi stabilit în fiecare anTotal = 163

Subofi]eri• Prim maistru mecanic – 1;• Prim maistru dulgher – 1;• Prim maistru fierar – 1;• Prim maistru armurier – 1;• Prim maistru c`l`f`tuitor – 1;• Prim maistru de manevrare – 1;• Prim maistru de timonieri – 1;Total = 7Personalul ofi]eresc se bazeaz` pe structura statelor majore

a celor 22 de nave ale flotilei [i pe cea a statului major alportului.

Primul maistru mecanic ar supraveghea atelierele derepara]ii [i ar fi în special îns`rcinat cu între]inerea ma[inilorbastimentelor flotilei.

Mai[tri de profesie ar avea fiecare conducerea unui atelier.

Contingentul maritimPresupunând o flotil` de 22 bastimente, num`rul necesar de

oameni atât pentru formarea echipajelor cât [i pentru serviciulîn port, ateliere, alimente etc. este de 4000, astfel repartiza]i:

• muncitori ma[ini[ti (fochi[ti) – 800;• port [i alimente – 200;• marinari propriu-zi[i – 100;• marinari-tunari – 1.400;• marinari-pu[ca[i – 1.500;Total = 4.000Aplicarea legii claselor la marinarii propriu-zi[i ar limita

recrutarea anual` la aproximativ 33 oameni care s-ar g`si cuu[urin]` printre pescari.

Uvrierii ar fi aceia care ar prezenta interes s` fie p`stra]i maimult timp în serviciu.

Durata serviciului, în general, urmând s` fie de 6 ani,recrutarea în total nu ar dep`[i anual cifra de 700 oameni.

Înfiin]area [colii de marin`{coala ar fi stabilit` pe uscat la Gala]i.Vârsta fixat` pentru candida]i ar fi de 14 ani cel pu]in [i de

17 ani cel mult la 1 ianuarie al anului în care ei s-ar prezenta.Un program hot`rât dinainte ar fixa gradul de instruc]ie pe

care tinerii ar trebui s`-l dovedeasc` pentru a fi admi[i în [coal`.Înv`]`mântul ar urm`ri: teoria [i practica.Înv`]`mântul teoretic ar cuprinde toate [tiin]ele referitoare

la naviga]ie, la istorie etc.Înv`]`mântul practic ar cuprinde exerci]ii din toate armele;

exerci]iul de manevrare s-ar face pe o arborad` preg`tit` înacest scop într-una din cur]ile stabilimentului. Celelalteexerci]ii, cum ar fi vâslirea, manevrarea ambarca]iunilor s-arface cu [alupe preg`tite ad-hoc.

Durata cursurilor ar fi de doi ani.

studii/documente

50 4 (42) 2008 document

Primul an, pentru formarea cadrelor de ofi]eri; s-ar puteafavoriza admiterea celor mai bune elemente, supunându-le laexamene trimestriale.

{coala de subofi]eri{coala ar fi stabilit` pe uscat la Gala]i.Vârsta fixat` pentru candida]i ar fi de 22 ani cel mai mult.

Înv`]`mântul urmând s` fie, esen]ialmente, practic, nu se vorcere decât pu]ine cuno[tin]e pentru admitere. Se va puneaccentul de preferin]` pe o bun` ]inut`, moralitate [i inteligen]àle candidatului.

S-ar forma subofi]eri de toate profesiile.Înv`]`mântul ar cuprinde în principal exerci]ii practice,

disciplina, între]inerea navelor, serviciul interior etc.Durata cursurilor ar fi de un an.La sfâr[itul fiec`rui an elevii care ar lua examenul de

absolvire ar fi trecu]i, în ordinea meritului, pe o list` care le-arconferi în cadrul corpului un rang pentru drepturile deavansare.

În primul an s-ar putea selecta printre elevii cei maiinteligen]i, subofi]eri a c`ror educa]ie s-ar des`vâr[i pebastimentele flotilei.

Portul [i ateliereleO comisie compus` din ofi]eri din toate armele, din

ingineri, hidrografi, constructori ar determina cel mai bunpunct pentru stabilirea portului. Acest port ar trebui s` fie laad`post de vreun bombardament [i s` aib` adâncimeanecesar` pentru crearea de bazine [i de cale de construc]ie.

Constituirea atelierelor fiind o lucrare ce necesit` r`bdare[i în consecin]`, timp, va fi suficient s` aib` un utilaj complet [ibuni [efi de ateliere, care vor alege dintre oamenii cei maiinteligen]`, mai întâi uvrieri de profesie [i în al doilea rând,oameni dornici s` lucreze.

Ace[ti oameni, repartiza]i pe profesie, vor lua numele deuvrieri de stat [i, în func]ie de nevoile serviciului, vor firepartiza]i pe bastimentele flotei.

Marinari tunariMarinarii tunari ar fi ale[i dintre oamenii cei mai robu[ti

din contingentul de recrutare. Instruirea lor ar fi condus` deofi]eri de marin` [i ar urm`ri în principal teoria [i mânuireatunului.

Ei ar urma un curs teoretic de tragere cu tunul, împ`r]it pelec]ii.

În fiecare zi ar executa pe poligonul stabilit în acest scoptrageri cu ghiulele [i exerci]ii de îndemânare cum ar fimontarea [i demontarea unei piese.

La fiecare trei luni, oamenii primei clase de instruire ar fisupu[i unui examen în fa]a unui juriu compus din ofi]eri.

Aceia care ar dovedi o instruire suficient` ar primi unbrevet de [ef de tun, care le-ar asigura pe bastimentele flotileiun supliment de sold`.

Ei ar purta ca semn distinctiv un galon simplu de lân` pefiecare mânec`.

Marinari pu[ca[iDup` ce s-ar alege din rândul contingentului uvrierii [i

marinarii tunari, restul oamenilor ar fi preg`ti]i în cadrulcompaniilor comandate de locotenen]i de vas.

Ace[ti oameni nu ar urma s` primeasc` instruc]ie teoretic`;ei ar putea, dup` voia lor, s` urmeze înv`]`mântul regimentarcare va fi facultativ.

Instruc]ia lor practic` va cuprinde în special tragerea [iexerci]iul cu carabina, gimnastica, manevrarea velelor, ainstrumentului de m`surat adâncimea, a ambarca]iunilor,exerci]iul cu pu[ca.

Ca semn distinctiv marinarii-pu[ca[i ale[i vor purta oancor` brodat` din bumbac albastru pe fiecare mânec` amantalei sau pe c`ma[`.

Insigna de onoare i-ar distinge pe cei mai buni tr`g`tori.

Administra]ia, hrana, aprovizionarea, serviciul sanitarAdministra]ia general` a serviciului flotilei va fi dirijat` de

un comisar [ef al serviciului administrativ care ar centraliza totce este relativ la material [i personal; el ar fi responsabil detoate cheltuielile privitoare la construc]ia navelor, între]inerealor, hrana, îmbr`c`mintea [i solda echipajelor.

Administra]ia ar fi împ`r]it` pe birouri.Un comisar furnizor ar asigura administrarea în mod

deosebit a hranei zilnice [i de campanie, ca [i aprovizionareacu material a Arsenalului.

Totu[i, acest comisar-furnizor ar fi subordonat [efuluiserviciului administrativ care ar avea drept de control.

Serviciul sanitar ar fi organizat de un medic principal avândsub ordine elevi-chirurgi care ar fi îmbarca]i la nevoie pebastimentele flotilei.

RezumatÎn proiectul de organizare pe care l-am expus m-am ab]inut

de a intra în planuri de detaliu care nu s-ar putea de altfel fixadefinitiv decât în m`sura în care ar fi cunoscute inten]iileguvernului moldo-valah.

Sunt totu[i gata s` dau toate detaliile de organizare a[colilor de marin`, precum [i s` supun guvernului planuri denave care ar fi apreciate ca fiind absolut necesare pentruformarea echipajelor ca [i pentru poli]ia fluvial`.

studii/documente

51document 2008 4 (42)

NOTE

1. Biblioteca Academiei Române, Mss.rom. 5743, Arhiva Iancu Alecsandri, p. 19-33.

2. Ibidem, Mss. Arhiva Ion Ghica, Acte VII.3. Ion Ghica, Scrisori c`tre Vasile

Alecsandri, Editura pentru literatur`,

Bucure[ti, 1967, p. 224.4. Ibidem, p. 224-225; Vasile Alecsandri,

Proz`, Editura pentru literatur`, Bucure[ti,1967, p. 477.

5. Ion Ghica, op.cit., p. 230.

6. Ibidem.7. Scrisori c`tre Vasile Alecsandri.

Documente Literare, Ed. Minerva, 1978, p.263.

8. Cei ce sunt n`scu]i marinari.

The document is an original manuscript, in French, keptwithin the Romanian Academy library. Analysing the UnitedPrincipalities' geographic position, Captain C. Laurentdeemed that the sole solution would have been the setting upof a powerful Danube fleet, with a defensive mission.

Unfortunately, the officer was not included among themembers of the French Military Mission called by Al.I. Cuza,for establishing of a modern army, but many of his ideas wereput in practice in the following decades.

1857. AA pproject oof oorganising tthe RRomanian FFleet

a 30 octombrie 1944, Comandamentul General al Etapelortransmitea prefec]ilor jude]elor din Transilvania de Nord oinstruc]iune special`, cu caracter secret, privind statutul

teritoriului cedat de statul român Ungariei în urma dictatului de laViena din 30 august 1940. Prefec]ilor din aceste jude]e li seaducea la cuno[tin]` c` „pân` la instalarea Înaltului Comisarpentru administrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei, potrivitÎnaltului decret 1996/1944, ComandamentulGeneral al Etapelor exercit` [i administra]iaasupra teritoriilor redobândite, precum [ifaptul c` de la 25 octombrie 1944, toateautorit`]ile administrative române[ti, intrau însubordinea Comandamentului General alEtapelor, care avea re[edin]a provizorie laSibiu.

Prin aceast` m`sur` se încercareinstaurarea administra]iei române[ti înîntreaga Transilvanie, proces anevoios,deoarece alia]ii (în realitate, ocupan]ii)sovietici inten]ionau, a[a cum au [i f`cutulterior, s` foloseasc` reintegrarea norduluiTransilvaniei în teritoriul na]ional drept mijlocde [antaj pentru instaurarea unui guvern pro-sovietic înRomânia. Pe de alt` parte, faptul c` guvernul condus degeneralul Constantin S`n`tescu – guvern compus în majoritatedin militari [i în care Partidul Comunist din România erareprezentat doar de Lucre]iu P`tr`[canu – desemnase în func]iade Înalt Comisar pentru teritoriile eliberate din Transilvania peIonel Popp, membru marcant al Partidului Na]ional }`r`nesc,constituia un semnal de alarm` pentru sovietici, care nu doreauo revenire a partidelor a[a-zise „istorice” (na]ional-]`r`nist [ina]ional-liberal) la rolurile de prim` importan]` pe scena politic`pe care le avuseser` înainte de r`zboi1.

În acest scop, sovieticii încurajau formarea de administra]iilocale ad-hoc, compuse în num`r covâr[itor din etnici maghiari,care, în speran]a men]inerii status-quo-ului teritorial cel pu]inpân` la viitoarea conferin]` de pace, afi[au convingericomuniste, chiar dac` mul]i dintre ei, conform documentelorvremii, slujiser` cu râvn` regimul horthyst.

Printre obiectivele avute în vedere de ComandamentuluiGeneral al Etapelor, condus în acea perioad` de generalul dedivizie Olimpiu Stavrat, fost guvernator militar al Basarabiei înanii 1943-1944, se aflau:

• completarea locurilor de primari la comunele urbane [irurale;

• intensificarea [i accelerarea la maximum a lucr`riloragricole de ar`turi [i îns`mân]`ri care se mai puteau executapân` la venirea iernii;

• repararea [i între]inerea în perfect` stare a tuturorcomunica]iilor principale, drumurilor na]ionale [i jude]ene;

• m`suri pentru hr`nirea [i aprovizionarea popula]iei;• m`suri în vederea prevenirii apari]iei epidemiilor.De asemenea, erau prev`zute m`suri pentru „raporturi loiale

[i corecte” cu comandamentele [i unit`]ile aliate sovietice dinzona fiec`rui jude] de pe raza comandamentului, precum [im`suri pentru „executarea la timp [i în cele mai bune condi]ii” aobliga]iilor impuse statului român prin prevederile Conven]iei dearmisti]iu din 12 septembrie 1944.

În scopul realiz`rii acestor obiective se cerea prefec]ilor s`întocmeasc`, pân` la data de 15 noiembrie 1944, „o statistic`

exact` asupra tuturor posibilit`]ilor,resurselor [i necesit`]ilor jude]ului” cu datedin domeniile administrativ (inclusiv unrecens`m#nt al popula]iei din fiecare jude],pe grupe de vârst`, sex [i origine etnic`),financiar, economic, transporturi [itelecomunica]ii, s`n`tate [i educa]ie etc.

Pentru ducerea la îndeplinire a acestorsarcini, într-o instruc]iune emis` în aceea[i zi,Comandamentul General al Etapelor decideaformarea a patru echipe, compuse, fiecare,dintr-un ofi]er de stat major [i doi delega]icivili, reprezentan]i ai guvernului. Acesteechipe trebuiau s` str`bat` câte 3 jude]epentru a se informa asupra „st`rilor din

[fiecare] jude], a posibilit`]ilor [i nevoilor, în toate domeniile deactivitate”, s` solicite prefec]ilor „o dare de seam` complet` [idocumentat` asupra situa]iei din jude] în toate domeniileautorit`]ilor administrative [i cu propuneri de solu]ionare agreut`]ilor întâmpinate”. Ulterior, la întoarcere, echipele trimise înteritoriu trebuiau s` întocmeasc` la rândul lor o dare de seam`complet` asupra celor constatate.

Conform prevederilor Conven]iei de armisti]iu româno-sovietice din 12 septembrie 1944, administra]ia româneasc` înTransilvania de Nord putea fi reinstalat` în zonele aflate la 50-100 km în spatele liniei frontului (art. 17), pe m`sur` ce acestaavansa spre vest, iar „Transilvania (sau cea mai mare parte a ei)”urma s` fie retrocedat` statului român (art. 19). Cu toateacestea, la 11 noiembrie 1944, Comisia Aliat` (Sovietic`) deControl a impus retragerea administra]iei române[ti dinTransilvania de Nord, prerogativele acesteia fiind preluate dearmata sovietic`2.

Dup` instalarea, la presiunile Moscovei, a guvernului PetruGroza, la 6 martie 1945, autorit`]ile sovietice au permisreintroducerea administra]iei române[ti în Transilvania la 9martie 1945, retrocedarea definitiv` a acestui teritoriu românescfiind realizat` de jure prin Tratatul de pace de la Paris, pe careRomânia l-a semnat la 10 februarie 19473.

studii/documente

52 4 (42) 2008 document

Octombrie 1944

Comandamentul General al Etapelorpreia administra]ia Transilvaniei eliberate

Lucian DR~GHICIServiciul Istoric al Armatei

””

””

ComandamentulGeneral alEtapelor exercitaadministra]iaasupra teritoriilorrom#ne[tiredobândite

L

NOTE

1. Dr. Ion Alexandrescu, The administration of the liberatedterritory, în Romania in World War II 1941-1945, Publishing HouseSylvi s.r.l., Bucharest, 1997, p. 336.

2. Ibidem, p. 337.3. Dinu. C. Giurescu, România în al doilea r`zboi mondial, Editura

All, Bucure[ti, 1999, p. 286.

Comandamentul General al Etapelor Stat Major Sec]ia [a] III-a SECRET

Nr. 30.2151944, octombrie 30

C`tre Dl. Prefect al jude]ului ...

INSTRUC}IUNE SPECIAL~

Potrivit Înaltului Decret Regal nr. 1.996 din 24 octombrie 1944,publicat în Monitorul Oficial nr. 247 din 25 octombrie 1944 [i înexecutarea dispozi]iilor acestui Înalt Decret, cu onoare se faccunoscute urm`toarele:

Teritoriul „Transilvania eliberat`”, constituind regiuneaarmatelor de opera]ii, intr` sub autoritatea comandamentuluiGeneral al Etapelor, care ia în subordine, pe lâng` autorit`]ilemilitare, [i stabilimentele, întreprinderile militare sau militarizateaflate pe acest teritoriu.

De asemeni, pân` la instalarea Înaltului Comisar pentruadministrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei, potrivitÎnaltului Decret 1996/1944, Comandantul General al Etapelorexercit` [i administra]ia asupra teritoriilor redobândite.

Cu începere de la 25 octombrie 1944, dvs. [i toate autorit`]ileadministrative, în]elegându-se [i serviciile exterioare aleDepartamentelor, intra]i în subordinele Comandantului Generalal Etapelor, cu re[edin]a – în prezent la Sibiu – Oficiul Po[talMilitar nr. 918.

În executarea Înaltului Decret 1996/1944, se dispunurm`toarele:

1) Prefectura va dirija, controla [i r`spunde de toate lucr`rileautorit`]ilor civile de pe teritoriul jude]ului.

Prefectul trebuie s` cunoasc`, dirijeze [i controleze toatelucr`rile tuturor autorit`]ilor civile care lucreaz` în limiteleteritoriale ale jude]ului, exercitând aceste atribu]ii atât în bazaLegii administrative [i a Decretului-Lege nr. 2983 din 5 octombrie1942, cât [i în virtutea prezentului ordin al ComandantuluiGeneral al Etapelor, dat în baza drepturilor [i obliga]iilor conferiteacestui comandament prin decretul 1996/1944 referitor laadministrarea „Transilvaniei eliberate”.

Prin toat` activitatea depus`, organele administrative trebuies` tind` la unificarea Comandamentului Administrativ îninteriorul jude]ului, în cadrul m`surilor dispuse de acestComandament, pentru a ajunge la un Comandament UnicAdministrativ în toat` zona eliberat` a Transilvaniei.

2) Toate autorit`]ile vor lucra numai în teren, r`mânând calucr`rile de birou s` se rezolve în orele de lucru suplimentare.

3) Pân` la noi dispozi]ii, toat` aten]ia [i toate sfor]`rile vor fiîndreptate în urm`toarele direc]ii:

a) completarea locurilor de primari la comunele urbane [irurale [i instalarea tuturor autorit`]ilor civile;

b) intensificarea [i accelerarea la maxim a lucr`rilor agricolede ar`turi [i îns`mân]`ri, ce se mai pot executa pân` la venireaiernii;

c) repararea [i între]inerea a tuturor comunica]iilor principale,drumuri na]ionale [i jude]ene;

d) m`suri pentru hr`nirea [i aprovizionarea popula]iei,prefec]ii trebuind s` cunoasc` nevoile de hran` ale popula]ieicivile, ca [i celelalte nevoi, luând m`suri de satisfacere cuposibilit`]ile existen]e în jude]. În raport cu necesit`]ile ce nu potfi satisf`cute, în cadrul jude]ului se vor face cereri acestuicomandament;

e) m`suri pentru o bun` s`n`tate public`, depunându-se toat`grija [i tot interesul în acest scop;

f) grij` [i m`suri pentru raporturi locale [i corecte cucomandamentele [i unit`]ile militare sovietice din zona jude]ului;

g) satisfacerea cererilor [i necesit`]ilor trupelor operative;

h) m`suri pentru executarea la timp [i în cele mai bunecondi]ii a sarcinilor [i obliga]iilor decurgând din Conven]ia dearmisti]iu, repartizate spre executare fiec`rui jude] de c`treorganele centrale competente ale guvernului.

4) Pentru a cunoa[te cât mai bine realit`]ile fiec`rui jude], seva întocmi [i înainta acestui Comandament, prin curier, pân` la 15noiembrie crt., o statistic` exact` asupra tuturor posibilit`]ilor,resurselor [i necesit`]ilor jude]ului dup` cum urmeaz`:

a) Administrativ:• organizarea administrativ` a jude]ului, cu împ`r]irea pe pl`[i

[i comune;• situa]ia personalului administrativ, cu ar`tarea personalului

prezent [i a celui necesar;• statistica popula]iei din jude], pe na]ionalit`]i, sexe, vârste [i

grupe [de vârst`]: 0-6; 7-12; 13-19; 20-64; 65 [i peste 65 de ani.

b) Finan]e: • personal financiar existent în jude];• situa]ia aplic`rii decretului privind m`surile financiare în

Ardealul eliberat.

c)Agricultura• situa]ia îns`mân]`rilor la zi, pe categorii de îns`mân]`ri [i

suprafa]a ce mai este de îns`mân]at pân` la venirea iernii [i înprim`var`;

• situa]ia furajelor la zi;• ancheta agricol`, întocmit` potrivit modelului Ministerului

Agriculturii [i Domeniilor, ar`tându-se în principiu suprafa]aarabil` jude]ului, situa]ia inventarului agricol viu, situa]iainventarului mort, situa]ia semin]elor, situa]ia bra]elor de munc`;

• personalul agricol sosit în zona jude]ului.

d) Economia na]ional`:• tabelul industriilor din zoana jude]ului (se în]eleg [i

brut`riile);Pentru fiecare industrie se va ar`ta:• unde se g`se[te;• capacitatea;• starea în care se afl`,• dac` lucreaz` în prezent;• materii prime [i fabricate în depozitul industriei;• existentul în subzisten]e de tot felul: cereale, vite, legume

etc. existente în depozite [i la locuitori;

studii/documente

53document 2008 4 (42)

Comandamentul Diviziei 9 Infanterie la Carei,\n primele ore dup` eliberarea ora[ului (25 octombrie 1944)

• necesit`]ile de consum ale locuitorilor pân` la noua recolt`;• depozite de tot felul existente în jude]e;• institu]ii economice [i personal sosit în zon`.

e) Zootehnie • situa]ia statistic` a animalelor, pe categorii de animale [i

categorii de folosin]`: de pr`sil`, munc` [i tìere; • existentul [i necesit`]ile de furaje;• institu]ii [i personal zootehnic sosite în zona jude]ului.

f) Lucr`ri publice:• starea de viabilitate a drumurilor na]ionale, jude]ene [i

comunale din jude];• idem, pentru poduri , ar`tându-se [i capacitatea lor;• ma[ini rutiere existente în jude];• cariere de piatr`;• batalioane de drumuri existente în jude];• institu]ii [i personal al M.L.P. [Ministerul Lucr`rilor Publice

– n.n.] existente în jude].

g) Silvicultura:• situa]ia cantit`]ilor de lemne de lucru [i foc afl`toare: în

p`duri (tìate), în depozite intermediare, în incinta fabricilor decherestea [i în g`ri, pe naturi de proprietari: Stat, persoanejuridice (ob[ti, composesorate, comune etc.) [i particulari;

• posibilit`]ile de aprovizionare cu lemne de foc a popula]iei [iautorit`]ilor;

• institu]ii [i personal zilnic prezent la posturi;• fabricilor de cherestea [i a cìlor ferate silvice [sic!] etc.,

starea lor actual`.

h) S`n`tate public`:• spitalele existente în jude], capacitatea lor, starea [i

utilizarea lor actual`;• idem: dispensare, depozite sanitare, farmacii [i alte institu]ii

sanitare;• situa]ia bolilor contagioase din jude];• personal sanitar existent în jude].

i) Educa]ia na]ional`:• [coli existente pe teritoriul jude]ului [i starea lor, precum [i

întrebuin]area actual`;• statistica copiilor de [coal`, curs primar [i secundar;

• personal didactic sosit în jude].

j) C.F.R.:• Linii [i g`ri C.F.R. în jude];• Starea liniilor C.F.R;• Personal C.F.R. în jude].

l) S.A.R.T.:• Linii telefonice în jude], starea lor [i

modul de întrebuin]are;• Leg`turile telefonice ale jude]ului;• Personal S.A.R.T. sosit în jude].

m) Linii telefonice P.T.T. [i telegraficeîn jude] cu starea lor [i modul deîntrebuin]are;

• Personal.

n) C.A.M.: • Depozite cu produse ce apar]in în

organiza]ia româneasc` C.A.M.;• Personal C.A.M.

o) B.N.R.:• institu]ii [i personal B.N.R. sosit în jude].Documentarea prev`zut` sub punctul 4, literele a-o, se va

întocmi pe data de 15 noiembrie crt. În grafice, scheme, h`r]i [itabele numerice, cu o scurt` dare de seam`.

H`r]ile la scara 1/200.000.La fiecare capitol (litera a, b, c etc.) se vor ar`ta necesit`]ile [i

greut`]ile întâmpinate [i se vor face propuneri. Ulterior,documentarea prev`zut` la punctul 4 se va înainta prin curier, la[zilele de] 1 [i 15 al fiec`rei luni.

5) În cadrul acestor directive [i a celor ce se vor da ulterior,binevoi]i a lua m`suri pentru:

• executarea la timp [i integral a dispozi]iilor de se dau;• a face din organele administrative [i cele exterioare ale

Departamentelor, organe active [i productiv, cu tragere de inim`[i tot sufletul pentru institu]ie, armat` [i nevoile popula]iei.

6) Pentru primul contact cu dvs. se deleg` din parteaComandamentului General al Etapelor, d-nii. [lips` în text] caîmputernici]i ai Comandamentului pentru informare [i pentru a v`da verbal rela]ii suplimentare.

Prin delega]ii Comandamentului, binevoi]i a ne înaintarapoarte detaliate asupra st`rilor din jude] [i nevoilor, cupropuneri de satisfacere.

7) Se confirm` primirea prezentelor instruc]iuni [i seraporteaz` imediat m`surile de executare luate.

Comandant general al etapelor General de divizie/ss/ O. Stavrat

[ef de stat-majorGeneral/ss/ Gh. V. Mosiu

Comunicat d-lor prefec]i ai jude]elor:Odorhei, Ciuc, Trei Scaune, N`sùd, Mure[, Cluj, Some[,Maramure[, Bihor, S`laj, Satu Mare

31 octombrie 1944Prezenta copie este conform cu originalul

Sub[ef de stat-majorColonel I. Vartic

Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola F II. 2.1710,c. 381-387

studii/documente

54 4 (42) 2008 document

Parad` militar` la Carei, \n cadrul festivit`]ilor prilejuite de \mplinirea a cincizeci de ani de la eliberarea Transilvaniei (octombrie 1994)

studii/documente

55document 2008 4 (42)

Aspecte privind retragereatrupelor sovietice din Rom#nia

Manuel ST~NESCUServiciul Istoric al Armatei

a mai bine de 60 de ani de laocuparea României de c`treArmata Ro[ie, momentul ne apare

ca unul cu o puternic` înc`rc`tur`simbolic`. F`r` bra]ul ei armat, UniuneaSovietic` nu [i-ar fi putut impunesistemul politic ale c`rui urm`ri sunt, [iazi, [ocant de vizibile.

Dup` semnarea Conven]iei deArmisti]iu, la Moscova, la 12 septembrie1944, care la articolul 3 prevedeacantonarea Armatei Ro[ii pe teritoriulRomâniei pentru necesit`]i militare,opinia public` româneasc` nutreasperan]a c` sfâr[itul r`zboiului va aducecu sine plecarea trupelor sovietice, alec`ror abuzuri neîntrerupte erausemnalate inclusiv de autorit`]i. În iunie1945, Marele Stat Major al ArmateiRomâne a f`cut numeroase demersuripentru a evita men]inerea ocupa]iei [idup` încheierea ostilit`]ilor.Argumentând c` trupele sta]ionate înRomânia asigurau leg`tura cu unit`]ileArmatei Ro[ii amplasate în EuropaCentral`, Uniunea Sovietic` a continuats` men]in` aproximativ 500.000 desolda]i pe teritoriul ]`rii noastre. Înrealitate, prin România trecea cea mailung` rut` de leg`tur` cu Austria:Unghen i -Pa[can i -Ad jud-Oradea-Budapesta-Viena, cu o lungime de 1.300km, pu]in utilizat`.

În memoriile sale, referitor lamomentul retragerii trupelor sovietice dinRomânia, Nikita Hru[ciov vorbe[te deconsiderente de ordin economic(sus]inând c` men]inerea unei divizii peteritorii strìne costa de 2 ori mai mult) [ide motive politice, argumentând c` adorit s` dovedeasc` occidentuluitrìnicia „lag`rului socialist”, cât [i faptulc` drumul spre comunism reprezint`voin]a sincer` a popoarelor „aliate”,nefiind o consecin]` a prezen]ei trupelorsovietice pe teritoriul lor. De[iistoriografia româneasc` are tendin]a dea corela plecarea sovieticilor doar cuabilitatea politic` [i voin]a expres` aliderilor de la Bucure[ti, lucrurile au avutun aspect infinit mai complex, retragereatrupelor sovietice fiind doar consecin]aunor mut`ri mult mai ample [i de lung`durat` în culisele R`zboiului Rece.

În 1946, alia]ii occidentali au propus

sovieticilor negocieri asupra retrageriitrupelor de ocupa]ie, dar la vremeaaceea Uniunea Sovietic` nu areac]ionat. Aderarea la N.A.T.O. aGermaniei Federale a modificat îns`planurile sovietice. Moscova areac]ionat, oferind guvernului Austrieiperspectiva încheierii unui tratat de statcare prevedea retragerea tuturor

trupelor de ocupa]ie din aceast` ]ar`.Tratatul a fost semnat la 15 mai 1955, laViena, Parlamentul austriac optândpentru statutul de neutralitate al ]`rii,trupele aliate fiind retrase pân` lasfâr[itul anului. Cu o zi înainte (14 mai1955) fusese semnat, în capitalaPoloniei, Pactul de la Var[ovia. Dup`în`bu[irea revolu]iei din Ungaria, în1956, de c`tre trupele sovietice – [i cusprijinul necondi]ionat al autorit`]ilor dela Bucure[ti – se punea problema ce seva întâmpla cu trupele sta]ionate înRomânia care, în urma semn`riiTratatului de stat cu Austria, î[ipierduser` [i bruma de legitimitate pebaza c`reia sta]ionau de 14 ani.

Documentele pe care le prezent`mcititorilor no[tri demonstreaz` c`plecarea trupelor sovietice a fostminu]ios preg`tit`. Nimic nu a fostpierdut din vedere: seri festive, mar[uri[i toasturi. Presa [i radioul urmau s`publice [i s` transmit` materiale despresemnifica]ia politic` intern` [iinterna]ional` a acestei decizii, despreajutorul acordat de U.R.S.S. laeliberarea României, despre prietenia [i

fr`]ia de arme româno-sovietic`,reportaje de la mitingurile de desp`r]ire,declara]ii ale unor personalit`]i [i„oameni ai muncii”. În cluburile [icol]urile ro[ii din întreprinderi (care erauspa]ii dedicate activit`]ii de agita]ie [ipropagand`), în c`minele culturale de lasate, în [colile din regiunile unde seaflau trupe sovietice [i în toate unit`]ilemilitare, cu ajutorul Asocia]iei Românepentru Strângerea Leg`turilor cuUniunea Sovietic` (ARLUS) au fostprogramate conferin]e pe teme comune,aflate [i în aten]ia presei. În ceea ceprive[te orarul plec`rilor, trupelesovietice au p`r`sit România în maimulte etape, în intervalul iulie-august,dup` un plan care prevedea [i cele maimici detalii. „Armata prieten`” se aflaîncartiruit` în jude]ele Brìla, Gala]i,Vrancea, Ialomi]a, Constan]a, Arad [iTimi[, fie în ora[ele de re[edin]`, fie înpreajma unor obiective militare (deexemplu în unit`]ile de pe lângàerodromurile militare de la Boboc,Ianca [i Alexeni). Plecarea s-a f`cut înmai multe etape, cu trenuri speciale,dup` programul Direc]iei TransporturiMilitare din Ministerul For]elor Armateale R.P.R. Sovieticii au p`r`sit Româniaprin punctele de frontier` Ungheni, Reni[i Curtici.

Din studiul documentelor remarc`m[i organizarea, dup` un calendar stabilitîn func]ie de data plec`rii, a unor „seriale prieteniei”, la care trebuiau s`participe ofi]eri sovietici [i români, cufamiliile. Cu acest prilej urmau a se ofericadouri din partea so]iilor de ofi]eriromâni pentru consoartele militarilorsovietici. Programul unor astfel de serifestive se întindea pe mai multe ore [icuprindea de la momente oficiale(precum intonarea imnului de stat sautoasturi pentru „unitatea indisolubil`dintre partidele comuniste [imuncitore[ti, în frunte cu P.C.U.S.”)pân` la dansuri dup` muzic` popular`româneasc` [i ruseasc` ori partide devolei, popice, fotbal [i [ah. Ofi]eriisovietici „cu merite deosebite” au fostdecora]i cu ordinele RPR „Ap`rareapatriei” [i „Steaua Republicii”. Întregulpersonal civil [i militar din unit`]ileArmatei Sovietice sta]ionate în România

L

””

””

De[i istoriografiarom#neasc` aretendin]a de a corelaplecarea sovieticilordoar cu abilitateapolitic` [i voin]aexpres` a liderilor dela Bucure[ti, lucrurileau avut un aspectinfinit mai complex

IV.Probleme legate de retragerea trupelor sovietice din

R.P.R.

Pe baza aprob`rii Comitetului Politic Consultativ al statelormembre ale Tratatului de la Var[ovia de prietenie, colaborare [iasisten]` mutual`, în viitorul apropiat se vor retrage din R.P.R.trupele sovietice.

Acest eveniment va constitui un prilej de cald` manifestare aprieteniei dintre poporul român [i popoarele Uniunii Sovietice, adragostei pentru armata sovietic` eliberatoarea ]`rii noastre, unprilej de înt`rire [i mai mult a fr`]iei de arme româno-sovietice.

Pentru asigurarea plec`rii trupelor sovietice [i folosireaacestui eveniment ca un prilej de înt`rire a prieteniei româno-sovietice, rezult` luarea urm`toarelor m`suri mai (sic!)principale:

1) Organizarea [i desf`[urarea unei largi munci politice înleg`tur` cu plecarea trupelor sovietice.

În acest scop presa, radioul vor publica [i transmite pe toat`perioada materiale cu privire la semnifica]ia politic` intern` [iinterna]ional` a acestui act; ajutorul dat de armata sovietic` îneliberarea României; ajutorul acordat de U.R.S.S. în construireasocialismului în R.P.R.; lupta Uniunii Sovietice pentrudestinderea încord`rii în rela]iile interna]ionale [i ap`rarea p`cii;prietenia [i fr`]ia de arme româno-sovietice. De asemenea, pebaza acestor teme cu ajutorul organiza]iilor A.R.L.U.S. se vor]ine conferin]e [i referate la cluburile [i col]urile ro[ii din

întreprinderi, în c`minele culturale de la sate, în [coli [i unit`]imilitare.

În garnizoanele în care sunt trupe sovietice se vor desf`[uraactivit`]i comune ca: întâlniri între militarii români [i sovietici,întâlniri [i reuniuni între familiile ofi]erilor români [i sovietici.

Cu ocazia desf`[ur`rii activit`]ilor comune se vor înmânadaruri individuale [i colective militarilor sovietici.

În garnizoanele Bucure[ti, Timi[oara [i Gala]i, prin grijaMinistrului Protocolului de Stat [i pre[edin]ii Sfaturilor populareregionale se vor organiza mese comune la care vor fi invita]iconduc`torii de partid [i de stat, generali [i ofi]eri din armataR.P.R. [i membrii ai Corpului Diplomatic.

La plecarea trupelor din garnizoanele de re[edin]`, peparcurs în sta]iile C.F.R. mai (sic!) principale [i la punctele defrontier` se vor organiza diferite activit`]i (mitinguri,întâmpinarea e[aloanelor mai (sic!) principale) la care vorparticipa conduc`tori de partid [i de stat, oameni ai muncii,militari, pionieri, etc.

Împreun` cu Ministerul Înv`]`mântului [i Culturii se vapreg`ti un jurnal cinematografic de actualitate cu aspecte de laactivit`]i comune ce se vor desf`[ura de c`tre unit`]ile for]elorarmate [i organele locale de partid [i de stat cu ocazia plec`riitrupelor sovietice.

2) Organizarea prelu`rii bunurilor de]inute de trupelesovietice

Ministerul For]elor Armate împreun` cu ComandamentulTrupelor Sovietice va stabili eviden]a [i preluarea bunurilor(caz`rmi, poligoane, tancodroame, autodroame, precum [i amaterialelor pentru repara]ii [i între]inere aferente). În raport denoua dislocare a unit`]ilor for]elor armate se va reexaminanecesarul, urmând ca o parte din bunurile preluate s` fie predateîn circuitul economic [i la dispozi]ia organelor locale.

Am luat m`suri pentru revizuirea planului de investi]ii [irepara]ii capitale necesare pentru caz`rmile [i localurile de]inutede trupele sovietice [i în raport de noua destina]ie a acestora seva da în circuitul economic fondurile [i materialele disponibile.

De comun acord cu Comandamentul trupelor sovietice vomstabili modalitatea de preluare a aerodroamelor, depozitelor,transmisiunilor telefono-telegrafice, dup` care se va stabilidestina]ia lor.

Împreun` cu Comitetul de Stat al Planific`rii [i Ministerul deFinan]e se va reexamina planul de asigurare material` a trupelorsovietice, a prevederilor bugetare [i se va întocmi acte delichidare a cheltuielilor efectuate în leg`tur` cu trupele sovietice.

3) Asigurarea transportului trupelor sovietice pân` lafrontier` [i a transbord`rii

Pe baza planului de transport ce se va întocmi de c`treComandamentul sovietic, Marele Stat Major împreun` cuministerul de resort, în raport de capacitatea de transport [i aposibilit`]ilor materialului rulant va asigura executarea la timp aacestuia. M.F.A. va acorda tot ajutorul necesar trupelor sovieticela îmbarcare, pe timpul transportului [i la transbordare.

studii/documente

56 4 (42) 2008 document

a primit Medalia „Eliberarea de sub jugulfascist”.

În Bucure[ti s-a organizat o recep]iela Casa Central` a Armatei, la care auparticipat înalte oficialit`]i române,generali [i ofi]eri din conducerea trupelorsovietice, generali [i ofi]eri din armataromân`, membrii ai corpului diplomatic,delega]ii ale „oamenilor muncii”, pionieri,utemi[ti. Procedeul a fost asem`n`tor înora[ele Gala]i, Timi[oara [i Constan]a,la mitingurile din ziua plec`rii luândîntotdeauna cuvântul un reprezentant al

„conducerii de partid [i de stat”.Bunòar`, la Gala]i a luat cuvântul ChivuStoica, pre[edintele Consiliului deMini[tri.

Un alt aspect deosebit de interesantpe care îl remarc`m în primul documentprezentat mai jos este cel legat deasocierea retragerii trupelor sovietice cucel al reorganiz`rii Armatei. Mai concret,acest prim document reprezint` alpatrulea [i ultim capitol dintr-un ampluraport (nr. PR/00151 din 31 mai 1958)intitulat Documentare privind

restructurarea For]elor Armate aleR.P.R., în cadrul c`ruia primul capitol eradedicat reducerii efectivelor, al doileareprezenta o situa]ie centralizatoare cuplanul de cheltuieli, iar al treilea sereferea la problemele de cadre. Omi[care abil` ce demonstra, odat` înplus, dorin]a autorit`]ilor de a continua„construc]ia socialismului” f`r`„beneficul” aport al „marelui prieten” dela R`s`rit.

Aici [i \n paginile urm`toare, imagini de la plecarea trupelor sovietice

4) Asigurarea securit`]ii opera]iunilorlegate de plecarea trupelor sovietice

Împreun` cu Ministerul AfacerilorInterne vom lua m`suri de asigurare asecurit`]ii e[aloanelor, din garnizoanele dere[edin]` pân` la ie[irea din ]ar`.

Pentru rezolvarea acestor probleme s-aconstituit o comisie central` subconducerea adjunctului Ministrului For]elorArmate general-locotenent Floca Arhip dincare fac parte: un reprezentant din parteaC.C. al P.M.R., un reprezentant al Direc]ieitreburilor Consiliului de Mini[tri, delega]idin partea C.S.P., Ministerului de Finan]e,Ministerului Transportului [iTelecomunica]iilor [i 2 ofi]eri superiori dinM.F.A.

De asemenea se vor constitui câte osubcomisie pentru regiunile: Constan]a,Timi[oara [i Gala]i care se vor ocupa cucoordonarea activit`]ilor mai sus ar`tate.Din aceste comisii fac parte ofi]eri dindiferite sectoare de activitate ale M.F.A. [ireprezentan]i ai comitetelor regionale de partid [i a sfaturilorpopulare regionale.

Surs`: Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola II 8.1719,cd. 115-117.

MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R.DIREC}IA SUPERIOAR~ POLITIC~

MINISTRULUI FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R.

RAPORTNr. P.P. 019041 din 19.08.1958

Raporteaz`: Adjunctul Ministrului For]elor Armate – Gl. lt.Floca Arhip

Pentru îndeplinirea prevederilor planului de m`suri înleg`tur` cu plecarea trupelor sovietice din R.P.R., propunurm`toarele cadouri care vor fi înmânate comandan]ilor de mariunit`]i, unit`]i [i osta[ilor sovietici:

1. Pentru Comandamentul Armatei, 4 complete (din parteaMinistrului For]elor Armate).

• Album de piele – despre Armata Republicii PopulareRomâne;

• Discotec` de piele – cântece ost`[e[ti [i populare;• Album – vederi din Bucure[ti;• Pentru so]ii, costume na]ionale;• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 6 sticle cu vin;• Colec]ie de ]ig`ri.2. Pentru comandan]ii de mari unit`]i (similare), 10 complete

(din partea Ministrului For]elor Armate).• Album pergamoit – despre Armata Republicii Populare

Române;• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare;• Album – vederi din Bucure[ti;• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 3 sticle cu vin; • Colec]ie de ]ig`ri.3. Pentru comandan]ii de unit`]i, 25 complete (din partea

[efilor de garnizoane ai Armatei R.P.R.).• Album pergamoit – despre Armata Republicii Populare

Române;

• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare;• Album – vederi din Bucure[ti.4. Pentru unit`]i, 100 de plicuri cu fotografii despre România,

care vor fi înmânate de c`tre osta[ii români osta[ilor sovietici, cuocazia întâlnirilor.

Sumele necesare pentru procurarea obiectelor propuse sesuport` din urm`toarele fonduri:

• Pentru costume na]ionale, co[ule]e, vin, ]uic`, colec]ie de]ig`ri – din Fondul Ministerului For]elor Armate – 8.800 lei;

• Pentru albume piele – din fondul cadouri – 15.000 lei;• Diferen]a (materiale [i manoper`) se suport` de c`tre

D.S.P.A., art. 14.În afar` de cadourile ce se vor da de c`tre minister, prin grija

comandan]ilor de garnizoane, de comun acord cu organelelocale de partid [i de stat, se vor înmâna mici cadouri ofi]erilorsovietici, so]iilor acestora [i osta[ilor sovietici cu ocaziaactivit`]ilor comune ce se vor desf`[ura.

ADJUNCTUL MINISTRULUI FOR}ELOR AERIENEGeneral-locotenent Floca Arhip

Anexa la nota-raportPROPUNERI DE CADOURI

1. Pentru Comandamentul Armatei, 4 complete (din parteaMinistrului For]elor Armate):

• Album de piele – despre Armata Republicii populareRomâne – 2.200 lei;

• Discotec` de piele – cântece ost`[e[ti [i populare – 2.000lei;

• Album – vederi din Bucure[ti – 100 lei;• Pentru so]ii, costume na]ionale – 1.000 lei;• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 6 sticle cu vin – 400 lei;• Colec]ie de ]ig`ri – 50 lei;• Total = 5.750 lei.

2. Pentru comandan]ii de mari unit`]i (similare), 10 complete(din partea Ministrului For]elor Armate):

• Album pergamoit – despre Armata Republicii PopulareRomâne – 150 lei;

• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare – 200lei;

studii/documente

57document 2008 4 (42)

• Album – vederi din Bucure[ti – 100 lei;• Co[ule] – una sticl` ]uic`, 3 sticle cu vin – 250 lei;• Colec]ie de ]ig`ri – 50 lei;• Total = 750 lei.

3. Pentru comandan]ii de unit`]i, 25 complete (din partea[efilor de garnizoane ai Armatei R.P.R.).

• Album pergamoit – despre Armata Republicii PopulareRomâne – 150 lei;

• Discotec` pergamoit – cântece ost`[e[ti [i populare – 200lei;

• Album – vederi din Bucure[ti – 100 lei;• Total = 450 lei.

4. Pentru unit`]i (se vor acorda de c`tre militarii români,militarilor sovietici):

• Plic cu fotografii despre România – 30 lei;• 100 buc. total = 3.000 lei.

Total general = 44.750 lei.

MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R.DIREC}IA SUPERIOAR~ POLITIC~11.06.1958Nr. P.P. 015889

EXTRAS DIN PLANULcu m`surile privind organizarea [i desf`[urarea

muncii politice în leg`tur` cu plecarea trupelor sovieticedin Republica Popular` Român`

Plecarea trupelor sovietice din R.P.R. va constitui un prilej deo cald` manifestare a prieteniei dintre poporul român [ipopoarele Uniunii Sovietice, a dragostei pentru Armatasovietic`, eliberatoarea ]`rii noastre, un prilej de înt`rire [i maimult a prieteniei de arme româno-sovietice.

1. Presa central` [i radioul vor publica [i transmite materialeprivind: semnifica]ia politic` intern` [i interna]ional` a acestuiact; ajutorul acordat de U.R.S.S. pentru eliberarea ]`rii noastre;prietenia [i fr`]ia de arme româno-sovietic`; reportaje de lamitingurile de desp`r]ire, declara]ii ale unor personalit`]i [i

oameni ai muncii.• Execut`: Sec]ia propagand` [i agita]ie a C.C. al P.M.R.• Colaboreaz` cu: D.S.P.A.• R`spund: tov. Onescu C., lt. col. Catan` Gh.• Data: 27.05. – 15.08.19582. În cluburile [i col]urile ro[ii din întreprinderi, în c`minele

culturale de la sate, în [coli din regiunile în care sunt trupesovietice [i în toate unit`]ile militare, cu ajutorul organiza]iilorA.R.L.U.S. se vor ]ine conferin]e despre: „Ajutorul acordat deArmata sovietic` în eliberarea României [i ajutorul U.R.S.S. înconstruirea socialismului în patria noastr`, precum [i luptaUniunii Sovietice pentru destinderea încord`rii interna]ionale [iap`r`rii p`cii”.

• R`spund: tov. Onescu C., lt. col. Catan` Gh.• Data: 10.06. – 15.08.19583. În garnizoanele în care sunt trupe sovietice, se vor

organiza înainte de plecare seri ale prieteniei la care vorparticipa ofi]eri sovietici [i români cu familiile:

- La Brìla (11.06.1958);- La Gala]i (12.06.1958);- La Foc[ani (13.06.1958);- La Râmnicu S`rat (14.06.1958);- La Boboc (16.06.1958);- La Ianca (17.06.1958);- La Alexeni (18.06.1958);- La Rodna Lipova (21.06.1958);- La Arad (22.06.1958);- La Timi[oara (23.06.1958);- La B`r`gan (25.06.1958);- La Constan]a (29.06.1958);- La Medgidia (30.06.1958).De asemenea, se vor organiza întâlniri cu militarii sovietici,

astfel: între militarii de frunte; între sergen]i; între comsomoli[ti[i utemi[ti.

Cu prilejul acestor ac]iuni se vor înmâna cadouri personale –în special lucruri de mân` – din partea so]iilor de ofi]eri pentruso]iile de ofi]eri sovietici. De asemenea, se vor face fotografii cupersonalit`]i locale [i se va organiza un schimb de fotografii.

• Execut`: se organizeaz` de c`tre [efii de garnizoan`• Colaboreaz` cu: comandan]ii trupelor sovietice din

garnizoanele respective• R`spund: pre[edin]ii comisiilor regionale [i loc]iitorii

politici ai [efilor de garnizoane• Data: 11.06. – 30.06.19584. Se va organiza o mas` comun` la C.C.A., la care vor

participa: conduc`tori de partid [i de stat, generali [i ofi]eri dinconducerea trupelor sovietice, generali [i ofi]eri din armataR.P.R., membri ai corpului diplomatic.

• Execut`: Ministrul Protocolului de Stat• Colaboreaz` cu: M.F.A.• R`spund: în raport cu planul de transport, în preajma

plec`rii e[aloanelorAsemenea, mese comune se vor organiza [i la Gala]i,

Timi[oara [i Constan]a.• Execut`: pre[edin]ii sfaturilor populare regionale• Colaboreaz` cu: [efii de garnizoane5. În garnizoanele de plecare, precum [i la punctele de

frontier` se vor organiza mitinguri ale oamenilor muncii [imilitarilor For]elor Armate ale R.P.R., la care vor lua cuvântulconduc`tori de partid [i de stat, comandan]i ai trupelor sovietice[i române.

- La Brìla (15.06.1958) va lua cuvântul ...*- La Gala]i (15.06.1958) va lua cuvântul ...- La Foc[ani (15.06.1958) va lua cuvântul ...- La Râmnicu S`rat (15.06.1958) va lua cuvântul ...

studii/documente

58 4 (42) 2008 document

* Lips` \n text.

- La Boboc (14.07.1958) va lua cuvântul ...- La Ianca (14.07.1958) va lua cuvântul ...- La Alexeni (14.07.1958) va lua cuvântul ...- La Rodna Lipova (23.06.1958) va lua cuvântul ...- La Arad (24.06.1958) va lua cuvântul ...- La Timi[oara (01.07.1958) va lua cuvântul ...- La B`r`gan (25.07.1958) va lua cuvântul ...- La Constan]a (03-04.08.1958) va lua cuvântul ...- La Ia[i (15.06. – 15.08.1958) va lua cuvântul ...• Execut`: pre[edin]ii sfaturilor populare regionale• Colaboreaz` cu: [efii de garnizoane• R`spund: în raport de planul de transport• Data: 16.06. – 15.08.1958Pe parcurs, în g`rile principale, e[aloanele vor fi întâmpinate

de delega]ii ale oamenilor muncii, militari, pionieri etc. (planulsta]iilor pe unde vor trece e[aloanele sovietice se poate lua de laDirec]ia Transporturi Militare din M.St.M.).

6. Direc]ia General` a Cinematografiei va preg`ti un jurnalspecial de actualitate cu aspecte de la activit`]ile enumerate maisus (regizorul filmului – tov. Calotescu, Dir. Cinematografiei).

• Execut`: Ministerul Înv`]`mântului [i Culturii• Colaboreaz` cu: D.S.P.A.• R`spund: Dir. Cinematografiei, lt. col. Catan` Gh.• Data: 13.06. – 15.08.19587. Pe toat` perioada se va ]ine o strâns` leg`tur` cu organele

locale de partid [i de stat, precum [i cu organiza]iile A.R.L.U.S.,pentru preg`tirea [i desf`[urarea activit`]ilor organizate încomun.

• Execut`: [efii comisiilor regionale• R`spunde: Comisia central`• Data: pe toat` perioada

Pentru conformitate,{EFUL ORGANIZ. DE PARTID Locotenent-colonel Catan` Gheorghe

PLAN DE ACTIVIT~}Iîn garnizoanele unde se g`sesc trupe sovietice

Pân` la întâlnirile pe garnizoan` [i dup` acestea pân` laplecarea e[aloanelor cu trupe din g`rile respective, se vor maidesf`[ura urm`toarele activit`]i:

• prelucrarea materialelor ap`rute în pres` [i organizareaaudi]iilor radio, se va intensifica munca agitatorilor;

• se vor preg`ti cadouri pentru a fi înmânate osta[ilorsovietici;

• se vor organiza întâlniri cu militarii sovietici: între militariide frunte; între sergen]i; între comsomoli[ti [i utemi[ti; întreofi]eri [i familii ale acestora. Cu acest prilej se vor înmânacadouri personale – în special lucruri de mân` – din parteaso]iilor de ofi]eri pentru so]iile de ofi]eri sovietici. De asemenea,se vor face fotografii cu posibilit`]i locale [i se va organizaschimb de fotografii.

• se vor lua m`surile preg`titoare pentru întâlnirea pegarnizoan` [i miting;

• pe toat` perioada se va ]ine o strâns` leg`tur` cu organelelocale de partid [i de stat , precum [i cu organiza]iile A.R.L.U.S.pentru preg`tirea [i desf`[urarea activit`]ilor desf`[urate încomun.

PROGRAMULde desf`[urare a unei întâlniri

1. Participan]i• Din partea sovietic`: ofi]eri, membrii familiilor acestora,

angaja]i civili, sergen]i reangaja]i.• Din partea român`: reprezentan]i ai organelor locale,

ofi]eri, membrii familiilor acestora, angaja]i civili, sergen]ireangaja]i, oameni ai muncii.

2. Desf`[urarea• Partea I- Intonarea Imnurilor de stat ale U.R.S.S. [i R.P.R.;- Cuvânt de deschidere – un reprezentant al organelor locale;- Cuvântul reprezentantului armatei sovietice;- Cuvântul reprezentantului armatei române;- Înmânarea cadourilor;- Închiderea primei p`r]i – se intoneaz` Interna]ionala.• Partea a II-a- Program artistic prezentat de Ansamblul Armatei Sovietice

în R.P.R. [i de o forma]iune artistic` a armatei române.• Partea a III-a- Eventual dans

3. Asigurarea material`• O fanfar` militar` în fiecare garnizoan`;• Traduc`tor din limba român` în limba rus`;• O forma]iune artistic`;• Preg`tirea cadourilor;• Preg`tirea textului expunerii;• Un corespondent de pres`;• Un fotoreportaj;• Cinematografia.

PROGRAMULde desf`[urare a unui miting

1. Locul: cât mai apropiat de gar`.2. Desf`[urarea• Deplasarea oficialit`]ilor spre tribun`. Trec în revist`

companiile de onoare (nu se prime[te raportul, nu se salut`),apoi oficialit`]ile se urc` la tribun`;

studii/documente

59document 2008 4 (42)

Nr.crt.

Garnizoana Data\nt#lnirii

Data mitingului

Observa]ii

1 Brìla 11.06. 15.06. Desf`[urarea \nt#lnirii[i mitingurilor,conform anexei

2 Gala]i 12.06. 15.06.

3 Foc[ani 13.06. 15.06.

4 R#mnicuS`rat

14.06. 15.06.

5 Boboc 16.06. 14.07.

6 Ianca 17.06. 14.07.

7 Alexeni 18.06. 14.07.

8 RodnaLipova

21.06. 23.06.

9 Arad 22.06. 24.06.

10 Timi[oara 23.06. 01.07. Masa conform anexei

11 B`r`gan 25.06. 25.07.

12 Constan]a 29.06.;30.06.

03.08.; 04.08. Masa conform anexei

13 Ia[i – 15.06.; 01.07.;14-15.08.

• Se intoneaz` Imnurile de Stat ale U.R.S.S. [i R.P.R.;• Cuvântul de deschidere al mitingului;• Cuvânt din partea armatei sovietice (un comandant);• Cuvânt din partea organelor locale;• Cuvânt din partea armatei sovietice (un militar în termen);• Cuvântul reprezentantului armatei române;• Se intoneaz` Interna]ionala;• Deplasarea companiilor pentru defilare [i defilarea acestora

prin fa]a tribunei, întâi compania sovietic` apoi companiaromân`.

3. Petrecerea la gar`• Companiile se deplaseaz` la gar`. Militarii sovietici se

îmbarc`. Compania român` se aliniaz` pe peron în dreptultrenului;

• Participan]ii la miting sosesc pe peron;• La semnalul de plecare al trenului, compania român`

prezint` onorul, muzica militar` intoneaz` un mar[.4. Asigurarea material`• Amenajarea tribunei, pavoazarea pie]ei [i a g`rii;• Compania de onoare (3 plutoane cu muzic` [i drapel, 96 de

militari);• Preg`tirea textului expunerii;• Traduc`tor din limba român` în limba rus`;• Coresponden]i de pres`; • Fotoreporteri;• Cinematografia;• Buchete de flori din partea popula]iei civile [i a pionierilor.

DESF~{URAREAmitingului ce se va ]ine în garnizoana Gala]i

cu ocazia plec`rii trupelor sovieticedin Republica Popular` Român`

1. Sosirea în garnizoana Gala]i – orele 9,45.• Comandantul companiei de onoare prezint` raportul

Pre[edintelui Consiliului de Mini[tri;• Se prezint` reprezentan]ii organelor locale de partid [i de

stat, reprezentan]ii Armatei sovietice, comandantul regiuniimilitare [i comandantul garnizoanei Gala]i;

2. Deplasarea la stadion (sala) unde se va desf`[ura mitinguloamenilor muncii [i al militarilor din ora[ul Gala]i.

3. Desf`[urarea festivit`]ii:• Companiile de onoare (sovietic`, român`) vor prezenta

onorul;• Muzica va intona mar[ul de întâmpinare;• Conduc`torii de partid [i de stat, reprezentan]ii organelor

locale, reprezentan]ii Armatei Sovietice [i Armatei Române î[iocup` locurile în tribun`.

4. Deschiderea mitingului oamenilor muncii (Pre[edinteleSfatului Popular). Vor lua cuvântul:

• Pre[edintele Consiliului de Mini[tri al Republicii PopulareRomâne;

• Comandantul trupelor sovietice din R.P.R.;• Comandantul Regiunii a 2-a Militare;

• un muncitor de la o întreprindere din ora[ul Gala]i;• un militar din Armata Sovietic`.În încheierea mitingului oamenilor muncii, companiile de

onoare [i subunit`]ile sovietice participante la miting vor defila.5. Dup` defilare, companiile de onoare [i subunit`]ile

participante la miting se vor deplasa la gar` pentru îmbarcare.6. La gar`:• Vor asista la plecarea e[alonului cu trupe sovietice,

organele locale de partid [i de stat [i oameni ai muncii din ora[ulGala]i;

• O companie de onoare din For]ele Armate ale R.P.R., cudrapel, va da onorul la plecarea trenului;

• Muzica va intona un mar[.

DESF~{URAREAsolemnit`]ii de decorare a militarilor sovietici

1. Participan]i:• Întregul efectiv al unit`]ilor sovietice;• Reprezentan]i ai organelor locale de partid [i de stat,

precum [i reprezentan]i din partea organiza]iilor de mas` [i amuncitorilor din unele întreprinderi [i institu]ii;

• Reprezentantul M.F.A. ale R.P.R. (care poate fi un ofi]er dinD.C.F.A., din comandamentul regiunii sau C.A.A.T. sau [efulgarnizoanei respective).

2. Decorarea se va face în incinta unit`]ilor(comandamentelor, forma]iunilor) sovietice, în fa]a frontuluiîntregului personal al unit`]ii (comandamentului, forma]iuniirespective). Acolo unde este cazul se pot întruni mai multe unit`]i(forma]iuni) din garnizoana respectiv` în incinta unei unit`]i.

3. Comandantul unit`]ii (garnizoanei) sovietice va anun]ascopul adun`rii personalului unit`]ii.

• Reprezentantul M.F.A. ale R.P.R. va ar`ta într-un scurtcuvânt (2 minute) recuno[tin]a [i prietenia pe care o manifest`poporul [i armata noastr` fa]` de poporul sovietic [i armata sa,anun]ând hot`rârea partidului [i guvernului nostru de a decorape militarii sovietici, ca semn al pre]uirii ce li se acord`.

• Apoi se d` citire decretului cu privire la cei decora]i:- militarii în termen decora]i vor fi numai citi]i, urmând a-[i

ridica medaliile de la comandamentul unit`]ii;- ofi]erilor decora]i li se vor înmâna ordinele individual, pe

m`sur` ce vor fi citi]i dup` decret. Ordinele vor fi înmânate dec`tre un membru al Prezidiului Marii Adun`ri Na]ionale sau dec`tre un deputat în Marea Adunare Na]ional`;

- cel care înmâneaz` decora]iile, la sfâr[it, va adresa câtevacuvinte de felicitare celor decora]i.

• În încheiere se va aduce mul]umiri Partidului MuncitorescRomân [i guvernului Republicii Populare Române, din parteamilitarilor sovietici: fie de c`tre comandantul unit`]ii(garnizoanei) în numele întregului personal; fie separat înnumele ofi]erilor [i separat în numele militarilor în termen.

Surs`: Arhivele Militare Române, Fond Microfilme, rola II 5.1232,cd. 459-473

studii/documente

60 4 (42) 2008 document

Now, when 60 years passed from Romanian occupationby the Red Army, the moment has a strong symbolicsignificance. After the signing of Truce Convention, on 12September 1944, which through its 3rd article stipulated thepresence of Red Army on Romanian territory, from militaryreasons, the Romanian public opinion hoped that the endingof the war would bring along the departure of the Soviet

troops, whose continues abuses where signalled inclusivelyby the authorities. The documents presented revealed that thedeparture of the Soviet troops was well prepared, whichdepicted the authorities wish to continue 'the socialismconstruction" without the contribution of the "great friend" fromthe East.

Aspects rregarding tthe wwithdrawal oof SSoviet ttroops fform RRomania

naliza locului [i rolului jucat de România în cadrulPactului de la Var[ovia necesit` o abordare complex`ce vizeaz` aspecte de ordin politic, militar, diplomatic,

economic, geopolitic [i geostrategic, strâns rela]ionate defaptul c` pozi]ia statului român a evoluat de la obedien]èxcesiv` la nesupunerea evident` fa]` de putereahegemonic` a organiza]iei.

Evolu]ia României în ansamblul Pactului de la Var[oviapoate fi evaluat` cât mai apropiat de realitatea istoric`, prinurm`rirea atitudinii ei în momentele controversate sau de crizàle existen]ei organiza]iei. Obligat`, învirtutea atât a realit`]ilor geopoliticepostbelice din Europa, ce implicaapartenen]a la sfera de influen]` sovietic`,cât [i prin natura regimului politic instalat laBucure[ti prin interven]ia direct` sovietic`,s` fie membr` fondatoare a Pactului de laVar[ovia, România a înregistrat o evolu]ieaparte în ansamblul acesteia. Motiva]iaunei astfel de conduite este de g`sit înpolitica general` a regimului comunist dinRomânia în ansamblul blocului sovietic, cât[i în reac]iile Moscovei la o astfel deatitudine.

Prezint` recunoa[tere faptul c` lasfâr[itul anilor ’50 [i începutul decadeiurm`toare, România comunist` a începuts` imprime un curs autonom al politicii saleexterne în raport cu Pactul de la Var[ovia. Apreciem c` acestcurs a reprezentat o politic` asumat` în scopul nu de aabandona sistemul comunist, ci a vizat câ[tigarea unui spa]iude manevr` mai larg în arena interna]ional`. De[i, adesea s-asituat în afara mecanismelor de decizie ale alian]ei, Româniacomunist` nu a dus acest curs pân` la ultima consecin]`,adic` abandonarea Pactului de la Var[ovia, fiind astfelrecunoscute limitele politicii asumate. Ra]iunile care aucondus la o astfel de abordare a acestei problematici potgenera o gam` larg` de evalu`ri pornind de la eventualatentativ` a elitei politice comuniste din România de a rezistadirectivelor Moscovei, care a oscilat între reformism [istagnare, pân` la o posibil` identificare a acestei elite cuinteresele na]ionale.

Consider`m c` atitudinea adoptat` de c`tre regimul de laBucure[ti a fost favorizat` de ac]iunea conjugat` a mai multorfactori, cu valen]e definitorii: încheierea prezen]ei militaresovietice în 1958, apari]ia [i adâncirea mai apoi a schismeisino-sovietice, tentativele de integrare economic` în cadrulConsiliului de Ajutor Economic Reciproc [i militar` în Pactul dela Var[ovia, derulate de c`tre conducerea sovietic` laînceputul anilor ’60, [i nu lipsit de importan]`, deschidereapolitic` [i economic` practicat` de principalele cancelariioccidentale fa]` de Bucure[ti. Pozi]ia României a evoluat de lasprijinirea nedisimulat` a interven]iei sovietice în 1956 înUngaria, la atitudinea circumspect` fa]` de conducerea de la

Kremlin în criza Berlinului [i în cea cubanez`, pân` larespingerea public`, vehement` a invaziei Pactului de laVar[ovia în 1968 în Cehoslovacia, p`strând o atitudineechidistant` în confruntarea politic` [i ideologic` sovieto-chinez`.

Pân` în 1958, România s-a dovedit a fi un aliat fidel alPactului de la Var[ovia. De[i comunismul cu valen]ena]ionaliste lansat de Gheorghiu-Dej, cu o u[oar` tendin]` dedeta[are fa]` de linia politic` impus` de Uniunea Sovietic`,(situa]ie în mare parte încurajat` [i de „noua deschidere”

promovat` de Hru[ciov), c`p`ta un conturtot mai larg, în [edin]ele Comitetului PoliticConsultativ n-au fost prezente momente decontroverse sau neîn]elegeri ce ar fi putut fipuse pe seama reprezentan]ilor României.Momentele critice ale anului 1956 (revolteledin Polonia [i revolu]ia maghiar`) n-auf`cut din România un aliat „incomod”, cumavea s` fie perceput mai târziu, ci cusiguran]` unul dintre cei mai devota]isprijinitori ai ac]iunilor întreprinse de echipaconduc`toare de la Kremlin.

De altfel, percep]ia pe care o avearegimul comunist de la Bucure[ti înOccident, nu era deloc una de natur` ainspira încredere. Astfel, în depe[a nr. 834din 25 septembrie 1957, transmis`ministrului francez al Afacerilor Externe,

Christian Pineau, de c`tre ministrul acestei ]`ri la Budapesta,Paul Boncour, se aprecia c` R.D. German` [i România sunt„câinii adormi]i” (chiens couchants) ai Moscovei1.

R`mâne cert faptul c`, dup` retragerea trupelor sovieticedin România în anul 1958, la nivelul instan]elor decizionale dinRomânia s-au creat premisele pentru o distan]are real` deMoscova, ce va deveni evident` în anii urm`tori, marcând odeschidere mai larg` în privin]a politicii externe. România ar`mas pân` la dizolvarea Pactului de la Var[ovia, singurul statmembru ce nu a avut dislocate pe teritoriul sù trupe sau bazemilitare sovietice.

Perioada anilor 1958-1961 este marcat` pe continentuleuropean de sporirea încord`rii între Uniunea Sovietic` [iputerile occidentale, ac]iunile fiind rela]ionate de problemagerman` [i în special de cea a Berlinului. Apogeul este atinsîn august 1961, când sovieticii, seconda]i de liderii est-germani decid ridicarea „Zidului Berlinului”, r`mas pân` în1989 simbolul diviz`rii continentului european în blocuripolitico-militare opuse [i în general al manifest`rii R`zboiuluiRece2.

Expresia cea mai elocvent` a acestei tensiuni a fost faptulc` în 26-27 octombrie 1961, tancurile sovietice [i americane s-au aflat fa]` în fa]` la punctul de control Charlie în Berlin.Conducerile celor dou` supraputeri s-au ab]inut îns` de laescaladarea în continuare a diferendului. În 1961, pe fondulacestei încord`ri în Europa Central`, Pactul de la Var[ovia a

studii/documente

61document 2008 4 (42)

Preliminarii ale autonomiz`rii pozi]iei Rom#niei\n cadrul Tratatului de la Var[ovia (1958-1964)

Locotenent-colonel drd. Lauren]iu-Cristian DUMITRUInstitutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`

””

””

România nu este o ]ar` ar`zboiului, România nu esteun partener entuziast alPactului de la Var[ovia, noinu sprijinim r`zboiul dintrecele dou` pacte militareopuse, noi nu putem adoptadecât o pozi]ie rezonabilìndiferent de care problemèste vorba

Corneliu M~NESCU

A

desf`[urat trei mari aplica]ii militare3. Iese pregnant în eviden]` faptul c` în problema german`

liderii tuturor statelor membre ale Pactului de la Var[oviasus]ineau pozi]ia sovietic`. La sesiunea Comitetului PoliticConsultativ din martie 1961, la consf`tuirea din august aliderilor partidelor comuniste [i muncitore[ti din statelemembre ale Pactului, ce au avut loc la Moscova, în declara]iaguvernelor statelor membre ale Pactului de la Var[ovia, dinaugust de la Berlin [i la consf`tuirea mini[trilor Ap`r`rii aleacelora[i ]`ri, din septembrie 1961 de la Var[ovia, numitorulcomun a fost condamnarea refacerii poten]ialului militar vest-german, demararea tratativelor privind încheierea tratatului depace cu Germania [i nu în ultimul rând transformareaBerlinului Occidental într-un „ora[ liber demilitarizat” 4.

Începutul anilor ’60 marcheaz` [i manifestarea tot maivizibil` a schismei sino-sovietice pe multiple planuri, cu adânciimplica]ii în întreaga lume comunist`. România avea sèxploateze în continuare, în interesul propriu aceast` stare delucruri. Coeziunea Pactului de la Var[ovia tindea s` devin` osimpl` „etichet`” politic` în condi]iile escalad`rii diferenduluisino-sovietic. O seam` de evenimente aveau s` zdruncineserios aparenta colaborare dintre Uniunea Sovietic` [i uneledintre statele-satelit, motiv pentru care Kremlinul va folosialian]a ca instrument de prevenire a eventualelor defec]iunidin cadrul organiza]iei [i ca for]` de invazie împotrivapoten]ialelor încerc`ri de desprindere din Pact ale unor state-satelit.

Ca o dimensiune a acestui fapt, Albania, în conformitate cuorientarea sa maoist`, va înceta din martie 1961 s` maiparticipe la activit`]ile Pactului de la Var[ovia, iar înseptembrie 1968 se va retrage din aceast` organiza]iepolitico-militar`. Demersul în cauz` va avea o serie deimplica]ii, privând Uniunea Sovietic` de o baz` important`.Faptul a redus sim]itor din facilit`]ile navale avute la dispozi]iede c`tre flota sovietic` în Marea Mediteran`, în condi]iile încare, în acea perioad` Flota Maritim` Militar` sovietic`cunoa[te, sub comanda amiralului Serghei G. Gor[kov, oimpetuoas` dezvoltare, Uniunea Sovietic` devenind acum [i osuperputere naval`5. În domeniul naval a intervenit o acerb`curs` a înarm`rilor, mai ales dup` ce la comanda FloteiMaritime Militare a Uniunii Sovietice fost numit în 1956amiralul Serghei G. Gor[kov, care a convins leadership-ulsovietic c` marile puteri sunt în primul rând puteri navale. Unalt argument viza ideea c`, în viitor, for]ele navale vor juca unrol major în cadrul strategiei militare sovietice6.

Problematica încet`rii particip`rii Albaniei la activitatea

Pactului de la Var[ovia necesit` o abordare diferen]iat`, datfiind faptul c` a fost singurul stat membru fondator ce a p`r`sitalian]a politico-militar` din care f`cea parte.

La 5 aprilie 1961, guvernul albanez a adresat o scrisoareguvernelor statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, cuprivire la sesiunea Comitetului Politic Consultativ de laMoscova, din 28-29 martie 1961, unde s-a luat hot`rârearetragerii for]elor maritime militare sovietice de la baza dingolful Vlora, ca urmare a pozi]iei Albaniei fa]` de „complotulimperialist greco-iugoslavo-american”7.

Pe aceea[i linie se înscrie [i expulzarea ata[atului militaralbanez de la Moscova la 22 mai 1961, sub acuza]ia c` f`ceapropagand` antisovietic` în rândul ofi]erilor [i elevilor albaneziafla]i la studii în Uniunea Sovietic`.

În aceea[i lun`, guvernul albanez a rechemat to]i ofi]eriicare erau la studii în Uniunea Sovietic` [i a cerut ata[atuluimilitar sovietic s` p`r`seasc` Albania. În replic`, guvernulsovietic a hot`rât retragerea tuturor militarilor sì care activauîn marina albanez`, îns` guvernul albanez a refuzat plecareaacestora pân` la întoarcerea în Albania a militarilor sì afla]i peteritoriul sovietic. Tot ca o m`sur` de retorsiune, guvernulalbanez nu a mai numit un nou ata[at militar la Moscova, ci atrimis numai un reprezentant în Comandamentul Unit alFor]elor Armate Unite ale Pactului de la Var[ovia.

La consf`tuirea primilor secretari ai partidelorcomuniste [i muncitore[ti din statele membre ale Pactului dela Var[ovia, ce a avut loc la Moscova între 3 [i 5 august 1961,Albania a trimis o delega]ie cu nivel de reprezentare maisc`zut ([eful acesteia fiind Ramiz Alia) decât al celorlal]iparticipan]i, fapt ce a furnizat sovieticilor pretextul de a nuprimi delega]ia albanez` la [edin]`8. Urmare a acestor st`ri delucruri, la 25 ianuarie 1962 autorit`]ile albaneze au declaratpersona non-grata militarii sovietici afla]i în Albania9. Înperioada ce a urmat, Albania a adresat o serie de protestetuturor statelor membre, fa]` de faptul c` nu a mai fost invitat`s` ia parte la lucr`rile Pactului de la Var[ovia10.

Din dorin]a de a stopa accesul Chinei, în calitate deobservator, la lucr`rile Pactului de la Var[ovia, guvernulsovietic a adresat o scrisoare liderilor Chinei, Coreei de Nord,Vietnamului [i Mongoliei la 31 octombrie 1961, în care lecomunica faptul c` observatorii lor nu mai puteau participa lalucr`rile organiza]iei deoarece nu aveau nivelul dereprezentare cuvenit.

Fa]` de aceste chestiuni, România a adoptat în urm`toriiani o pozi]ie singular`, total diferit` de a celorlal]i membri aiPactului. A solicitat readmiterea Albaniei la lucr`rileorganiza]iei, îndreptându-se astfel eroarea din august 1961,subliniind c` pozi]ia adoptat` de Pact fa]` de Albania creeazùn precedent periculos. Totodat`, considera anormalàtitudinea adoptat` fa]` de China în problema observatorilor laComitetul Politic Consultativ11. De asemenea, regimul de laBucure[ti propunea ca documentele adoptate în cadrulconsf`tuirilor Comitetului Politic Consultativ s` fie semnate dereprezentan]ii statelor [i nu de alte persoane, deoarece Pactulde la Var[ovia avea caracterul unei organiza]ii interna]ionaleinterstatale12.

Conform aprecierii multor istorici, instalarea rachetelorsovietice în Cuba, în 1962, va genera cea mai acut` criz` înrela]iile sovieto-americane din întreaga perioad` a R`zboiuluiRece. De[i în aceste evenimente nu au fost implicate celedou` blocuri politico-militare, Alian]a Nord-Atlantic` [i Pactulde la Var[ovia, cele dou` superputeri s-au aflat foarte aproapede o confruntare deschis` militar`. Faptul ar fi condusinevitabil la începerea ostilit`]ilor între cele dou` alian]emilitare opuse, cu consecin]e catastrofale pentru întreagaplanet`.

La începutul lunii octombrie 1962, sovieticii trimit în Cuba o

studii/documente

62 4 (42) 2008 document

Aici [i \n pagina urm`toare, aspecte de la o [edin]` a ConsiliuluiMilitar al For]elor Armate Unite ale statelor participante la Tratatulde la Var[ovia, la Bucure[ti

divizie de rachete SSM, format` din cinci regimente având îndotare în total 38 de rachete R-12, cu o raz` de ac]iune de2.500 km [i 24 de rachete R-14 cu o raz` de ac]iune de 4.500km. Aceste for]e erau sprijinite de 40 de avioane MiG-21, 11submarine [i o brigad` motorizat` complet echipat`, totalulefectivelor sovietice dislocate în Cuba fiind de aproximativ40.000 militari, grupa]i în 12 baze13.

La 14 octombrie, Statele Unite au descoperit amplasareabazelor sovietice în Cuba. La 22 octombrie, pre[edintele JohnF. Kennedy se adreseaz` na]iunii americane în leg`tur` cudescoperirea acestor baze [i instituie carantina în jurul Cubei.

A doua zi, Nikita S. Hru[ciov avertizeaz` conducereaStatelor Unite despre posibilitatea declan[`rii unui conflictnuclear. În urma medierii secretarului general al Organiza]ieiNa]iunilor Unite [i a unui intens schimb de mesaje întreKremlin [i Casa Alb`, Hru[ciov anun]`, la 28 octombrie,hot`rârea de a retrage rachetele sovietice din Cuba, iarpre[edintele John F. Kennedy consimte s` ridice blocada [i s`nu invadeze Cuba. Ulterior, Statele Unite [i-au retras racheteleJupiter dislocate în Turcia. În final, la 7 ianuarie 1963, UniuneaSovietic` [i Statele Unite l-au informat pe secretarul general alOrganiza]iei Na]iunilor Unite, U Thant, despre încheiereacrizei, iar în cursul aceluia[i an au procedat la instalarea uneilinii telefonice directe Kremlin-Casa Alb`, pentru a evita peviitor repetarea unei asemenea situa]ii de criz`14.

Suscit` interes un fapt neobi[nuit, consecutiv crizeirachetelor din Cuba, rela]ionat de evenimentele invocate [ipetrecut pe fondul distan]`rii evidente [i treptate acoordonatelor politicii externe a României fa]` de UniuneaSovietic`. Conform aser]iunii diplomatului american, RaymondL. Garthoff, în cursul întrevederii particulare, ce a avut loc la 4octombrie 1963 la New York, ministrul Afacerilor Externe alRomâniei, Corneliu M`nescu, i-ar fi declarat secretarului destat al Statelor Unite, Dean Rusk, c` partea român` î[i declaraneutralitatea în cazul unui conflict declan[at de UniuneaSovietic`, f`r` consultarea prealabil` a României [i îndezacord cu interesele sale na]ionale, informând deasemenea, partea american` despre faptul c` pe teritoriulRomâniei nu erau amplasate arme nucleare. Conformaceleia[i surse, demersul demnitarului român constituia unaspect deosebit în practica rela]iilor interna]ionale, încâtoficialul american nu l-a f`cut cunoscut nici m`car alia]ilorStatelor Unite, de teama unor eventuale scurgeri de informa]iic`tre sovietici15.

F`r` a fi produs` o dovad` incontestabil` a „neutralit`]ii”asumate de România în octombrie 1963,lucru de altfel neconfirmat de sursearhivistice române[ti, sau de participan]inemijloci]i la convorbiri, aspectul în sineare relevan]` datorit` faptului cìnforma]iile furnizate de c`tre oficialulromân constituiau un fapt de neconceputîn cadrul alian]ei militare a statelorcomuniste, aceast` ac]iune a Românieiputând marca prima fisur` în Pactul de laVar[ovia16.

Aser]iunea diplomatului americanRaymond L. Garthoff, conform c`reiaaspectul mai sus-men]ionat reprezint`motivul fundamental pentru care România[i-a modificat treptat pozi]ia fa]` de Pactulde la Var[ovia, poate avea o baz` real`,îns`, în opinia noastr`, la acest curs alpoliticii externe a regimului de la Bucure[tiau concurat [i al]i factori, dintre care celeconomic nu poate fi minimalizat. În anii1961-1964, România a respins eforturile

integra]ioniste ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc,întemeiate pe principiul diviziunii interna]ionale a muncii [i, înconsecin]`, al stop`rii industrializ`rii ]`rii, a revenit la uneletradi]ii [i simboluri na]ionale, a desfiin]at obligativitateaînv`]`rii limbii ruse în [coli etc. „Noul curs” adoptat deRomânia în rela]iile cu Uniunea Sovietic` nu a sc`patpercep]iei americane [i celorlalte state occidentale importante.Într-o discu]ie de la începutul lunii august 1963 a lui MirceaMali]a, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, cu WilliamCrawford, reprezentantul diplomatic al Statelor Unite laBucure[ti, diplomatul american sublinia c` „lega]ia acomunicat concluzia c` din observarea evenimentelor dinRomânia din ultimul timp, aceasta se conduce în modneîndoielnic dup` propriul sù cap [i c` pozi]ia urm`ririiintereselor proprii este o pozi]ie ferm` [i nu de conjunctur`”17.În cursul aceleia[i discu]ii, liderul român, GheorgheGheorghiu-Dej, men]iona c` pozi]ia adoptat` a impuspercep]ia c` la Bucure[ti conduc „ni[te oameni care facemopozi]ie” Uniunii Sovietice „[i obiectiv a[a stau lucrurile. [i nutrebuie s` ne ru[in`m s` spunem c` exist` divergen]e”18.

Teza diplomatului american echivaleaz` cu o contesta]iedeschis` de c`tre România a Pactului de la Var[ovia. Astfel deprobe indirecte, de[i relev` opozi]ia României la domina]iasovietic`, voin]a ei de a avea o libertate de mi[care sporit` înarena interna]ional`, nu pot îns` conduce la concluzia c`, înoctombrie 1963, Corneliu M`nescu a propus Statelor Unitestatutul de neutralitate al României. Fostul demnitar alRomâniei comuniste, chestionat dup` 1990 în aceast`privin]`, declara c` a urm`rit s`-l fac` „pe Dean Rusk s`în]eleag` c` România nu este o ]ar` a r`zboiului, c` Românianu este un partener entuziast al Pactului de la Var[ovia, c` noinu sprijinim r`zboiul dintre cele dou` pacte militare opuse, c`noi nu putem adopta decât o pozi]ie rezonabil` indiferent decare problem` este vorba”19.

Profesorul american Robin Alison Remington apreciaz` cudeplin temei c`, pentru o în]elegere comprehensiv` afenomenului, problematica raporturilor României cu Pactul dela Var[ovia la începutul anilor ’60 nu poate fi disociat` de ceaeconomic`20. Regimul lui Dej a respins toate demersurilelansate în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc dec`tre sovietici [i conducerile obediente din statele-satelit, înprivin]a integr`rii [i a diviziunii interna]ionale a muncii înlag`rul comunist, opunându-le un sus]inut program deindustrializare a ]`rii21. În acest sens, prezint` interes demersulromânesc de a respinge categoric a[a-numitul „Plan Valev”22.

studii/documente

63document 2008 4 (42)

Se impune aten]iei faptul c`, în 1963, România adopt` opozi]ie singular` la Organiza]ia Na]iunilor Unite în raport cublocul sovietic, votând pentru prima dat` altfel decât acesta înprivin]a stabilirii unei zone denuclearizate în America de Sud23.

La consf`tuirea Comitetului Politic Consultativ al statelorparticipante la Tratatul de la Var[ovia, ce s-a desf`[urat laMoscova în 26 iulie 1963, problematica abordat` a fost ampl`[i nu lipsit` de unele dispute între reprezentan]ii României [icei ai celorlalte state membre ale Pactului de la Var[ovia.Sovieticii au prezentat o comunicare în care au informatdespre derularea negocierilor [i încheierea acordului întreUniunea Sovietic`, Statele Unite [i Marea Britanie privindinterzicerea testelor nucleare în atmosfer`, în spa]iul cosmic [icel submarin24. Tratatul de la Moscova asupra interziceriipar]iale a testelor nucleare a fost semnat de c`tre cele treistate în data de 5 august [i a intrat în vigoare la 10 octombrie1963. Reprezentantul României, Corneliu M`nescu, a semnatacest tratat la 8 august 196325.

Se impune analizei disputa dintre reprezentan]ii României[i Uniunii Sovietice privind admiterea R.P. Mongole în Pactulde la Var[ovia. Cu câteva zile înainte de consf`tuire,conducerea sovietic` a trimis participan]ilor o scrisoare în carea propus admiterea Mongoliei în cadrul organiza]iei. Românias-a opus vehement acestei ini]iative [i a avut în final câ[tig decauz`. Argumenta]ia p`r]ii române demonstra cu o logicìmperturbabil` faptul c` prin admiterea Mongoliei în Tratat, s-ar altera caracterul regional european al organiza]iei, conformarticolului patru [i ar genera implicit o revizuire general` [i omodificare de substan]` a aspectelor juridice de dreptinterna]ional ce priveau Tratatul de la Var[ovia.

Cu aceea[i tenacitate, România a demonstrat c` îneventualitatea unei agresiuni îndreptate împotriva unui statmembru european, contribu]ia mongol` la ap`rarea comunàr fi fost insignifiant`, pe când într-o situa]ie de agresiune înAsia împotriva Mongoliei, sprijinul statelor socialiste europenear fi fost considerabil, fapt ce venea în contradic]ie cuinteresele na]ionale ale României.

De asemenea, partea român` ar`ta c` eventuala aderarea Mongoliei la Tratat ar activa imediat toate alian]ele politico-militare din Asia controlate de Statele Unite, fapt ce ar duceimplicit la cre[terea încord`rii în rela]iile interna]ionale.

Nu în ultimul rând, România considera cu deplin temei càderarea Mongoliei la Pactul de la Var[ovia imprima acestuiaîn Asia un caracter antichinezesc, fapt cu care ]ara noastr`, învirtutea bunelor rela]ii stabilite cu R.P. Chinez`, nu putea fi deacord. În baza argumentelor p`r]ii române, propunereasovietic` nu a mai fost discutat`26.

Pe acelea[i coordonate de manifestare a „diziden]ei”statului român în cadrul Pactului de la Var[ovia se insereaz`[i scrisoarea adresat` la 14 februarie 1964 de c`tre Dej luiHru[ciov. Printre altele, în aceasta se ar`ta c` România î[ireafirma sprijinul fa]` de pozi]ia „în]eleapt`” adoptat` desovietici în finalul crizei cubaneze, dar nu „în]elegea” cum aputut fi luat` o asemenea m`sur` în Cuba, f`r` discutareaprealabil` a acesteia, conform articolului trei al Tratatului de laVar[ovia, între statele membre ale organiza]iei27. Sunt criticatemetodele folosite de c`tre Moscova în rela]iile cu celelaltestate membre ale Pactului de la Var[ovia, f`cându-se referiredirect` la amplasarea rachetelor nucleare sovietice în Cuba.

Totodat`, liderul regimului de la Bucure[ti î[i exprimaopozi]ia fa]` de ini]iativa înfiin]`rii Comisiei de Politic` Externà Pactului de la Var[ovia, propunere lansat` printr-o scrisoareadresat` partenerilor sì de c`tre Comitetul Central al PCUSla 2 ianuarie 196428. Dej considera c` înfiin]area uneiasemenea comisii permanente ar fi echivalat cu „renun]area lasuveranitatea na]ional` în domeniul politicii externe”29. Pozi]iaRomâniei a r`mas constant` în aceast` privin]`, Comitetulvizat înfiin]ându-se abia în cadrul [edin]ei Comitetului PoliticConsultativ ce a avut loc la Bucure[ti, în perioada 25-26noiembrie 1976.

În octombrie 1964 Nikita S. Hru[ciov este înlocuit laconducerea partidului [i a statului sovietic de c`tre Leonid I.Brejnev. Noul lider de la Kremlin era promotorul „doctrineisuveranit`]ii limitate” a statelor membre ale Pactului de laVar[ovia, adeptul întâiet`]ii interna]ionalismului proletar [i aintereselor sistemului socialist fa]` de interesele na]ionale,specifice, ale fiec`rui aliat. Aplicarea în practic` a acesteidoctrine va avea urm`ri nefaste pentru Cehoslovacia, în varaanului 1968.

Perioada în discu]ie deschide calea cooper`rii economicecu statele occidentale, Bucure[tiul având o serie de contactedeosebit de rodnice cu Statele Unite, Fran]a, R.F. Germania,Italia, Marea Britanie, Austria etc. Dup` ridicarea lega]iilor larang de ambasad` [i numirea primului ambasador american laBucure[ti, în persoana lui William Crawford, rela]iileeconomice româno-americane cap`t` noi dimensiuni, f`r`precedent [i totdat`, f`r` corespondent în blocul comunist.Venind în întâmpinarea politicii pre[edintelui Statelor Unite,Lyndon B. Johnson, de „construire a podurilor” c`tre lumeacomunist`, regimul de la Bucure[ti porne[te la amplificarearela]iilor bilaterale, aspect cu serioase implica]ii în demersurilede dezvoltare economic` a ]`rii30. În perioada 18 mai-1 iunie1964, Gheorghe Gaston Marin, vicepre[edinte al guvernuluiromân, întreprinde o vizit` oficial` în Statele Unite. Rezultatulvizitei este unul excelent, prilej cu care se parafeaz` unimportant acord economic bilateral31.

Totodat`, este restabilit firul tradi]ionalei prietenii româno-franceze, ce se soldeaz` cu rezultate concrete pe mai multeplanuri. În cursul vizitei desf`[urate în Fran]a, în cursul luniiiulie 1964, pre[edintele Consiliului de Mini[tri, Ion GheorgheMaurer abordeaz` cu oficialit`]ile franceze aspecte ce vizeaz`rela]iile bilaterale în plan cultural, consular [i economic32.

În acest context, se impune aten]iei faptul c`, în cursulîntrevederii de la Paris a lui Maurer cu pre[edintele francez,

studii/documente

64 4 (42) 2008 document

Depuneri de coroane la monumentul Osta[ului Sovietic (aflat lavremea aceea \n Pia]a Victoriei) cu prilejul unei reuniuni aConsiliului Militar al For]elor Armate Unite ale statelor participantela Tratatul de la Var[ovia, la Bucure[ti

generalul Charles de Gaulle, acesta promite Românieifurnizarea ajutorului economic occidental în cazul izol`rii ei dec`tre statele comuniste membre ale Pactului de la Var[ovia,datorit` politicii promovate de forurile decizionale de laBucure[ti33. Potrivit generalului cehoslovac defector, JanSejna, f`când referire la o eventual` asisten]` de ordin militaracordat` de guvernul francez României, mare[alul sovieticRodion I. Malinovski aprecia c` „dac` de Gaulle chiar încearc`s` pun` în aplicare aceste asigur`ri date românilor, noi vom [tidespre aceasta înainte ca ordinele lui s` ajung` lacomandamentul francez” 34. Chiar liderul de la Moscova, NikitaS. Hru[ciov, în cursul ultimei sale vizite desf`[urate înCehoslovacia, în august 1964, discutând cu liderul regimuluide la Praga, Antonin Novotny, aprecia c` dac` puteau fitolerate încerc`rile românilor de realizare a independen]eieconomice fa]` de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, încazul unei eventuale încerc`ri de p`r`sire a Pactului de laVar[ovia, „atunci solda]ii no[tri, nu de Gaulle, vor avea ultimulcuvânt”. La remarcile liderului cehoslovac privind România,conform c`rora românii au pricinuit destule necazuri [i c` nuar fi, probabil, un lucru rù dac` ar fi da]i afar` din Pactul de la

Var[ovia, liderul de la Moscova, vizibil iritat, i-a replicat luiNovotny c` se în[eal` categoric, fiindc` „este exact ceea ceconduc`torii români vor”, adùgând c` „întreaga situa]ie dinBalcani ar deveni inacceptabil` dac` România ar urmaIugoslavia [i Albania în tab`ra antisovietic`”35.

Din analiza acestor st`ri de lucruri, r`mâne cert faptul c`România a adoptat dou` orient`ri fa]` de Pactul de laVar[ovia. Prima preconiza accentuarea componentei politice aPactului [i diminuarea celei militare, bazat` în viziunearomâneasc` pe cooperare [i nu pe subordonare. Cea de-adoua viza decizia României de a-[i îndeplini obliga]iileasumate în cadrul alian]ei, dar stabilea obligativitatea faptuluic` armata român` se va subordona în totalitatea ei numaicomandamentului militar na]ional, nu va primi ordine dinexterior [i nu va participa la ac]iuni agresive împotriva altorstate.

În acest mod, „îndeplinirea obliga]iilor asumate” în cadrulPactului, se rezuma practic la o formul` general`, oriceangajare concret` r`mânând a se decide, în func]ie desitua]ie, de c`tre conducerea politico-militar` a statuluiromân.

studii/documente

65document 2008 4 (42)

NOTE

1. Documents Diplomatiques Français(DDF), 1957, tome II, (1er Juillet – 31Décembre), Imprimerie Nationale, Paris,1991, pp. 462-463.

2. Henry Kissinger, Diploma]ia, Ed. All,Bucure[ti, 1998, pp. 514-537.

3. Mihai Retegan, 1968. Din prim`var`pân` în toamn`, Ed. Rao, Bucure[ti, 1998, p.18.

4. Tratatul de la Var[ovia 1955-1980.Culegere de documente, Ed. Politic`,Bucure[ti, 1981, pp. 195-203.

5. Constantin Hlihor, Istorie [i geopolitic`în Europa secolului XX. Considera]ii teoretice[i metodologice, Ed. Academiei de ÎnalteStudii Militare, Bucure[ti, 1999, p. 74.

6. Traian Atanasiu, Anatolie Zemba,Cornel Mihai, Vasile Grad, Gheorghe Marin,Puterea maritim` [i diploma]ia naval`, Ed.Militar`, Bucure[ti, 1998, pp. 189-190.

7. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe(AMAE), fond 9 Var[ovia 3, dosar 23/1965,vol. 1, Dir. 1 Rela]ii, f. 3.

8. Ibidem, f. 4.9. Ibidem, f. 5.10. Ibidem, f. 6.11. Ibidem, dosar 23/1965, Dir. 1 Rela]ii, f.

12.12. Ibidem, f. 16.13. Oleg Sarin, Lev Dvoretsky, R`zboi

contra speciei umane. Agresiunile UniuniiSovietice împotriva lumii, 1919-1989, Ed.Antet, Bucure[ti, 1997, pp. 188-191.

14. Henry Kissinger, op.cit, p. 535.15. Raymond L. Garthoff, When and Why

Romania Distanced Itself from the WarsawPact, în Cold War International History ProjectBulletin, Issue 5, Spring 1995, WoodrowWilson International Center for Scholars,Washington DC, p. 111; http://www2.gwu.edu/~nsarchiv/CWIHP/BULLETINS/b5a12.htm

16. Mircea Suciu, Corneliu M`nescu.România nu a fost un partener entuziast alPactului de la Var[ovia, în Dosarele Istoriei,nr. 1(6)/1997, pp. 25-31.

17. Petre Otu, Bucure[ti-Washington1963 – Sfâr[itul taton`rilor, în Document.Buletinul Arhivelor Militare Române, nr.2(16)/2002, p. 20.

18. Ibidem, p. 24.19. Mircea Suciu, Criza rachetelor din

Cuba [i apropierea româno-american`, înDosarele Istoriei, nr. 6(11)/1997, p. 30.

20. Robin Alison Remington, The WarsawPact. Case Studies in Communist ConflictResolution, The MIT Press, Cambridge,Massachusetts and London, England, 1973,pp. 56-57; 65-73.

21. Mihai Retegan, Alesandru Du]u,R`zboi politic în blocul comunist. Rela]iiromâno-sovietice în anii [aizeci. Documente,Ed. RAO, Bucure[ti, 2002, passim.

22. Alexandru O[ca, Vasile Popa,România, o fereastr` în Cortina de Fier, Ed.Vrantop, Foc[ani, 1997, p. 104.

23. Lavinia Betea, Convorbiri netermi-

nate. Corneliu M`nescu în dialog cu LaviniaBetea, Ed. Polirom, Ia[i, 2001, p. 129

24. AMAE, fond 9 Var[ovia 3, dosar23/1965, Dir. 1 Rela]ii, ff. 4-6.

25. Ibidem, dosar 23/1964, Dir. 1 Rela]ii,f. 164.

26. Ibidem, dosar 23/1965, Dir. 1 Rela]ii,f. 13.

27. Ibidem, dosar 23/1964, Dir. 1 Rela]ii,ff. 10-13.

28. Petre Otu, Dispute referitoare lacrearea Comisiei de Politic` Extern` aTratatului de la Var[ovia, în Revista de IstorieMilitar`, nr. 5-6(73-74)/2002, pp. 43-47.

29. Paul Niculescu-Mizil, O istorie trìt`,vol. I, ed. a II-a, Ed. Enciclopedic`, Bucure[ti,2002, p. 18.

30. Joseph F. Harrington, Bruce J.Courtney, Rela]ii româno-americane 1940-1990, Institutul European, Ia[i, 2002, p. 260.

31. Foreign Relations of the United States(FRUS) 1964-1968, Volume XVII. EasternEurope, US Government Printing Office,Washington, 1996, pp. 387-395.

32. DDF, 1964, tome II, (1er Juillet – 31Décembre), P.I.E.-Peter Lang, Bruxelles,Bern, Berlin, Frankfurt/M, Hew York, Oxford,Wien, 2002, pp. 108-111.

33. Mihai Retegan, op.cit, pp. 54-55.34. Jan Sejna, We Will Bury You,

Sidgwick and Jackson, London, 1982, p. 75.35. Ibidem, pp. 75-76.

The participation of Romania within the Warsaw Pact canbe assessed very close to the historic reality by monitoring theRomanian attitude during the Pact’s controversial or momentsof crisis.

At the end of the 1950s and the beginning of the nextdecade, communist Romania started to build up anautonomous course to its foreign policy related to the WarsawPact. This trend aimed an assumed policy at gaining a wider

manoeuver space in the international arena, and not trying toabandon the communist system.

After the withdrawal of the Soviet troops from Romania in1958, for the Romanian decision-making bodies there havebeen set up the prerequisites for the creation of a genuinedetachment from the Moscow’s line, an element whichbecomes prominent in the following years and marks awidening of the Romanian foreign policy.

Preliminaries oof tthe aautonomy cconcerning tthe RRomania pposition wwithin tthe WWarsaw PPact ((1958-11964)

„Doctrina Brejnev” în ac]iune

Nu era prima dat` când trupele sovietice înc`lcau frontiereleunui stat fr`]esc pentru „salvarea socialismului”. Mai întâi fusesereprimat` insurec]ia muncitoreasc` din Berlinul de est (iunie1953), apoi revolu]ia/contrarevolu]ia din Ungaria (noiembrie1956), soldat` cu circa 20 000 de mor]i. Evenimentesângeroase avuseser` loc [i în Polonia.

La începutul deceniului [apte al secolului XX, un vântînnoitor se resim]ea tot mai frecvent în ]`rile din Est,nemul]umirile fa]` de constrângerile domina]iei U.R.S.S. [i alehegemonismului P.C.U.S. împletindu-se adesea cu op]iuneapentru contacte, dialog [i rela]ii pragmatice cu Occidentul. Dup`disiden]a iugoslav` (1948) [i fronda albanez` – situarea departea Chinei în conflictul cu sovieticii [i ruperea rela]iilor cuU.R.S.S. (1961) –, centrul coordonator unic de la Moscovaîncepe s` fie serios contestat de majoritatea partidelorcomuniste din ]`rile „satelit”, care încearc` – unele mai timid,altele mai abrupt – s` g`seasc` un drum propriu de dezvoltare,pe cât posibil în consonan]` cu tradi]iile [i specificul na]ional,f`r` a pune desigur în discu]ie „legile generale” ale construc]ieisocialiste. Astfel de încerc`ri, insistent vocalizate, se înregistraucu intensitate în România (mai ales dup` „Declara]ia din aprilie1964” [i venirea la conducerea P.C.R. a lui Nicolae Ceau[escu,în 1965) [i Cehoslovacia (dup` preluarea pre[edin]iei Republiciide c`tre L. Svoboda [i a conducerii P.C. Cehoslovac de c`treAlexander Dubcek, la începutul anului 1968).

„Noul curs politic” din ]`ri precum România sauCehoslovacia contrasta îns` flagrant cu imobilismul [istagnarea ce caracterizau socialismul din U.R.S.S., dup`„demiterea” lui Hru[ciov [i înlocuirea sa în fruntea P.C.U.S. cuLeonid Brejnev (octombrie 1964). Conservatorii sovieticisim]eau c` puterea imperiului cl`dit cu trud` [i nenum`ratesacrificii (n.n. mai ales din partea popoarelor aservite!) dup` celde-al doilea r`zboi mondial sl`be[te pe zi ce trece tocmaidatorit` acestor cùt`ri de dezvoltare autonom`. Leonid Brejnevse va face ecoul acestor îngrijor`ri chiar la Bucure[ti, în„Cuvântul de salut” rostit la Congresul al IX-lea al P.C.R. (19-24iulie 1965), când va vorbi „despre principalul lucru care fr`mântàst`zi pe comuni[tii din întreaga lume, de care depind în marem`sur` victoriile noastre ulterioare – despre necesitatea unit`]ii[i solidarit`]ii tuturor for]elor revolu]ionare din lume”. Desigur,„unitatea [i coeziunea ]`rilor socialiste”, precum [i„responsabilitatea istoric` interna]ionalist`” a partidelorcomuniste pentru soarta socialismului vor fi lozincile sub care sevor camufla noile teoretiz`ri [i practici puse în lucru de ideologiicomuni[ti sovietici pentru salvarea imperiului [i a domina]ieiMoscovei asupra „]`rilor fr`]e[ti”. În curând se va na[te a[anumita teorie a suveranit`]ii limitate („Doctrina Brejnev”), menit`s` dea legitimitate interven]iilor directe, inclusiv de ordin militar,în problemele interne ale altor state sub pretextul salv`riisocialismului. O doctrin` care, a[a cum afirma Mihail Gorbaciov,„nu a fost niciodat` proclamat` oficial, dar care de fapt defineaabordarea U.R.S.S. fa]` de ]`rile socialiste”.

studii/documente

66 4 (42) 2008 document

1968-2008: 40 de ani de la „Prim`vara de la Praga”

Unele aspecte privind impactul invad`riiCehoslovaciei asupra rela]iilor rom#no-sovietice

Ioan POPAUniunea Ziari[tilor Profesioni[ti

n noaptea de 20/21 august 1968,trupele a cinci state membre aleTratatului de la Var[ovia (U.R.S.S.,

Bulgaria, R. D. German`, Polonia [iUngaria) invadeaz` Cehoslovacia.

Ocuparea militar` a Cehoslovaciei,declan[at` prin surprindere, s-a derulatcu mare rapiditate, punând în scurt timpautorit`]ile locale [i opinia publicìnterna]ional` în fa]a unui fapt împlinit.

La orele 0,00 din noapteamen]ionat`, 29 de divizii, 7 500 de tancuri[i circa 1 500 de avioane de transport,vân`toare [i elicoptere apar]inând celorcinci state membre ale Tratatului de laVar[ovia ocupaser` deja principalelepuncte strategice de pe teritoriulcehoslovac: aeroporturi, institu]ii politico-guvernamentale, unit`]i militare. Invazias-a produs f`r` în[tiin]area oficial` aconduc`torilor partidului [i statuluicehoslovac. Cunoscând totu[i despreiminen]a unei interven]ii din parteaalia]ilor, conducerea de la Pragaadoptase hot`rârea de principiu ca, într-o

asemenea eventualitate, for]ele armate[i de securitate na]ionale s` nu opun`rezisten]`, fapt comunicat de altfel [i„celor cinci”.

Prezidiul C.C. al P.C. dinCehoslovacia a difuzat la scurt timp odeclara]ie în care se ar`ta c`

p`trunderea trupelor „celor cinci”reprezint` un act care contravine tuturorprincipiilor dintre statele socialiste, dar [inormelor fundamentale ale dreptuluiinterna]ional.

M.A.E. cehoslovac a transmis, larândul sù, guvernelor U.R.S.S.,Bulgariei, R.D. Germane, Poloniei [iUngariei o not` verbal` în care se ar`tac` nici un organ constitu]ional al ]`rii nu[i-a dat acordul pentru invadarea [iocuparea Cehoslovaciei. Prin ac]iunilecolective ale „celor cinci”, se men]iona încontinuare, a fost comis un atentat laindependen]a R.S. Cehoslovace, fiindînc`lcat` independen]a ei teritorial`,contravenind Cartei O.N.U., Tratatului dela Var[ovia [i principiilor fundamentaleale dreptului interna]ional. Totodat`,exprimându-se protestul hot`rât alguvernului de la Praga împotriva acestuiact, se cerea guvernului U.R.S.S.încetarea imediat` a ocup`rii ilegale aCehoslovaciei [i retragerea tuturortrupelor de pe teritoriul cehoslovac.

””

””

For]ele potrivnicesocialismului, \mpreun` cucele revizioniste – avertizausemnatarii scrisorii – aupreluat controlul presei,radioului [i televiziunii din]ara dumneavoastr` [i s-aufolosit de ele pentru asubmina rela]iile amicaledintre Cehoslovacia [icelelate ]`ri socialiste

|

Cehoslovacia va fi, din p`cate, prima victim` a noii doctrine.Lucrurile au evoluat relativ repede. La începutul lunii mai 1968,A. Dubcek [i al]i lideri de la Praga sunt convoca]i la Moscova [iadmonesta]i c` în Cehoslovacia exist` pericolul contrarevolu]iei,c` Partidul Comunist a sc`pat de sub control mass-media, c` s-au înmul]it manifest`rile antisovietice... L. Brejnev avanseazìdeea organiz`rii urgente a unor manevre militare aleOrganiza]iei Tratatului de la Var[ovia (O.T.V.) pe teritoriulcehoslovac.

La 8 mai este convocat` o reuniune la nivel înalt în cinci laMoscova (U.R.S.S., Bulgaria, R.D.G., Polonia [i Ungaria) încadrul c`reia se apreciaz` c` în Cehoslovacia se preg`te[te ocontrarevolu]ie, motiv pentru care A. Dubcek [i al]i conduc`torireformi[ti trebuie înlocui]i cu un „nucleu s`n`tos” din cadrul P.C.Cehoslovac. Se reafirm` ideea organiz`rii imediate a unormanevre militare ale O.T.V. pe teritoriul cehoslovac. Acestemanevre aveau s` se desf`[oare în perioada 20-30 iunie 1968,fiind un prilej de preg`tire a ocupa]iei militare a Cehoslovaciei dec`tre cele cinci state.

La 14-15 iulie 1968, conduc`torii „celor cinci” se întrunesc laVar[ovia [i apreciaz` c` s-a creat o situa]ie grav`, P.C.Cehoslovac a abandonat principiile comunismului [i a trecut lasocial-democra]ie, existând pericolul „iugoslaviz`rii”Cehoslovaciei. Se propune interven]ia armat` a O.T.V. Oscrisoare colectiv` semnat` de liderii „celor cinci” este trimis`conducerii de la Praga: „For]ele potrivnice socialismului,împreun` cu cele revizioniste – avertizau semnatarii scrisorii –au preluat controlul presei, radioului [i televiziunii din ]aradumneavoastr` [i s-au folosit de ele pentru a submina rela]iileamicale dintre Cehoslovacia [i celelalte ]`ri socialiste”.

Sus]inând c` situa]ia creat` în Cehoslovacia pune înprimejdie bazele socialismului din aceast` ]ar` [i reprezint` unpericol pentru interesele vitale comune ale celorlalte statesocialiste, autorii scrisorii ]in s` sublinieze: „popoarele ]`rilornoastre nu ne-ar ierta niciodat` indiferen]a [i nep`sarea fa]` deun asemenea pericol. Asupra partidelor [i popoarelor noastreapas` r`spunderea istoric` de a nu se distruge cuceririlerevolu]ionare ob]inute...”.

Din punct de vedere doctrinar – politico-ideologic [i militar –interven]ia direct` este preg`tit`.

O zi mai târziu, Nicolae Ceau[escu, care î[i vedeamenin]ate clar [i propriile pozi]ii, respinge aprecierile „celorcinci”: „Poporul [i Partidul Comunist Român nu împ`rt`[escopinia celor care, alarma]i de ceea ce pretind c` se petrece înCehoslovacia, ar vrea s` intervin` pentru a aduce aceast` ]ar`pe un f`ga[ al socialismului specific lor... Suntem convin[i càceast` ]ar`, sub conducerea Partidului ei Comunist, va [ti cums` construiasc` socialismul în conformitate cu speran]ele [iaspira]iile poporului sù...”.

Liderii cehoslovaci riposteaz` [i ei la 19 iulie: „... noi nuvedem cauzele reale care s` dea dreptul la afirma]ii ce calificàctuala noastr` situa]ie drept contrarevolu]ionar`, ... despre unpericol direct la adresa bazelor orânduirii socialiste, ... c` înCehoslovacia se preg`te[te schimbarea orient`rii politiciiexterne [i c` exist` un pericol concret de desp`r]ire a ]`riinoastre de comunitatea socialist`”.

La insisten]ele liderilor cehoslovaci, într-o încercare dereconciliere, în perioada 27 iulie – 1 august 1968 are loc o nou`întâlnire bilateral` sovieto-cehoslovac` la nivel înalt, marcat`îns` de discu]ii tensionate, în localitatea de grani]` Cierna nadTissou, urmat` la 3 august de o reuniune la Bratislava în format„5 plus unu” (cei cinci plus Cehoslovacia) având ca tem`probleme actuale ale luptei pentru socialism, înt`rireacomunit`]ii socialiste [i a coeziunii mi[c`rii comunisteinterna]ionale. În documentul comun adoptat la Bratislava seconsemna ideea c` ap`rarea cuceririlor socialismului din fiecare]ar` este o datorie a întregii comunit`]i a statelor socialiste,„Doctrina Brejnev” c`p`tând astfel o recunoa[tere oficial`.

În contextul fr`mânt`rilor profunde din interiorul fiec`rei ]`risocialiste fa]` de cursul evenimentelor legate de evolu]iile dinCehoslovacia, conduc`torii partidelor comuniste din Iugoslavia[i România au întreprins vizite la Praga – I. B. Tito în 9-11august [i Nicolae Ceau[escu în 15-17 august –, fiecareexprimându-[i sprijinul pentru eforturile de „înnoire” [i„perfec]ionare” a socialismului ini]iate de A. Dubcek [i echipa sa.

Decizia interven]iei fusese îns` luat`. Totul era doar ochestiune de timp [i de oportunitate. La 18 august, liderii „celorcinci” se întrunesc din nou la Moscova pentru a stabili ultimeledetalii ale interven]iei militare în Cehoslovacia. „Dup` o analizàprofundat`... – sublinia Brejnev cu aceast` ocazie –, am ajuns

studii/documente

67document 2008 4 (42)

Mesajul ppre[edintelui NNicolae CCeau[escu \\mpotriva iinvad`̀rii CCehoslovaciei dde cc`̀tre ttrupele ssovietice ((21 aaugust 11968)

la concluzia c` Dubcek nu va respecta nici un angajament, c` atrecut de partea elementelor de dreapta [i c` în aceste condi]iisitua]ia se prezint` extrem de dificil`, dac` nu se va acordaajutor for]elor s`n`toase”. Se men]iona, totodat`, contextulpotrivit pentru ac]iune, apreciindu-se c` „în viitor nu va maiexista un moment mai favorabil, ... nu se va mai ivi altul a[acurând”. S-a hot`rât ca interven]ia armat` s` se desf`[oareconcomitent cu ac]iunea unui grup complotist din cadrulconducerii de la Praga care preg`tise înl`turarea lui Dubcek [isolicitase ajutor Moscovei, inclusiv de ordin militar, pentruatingerea obiectivului urm`rit.

Pus` în aplicare în noaptea de 20/21 august 1968,interven]ia „celor cinci”, de[i soldat` cu ocuparea militar`rapid` a Cehoslovaciei, s-a dovedit totu[i mai dificil` în planpolitic, deoarece grupul „s`n`tos”, complotist [i pro-moscovit,nu reu[ea s` se impun` [i s` înl`ture conducerea reformatoarede la putere. În consecin]`, sovieticii au recurs la o nouàc]iune de for]`, preluându-i cu brutalitate [i transportându-i laMoscova pe liderii reformatori în frunte cu Dubcek. Rezultatul„convorbirilor” purtate a fost consemnat într-un comunicat datpublicit`]ii la 26 august, în care se consemna c` autorit`]ilecehoslovace s-au angajat s` traduc` în practic` „hot`rârilecomune” luate la Cierna nad Tissou [i Bratislava [i sàc]ioneze pentru „normalizarea situa]iei din Cehoslovacia”.

Au urmat alte dou` întâlniri sovieto-cehoslovace la nivelînalt, una la Moscova (3-4 octombrie) [i alta la Kiev (7-8decembrie), care examinau m`suri pentru înf`ptuireaîn]elegerilor convenite. La 16 octombrie 1968, premieriiU.R.S.S. [i Cehoslovaciei semnau un acord privind„sta]ionarea temporar`” a trupelor sovietice pe teritoriulcehoslovac.

Sub presiune permanent`, to]i liderii reformatoricehoslovaci au fost înl`tura]i treptat [i înlocui]i cu al]ii, care auacceptat solu]iile impuse de Moscova, „Prim`vara de la Praga”r`mânând doar un vis. Cel pu]in pentru înc` 20 de ani.

Spectrul invaziei planeaz`[i asupra României

România a trìt cu intensitate invadarea militar` aCehoslovaciei de c`tre cei cinci alia]i din cadrul Tratatului de laVar[ovia [i al CAER, v`zându-se amenin]at` direct cu represaliisimilare pentru „aducerea la ordine”. Serviciile de informa]iiromâne, civile [i militare, semnalau zilnic în perioada de dupìnvazie concentr`ri puternice de trupe strìne (sovietice, ungare [ibulgare) în apropierea grani]elor României, în zonele de nord-vest,vest [i sud, care accentuau presiunile asupra st`rii de spirit din]ar`.

Început imediat dup` retragerea trupelor [i consilierilor sovieticidin ]ar` (1958) [i amplificat dup` implicarea în disputa chino-sovietic` din anii ‘60, cursul României spre distan]area de U.R.S.S.[i promovarea unei politici independente pe plan interna]ional s-aaccentuat dup` 1965, înregistrând un prim moment de vârf în1967, când Bucure[tii au stabilit rela]ii diplomatice cu RepublicaFederal` Germania [i au refuzat s` se al`ture ac]iunii bloculuisocialist de condamnare a Israelului [i de rupere a rela]iilordiplomatice cu aceast` ]ar`, ca urmare a r`zboiului arabo-israelian(de [ase zile). În acela[i an (1967), România era gazd` timp dedou` zile lui Richard Nixon, în calitate de fost vicepre[edinte alS.U.A. ([i de viitor [ef la Casa Alb`, peste mai pu]in de doi ani! –n.n.) [i demara o serie de contacte la nivelul cel mai înalt cuautorit`]ile americane ce aveau s` contribuie în mod semnificativîn urm`torii ani la încetarea r`zboiului din Vietnam [i la stabilireade rela]ii diplomatice între China [i Statele Unite. S` mai not`m c`,în mai 1968, pre[edintele Fran]ei, Charles de Gaulle, efectua ovizit` în România tocmai pentru a încuraja cursul sù politicindependent. Devenise evident c` dezvoltarea unor pozi]iiindependente în interiorul sistemului socialist erau nu doaragreate, dar [i încurajate de Occident.

Fire[te c` astfel de ac]iuni în plan extern, ca [i numeroasealte m`suri de ordin intern, îndeosebi încurajarea cercet`rilor

studii/documente

68 4 (42) 2008 document

Aici [[i \\n ppagina 771, ccet`̀]eni aai PPrag`̀i bbloc#nd ccircula]ia ttancurilor ssovietice \\n ssemn dde pprotest

istorice [i editarea a numeroase studii [i lucr`ri ce vizau în modpreponderent rena[terea spiritului na]ional au alertat Moscova,care nu mai avea nicio îndoial` c` România a pornit pe un drumce contravine flagrant intereselor sovietice, drum ce va trebuicurmat cât mai curând.

Distan]area permanent` a României de politica de bloc [i deacceptarea necondi]ionat` a dictatului sovietic în abordareaproblemelor mi[c`rii comuniste [i muncitore[ti [i, cu atât maipu]in în privin]a rela]iilor [i a vie]ii interna]ionale în general, aexclus practic Bucure[tii din „cercul de încredere” al Moscovei,reprezentan]ii români nefiind nici consulta]i, nici informa]i despredeciziile luate în chestiunea Cehoslovaciei. În pofida statutuluioficial al României de aliat [i de membru cu drepturi egale alTratatului de la Var[ovia!

Conducerea de partid [i de stat român` afla prin canalemass-media despre invadarea Cehoslovaciei, imediat dup`începerea opera]iunilor de debarcare. Întruni]i în cursul nop]iipentru a analiza grava situa]ie creat` pentru securitatea ]`rii,dar [i pentru pacea [i stabilitatea european` [i mondial`, lideriiromâni ai acelui moment au decis în mod unanim organizarearezisten]ei armate în cazul unei foarte posibile repet`ri ascenariului cehoslovac în cazul României.

Unele dintre m`surile luate au fost puse în aplicare imediat.Altele s-au resim]it în anii urm`tori [i au vizat mai multe paliere,inclusiv [i în mod semnificativ doctrina militar` de ap`rare aStatului Român [i orient`rile sale fundamentale într-o lumebipolar`, dominat` de confruntarea Est – Vest [i de R`zboiulRece. „Ne-am temut de Vest [i am fost ataca]i din Est!”. Era unadin expresiile cel mai frecvent afi[ate dup` invazie pe zidurilecaselor din Cehoslovacia. Pentru români, brutalitateainterven]iei sovietice a determinat o regândire a ap`r`riisuveranit`]ii [i independen]ei na]ionale la nivelurile cele maiînalte [i în toate structurile cu responsabilit`]i în domeniu.Oficial, România a r`mas un membru loial al Tratatului de laVar[ovia, orientat programatic spre confruntarea cu Vestul.Neoficial, doctrina de ap`rare a României va fi orientat` sprerespingerea amenin]`rilor „din partea oricui ar veni, atât dinVest, cât [i din Est”. Mai ales din Est!

Prima m`sur` în acele momente tensionate a fostorganizarea unui miting la Bucure[ti prin care România s`-[iexprime protestul fa]` de invadarea Cehoslovaciei [i s`condamne acest act ca fiind contrar spiritului de colaboraredintre ]`rile socialiste [i chiar intereselor generale alesocialismului. Un miting de amploare, care s` fac` auzit strig`tulRomâniei pe arena interna]ional` [i, totodat`, s` avertizeze f`rèchivoc despre hot`rârea ferm` a românilor de a riposta încazul în care ar fi supu[i unui tratament similar.

„Nu exist` nici o justificare, nu poate fi acceptat nici un motivde a admite pentru o clip` numai ideea interven]iei militare întreburile unui stat fr`]esc... S-a spus c` în Cehoslovacia exist`pericolul contrarevolu]iei; se vor g`si poate mâine unii care s`spun` c` [i aici, în aceast` adunare, se manifest` tendin]econtrarevolu]ionare. R`spundem tuturor: întregul popor românnu va permite nim`nui s` încalce teritoriul patriei noastre”.Aceste fraze, ca [i întregul discurs rostit de conduc`torulcomuni[tilor români în cadrul mitingului din diminea]a zilei de 21august 1968 vor face rapid înconjurul lumii, vor trezi nenum`ratesentimente de simpatie [i solidaritate cu poporul român [i vorpropulsa România, pentru o bun` perioad`, într-o nou` lumin`[i într-o postur` mai avantajoas` [i mai promi]`toare pentruviitorul sù în cadrul sistemului de rela]ii interna]ionale al epocii.

Contextul interna]ional. „Nimeni s` nudezl`n]uie câinii r`zboiului!”

Pentru în]elegerea mai exact` a evenimentelor dramaticedin înfierbântatul august 1968, sunt necesare unele preciz`ri

suplimentare, devenite evidente odat` cu trecerea timpului.În primul rând, trebuie men]ionat c` în 1968 func]ionau cu

întreaga lor putere de constrângere în]elegerile dintre marileputeri de la sfâr[itul celui de-al doilea r`zboi mondial, care auconstituit pilonii noii ordini interna]ionale postbelice din perioadaconfrunt`rii Est – Vest [i în baza c`rora U.R.S.S. avea „mân`liber`” în privin]a Europei centrale [i de est.

Numeroase informa]ii care au circulat în epoc`, înt`rite dem`rturii [i documente de arhiv` dezv`luite recent atest` faptulc` invadarea Cehoslovaciei de c`tre cinci state membre aleTratatului de la Var[ovia a fost privit` de S.U.A. [i ceilal]iparteneri Occidentali ca „o problem` intern` a lag`ruluisocialist”. În mai multe rânduri, înalte oficialit`]i americane auafirmat explicit ori au dat de în]eles în lunile premerg`toareinterven]iei în Cehoslovacia c` în]elegerile de la Ialta [iPotsdam r`mân în întregime valabile, iar S.U.A. recunoscinteresele U.R.S.S. în Europa r`s`ritean` [i nu doresc ca noulcurs ini]iat de conducerea de la Praga s` devin` cauza unuiconflict între marile puteri.

La rândul lor, sovieticii au informat în prealabil marile puteriOccidentale, în primul rând S.U.A., despre iminen]a interven]ieimilitare în Cehoslovacia, dând în mod oficial asigur`ri repetatec` interesele de stat ale acestora nu vor fi în nici un fel afectate(!?... Este limpede c` o astfel de logic` nu putea fi valabil` decâtîntr-o lume bipolar`, bazat` pe o respectare riguroas` aconfigura]iei sferelor de influen]` stabilite). Din aceste motive,unii anali[ti [i politologi vorbesc nu doar de o pruden]` excesiv`în ce prive[te reac]ia Occidentului fa]` de interven]ia militar` înCehoslovacia, care a încurajat în mod clar ac]iunile Moscovei, cichiar de o „complicitate” a Vestului la comiterea unui act de for]`împotriva voin]ei libere a unui popor (vezi Paul Niculescu Mizil,„O istorie trìt`. Memorii”, vol. II, Bucure[ti, Editura Democra]ia,2003).

Nu exist` nici o îndoial` c` România era privit` în acela[imod ca [i Cehoslovacia, respectiv ca parte a blocului socialistaflat sub controlul [i umbrela U.R.S.S., astfel c` oricâte simpatiiar fi trezit o serie de gesturi de frond` sau de independen]` fa]`de Moscova, pe care Bucure[tii le furnizau tot mai frecventopiniei publice interna]ionale, acestea nu puteau determina oangajare direct` a marilor puteri Occidentale în salvarea nouluicurs al politicii României [i, cu atât mai pu]in, în asigurareasecurit`]ii sale. Hot`rârea ferm` a românilor, declarat` public,de a se ap`ra cu for]a armelor în cazul oric`rei agresiuniexterne, ca [i complica]iile survenite în derularea opera]iunii dinCehoslovacia (condamnarea, fie [i formal`, a invaziei demajoritatea statelor lumii, incapacitatea ocupan]ilor „eliberatori”de a efectua imediat schimb`rile preconizate în conducerea dela Praga [i în evolu]iile politice din societatea cehoslovac`) augenerat îns` o situa]ie nou` în via]a interna]ional`, de natur` s`descurajeze angajarea imediat` a U.R.S.S. într-o alt` aventuràl c`rei final era [i mai greu de întrev`zut.

România anilor ‘70 miza foarte mult pe „cartea” Chinei [i pecea a S.U.A., angajându-se deliberat într-un ambi]ios efort desprijinire a normaliz`rii rela]iilor dintre dou` din marile puteri alelumii – una deja consacrat`, situat` în fruntea democra]iilorOccidentale, [i alta în devenire, dar cu mare influen]` îndeosebiîn rândul mi[c`rii comuniste [i muncitore[ti interna]ionale.Bucure[tii î[i puneau speran]a, care se va dovedi curândîndrept`]it`, c` o mi[care de o asemenea amploare cum ar finormalizarea raporturilor chino-americane va determina o und`de [oc ce va duce la crearea unui nou echilibru politic la scar`mondial`, capabil s` sl`beasc` „strânsoarea hegemonismuluisovietic instituit peste o parte a Europei în urma acordurilordintre marile puteri câ[tig`toare ale celui de-al doilea r`zboimondial...”. (Paul Niculescu Mizil, „România [i r`zboiulamericano-vietnamez”, Editura „Roza Vânturilor”, Bucure[ti,2008, p. 131-132).

studii/documente

69document 2008 4 (42)

Acest lucru îl spunea explicit premierul Ion GheorgheMaurer la Beijing, la 5 iulie 1967: „Ni se pare c` stabilirearela]iilor oficiale dintre China [i S.U.A. ar avea avantajul c`discutarea marilor probleme cu S.U.A. nu ar fi apanajul numaial unei singure ]`ri socialiste, a[a cum este acum, când marileprobleme se discut` între S.U.A. [i Uniunea Sovietic`...”.(„Politica de independen]` a României [i rela]iile româno-chineze. 1954-1975”, coordonator Romulus Ioan Budura,Arhivele Na]ionale ale României, Bucure[ti, 2008).

Nu întâmpl`tor, cele mai puternice declara]ii oficiale desus]inere a României în momentele dramatice ale ultimeidecade a lunii august 1968 au venit tocmai de la China [iS.U.A..

Astfel, la 23 august 1968, premierul Zhou Enlai a comunicatdirect Ambasadei României la Beijing sus]inerea deplin` dinpartea R. P. Chineze: „Noi v` sprijinim în lupta pentru ap`rareaindependen]ei [i suveranit`]ii. Rezista]i!”.

Tot la 23 august 1968, secretarul de stat al S.U.A., DeanRusk, l-a convocat pe ambasadorul sovietic la Washington,Anatoli Dobrînin, pentru o discu]ie pe marginea evenimentelordin Cehoslovacia. Dup` cum dezv`luie ambasadorul sovietic înmemoriile sale, publicate la Moscova în 1997, Dean Rusk l-aîntrebat, la un moment dat, pe nea[teptate, dac` nu cumvavenise acum rândul României, adùgând: „Aceasta ar fi dejaprea mult [i opinia public` american` ar putea fi cu greust`pânit`!”. Afirma]ia secretarului de stat american este maimult decât o simpl` declara]ie într-o discu]ie protocolar`, eaechivaleaz` neîndoielnic cu un prim avertisment serios.Avertismente mult mai severe vor fi transmise de c`tre DeanRusk în zilele urm`toare, cu prilejul unei noi convoc`ri aambasadorului sovietic pentru a-i cere explica]ii în leg`tur` cumasarea de trupe sovietice la grani]a României [i zvonurileinsistente despre o posibil` invazie în aceast` ]ar` [i chiar cuo ac]iune de for]` a U.R.S.S. în Berlinul Occidental: „În numeleîntregii omeniri, a declarat secretarul de stat american, noi v`rug`m s` nu face]i aceasta, întrucât urm`rile ar fi greu deprev`zut. N`d`jduim, de asemenea, c` nu vor fi întreprinse niciun fel de m`suri... ce ar putea s` provoace o uria[` crizìnterna]ional`, criz` pe care vrem prin toate mijloacele s` oevit`m. Toate acestea ar fi catastrofale pentru rela]iile sovieto-americane [i pentru întreaga lume”.

„Apogeul” avertismentelor transmise U.R.S.S. de c`treS.U.A. va fi atins într-un discurs rostit de pre[edintele LyndonJohnson în seara zilei de 30 august 1968 la San Antonio(Texas). Cu acel prilej, pre[edintele american va declara,printre altele: „Exprim speran]a [i credin]a c`, din parteaacestei Administra]ii sau a oric`rei alteia, nici o agresiune nu vafi trecut` cu vederea [i c` nu va avea loc nici o conciliere cuaceia care stau la pând` de-a lungul frontierelor na]ionale...Exist` chiar zvonuri c` aceast` ac]iune (n.n. din Cehoslovacia)s-ar putea repeta, în zilele care urmeaz`, în alt` parte aEuropei r`s`ritene... V` spun dumneavoastr` [i lumii întregi c`nu putem [i c` nu trebuie, în anul 1968, s` ne întoarcem la olume a agresiunii nest`pânite... A[adar, nimeni s` nudezl`n]uie câinii r`zboiului!”. („Dosarele istoriei”, IX, 2006, nr.12)

Fraze profetice, care vor face rapid înconjurul lumii,dezv`luind f`r` dubii hot`rârea S.U.A. de a se opune ferm„agresiunii nest`pânite” [i oric`ror încerc`ri de „a negana]iunilor mici dreptul la existen]` na]ional`, „... un dreptfundamental al tuturor na]iunilor, indiferent de ideologie, alian]e[i deosebiri politice”. Efectele se vor vedea imediat. La 31august 1968, ambasadorul sovietic Anatoli Dobrînin îicomunica oficial secretarului de stat american c` temerile [izvonurile privind o invazie militar` sovietic` în România erau„f`r` fundament” [i, de asemenea, c` nici fa]` de Berlinul deVest nu sunt avute în vedere astfel de ac]iuni.

Impactul invad`rii Cehoslovaciei asuprarela]iilor româno-sovietice. „În lume a luatamploare tr`nc`neala despre Basarabia”

Pentru moment, pericolul unei invazii sovietice directe înRomânia era înl`turat. Spectrul unor ac]iuni punitive, de for]` [idictat, din partea Moscovei pentru a determina subordonareanecondi]ionat` a României [i alinierea sa la canoanele [i rigorilesistemului instituit de sovietici în Europa r`s`ritean` va planaîns` permanent asupra regimului de la Bucure[ti. De acum,România va fi supus` unor presiuni [i obstruc]ii ca nici o alt`]ar` din Tratatul de la Var[ovia [i C.A.E.R., „beneficiind” de untratament special, rezervat inamicilor U.R.S.S.. O serie dedocumente de arhiv` aduse la lumin` în ultimul timp dezv`luiedimensiunile greu de imaginat altfel ale „eforturilor” desf`[uratepe toate planurile de Moscova pentru „disciplinarea” României[i men]inerea sa în sfera intereselor sovietice.

Pe de alt` parte, conduc`torii români vor fi mai precau]i înpozi]iile pe care le vor exprima oficial cu privire la ac]iunileU.R.S.S., realizând în mod clar c` amenin]area sovietic` nueste doar ipotetic`, iar o sus]inere interna]ional` angajant`,dincolo de o solidaritate la nivel declarativ, în cazul unui act defor]` din partea Moscovei, r`mâne un simplu deziderat. Multedintre declara]iile oficiale curajoase ale conduc`torilor români laadresa unor pozi]ii promovate de Uniunea Sovietic` vor fi lascurte perioade atenuate [i „îndulcite” cu asigur`ri de loialitatefa]` de comunitatea ]`rilor socialiste, precum [i cu adoptareaunor m`suri politico-ideologice rigide pe plan intern, ceea ce vagenera frecvent interpret`ri contradictorii [i va da o culoareaparte comunismului din România.

Confruntarea româno-sovietic` nu va înceta, îns`, nici unmoment, desf`[urându-se preponderent în surdin`, subacoperirea unui limbaj cenzurat [i prelucrat sistematic deambele p`r]i pentru a p`stra în fa]a opiniei publice interne [iinterna]ionale aparen]ele unor raporturi cât de cât normale întrecele dou` state. Practic, fiecare dintre actori va recurge la unlimbaj duplicitar: românii vor aduce tot mai des în aten]ia opinieipublice probleme care au marcat dureros în trecut rela]iile lor cumarele vecin de la R`s`rit, pentru a denun]a de faptcomportamentul brutal [i hr`p`re] (imperialist) atât al Rusiei]ariste, cât [i al U.R.S.S.; Moscova va adopta m`suri în cascad`pentru pedepsirea comportamentului independent (v`ditantirusesc [i antisovietic) al României, dar oficial va acuzacontinuu manifest`rile na]ionaliste din partea Bucure[tilor derevendicare a unor vechi teritorii intrate sub administra]iesovietic`. Neoficial, terenul principal de confruntare a r`masBasarabia.

Interven]ia militar` în Cehoslovacia fusese preg`tit`temeinic de sovietici printr-o extrem de intens` activitatepolitico-ideologic` [i de propagand`, de dezavuare adezvolt`rilor din aceast` ]ar` [i de avertizare asupra pericolelorpe care le genereaz` „revizionismul” comuni[tilor cehoslovacipentru lag`rul socialist.

Fire[te c` în R.S.S. Moldoveneasc`, la fel ca în oricare alt`republic` din componen]a U.R.S.S., nu erau de a[teptat dinpartea oficialit`]ilor lu`ri de pozi]ie care s` fac` not` discordant`cu declara]iile Moscovei [i cu atât mai pu]in s` vin` în sprijinulcomuni[tilor din Cehoslovacia. Dimpotriv`, conducerile„republicane”, numite direct de conducerea de la centru, nuf`ceau decât s` amplifice pozi]iile adoptate de liderii P.C.U.S.,exprimându-[i adeziunea [i sus]inerea fa]` de m`surile [iamenin]`rile belicoase ale acestora.

Obedientele oficialit`]i de la Chi[inù aveau îns` o sarcin`suplimentar`: pe lâng` „revizionismul” comuni[tilor dinCehoslovacia trebuiau s` combat`, poate chiar cu mai mult`vigoare, „noul curs” al politicii României, care contraveneaobiectivelor [i intereselor U.R.S.S..

studii/documente

70 4 (42) 2008 document

R.S.S. Moldoveneasc` (Basarabia, c`reia i s-a ata[at oparte a fostei Republici Autonome Sovietice SocialisteMoldovene[ti – RASSM, din stânga Nistrului) a fost privit` deMoscova înc` de la început (mai întâi în perioada iulie 1940 –iunie 1941, apoi dup` 1944) cu suspiciune [i o aten]ie cu totulspecial`, datorit` v`ditei orient`ri pro-române a unei mari p`r]i apopula]iei, precum [i faptului c` mica republic` se va dovedi overitabil` [i permanent` „pepinier` de antisovietism”.

În pofida m`surilor deosebit de dure luate mai întâi înperioada iulie 1940 – iunie 1941 [i apoi, cu intensitate sporit` [ipe o scar` mai larg`, dup` 1944 pentru anihilarea [i lichidareaidentit`]ii române[ti a popula]iei majoritare basarabene,manifest`rile de na]ionalism [i antisovietism se revigorau [iescaladau de la an la an, cu o for]` de regenerare ce alimentao continu` stare de alergie [i nemul]umire din partea conduceriicentrale de la Moscova fa]` de problemele moldovene[ti.

Tonul reizbucnirii disputelor în chestiunea limbii materne afost dat de Congresul al III-lea al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.Moldoveneasc`, desf`[urat în octombrie 1965, când mai mul]iparticipan]i (Mihai Cimpoi, Ion Dru]`) au sus]inut revenirea laalfabetul latin. Astfel de opinii au fost sanc]ionate imediat de o[edin]` a Biroului C.C. al P.C.M., convocat` la 13 decembrie1965, care a condamnat „tendin]ele na]ionaliste” [i „alte st`ri despirit nes`n`toase” manifestate la congres.

Problemele limbii erau legate strâns de cele privind istoriateritoriului dintre Prut [i Nistru, precum [i a rela]iilor ruso-române[i sovieto-române, viziunea promovat` insistent de Moscovanefiind împ`rt`[it` de „na]ionali[tii” moldoveni, „influen]a]i”desigur de propaganda româneasc`. La adunarea anual` aSec]iei [tiin]elor sociale a Academiei de [tiin]e a R.S.S.M., din 9martie 1967, se trage semnalul de alarm`: „În România sepublic` un num`r mare de lucr`ri în care problema na]ionalèste abordat` într-un asemenea mod cu care noi nu putem fi deacord”.

Luând cuvântul cu acela[i prilej, primul secretar al C.C. alP.C.M., Ivan Bodiul, eviden]iaz` contextul politic interna]ional,semnifica]ia ac]iunilor din România [i sarcinile ce revincontrapropagandei sovietice: „Savan]ii no[tri – explica I. Bodiul–, au mizat pe raporturi normale între Uniunea Sovietic` [iRomânia. De aceea s-a acordat pu]in` aten]ie unor problemeale trecutului, care au o mare importan]` pentru clarificarearela]iilor statului nostru cu România. Noi nu l`muream uneleevenimente politice... Acest fapt a lucrat împotriva noastr`... Însitua]ia dat` noi ne-am pomenit nepreg`ti]i. Ducem lips` de oserie de lucr`ri [tiin]ifice extrem de importante, în baza c`roraam fi putut s` facem propagand` [i pearena interna]ional`... În lume a luatamploare tr`nc`neala despre Basarabia.To]i cunoa[tem stâng`ciile [i nesiguran]acercet`rilor privitor la perioada de ocupa]iea Basarabiei. Atunci când s-au începutaceste discu]ii, noi eram rù preg`ti]i pentrua desf`[ura contrapropaganda”.

Subliniind c` între liderii comuni[ti de laChi[inù [i conducerea central` de laMoscova au loc consult`ri „sistematice”, iar„toate formul`rile... sunt coordonate”, I.Bodiul schi]eaz` [i o perspectiv` asupramodului cum se vor derula în continuareevenimentele: „Nu trebuie s` fim naivi, c`citendin]a este de a [tirbi autoritatea Rusiei.Cei de peste hotare doresc s` discreditezeac]iunile de ajutorare a Basarabiei de c`treRusia în trecut... trebuie s` se dea ripost`p`l`vr`gelilor neru[inate, incit`rii neînteme-iate a spiritelor. Ziua de 8 Martie a fostumbrit` de dou` lozinci. Una dintre ele

stipula: «Noi cerem întoarcerea p`mânturilor moldovene[ti».Înainte doar nu scriau a[a, iar acum scriu. Ideile sunt vehiculate[i iat` care-i rezultatul”. (Gheorghe Negru, „Politicaetnolingvistic` în R.S.S. Moldoveneasc`”, Editura „PrutInterna]ional”, Chi[inù, 2000, p. 72-73)

Aten]ion`rile din lu`rile de cuvânt ale liderilor comuni[ti,atunci când aveau acordul Moscovei, nu r`mâneau niciodat` lastadiul de simple declara]ii de ocazie, ci erau transcrise imediatîn hot`râri de partid [i transpuse într-o serie de ac]iuni practice.Ideile avansate de I. Bodiul la adunarea anual` a Academiei de[tiin]e a R.S.S.M [i-au g`sit reflectarea, o s`pt`mân` mai târziu,în Hot`rârea Biroului C.C. al P.C.M, din 18 martie 1967, intitulat`„Despre aac]iunile CC.C. aal PPartidului CComunist aal MMoldovei pprivindstudierea [[i iinterpretarea îîn ccontinuare aa pproblemelor iistorieiR.S.S. MMoldovene[ti [[i aa rrela]iilor ssovieto-rromâne”. Una dintreprimele m`suri practice luate a fost limitarea contactelor directemoldo-române [i reducerea drastic` a num`ruluiabonamentelor la publica]ii române[ti, de la 66 501 exemplareîn 1966 la 4 275 exemplare în 1968. Ulterior, num`rulabonamentelor din România pentru cet`]enii R.S.S.M a fostredus aproape complet, fiind permis numai unor persoaneverificate, „demne de încredere”.

A[adar, incendiarul august 1968 a g`sit România [iU.R.S.S. în plin conflict ideologic, deocamdat` camuflat cu grij`de ambele p`r]i. Ecourile m`surilor de liberalizare din România[i afrontul deschis, de larg` rezonan]` interna]ional`, adusURRS dup` interven]ia în Cehoslovacia au avut un impactputernic în rândul basarabenilor, care apreciau c` se apropie unnou moment favorabil pentru a-[i exprima liber sentimentelena]ionale, f`r` teama c` vor fi iar`[i victime ale gulagurilorsiberiene.

Organele de partid [i de securitate sovietice (KGB) au dinnou de lucru cu „na]ionalismul moldovenesc”. Piotr Civertko,noul pre[edinte al Comitetului Securit`]ii Statului din R.S.S.M,un personaj „brutal [i dogmatic” transferat în 1966 la Chi[inùdintr-un post similar din Kirghizia, decretase înc` de la preluareafunc]iei „lupta cu na]ionalismul moldovenesc” drept sarcin` debaz` a serviciului sù. (vezi T. Botnaru [i A. Ganenco,Conduc`torii serviciilor secrete ale Moldovei, în volumul „Istoriaserviciilor secrete. Breviar”, Editura Museum, Chi[inù, 2004, p.95)

Pe baza inform`rilor primite de la organele de securitatesovietice, primul secretar al C.C. al P.C.M, Ivan Bodiul, era înm`sur` c`tre sfâr[itul anului 1970 s` caracterizeze astfelclimatul din republic`:

studii/documente

71document 2008 4 (42)

„Num`rul manifest`rilor na]ionaliste din Moldova nu s-am`rit, îns` esen]a lor s-a schimbat [i are în prezent un caracterantirusesc mai pronun]at, fiind în acela[i timp de orientare filo-româneasc`. Ca m`rturie ne servesc, în special, foile volantedactilografiate sau scrise de mân` ce sunt r`spândite înrepublic`. În zece luni ale anului curent au fost înregistrate 42 decazuri. Multe dintre ele con]in cerin]e despre plecarea ru[ilor dinBasarabia [i unirea ei cu România...”. (Gheorghe Negru, Politicaetnolingvistic` în R.S.S. Moldoveneasc`, Editura „PrutInterna]ional”, Chi[inù, 2000, p. 49-50)

Acest gen de manifest`ri au alertat la maximum conducereade partid [i de stat sovietic` de la Moscova. În regim de urgen]`,la 5 noiembrie 1970 a fost adoptat` o hot`râre a C.C. al P.C.U.S.cu titlul semnificativ „Despre m`surile privind intensificareamuncii ideologice în rândul popula]iei R.S.S. Moldovene[ti [i aregiunii Cernù]i din R.S.S. Ucrainean`”.

Zece zile mai târziu, la 16 noiembrie 1970, în conformitate cuaceast` hot`râre, Biroul C.C. al P.C.M. adopt` documentulintitulat „Despre mm`surile pprivind iintensificarea aactivit`]iiideologice îîn rrândul ppopula]iei RR.S.S. MMoldovene[ti”, în care suntstabilite sarcini am`nun]ite pentru toate structurile oficialemoldovene[ti cu atribu]ii în domeniul educa]iei [i propagandei,acestea fiind „obligate s`-[i modifice esen]ial activitateaideologic` în rândul popula]iei republicii”. Termenul de raportarea îndeplinirii sarcinilor este stabilit 1 aprilie 1971.

În preambulul Hot`rârii sunt men]ionate explicit principalelemotive de îngrijorare care determin` astfel de m`suri ample [iurgente:

„Partea român`, din ce în ce mai activ, folose[te literatura,radioul c`l`toriile cet`]enilor români în Moldova [i vizitelecet`]enilor no[tri în R.S.R. pentru a propaga printre oameniino[tri cursul politic „deosebit”, neprietenos fa]` de U.R.S.S. ...

Unii cet`]eni români se exprim` deschis referitor la preten]iileteritoriale ale României fa]` de Basarabia [i Bucovina...

Din România [i prin teritoriul ei ajunge la noi mult` literatur`du[m`noas`, inclusiv chinez` [i albanez`...”.

Dintre m`surile concrete stabilite, pe sectoare de activitate,men]ion`m:

- majorarea timpului de anten` pentru emisiunile în „limbamoldoveneasc`”, destinate radioascult`torilor din RS România;analizarea posibilit`]ii de înlocuire a emi]`toarelor de televiziunesituate în R.S.S.M la frontiera cu România cu „altele cucapacitate mai mare”;

- Prezidiul Academiei de {tiin]e a R.S.S.M s` prezintepropuneri, „aprobate de institutele corespunz`toare aleAcademiei de [tiin]e a U.R.S.S.”, privind organizarea deconferin]e [i sesiuni [tiin]ifice „pe probleme ale istoriei Moldovei,formarea na]iunii moldovene[ti, istoria rela]iilor ruso-române [isovieto-române”; revistele de specialitate din U.R.S.S. [iR.S.S.M „s` sporeasc` publicarea articolelor [i materialelordespre rolul Kominternului în istoria mi[c`rii comuniste [imuncitore[ti, s` abordeze istoria rela]iilor ruso-române [isovieto-române, politica autorit`]ilor române în perioada de pân`la r`zboi [i altele care sunt tratate tenden]ios în istoriografiaromân`”;

- selectarea mai riguroas` a turi[tilor sovietici care vorc`l`tori în R.S.R., pentru ca ace[tia s` fie supu[i unui „instructajadecvat”; instituirea unei eviden]e precise asupra invita]iilorcet`]enilor români în Moldova [i a cet`]enilor sovietici înRomânia; mic[orarea num`rului de vizite particulare [iefectuarea unui „control riguros” al comportamentului cet`]enilorromâni pe timpul prezen]ei lor în republic`;

- „limitarea p`trunderii [i r`spândirii în republic` a literaturiiromâne [i a presei periodice române[ti”; distribuirea în R.S.S.Ma c`r]ilor comandate anual din România s` se efectueze numaide Comitetul pentru pres` al republicii. („Magazin istoric”, aprilie2008, p. 5-9)

A[adar, prietenia „fr`]easc`” dintre U.R.S.S. [i Româniaîncepe s` îmbrace treptat o form` specific` de „r`zboi rece”,camuflat cu greutate sub limbajul ideologic al necesit`]ii înt`ririisolidarit`]ii interna]ionaliste [i a unit`]ii frontului antiimperialist.

Spectrul unei invazii sovietice în Româniarevine. „Dosarul României cre[te neîncetat

la Moscova”

În anii urm`tori, disputele din rela]iile româno-sovietice sevor amplifica, manifestându-se frecvent nu doar în sferapublica]iilor [i mass-media, ci [i în cadrul întâlnirilor directe cucaracter bilateral sau multilateral. Ac]iunile de politic` externàle României, în special în rela]iile cu China sau S.U.A. (maiales vizita pre[edintelui R. Nixon la Bucure[ti, în august 1969),provocau necondi]ionat contrareac]ii dure la Moscova.

La finele lunii iunie 1971, spre exemplu, la reîntoarcereadintr-un turneu asiatic (R.P. Chinez`, R.P.D. Coreean`, R.D.Vietnam [i R.P. Mongol`), delega]ia român` condus` deNicolae Ceau[escu a f`cut o escal` la Moscova, pe aeroportfiind întâmpinat` de un grup numeros de oficiali sovietici înfrunte cu Alexei Kosâghin, pre[edinte al Consiliului de Mini[trial U.R.S.S.. Prezent la discu]ii, fostul ministru de externeGeorge Macovescu relateaz` în Memoriile sale despre„atmosfera rece” a întâlnirii:

„Dup` obi[nuitele fraze rostite în asemenea împrejur`ri,Kosâghin începe s` repro[eze lui N. Ceau[escu c` a întreprinsvizita în China, care apare ca un gest ostil Uniunii Sovietice,date fiind rela]iile dintre Moscova [i Pekin. Primul ministrusovietic acuz` pe chinezi – [i implicit pe români – c` s-aufolosit de vizit` pentru a intensifica propaganda împotrivaU.R.S.S., pentru a a]â]a ]`rile mici [i mijlocii împotrivaMoscovei sub lozinca asupririi acestora de c`tre superputeri [i,în special, de c`tre „imperialismul sovietic”...

„Atitudinea lui Kosâghin – subliniaz` George Macovescu –mi-a demonstrat c` vizita delega]iei române în China a deran-jat puternic politica Moscovei; ... c` politica României nu estedeloc pe placul Kremlinului... Ne trebuie o mare aten]ie,deoarece nu ne putem a[tepta la nimic bun din parteaMoscovei. Ne trebuie mult` flexibilitate [i în acela[i timp fermi-tate, mult` abilitate pentru a ne p`stra libertatea de manevr` [ipentru a evita ascu]irea conflictului. Dup` cele întâmplate în1968, în Cehoslovacia, sunt posibile orice gesturi [i fa]` deRomânia... Pericolul unei invazii... nu este înl`turat. «Dosarul»României cre[te neîncetat la Moscova...”. (GeorgeMacovescu, Jurnal, vol. I (1952-1982), Bucure[ti, EdituraDomino, 2006, p. 88-90)

O lun` mai târziu (iulie 1971), Henry Kissinger se vadeplasa în China, preg`tind vizita istoric` a pre[edinteluiRichard Nixon la Beijing, din februarie 1972, cu urm`riprofunde [i pe termen lung în via]a interna]ional`.

S` not`m c`, în anii urm`tori, România a continuat sàc]ioneze pas cu pas pentru afirmarea în via]a interna]ional` aunor principii care au devenit o veritabil` emblem` a politiciiexterne române[ti [i stindard al unei ]`ri mici preocupate s`-[iasigure supravie]uirea [i independen]a într-o lume tot maicomplex`. Respingerea [i condamnarea „politicii imperialistede for]` [i dictat, de amestec în treburile altor ]`ri” reprezentaun principiu reafirmat cu t`rie cu orice prilej, acoperinddeopotriv` ac]iuni [i comportamente ale marilor puteriindiferent de alian]a politico-militar` din care f`cea parte. Înmod tot mai evident, principiul men]ionat viza cu prioritatepolitica U.R.S.S., ale c`rei efecte România le resim]eapermanent.

La rândul sù, Moscova nu contenea s` întreprind` noi [inoi ac]iuni de natur` s` tempereze zelul spre independen]` alromânilor. La 15 octombrie 1975, C.C. al P.C.U.S. adopt` o

studii/documente

72 4 (42) 2008 document

hot`râre special` intitulat` sugestiv „Despre mm`surilesuplimentare îîn ddomeniul iideologic îîn lleg`tur` ccu iintensificareapropagandei nna]ionaliste rromâne[ti cce ppericliteaz` iintereseleU.R.S.S.”. Este limpede c` atitudinea Bucure[tilor devenise denetolerat pentru Moscova, fiind inclus` într-un documentprogramatic oficial pe lista amenin]`rilor care trebuiecomb`tut` [i contracarat` prin toate mijloacele.

Confruntarea din rela]iile sovieto-române, ]inut` mult timpîn surdin`, va escalada [i va atinge un nou „vârf” în 1976,manifestându-se atât prin mass-media, cât [i în dialogulbilateral direct pe linie de partid [i de stat. Presa interna]ional`semnalase prompt recrudescen]a tensiunilor dintre români [isovietici dup` apari]ia, la începutul anului, a edi]iei a II-a a c`r]ii„Via]a politic` în România. 1918-1921” (autori Mircea Mu[at [iIon Ardeleanu) care reafirma r`spicat caracterul „str`vechiromânesc” al Basarabiei, anexat` de Imperiul ]arist în 1806.Aceast` lucrare se adùga unui [ir lung de alte publica]iiap`rute în ultimii ani, care îi puneau pe români în fa]a unordocumente de arhiv` ce redau cu acurate]e o serie deevenimente din trecutul mai apropiat sau mai îndep`rtat alrela]iilor româno-ruse [i româno-sovietice, deloc m`gulitoarepentru comportamentul marelui vecin c`ruia îi pl`cea s` fieprezentat doar ca „eliberator”.

În luna mai 1976, revista „Lumea” (s`pt`mânal de politicèxtern`) publica în premier` Tratatul dintre Moldova [i Rusiade la 7 mai 1656, încheiat de domnitorul Gheorghe [tefan [i]arul Alexei Mihailovici, pentru ca în num`rul urm`tor (20 mai1976) , la rubrica „Pe urmele istoriei”, s` tip`reasc` textulintegral al Tratatului încheiat între Dimitrie Cantemir, domnulMoldovei, [i Petru I, ]arul Rusiei, la 13 aprilie 1711. Într-unamplu editorial de prezentare a semnifica]iei Tratatului, revistaatr`gea aten]ia asupra articolelor 3, 6 [i 10, prin care Rusia seangaja s` nu se amestece în treburile interne ale Moldovei, iar]arul Petru I se obliga s` nu intervin` în nici un fel înreglementarea succesiunii la tronul Moldovei. De asemenea,era reprodus în întregime articolul 11 al tratatului, prin careRusia garanta solemn integritatea teritorial` a Moldovei a[acum era ea din vechime, cu grani]a r`s`ritean` pe Nistru.

Referirile erau mai mult decât aluzive la realit`]i mairecente ale situa]iei din rela]iile ruso-române [i sovieto-române, subliniind explicit c` „atunci când interesele marilorputeri au coincis, acestea nu s-au dat în l`turi de la înc`lcareapropriilor angajamente, dezam`gind speran]ele acelor popoarecare legau de asemenea alian]e idealul p`str`rii proprieiindependen]e [i suveranit`]i”. Concluzia editorialului nu l`saloc la nici un fel de dubii asupra ]intelor urm`rite: „Exemplul viual faptelor din trecut, ca [i din contemporaneitate, confirmàdev`rul c` dobândirea libert`]ii [i independen]ei popoarelordepinde nu de bun`voin]a imperiilor, ci de lupta hot`rât` apopoarelor... împotriva politicii imperialiste,... a fermit`]ii cucare [i-au luat soarta în propriile mâini, înf`ptuind...dezideratele sacre ale independen]ei [i suveranit`]ii na]ionale”.

La finele lunii iunie 1976, la Berlin are loc o Conferin]` lavârf a partidelor comuniste [i muncitore[ti din Europa. În fa]areprezentan]ilor celor 29 de partide europene participante laconferin]`, Nicolae Ceau[escu reafirm` principiile de baz`care deveniser` liniile directoare ale Partidului Comunist

Român în rela]iile cu celelalte partide comuniste, în primul rândcu P.C.U.S.: egalitatea în drepturi, neamestecul din afar`,evitarea criticilor la adresa politicii altor partide, imposibilitatea[i chiar lipsa de necesitate a unui centru interna]ionalcoordonator, nevoia unui schimb liber de p`reri „f`r` preten]iide impunere a unui anumit punct de vedere indiferent dinpartea c`rui partid”.

Cuvântarea liderului român, publicat` integral de ziarul„Scânteia” din 30 iunie 1976, apare prelucrat` substan]ial în„Pravda” din 1 iulie 1976, toate pasajele referitoare la principiilemen]ionate mai sus fiind omise ori redate trunchiat, pentru aascunde cititorului sovietic obi[nuit diferen]ele nete de opiniidintre cele dou` partide fr`]e[ti.

(Pentru detalii vezi [i excelenta analiz` comparativ` aCuvânt`rii liderului român la Berlin [i a textului publicat de„Pravda”, f`cut` „la cald” de cercet`torul Michael Bruchis învolumul „Rusia, România [i Basarabia: 1812, 1918, 1924,1940”, editat` pentru prima dat`, în limba rus`, de Centrul decercet`ri [tiin]ifice pentru Rusia [i Europa de Est al Universit`]iidin Tel Aviv, în 1979).

Neîndoielnic, sovieticii erau nemul]umi]i de politica externìndependent` a României, dar îngrijorarea lor cea mai mare,care nu cuno[tea pauz`, avea la baz` încerc`rile tot maifrecvente ale Bucure[tilor de a prezenta public adev`rul istoricdespre Basarabia, activitate interpretat` ca fiind îndreptat`f`]i[ contra intereselor U.R.S.S., urm`rind revendicareavechilor teritorii române[ti.

În spatele unor declara]ii de ocazie, menite s` ascund` înfa]a opiniei publice adev`rul crud al rela]iilor „fr`]e[ti” cuRomânia, Moscova nu ezita s` ia an de an „m`surisuplimentare”, cu caracter restrictiv, în raporturile cu Bucure[tii.

În 1977, num`rul 3 al revistei sovietice „Voprosî Filosofii”public` un grupaj de articole sub titlul „Unele aspecte alegândirii filozofice moldovene[ti”, printre semnatari reg`sindu-se I. Bodiul, prim-secretar al C.C. al P.C.M, G. Eremei, prim-vicepre[edinte al Consiliului de Mini[tri al R.S.S.M, precum [imul]i angaja]i ai structurilor sovietice din republic` pu[i s` scrie„împotriva falsificatorilor burghezi moderni ai istoriei culturiispirituale a Moldovei”.

În 1978, printr-o indica]ie secret` a C.C. al P.C.M sedispune „s` se reduc` substan]ial participarea R.S.S.M laschimburile turistice ale U.R.S.S. cu România, sporindu-se înacela[i timp cu RP Bulgar`, RP Ungar`, RP Polon`, R.S.Cehoslovac` [i cu alte ]`ri socialiste...”.

La una din [edin]ele Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. dinperioada în care secretar general era Iurii Andropov (noiembrie1982-februarie 1984) s-a decis „limitarea accesuluireprezentan]ilor armatei României la noile modele dearmament”. (Vasile Buga, „Apusul unui imperiu. U.R.S.S. înepoca Gorbaciov. 1985-1991”, Institutul Na]ional pentru StudiulTotalitarismului, Bucure[ti, 2007, p. 18).

Pân` în 1989, dincolo de evolu]iile sinuoase ale raporturilorbilaterale, România a r`mas permanent pentru Moscova pe„lista” in-amicilor U.R.S.S., tonul ipocrit al discursului politicdisimulând cu dificultate tratamentul discriminatoriu aplicatromânilor [i o atitudine plin` de cinism [i brutalitate manifestatòri de câte ori a avut prilejul.

studii/documente

73document 2008 4 (42)

At the beginning of the 7th decade of the XX century, anew current of opinion was felt within the eastern countriesmore and more frequently. The dissatisfactions regarding theSoviet constrains were interwoven with the option forcontacts, dialogue and pragmatic relationships with theOccident. After the Yugoslavian dissidence (1948), theAlbanese opposition - its choice to be on China side in the

conflict with the Soviets and the breaking off the relationshipswith the Soviet Union (1961) – the coordination centre fromMoscow began to be contested by the majority of thecommunist parties from the "satellite" countries. They tried tofind their own way for development, taking into account thetraditions and the national features, without questioning the"general laws" of the socialism.

1968-22008. SSome aaspects rregarding tthe iinvasion oof CCzechoslovakia ttoward tthe SSoviet-RRomanian rrelationships

nc` din 1866, în timpul crizei interna]ionale declan[ate dealegerea Domnitorului Carol I pe tronul de la Bucure[ti,pentru a preîntâmpina o invazie, domnitorul Carol I a

îns`rcinat o comisie compus` din maiorul Gheorghe Sl`niceanu[i c`pitanii Eracle Arion [i Nicolae Dabija s` studiezeposibilitatea „înt`ririi capitalei principatului prin fortifica]iuneprovizorie”. Comisia [i-a început activitatea, îns` recunoa[tereaca domn a lui Carol I de c`tre Poart`, survenit` pe 11/23octombrie 1866 a f`cut ca ea s`-[i înceteze activitatea.

Ideea nu a fost abandonat` îns` cu des`vâr[ire [i în aniiurm`tori problema a fost reluat`. Astfel, generalul Ioan EmanoilFlorescu, ministru de r`zboi între 14 martie 1871 – 30 martie1876, militar cu contribu]ii importante la dezvoltareaorganizatoric` a armatei române, a înfiin]at o comisie, condus`de colonelul Gheorghe Manu, îns`rcinat` s`studieze posibilitatea realiz`rii de fortifica]iipermanente. Comisia, care a func]ionatpân` izbucnirea crizei balcanice în 1875, aîntreprins studii pe teren, în special pentrufortificarea Capitalei.

Dup` izbucnirea Crizei Orientale în anul1875, în condi]iile în care România dorea s`-[i p`streze neutralitatea, problemafortifica]iilor a revenit în prim plan. Deoareceexista posibilitatea ca teritoriul na]ional s` fietransformat în câmp de lupt` între for]ele otomane [i ruse[ti,armata român` a încercat se realizeze câteva puncte de sprijinînt`rite împotriva unei eventuale invazii. Ca urmare, începândcu noiembrie 1876, pân` în prim`vara anului 1877 au fostamenajate fortifica]ii la Calafat [i la B`rbo[i, lâng` Gala]i, princare se urm`rea bararea Dun`rii împotriva navelor de luptòtomane.

Evolu]ia ulterioar` a evenimentelor politice [i militare auf`cut ca armata român`, pentru ap`rarea independen]eiproclamat` de Parlamentul de la Bucure[ti la 9/21 mai 1877, s`se implice în r`zboi de partea Rusiei [i s` ia parte la conflictuldin Peninsula Balcanic`. |n Bulgaria, trupele române s-auconfruntat, la Plevna, Belogradcik [i Vidin, cu r`zboiul deasediu, care demonstra valoarea strategic` a fortifica]iilorpasagere [i permanente.

Dup` încheierea conflictului, din ini]iativa regelui Carol I, aufost reluate studiile privind realizarea unui sistem de fortifica]iiprecum aveau deja Rusia, Austro-Ungaria, Fran]a, Germania [iBelgia, pornindu-se de la perceptul conform c`ruia fortifica]iileconstituie un puncte de sprijin care permit unei armateregruparea, reorganizarea [i constituie o bun` baz` de plecarela ofensiv`.

Astfel, în 1882 a fost numit` o comisie prezidat` degeneralul Gh. Manu, cel care condusese [i lucr`rile comisiei înperioada premerg`toare R`zboiului de Independen]`, cumisiunea de a alc`tui proiectul de fortificare a ]`rii. Comisia areluat, actualizat [i îmbun`t`]it studiile teoretice [i pe terenf`cute la începutul anilor ’70, rezultatul fiind finalizat într-unmemoriu, prezentat Ministerului de R`zboi. Era primul proiectcomplet de fortificare a României. În el membrii comisiei aupropus fortificarea ]`rii pe 5 zone: Oltenia, pân` la Olt;Muntenia, de la Olt la linia Foc[ani, Gala]i; Moldova de apus,între Carpa]ii Orientali [i Siret; Moldova de r`s`rit, între Siret [iPrut; Dobrogea. Fortificarea Capitalei reprezenta prima urgen]`

dup` care urma realizarea unor fortifica]ii pe linia Foc[ani –Gala]i, care s` bareze o posibil` invazie a armatei ruse [i un capde pod la Cernavod`, forturi [i baterii în zonele Gala]i,Constan]a.

Cu toate acestea, lipsa de experien]` a ofi]erilor români îndomeniu l-a determinat ca regele Carol I [i pe sfetnicii sì militarisa apeleze [i la consilierea unor speciali[ti strìni. Astfel, maimul]i ofi]eri germani din Marele Stat Major prusian au efectuat oserie de studii privind obstacolele naturale de pe teritoriulRomâniei, materializate în câteva memorii cu propuneri defortificare, adresate regelui Carol I.

Deoarece echipele de ofi]eri germani au stârnit aten]iapoli]iei austro-ungare, pentru evitarea unor nepl`ceridiplomatice Carol I a renun]at la serviciile acestora. In schimb,

el a apelat la un specialist dintr-o ]ar` neutr`,Belgia, chemându-l în 1882 la Bucure[ti, prinintermediul surorii sale Maria vonHohenzollern-Sigmaringen, so]ia regeluiLeopold al II-lea al Belgiei, pe generalulHenri Alexis Brialmont, o somitate îndomeniul fortifica]iilor.

Generalul H. A. Brialmont a redactat unmemoriu privind organizarea ap`r`riiRomâniei, în care pentru lucr`rile de detalii[i-au adus contribu]ia [i c`pitanii Mihail

Boteanu [i Ioan Culcer.În memoriul înaintat pe 15 decembrie 1882 regelui Carol I,

el propunea, în acord cu Comisia Manu, realizarea a 5 zonefortificate, [i anume: Bucure[tiul –– centrul politic [i administrativ,principalul nod de comunica]ii, localitate plasat` la egal`distan]` de Or[ova [i Gala]i, fa]` de mun]i [i principaleletrec`tori –, un ccap dde ppod ppe SSiret, pentru blocarea unor atacuridinspre nord, Gala]iul, principalul port pe Dun`re [i un importantcentru comercial, Cernavoda, cap de pod pentru for]ele dinDobrogea [i baz` pentru o eventual` opera]iune în Bulgaria [iConstan]a, principalul port românesc la Marea Neagr`.

În ceea ce privea „Cetatea Bucure[ti”, prima care trebuia s`fie realizat`, planurile lui Brialmont prevedeau realizarea uneilinii principale de rezisten]`, cu un perimetru de 72 km, compus`din 18 forturi deta[ate, la intervale de 4 km, [i 18 redute-bateriiintermediare, o linie secundar` defensiv`, numit` incinta, saunucleul cet`]ii. Armamentul urma s` fie instalat, par]ial în cupolecuirasate, par]ial pe platforme descoperite. Diametrul linieiprincipale de rezisten]` era neregulat. Astfel, cele mai apropiate,erau forturile Afuma]i [i M`gurele, aflate la o distan]` de 21 km,iar cele mai dep`rtate forturile Chitila [i Leordeni, aflate la odistan]` de 28 km. Distanta medie de la forturi la perimetrulora[ului era de cca. 8 km. Intervalul dintre lucr`ri, forturi [ibaterii, era de 2 km, adic` b`taia unui tun de calibru mic. Înapoiaforturilor [i bateriilor urma s` se construiasc` o linie de caleferat` de centur`, dublat` de o [osea, ambele mascate de operdea de vegeta]ie, lat` de 10 m. Forturile [i bateriile erau eralegate de comandamentul Cet`]ii cu 2 linii telefonice. Lamobilizare se prevedea o re]ea de comandament [i de tragere.

Armamentul „Cet`]ii Bucure[ti” a constituit unul dintreobiectivele cele mai importante urm`rite, atât de generalul H. A.

studii/documente

74 4 (42) 2008 document

Armamentul Cet`]ii Bucure[tiDrd. Cornel I. SCAFE{, Ioan I. SCAFE{

””””

În 1882 a fostnumit` o comisieprezidat` degeneralulGheorghe Manu,cu misiunea de aalc`tui proiectulde fortificare al]`rii

|

Brialmont, cât [i de ofi]erii români îns`rcina]i cu materializareaconstruc]iilor.

Planurile ini]iale prevedeau ca, pentru ap`rare, „CetateaBucure[ti” s` dispun` de un sistem de artilerie mixt, amplasat încupole cuirasate [i pe platforme descoperite aflate în interiorulfortifica]iilor, dar experien]ele desf`[urate pe plan extern privindrealizarea unor tipuri de cupole de artilerie cât mai performante,cât mai bune în ceea ce prive[te rezisten]a, forma [iorganizarea intern`, au întârziat luarea unei decizii definitive.Astfel de experien]e au avut loc la Spezzia (Italia) între 1882-1884, la Ochta, lâng` St. Petersburg (Rusia) în 1882, laShoeburynes (Anglia), între 1882-1883, la Copenhaga(Danemarca), în 1883, la St.Chamond (Fran]a), în 1884, laBuckau (Germania), între 1882-1884, dar, din punctul de vedereromân nu s-au finalizat cu concluzii satisf`c`toare. Ca urmaregeneralul Brialmont, cu acordul regelui Carol I [i a Ministeruluide R`zboi, a propus organizarea unor noi experimente laBucure[ti, pe câmpul Cotroceni.

Dând curs propunerii, ministrul de r`zboi, generalul debrigad` [tefan F`lcoianu a adresat în luna iulie 1884 invita]ii departicipare unor firme din Fran]a [i Germania, statele cu celemai avansate în domeniu.

Ini]iativa guvernului român de a permite reprezentan]ilorstatelor interesate s` asiste la teste a determinat pe planeuropean stoparea tuturor comenzilor pentru cupole de artileriepân` la terminarea experien]elor de la Cotroceni.

Invita]iei Ministerului de R`zboi i-au r`spuns dou` firme, dinSt. Chamond (Fran]a), [i Buckau-Magdeburg (Germania) careau încheiate contractele de participare cu statul român pe 7/19noiembrie 1884 [i, respectiv, pe 20 noiembrie/2 decembrie1884.

Loca[ul afetului cuirasat german a fost construit la Cotrocenide firma Arbenz [i Wolf, din România, sub supraveghereainginerului arhitect A. Berthet. Loca[ul cupolei St. Chamond, afost construit, tot în mai 1885, sub supravegherea maiorului A.Mougin [i a inginerului Odin.

Lucr`rile pentru instalarea cupolelor au început în iunie 1885[i lucr`rile de zid`rie s-au terminat la jum`tatea lunii septembrie1885.

Piesele cupolelor au început s` soseasc` la sfâr[itul luiseptembrie 1885 [i au început s` fie montate subsupravegherea reprezentan]ilor firmelor. Montajul s-a încheiat înnoiembrie 1885. Regele Carol I a vizitat cupolele pe 7/19decembrie 1885.

Experien]ele au început pe 6/18 decembrie 1885 [i s-audesf`[urat pân` pe 11/23 ianuarie 1886. Francezii au prezentato cupol` tip „Mougin”, de form` cilindric`, pentru 2 tunuri „DeBange”, cal. 155 mm, iar germanii o cupol` tip „Schuman”, cucalot` semisferic`, pentru 2 tunuri „Krupp”, fretate, de cal. 150mm.

Experien]ele de la Cotroceni au fost organizate de o comisieformat` din generalii Eracle Arion, pre[edinte, coloneii AntonBerindei, Nicolae Dimitrescu-Maican, maiorii GeorgeGr`m`ticescu, Ioan Georgescu Bere[teanu, GrigoreCrìniceanu, M. Boteanu [i c`pitanii Constantin Coand` [i IoanCulcer.

La ele au asistat: general-locotenent H.A.Brialmont (Belgia);maiorul de artilerie O’Colloghan [i c`pitanul de geniu ClarkeSydenham (Marea Britanie); locotenent-colonelul Voorduin,director al geniului în Ministerul de R`zboi, c`pitanul de geniuSnyders [i c`pitanul de artilerie Scherer (Olanda); locotenent-colonel Tobiensen, director al [colii militare [i c`pitanul deartilerie T... (Danemarca); maiorul de artilerie Fuchs, membru alcomisiei de experien]e, [i c`pitanul de geniu Rommel, membrual comitetului de geniu (Germania); colonelul de geniu Marie-François-Ernest Caffarel, ata[atul militar al Fran]ei laConstantinopol (Fran]a); c`pitanul de stat-major Adolf von

Schneider, ata[atul militar al Austro-Ungariei la Bucure[ti(Austro-Ungaria); c`pitanul de geniu K.J. Vieliciko, membru alcomitetului de geniu (Rusia); generalul de artilerie Djemal pa[a[i c`pitanul de fregat` Osman bei (Turcia)*.

Pentru transportul invita]ilor, geni[tii militari au construit întreGara de Nord [i poligonul Cotroceni, o linie ferat` pe care întimpul experien]elor a circulat, zilnic, o garnitur` format` dindou` vagoane clasa I.

Turela „Moungin” pentru 2 tunuri lungi „De Bange”, md.1877, cal. 155 mm, era proiectat` de maiorul în retragereAdolphe Mougin [i construit` de firma „Compagnie ddes HHauts-Fourneaux, fforges eet AAcieries dde lla MMarine eet ddes CChemins ddeFer” din Saint-Chamond (Loire – Fran]a). Turela era fabricat`din fier laminat, avea o form` cilindric`, blindajul vertical gros de45 cm, iar al plafonului de 18 cm. Diametrul exterior era de 4,8m [i cel interior de 3,9 m.

Turela era sus]inut` de un pivot central fixat într-o incint` dinfont`, plin` cu glicerin`. Ea se rotea 360O. Afeturile tunurilor erauindependente de cupola cuirasat`, iar reculul tunurilor esteredus prin frâne hidraulice.

Baza turelei era protejat` de un inel circular fix, din font`înt`rit`, înalt de 0,97 m deasupra solului.

Interiorul era împ`r]it în trei etaje: primul, pentru servan]iitunurilor, al doilea pentru militarii care asigurau aprovizionareacu muni]ii, iar al treilea pentru manevrarea troliului care asigurami[carea turelei. |n total turela avea 20 de oameni.

Greutatea sa total` era de 151.215 kg iar pre]ul (fabrica]ie,transport, montare) de 374.845, 80 lei

Cupola „„Schuman” ssau AAfetul ccuirasat SSchumann pentru 2tunuri lungi de 25 calibre, fretate („cercuite”) „Krupp”, cal. 150mm, proiectat` de maiorul Maximilian Schumann, era construit`de „H. GGruson –– EEisengiesserei && MMachinenfabrik BBuckau-Magdeburg” (Buckau-Magdeburg – Germania).

Ea avea un singur compartiment care ad`postea 14servan]i. Calota semisferic` avea 6 m diametru, compus` din 7segmente groase, din care 2 din metal compound (o]el [i fierlaminat) [i 5 din fier laminat, groase de 20 cm, a[ezate pe oc`ma[` semisferic` format` din 2 pl`ci din o]el de 2 cm grosimefiecare. Fiecare din cele 6 pl`ci cânt`rea 6,7 t plus calota, 46 t.Cuirasa este legat` de gurile tunurilor [i de afeturile lor, careconstituie astfel pivotul cupolei, reculul tunurilor preluat de

studii/documente

75document 2008 4 (42)

* Locotenent-colonelul A. Cerutti, ata[atul militar al Italiei la Viena, de[iacreditat la experien]e, nu a participat decât la câteva [edin]e de trageredeoarece primise de la guvernul sù misiunea s` participe la negocierilepentru încheierea unui armisti]iu între Bulgaria [i Serbia, aflate la aceadat` în r`zboi.

Aici [[i \\n ppagina 776, iimagini ddin vvechiul ssistem ddefensiv aal CCapitalei

cuiras` [i transformat într-o mi[care în jurul pivotului. Cupola serotea 3600. Baza cupolei era protejat` de un inel circular fix, dinfont` înt`rit`.

Greutatea total` a cupolei era de 111.000 kg, iar pre]ul(fabrica]ie, transport, montare) de 296.271, 35 lei.

Experiment`rile au constat din tragerea de c`tre fiecarecupol` a unui num`r de 200 obuze asupra unor ]inte din poligon,stabilirea preciziei [i rapidit`]ii focului. Apoi, pentru verificarearezisten]ei, ele au fost supuse tirului bateriei poligonului –compus` din 2 tunuri De Bange, cal. 155 mm, 2 tunuri Krupp,cal. 150 mm [i 2 mortiere Krupp cal. 210 mm –, care a vizat atâtcupolele, cât [i ambrazurile [i inelele din font`, în final, cupoleleau fost utilizate, f`r` a fi reparate, la efectuarea unui tir deprecizie.

Prin metodologia adoptat` [i obiectivele urm`rite, testele dela Cotroceni au fost considerate drept „cele mai complete [i mairemarcabile ce s-au întreprins asupra cuirasamentelor terestre”.Cele dou` cupole cuirasate au r`mas, ca o m`rturie, pe câmpulCotrocenilor pân` în 1935 când, la 2 aprilie 1935, Corpul 2armat` a cerut Direc]iei Materialelor din Ministerul Armamentuluidemontarea lor [i v`rsarea materialului metalic uzinelor Re[i]a.

Comisia condus` de generalul Eracle Arion a ajuns lacâteva concluzii importante, printre care superioritatea cupolelorde form` semisferic`, a fierului laminat, mai rezistent,necesitatea înlocuirii pivotului central al turelelor cu ocremalier`, a separ`rii tunurilor [i afeturilor acestora de cuiras`,precum [i utilitatea protej`rii tunului în eventualitatea unorlovituri în ambrazur`, dar nu a dat un verdict în favoarea vreunuiparticipant. Dup` experien]e, în sânul Comisiei pentru Ap`rarea]`rii, s-au format 2 tabere, dar, de[i proiectul francez prezentaunele avantaje, a prevalat opinia c` nici unul din cele dou`sisteme prezentate la Bucure[ti nu îndeplineau toate condi]iilecerute, însu[i regele Carol I, care a participat la mai multe[edin]e de tragere – cu prilejul uneia a stat, sub bombardament,într-o cupol` Schumann – de[i a f`cut unele remarci personaleasupra cupolelor, nu a cùtat s` influen]eze decizia comisiei.

Discu]iile privind cupolele s-au prelungit pân` în 1888,interval în care Comisiei de Ap`rare i-au mai fost prezentate [ialte propuneri de c`tre reprezentan]ii firmelor „GrüsonwerkBuckau-Magdeburg” [i „Compagnie de Fives-Lille pourconstructions mecaniques et entreprises”, St. Chamond. Întreacestea s-au num`rat propunerea maiorului Mougin, de la

„Compagnie des Hauts-Fourneaux, Forges et Acieries de laMarine et des Chemins de Fer” din Saint-Chamond, privitoare labateriile mobile cu tunuri cu eclips`, deplasate pe calea ferat`,sau cea avansat` de britanicul G. S. Clarke, „montajulescamotabil Armstrong”.

În realitate, acapararea comenzilor pentru construc]ia decupole cuirasate era un episod al concuren]ei acerbe dintreindustriile francez` [i german`, al rivalit`]ii dintre Germania [iFran]a. {ansa ca, în perspectiv`, cupola francez` s` înving` înaceast` disput` l-a determinat pe generalul Brialmont s`propun` în aprilie 1886 ca pe viitor bateriile intermediare s` fieînzestrate cu „cupole de mortiere” construite de c`tre firmagerman` „Grüsonwerk Buckau-Magdeburg”. În felul acesta,nota la 15/27 aprilie 1886 Gustave Coutouly, trimisul Fran]ei laBucure[ti, se va ajunge la „o împ`r]ire a comenzii [i partea dat`firmei germane va fi destul de mare, pentru ca guvernul româns` poat` spera c` va sc`pa de presiunea nepl`cut` [iamenin]`toare de care se spune în continuare c` ar fi suferit, încazul în care ar fi luat fa]` de domnul Gruson o hot`râreradical`, considerat` drept un afront pentru industria german`”.

În acela[i timp cu experien]ele de la Cotroceni, în Germania,Fran]a, Olanda [i Rusia au avut loc teste de rezisten]` ablindajelor la impactul cu obuzele înc`rcate cu melinit`, explozivnou, deosebit de puternic. Primele încerc`ri au avut loc înGermania la Kosel (Silezia) [i la Kummersdorf în 1883,rezultatele lor fiind confirmate de francezi câ]iva ani mai târziude experimentele desf`[urate la fortul Malmaison, Bourges [iChâlons (1886) [i Bourges [i Châlons (1888). Concluziilegenerale eviden]iau necesitatea ca artileria fortifica]iilor, întotalitatea sa, s` fie ad`postit` în cupole cuirasate, iar zid`riafortifica]iilor, pentru a rezista la impactul noilor proiectile, s` fierealizat` din beton gros de 2,5 – 3 m.

La 20 mai/1 iunie 1888, Comisia de Ap`rare a aprobatlansarea comenzilor pentru turelele tunurilor cal. 57 mm [icupolelor pentru obuzierele cal. 210 mm, decizând ca pentrurestul cupolelor [i armamentului s` se mai a[tepte.

Pân` la urm`, cu prilejul comenzilor de armament pentru„Regiunea înt`rit` F.N.G.”, comand` integral` oferit` firmei„Grüsonwerk” din Buckau-Magdeburg, num`rul cupolelor a fostsuplimentat cu 10 cupole pentru câte un obuzier cal. 210 mmpentru Cetatea Bucure[ti, care au fost în livrate Ministerului deR`zboi în 1890.

La 23 noiembrie/5 decembrie 1888, generalii A. Berindei [iE. Arion au propus Comisiei de Ap`rare, pentru a degrevabugetul de cheltuieli prea mari, ca achizi]ionarea de armament,cupole [i tunuri, [i artilerie mobil` de rezerv` (pe afet cu ro]i,pentru sprijinirea ap`r`rii în sectoarele atacate), s` aib` loc înmai multe etape, e[alonate pân` în 1891-1892. Propunerea afost acceptat` în principiu, r`mânând s` se materializezeulterior.

Peste un an [i jum`tate, pe 29 mai/10 mai 1890 Comisia deAp`rare, care primise între timp proiectele de cupole cuirasateprezentate de uzinele franceze de la St. Chamond, Creusot-Schneider, Chatillon et Commentry [i Uzina Grüsonwerk dinGermania, a reluat studiul planurilor aflate în posesia sa pentrua-[i formula o opinie. S-a decis ca, în principiu, s` seachizi]ioneze 2 feluri de cupole rotative pentru artileria grea cal.150 [i 210 mm [i turele cu eclips` pentru tunurile cal. 57 mm [itunuri cal. 57 mm montate pe afeturi de ambrazur` pentru luptaapropiat`, flancarea intervalelor, a [an]urilor [i înt`ririlor.

La 2/14 iulie 1890 Ministerul de R`zboi a comandat, pentruprobe, o cupol` cu eclips` sistem A. Moungin, fabricat` deuzinele din St. Chamond. Aceasta î[i proteja ambrazurile printr-o mi[care oscilatorie, pe vertical`, având avantajul de a r`mâneastfel pe direc]ia tirului, f`r` s` aib` nevoie de refacerea ochirii,cum era în cazul celor rotative care, pân` la înc`rcare, executauo rota]ie de 90 pentru a se ap`ra de tirul inamic.

studii/documente

76 4 (42) 2008 document

Pe lâng` armamentul principal al forturilor [i bateriilorintermediare – cupole cu 1 sau 2 tunuri cal. 150 mm, cu 1obuzier cal. 210 mm, cu tun cal. 57 mm [i tunuri de flancare cal.57 mm – se avea în vedere comandarea, pentru fiecare fort saubaterie, de observatoare cuirasate [i 108 „mitralieze de fe]e”, 42„mitralieze” pentru flancarea [an]urilor. In afar` de aceasta, eraprev`zut`, pentru artileria mobil` din intervale, comanda a 60 detunuri cal. 105 mm, 116 obuziere cal. 120 mm sau 150 mm, 16mortiere cal. 120 mm sau 150 mm, 30 „mitralieze”, 54 tunuri cal.78 mm. In plus, ca rezerv`, urmau s` mai fie achizi]ionate 12tunuri cal. 150 mm, 6 obuziere cal. 210 mm [i 16 tunuri cal 57mm.

Lansarea comenzilor de cupole [i artilerie pentru CetateaBucure[ti a fost precedat` în 1890 de un turneu de informare alunei comisii formate din generalii E. Arion, A. Berindei,locotenent-colonelul M. Boteanu [i maiorul P. Vasiliu-N`sturel,la uzinele de profil din Fran]a, Belgia [i Germania, care a urm`ritla fa]a locului fabricarea armamentului ce interesa România.Reîntoars` în ]ar`, comisia a alc`tuit proiectele de contract [icaietele de sarcini pentru cupola cu 2 tunuri cal. 150 mm, turelacu eclips` cal. 57 mm, observatorul cuirasat [i obuzierele decalibru mare [i le-a prezentat Comisiei de Ap`rare la 17februarie/1 martie 1891. Dup` avizul acestei comisii, Ministerulde R`zboi a trimis documentele mai multor uzine de armamentdin Fran]a, Germania, Belgia [i Austro-Ungaria pentru caacestea s` fac` ofertele de pre]uri.

Au r`spuns solicit`rii firmele „Schneider & Cie.” din Creusot,„Chatillon et Commentry” din Montluçon, „ Grüsonwerk” dinBuckau-Magdeburg pentru cupola ccu 11 ttun ccal. 1150 mmm.Firmele „Creusot”, „Chatillon et Commentry”, din Fran]a,„Grüsonwerk”, din Germania, „Marcinelle et Tuillet”, din Belgia,pentru cupola ccu 22 ttunuri ccal. 1150 mmm, firmele „Creusot”,„Chatillon et Commentry”, „Grüsonwerk”, pentru cupola ccu 11obuzier ccal. 2210 mmm [i firmele „Creusot” în cooperare cu„Hotchkiss”, „Chatillon et Commentry”, „Grüsonwerk”, „Skoda”din Austro-Ungaria [i „Nordenfeld” din Fran]a, pentru turela ccueclips` ccal. 557 mm. Pentru observatoarele ccuirasate au trimisoferte firmele „Creusot”, „Chatillon et Commentry”,„Grüsonwerk”, „Skoda” [i „Nordenfeld”, iar pentru afetul ddeambrazur`, firmele „Creusot”, „Grüsonwerk”, „Skoda” [i„Nordenfeld”.

Ofertele au fost analizate de generalii E. Arion [i A. Berindei.Pe baza studiului lor, Comisia de Ap`rare a hot`rât, la 11/23 iulie1891, c` proiectele care prezentau interes erau, în ordine, alefirmelor „Creusot”, „Grüsonwerk”, „Skoda” [i „St. Chamond”. Pe18/30 iulie 1891, Comisia de Ap`rare, prezidat` de generalulIacob Lahovari, a organizat licita]ia pentru fabricarea cupolelor[i afeturilor de ambrazur`. Au fost declarate câ[tig`toare firmelefranceze, care au oferit pre]uri mai mici cu 20% decât„Grüsonwerk”, cea care î[i adjudecase anterior armamentul„Regiunii fortificate F.N.G.”. A doua zi, 19/31 iulie 1891, s-a decisca armamentul greu, tunurile de 150 [i 105 mm [i obuzierele de210 mm, s` fie comandat la firma „Krupp”.

Cupolele ppentru ttunurile [[i oobuzierele dde ccalibru mmare aveauo calot` semisferic` format` din mai multe segmente care seasamblau. La baz` se afla un inel („antecuiras`”) din font`înt`rit`, dup` sistemul „Grüson”, care proteja baza cupolei,îmbinarea sa cu postamentul. Blindajul, din fier laminat, avea 24cm grosime, iar gurile ]evilor tunurilor sau obuzierelor ie[eau,printr-un strat izolant, în afara cupolelor, pentru limitareap`trunderii în interior a gazelor de la lovitur`. Deoarece, prindeschiderea culatei pentru reînc`rcare în cupol` p`trundeautotu[i o parte din gaze, fiecare cupol` dispunea de un ventilatorputernic, pentru aerisire, ac]ionat manual. Cupolele nu aveaupivot central, mi[carea lor de rota]ie se f`cea pe cremaliere, iarmecanismul ac]ionat, de asemenea, manual. Reculul pieselorde artilerie era amortizat prin frâne hidraulice. Ochirea se f`cea

direct sau indirect. Sub cupol`, la etajul inferior al fortifica]iei, seg`seau bunc`rele cu muni]ie, aprovizionarea fiind f`cut` cuelevatoare ac]ionate manual.

Cupolele pentru obuziere cal. 210 mm erau pentru o singur`pies`. Cupolele pentru tunurile cal. 150 mm erau de 2 tipuri:pentru 1 tun sau pentru 2 tunuri.

Turelele ccu eeclips` pentru tunurile cu tragere repede, eraudin o]el turnat, gros de 12 cm, aveau o form` cilindric`, cupartea superioar` cu calot`, [i compuse din dou` buc`]i. Tureladispunea de trei vizoare rotunde, stânga-dreapta-spate, pentrusupravegherea terenului înconjur`tor. Baza turelei era protejat`de un inel („antecuiras`”) de font` înt`rit`, format` din 2 buc`]iîngropate în beton, pentru protejarea zonei de îmbinare cupostamentul. Dispuneau de un pivot central pe care se ridicau,se roteau [i, dup` executarea focului, coborau (se eclipsau) cuajutorul unei contragreut`]i. Afetul tunului era f`r` recul.Ochitorul era a[ezat pe un scaun. In turel` se aflau rastelepentru 500 de proiectile. O turel` avea trei servan]i. La încetareafocului, tunul era retras în turel`. Turela era prev`zut`, pecalot`, cu strea[in` pe calot` împotriva scurgerea apei deploaie între calot` [i antecuiras`.

Afeturile dde aambrazur` ppentru ttunurile dde fflancare ccal. 57mm erau f`cute din o]el turnat [i încastrate în „obrajiiambrazurilor”. Ele aveau o form` p`trat`, cu col]urile rotunjite, [io tìetur` dreptunghiular` în partea dreapt` sus, pentrufolosirea aparatului de ochire („fereastra de ochire”). Tunul erafixat, sus [i jos, pe dou` console prin inele din bronz. Eldispunea, pentru ochire, de un pat din bronz [i lemn c`ptu[it cuun tub de cauciuc pe care se sprijinea um`rul ochitorului. Un tunde flancare avea 3 servan]i. Grosimea afetului, din o]el, era de12 cm.

Ambele tipuri de tunuri „Hotchkiss” tr`geau muni]ie sertizat`:tub metalic, înc`rc`tura de tragere [i proiectilul cu focos,reunite. Pe fa]a de sus a culatei era stan]at „Tun T.R. 57 mm H.S. 1892 / No. 250 GR. 225”, adic`: tun cu tragere repede de 57mm sistem Hotchkiss, fabricat în 1892, num`rul de serie 250,greutatea ]evii cu închiz`tor de 225 kg.

Ministerul de R`zboi a semnat contracte pe 29 iulie/10august 1891 cu firmele „Schneider && CCie.”, din Creusot (14cupole pentru câte 2 tunuri cal. 150 mm [i 126 turele pentrutunurile cal. 57 mm [i 398 afete blindate pentru ambrazuri),„Compagnie aanonyme ddes hhauts-ffourneaux, fforges eet aacieriesde lla mmarine”, din St. Chamond (17 cupole pentru câte un tuncal. 150 mm [i 10 cupole pentru câte 2 tunuri cal. 150 mm),„Compagnie aanonyme ddes fforges ddes CChatillon eet CCommentry”,din Montluçon (10 cupole pentru câte 2 tunuri cal. 150 mm, 26cupole pentru câte 1 obuzier cal. 210 mm). Pentru piesele deartilerie – 80 de tunuri cal. 150 mm, 60 tunuri cal. 105 mm, 26obuziere cal. 210 mm [i pentru 524 tunuri cu tragere repede cal.57 mm –, s-au semnat contracte cu firmele „Krupp”, din Essen,pentru tunurile cal. 105 mm, 150 mm [i obuzierele cal. 210 mm[i „La SSociete aanonyme ddes aanciens eetablissements HHotchkisset CC-nnie”, din St. Denis, pentru tunurile cu tragere repede cal. 57mm. Ulterior, comanda firmei „Hotchkiss” a fost redus` la 126tunuri cal. 57 mm, ca urmare a unei contesta]ii a firmei„Grüsonwerk”, urmând ca pentru celelalte 398 de tunuri s` sefac` o nou` adjudecare.

Cupolele, tunurile [i obuzierele au primit în armata românìndicativul „model 1891”, dup` anul în care s-a f`cut comanda.Prima comand` de cupole comandate la „Grüsonwerk”, „model1888”. Cupolele pentru 2 tunuri, altele decât cele fabricate la St.Chamond, au mai primit un indicativ suplimentar: cele de la„Schneider”, „Creusot”, md. 1891 A, iar cele de la „Chatillon &Commentry”, Montluçon, md. 1891 B.

Aceste comenzi s-au al`turat comenzilor anterioare, din1888 [i 1890, [i anume 3 cupole „St. Chamond” cu 2 tunuri cal.150 mm, 10 cupole „Grüson” cu câte un obuzier cal. 210 mm [i

studii/documente

77document 2008 4 (42)

cupola oscilant` „St. Chamond”. Acesta din urm`, deoarece nuîndeplinea o serie de parametri tehnici, a fost recep]ionat` abiala 1/13 august 1892 [i a fost adus` în ]ar` în perioadaurm`toare, fiind instalat` în centrul Fortului 1 Chitila. Din motivede economie [i din cauz` c` nu prezenta mari avantaje fa]` decupolele rotative, ea a fost singura cupol` oscilant` pentruartileria grea folosit` la Cetatea Bucure[ti.

Fabricarea cupolelor a fost supravegheat` în Fran]a de unserviciu de control care avea deta[ate, la uzinele din St.Chamond, Creusot [i Montlugon, câte o comisie format`,fiecare, din câte un ofi]er de geniu [i unul de artilerie. Serviciul,cu sediul la Paris, a func]ionat între 1891-1895 [i a fost condus,succesiv, de locotenent-coloneii M. Boteanu, I. Culcer, C.N.Herjeu [i V. Zottu.

Recep]ia cupolelor a fost f`cut` de o comisie compus` dingeneralii E. Arion, A. Berindei, colonelul M. Popescu,locotenent-colonelul M. Boteanu.

Transportul a fost efectuat de firma „Lindheim &Schencker”, iar montajul a fost f`cut de fabrican]i. Procedura demontaj reiese dintr-un raport din 29 mai/10 iunie 1891 algeneralului A. Berindei, directorul general al lucr`rilor defortifica]ii, care relatând despre aceast` opera]ie la fortifica]iilede la F.N.G, ar`ta c` asamblarea cupolelor se f`cea laArsenalul Armatei: „Cupolele, dup` cum am avut onoarea a vèxpune, sunt montate de câ]iva montori de la Arsenal; fiecareare mai multe cupole de montat [i nu poate trece la montareaunei alte cupole înainte ca ofi]erul [ef al sec]iunei s` se fiasigurat c` func]ionarea se face regulat; dup` aceasta sescoate tunul din cupol`, se depune în magazie [i se trece lamontarea alteia. Cu toate acestea vom mai face înc` overificare îndat` ce unul din montorii casei Grüson (ce sosescîn Bucure[ti pentru montarea celor 10 cupole de 21 cm) va fi

disponibil, se va trimite pe linia Foc[ani-N`moloasa-Gala]ipentru a verifica cupol` cu cupol`, dup` ce mai întâi montorii dela Arsenal vor fi rectificat montarea cupolelor cu care au fostîns`rcina]i. Numai în urma verific`rii vorbite se vor predacupolele serviciului artileriei”.

Instalarea cupolelor a început la 1/13 martie 1893, iarac]iunea s-a desf`[urat, în principal, pân` în anul 1895, când s-au montat ultimele 6 cupole de 150 mm, 8 cupole de 210 mm[i 65 turele de 57 mm. Tot în 1895 firma Creusot a efectuata[ezarea în beton a 364 pl`ci de ambrazur`, în cofrele saucaponierele de flancare [i la cazematele de flancare aleintr`rilor [i rampelor de acces în fortifica]iii.

Comenzile de armament [i cupole au continuat [i dupàceast` dat`. Una, pentru tunurile „Hotchkiss”, fost 1896, cândau fost comandate 145 piese, primite un an mai târziu. Lasfâr[itul anului 1899 mai trebuiau montate: 4 cupole cu câte 2tunuri cal. 150 mm (la forturile 3, 4, 6, 15), 18 cupole cu câte unobuzier cal. 210 mm (la forturile 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 17), 5turele cu eclips` cal. 57 mm (la forturile 3 [i 13) [i 206 tunuri cal.57 mm de flancare (la toate forturile, între 8 [i 16 buc`]i); labateriile intermediare 16 cupole cu câte un obuzier cal. 210 mm(câte 2 la bateriile 8/9 - 11/12, 14/15 - 17/8) [i 44 tunuri deflancare cal. 57 mm (între 2 [i 4 la bateriile 1/2-11/12 [i 1/15-18/1).

În ce prive[te artileria mobil` din intervale, au fostamenajate pozi]iile, pe platforme, pentru toate cele 60 de tunurical. 105 mm. Tunurile „Krupp”, md. 1868, cal. 78,45 mm,existau în depozitele Corpului 2 armat`, urmând ca în caz denecesitate s` fie dislocate pe linia fortifica]iilor.

Într-un raport din 29 martie/11 aprilie 1903 semnat deguvernatorul Cet`]ii Bucure[ti, generalul Eracle Arion, [iadresat primului-ministru [i ministrul de r`zboi D.A. Sturdza

studii/documente

78 4 (42) 2008 document

Tipulfortului

Fortul Cupola„Grüson”,md. 1888,

cu 1 obuzier„Krupp”,

md.1886/1888,

cal. 210mm

Cupola„Chatilon &Commentry”

md. 1891cu 1 obuzier

„Krupp”,md.

1889/1891cal. 210 mm

Cupola „St.Chamond”md. 1891

cu 1 tun „Krupp”,

md.1885/1891

cal. 150mm

Cupola „St.Chamond”md. 1891

cu 2 tunuri

„Krupp”,md.

1885/1891cal. 150

mm

Cupola „St.Chamond”oscilant`,md. 1890cu 2 tunuri

„Krupp”,md.

1885/1891cal. 150

mm

Cupola„Schneider/

Creusot”md. 1891

cu 2 tunuri

„Krupp”,md.

1885/1891cal. 150

mm

Cupola„Chatilon &Commentry”md. 1891 B,cu 2 tunuri

„Krupp”, md.1885/1891

cal. 150 mm

Turel` cueclips`

„Schneider& Cie” md.1891 cu 1

tun t.r.„Hotchkiss”,md. 1891

cal. 57 mm

Afet deambrazur`„Schneider& Cie” md.1891 cu 1

tun t.r.„Hotchkiss”,md. 1891

cal. 57 mm

Tip I 1 Chitila 2 1 2 5 53 Otopeni 2 2 4 5

Tip II 2 Mogo[oaia 2 1 2 6 5

13 Jilava 2 1 2 4 5Tip III 4 Tunari - 2 4 4

7 Pantelimon 2 - 2 4 4

8 Cernica 2 - 1 1 4 59 C`]elu 2 4 4

10 Leordeni 2 4 411 Pope[ti 2 4 412 Berceni 2 4 4

14 Brosc`rei 2 4 4

15 M`gurele 1 4 4

16 Bragadiru 2 4 417 Domne[ti 2 4 418 Chiajna 2 2 4 5

Tip IVAcvatic

5 {tef`ne[ti - 1 1 4 1

Tip Unic (2Modificat)

6 Afuma]i 2 - 2 2 4 5

TOTAL 8 8 3 10 1 13 13 75 76

Armamentul forturilor de la „Cetatea Bucure[ti” în 1900

despre situa]ia fortifica]iilor Capitalei, ar`ta c` fa]` de necesarprev`zut pentru înarmarea 100% a cet`]ii, mai era nevoie decump`rarea a 4 tunuri de 150 mm [i 32 de obuziere de 210mm, inclusiv cupolele, 3 tunuri T.R. de 57 mm în turele cueclips` [i 256 tunuri T.R. cal. 57 mm pentru afeturile deambrazur` (de flancare).

Cererea a r`mas doar pe hârtie, deoarece la începutulsecolului al XX-lea economia României a trecut, vreme de maimul]i ani, printr-o puternic` criz` economice [i financiar` careau afectat investi]iile. Ca urmare, achizi]ionarea armamentuluirestant a fost amânat` de la an la an, ajungându-se ca laînceputul Primului R`zboi Mondial situa]ia s` se prezinte ca înprimii ani ai secolului al XX-lea.

Este deosebit de interesant un raport din 10/23 noiembrie1914, dup` începerea Primului R`zboi Mondial, alguvernatorului Cet`]ii Bucure[ti, generalul de divizie ConstantinN. Herjeu, adresat ministrului ad-interim de R`zboi Ioan I.C.Br`tianu. |n el se f`cea o analiz` deosebit de tìoas` a situa]ieifortifica]iilor Capitalei [i se ajungea la concluzia c` în condi]iilenoului armament de artilerie acestea nu mai puteau rezista unuiasediu. Referindu-se la armament, Herjeu amintea c` „lucr`rilede organizare au fost predate înainte de a fi terminate, [i astfelau r`mas forturi [i forti[oare cu armamentul necompletat, iar un

sector cu armamentul aproape nul”. În afara armamentului greu„lipse[te mare parte din armamentul pentru lupta apropiat` [ipentru ap`rarea [an]urilor [i obstacolelor dimprejurul lor”. Maimult, dintre piesele destinate intervalelor, cele 60 de tunuri„Krupp”, md. 1891, cal. 105 mm, o parte însemnat` a fostdislocat` pentru ap`rarea capetelor de pod de la Cernavoda [iTurtucaia.

Ca urmare a acestui raport, pe baza „Planului decompletare, transformare [i reformare a armamentului,muni]iilor [i materialului de r`zboi” din august 1914, guvernul adecis dezarmarea Cet`]ii Bucure[ti [i a Regiunii înt`rite F.N.G.[i transformarea pieselor de artilerie în artilerie mobil`. S-arecurs la aceast` solu]ie deoarece, datorit` pozi]iei deneutralitate adoptate de România, pân` la intrarea în r`zboi deo parte sau alta a celor dou` tabere, Antanta [i PuterileCentrale, acestea nu erau dispuse s` livreze armamentulnecesar o[tirii române, în special artilerie grea, antiaerian`, demunte [i pentru înso]irea infanteriei, în curs de înfiin]are.

Astfel, numai din piesele de la fortifica]iile Capitalei, au fostmontate pe afeturi cu ro]i tunuri „Hotchkiss”, md. 1891/1916(pentru artileria de înso]ire a infanteriei, artileria antiaerien` [ide munte), tunuri „Krupp”, md. 1891/1916, cal. 150 mm [iobuziere „Krupp”, md. 1886/1916 (pentru artileria grea).Tunurile „Krupp”, md. 1891, cal. 105 mm, cu afet pe ro]i, folositeini]ial pentru ap`rarea intervalelor dintre forturi, au fost folosite,de asemenea, pentru dotarea regimentelor de artilerie grea.

studii/documente

79document 2008 4 (42)

Tipulbateriei

Bateria Cupola „Grüson”,md. 1888, cu 1 obuzier „Krupp”,md. 1886/1888,

cal. 210 mm

Cupola „Chatilon &Commentry” md.

1891 cu 1 obuzier„Krupp”, md.

1889/1891 cal. 210mm

Cupola„St. Chamond” md.

1891 cu 1 tun „Krupp”, md.

1885/1891 cal. 150mm

Turel` cu eclips`„Schneider & Cie”

md. 1891 cu 1 tun t.r. „Hotchkiss”,md. 1891 cal. 57

mm

Afet de ambrazur`„Schneider & Cie”

md. 1891 cu 1 tun t.r. „Hotchkiss”,md. 1891 cal. 57

mmTip I 1-2 Chitila - 2 1 3 3Tip I 4-5 Tunari 2 1 3 3

Tip I 5-6 {tef`ne[ti - 2 1 3 3

Tip I 6-7 Afuma]i - 2 1 3 3Tip I 7-8 Pantelimon - 2 1 3 3

Tip II 13-14 Jilava - 2 1 3 7

Tip II 14-15 Brosc`rei - 1 3 3Tip III 2-3 Mogo[oaia - 2 1 3 1

Tip III 8-9 Cernica - 1 3 1Tip III 9-10 C`]elu - 1 3 1Tip III 15-16 M`gurele - 1 3 1

Tip III 16-17 Bragadiru - 1 3 1

Tip III 17-18 Domne[ti - 1 3 1

Tip III 18-1 Chiajna - 2 1 3 1Tip IV 3-4 Otopeni - 2 1 3 1

Tip Mixt A 12-13 Berceni - 2 - 2 3

Tip Mixt B 10-11 Leordeni - 2 1Tip Mixt B 11-12 Pope[ti - - 2 1

TOTAL 2 18 15 51 38

Armamentul bateriilor intermediare de la „Cetatea Bucure[ti” în 1900

Not`: De[i se montaser` 364 de afetele de ambrazur` care urmau s` fie înarmate cu tunul T.R. „Hotchkiss”, cal. 57 mm, datorit` achizi]ion`rii numai aunei p`r]i din aceste piese, situa]ia lor era cea prezentat` în ultima rubric` a tabelelor.

The possibility of building a fortification around Bucharestarose from 1866, during the international crisis triggered bythe election of Carol I on Principalities' throne. In the followingyears a commission was set up in order to study thepossibility of building permanent fortifications. The issuebecame important when the oriental crisis from 1875 burst.

The King Carol I asked for a foreign specialist's advice, theBelgian General Henri Alexis Brialmont, an authority in thefield. His plans consisted in establishing of the mainresistance line, with a perimeter of 72 kilometres, comprisedof 18 detached forts, on every 4 kilometres, and a secondarydefensive line, called the enclosure, with 18 keeps.

The aarmaments oof tthe BBucharest ffortress

n istoria rela]iilor bilaterale, schimbul de nave cu vecinulde la r`s`rit s-a practicat de mai multe ori. Dar dac` întrecutul îndep`rtat (de ex. R`zboiul Ruso-Româno-Turc

din 1877-1878) forma de baz` au fost acordurileguvernamentale, cea de a doua parte a Primului R`zboiMondial [i cu prec`dere a celui de al doilea, s-au caracterizatprin capturarea de c`tre sovietici a navelor române[ti.

Ie[irea României din r`zboiul antisovietic la 23 august1944 [i trecerea ei de partea Na]iunilor Unite împotrivahitlerismului [i a alia]ilor sì s-au produs ca urmare a faptuluic` la momentul respectiv nazismul german, fascismul italian[i militarismul japonez reprezentau pentru puterileoccidentale un pericol mult mai mare decât bol[evismul.Ciuntit` deja prin Dictatul de la Viena [i Protocolul secretRibbentrop-Molotov, prins` între ciocanul (plus secera) luiStalin [i nicovala bombardamentelor avia]iei anglo-americane, România a fost nevoit` s` accepte armisti]iul cape singura [ans` de supravie]uire. Profitând îns` deîncrederea ce li s-a acordat ca „alia]i”, sovieticii, primi]i cubra]ele deschise ca „eliberatori” de sub domina]ia fascist`, i-au luat prin surprindere pe români [i i-au umilit inutil (cândGermania era înc` departe de a fi fost zdrobit`!) princapturarea f`r` lupt` a flotei în august-septembrie 1944, cas` nu mai pomenim [i de alte samavolnicii.

Sechestrarea de c`tre sovietici a navelorrom#ne[ti \n august-septembrie 1944,

oglindit` \n rapoarte informative secreteamericane

Rapoartele informative (Intelligence Reports) la care nereferim au fost întocmite în Bucure[ti, fiind înaintate atâtReprezentantului Militar [ef American (Chief U.S. MilitaryRepresentative) din cadrul Comisiei Aliate de Control pentruRomânia (Allied Control Commission for Romania), cât [iDirec]iei de Informa]ii Navale (Office of Naval Intelligence –

O.N.I.) din cadrul Statului Major al Marinei Militare Americane(Office of the Chief of Naval Operations – C.N.O.)subordonat Ministerului Marinei (Navy Department). Toaterapoartele poart` men]iunea „SECRET”, fiind categorisite dinpunct de vedere al valorii informative conform codului specialal organiza]iilor americane de spionaj militar, cod formatdintr-o liter`, de la A la F, urmat` de o cifr`, de la 1 la 6.Litera indic` gradul de încredere (credibilitatea) de care sebucur` sursa, iar cifra apreciaz` veridicitatea informa]iei(adic` în ce m`sur` este real` sau fals`), dup` cumurmeaz`:

• A – complet credibil`• B – de regul`, credibil`• C – destul de credibil`• D – nu întotdeauna credibil`• E – nu prezint` încredere• F – credibilitatea nu poate fi apreciat`• 1 – confirmat` prin alte surse• 2 – probabil veridic`• 3 – posibil veridic`• 4 – îndoielnic`• 5 – improbabil`• 6 – veridicitatea nu poate fi apreciat`Rapoartele amintite mai sus au fost scrise de c`tre

c`pitanul-comandor (Commander) Phillip B. Brannen dinRezerva Marinei Militare a S.U.A. (U.S. Naval Reserve).Func]ia sa oficial` la Bucure[ti era aceea de reprezentantnaval în cadrul Comisiei Aliate de Control pentru România.Al`turat, reproducem fotocopia sau traducerea celor maireprezentative dintre aceste rapoarte în forma în care au fostînregistrate la O.N.I. (Direc]ia de Informa]ii Navale din Statulmajor al Marinei Militare Americane).

RRaporttull IInfformattiiv nnr. 22-4455 (I.R. 2-45) poart` data de 10decembrie 1944 [i este încadrat în categoria C-2 din codulde mai sus. Concret, autorul raportului spune c` a luat datele

de la Serviciul Secret de Informa]ii(S.S.I.) al României [i le-a verificat cuofi]eri români din armat` [i flot`, darnu le-a putut confrunta în întregime [icu surse ruse[ti.

Prima anex` (Enclosure A) laacest raport este de fapt traducerea înenglez` a celei de a doua anexe(Enclosure B), respectiv nota original`în limba român` primit` de ofi]erulamerican de la informatorul sùromân. Întrucât nu dispunem de textulîn limba român`, prezent`m otraducere prescurtat` a paginilor 5 [i 6ale variantei engleze[ti, pagini caresintetizeaz` problema sechestr`riinavelor române[ti de c`tre sovietici.

PPagiina 55 aa aanexeii AA lla rraporttull IIRR2-4455

„Comandantul For]elor Navale acerut s` fie primit la ComandamentulNaval Sovietic, dar a fost refuzat. Fa]`

studii/documente

80 4 (42) 2008 document

Nave rom#ne[ti sub pavilion sovietic

|

Comandor (r) Neculai P~DURARIULiga Naval` Rom#n`

Distrug`̀torul „„Lihoi” ((24) ((ex „„Regele FFerdinand”) ssub ppavilion ssovietic, vv`̀zut ddin bbabord

Fotografie ddin ccolec]ia BBoris VVasilievici LLemaciko, MMoscova

de m`surile luate de sovietici, s-a f`cut un protest scris. Dincele de mai sus, rezult` urm`toarele:

- sovieticii au avut de la bun început inten]ia de a preluanavele noastre, îns` motivele prelu`rii nu erau întemeiate;

- Comandamentul, ofi]erii [i echipajele române[ti au fost[i sunt st`pânite de cele mai patriotice sentimente [i dorescs` coopereze sincer cu aliatul sovietic împotriva du[manuluicomun, îns` ofertele lor nu sunt acceptate;

- Marina Regal` Român` este lipsit` de posibilitatea de acontinua în comun lupta împotriva Germaniei.

La 5 septembrie 1944, Comandamentul Militar Sovietic i-a eliberat din func]ie pe func]ionarii c`pit`niilor porturilorC`l`ra[i, Olteni]a [i Giurgiu, iar cu remorcherele [i [lepurileg`site acolo formeaz` convoaie pe care le trimite imediatspre Dun`rea Maritim`.

La 7 septembrie 1944, din ordinul Armatei Sovietice,urm`toarele nave ale Companiei N.F.R. au fost trimise înaval de Brìla: navele de pasageri „Vasile Lupu” [i „CetateaAlb`”, remorcherul „Omonia”, tancul petrolier „N.F.R. 631”înc`rcat cu cca 45 vagoane de petrol lampant, vasul „N.F.R.Izer” înc`rcat cu table [i materiale pentru construc]ia de noinave. Toate aceste nave au fost duse la Ismail.

În rezumat:Situa]ia de pe Dun`reToate navele de lupt` [i auxiliare apar]inând For]elor

Fluviale care primiser` ordinul nostru de a coopera cuComandamentul Naval Sovietic au trebuit s` r`mân` pe loc[i au fost dezarmate în raionul Ismail. For]ele fluviale aflatepe Dun`rea mijlocie cu misiunea de a împiedica trecereapeste Dun`re a trupelor germane [i a le dezarma pe cele cese retr`geau spre Por]ile de Fier au avut aceea[i soart`.Toate navele comerciale aflate în amonte de Giurgiu au fosttrimise în zona Ismail sub escort` sovietic`. Navelecomerciale fluviale luate pân` în prezent de c`tre sovieticireprezint` 70% din tonajul total pe care îl avem noi peDun`re.

Situa]ia de la Marea Neagr`Toate navele de lupt` [i auxiliarele române[ti care

primiser` ordin de la noi s` coopereze cu ComandamentulNaval Sovietic de la Constan]a, au fost dezarmate,echipajele fiind eliberate din func]ie. La dispozi]iaComandamentului Naval Sovietic au r`mas comandorul C.GHEORGHE ([eful Biroului Opera]ii al ComandamentuluiFor]elor Navale) [i câ]iva mai[tri”.

PPagiina 66 aa aanexeii AA lla rraporttull IIRR2-4455

„Toate unit`]ile de litoral din zonaConstan]a, cu excep]ia celor din portau cooperat în condi]ii normale cuComandamentele Trupelor de UscatSovietice. Portul Constan]a se afl`sub autoritate sovietic`. Partea dinora[ aflat` între Statuia lui Ovidiu [iPort a fost evacuat` complet. Toateunit`]ile militare au fost trimise în afaraora[ului Constan]a, pe o raz` de 15km. Au r`mas pe loc doar unit`]ile decoast` [i de poli]ie. Navele comercialemaritime din portul Constan]a au fostde asemenea preluate de c`treComandamentul Naval Sovietic. Toateaceste nave au fost trimise la odestina]ie necunoscut`.

Tabel cu navele de lupt` [i auxiliare, fluviale [i maritime,rechizi]ionate sau preluate de Armata Sovietic`

• 4 distrug`toare (Regina Maria, Regele Ferdinand,M`r`[e[ti, M`r`[ti)

• 2 torpiloare (Sborul, Zmeul)• 3 canoniere (Dumitrescu, Ghiculescu, Stihi)• 1 puitor de mine (Murgescu)• 1 nav`-baz` (Constan]a)• 3 submarine (Delfinul, Rechinul, Marsuinul)• 7 vedete torpiloare• 3 pontoane de transport armate• 1 nav`-[coal` (Mircea)• 1 cruci[`tor auxiliar (Dacia)• 3 vân`toare de submarine• 5 monitoare (Br`tianu, Lahovary, Ardeal, Bucovina,

Basarabia)• 7 nave fluviale• 3 nave de comandament• 43 [alupe• 1 hidroavion• 1 remorcher puitor de mine (Aurora)• 29 remorchere• 7 [lepuri mici• 4 bacuri cu motor• 7 bacuri f`r` motor• 1 bac pentru scafandri• 2 pontoane• 42 ambarca]iuni cu vele• 5 [lepuri fluviale • 18 tancuri petroliere• 4 [lepuri miciÎntocmit [i înaintat de cpt. cdr. Phillip B. Brannen, din

Rezerva Marinei Militare a S.U.A.”

RRaporttull IInfformattiiv nnr. 44-4455 poart` data de 27 decembrie1944 [i este încadrat în categoria A-1 (date din surs` sigur`verificate prin alte surse). Se refer` la organizarea, efectivele[i dislocarea Marinei Române. Are o singur` anex`(Enclosure A) cu o singur` fil` con]inând numele [i datasechestr`rii navelor române[ti, precum [i data la care au fostluate din apele României. Ca surs` este indicat Statul Majoral Marinei Române.

Anexa AA lla rraporttull 44-4455 (traducere din limba englez`)Lista navelor militare române[ti preluate de ru[i, cu data

sechestr`rii [i respectiv data p`r`sirii portului românesc (vezitabelul de la pagina 82).

studii/documente

81document 2008 4 (42)

Distrug`̀torul „„Letucii” ((23) ((ex „„Regina MMaria”) ssub ppavilion ssovietic

Fotografie ddin ccolec]ia BBoris VVasilievici LLemaciko, MMoscova

ÎN SERVICIUL FLOTEI U.R.S.S.

Navele maritime capturate de la români au fost duse înmajoritate la Sevastopol, unde li s-au schimbat numele [inumerele de bordaj, fiind încadrate în Flota M`rii Negre.Unele au fost restituite României dup` un timp (uzate [i chiarcu piese lips`), altele au fost definitiv pierdute. Multe altenave comerciale au fost livrate Uniunii Sovietice în contuldatoriilor de r`zboi.

Situa]ia principalelor nave militare (militarizate), maritime[i fluviale române[ti luate abuziv de c`tre sovietici seprezint` pentru fiecare în parte în tabelul anexat (pag. 83-84). Cu toate eforturile depuse [i de[i au fost consultate [iconfruntate numeroase surse române[ti, germane, ruse[tietc., despre soarta multor nave nu se [tie nimic (de ex.,remorcherul puitor de mine „Aurora”) sau circul` informa]iicontradictorii provenite de la persoane sau din lucr`ri la felde bine documentate. Nu ne r`mâne decât s` sper`m c` omai bun` colaborare interna]ional` ne va permite ca în finals` g`sim r`spuns pentru fiecare problem`, nu înainte îns` dea studia cu grij` toate sursele române[ti.

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Zicala miighhtt ggoes bbeffore rriighhtt (puterea o ia înainteadreptului) sau mai simplu miighhtt iis rriighhtt (cel puternic aredreptate) se potrive[te României ca o m`nu[`. Dacia luiBurebista, mic[orat` [i supus` de Imperiul Roman, apoisfâ[iat` de migra]ii, dar înc` vie ca „Byzance aprèsByzance”, a ren`scut par]ial sub forma unor mici forma]iunistatale, când independente, când aruncate ca o minge de

studii/documente

82 4 (42) 2008 document

Numele navei Data seches-tr`rii (1944)

Data p`r`siriiportului (1944)

NAVE FLUVIALEMonitorul Br`tianu 27 august 27 augustPontoanele de transportarmate PTA 404/405/406

27 august 27 august

Vedeta fluvial` depatrulare nr. 3

27 august 27 august

{alupa MR nr. 36 27 august 27 augustMonitorul Ardeal 2 septembrie 2 septembrieMonitorul Lahovary 2 septembrie 2 septembrieVedeta fluvial` depatrulare nr. 1

2 septembrie 2 septembrie



{alupa MR nr. 31 2 septembrie 2 septembrie{alupa MR nr. 54 2 septembrie 2 septembrieMonitorul Basarabia 5 septembrie 5 septembrie





{alupele MR nr. 34, 37,38, 39, 41, 42


REMORCHERE DE DRAGAJ PE DUN~REHaralambos 5-10 septembrie 5-10 septembrieMakis 5-10 septembrie 5-10 septembrieAmurg 5-10 septembrie 5-10 septembrieBasarab 5-10 septembrie 5-10 septembrieGherdap 5-10 septembrie 5-10 septembrieMotru 5-10 septembrie 5-10 septembrie

NAVE MARITIMEDistrug`torul RegeleFerdinand

5 septembrie -

Distrug`torul M`r`[ti 5 septembrie 12 octombrieDistrug`torul M`r`[e[ti 5 septembrie 12 octombrieDistrug`torul ReginaMaria

5 septembrie 12 octombrie

Submarinul Rechinul 5 septembrie 12 octombrieSubmarinul Marsuinul 5 septembrie 12 octombrieCanoniera Stihi 5 septembrie 12 octombrieCanoniera Dumitrescu 5 septembrie 12 octombrieCanoniera Ghiculescu 5 septembrie 12 octombrieTorpilorul Zmeul 5 septembrie 12 octombriePuitorul de mine Murgescu 5 septembrie 12 octombriePuitorul de mine Dacia 5 septembrie 12 octombrieVedeta torpiloare Viscolul 5 septembrie 12 octombrieVedeta torpiloare V#ntul 5 septembrie ~ 16 octombrieVedeta torpiloare Vijelia 5 septembrie ~ 16 octombrieVedeta torpiloare Viforul 5 septembrie ~ 16 octombrieVedeta torpiloare V#rtejul 5 septembrie ~ 16 octombrieVedeta torpiloare Vulcanul 5 septembrie ~ 16 octombrieNava-baz` Constan]a 5 septembrie 12 octombrieTorpilorul Sborul (aflat peDun`re)

5 septembrie -

V#n`toarele de submarinenr. 1, 2, 3

5 septembrie 1-2 octombrie

Vedeta torpiloare Vedenia 15 septembrieSubmarinul Delfinul 26 septembrie

Lista nnavelor mmilitare rromâne[ti ppreluate dde rru[i, ccu ddatasechestr`rii [[i rrespectiv ddata pp`r`sirii pportului rromânesc

Raportul IInformativ nnr. 22-445 ((I.R. 22-445), \\n ffacsimil

studii/documente

83document 2008 4 (42)

Numele rom#nesc Data sechestr`rii.Numele sovietic

Observa]ii

DISTRUG~TOARERegele Ferdinand(„Asul de Cup`”)

5 septembrie 1944. Lihoi(24)

Retrocedat 12 august 1951, rebotezat D-21, apoi (din 1956) D-1,numit D-9 \n 1959, dezmembrat \n 1961 (1960?).

Regina Maria („Asul de Pic`”)

5 septembrie 1944. Letucii(23)

Retrocedat 12 august 1951, rebotezat D-22, apoi (din 1956) D-2,numit D-10 \n 1959, dezmembrat \n 1961 (1960?).

M`r`[e[ti („Asul de Trefl`”) ex Nibbio

5 septembrie 1944. Legkii Retrocedat 12 octombrie 1945, rebotezat D-1 \n 1948, apoi (din 1951)D-11, dezmembrat \n 1961 (1960?).

M`r`[ti („Asul de Caro”) ex Sparviero

5 septembrie 1944. Lovkii Retrocedat 12 octombrie 1945, rebotezat D-2 \n 1948, apoi (din 1951)D-12, dezmembrat \n 1961 (1960?).

SUBMARINEDelfinul 19 (26?) septembrie 1944.

TS-3Retrocedat octombrie (25 septembrie?)1945, rebotezat S-1 \n 1951,dezmembrat \n 1960.

Rechinul (S-1) 5 septembrie 1944. TS-1 Retrocedat 12 august (23 iunie?)1951, rebotezat S-2 (S-11?),dezmembrat \n 1960.

Marsuinul (S-2) 5 septembrie 1944. TS-2 Dus la Odessa. A r`mas definitiv \n U.R.S.S.MINISUBMARINE ((ex iitaliene)CB-1 1944. TM-4

Au r`mas definitiv \n U.R.S.S. Dezmembrate \n 1955.CB-2 1944. TM-5CB-4 1944. TM-6CB-6 1944. TM-7CB-3 1945. TM-8 (?)PUITOARE DDE MMINEAmiral Ion Murgescu 5 septembrie 1944. Don

(Amur)R`mas definitiv \n U.R.S.S. Din puitor de mine a fost transformat \nnav` [coal` sta]ionar` (PKZ-107) apoi \n atelier plutitor (PM-76).

Dacia (cruci[`tor auxiliar) 5 septembrie 1944. Desna(apoi PKZ-34)

R`mas definitiv \n U.R.S.S. Scufundat dup` ce a lovit o min`, a fostranfluat [i transformat \n nav`-[coal`, apoi \n cazarm` plutitoare.

Aurora (remorcher) 1944, Tallinn R`mas definitiv \n U.R.S.S.NAVE-BBAZ~Constan]a (pentru subma-rine [i vedete torpiloare)

5 septembrie 1944. Bug R`mas` definitiv \n U.R.S.S. |n final transformat` \n cazarm` pluti-toare (PKZ-87).

NAVE-{{COAL~Mircea ... septembrie 1944. Rion Retrocedat 27 mai 1946.CANONIERECpt. ConstantinDumitrescu (Dm) exImpatiente

5 septembrie 1944. AraksR`mas` definitiv \n U.R.S.S., unde s-a scufundat accidental.

Slt. Ion Ghiculescu (Gh) exMignonne

5 septembrie 1944. Angara Retrocedat` 25 septembrie 1945. Reclasificat` dragor de baz`(DB-1), apoi nav` de degazare [i dezactivare (NDD-113).

Lt.cdor. Eugen Stihi (St) exFriponne

5 septembrie 1944. Ahtuba Retrocedat` la 25 septembrie 1945. Reclasificat` dragor de baz`(DB-2), apoi nav` hidrografic` (NH-112). Not`: cea de-a patracanonier` rom#neasc`, Lt. Remus Lepri (Lp) ex Chiffonne, s-ascufundat \n 1941, lovind o min` din barajul de la Sulina.

TORPILOARESborul (Zborul) ex F-80(T-81?)

1 (5?) septembrie 1944.Muson

Retrocedat 12 octombrie 1944 (?) sau 25 septembrie 1945.Reclasificat ca escortor cu nr. de bordaj E-1 (?). Dezmembrat 1959.

Smeul (Zmeul) ex F-83 (?) 1 (5?) septembrie 1944.Toros

Retrocedat 12 octombrie 1944 (?) sau 25 septembrie 1945.Reclasificat ca escortor cu nr. de bordaj E-2 (?). Dezmembrat 1959.Not`: cel de-al treilea torpilor rom#nesc, N`luca ex F-82 (F-84?), afost scufundat de sovietici la 20 august 1944.

V@N~TOARE DDE SUBMARINE* Ex KFK-uri germane, exbarcaze pesc`re[ti

* Numite [i v#n`toare antisubmarine (V.A.S.)

5 septembrie 1944 (29august ?)

R`mase definitiv \n URSS. Categorisite ini]ial ca „v#n`toare mici”(MO), la 27.01.1945 au devenit „dragoare” (T) iar la 15.02.1947„vedete dragoare” (KT). |n 1947-1948 au fost preluate de \ntreprindericivile care le-au folosit ca pescadoare.

VS-1 ex KFK-198 Mo-851, T-668, KT 1268VS-2 ex KFK-199 Mo-852, T-666, KT-1266VS-3 ex KFK-270 Mo-853; T-667; KT-1267

Tabel ccu pprincipalele nnave rromâne[ti luate aabuziv dde ssovietici îîn ccel dde-aal ddoilea rr`zboi mmondial

continuare \n pag. 84

ping-pong de la un imperiu la altul (sau în limbajpropagandistic „eliberate”). Unirea Principatelor din 1859 [itransformarea în regat (1881), apoi Marea Unire din 1918p`reau s` fi pus în sfâr[it cap`t calvarului României, dar n-afost s` fie a[a. Dictatul de la Viena (1940), anulat formalpentru o vreme, î[i arat` din nou col]ii sub umbrela„drepturilor omului” [i ale minorit`]ilor [i asist`m la ocoalizare antiromâneasc` tot mai insistent`, puternicsus]inut` de profitorii din interior care nu se prea sinchisescde adev`rul istoric.

România este pus` s` condamne un comunism pe carenu [i l-a dorit, dar nu se sufl` o vorb` despre cei ce i l-auimpus prin for]a armelor în 1944. Liderii care s-au sacrificatpentru supravie]uirea neamului românesc sunt declara]i„criminali de r`zboi”, pream`rindu-se în schimb for]ele carevizau un r`zboi fratricid pustiitor [i sfârtecarea ]`rii.

O tempora, o mores!

Anex`: Tabel cu principalele nave române[ti luate abuzivde sovietici în cel de-al doilea r`zboi mondial (vezi paginile83 [i 84).

studii/documente

84 4 (42) 2008 document

Numele rom#nesc Data sechestr`rii.Numele sovietic

Observa]ii

VEDETE TTORPILOARE 5 septembrie 1944. TKA-951-957

Dintre cele trei vedete britanice de tip „Vosper”, rom#nii au r`mas cuNr. 3 „Viscolul”, c`ci Nr. 1 „Viforul” [i Nr. 2 „Vijelia” au fost scufundatela 09.11.1941. Numele celor scufundate au fost preluate de dou` dincele 6 germane de tip „Power”, intrate \n serviciu \n 1943.Retrocedate Rom#niei la Gala]i la 12 oct. (6 noe?) 1945 [i apoicasate.

Nr. 3 Viscolul TKA?Nr. 4 Vedenia TKA?Nr. 5 V#ntul TKA?Nr. 6 Vijelia TKA?Nr. 7 Viforul TKA?Nr. 8 V#rtejul TKA?Nr. 9 Vulcanul TKA?MONITOARE August-septembrie 1944 Retrocedate 23 iunie 1951. |n conservare din 1957. Dezmembrate

1959-1962.Alexandru Lahovary (...) 2 septembrie 1944.

M1 MariupolRebotezat M-201 (?) de rom#ni

Ion C. Br`tianu (...) 27 august 1944. M-2 Azov

M-202 (?)

Basarabia (...) ex Inn 5 septembrie 1944. M-11 Kerci

M-205

Bucovina (Bc) ex Sava 1944. M-12 Izmail M-206Ardeal (Ar) ex Temes I (II) 2 septembrie 1944.

M-20 BerdianskM-207

Not`. Celelalte dou` monitoare rom#ne[ti, respectiv Lasc`r Catargiu (Ct) [i Mihail Kog`lniceanu (...), au fost scufundate de sovietici la 24august 1944 (dup` \ncheierea armisti]iului!). Ranfluate de rom#ni \n 1953, au fost denumite M-203 [i respectiv M-204 (?).

PONTOANE DDE TRANSPORT AARMATE(ex MFP germane)

5 septembrie 1944

Trei MFP-uri germane (Motorfährprähme) au fost achizi]ionate derom#ni \n februarie 1944 [i reclasificate PTA. Se pare c` dup` cele-au luat de la rom#ni, sovieticii le-au dat iugoslavilor.

PTA-404Ex MFP-?PTA-405Ex MFP-?PTA-406Ex MFP-?

Unexpectedly seized by Russians in late August andearly September 1944 (after Armistice!), most Romaniannaval and merchant ships were impressed into Sovietservice. Having been used there for several years, many

were returned to Romania, but a number of them remainedfor good in the USSR as a war prize, while lots of othervessels have been claimed as „war reparations”.

Romanian sships uunder SSoviet ccolours

continuare din pag. 83

Monitorul ssub ppavilion ssovietic „„Kerci”, eex „„Basarabia”

Fotografie ddin ccolec]ia BB

oris VVasilievici LLem

aciko, MMoscova

Capitolul I – Generalit`]i

Pentru executarea ordinului nr. 261/c. din 30.04.1944, alS.S.A. Cabinet, Sec]ia a V-a a îns`rcinat 2 ofi]eri de Stat Major,pilo]i de vân`toare, care, timp de 7 zile, au vizitat toate unit`]ile,au stat de vorb` cu personalul, au cercetat situa]ia la fa]a locului[i au cules o documenta]ie bogat`.

Consultând [i documenta]ia strâns` de Sec]iile II [i III s-aîntocmit studiul de fa]`.

Pentru ca acest studiu s` nu fie prea voluminos, s-a tratat îndetaliu numai atacul din ziua de 21.04.1944, care s-a produs încondi]iile cele mai vitrege pentru ap`rare.

Celelalte capitole sunt rezultatul studiului tuturoropera]iunilor de zi.

Pentru acela[i motiv nu s-a tratat nici chestiunea atacurilorde noapte.

[...]

Capitolul II – Atacul din ziua de 21.04.1944

[...]1. Alarmarea• Începând de la ora 9,44, comandantul Vân`torii (germane

[i române) este informat c` mai multe sute de avioane inamiceau decolat din regiunea Brindisi [i se îndreapt` spre coastaDalma]iei.

• Între orele 10,10 [i 10,43 forma]iile inamice au trecut pesteDubrovnik.

• La ora 10,42 se d` ,,Aten]ie m`rit`!” de c`tre Sectorul IIVân`toare, îns` acest ordin se d`duse grupurilor începând de laora 10,15 (probabil de c`tre Centrul General de Informa]ii A.A.).

• La ora 11,06 p`trund pe teritoriul na]ional pe la MoldovaNou`, trec pe la Oravi]a – Re[i]a [i se îndreapt` spre est. La vestde Pite[ti se împart în dou` grupe, care se îndreapt` respectivspre Ploie[ti [i Bucure[ti.

studii/documente

85document 2008 4 (42)

Amurgul avioanelor I.A.R. 80/81Sorin TURTURIC~

Muzeul Avia]iei

a 12 iunie 1942, avia]ia strategic` aStatelor Unite survola pentru primadat` Europa, în cùtarea unui

obiectiv care de câteva decenii eraconsiderat „un caz aparte, deosebit desensibil în timp de r`zboi” [i studiat caatare în academiile militare din Germania,Uniunea Sovietic`, Fran]a, Anglia [iS.U.A.: ora[ul românesc Ploie[ti, unadintre cele mai importante zonepetrolifere din lume. În acea diminea]`, 13bombardiere grele B 24 Liberator audecolat de lâng` Cairo [i au traversat lamare în`l]ime Turcia neutr` apoi, ie[ind înlargul M`rii Negre, au pus cap compasRomânia. Sesizând probleme grave lamotoare, pilotul unuia dintre avioane aaruncat înc`rc`tura deasupra Constan]ei[i s-a întors. Celelalte 12 aparate [i-aucontinuat misiunea. [i bombardamentul [ireplica ap`r`rii române au fost destul deanemice. Totu[i, o concluzie s-a impus:americanii aveau posibilitatea s`bombardeze România. Când, în anulurm`tor, la 1 august, vor reveni, decolândtot din nordul Africii, vor g`si la Ploie[ti oadev`rat` fort`rea]` ap`rat` de avioanemono [i bimotoare de vân`toare (I.A.R.80, Messerschmitt 109 [i 110), mitraliere[i tunuri antiaeriene [i baloane deobstruc]ie. Dar marile b`t`lii aeriene voratinge punctul culminant în anul 1944,când, începând cu 4 aprilie,bombardierele americane vor veni din

nou, de data aceasta decolând din sudulItaliei. Din 5 aprilie, vor fi înso]ite deavioanele de vân`toare P 38 Lightning,iar din 21 aprilie de teribilele P 51Mustang, superioare din toate punctelede vedere avionului românesc devân`toare I.A.R. 80 / 81, care pân` înluna iunie a fost principalul aparat care a

luptat în ap`rarea teritoriului na]ional.Inferiorit`]ii tehnice a acestuia i se vaadauga [i lipsa de experien]` a pilo]ilor,cei mai mul]i dintre ei fiind tineri de 20 –22 de ani, abia ie[i]i din [coala deVân`toare (veteranii luptau pe Frontul deEst contra sovieticilor).

R`zboiul aerian din România, din aniicelei de-a doua conflagra]ie mondial`,este înc` departe de a fi ,,rezolvat” dec`tre istorici. Sigur, dup` 1989, s-au f`cutpa[i importan]i în aceast` direc]ie, [i nucred c` se sup`r` cineva dac` afirm c`domnul Vasile Tudor are cele mai marimerite din acest punct de vedere. Înmare, analizând sintezele [i monografiile

care trateaz` acest subiect, scrise fie pebaza cercet`rilor f`cute în arhiveleromâne[ti, fie în cele strìne (înc` nuexist` o lucrare care s` abordezesubiectul folosind aprofundat ambelesurse), putem s` în]elegem, în linii mari,ce s-a întâmplat atunci, care au fostprincipalele evenimente. Totu[i, multedintre documentele esen]iale referitoarela acele zile nu au v`zut înc` luminatiparului. Se las` a[teptat` editareajurnalelor de opera]ii sau a rapoarteleoperative [i informative ale unit`]ilor deartilerie antiaerian` [i avia]ie implicatedirect în lupt`.

Documentul urm`tor vine s` acopereo mic` parte din golul resim]it de lipsaculegerilor mai sus men]ionate. Este unstudiu al Statului Major al Aerului întocmitdin ordinul subsecretarului de Stat alAerului, generalul de escadr` aerian`Gheorghe Jienescu, care a constat c`,dup` primele atacuri, din 1944, aleavia]iei strategice a Statelor Unite asupraRomâniei, pierderile unit`]ilor noastre devân`toare erau atât de ridicate, încât,,continuând astfel...”, armata român` ar fifost pus`, curând, în situa]ia de a nu maiavea cu ce riposta. Evaluatori lucizi,realizatorii acestei analize, care dinnefericire au r`mas anonimi, au reu[it s`prezinte situa]ia foarte aproape detragismul ei ... Pur [i simplu, avionulI.A.R. 80 / 81 nu mai putea face fa]`!

L

””””

Ploie[ti – uncaz aparte,deosebit desensibil întimp de r`zboi

Statul Major al AeruluiSec]ia a V-a

Studiu asupra atacurilor aeriene inamice de ziîn perioada 04 aprilie – 08 mai 1944

• La ora 11,25, un alt val p`trunde pe la Calafat, trece sudCraiova, se împarte în dou` grupe, care se îndreapt` respectivspre Ploie[ti [i Bucure[ti.

2. Declan[area a) Ordinul de preg`tire pentru decolare• Pentru Grupul 1 Vân`toare (nu s-a dat).- Grupurile 2 [i 6 au primit ordinul la ora 11,20 (ordin dat

telefonic de Sector la 11,29)b). Ordinul de decolare • Grupul 1 Vân`toare a primit ordinul la 11,20 (ordin dat

telefonic de Sector la 11,15)• Grupurile 2 [i 6 au primit ordinul la ora 11,35 (ordin dat

telefonic de Sector la 11,29)3. Conducerea în lupt` [i executarea lupteia). Grupul 1 Vân`toare, la orele 11.45 (dup` ce luase 2.000 m

în`l]ime deasupra aerodromului, plafonul inferior al norilor)prime[te ordin (prin radio) s` se duc` în Sectorul T.M.6(Ciorogârla – Domne[ti) [i s` sparg` plafonul dac` poate [iulterior s` mearg` în careul S.M.

La aceast` or`, valul inamic se g`sea în curs de trecere aOltului la sud de Slatina.

Grupul sparge plafonul în careul T.M. cu direc]ia N-E, peforma]iuni mici (patrule, celule [i chiar avioane izolate).

Numai o parte din forma]ii întâlnesc inamicul. Lupta se desf`[oar` astfel: O patrul` întâlne[te, la ora 12,30, circa 30 de bombardiere

Liberator (f`r` vân`toare) [i atac` ultimele avioane la Sud [de]Bucure[ti, deci dup` executarea bombardamentului.

Patrula cpt. Mu[ic` este surprins` de vân`toarea inamic` laie[irea din nori [i doborât` în întregime (4 mor]i).

Un alt pilot izolat este la fel doborât, îns` se salveaz` cupara[uta, în aceea[i regiune (sublt. Vieru).

O patrul` sparge un al doilea plafon de nori, în contact cu oforma]ie de 40-50 avioane de bombardament, înso]ite devân`toare, în zona Videle (careul U.M.1).

O escadril` nu d` peste inamic (escadrila cpt. {tef`nescuParsifal).

C`tre 12,40 o patrul` întâlne[te la Est de Bucure[ti 3 forma]iimasive de bombardiere escortate de vân`toare. Fiind mai jos [i lalimit` de benzin`, patrula nu poate lua contactul.

Un pilot (înapoiat pentru a schimba avionul) este atacat,doborât [i r`nit de mai multe avioane la ie[irea din nori.

b) Grupul 2 Vân`toare, începând de la ora 11,35 decoleaz` peescadrile [i patrule cùtând s` ajung` la 7-8.000 m. în sectorulS.M. [i T.M.

Existau patru plafoane de nori gro[i. Parte din echipaje s-au angajat, nefiind antrenate la zborul

instrumental [i nici avionul amenajat în acest scop.Acesta a fost factorul primordial care a contribuit la

dispersarea forma]iilor [i angajarea individual`. Acei care au parvenit s` str`pung` ultimul plafon (cel mai

gros) au atacat individual forma]iunile masive de bombardiereinamice înso]ite de vân`toare.

Mul]i dintre vân`tori au confundat avioanele Mustang cuavioanele Me.109 (deoarece se aseam`n` foarte mult).

Vân`toarea inamic` a fost foarte ofensiv`, atacând avioanelenoastre pân` la doborâre.

Din acest grup numai o escadril` a luat contact cu inamicul. Celelalte dou` escadrile nu s-au întâlnit cu inamicul.c) Grupul 6 Vân`toare. Începând de la ora 11,35 grupul decoleaz` pentru a merge în

careul T.M. 2 peste plafon (6.000 m.), de[i plafonul era 300-500m., deasupra aerodromului fiind cea]`.

La 11,56 grupul este dirijat în T.M.6La 12,01 grupul este dirijat în S.M.5La 12,09 grupul este dirijat în T.M.6 [i T.M.3, primind ordinul

de a sparge plafonul. La ora 12,15 este dirijat în S.M.3 la 8.000 m.La 12,25 este dirijat în T.M.3 la 7.500 m.La 13,05 [a] terminat ac]iunea. Starea atmosferic` [i anume 4 straturi de nori, a f`cut

imposibil` men]inerea forma]iei. Plafoanele de nori au fost sparte[i s-a ajuns la în`l]imea inamicului.

Pilo]ii, atacând individual forma]iile înso]ite de vân`toare nuau reu[it prea mult, c`ci vân`torii inamici au fost foarte agresivi [iau urm`rit avioanele grupului pân` la doborâre sau dispari]ie înnori.

4. Ac]iunea [i reac]iunea inamicului. Inamicul a ac]ionat aproximativ cu circa 4-500 avioane de

bombardament (Liberator [i Fortress) [i 200 avioane vân`toareMustang [i Lighting.

Au venit în coloan` de valuri (sic!) a 60-80 avioane înso]ite devân`toare.

Forma]iile de bombardament au fost precedate, la circa 50-100 km. de forma]iunile de vân`toare care au ac]ionat învân`toare liber`.

Forma]iunile de bombardament au fost surprinse de condi]iileatmosferice.

Bombardamentele principale s-au executat la Bucure[ti [i SudPloie[ti, dar nu de totalitatea avioanelor, ci numai de câte 30 – 50avioane.

Valul trecut prin Oltenia [i Banat s-a dirijat spre Ploie[ti [[i a]cùtat probabil s` ocoleasc` masele de nori pentru a ajunge înregiunea obiectivelor principale.

În`l]imea de zbor [a fost] între 5.500 [i 7.000 m.Forma]iunile inamice nu erau atât de compacte ca în atacurile

precedente.Aceast` dispersiune se datoreaz` probabil dorin]ei de a

ajunge la obiective prin sp`rturi.Reac]iunea de vân`toare a fost foarte puternic`, desf`[urându-

se astfel: • o avangard` constituit` din vân`toare mono [i bimotoare a

ac]ionat ofensiv cur`]ind cerul în calea bombardierelor;• avioanele de înso]ire, grupate pe celule [i patrule s-au ]inut

aproape [i nu au reac]ionat decât când bombardierele au fostatacate, dar [i atunci numai pân` când vân`torii amici degajau.

5. Pierderi proprii[...]Cum s-au produs pierderile:a) Grupul 1 Vân`toare. Patrula condus` de cpt. av. Mu[ic`, la

ie[irea din nori este surprins` [i doborât` în întregime de c`treavioanele inamice înainte de a putea schi]a vreun gest de ap`rare.

studii/documente

86 4 (42) 2008 document

Generalul GheorgheJienescu,Comandantul Avia]ieiRomâne, îngrijorat deinferioritateanumeric` [i tehnic` aunit`]ilor aeriene devân`toare române[tidin prim`vara [i varaanului 1944

Fot

ogra

fie dd

in CC

olec

]ia DD

an AA

nton

iu

Sublt. Vieru Mihai, când ie[ise din nori împreun` cu aceast`patrul`, a v`zut c` toate avioanele au luat foc simultan.

Avionul sù [a luat] foc în acela[i timp, n-a apucat s` vadàvioanele inamice, ci s-a salvat cu para[uta.

Ac]iunea s-a petrecut în regiunea Snagov.Pilo]ii r`ni]i au c`p`tat aceste r`ni în lupta aerian`, fiind

ataca]i individual de avioanele de vân`toare inamice.Ateriz`rile for]ate s-au produs datorit` loviturilor primite de

la inamic.b) Grupul 2 Vân`toare. Numai Escadrila 58 Vân`toare a luat

contact cu inamicul [i a angajat lupta individual, fiind dispersat`din cauza norilor.

Pilo]ii au fost surprin[i de apari]ia avionului Mustang, pecare l-au confundat cu Me 109.

Pierderile se datoresc complet numai loviturilor inamice,primite în general din spate (datorit` superiorit`]ii avioanelorinamice).

c) Grupul 6 Vân`toare. Pierderile în mor]i [i r`ni]i sedatoresc acelora[i cauze ca [i la Grupul 2.

Cauzele pierderilor. În rezumat sunt datorate:• condi]iilor atmosferice defavorabile;• surprizei tehnice realizat` prin apari]ia avionului Mustang;• procedeului inamic de a trimite un val de vân`toare cu mult

înaintea bombardierelor pentru a angaja vân`toarea noastr`;• superiorit`]ii inamice în num`r de avioane (2/1 vân`toare

[i 4/1 bombardiere);• superiorit`]ii calitative a avioanelor inamice, în special la

în`l]imi de peste 5.000 m.;• lipsei de preg`tire a personalului nostru pentru zborul

instrumental, pentru care, de altfel, nici avionul I.A.R. 81 nu esteamenajat;

• unei gre[ite angaj`ri a vân`toarei proprii, c`ci Sectorul 2Vân`toare cuno[tea majoritatea factorilor de mai sus;

• ac]iunii dispersate a mijloacelor proprii, c`ci avia]iagerman` a ac]ionat în zona Ploie[ti, iar cea român` în zonaBucure[ti, Comandamentul German fiind interesat în modnormal [i logic din punctul sù de vedere, de ap`rare în primulrând a zonei petrolifere.

6. Concluzii:a) Dislocarea [i for]a combativ`. Pentru realizarea acoperirii

directe (singura posibil` cu for]ele existente), Grupul 1Vân`toare este prea departe de obiectivele de ap`rat.

De la Ro[iori pân` în zona obiectivelor se pierd circa 20 – 25de minute din autonomia de zbor, deci se mic[oreaz`posibilitatea de interven]ie în timp.

For]a combativ` a celor trei grupuri (circa 70 – 80 de avioanede vân`toare) este inferioar` nevoilor deoarece inamicul, cu cele600 bombardiere [i avioane de vân`toare (circa 200) reprezintò for]` de:

• 3.300.000 cai putere;• 300 tunuri de 37 mm.;• 8.000 mitraliere de calibrul 12,7 mm.;• o permanen]` de circa dou` ore deasupra teritoriului

na]ional.Fa]` de aceasta, for]ele amice reprezint`:• 180.000 de cai putere;• 178 mitraliere cal. 7,92 mm.;• 132 mitraliere cal. 13,2 mm.;• 190 tunuri cal. 20 mm., adic` un total de 500 guri de foc [i

o posibilitate de a men]ine contactul cu inamicul, par]ial, timp de20-25 minute.

b) Alarmarea. S-a f`cut la timp, avioanele inamice fiindsemnalate cu 2 ore înainte de a ajunge la obiectiv.

c) Declan[area. Decolarea s-a ordonat la timp [i dac`plafonul ar fi permis, vân`toarea ar fi avut timp s` se concentrezela circa 7.000 m. în regiunea Bucure[ti – Ploie[ti, înainte cainamicul s` atace aceste centre.

d) Conducerea în lupt`. Condi]iile atmosferice au împiedicatrealizarea unei mase de vân`toare, la în`l]ime potrivit`, în fa]aobiectivului, pe direc]ia de unde venea inamicul.

Apropierea inamicului de obiectiv a determinat, totu[i,Sectorul 2 Vân`toare s` ordone spargerea plafonului, ob]inândmari pierderi.

Procedând astfel, Sectorul 2 Vân`toare este vinovat de a fitrimis forma]iile în lupt`, [tiind aproape sigur c` acestea nu vorfi în m`sur` a intercepta inamicul în condi]ii minime de lupt`.

Credem c` Sectorul ar fi trebuit s` se informeze chiar întimpul spargerii plafonului, prin radio, de la echipajele în zbor,asupra condi]iilor atmosferice reale [i s` nu angajeze astfelvân`toarea s` sparg` patru plafoane de nori gro[i.

Prin spargerea plafonului, forma]iile au sc`pat din mânacomandan]ilor, inclusiv a sectorului [i toat` vân`toarea s-aangajat în lupt` sporadic, ajungând la rezultatul cunoscut.

Totu[i, domnul colonel Neumann, comandantul Vân`toareiGermane în România, afirm` c` aceste pierderi sunt normale, înraport cu condi]iile de angajare.

Astfel, în ac]iunile de pe Frontul de Vest [i deasupraGermaniei se produc pierderi [i mai mari, în condi]ii similare.

e) Calitatea. Personalul inamic. Atât echipajelebombardierelor cât [i vân`torii s-au dovedit a fi foarte bineinstrui]i.

Bombardierii:• p`streaz` forma]ia cu orice pre];• reac]ioneaz` cu foc numai la distan]e mici.Vân`torii:• foarte agresivi;• foarte buni manevrieri;• foarte buni tr`g`tori;• evit` lupta când sunt izola]i;• atac` numai în forma]ii de celule [i patrule sau mai mari;• disciplina]i.Pilo]ii români:• duc lupta individual;

studii/documente

87document 2008 4 (42)

C`pitanul Grigore Mu[ic`, s`rb`torind Pa[tele, cu doar cinci zile înainte de a fi doborât

Fotografie ddin CColec]ia DDan AAntoniu

• buni tr`g`tori [i manevrieri;• au foarte mult elan (uneori, prea mult); nu sunt ]inu]i în

mân` de [efii de forma]ii.[...]

Capitolul III – Concluziuni [i considera]ii generaleasupra opera]iilor de la 04.04 – 07. 05. 1944

A. Ac]iunea inamicului

1. Direc]iile de atac [i în`l]ime de zbor. Forma]iunile inamicede bombardament [i vân`toare decoleaz` din sudul Italiei, de peaerodromurile situate în regiunea Foggia – Taranto – Brindisi.

Încolonarea forma]iilor [i luarea în`l]imii se face deasupraM`rii Adriatice de unde, aproximativ în linie dreapt`, se dirijeaz`spre România.

În`l]imea de zbor, pe tot traiectul, la ducere [i la întoarcere,este de 6-8.000 m.

La fiecare ac]iune (afar` de 4 aprilie) bombardierele au fostînso]ite de circa 200 de avioane mono [i bimotoare de vân`toare.

2. Forma]ii. Forma]iile de bombardament variaz` de la 200 la800 avioane cu patru motoare (Liberator [i Boeing 17).

Merg în coloan` de valuri, fiecare val fiind constituit din 60-90 avioane.

Valurile sunt constituite din stoluri de circa 30 avioane caremerg în triunghi compact sau în romb.

Spa]iile între valuri sunt de circa 10 – 15 km.3. Procedee de atac [i ap`rare.a) Fiecare ac]iune de atac pe teritoriul na]ional dureaz` 2 –

2,5 ore.Atacul obiectivelor se face de la în`l]imea de 6.000 – 8.000 m.Intr` în ]ar`, în general, între Turnu Severin [i Giurgiu [i ies

prin acela[i sector.Atacurile bombardierelor se execut` la comanda [efilor de

valuri.Au foarte mare precizie în bombardament.Bombele c`zute în afara obiectivelor se explic` prin

împr`[tierea normal` [i prin faptul c` unele forma]ii ajungr`sle]ite la obiectiv, îns` la comanda [efului las` bombele acolounde se g`sesc.

Bombardamentele executate deasupra norilor sunt lipsite deprecizie, de[i inamicul dispune de aparate de detec]ie a maselormetalice.

Chiar ataca]i de vân`toare, nu las` bombele decâtexcep]ional, înainte de a ajunge la obiectiv.

b) Bombardierele neînso]ite de vân`toare deschid focul la

circa 600 m., îns` trag foarte bine (fiecare atacator român a fostrepede încadrat [i deseori lovit).

Bombardierele înso]ite de vân`toare nu deschid focul decât ladistan]e de circa 300 m.

c) Vân`toarea inamic`. Protec]ia îndep`rtat`: forma]iunile de bombardament sunt în

general precedate de 50 – 60 de avioane de vân`toare la distan]`de 50 – 100 km.

Aceast` avangard` ac]ioneaz` ofensiv, angajând vân`toareanoastr` în lupt`.

Protec]ia apropiat`: avioanele de înso]ire imediat` ac]ioneaz`pe patrule [i celule [i nu reac]ioneaz` asupra vân`torilor no[tridecât în momentul când ace[tia atac` bombardierele.

Aceast` protec]ie apropiat` se face prin patrul`ri în jurulforma]iilor [i cu un plafon de protec]ie de 1.000 – 2.000 mdeasupra lor.

Vân`toarea inamic` este foarte agresiv`, c`ci urm`re[te pe aino[tri pân` la doborâre [i chiar pân` la sol.

Au tras de mai multe ori în pilo]ii no[tri salva]i cu para[uta(adj. Oprea [i al]ii).

Evit` atacul din fa]` [i caut` s` se plaseze imediat în spatelevân`torilor no[tri.

Calit`]ile superioare ale materialului le permit s` se eschiveze[i s` atace când doresc.

4. Obiectivele urm`rite.Se pare c` s-a urm`rit în primul rând distrugerea

comunica]iilor de cale ferat` [i zona petrolifer`, iar în a douaurgen]`, terorizarea popula]iei.

Nu au atacat avia]ia de pe aerodromuri, de[i au trecut înc`rca]icu bombe peste aerodromurile Ro[iori de Vede, Pipera, Pope[ti –Leordeni, Boteni, B`neasa [i Otopeni. Excep]ie fac aerodromurileTurnu Severin [i Bra[ov, care s-au încadrat, probabil, în zona altorobiective.

B. Reac]iunea amic`

[...] 2. Alarmarea.Inamicul a fost semnalat de la plecarea din Italia. Unit`]ile au

fost anun]ate cu circa 2 ore înainte de sosirea inamicului, deci latimp.

T`ria [i în`l]imea exact` a forma]iunilor inamice nu s-a pututda precis din cauza maselor de staniol lansate de inamic, caretulbur` func]ionarea aparatelor electromagnetice de detec]ie(Würtzburg).

Dispozitivele utilizate de germani, în Vest, pentru a împiedicaacest bruiaj, nu exist` în dispozitivul român [i german de peteritoriul nostru (afirma]ia d-lui colonel Neumann).

Din aceast` cauz`, datele sunt neprecise, fapt care jeneaz`conducerea vân`toarei, precum [i tirul artileriei antiaeriene(noaptea sau peste nori [i prin cea]`).

3. Declan[area.Decolarea forma]iunilor germano – române s-a ordonat în

general când inamicul a fost la 200 km. de linia Bra[ov – Ploie[ti– Bucure[ti, pentru a se face o acoperire direct` a obiectivelor depe acest aliniament.

În ziua de 4 aprilie, Grupurile 1 [i 6 Vân`toare au fost alarmateprea târziu [i trimise la în`l]ime prea mic`, astfel încât au luatcontact cu inamicul numai dup` ce acesta bombardase Capitala.

Decolarea ordonat` la aceast` distan]` este bine f`cut`.Aceast` decolare s-ar putea ordona mai devreme, îns` s-ar

consuma din autonomia avioanelor, care [i a[a, nu au decât oposibilitate de 20–25 minute de a r`mâne în contact cu inamicul.

4. Conducerea în aer. În general, la toate ac]iunile vân`toarea a fost concentrat` în

aer la în`l]imea de 7.000 m., în sectorul S.M., pentru ap`rareaCapitalei, iar vân`toarea german` la Ploie[ti, pentru ap`rareazonei petrolifere.

studii/documente

88 4 (42) 2008 document

Bombardier B 24 Liberator apar]inând For]ei a XV-a din Italia, ale c`reiaparate au bombardat România în aprilie – august 1944

Vân`toarea român` a intervenit în ap`rarea zoneipetrolifere atunci când nu a fost angajat` în prealabil cuinamicul în curs de atac al Capitalei. Vân`toarea german` aintervenit în ap`rarea Capitalei numai când nu s-a atacatregiunea petrolifer`.

Conducerea forma]iunilor este greoaie pentru c` exist`dou` comandamente: unul german [i unul român.

Comandamentul Român ac]ioneaz` în func]ie deinforma]iile Comandamentului German.

Germanii conduc cu mare u[urin]` forma]iile lor în aer,întrucât, cu ajutorul aparatelor de detec]ie Fu.G.25a, cunosc înorice moment pozi]ia forma]iunilor proprii pe care le pot astfelduce direct la inamic prin schimb`ri de cap la compas, f`r`pierdere de timp.

Avioanele noastre nu au la bord aceste aparate, astfel încâtComandamentul Român cunoa[te pozi]ia lor cu întârziere [ireac]ioneaz` ca atare, întârziere de 3-4 minute, totu[i foarteimportant`.

Concentrarea întregii avia]ii de vân`toare nu s-a realizat, îngeneral, pentru c` germanii ap`r` în primul rând zonapetrolifer`, iar noi Capitala (dup` cum recunoa[te d-l colonelNumann).

Din aceast` cauz`, vân`toarea noastr`, insuficient` calitativ[i cantitativ, a fost angajat` de vân`toarea inamic` f`r` a puteariposta decât foarte slab.

Conducerea este îngreunat` [i de faptul c` Grupul 2Vân`toare nu are deta[ament de transmisiuni, deci nici sta]ieradio, c`ci deta[amentul sù a fost l`sat, din ordinulComandamentului For]elor Aeriene de Lupt`, pe terenul Ianca,la dispozi]ia unui grup de bombardament.

5. Atacul forma]iilor.În general, atunci când vân`toarea noastr` s-a g`sit în

[atare] situa]ie, atacurile contra inamicului s-au dat din fa]`, pepatrule [i chiar escadrile, ini]ial. Atacurile urm`toare îns` s-audat izolat, pentru c` refacerea este foarte grea din cauz` càvionul I.A.R. [80, 81] este lipsit de vitez` ascensional`,orizontal` [i maniabilitate la în`l]imi de peste 5.000 m.

Domnul colonel Neumann propune ca, totu[i, toateatacurile s` se dea în forma]ie, chiar dac` se dau la intervalemari, iar adunarea echipierilor s` se fac` lâng` un [ef de patrul`sau escadril`, al c`rui avion s` fie însemnat vizibil în acest scop[i numai apoi s` se dea un nou atac.

Contra forma]iilor de bombardament inamice, cu avionulI.A.R. se pot da atacuri din fa]`, lateral sau chiar din spate, laaceea[i în`l]ime, atunci cînd inamicul are avioanele înc`rcatecu bombe.

Contra avioanelor care au lansat bombele nu se mai pot daatacuri cu acest avion, deoarece viteza bombardierelor este maimare.

Atacul contra vân`toarei inamice nu se poate da decât dinfa]` dac` aceasta accept` lupta, pentru c` avioanele americaneau calit`]i net superioare [i se pot eschiva oricând de la lupt`.

Cu avionul Me.109 G se pot da atacuri din orice pozi]ie [ireveni asupra aceluia[i obiectiv imediat.

În general atacurile s-au dat la distan]` mic` [i cu mareimpetuozitate de c`tre pilo]ii români, fapt ce a atras admira]iaechipajelor inamice [i a pilo]ilor germani care au luat parte lalupte comune (d-l colonel Neumann va adresa o scrisoare înacest sens avia]iei române).

6. Material. [...]Superioritatea materialului inamic în aer se manifest` v`dit,

deoarece avioanele inamice de vân`toare au motoare a c`rorputere este maxim` la 7.000 m. (de exemplu, avionul Lightingare 2.700 cai putere), iar avionul I.A.R. are 1.000 cai putere la3.200 m. [i numai 500 la 7.000 m.

În aceste condi]ii, avioanele inamice se plaseaz` cu u[urin]`

în spatele avioanelor noastre pentru c` au vitez` ascensional` [imaniabilitate foarte mare.

Viteza în picaj a avioanelor inamice este apreciat` devân`torii no[tri la peste 1.000 km./or`.

Pilo]ii declar` c` inamicul se joac` cu avioanele I.A.R., a[acum avionul I.A.R. se juca cu avionul P.Z.L. 11F.

Armamentul defensiv al bombardierelor inamice este foarteeficace [i avioanele nu au unghiuri moarte.

Armamentul avioanelor de vân`toare inamice este maieficace [i are un debit mai mare decât al nostru.

Armamentul avioanelor noastre este foarte eficace contrabombardierelor.

Contra unui vân`tor inamic, bombardierele concentreaz`30- 40 mitraliere, iar tragerile sunt bine executate, c`ci îngeneral avionul este lovit.

Cea mai slab` ap`rare a bombardierelor inamice este în fa]`[i jos.

Inamicul are [i mai mult` muni]ie la bord. Pilo]ii no[tritermin`, în general, muni]ia înainte de a termina benzina. Niciun pilot participant la lupt` nu a revenit cu muni]ie la bord.

Armamentul avioanelor inamice este [i foarte puternic, c`cistr`bate blindajul avioanelor I.A.R. (din Grupul 6 Vân`toare aufost pilo]i doborâ]i de proiectile trecute prin blindaj).

Singurul tip de avion care, din punct de vedere al calit`]ii dezbor, poate lupta cu vân`toarea inamic`, este avionul Me.109 G.

Avioanele inamice, chiar cele de vân`toare, pot r`mânedeasupra României cel pu]in 2 ore, iar avioanele noastre nu lepot angaja decât timp de 20 – 50 de minute, apoi sunt în pan`de benzin`.

Dup` o ie[ire în lupt`, forma]iunile noastre au cel pu]in 30%material indisponibil, iar cu restul for]elor nu sunt gata pentruo nou` ac]iune decât dup` circa o or` de la aterizare (timpnecesar pentru alimentare cu benzin`, ulei [i muni]ie), ori în totacest timp, inamicul ac]ioneaz` nestingherit.

Avionul I.A.R. 81 nu poate utiliza rezervoarele suplimentaredeoarece acestea nu pot fi puse în func]iune decât dup` 40 deminute de zbor pe rezervorul central, c`ci pompa suplimentar`care ac]ioneaz` aceste rezervoare are debitul dublu fa]` de denevoia motorului (surplusul de benzin` trece în rezervorulcentral).

Deci rezervoarele suplimentare nu pot fi utilizate decâtdup` 40 de minute de la decolare, adic` tocmai în momentulîntâlnirii cu inamicul, atunci când pilotul trebuie s` le larghezepentru a c`p`ta maximum de maniabilitate [i evita riscurileunui incendiu.

studii/documente

89document 2008 4 (42)

Bombardier B 24 Liberator doborât deasupra Europei, posibil pe cerul României

Totu[i, este absolut necesar de a se m`ri autonomiaavioanelor noastre la maximum ([i d-l colonel Neumann cereaceasta). Tehnic, opera]ia este realizabil`.

7. Moralul.• Insuficien]e tehnice. La primele atacuri, când inamicul a

venit f`r` vân`toare, pilo]ii au atacat [i [au] f`cut fa]` inamiculuiîn condi]ii relativ bune.

Dup` contactul cu vân`toarea inamic` [i-au dat seama deinferioritatea materialului [i moralul a sc`zut mult.

Pilo]ii cer cu insisten]` s` li se dea avioane Me.109G sau celpu]in unit`]ile dotate cu aceste avioane s` angajeze vân`toareainamic`.

În luptele cu vân`toarea inamic`, aproape toate avioanele vinlovite.

O parte din pilo]i evit` pe cât posibil contactul cu vân`toareainamic` [i caut` s` surprind` bombardierele inamice, darmomentele de surpriz` sunt rare, iar inamicul are probabilleg`tur` radio între bombardiere [i vân`toare, c`ci reac]iuneaeste prompt`.

Mul]i pilo]i au fost doborâ]i din cauza lipsei de radio la bord.Echipierii care au v`zut pe ace[ti pilo]i în pericol nu au fost înm`sur` s`-i anun]e pentru a degaja din lipsa leg`turii radio (cazulcpt. Goga, doborât).

Grupul 2 a avut 6 avioane montate cu radio, îns` dinnefericire [i aceste avioane au fost f`cute indisponibile.

F`r` radio nu se poate conduce lupta.• Insuficien]` de comandament [i administra]ie. Se d` mai

jos un extras din raportul confiden]ial personal nr. 21 din 10 mai1944 al Grupului 2 Vân`toare c`tre Sectorul 2 Vân`toare.

,,Personalul acestui grup este nemul]umit pentru c` nicipân` la 10 mai 1944 nu a primit drepturile, pe aprilie, de la Flotila3 Vân`toare.

Trupa acestui grup nu a primit pân` la 10 mai 1944 nici soldape martie.

Subofi]erii nu au primit drepturile de echipament în natur`,de[i exist` [o] decizie ministerial` în acest sens [i unitateadispune de echipament.

Subofi]erii sunt nemul]umi]i pentru c` nu li se permite s`-[iprocure echipament [i lenjerie, contra cost, de la Casa O[tirii.

Personalul navigant care a stat 10 luni pe front, în Crimeea,nu a primit ceasuri, îns` acestea s-au dat la nenavigan]ii din baze,intenden]`, administra]ie etc.

Activitatea desf`[urat` pe frontul din Crimeea, timp de 10luni, nu le-a fost recunoscut`, neprimind nici m`car o strângere

de mân` de la nici un comandant român.În discu]iile avute [i-au exprimat regretul c` au p`r`sit

comandamentele germane, unde aveau alt` considera]ie, seinteresau to]i de nevoile lor [i le satisf`ceau dându-le chiarechipament.

Ar dori s` mai poat` lucra sub comandament german.Recompense din partea românilor li s-au dat cu prea mari

întârzieri (luni de zile) sau deloc, în timp ce din parteagermanilor, chiar dac` nu au fost decora]i, au primit mul]umiriverbale [i scrise imediat.

Ofi]erii [i adjutan]ii [i-au manifestat dorin]a de a ie[i de subcomanda [efilor români.

Baza unit`]ii nu deserve[te grupul, ci grupul deserve[tebaza”.

Este o situa]ie care dùneaz` foarte mult moralului acestuipersonal.

Personalul este foarte obosit pentru c` zilnic, de la ora 3,30 laora 20,00 este în alarm`, iar noaptea, dormind în ora[, este subimpresia alarmelor [i atacurilor de noapte.

• Grupul 6 Vân`toare. Personalul acestui grup este obositpentru c` ziua execut`, în afar` de alarm` [i programul teoreticpentru [coala de zbor de noapte, iar noaptea, zboruri deantrenament.

Acest program prea înc`rcat are foarte mari repercursiuni.Personalul obosit, chiar dac` nu se plânge, d` rezultate slabe.

Reflexele sunt încete, reac]iile slabe, în special la în`l]imilemari la care se zboar`, tragerile imprecise [i aten]ia distributiv`mult sl`bit`.

Rezultatul este c` sunt u[or surprin[i [i doborâ]i de inamic,în loc s`-l doboare.

{i personalul acestui grup este nemul]umit în privin]arecompenselor morale pentru ac]iunea adus` de la 4 aprilie la 10mai 1944.

• Grupul 1 Vân`toare. Personalul Grupului 1 Vân`toare estenemul]umit pentru c` materialul este inferior celui inamic.

O impresie foarte penibil` a fost produs` asupra personaluluinavigant de cazul cpt. Mu[ic`. Acesta, fiind doborât în luptaaerian` din ziua de 21.04. a.c. a fost înmormântat f`r` cruce lac`p`tâi, iar pe mormântul sù s-au g`sit urme de camion.

{i cazul cpt. Goga a produs impresie nefavorabil`, c`ci fiinddoborât în lupta aerian` din ziua de 7 mai a.c. la nord de Ploie[ti,a avut o înmormântare simpl`, la care a participat comandantulBazei 2 Vân`toare, o mic` delega]ie din grupul sù (f`r`comandantul de grup), iar sicriul din scânduri simple a fost f`cut

studii/documente

90 4 (42) 2008 document

Avion de vân`toare P 51 Mustang apar]inând Grupului 31,unitate care a luptat deasupra României la 21 aprilie 1944

Fot

ogra

fie dd

in CC

olec

]ia JJ

im SS

terli

ng

de inginerii societ`]ilor petrolifere.Întregul personal navigant de zbor este nemul]umit pentru

c`, pân` la 10 mai nu a primit prima de zbor legal`, de[i a zburatintens, numai în ac]iuni de lupt`.

• Pilo]ii Grupului 7 Vân`toare, care au ac]ionat în ap`rareateritoriului pân` la 20.IV. a.c. [i apoi au plecat pe front, fiindîntreba]i dac` ar dori s` revin` în dispozitiv, au r`spuns negativ,spunând c` e mai bine pe front de o mie de ori, din toate punctelede vedere.

8. Instruc]ie.Personalul este lipsit de instruc]ia de lupt` pe grup.Numai Grupul 6 Vân`toare, ai c`rui pilo]i au luptat în

majoritate pe front în mai multe campanii, este instruit pentru alupta în forma]ie, îns` insuficient.

Grupul 1 Vân`toare, creat în toamna anului 1943, nu s-aantrenat din cauza terenului impropriu pentru zbor.

Odat` cu timpul frumos au venit [i alarmele reale înainte cainstruc]ia s` poat` fi terminat`.

Aceea[i situa]ie este [i la Grupul 2 Vân`toare, înfiin]at înprim`vara anului 1944 cu un amestec de pilo]i antrena]i [ineantrena]i.

La ambele grupuri lipse[te coeziune [i spiritul de echip`.Instruc]ia tragerilor nu este complet` din acelea[i motive,

totu[i, personalul este mai bine preg`tit din acest punct devedere.

Capitolul IV – Propuneri

1. Organizare [i încadrare:Domnul colonel Neumann spune c` grupurile sunt

elementele principale de ac]iune în ap`rarea teritoriului. Comandan]ii de grupuri trebuie s` fie pe cât posibil tineri [i

mai ales energici.Domnul colonel afirm` acest lucru dup` o experien]` de 4

ani de r`zboi ca vân`tor pe toate fronturile de lupt`.Comandan]ii Grupurilor 1 [i 2 Vân`toare sunt aprecia]i de

Domnia sa ca fiind prea b`trâni pentru comand` de grup, maiales c` nu zboar` în fruntea forma]iilor* (numai comandantulGrupului 1 Vân`toare a f`cut o misiune). Domnul colonelNeumann este de p`rere c` grupurile de vân`toare nu pot ficonduse la lupt` decât din aer.

Grupurile au nevoie de o rezerv` de pilo]i pentru a putea faceo rota]ie în permisii necesar` pentru odihna personalului.

2. Dotare:Este nevoie:• s` se completeze aparatura radio de pe avioanele I.A.R. 81;• s` se studieze din nou [i s` se m`reasc` autonomia acestor

avioane prin modificarea sistemului de func]ionare arezervoarelor suplimentare;

• s` se procure cel pu]in 6 aparate Fu.G.25 pentru a fimontate pe avioanele comandan]ilor de grupuri;

• s` se doteze Grupul 2 Vân`toare cu [un] deta[ament detransmisiuni, în special cu sta]ie radio.

3. Moral:• s` se remedieze cel pu]in o parte din cauzele care scad

moralul a[a cum s-a ar`tat în capitolul precedent;• s` se acorde personalului navigant din ap`rarea teritoriului

aceia[i prim` de zbor, ca [i celor de pe front, dat` fiindinferioritatea în care lupt` [i caden]a misiunilor la inamic;

• acordarea aceleia[i prime de zbor ca [i acelor de pe frontar produce o impresie foarte favorabil`, contrar` impresieiprodus` de acordarea primei de 10.000 lei pentru fiecare aviondoborât. Acordarea acestei prime de 10.000 lei pentru fiecareavion doborât a produs o impresie defavorabil` asuprapersonalului, care î[i vede contestat` astfel combativitatea [ipatriotismul [i socotit ca mercenar.

4. Întrebuin]area tactic`:• modificarea disloc`rii actuale a dispozitivului de vân`toare,

aducându-se toate grupurile [i escadrilele într-o zon` cât maiapropiat` de obiectivul ales pentru ap`rare, sco]ându-le totu[i depe terenurile din jurul Capitalei, unde trìesc sub amenin]areabombardamentelor de zi [i de noapte. Este absolut necesar acestlucru, pe de o parte asigurându-i-se personalului un minimum deodihn`, iar pe de alt` parte s` se utilizeze la maximum autonomiaavioanelor I.A.R. 81;

• unit`]ile germane s` asigure protec]ia avioanelor române,angajând lupta cu vân`toarea inamic`, iar avioanele române sàtace numai bombardierele;

• s` se realizeze un comandament unic pentru întreguldispozitiv;

• ap`rarea s` se realizeze prin concentrarea întregii mase devân`toare în fa]a obiectivului ales.

5. Instruc]ia:• s` se înceap` imediat instruc]ia în mod intens pentru

atacuri pe escadrile [i grupuri, studiindu-se în special atacul dinfa]` contra bombardierelor;

• s` se execute trageri în forma]ie de escadril` [i grup.6. Mijloace suplimentare:• s` se m`reasc` la maximum cantitatea de mijloace de

vân`toare [i artilerie A.A. (în special de calibru eficace la peste6.000 m.).

Niciun num`r, cât de mare ar fi el, de mijloace nu estesuficient pentru ap`rarea complet` a unei zone de obiective.Aceast` afirma]ie, acceptat` de d-l colonel Neumann, esteilustrat` prin r`zboiul aerian din vestul Europei [i anume: la unatac dat de 1.000 de bombardiere anglo-americane pe teritoriulgerman, se riposteaz` cu 200 bimotoare de vân`toare, 800monomotoare (echipate pentru lupt` la mare în`l]ime) [i 3.000baterii antiaeriene de toate calibrele.

Rezultatul este: se doboar` circa 5% din bombardiere, sepierd foarte multe avioane de vân`toare [i totu[i, obiectivele suntatinse.

{EFUL STATULUI MAJOR AL AERULUIGeneral av. ERMIL GHEORGHIU

{EFUL SEC}IEI A V-aCpt. cdor. Av. P. SOHASCHI

studii/documente

91document 2008 4 (42)

* Atât c`pitan-comandorul Ioan Sandu, comandantul Grupului 1 Vân`toare,cât [i c`pitanul Virgil Trandafirescu, comandantul Grupului 2 Vân`toare, vorc`dea în lupt` cu avia]ia american`, în aceea[i zi, la 23 iunie 1944. C`pitan-comandorul Ioan Sandu este [i ast`zi ofi]erul aviator român cu cel mai maregrad, c`zut în lupt` aerian`.

The bombardments over the oil fields and the capital havecaused a large interest throughout the history. The Americanair forces' actions and the Romanian answer in alliance withthe Germans have been scrupulously analysed by the Air

Headquarters specialists. The technical superiority, thecooperation and the specialised instruction of the enemyshowed that I.A.R planes had limitations, which causedimportant causalities and material damages.

The ddawn oof II.A.R. 880/81 pplanes

evolu]ia” din România declan[at` în decembrie 1989nu a constituit o surpriz` pentru anali[tii politici dinacel timp. Se punea doar problema asupra modului [i

a condi]iilor de înf`ptuire a acesteia. Mi[c`rile din EuropaCentral` [i de Est reprezentau un semnal concludent careatesta c` în ]`rile lag`rului socialist au fost declan[ate reformecu orientare spre noi sisteme politice [i economice.

S` ne aducem aminte c` în 1989, în majoritatea ]`rilor est-europene au avut loc ample greve [i demonstra]ii soldate cuc`derea guvernelor comuniste[i înl`turarea de la putere, rândpe rând, a liderilor politicitradi]ionali din: Polonia,Republica Democrat`Germania, Cehoslovacia,Ungaria [i Bulgaria.

Tot în anul 1989 au avut locmai multe evenimente der`sunet interna]ional, din carepot fi amintite: d`râmareazidului Berlinului, deschidereafrontierelor dintre cele dou` ]`rigermane, facilit`]ile de trecerea grani]ei ungaro-austriac` [icel mai important eveniment –întâlnirea de la Malta dintreBush [i Gorbaciov, care a puscap`t celebrei În]elegeri de laYalta privind împ`r]ireateritoriului Europei, dup`terminarea celui de al DoileaR`zboi Mondial.

În acela[i timp, în rândul]`rilor membre N.A.T.O. se constata o ac]iune concertat`, îndeclara]ii [i fapte, pentru accelerarea procesului de reforme în]`rile est-europene.

Au fost multe declara]ii ale liderilor occidentali cu privire laviitorul ]`rilor socialiste. În acest sens, o semnalez pe cea carela acea vreme men]iona starea de fapt a ]`rilor membre aleTratatului de la Var[ovia. Astfel, ministrul de externe francezRoland Dumas declara, la sfâr[itul lunii octombrie 1989, înraportul prezentat senatului: „Ieri au avut loc reforme înVar[ovia, Budapesta [i Berlin, azi este la rând Praga [i apoiSofia, MÂINE va fi Bucure[tiul”.

De re]inut, ca semnificativ`, [i ini]iativa S.U.A., adoptat` întoamna anului 1989, prin care recomanda o redistribuire arolului statelor membre în alian]a nord-atlantic` pentruinfluen]area evolu]iilor în curs de desf`[urare în ]`rilesocialiste, corespunz`tor intereselor sistemului occidental.

Având în vedere c` în România exista cel mai dur regimtotalitar, scenari[tii politici occidentali au ini]iat desf`[urareaunor ac]iuni anti-ceau[iste la un nivel mai larg. Astfel au fostrestrânse vizitele lui Nicolae Ceau[escu în capitalele ]`rilormembre N.A.T.O., s-a dat und` verde de sprijin a ac]iunilordiasporei române pentru organizarea de manifesta]ii, înaproape toate capitalele ]`rilor europene, împotriva regimuluicomunist din România.

Anul 1989 a fost marcat de o duritate f`r` precedent în

ceea ce prive[te campania de pres` împotriva României. LaBudapesta au început s` fie organizate ac]iuni de protest,unele chiar în ultimele luni ale anului. La aceste ac]iuni erauprezen]i mii de participan]i foarte bine organiza]i, între care unnum`r mare de refugia]i din România. Tema principal` aacestor ac]iuni era în leg`tur` cu Tratatul de la Trianon privindTransilvania, nerespectarea de c`tre România a drepturiloromului, necesitatea schimb`rii regimului totalitar al luiCeau[escu etc..

La demonstra]ii participau [igrupuri de refugia]i români înUngaria, bine organizate [i cusuficient de mult` logistic`. Cândspun logistic` m` refer lapancarte imense pe care lepurtau în timpul demonstra]iei, laaparatur` de amplificare a vocii,la un sistem care îi deosebeafoarte bine de ceilal]idemonstran]i autohtoni. Acestegrupuri purtau denumirea„Organiza]ia România Liber`”. Cas` v` da]i seama de amploareaunei astfel de demonstra]ii deprotest precizez c`, pe o strad`cu dou` linii de tramvai [i dou`benzi auto, treceau, timp deaproximativ dou` ore, mii dedemonstran]i, f`r` exagerare.

De men]ionat faptul c`, pân`în anul 1988, majoritatearefugia]ilor din România eraumaghiari. În anul 1989 a început

s` creasc` num`rul etnicilor români [i subliniez c`, acestlucru, a determinat o întâlnire la nivel înalt între NicolaeCeau[escu [i omologul lui maghiar, Grosz Károly. Întâlnirea aavut loc în august, la Arad, discu]iile purtându-se [i pemarginea acestui subiect. Ungaria ar fi dorit o compensa]ie dinpartea României, pentru faptul c`, num`rul mare al refugia]ilordin aceast` ]ar`, devenise o problem` social`. Erau mai multde 20.000 de persoane. Nicolae Ceau[escu a avuturm`toarea replic`: „Avem tratate, s` ni-i returna]i, trimite]i-iînapoi!”

În contextul dat, în acel an, rela]iile dintre România [iUngaria erau foarte încordate. Contactele între cele dou` ]`riaveau loc, în special, pentru a protesta reciproc, verbal sauscris, în leg`tur` cu aspecte ale acordului bilateral [i drepturileomului. S-a ajuns chiar la expulz`ri reciproce de diploma]iîntre România [i Ungaria, lucru f`r` precedent în rela]iile ]`rilormembre ale Tratatului de la Var[ovia.

La ambasada noastr` din Budapesta condi]iile de lucruerau foarte grele, eram amenin]a]i, la telefon de c`trepersoane anonime, despre oprirea surselor de ap` [i aenergiei electrice, cu incendierea, cu plasarea de bombe, setransmiteau insulte grosolane la adresa diploma]ilor români.

Dup` declan[area evenimentelor de la Timi[oara,leg`turile cu Centrul nu mai erau nici sigure [i nicipermanente. De la Bucure[ti nu primeam nici un semnal

studii/documente

92 4 (42) 2008 document

Decembrie 1989 v`zut de la BudapestaColonel (r) Ioan TODERICIU

Fost ata[at militar la Budapesta, în perioada 1979 – 1990

””

””

Cei câ]iva ata[a]i militari români înc` la posturi,f`ceau mari eforturi pentru a r`spunde cuobiectivitate [i profesionalism cerin]elor momentului,mai ales c`tre sfâr[itul anului 1989, reu[ind s` trimitìnforma]ii de valoare, cu privire la situa]ia în continu`schimbare din apropierea frontierelor României.Acest lucru a fost semnalat de istorici [i anali[ti careau aprofundat evenimentele din decembrie 1989.Sunt de men]ionat regretatul col. Manea Dumitru,ata[at militar la Belgrad, col. Todericiu Ioan, ata[atmilitar la Budapesta [i col. Negulescu, ata[at militarla Roma, care au dovedit profesionalism [iverticalitate în inform`rile trimise conducerii armatei.M`sura în care aceste inform`ri au fost utile pentrucei viza]i nu a mai depins de ata[a]ii no[tri militari.

Diploma]ia Rom#n` a Ap`r`rii. Un secol [i jum`tate sub zodia Minervei – Scurt istoric,

Editura Medro, Bucure[ti, 2007, p. 158

„R

privitor la evenimentele în curs de desf`[urare. Comunic`rileprin telefon au devenit neutilizabile. În multe cazuri, lanumerele apelate la Ministerul Ap`r`rii Na]ionale r`spundeaupersoane necunoscute, cu care nu se puteau discutaprobleme profesionale.

Am constatat c`, imediat dup` declan[area revoltelor din]ar`, la nivelul structurilor din Bucure[ti, cu obliga]ii de decizieîn activitatea diplomatic`, exista o mare derut`, care a afectatactivitatea în strìn`tate. Datorit` lipsei unor comunicateoficiale cu privire la desf`[urarea evenimentelor, am decis sàc]ionez, în contextul dat, astfel încât, în contactele cupersoanele oficiale din ]ara gazd` [i cu membrii corpuluidiplomatic s` combat acele diversiuni prin care se aduceauacuze c` la Timi[oara, la Bucure[ti [i în alte ora[e ar existaîntre 50 [i 60 de mii de mor]i [i r`ni]i în rândul popula]iei,precum [i prezum]iile unui r`zboi civil.

Dac` în ]ar` se duceau lupte pe str`zi,pot afirma, f`r` s` gre[esc, c` [i laBudapesta se ducea o lupt` dur`, dar nucu arma, ci în dispute, de multe oritìoase, atât cu reprezentan]ii oficialimilitari unguri, cât [i cu membrii corpuluidiplomatic. În acel context era perfectvalabil dictonul potrivit c`ruia „cânddiploma]ia nu mai are ce spune, vorbescarmele”, situa]ie care trebuia evitat`.

Înainte de a prezenta câteva dinproblemele discutate în mai multe rândurila Ministerul Ap`r`rii al Ungariei [i încorpul diplomatic, doresc s` relatez pescurt principalele ac]iuni întreprinse, pediferite planuri, de c`tre ]ara vecin` de lavest.

Guvernul Ungariei monitoriza prin toatemijloacele evolu]ia evenimentelor dinRomânia, nu numai pentru simplacunoa[tere, ci [i pentru a fi în m`sur` sàdopte decizii corespunz`toare propriilorinterese.

Pe plan interna]ional, MinisterulAfacerilor Externe condus de Gyula Horn,a ini]iat trimiterea de scrisori oficiale laOrganiza]ia Na]iunilor Unite, Consiliul deSecuritate, Consiliul pentru DrepturileOmului [i la principalele cancelariioccidentale. Existau date din care rezultac` Ungaria ar fi cerut întrunirea

Comitetului Politic al Tratatului de laVar[ovia pentru a analiza situa]ia dinRomânia. Toate aceste ac]iuni aveau cascop prezentarea situa]iei din Româniacorespunz`tor intereselor acestei ]`ri, înperspectiva unui ajutor pentru pretinsaprotec]ie a minorit`]ii maghiare dinRomânia.

În presa interna]ional` [i în special încea a Ungariei se aproxima ideea c` lanivelul „revolu]iei” din Transilvania ar existamii de mor]i [i r`ni]i de etnie maghiar`.

Ca urmare a unei mediatiz`ritenden]ioase a evenimentelor dinRomânia, la Budapesta, exista oconfruntare acerb` între factorii de decizieai statului [i reprezentan]ii unor grup`rina]ionalist-revizioniste, care sus]ineau càr fi momentul [i totodat` potrivit` ointerven]ie în România. Numai c` oficialii

Ungariei au manifestat pruden]` fa]` de o astfel de ac]iune.Popula]ia din ]ara vecin` era nelini[tit` din cauza [tirilor

alarmiste privind evenimentele din România. Televiziuneaprezenta imagini stupefiante: victime ucise, având semne deschingiuire, cu mâinile legate cu sârm`, preg`tite pentru a fiaruncate în gropi comune.

Sub efectul acestor st`ri de fapte [i a multor altora,Ministerul Ap`r`rii din Ungaria a dorit o clarificare adesf`[ur`rii evenimentelor din România, cu accent peactivitatea armatei române [i implicarea militarilor în ac]iuniledesf`[urate împotriva demonstran]ilor. Se afirma, la 19decembrie 1989, c` ar exista peste 30.000 de victime dinrândul civililor protestatari, între care, a[a cum am mai ar`tat,mul]i erau considera]i a fi maghiari. Aceste lucruri erau foartegrave [i neelucidate ar fi dus la acuzarea armatei române de

studii/documente

93document 2008 4 (42)

Aici [i \n paginile urm`toare, fotografii ap`rute \n presa maghiar` a vremii

genocid, cu efecte neprev`zute, atât în rela]iile cu Ungaria, cât[i pe plan interna]ional.

Reprezentan]ii militari se ar`tau îngrijora]i [i de faptul cÀrmata Român` a efectuat concentr`ri de trupe înTransilvania.

În aceast` situa]ie au avut loc consult`ri [i convorbiri întreata[atul militar român [i reprezentan]ii armatei ungare caredoreau clarific`ri în scopul lu`rii de decizii corespunz`toaremomentului.

Toate problemele invocate de reprezentan]ii militari ungurile-am comb`tut cu argumente care s` elimine neîn]elegerilece ar fi dus la o situa]ie periculoas`. În acest sens am sus]inutc` Armata Român` prin conceptul sù de ac]iune, prin faptulc` este membr` a Tratatului de la Var[ovia, nu va duce ac]iuniîn afara teritoriului na]ional, nu-[i propune o interven]ieîmpotriva ]`rilor vecine, deci nici împotriva Ungariei. Punereaîn stare de alarm` a unor mari unit`]i este un atribut alorganelor competente din România [i nu pericliteaz` în nici unfel securitatea sau suveranitatea ]`rilor vecine. Am afirmat cufermitate c` Armata României nu a înc`lcat sub nici o form`statutul sù de armat` a unei ]`ri membre a Tratatului de laVar[ovia [i nici acordurile bilaterale cu alte ]`ri, inclusiv cuUngaria.

Am sus]inut c` alarmarea unor mari unit`]i a fostdeterminat` de necesitatea ap`r`rii propriilor obiective, aarmamentului [i muni]iei pentru a nu c`dea în mâna unorpersoane care le-ar fi folosit iresponsabil.

Am respins ferm afirma]iile potrivit c`rora prin ac]iunile saleArmata Român` ar fi provocat cele 50-60 de mii de victime dinrândul protestatarilor din România men]ionate în presa vremii.Am sus]inut [i sus]in [i azi c` Armata Român` nu a dusac]iuni de lupt` împotriva popula]iei r`sculate din ]ara noastr`.Orice persoan` cunosc`toare în ceea ce prive[te terminologiamilitar` î[i poate da seama ce înseamn` „AC}IUNI DELUPT~” ale armatei. Au existat îns` cazuri, localizate înBucure[ti [i la nivelul unor garnizoane pe timpul c`rora s-auprodus incidente soldate, din p`cate cu victime atât din parteamilitarilor, cât [i a popula]iei civile.

În ceea ce prive[te contactele pe care le-am avut cu uneleoficii diplomatice am s` relatez numai câteva cazuri.

Dac` îmi aduc bine aminte, în seara zilei de 22 decembrie,la ora 21 am fost invitat la Ambasada U.R.S.S. din Budapestaunde în prezen]a ata[atului militar [i a altor persoanediplomatice din ambasad` am fost rugat s` explic ce seîntâmpl` în România. De ce oare? La Bucure[ti, dincuno[tin]ele mele, exista un personal numeros la ambasadasovietic`, de ce trebuia s` explic eu cu re[edin]a la Budapestace se întâmpl` în România… Eram întrebat în leg`tur` cuposibilit`]ile de ac]iune ale Armatei Române în contextulmanifest`rilor de revolt` desf`[urate în majoritatea ora[elor]`rii noastre. Am în]eles scopul acestei întâlniri [i am replicatferm c` în România problemele se rezolv` de c`tre poporulromân. Orice ajutor militar extern nu ar face altceva decât s`complice lucrurile.

O alt` situa]ie, la o dat` de dup` 22 decembrie, a avut locla Ambasada S.U.A. din Budapesta. Aici consilierul politic, înprezen]a ata[atului militar, a men]ionat c` la Casa Alb` sedore[te s` se afle „ce au nevoie noii reprezentan]i dinRomânia?”

Nu am considerat ca fiind necesar, în acel moment,solicitarea de ajutoare materiale sau de alt` natur`. Amexplicat reprezentan]ilor Ambasadei S.U.A. c` ar fi util` odeclara]ie public` a Casei Albe, de sprijin politic aevenimentelor din România [i în special a celor care aupreluat puterea. Am adresat [i rug`mintea ca pre[edinteleS.U.A. s` fac` uz de influen]a sa, astfel încât [i partenerii dinalian]a nord-atlantic`, s` declare c` sus]in noul curs alevenimentelor din ]ar`. La pu]in timp am fost anun]at c` a fostpreg`tit un text pe care pre[edintele îl va rosti la televiziunile [iradioul din America. Am primit acea declara]ie [i am constatatcu satisfac]ie c` era favorabil` revolu]iei din ]ara noastr`.

Un alt fapt pe care doresc s` îl relatez se refer` laconsultarea telefonic` a subsemnatului de c`tre [eful StatuluiMajor General al Armatei Ungare, care pretindea c` un grupde elicoptere a p`truns în spa]iul aerian al ]`rii sale, veninddinspre România. Aparatele nu aveau semne de apartenen]`,iar echipajele refuzau orice dialog cu controlorii traficuluiaerian, zborul acesta putând fi interpretat ca o agresiuneaerian`. Am explicat interlocutorului c` Armata Român` nufolose[te în traficul aerian aparate f`r` semne de

studii/documente

94 4 (42) 2008 document

recunoa[tere [i nici nu execut` zboruri f`r` solicitare desurvol. La insisten]ele interlocutorului am explicat c` decizia încazul elicopterelor apar]ine autorit`]ilor armatei ungare.

O nou` atitudine fa]` de evenimentele din România a fostconstatat` [i din partea oficialilor din Ungaria.

Astfel dup` 22 decembrie 1989, reprezentan]ii statuluivecin au f`cut declara]ii publice de solidaritate cu FrontulSalv`rii Na]ionale [i chiar s-au oferit s` acorde ajutoarele decare România avea nevoie, acestea urmând s` fietransportate la data [i locul dorit de ]ara noastr`.

În semn de solidaritate cu noile autorit`]i care au preluatputerea în România, în mod concret cu liderii Frontului Salv`riiNa]ionale, o delega]ie a guvernului Ungariei, a efectuat o vizit`de lucru la Bucure[ti, în zilele de 27 – 28 decembrie 1989,fiind prima vizit` oficial` în ]ara noastr`.

De semnalat [i faptul c` în ora[ul Eger, situat laaproximativ 90 km Vest de Debrecen, Colegiul Militar „LenkeyJános” a ridicat un obelisc (stil secuiesc) în memoriarevolu]ionarilor timi[oreni.

Ziarul central de mare tiraj Népszabadág, din 28 februarie1990, a publicat articolul cu titlul „Obeliscul Timi[oarei” cuurm`torul text tradus în limba român`:

„Tinerii Colegiului Militar „Lenkey János” din Eger auridicat, ieri [27 februarie 1990] un obelisc în memoria eroilormor]i în revolu]ia român`.

S`rb`toarea comemorativ` care a avut loc în curteacolegiului a cuprins cuvântarea religioas` ]inut` de preotulreformat Kadar Zsolt, care a binecuvântat prietenia dintretineretul maghiar [i român [i a inaugurat obeliscul.

La invita]ia ministrului ap`r`rii Kárpáti Ferenc, lacomemorare, a luat parte colonelul Ioan Todericiu, ata[atmilitar [i aero la Ambasada României din Budapesta, care în

cuvântarea rostit`, în limba maghiar`, a mul]umit poporuluimaghiar pentru sprijinul moral, politic [i material primit sperândîn idealul de prietenie între cele dou` popoare”.

Este timpul s` recunoa[tem c` evenimentele dinDecembrie 1989 au g`sit România nepreg`tit`. Revoltamaselor care a început la Timi[oara, ulterior [i în Bucure[ti [iîn alte ora[e a fost una spontan`, de amploare, generat` devia]a grea [i de lipsurile de tot felul cu care se confruntaîntreaga popula]ie, dar f`r` lideri politici [i f`r` un programbine conturat. Ulterior, au ap`rut pe scena mi[c`rilor deprotest personalit`]i de prestigiu care, din mersulevenimentelor, deloc u[oare, au ini]iat programul revolu]iei [im`surile organizatorice de preluare a puterii. În fapt, noiireprezentan]i ai României, care [i-au asumat sarcina înf`ptuiriireformelor, au fost recunoscu]i pe plan interna]ional, iarprogramul lor politic a fost unanim acceptat. Se poate afirma,f`r` ezitare, c` în condi]iile date a fost asigurat` desf`[urareaîn continuare, cu succesul cunoscut, a revolu]iei în România.

În încheiere, ]in s` subliniez c` activitatea desf`[urat` laBudapesta, în rela]iile cu autorit`]ile Ungariei, precum [i încadrul corpului diplomatic – în Decembrie 1989 – s-a încadratîn starea general` de spirit existent` atunci la ambasadanoastr` [i c`, din câte am aflat ulterior, la fel au ac]ionat [icolegii din celelalte misiuni diplomatice române[ti.

În esen]`, fiecare am cùtat ca, în limita puterii noastre depercep]ie [i ac]iune, s` ne desf`[ur`m activitatea în cadrul dat([i unic), al raporturilor diplomatice, în a[a fel încât s` fim înm`sur` s` ap`r`m interesele ]`rii în acele zile grele, în ciudaunor interese partizane de moment, cu mintea [i sufletul deromâni, în folosul României.

studii/documente

95document 2008 4 (42)

After almost twenty years from the events on December1989, we have the testimonies of a significant eye witness theRomanian military attaché to Budapest – Colonel IonTodericiu. The unique information, presented with the

accuracy of a diplomat, provide us a perspective of the way inwhich was perceived that dramatic end of the year inside theHungarian Chancery.

December 11989 sseen ffrom BBudapest

recenzii

96 4 (42) 2008 document

File de cronic`...Lumini]a GIURGIU

Serviciul Istoric al Armatei

storiografia militar` s-a îmbog`]itrecent cu o lucrare de referin]`:„Istoria Diviziei 2 Infanterie”,

ap`rut` la Editura „Autograf MGM” dinCraiova.

Adresându-se unui public larg, nunumai speciali[tilor militari, autorii, subcoordonarea generalului de brigad`profesor universitar dr. Ion Pâl[oiu,profesorului Ionel Turcin [i colonelului(r) Bujor Iov`nel, au reu[it evocareaunei unit`]i de elit` a Armatei Române.125 de ani de existen]` continu` suntani care înobileaz`, care î]i confer`sentimente de permanen]`, deapartenen]` la o institu]ie respectat` [istabil`, indiferent de vremurile sub cares-a aflat: regalitate, regim comunist saudemocra]ie. Militarii acestei mari unit`]i,de la general la soldat, au în]eles c`misiunea lor a fost [i este aceea de aap`ra libertatea, unitatea [iindependen]a României.

Autorii au folosit bogate sursebibliografice, memorialistic` [i nu înultimul rând, documentele de arhiv`create de Divizia 2 Infanterie sau cureferire la aceasta. Acest fapt trebuieeviden]iat, pentru c` acum, din ce în cemai pu]in cercet`tori fac apel la sursaprimar`, preferând internetul saucopierea f`r` semne de citare a unoralte lucr`ri.

Cele dou` volume cuprind istoriaacestei mari unit`]i de la înfiin]area ei,în 1883, [i pân` la sfâr[itul celui de-aldoilea r`zboi mondial. Un loc aparte îneconomia lucr`rii a fost rezervat

unit`]ilor aflate în subordine, c`rora li s-au rezervat pagini consistente.Campaniile desf`[urate în cel de-aldoilea r`zboi balcanic, în primul [i celde-al doilea r`zboi mondial suntprezentate [i analizate pe larg.

Sobrietatea documentului de arhivèste fericit completat` de m`rturiile unorcadre direct implicate în opera]iilemilitare.

Aser]iunile fiec`rui capitol suntsus]inute, în anex`, de documentelecreate la momentul respectiv: registre

istorice, jurnale de opera]ii, ordine [irapoarte operative, directive, note,ordine de b`taie [i situa]iicentralizatoare etc. referitoare lacomandan]i, eroii care [i-au jertfit via]ape câmpurile de lupt` [i la decora]iile

conferite pentru faptele de vitejie.Un spa]iu aparte este dedicat

dramei celor care la un moment alistoriei au fost considera]i bravi, ca maiapoi, datorit` unei conjuncturi politice s`fie considera]i tr`d`tori de ]ar`,persoane nedemne de haina militar`. Înloc s` fie onora]i cu stima unei întregina]iuni au fost umili]i, chinui]i înînchisori [i uci[i. La peste 50 de ani dela cele evenimente memoria lor le este,acum, cinstit`.

Lucrarea este bogat ilustrat` cufotografii reprezentând galeriacomandan]ilor, cadre militare care [i-audesf`[urat o parte din activitate înacest` mare familie, aspecte din via]ade zi cu zi, participarea la ceremonii deomagiere al`turi de reprezentan]i aisociet`]ii civile.

Ne exprim`m speran]a, c` atuncicând legisla]ia în vigoare o va permite,istoria Diviziei 2 Infanterie, Brig`zii 2Infanterie „Rovine” de ast`zi, va ficontinuat`, îmbog`]ind astfel tezaurulIstoriei MMilitare a RRomâniei.

Istoria Diviziei 2 Infanterie,vol. I-II, (coord. gl. bg. prof. univ.

dr. Ion P@L{OIU, prof. IonelTURCIN, col. (r) Bujor IOV~NEL,

Editura Autograf MJM, Craiova, 2008

I

ComandamentulDiviziei 2Infanterie, dincadrul Corpului1 Armat`

C`lin Hentea, Noile haine alepropagandei, Editura PARALELA 45,Pite[ti, 2008.

Distinsul analist militar [i jurnalistC`lin Hentea readuce în aten]iaspeciali[tilor, dar [i a publicului larg,prin aceast` nou` lucrare, un subiectcare parc` niciodat` nu a fost maiactual ca în zilele noastre.

Autorul prezint` pe larg atâtconceptele teoretice, cît [i modul încare temele [i metodele depropagand` au fost folosite în timpulcelor dou` r`zboaie mondiale ,precum [i \n perioada R`zboiuluiRece. Cititorul reg`se[te în acestvolum nu numai o istorie apropagandei cât, mai ales în capitolelededicate opera]iilor informa]ionale,datele necesare pentru a \nf`]i[aceea ce înseamn` propaganda înepoca post-modern`. Concepteprecum PSYOPS, CIMIC, Info OPCsau Blog Based Operations, ComputerNetwork Operations [.a. sunt explicateîn detaliu, înso]ite de exemplific`ri aleaplic`rii acestora în perioada postR`zboi Rece.

Lucrarea este înso]it` de un glosarde termeni [i defini]ii din sferapropagandei, cenzurii, comunic`riipublice de influen]are, a opera]iilorpsihologice [i a celor informa]ionale,precum [i de o cronologie aprincipalelor evenimente din istoriauniversal` a propagandei [i cenzurii.

Andreea Atanasiu-G`van,Evolu]ia naviga]iei la Dun`rea de Jos[i Marea Neagr` în Evul Mediuromânesc, Editura Muzeului MarineiRomâne, Constan]a, 2006.

Importan]a Dun`rii [i a M`rii Negreîn istoria românilor constituie temaprincipal` a acestei lucr`ri. Înc` de laprimele pagini sunt prezentate date

extrem de interesante desprenavigarea pe Dun`re [i mare înc` dincele mai vechi timpuri. Pentruperioada medieval` ne suntprezentate detalii ale „politicii navale”a domnitorilor români de la Mircea celB`trân la Nicolae Mavrogheni,implicarea liderilor politici români înjocurile diplomatice duse de MarilePuteri ale epocii în spa]iul danubiano-pontic. Foarte interesante sunt [icapitolele despre via]a cotidian` amarinarilor [i modul de recrutarea aacestora, precum [i dic]ionarul determeni marin`re[ti din finalulvolumului.

Institutul Na]ional PentruMemoria Exilului Românesc, Onoare[i glorie–Exilul militar românesc [iCampania din Est (22 iunie 1941-23august 1944), Editura Funda]ieiCulturale „Gheorghe Marin Speteanu”,2008, 403 p.

Dac` în timpul regimului comunistdin România participarea armateiromâne la „r`zboiul antisovietic” din1941-1944 era un subiect tabu, nuacela[i lucru se întâmpla [i în „lumealiber`”, acolo unde militari români afla]iîn exil publicau în periodiceleromâne[ti din ]`rile de reziden]` studii[i memorii despre „Cruciada împotrivabol[evismului”. Volumul de fa]`prezint` o antologie a acestor scrieri.Valoarea lucr`rii este dat` în primulrând de sentimentul de autenticitate almemoriilor celor care au trìt r`zboiulîn toat` intensitatea lui, fiind implica]iîn mijlocul luptelor, ducând laîndeplinire [i suportând efecteleordinelor date de e[aloanelesuperioare, În acest context,cutremur`toare sunt m`rturiilormilitarilor de pe frontul din Moldova dinaugust 1944 abandona]i de factoriipolitici de la Bucure[ti care segr`biser` s` anun]e un ipotetic„armisti]iu cu Na]iunile Unite”.

Gheorghe Nicolescu, GheorgheDobrescu, Andrei Nicolescu, Calvarulprizonierilor români din Primul R`zboiMondial, vol. I, Editura Universit`]ii dinPite[ti, 2006, 367 p., vol. II, EdituraUniversit`]ii din Pite[ti, 2007, 432 p.,vol. III, Editura Universit`]ii din Pite[ti,2008, 352 p.

Soarta prizonierilor de r`zboiromâni din timpul R`zboiului deÎntregire a fost o tem` care nu abeneficiat de aten]ia pe care ar fimeritat-o, principala lucrare, tradus` înromâne[te în 1997, care a abordatacest subiect apar]inând regretatuluiistoric francez Jean Nouzille. În acestcontext, autorii celor trei volume dedocumente au scos la lumin` dintezaurul documentar al ArhivelorMilitare Române o multitudine dedocumente privind soarta prizonierilorde r`zboi români. Primul volumreproduce documente oficiale emisede Ministerul de R`zboi [i MinisterulAfacerilor Externe referitoare lam`surile întreprinse prin intermediulorganiza]iilor de Cruce Ro[ie din ]`rileneutre pentru ameliorarea situa]ieiprizonierilor de r`zboi români. Încelelalte dou` volume sunt inseratememorii provenite de la fo[tii prizonieride r`zboi, în multe dintre acestea, pelâng` descrierea condi]iilor mizere detrai din lag`re, sunt zugr`vite [icircumstan]ele dramatice ale c`derii înprizonierat pe fondul retragerii armateiromâne spre Moldova în ultimele luniale anului 1916.

semnal

97document 2008 4 (42)

Rubric` realizat` deLucian DR~GHICI

agora

98 4 (42) 2008 document

l XXXIV-lea Congres al ComisieiInterna]ionale de Istorie Militar` afost organizat, în perioada 31

august – 6 septembrie 2008, de c`treComisia Italian` de Istorie Militar`, cuconcursul Ministerului Ap`r`rii [iStatului Major General italian.

Tema general` a fost: „Conflictelemilitare [i popula]ia civil`. R`zboaietotale, r`zboaie limitate, r`zboaieasimetrice”.

La Congres au participat 285 dereprezentan]i din 37 de ]`ri, ofi]eri,profesori universitari militari [i civili,cercet`tori [tiin]ifici, bibliografi, arhivi[ti[i diploma]i.

Conferin]ele [i dezbaterile au fostplanificate pe 12 sec]iuni, fiecare cu 3-4comunic`ri.

Din România au participat dr. MihailE. Ionescu – directorul Institutuluipentru Studii Politice de Ap`rare [iIstorie Militar`, dr. Petre Otu –pre[edintele Comisiei Române deIstorie Militar` – care au conduslucr`rile a dou` dintre sec]iuni [i ausus]inut dou` comunic`ri [tiin]ifice [icomandorul dr. Marian Mo[neagu, [efulServiciului Istoric al Armatei.

Problematica abordat` în plenullucr`rilor Congresului [i pe sec]iuni afost deosebit de vast` [i de actual`:civili [i militari – o linie de democra]ieschimb`toare, restric]iile r`zboiuluipentru protejarea popula]iei civile,popula]iile civile [i pr`zile de r`zboi,gestiunea [i atitudinea civililor în cadrulr`zboaielor limitate [i a r`zboaielortotale, r`zboaiele civile, guerilele,mi[c`rile de eliberare [i participareapopula]iilor, impactul demografic [isocial al r`zboaielor, r`zboaiele,mobilizarea [i militarizarea societ`]iicivile [.a.

Congresul a favorizat o ampl` [ipertinent` dezbatere a diverselor tipuride conflicte interne, regionale saumondiale, eviden]iind cauzalitatea,metodele [i tacticile uzitate, precum [irepercusiunile asupra popula]iei civileafectate de conflicte.

Din prezentarea modului deorganizare [i func]ionare a ServiciuluiIstoric Italian am re]inut obiectiveleprioritare privind comunicarea extern` [icomunicarea intern`, maniera degestionare a documentelor de arhiv` deinteres istoric, strategia în domeniul

activit`]ii editoriale, subordonarea [icoordonarea muzeelor [i a bibliotecilormilitare, valorizarea ordonarea [iinformatizarea patrimoniului arhivisticetc.

Urm`torul Congres Interna]ional deIstorie Militar` se va desf`[ura la Porto,în Portugalia, \n perioada 30 august – 4septembrie 2009 [i va dezbate„R`zboiul în epoca napoleonean`.Antecedente, campanii militare [iimpacte pe termen lung”.

Trieste, Italia, 31 august – 6 septembrie 2008

Al XXXIV-lea Congres al ComisieiInterna]ionale de Istorie Militar`

Lumini]a GIURGIUServiciul Istoric al Armatei

A

Domnul general-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, la prezidiul celui de-alXXXIV-lea Congres al Comisiei Interna]ionale de Istorie Militar`

Domnul colonel (r) dr. Petre OTU

agora

99document 2008 4 (42)

n perioada 24-26 septembrie 2008Serviciul Istoric al Armatei aorganizat o c`l`torie de studii în

cadrul programului de aniversare a 150de ani de la Revolu]ia de la 1848 [i a 90de ani de la Marea Unire de la 1Decembrie 1918.

În prima zi a c`l`toriei a avut loc, laCentrul de Preg`tire Pentru Geniu„Panait Donici” din Râmnicu Vâlcea,simpozionul cu tema SSiimbbiioza ddiinttreArmatt` [[ii BBiiseriic` îîn ttraddii]iia sspiiriittualliitt`]iiiina]iionalle, în cadrul c`reia au fostprezentate comunic`ri privindparticiparea preo]ilor militari la R`zboiulde Întregire din 1916-1919 [i statutulclerului militar în perioada 1945-1948. Încuvântul duhovnicesc adresatparticipan]ilor de reprezentatulEpiscopiei Râmnicului au fost evocateleg`turile multiseculare între Biseric` [iArmat` de-a lungul istoriei cre[tinimului.Evenimentul cultural desf`[urat laCentrul de Preg`tire Pentru Geniu„Panait Donici” a fost reflectat atât lapostul regional TV Vâlcea, cît [i în presascris` local`.

În dup`-amiaza zilei de 24septembrie a fost efectuat un pelerinaj laM`n`stirea Dintr-un lemn, unde a fostevocat` contribu]ia, în anii 1938-1940, aMinisterului Aerului [i Marinei pentru

restaurarea acestui ansamblu monahal,devenit de atunci un simbolic altar deînchinare pentru aviatori [i marinari.

Ziua de 25 septembrie a fostdedicat` particip`rii la simpozionulCiiviilliiza]iia [[ii ccullttull nnaviiga]iieii lla DDun`readde SSus, organizat de filiala din Drobeta-Turnu Severin a Ligii Navale Române.Reprezentan]ii Serviciului Istoric alArmatei au sus]inut comunic`ri având casubiect administra]ia otoman` a Dun`riiîn perioada 1863-1878 [i politica navalà României în anii 1944-1958.

În ultima zi a c`l`toriei de studii aavut loc, la Cercul Militar din Craiova,simpozionul cu tema Aspectte mmiilliittarealle RRevollu]iieii dde lla 11884488 îîn }}araRRomââneasc`. În prezen]a unei asisten]enumeroase, compus` din militari, dar [idin reprezentan]i ai presei locale,speciali[tii Serviciului Istoric al Armateiau prezentat comunic`ri despre ac]iunilemilitare ale revolu]ionarilor pa[opti[ti înOltenia [i despre elita militar`româneasc` [i revolu]ia de la 1848.Programul manifest`rilor culturale ainclus [i lans`ri ale volumului ArmataRomân` [i unitatea na]ional`, precum [ia num`rului 3/2008 al revisteiDocument.

n zilele de 7 [i 8 noiembrie 2008,Cercul Militar Na]ional a g`zduitlucr`rile seminarului 9900 dde aanii dde

lla ssffââr[iittull PPriimulluii RR`zbboii MMonddiiall,organizat de Institutul pentru StudiiPolitice de Ap`rare [i Istorie Militar` [iComisia Român` de Istorie Militar`.Temele tratate în sec]iunile (panelurile)seminarului, \n prima zi, au fost: Câândds-aa îînchheiiatt ppenttru RRomââniia PPriimullRR`zbboii MMonddiiall, RRomââniia ssubb ssemnullPP`ciiii dde lla BBucure[ttii, RRomâânii îînarmattelle ssttattellor bbelliigerantte lla ssffââr[iittullPPriimulluii RR`zbboii MMonddiiall, urmate, adoua zi, de discu]ii pe marginea unorsubiecte precum: SSociiettattearomââneasc` [[ii mmemoriia PPriimulluiiRR`zbboii MMonddiiall [i IInttern [[ii iintterna]iionallîîn cconffiigurarea RRomââniieii MMarii.

Alegerea inspirat` a temelor dedezbatere a prilejuit participan]ilor lalucr`ri s` expun` punct` de vedereargumentate privind evenimenteleistorice care au dus la creareaRomâniei Mari de acum 90 de ani.

Discu]iile purtate nu s-au axatnumai pe teme de istorie militar`,social` sau diplomatic`, ci au abordat,mai ales în ultima zi a lucr`rilor, [iprobleme de actualitate, precumsitua]ia conserv`rii monumentelorfunerare închinate eroilor c`zu]i pecâmpul de lupt` în R`zboiul Întregirii.

„90 de ani de lasf#r[itul PrimuluiR`zboi Mondial”

Pagin` realizat` deLucian DR~GHICI

C`l`toria de studiia Serviciului Istoric al Armatei

(24-26 septembrie 2008)

| |

Imagine de la lucr`rile simpozionului Aspecte militare ale Revolu]iei de la 1848 în }araRomâneasc`, Craiova, 26 septembrie 2008

sumar \n limbi strìne

100 4 (42) 2008 document

Contents

Paying our homage (univ. prof. Ioan Scurtu, Ph. D.) German occupation in Romania – 1916-1918, in the light of German memoirs(Günther Klein, Germany) The preamble to the Great Union. The meeting from Giurgiu (Oana Anca Otu) Petru Groza and theGreat Union (captain Marian Mo[neagu, Ph. D.) 1917-1918 About the "obedience" of Romanian soldier during revolutionary times(Petre Otu) 1st Calvary Division actions during the First World War fights (lieutenant-colonel Daniel {tefan) The personalarchive of the priest Constantin Bobulescu (1882-1954). Testimonies regarding the year 1918 (colonel (ret.) Dumitru Stavarache)

{umen]i – the memorial of over 12.000 heroes (C`t`lin Fudulu, Ph. D.) Archive's leaves. The fight on 13 September 1848between Romanians and Turks in Ion Bratianu view. (Lumini]a Giurgiu) 1857. A project of organising the Romanian Fleet (univ.prof. Maria Georgescu, Ph. D.) October 1944. The General Commandment of Stages takes over the administration of Transylvania(Lucian Dr`ghici) Aspects regarding the withdrawal of Soviet troops form Romania (Manuel St`nescu) Preliminaries of theautonomy concerning the Romania position within the Warsaw Pact (1958-1964) (lieutenant-colonel Lauren]iu Cristian Dumitru)

1968-2008. 40 years from "The Prague Spring". Some aspects regarding the invasion of Czechoslovakia toward the Soviet-Romanian relationships (Ioan Popa) The armaments of the Bucharest fortress (Cornel I. Scafe[, Ioan I. Scafe[) Romanian shipsunder Soviet colours (captain Neculai P`durariu, RoN, Ret.) The dawn of I.A.R. 80/81 planes (Sorin Turturic`) December 1989seen from Budapest (colonel (ret.) Ioan Todericiu)

Sommaire

Hommage de notre reconnaissance (prof. univ. dr. Ioan Scurtu) L’occupation allemande en Roumanie de 1916 à 1918 à traversdes mémoires allemands sur la Première Guerre Mondiale (Günter Klein, Allemagne) Préambule à la Grande Union. La rencontrede Giurgiu (Anca-Oana Otu) Petru Groza et la Grande Union (capitaine de navire dr. Marian Mo[neagu) 1917-1918. Sur "lasagesse" du soldat roumain durant les temps révolutionnaires (Petre Otu) Actions de la 1-e Division de Cavalerie pendant lesopérations de la Première Guerre Mondiale (lieutenant-colonel doctorant Daniel {tefan Les archives personnelles du prêtreConstantin Bobulescu (1882-1954). Témoignages sur l’année 1918 (colonel (r.) Dumitru Stavarache) {umen]i – le mémorial desplus de 12.000 héros (dr. C`t`lin Fudulu) Feuilles d'archives. La bataille du 13 septembre 1848 des Roumains contre les Turcsd'après la description de Ion Br`tianu (doctorante Lumini]a Giurgiu) 1857. Un projet d'organisation de la Flotille Roumaine (prof.univ. dr. Maria Georgescu) Octobre 1944. Le Commandement Général des Etapes assume l’administration de la Transylvanielibérée (Lucian Dr`ghici) Aspects concernant la retraite des troupes soviétiques de Roumanie (Manuel St`nescu) Préliminairesde l’autonomisation de Roumanie à l’intérieur du Pacte de Varsovie (1958-1964) (lieutenant-colonel Lauren]iu-Cristian Dumitru)

1968-2008: 40 ans depuis "Le Printemps de Prague". Quelques aspects concernant l’impact de l’invasion de Tchécoslovaquie surles relations roumaino-soviétiques (Ioan Popa) L’armement de la Cité de Bucarest (doctorant Cornel I. Scafe[, Ioan I. Scafe[)

Navires roumains sous pavillon soviétique (Capitaine de Vaisseau en retraite Neculai P`durariu) Crépuscule des avions I.A.R.80/81 (Sorin Turturic`) Décembre 1989 vu de Budapest (colonel (r.) Ioan Todericiu)

Inhalt

Die Würdigung unserer Dankbarkeit (Universitätsprof. Dr. Ioan Scurtu) Die deutsche Besatzung im Rumänien im Zeitraum1916-1918, gemäss deutschen Denkschriften über den ersten Weltkrieg (Günter Klein, Deutschland) Präambel an der GrossenVereinigung. Das Treffen vom Giurgiu (Anca-Oana Otu) Petru Groza und die Grosse Vereinigung (Kommandore Dr. MarianMo[neagu) 1917-1918. Über die "Gehorsamkeit" des rumänischen Soldaten in Revolutionärezeiten (Dr. Petre Otu)

Die Handlungen der Division 1 Kavallerie während der Kampfhandlungen im Rahmen des ersten Weltkriegs. (OberstleutnantDr. Daniel {tefan) Das persönliche Archiv des Pharrers Constantin Bobulescu (1882-1954). Beweise betreffs Jahre 1918 (Oberst(r) Dumitru Stavarache) {umen]i – die Denkschrift der über 12.000 Helden (Dr. C`t`lin Fudulu) Archivblätter. Der Kampf vom13. September 1848 zwischen Rumänen und Türken gemäss der Beschreibung von Ion Br?tianu (Drd. Lumini]a Giurgiu)

1857. Ein Veranstaltungprojekt der Rumänischen Flotille (Universitätsprof. Dr. Maria Georgescu) Oktober 1944. Das GeneralKommando der Etappen überbernimmt die Verwaltung des befreiten Siebenbürgern (Lucian Dr`ghici) Gesichtpunkte betreffsRückzuges der Sowjetischen Truppen aus Rumänien. (Manuel St`nescu) Präliminarien der Unabhängikeit des RumäniensStellung im Rahmen des Warschauvertrags (Oberstleutnant Lauren]iu-Cristian Dumitru) 1968-2008: 40 Jahre ab "der Frühling vonPraga". Einige Gesichtspunkte betreffs der Tschechoslowakeiinvasionsergebinsse über rümanisch-sowjetischen Beziehungen(Ioan Popa) Die Ausrüstung der Burg Bukarest (Drd. Cornel I. Scafe[, Ioan I. Scafe[) Rumänische Schiffe unter sowjetischerFlagge (Kapitän zur See außer Dienst Neculai P`durariu) Die Dämmerung der Flugzeuge I.A.R. 80/81 (Sorin Turturic`)

Dezember 1989. Ansicht von Budapesta. (Oberst (r) Ioan Todericiu)