24
Tulburare de statistica vertebral pe plan frontal

Document Microsoft Word Nou

Embed Size (px)

DESCRIPTION

dadadadasad

Citation preview

Tulburare de statistica vertebral pe plan frontal

Anatomia coloanei vertebralei

Scolioza dicifoza si lordoza tulburaruu de static verteb

Tratament de recuperare in tulburarile statistice vertebreale pe plan frontal

CAPITOLUL 1 Anatomia coloanei vertebrale

Coloana vertebrala este cea mai importanta componenta a scheletului osos si a aparatului locomotor, implicit. Ea serveste ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcatuiesc corpul uman. Este axul central al structurii noastre fizice. In consecinta, starea sa se va reflecta asupra intregii noastre fiintei.

Dimensiuni: Lungimea coloanei vertebrale este in medie de 73 cm la barbat si 63 cm la femeie, reprezentand astfel 40% din lungimea totala a corpului. Latimea maxima a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoara 11 cm. De aici merge descrescand atat in jos, cat si in sus. Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descreste atat in sus cat si in jos.

Segment complex, de o mare importanta functionala, coloana vertebrala este alcatuita din 33 sau 34 de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafete articulare, 23 de discuri intervertebrale si 365 de ligamente cu 730 de puncte de insertie. Asupra coloanei vertebrale actioneaza nu mai putin de 730 de muschi cu actiune directa. La toate acestea trebuind adaugate formatiunile nervoase (somatice si vegetative), vasculare, etc.

Segmentele osoase care alcatuiesc coloana vertebrala se numesc vertebre. Vertebrele au o parte anterioara numita corp si o parte posterioara numita arc. Aceste doua parti inchid intre ele canalul vertebral.

Coloana vertebrala se imparte in patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuita, in mod normal, dintr-un numar fix de vertebre. Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofunctionale legate de indeplinirea celor doua functii importante ale coloanei vertebrale umane: functia de a suporta greutatea capului, trunchiului si a membrelor superioare si functia de a asigura o mobilitate suficienta.

Figura 1. Cele cinci regiuni ale coloanei vertebrale

Vertebrele poarta diferite denumiri in functie de regiunea unde se gasesc:Vertebrele cervicale raspund gatului. Ele sunt in numar de 7 si se noteaza de la C1 la C7. Impreuna formeaza zona cervicala.Vertebrele toracale (dorsale) raspund toracelui. Ele sunt in numar de 12 si se numeroteaza de la T1 la T12. Impreuna formeaza coloana toracala.Vertebrele lombare raspund regiunii lombare. Ele sunt in numar de 5 si se noteaza de la L1 la L5. Impreuna formeaza coloana lombara.Vertebrele din aceste 3 zone (C1-L5) sunt mobile si independente(delimitate una de cealalta) si se numesc vertebre adevarate.Vertebrele sacro-coccigiene sunt in numar de 5 respectiv 4-5 piese osoase si raspund pelvisului. Ele se sudeaza dand nastere la doua oase: sacrul respectiv coccigiene. Fiind oase sudate intre ele se ai numesc si vertebre false.

Coloana se articuleaza superior, prin intermediul primei vertebre cervicale, cu craniul, iar inferior prin intermediul sacrului cu oasele coxale.Fiecare vertebra prezinta anterior un corp vertebral si posterior un arc vertebral.Corpul vertebral este partea cea mai voluminoasa si are forma unui cilindru scurt, care prezinta doua fete (superioara si inferioara) si o circumferinta.

Figura 2. In timp ce vertebrele au caracteristici unice regionale, fiecare vertebra are trei parti principale:

corp (violet), arcul vertebral (verde), si procesele de atasament muscular (portocaliu).

Arcul vertebral are o forma neregulata. Posterior si median prezinta o apofiza spinoasa, lateral doua apofize transverse si deasupra si dedesubt cate doua apofize articulare (in total patru apofize articulare dispuse vertical). Intre apofiza spinoasa si apofizele articulare se gasesc lamele vertebrale. Portiunile care leaga arcul vertebral de corpul vertebral se numesc pediculi.Arcul vertebral este alcatuit dintr-un pedicul, 2 lame vertebrale, 2 procese transverse, 2 procese articulare superioare, 2 procese articulare inferioare si un proces spinos.Gaura vertebrala, delimitata in corpul si arcul vertebral, formeaza prin suprapunerea vertebrelor canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii.

Capitol 2 SCOLOZA CIFOZA SI LORDOZA TULBURII DE STATICA VERTEBRALA

Scolioza: cauze si tratament

Scolioza reprezinta o curbura laterala, in linie verticala, a coloanei vertebrale. Atunci cand este privita dintr-o parte, coloana vertebrala ar trebui sa prezinte o rotunjire usoara in partea superioara si o curbura spre interior in partea inferioara a spatelui. Atunci cand privim o persoana cu coloana vertebrala normala observam ca spatele acesteia este drept. In cazul persoanelor afectate de scolioza, spatele apare curbat.Care sunt cauzele scoliozei?Exista mai multe tipuri de scolioza: Scolioza congenitala- este cauzata de o anomalie a oaselor, prezenta la nastere. Scolioza neuromusculara- un rezultat al muschilor si nervilor anormali. De obicei, este prezenta la oamenii cu spina bifida sau paralizie cerebrala. Scolioza idiopatica-cel mai frecvent tip de scolioza. Nu are o cauza specifica. Exista mai multe teorii, dar nici una nu s-a dovedit a fi concludenta. Cu toate acestea, cele mai multe cercetari demonstreaza ca scolioza idiopatica este genetica.Cine este afectat de scolioza?Aproximativ 2-3% din americanii cu varsta de 16 ani au scolioza. Mai putin de 0,1%au curburile mai mari de 40 de grade, punct in care interventia chirurgicala trebuie luata in considerare. In general, fetele sunt mai susceptibile acestei afectiuni decat baietii. Scolioza idiopatica poate progresa in perioada de crestere, dar, in mod normal, nu va evolua in timpul maturitatii.

Cum se diagnosticheaza scolioza?Majoritatea curbelor cauzate de scolioza sunt depistate la examenele de screening. Primele indicii ca un copil are scolioza sunt umerii inegali, talia inegala sau inclinarea spre o parte a corpului. Diagnosticul scoliozei si stabilirea tipului acesteia sunt realizate cu ajutorul unei radiografii.TratamentMajoritatea adolescentilor care au un tip de scolioza ce nu are o cauza clara, sunt monitorizati la intervale regulate (la fiecare 6 luni).Corsetul. Corsetul reprezinta tratamentul standard pentru adolescentii care au o curbura spinala intre 25 si 40 de grade. Scopul este de rigidizare si de corectare temporara.Interventia chirurgicala. Cei care au curba coloanei intre 40 si 50 de grade trebuie sa ia in considerare interventia chirurgicala. Scopul medicului este de a se asigura ca acea curbura nu se va agrava. Cu toate acestea, operatia nu indreapta in totalitate coloana. In timpul procedurii, se utilizeaza implanturi metalice pentru a corecta curbura si pentru a mentine o pozitie corecta pana cand este plasata o grefa osoasa. Operatia pentru scolioza implica unirea vertebrelor, proces numit fuziune spinala.Multe studii au aratat ca stimularea electrica si programele de exercitii fizice nu pot preveni progresia scoliozei. Cu toate acestea, persoanele afectate de aceasta boala trebuie sa ramana activi.Ce este cifoza?Fie ca unii o denumesc cocoasa, boala Scheuerman sau cifoza, aceasta reprezinta o curbare accentuata a portiunii superioare a coloanei toracice care determina o deformare a spatelui cu aparenta unui spate rotund, cocosat. In plus fata de aceasta deformare, pacientul poate avea urmatoarele simptome: Durere usoara sau severa la nivelul coloanei vertebrale toracice Durere lombara la mobilizarea acestei regiuni ale coloanei vertebrale Senzatia de oboseala, fatigabilitate Rigiditatea si tensiunea musculara a zonei dorsale Deplasarea spre inainte a capului Durere toracica si dificultati ale respiratiei in cazurile severe Modificari ale pozitiei umerilorPentru un tratament eficient, este nevoie sa cunoasteti originea acestei deformari (cifoza). Cauzele cifozeiVertebrele sanatoase au o forma dreptughiulara si se suprapun unele peste altele. Fracturi sau diverse maladii pot modifica aceasta forma. De exemplu, daca vertebra se fractureaza, aceasta isi poate pierde forma ei normala si sa se taseze, sub compresia celorlalte vertebre, in asa fel incat corpul acestei vertebre sa se deformaze asemanator unui ic, ceea ce determina curbarea spre inainte a coloanei si deci cifoza.Bolile care se pot asocia cu cifoza sunt: Infectiile vertebrale (in Romania, mai ales Tuberculoza) Bolile de tesut conjunctiv Distrofiile musculare Neurofibromatoza Boala Paget Poliomielita Spina Bifida Tumori Boala degenerativa a discului Fracturile coloanei toracice (mai ales cele asociate osteoporozei)Exista doua tipuri de cifoza, care se pot intalni atat la copii, cat si adultii si adolescentii. Primul tip de cifoza, denumit cifoza posturala, este cauzat de postura inadecvata si aceasta se poate corecta prin modificarea modului de viata a pacientului. Al doilea tip de cifoza este cea structurala, determinata de o modificare a anatomiei, si aceasta nu poate fi influentata doar de catre pacient, necesitant u tratament medical sauchirurgical.Anumiti pacienti se nasc cu al doilea tip de cifoza, ceea ce se numeste cifoza congenitala. Aceasta este cauzata de lipsa sau formarea incompleta a unor portiuni ale coloanei. In timpul perioadei de crestere, pacientul poate sa dezvolte o cifoza progresiva. Daca cifoza devine severa poate sa apese pe structurile nervoase si sa cauzeze dureri. Cifoza la copii si adolescentiBoala Scheuerman este un tip de cifoza care apare la copii si adolescenti. Aceasta se dezvolta in regiunea mijlocie a coloanei. Astfel in boala Scheuerman, cifoza apare deoarece portiunea anterioara a coloanei vertebrale nu creste la fel de repede ca si cea posterioara. Medicii au demonstrat ca aceasta maladie apare la copiii de varsta cuprinsa intre 12 si 15 ani, ceea ce corespunde perioadei cresterii osoase. Examene si teste pentru cifozaDaca sunteti ingrijorat despre o deformare neobisnuita a coloanei, este recomandat sa cautati un doctor. Doar un medic va poate spune cu exactitate daca aveti sau nu cifoza. In timpul vizitei, medicul Dumneavoastra va va pune intrebari in legatura custarea de sanatate si va efectua o examinare rapida. In general, exista trei parti ale examenului medical:Examenul fizic:In timpul acestui examen, medicul se va uita la aspectul spatelui si va palpa coloana. Cifoza se observa cel mai bine din lateral, atat in pozitie verticala, cat si la inclinarea spre anterior. Pentru a testa gradul de mobilitate al coloanei, medicul va va cere sa va aplecati spre inainte, spre inapoi, spre lateral si sa va rotiti. Unii pacienti cu cifoza reusesc cu dificultate sa efectueze aceste miscari. Examenul sistemului nervos Medicul va va intrba daca o regiune a corpului este dureroasa, daca simtiti o scadere a fortei musculare, o senzatie de furnicaturi, de picioare umflate, (adica tulburari de sensibilitate) etc. Teste imagisticeRadiografiile sunt efectuate in doua incidente astfel incat medicul sa va poata examina coloana in doua planuri. Aceste radiografii pot sa indice medicului multe posibile cauze ale caracteristici si/sau cauze ale cifozei: vertebre cu o forma neobisnuita (de ic, pana), alte curburi patologice, fracturi tasare, etc. de asemeni pe radiografia de profil se poate evalua marimea cifozei. Daca medicul crede ca exista modificari neurologice, atunci se va efectua un alt examen, Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN).TratamentTratamentul precoce este extrem de important pentru pacientii adolescenti. Fara tratament, progresia curbei cifotice poate duce la probleme semnificative la varsta adulta. Supravegherea frecventa este esentiala pentru a monitoriza progresia curbei. Tratamentul cifozei posturaleAnumite exercitii pot fi recomandate (de exemplu, kinetoterapie) pentru a creste nonusul musculaturii paravrtebrale. Mai departe, medicul trebuie sa faca un efort constient pentru a imbunatati si mentine o postura adecvata. Tratamentul cifozei structuraleAnalgezicele si antiinflamatoriile nesteroidiene pot fi folosite pentru a obtine o sacadere a durerilor. Varsta pacientului, potentialul de crestere osos, marimea diformitatii, viteza de progresie a cifozei si forma vertebrelor sunt factori care influenteaza tratamentul maladiei Scheuerman. Coserul este cea a metoda clasica de control a evolutiei cifozei catre agravare la adolescenti. Astfel, un corset trebuie purtat 24 ore din 24 pe o perioada de un an pentru a obtine o corectie a cifozei. Dupa o perioada de un an, pacientul intrerupe tratamentul cu corset. Cosretul nu aduce nici un beneficiu pacientilor cu o varsta mai mare de 16 ani. Adolescentii pot sa refuze tratamentul cu corset deoarece este rigid, poate determina senzatia de fierbinte, si este inconfortabil. Tratamentul chirurgical trebuie avut in vedere atunci cand gradul diformitatii (mai mare de 70 de grade), si simptomele (durerea), nu raspund la tratamentul cu corset. Tratamentul chirurgicalUneori este nevoie de un tratament chirurgical pentru a reduce cifoza, pentru a reduce durerile cauzate de aceasta. Astfel, chirurgia este un tratament luat in considerare atunci cand este severa, adca la un unghi masurat de peste 70 de grade (unghi Cobb). Medicul va poate recomanda de asemenea operatia daca viteza progresiei cifozei este rapida, daca echilibrul general al coloanei este modificat, daca aveti dureri importante sau daca exista o afectare neurologica datorata cifozei. Pentru a corecta curbura anormala a coloanei, medicul va efectua o fuziune a vertebrelor intr-o pozitie mai apropiata de normal. Fuziunea spinala consta in plasarea unor mici fragmente osoase intre vertebre, care in timp vor forma calus, consolidand (fuziune), si mentinand astfel reducerea curburii efectuata chirurgical. Acest proces necesita timp. Pentru a mentine coloana in pozitia dorita pana la fuziunea osoasa (de obicei 3-10 luni) chirurgul va utiliza o instrumentatie spinala. Aceste intrumente includ bare de titan sau otel, suruburi, carlige, conectoare. Aceste intrumente se ataseaza la coloana pentru a mentine curbura vertebrala la unghiul dorit. LORDOZA Fiecare persoana cu lordoza poate resimti anumite simptome in mod diferit. Trasatura clinica majora a lordozei este reprezentata de proeminenta bazinului inspre posterior. daca apar manifestari de tipul durerii de spate asociate cu durerea de-a lungul picioarelor si modificari ale obiceiurilor vezicale sau intestinale atunci mai probabil nu este vorba de o lordoza. Copilul sau adultul cu astfel de manifestari trebuie consultat cat mai repede de un medic deoarece este posibil sa fie vorba de o afectiune mult mai grava.

Lordoza determina de obicei durerea lombara sau lombalgie. Muschii abdominali si regiunea lombara au printre altele si rolul de a stabiliza trunchiului. In lordoza, muschii abdominali sunt intinsi si slabiti. Astfel, regiunea lombara este suprasolicitata in incercarea de stabilizare a trunchiului si apar oboseala si durerea. Lordoza lombara reprezinta una dintre cele mai importante cauze de lombalgie. Lombalgia la randul ei este probabil cea mai importanta problema de sanatate pentru care o persoana se prezinta la medicul de recuperare sau la kinetoterapeut. Lombalgia din lordoza este de obicei resimtita dupa o perioada de ortostatism stat in picioare.

De cele mai multe ori insa, lordoza nu este insotita de nici un simptom. Cel mai usor de remarcat semn al acestei afectiuni este aparenta proeminenta a bazinului inspre posterior datorita arcuirii excesive a regiunii lombare. Tot aceasta arcuire este responsabila si de proeminenta anterioara a abdomenului, care pare marit.

Daca lordoza a aparut ca o compensare a unei cifoze dorsale, se vor asocia si semnele si simptomele cifozei dorsale.

Mai pot aparea si alte simptome sau manifestari, in functie de cauza lordozei. Daca persoana afectata are statura foarte mica, cu disproportie intre cap, trunchi si membre (membre foarte mici) dar cu intelect dezvoltat normal, este vorba de o acondroplazie. Acondroplazia reprezinta o boala ereditara care evolueaza cu nanism disarmonic si una dintre caracteristicile bolii este si hiperlordoza lombara.

Uneori manifestarile din lordoza pot sa semene cu cele din alte afectiuni sau deformari ale coloanei vertebrale. Alteori, aceleasi manifestari pot aparea ca rezultat al unor traumatisme sau infectii. Din acest motiv, intotdeauna trebuie consultat un medic specialist pentru diagnostic. Autodiagnosticul sau diagnosticul preparat de acasa al afectiunilor copiilor poate fi o practica riscanta.