Dosar nr. 4716/101/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MEHEDINŢI

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 2742

Şedinţa publică de la 02 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE Mihai Acsinte

Asistent judiciar Radu Boengiu

Asistent judiciar Lorin Ghelner

Grefier Maria Daia

Pe rol soluţionarea acţiunii având ca obiect contestaţie decizie sancţionare formulată

de contestatorul V C S în contradictoriu cu intimata SC B R SA Bucureşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns contestatorul asistat de av. N I,

av. C A pentru intimată şi martorii L B,V I C,F I A şi N M I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de şedinţă după care :

în conformitate cu prevederile art. 193 Cod procedură civilă, instanţa procedează la

audierea martorilor L B,V I C, F I A şi N M I, propuşi de părţi, sub prestare de jurământ,

declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Av. N I pentru contestator solicită ca pârâta sa dovedească că a fost cumpărata cabina

de duş de martorul-cumpărător şi la ce dată,

Av. C A pentru intimată arată ca nu poate să facă această dovada întrucât la

cumpărarea cabinei de duş la casa de marcat nu se trece numele cumpărătorului şi

învederează ca renunţa la proba cu interogatoriul contestatorului.

Instanţa respinge ca neconcludentă cererea Av. N I şi constatând cauza în stare de

judecată acordă cuvântul pe fond.

Av. N I pentru contestator a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea deciziilor

771/13.04.2012 şi nr. 904/04.05.2012 ca nelegale şi obligarea pârâtei, la plata de despăgubiri

egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta dacă ar fi continuat să

execute contractul individual de muncă până la data reintegrării efective - sume ce vor fi

actualizate până la data plăţii efective şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii

2

actului de concediere, dispunând reintegrarea acestuia în cadrul societăţii-pârâte pe postul şi

funcţia deţinute anterior, cu cheltuieli de judecată.

Av. C A pentru intimată solicită respingerea contestaţiei conform întâmpinării depuse,

iar cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

T R I B U N A L U L :

Asupra cauzei de faţă : Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.

/101/2012 contestatorul V C S , a solicitat anularea deciziilor nr. 771/13.04.2012 prin care

prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă pe durata cercetării

disciplinare prealabile şi nr. 904/04.05.2012 prin care s-a dispus încetarea CIM în temeiul art.

61, lit. a coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, ambele fiind emise de SC B R SA

urmând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

obligarea pârâtei, la plata de despăgubiri egale cu salariile şi cu celelalte drepturi de care ar fi

beneficiat dacă ar fi continuat să execute contractul individual de muncă până la data

reintegrării efective - sume ce vor fi actualizate până la data plăţii efective; repunerea părţilor

în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, dispunând reintegrarea sa în cadrul

societăţii-pârâte pe postul şi funcţia deţinute anterior, cu cheltuielile de judecată ocazionate

de acest proces.

In motivare a arătat că, a fost angajat al pârâtei în funcţia de lucrător comercial,

începând cu data de 01.08.2010 aşa cum rezultă din CIM nr. 6546/VI/P/05.08.2010 pe o

perioada de 6 luni, iar prin act adiţional s-a modificat durata contractului acesta fiind încheiat

pe durată nedeterminată, locul de muncă fiind la magazinul din Drobeta-Turnu-Severin.

La datele de 14 aprilie 2012 şi respectiv 04 mai 2012 a primit de la pârâtă deciziile

contestate respectiv decizia nr. 771/13.04.2012 şi decizia nr. 904/04.05.2012 ultima

dispunând încetarea CIM în temeiul art. 61 lit. a, coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul

Muncii.

Ambele decizii emise sunt nelegale pentru că au fost întocmite cu încălcarea legislaţiei

în domeniul muncii şi tendenţios cu scopul de a proceda la desfacerea disciplinară a CIM.

Prin prima decizie nr. 771/13.04.2012 s-a dispus suspendarea CIM nr.

6546/VI/P/05.08.2010 pe durata cercetării disciplinare prealabile.

Decizia este nelegală, întrucât nu este motivată ci doar se limitează la a dispune

suspendarea CIM pe durata cercetării disciplinare fără a invoca motivele care au determinat

angajatorul să dispună această măsură.

3

Având în vedere că decizia este una care produce efecte asupra raporturilor juridice

de muncă consider că aceasta ar fi trebuit să cuprindă toate elementele prevăzute de codul

muncii pentru o decizie care îmi produce prejudicii.

De altfel, fiind o decizie în directă legătură cu decizia de concediere în sensul că

suspendarea a operat pe durata cercetării disciplinare ce a avut ca efect concedierea sa

nelegală este corect să fie contestată odată cu decizia de concediere.

Prin decizia nr. 904/04.05.2012 s-a dispus încetarea CIM în temeiul art. 61, lit. a

coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e din Codul Muncii în mod nelegal şi nefondat susţinându-se

că în datele de 22.03.2012 şi 10.04.2012 a primit de la clienţi şi terţe persoane bani sau alte

cadouri pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură cu

compania.

Aceste fapte sunt nereale, iar motivarea pe faptul că a fost sancţionat în mod repetat

aşa cum se indică la art. 3 din decizie alături de faptul că toate deciziile de sancţionare sunt

nelegale demonstrează că sunt confecţionate pro causa cu scopul de a proceda la

concedierea sa în mod nelegal.

Chiar dacă aceste presupuse fapte ar fi fost reale nu sunt de natură a atrage

sancţiunea cea mai gravă de desfacere a CIM fiind cert că pârâta nu a respectat principiul

proporţionalităţii dintre faptă şi consecinţe şi astfel a aplicat o sancţiune mult prea aspră

comparativ cu efectul produs care, practic, în cazul său, nu există.

In aceste condiţii este cert că nu sunt consecinţe ale abaterii disciplinare, întrucât

societatea nu a suferit nici un prejudiciu şi nu au fost reclamaţii ale clienţilor cu privire la

comportamentul său la locul de muncă, iar presupusul client a fost determinat să dea

presupusa declaraţie pe care el nu îl cunoaşte şi care nu corespunde realităţii şi chiar dacă

aceste fapte ar fi reale, deşi a fost permanent ameninţat că i se va desface contractul de

muncă dacă mai păstrează legături personale cu unii dintre colegii săi care nu sunt agreaţi de

conducere. Considerând că a săvârşit o abatere disciplinară, angajatorul nu a aplicat o

sancţiune corectă, deoarece în Codul Muncii la art. 250(fost 266), lit. c) se prevede, în mod

expres, că angajatorul aplică sancţiunea disciplinară având în vedere consecinţele abaterii

disciplinare.

În realitate nu a solicitat şi nu a primit bunuri sau bani de la clienţi, iar ajutarea

clienţilor până la ieşirea din magazin se făcea la solicitarea expresă a şefului de magazin deşi

nu avea această sarcină în fişa postului.

Deşi se reţine în decizie că şi în data de 22.03.3012 a primit bani sau cadouri în

cuprinsul deciziei de concediere nu se mai face nici o referire la această dată şi ca atare este

4

cert că nu a săvârşit această abatere disciplinară şi nu poate fi sancţionat pentru o faptă care

nu a avut loc.

Este surprinzător cum toate sancţiunile au fost aplicate după ce a informat

conducerea societăţii despre modul de comportare al şefilor de la magazinul din

Drobeta-Turnu-Severin, deşi anterior a fost propus pentru avansare.

Faţă de lipsa motivării şi de lipsă oricăror consecinţe asupra societăţii decizia este

nelegală fapt care atrage nulitatea acesteia.

În drept a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 82 coroborat cu 112 şi urm. Cod

procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă, art. 250-252, art. 266-275 Codul muncii.

În dovedirea acţiunii solicită de proba cu înscrisuri, martori şi de orice alte mijloace de

probă considerate necesare de onorata instanţă.

Intimata S.C. B R S.A. a formulat întimpinare, prin care a solicitat respingerea cererii

de chemare în judecată ca netemeinică şi nelegală, menţinerea ca temeinice şi legale a

deciziilor contestate, cu plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că, contestatorul V C S a fost angajat al SC B R SA, în temeiul contractului

individual de muncă nr. VI/J/6546/05.08.2010, la magazinul subscrisei din Drobeta Turnu -

Severin (Dep. Sanitare), în funcţia de lucrător comercial. Pe parcursul derulării contractului

individual de muncă, urmare a comportamentului salariatului şi a neîndeplinirii de către

acesta a atribuţiilor de serviciu expres menţionate în fişa postului semnată de către

contestator la momentul angajării, s-a impus sancţionarea acestuia şi chiar concedierea pe

motiv disciplinar. Astfel, prin decizia nr. 904/04.05.2012, salariatul V C S a fost concediat în

temeiul art. 61 alin. 1 lit. a) Codul muncii, coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) Codul muncii. Cu

privire la situaţia de fapt şi la decizia nr. 771/13.04.2012 a arătat că la data de 13.04.2012 a

fost întocmit referatul nr. 209/13.04.2012, prin care se constata săvârşirea de către salariat a

unor abateri disciplinare, şi anume că in data de 22.03.2012 si 10.04.2012 a primit de la

clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate in legătura cu

sarcinile de serviciu sau care au legătura cu compania. Având în vedere acest referat, prin

convocatorul cu numărul 376/13.04.2012, comunicat salariatului, s-a solicitat acestuia

prezentarea la sediul societăţii în data de 25.04.2012, în vederea realizării cercetării

disciplinare prealabile.

Potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii: (1) Contractul individual de muncă poate fi

suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii: pe durata cercetării disciplinare

prealabile, în condiţiile legii;

5

În considerarea acestor dispoziţii legale, la data de 13.04.2012 a fost emisă decizia nr.

771/13.04.2012, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al

contestatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii.

Conform art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având

dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată

că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Garantând dreptul la apărare al salariatului, articolul 251 Codul muncii dispune: 1)

Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin.

(1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2) în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în

scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se

obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Pe lângă prerogativa disciplinară, angajatorul are şi prerogativa organizării propriei

activităţi, în limitele impuse de lege, în virtutea căreia, are posibilitatea, conform art. 52 alin.

(1) lit. a) Codul muncii să dispună suspendarea contractului individual de muncă al

salariatului pe durata cercetării disciplinare.

Prin urmare, singura condiţie impusă de art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii, pentru ca

angajatorul să ia iniţiativa suspendării contractului individual de muncă al salariatului, este

efectuarea cercetării disciplinare, condiţie care în speţa de faţă este îndeplinită, astfel cum

reiese din documentele depuse în probaţiune.

În consecinţă, susţinerile contestatorului potrivit cărora decizia nr. 771/13.04.2012,

prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia este nelegală,

sunt neîntemeiate şi nesusţinute de vreun temei legal, motiv pentru care solicităm instanţei

să le respingă.

Codul muncii şi legislaţia conexă nu prevăd nicăieri vreo condiţie de formă pe care

trebuie să o îndeplinească decizia prin care se dispune suspendarea contractului individual de

muncă, reglementări exprese şi imperative existând doar în ce priveşte decizia de concediere.

Intenţia legiuitorului a fost aşadar aceea de a crea un mijloc de protecţie a salariatului în

cazul emiterii unei decizii de concediere, al cărei efect este acela al încetării raporturilor de

muncă.

Or, în cazul de faţă, suntem în prezenţa unei decizii prin care contractul individual de

muncă a fost doar suspendat pe durata cercetării disciplinare, cercetare în urma căreia se

putea constata nevinovăţia salariatului, acesta urmând a-şi relua activitatea, ceea ce

6

dovedeşte netemeinicia susţinerilor potrivit cărora decizia 771/13.04.2012 ar avea o legătură

directă cu decizia de concediere.

Prin urmare, este de forţa evidenţei că nu se poate pune semnul egalităţii între efectul

produs de o decizie de suspendare a contractului individual de muncă şi o decizie de

concediere, aspect avut în vedere şi de legiuitor.

O interpretare în sens contrar, aşa cum se doreşte de către contestator prin cererea

introductivă de instanţă, ar constitui o adăugare nejustificată la textele de lege şi o

interpretare cu rea- credinţă a unor reglementări ce nu lasă loc de dubiu.

Faţă de cele învederate, a solicitat respingerea primului capăt de cerere, ca netemeinic

şi nelegal. Cu privire la decizia nr. 904/04.05.2012 : Prin Referatul nr. 209/13.04.2012 s-a

adus la cunoştinţa angajatorului faptul că există suspiciunea că salariatul V C S , în data de

22.03.2012 si 10.04.2012, a primit de la clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri

pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile de serviciu sau care au legătură cu

compania.

Ca urmare a acestei situaţii, la 13.04.2012, prin Decizia nr. 780/13.04.2012 s-a

constituit Comisia de cercetare disciplinară, în faţa căreia salariatul a fost convocat, prin

convocarea nr. 376/13.04.2012, pentru data de 25.04.2012, ora 10.00.

Cu ocazia cercetării disciplinare prealabile a fost întocmit Procesul - verbal nr.

383/25.04.2012 şi Nota explicativă nr. 216/25.04.2012.

Ca urmare a constatării abaterii şi a înlăturării apărărilor salariatului, astfel cum reiese

din Raportul de cercetare disciplinară nr. 382/25.04.2012, prin Decizia nr. 904/04.05.2012 s-a

dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului, în temeiul art. 61 lit. a)

coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.

Aşa cum s-a reţinut prin decizia nr. 904/04.05.2012, fapta pentru care s-a dispus

cercetarea disciplinară a salariatului şi încetarea contractului individual de muncă al acestuia

constă în primirea de către acesta, în data de 22.03.2012 si 10.04.2012, de la clienţi sau terţe

persoane de bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile de serviciu

sau care au legătură cu compania, faptă ce constituie o încălcare a normelor interne ale

societăţii, cuprinse în Regulamentul Intern.

Astfel, potrivit Cap. II, Art.8, pct. N din Regulamentul Intern, salariatul are: "Obligaţia

de a respecta prevederile cuprinse în regulament intern, in regulile/procedurile de lucru

interne, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de

muncă."

7

Aceeaşi obligaţie este stabilită în sarcina salariatului şi prin pct. 5 din Fişa postului -

Responsabilităţile postului, în care se prevede: "Respectă normele interne stipulate în

Regulamentul Intern, Contract Colectiv de Muncă aplicabil, Contractul Individual de Munca."

Prin dispoziţiile cuprinse în Cap. XII, Art. 107, pct.9 din Regulamentul Intern, se

interzice salariaţilor: "Să pretindă, a (li) se promite sau sa primească de la instituţie, client,

subalterni, superiori sau terţe persoane bani, bunuri, împrumuturi, cadouri sau alte foloase

pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură de orice fel

cu compania."

De asemenea, în Cap. XII, Art. 107, pct.28 din Regulamentul Intern se stipulează

expres că este interzisă: Pretinderea sau primirea de la alţi salariaţi sau persoane străine de

avantaje pentru exercitarea sarcinilor de serviciu."

Pe parcursul cercetării disciplinare, au fost înregistrate declaraţia nr. 211/23.04.2012,

declaraţia nr. 215/24.04.2012 şi s-au întocmit procesul - verbal nr. 213/23.04.2012 şi

procesul- verbal nr. 214/23.04.2012.

Prin declaraţia nr. 211/23.04.2012, un client al magazinului aducea la cunoştinţa

subscrisei faptul că salariatul V C S a primit bani de la acesta pentru faptul că 1-a ajutat să

ducă la maşină cabina de duş pe care o cumpărase, ceea ce este de altfel, în sarcina

lucrătorilor comerciali ai subscrisei, deci şi a contestatorului, aspect recunoscut şi de către

salariat în nota explicativă.

Prin declaraţia nr. 215/24.04.2012, unul dintre angajaţii subscrisei relata faptul că la

data de 10.04.2012 a văzut cum colegul său V C S primea bani de la un client, pentru că 1-a

ajutat să ducă la maşină produsele cumpărate.

Întrucât în magazin sunt instalate camere video de supraveghere, s-a procedat la

vizionarea înregistrărilor video şi s»a constatat faptul că faptele pentru care s-a dispus

cercetarea salariatului V C S au fost surprinse şi de camerele de supraveghere.

Astfel, din procesul-verbal 214/23.04.2012, încheiat cu ocazia vizionării înregistrărilor

de pe camera 8 DVR1, reiese că la data de 22.03.2012, ora 11:52:10, angajatul V C S , angajat

al SC B R SA, punct de lucru Drobeta Turnu - Severin, în funcţia de lucrător comercial, în

timpul programului de lucru, echipat corespunzător desfăşurării activităţii în magazin, a ieşit

din magazin împingând o ladă cu produse, împreună cu doi clienţi, îndreptându-se spre

autoutilitara clientului. După încărcarea produselor în maşină, unul dintre clienţi scoate din

buzunar o bancnotă pe care o întinde salariatului V C S şi pe care acesta din urmă o primeşte.

De asemenea, din procesul - verbal nr. 213/23.04.2012, , încheiat cu ocazia vizionării

înregistrărilor de pe camera 8 DVR1, reiese că la data de 10.04.2012, ora 20:35:49, angajatul

8

V C S al firmei S.C B R S.A. Punct de lucru Drobeta, in funcţia de lucrător comercial, aflat in

timpul programului de lucru, echipat corespunzător desfăşurării activităţii in magazin, se afla

in parcarea magazinului împreună cu angajatul L B si cu un client împingând o platformă de

marfă cu produse. La ora 20:37:29, angajatul V C S a primit de la client o bancnota pe care a

introdus-o in buzunar.

De asemenea, observând nota explicativă nr. 216/25.04.2012, se va constata că

salariatul, deşi neagă faptul că ar fi primit bani de la clienţi, cu încălcarea normelor interne,

insistă în a vedea înregistrările video pentru a se asigura dacă acestea conţin imaginile care să

confirme poziţia subscrisei.

Atitudinea nesinceră a salariatului este susţinută şi de faptul că acesta se contrazice în

propriile susţineri.

Astfel, în răspunsul la întrebarea nr. 11 din nota explicativă nr. 216/25.04.2012,

salariatul arată că: „Repet, nu am primit absolut nici un ban sau cadou în incinta magazinului

şi atrag atenţia că este vorba de acuzaţii şi fapte care s-au petrecut pe platforma din faţa

magazinului."

De asemenea, prin cererea introductivă de instanţă, contestatorul arată, referindu-se

la declaraţia dată de către client (despre care am făcut vorbire la punctul 29 din prezenta

cerere), că „eu nu o cunosc şi (...) nu corespunde realităţii".

A apreciat ca neîntemeiate susţinerile contestatorului potrivit cărora nu ar exista

consecinţe ale abaterii disciplinare, motiv pentru care solicităm ca acestea să fie respinse.

Astfel, potrivit art. 250 Codul muncii: Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară

aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere

următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a

salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a

salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

În lumina acestor dispoziţii, subscrisa a avut în vedere, la emiterea deciziei de

concediere nu doar consecinţele abaterii disciplinare care, fără putinţă de tăgadă, există. Cu

privire la acest aspect, subliniem faptul că, prin încălcarea în mod repetat a normelor interne

care interzic salariaţilor să pretindă, sa (li) se promite sau sa primească de la instituţie, client,

subalterni, superiori sau terţe persoane bani, bunuri, împrumuturi, cadouri sau alte foloase

pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură de orice fel

cu compania, salariatul a adus grave prejudicii de imagine Societăţii, care a fost atenţionată

despre faptele salariatului chiar de către clienţi.

9

În plus, pretinderea sau primirea de la alţi salariaţi sau persoane străine de avantaje

pentru exercitarea sarcinilor de serviciu este interzisa si constituie abatere disciplinara, cu

toate consecinţe le care decurg din Regulamentul Intern care conduce pe de o parte la

perturbarea grava a activităţii societăţii, iar pe de alta parte încurajează indisciplina in munca

si oferă exemple negative celorlalţi salariaţi ai societăţii.

La stabilirea sancţiunii disciplinare au fost avute în vedere nu doar consecinţele

abaterii disciplinare, ci şi celelalte elemente enumerate la art. 250 Codul muncii, ţinându-se

cont şi de faptul că acesta a mai fost sancţionat anterior pentru neîndeplinirea sarcinilor de

serviciu.

În acest sens, au fost emise deciziile 4447/23.12.2011, precum şi decizia nr.

761/12.04.2012, prin care salariatul V C S a fost sancţionat cu avertisment scris în temeiul art.

248 alin. 1 lit. a) Codul muncii.

În ce priveşte susţinerile contestatorului referitoare la nemenţionarea, în cuprinsul

deciziei de concediere, a faptei săvârşite la 22.03.2012, acestea sunt neîntemeiate.

La art. 1 din decizia contestată se arată: - in data de 22.03.2012 si 10.04.2012 a primit

de la clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri pentru activitatea prestate in legătura

cu sarcinile de serviciu sau care au legătura cu compania.

În drept a întemeiat întâmpinare pe dispoziţiile art. 263-268 din Codul muncii şi pe

prevederile art. 115 şi următoarele din C.proc.civ. şi a solicitat proba cu înscrisuri,

interogatoriul contestatorului, martori, probe ce au fost admise de instanţă.

Analizând contestaţia în raport de susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente

instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată din următoarele considerente.

Contestatorul V C S a fost angajat al SC B R SA, în temeiul contractului individual de

muncă nr. VI/J/6546/05.08.2010, la magazinul intimatei din Drobeta Turnu- Severin (Dep.

Sanitare), în funcţia de lucrător comercial, fiind concediat prin decizia nr. 904/04.05.2012, în

temeiul art. 61 alin. 1 lit. a) Codul muncii, coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) Codul muncii.

Cu privire la decizia nr. 771/13.04.2012 se reţine că, la data de 13.04.2012 a fost

întocmit referatul nr. 209/13.04.2012, prin care se constata săvârşirea de către salariat a

unor abateri disciplinare, şi anume că in data de 22.03.2012 si 10.04.2012 a primit de la

clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate in legătura cu

sarcinile de serviciu sau care au legătura cu compania. Având în vedere acest referat, prin

convocatorul cu numărul 376/13.04.2012, comunicat salariatului, s-a solicitat acestuia

prezentarea la sediul societăţii în data de 25.04.2012, în vederea realizării cercetării

disciplinare prealabile.

10

În considerarea acestei situaţii de fapt, la data de 13.04.2012 a fost emisă decizia nr.

771/13.04.2012, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al

contestatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii.

Instanţa reţine că, potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii, contractul individual de

muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare

prealabile, în condiţiile legii;

Prin urmare, singura condiţie impusă de art. 52 alin. (1) lit. a) Codul muncii, pentru ca

angajatorul să ia iniţiativa suspendării contractului individual de muncă al salariatului, este

efectuarea cercetării disciplinare, condiţie care în speţa de faţă este îndeplinită, astfel cum

reiese din documentele depuse în probaţiune.

În consecinţă, susţinerile contestatorului potrivit cărora decizia nr. 771/13.04.2012,

prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia este nelegală,

sunt neîntemeiate şi nesusţinute de vreun temei legal.

Cu privire la decizia nr. 904/04.05.2012 se reţine că, prin Referatul nr. 209/13.04.2012

s-a adus la cunoştinţa angajatorului faptul că există suspiciunea că salariatul V C S , în data de

22.03.2012 si 10.04.2012, a primit de la clienţi sau terţe persoane bani sau alte cadouri

pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile de serviciu sau care au legătură cu

compania.

Ca urmare a acestei situaţii, la 13.04.2012, prin Decizia nr. 780/13.04.2012 s-a

constituit Comisia de cercetare disciplinară, în faţa căreia salariatul a fost convocat, prin

convocarea nr. 376/13.04.2012, pentru data de 25.04.2012, ora 10.00.

Ca urmare a constatării abaterii şi a înlăturării apărărilor salariatului, astfel cum reiese

din Raportul de cercetare disciplinară nr. 382/25.04.2012, prin Decizia nr. 904/04.05.2012 s-a

dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului, în temeiul art. 61 lit. a)

coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.

Aşa cum s-a reţinut prin decizia nr. 904/04.05.2012, fapta pentru care s-a dispus

cercetarea disciplinară a salariatului şi încetarea contractului individual de muncă al acestuia

constă în primirea de către acesta, în data de 22.03.2012 si data de 10.04.2012, de la clienţi

sau terţe persoane de bani sau alte cadouri pentru activităţi prestate în legătura cu sarcinile

de serviciu sau care au legătură cu compania, faptă ce constituie o încălcare a normelor

interne ale societăţii, cuprinse în Regulamentul Intern.

Astfel, potrivit Cap. II, Art.8, pct. N din Regulamentul Intern, salariatul are: "Obligaţia

de a respecta prevederile cuprinse în regulament intern, in regulile/procedurile de lucru

11

interne, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de

muncă."

Aceeaşi obligaţie este stabilită în sarcina salariatului şi prin pct. 5 din Fişa postului-

Responsabilităţile postului, în care se prevede: "Respectă normele interne stipulate în

Regulamentul Intern, Contract Colectiv de Muncă aplicabil, Contractul Individual de Munca."

Prin dispoziţiile cuprinse în Cap. XII, Art. 107, pct.9 din Regulamentul Intern, se

interzice salariaţilor: "Să pretindă, a (li) se promite sau sa primească de la instituţie, client,

subalterni, superiori sau terţe persoane bani, bunuri, împrumuturi, cadouri sau alte foloase

pentru activităţi prestate în legătură cu sarcinile de serviciu sau care au legătură de orice fel

cu compania."

De asemenea, în Cap. XII, Art. 107, pct.28 din Regulamentul Intern se stipulează

expres că este interzisă: Pretinderea sau primirea de la alţi salariaţi sau persoane străine de

avantaje pentru exercitarea sarcinilor de serviciu."

Conform art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având

dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată

că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.

Susţinerea contestatorului în sensul că cele reţinute în decizia de concediere în sensul

că nu a primit bani sau alte cadouri de la clienţi este contrazisă de probele administrate în

instanţă, respectiv de clientul care i-a dat bani precum şi de un alt angajat care a fost martor

ocular.

Astfel, martorul F I A, a declarat în instanţă că, în data de 10.04.2012, a cumpărat o

cabină de duş de la societatea intimată şi fiind ajutat de contestator şi de un alt coleg al

acestuia să ducă marfa la maşină le-a dat acestora câte 5 lei, bani pe care aceştia i-au luat.

Această declaraţie este susţinută de declaraţia martorului M N I, care a văzut că,

contestatorul a primit bani de la martorul F I A.

Declaraţiile de martor confirmă aspectele reţinute în cercetarea disciplinară

prealabilă efectuată de angajator şi în decizia de sancţionare disciplinară, cu privire la fapta

din data de 10.04.2012.

În ceea ce priveşte fapta din data de 22.03.2012, reţinută în sarcina contestatorului în

decizia de concediere, se constată că, din probele administrate nu s-a confirmat săvârşirea

acesteia.

Aşa fiind avându-se în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa

constată că, cele două decizii contestate îndeplinesc condiţiile de fond şi de formă prevăzute

12

de lege, fiind temeinice şi legale şi emise în conformitate cu dispoziţiile lege mai sus redate

astfel încât urmează să respingă contestaţia ca neîntemeiată

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de contestatorul V C S , cu domiciliul procesual ales în

Tr. Severin, str. , jud. Mehedinţi în contradictoriu cu intimata

SC B R SA cu sediul în .

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Octombrie 2012 la sediul Tribunalului

Mehedinţi.

Preşedinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar,

Mihai Acsinte Radu Boengiu Lorin Ghelner

RED. AM/DM

EX.4

COD OPERATOR 2626 25

Octombrie 2012

Grefier, Maria Daia