Informatie- Ziare , Internet, Mass-Media, Realitatea, Convorbire, etc.

Gestionarerepartizare, cautare, transmitere , arhivare, radierea, distrugerea, pierderea.

Dreptul de acces la informative, dreptul de confindetialitate, protectia datelor, protectia canalelor de transmitere, dreptul de pastrare, dreptul de informare, dreptul de lichidare a informatiei, dreptul la protectie.

Lista tematicilor pentru prezentares: Politica si strategia de stat in domeniul informational.

In literature de specialitate dreptul informational este abordat din doua puncte de vedere ca ramura de drept desinestatatoare si ca institutie juridica. Unii autori considera ca problematica studiata de stiinta dreptului informational cade sub incidenta reglementarilor juridice a unori ramuri de drept privat sau public. Facind trimitere la faptul ca dreptul informational nu dispune de propria baza metodologica utilizind pirghii de reglementare juridica proprii ramurilor de drept public sau privat acesta din urma nu poate fi o ramura de drept de sinestatatoare. In sustinerea acestei teze este adus si argumentul precum ca normele de drept informational nu beneficiaza de o sistematizare regasinduse in multe acte normative menite sa reglementeze in mod traditional relatiile sociale civile, administrative, penale etc. Din alt punct de vedere dreptul informational reprezinta o ramura de drept complexa si de sinestatatoare, in argumentarea acestei pozitii autorii se refera la faptul ca relatiile sociale reglementate de normele juridice informationale au propriile particularitati si caracteristici printe care obiectul reglementarii care este un obiect distinct specific acestor raporturi juridice, si anume in sens larg sunt toate actiunile unei persoane in raport cu informatia. In al doilea rind informatia ca obiect specific de reglementare are caracteristici specifice fapt ce determina o reglementare specifica aparte a acestor relatii sociale. In sens larg putem spune ca toate relatiile sociale care au ca obiect informatia indifferent de forma de manifestare sunt reglementate de norme juridice informationale. Dreptul informational poate fi definit ca o ramura de drept complexa care cuprinde un ansamblu de norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale din domeniul acumularii cautarii, prelucrarii, actualizarii, transmiterii, stocarii informatiei. Dupa cum reese din definitia prezentata raporturile juridice de drept informational presupun un comportament activ a subiectilor acestor raporturi in vederea valorificarii si schimbului unui bun social care este informatia.

Metodologia dreptului informational reprezinta un ansamblu de procedee ce influenteaza relatiile sociale conferindule o forma normativ-juridica. Baza metodologica a oricarei ramuri de drept cuprinde metodele utilizate de legiuitor in reglementarea unui anumit tip de relatii sociale. Dupa cum am mentionat anterior dreptul informational in dependenta de relatiile sociale supuse reglementarii imprumuta metode atit de la ramurile de drept public cit si de la ramurile de drept privat. Astfel pentru asi solutiona chestiunile de reglementare normative juridica dreptul informational utilizeaza atit metoda imperativa de reglementare juridical cit si metoda dispozitiva. In literature de specialitate este vehiculata potizia potrivit careea in ultimii ani dreptul informational s-a elaborate propria metoda de reglementare juridica si anume metoda autoritara. In cadrul dreptului informational pot fi regasite atit norme juridice prohibitive care impugn subiectilor raportului juridic un anumit comportament si anume le interzic sa faca ceva sau le presciu sa faca in mod obligatoriu precum si norme permisive sau de dispozitie prin intermediul carora subiectii raporturilor juridice informationale pot opta pentru un anumit comportament atita timp cit acest comportament nu depaseste cadrul legal. In baza celor mentionate putem evidentia urmatoarele categorii de raporturi juridice informationale:

Raporturi juridice informationale in care subiectii apar pe pozitii de egalitate si carora le este caracteristic particularitatea dublu volitiva a raportului juridic.

Raporturi juridice in care subiectii se afla pe pozitii de subordonare iar in cazul in care subiectii nu respecta norma juridico-informationala intervine forta coercitiva a statului.

Subiectul: Principiile, functiile.

Dreptul informational ca ramura complexa de drept are in calitate de functii un ansamblu de sarcini ce urmaresc anumite obiective atit cu character organizatoric cit si functional stiintific, astfel printer primele functii ale dreptului informational ar putea evidentia functia cognitive-adica sarcina principal a stiintei dreptului informational consta in acumularea de cunostinte si sistematizarea acestora in scopul fundamentarii si argumentarii importantii constituirii unei noi ramuri de drept sarcina actuala de baza a dreptului informational, prin intermediul functiei cognitive stiinta dreptului informational isi structureaza aparatul conceptual termenologic isi consolideaza institutiile juridice, isi formeaza propriul sistem de valori.

Funtia axiological- datorita modificarilor care au loc in societate si instituirii unei noi orinduiri sociale in cadrul societatii apar si se dezvolta noi valori sociale specifice societatii informationale anume functia axiological a dreptului informational se preocupa de studiul acestor valori pentru a le transpune in dreptul pozitiv al statului.

Functia informativa orice ramura de drept reprezinta un ansamblu de norme juridice si de cercetari stiintifico-juridice, continutul acestor ramuri este reprezentat de o anumita informatie juridical, astfel si dreptul informational contine date, cunostinte, idei, opinii cu privire la realitatea obiectiva sociala informationala iar in cursul analizei si studiului acestei realitati dreptul informational este un generator de o noua informative juridica.

Functia de protectie dreptul informational are menirea de a proteja relatiile sociale care apar in procesul interactiunii cu informatia ca spre exemplu: in cadrul circuitului electronic de documente este necesar de a proteja nu numai documentele in format material dar si documentele electronice. Functia de protecte asigura o stabilitate a proceselor informationale din cadrul societatii, aceasta functie are mai multe sarcini pe de o parte dreptul informational stimuleaza un anumit gen de activitate informationala astfel prescrie participantilor la aceasta activitate un anumit comportament si protejind interesele legale ale acestora. Din alta parte dreptul informational stabileste niste masuri coercitive in raport cu persoanele care incalaca normele dreptului informational.

Functia de producere aceasta functie este strins legata cu procesul tehnologic si este indreptata spre asigurarea efectiva a procesului de producere creare si administrare a informatiei.

Functia sociala se axeaza pe studierea problemelor curente ale persoanelor implicate in procesul de creare, prelucrare si stocare a informatiei.

Functia de integrare presupune faptul ca dreptul informational opereaza cu ideile, opiniile, conceptele deja elaborate de stiintele juridice din alte state integrindule armonios in notiunile, conceptele care stau la baza identificarii dreptului informational ca ramura de drept complexa si desinestatatoare.

Functia de prognozare dreptul informational in raport cu alte ramuri de drept este la etapa constituirii prin elaborarile conceptuale general recunoscute existente in stiinta dreptului informational poate deveni previzibila dezvoltarea institutiilor juridice specifice acestei ramuri de drept in viitor, deasemenea dreptul informational ca ramura complexa prescrie anumite tendinte de dezvoltare si pentru ramurile traditionale din sistemul de drept furnizindule temeiuri pentru adaptarea propriilor reglementari juridice la noile relatii sociale ce apar si se dezvolta in cadrul societatii.

Principiile dreptului informational sunt ideile cheie cestau la baza formarii intregului cadru normativ juridic al domeniului informational. La fel ca si in cadrul altor ramuri de drept, dreptul informational ii sunt specifice principiile generale cum ar fi: principiul legalitatii adica toate procesele informationale trebuie sa fie efectuate in stricta conformitate cu prevederele legale, de asemenea la formarea legislatiei informationale trebuie sa se tina cont de ierarhia actelor normative astfel incit o norma juridica ordinara sau organica sa nu contravina normelor constitutionale.

Principiul egalitatii de regula subiectii raporturilor juridice informationale se afla pe pozitie de egalitate iar toti participantii la procesele informationale dispun de drepturi egale si impliccare lor in activitatea de creare si cautare a informatiei nu poate fi ingradita decit in conditiile stric prevazute de lege. La categoria persoane in acest sens sunt atribuite nu numai cetateni ai RM dar in aceeasi masura si cetatenii straini si persoanele fara cetatenie.

O a doua categorie de principii sunt principiile interamurale:

Principiul transparentei insasi in intregul dreptul international este interpatruns acest principiu din simplu motiv ca pentru a crea o noua informatie este necesar de a avea aces la sursa de informatie primara, in cazul in care libera circulatie a informatiilor in cadrul societatii este obstructionata nu ne putem referi la un schimb informational ci la raporturi juridice informationale.

Principii specifice ramurii de drept informational: la acest capitol ne referim la principiul bunei credinte ce presupune ca in realizarea drepturilor sale informationale persoanele vor actiona fiind ghidate de un interes legitim si scopuri legale fara a prejudicia drepturile si interesele legitime ale altor persoane.

Principiul furnizarii unei informatii veridice si complete acest principiu este specific organelor puterii publice care sunt organe in atributiile carora este plasata obligatia pozitiva de a furniza solicitantilor adica persoanelor fizice si juridice informatiile oficiale pe care acestea le detin. Informatia furnizata trebuie sa aiba un caracter veridic si complet precum si sa fie actualizata.

Tema : Reglementarea normativ juridica a resurselor informationale.

1. Conceptul de resursa informationala

2. Categoriile resurselor informationale.

3. Resursele informationale de stat principale. Interactiunea intre ele.

4. Resursele informationale private.

1. Conceptul de resursa informationala la baza oricarui proces informational se afla informatia dar nu orsicare informatie dar informatia colectata si sistematizata in raport cu un animit contur informational si obiect informational. O informatie amplasa haotic in prezent nu are caracter de bun social. Pentru a asigura o activitate eficienta a domeniului informational este necesar de a elabora si a pune la dispozitia participantilor a unui sistem de resurse informationale. In sens ingust resursa informationala presupune o totalitate de informatii sistematizate, in sens larg o resursa informationala poate fi definita ca un proces de cautare, prelucrare, sistematizare, stocare si actualizare a informatiilor cu privire la un anumit obiect informational utilizind o baza metodologico-functionala si tehnica unica. Resursa informationala reprezinta un registru de date sistematizate pe categorii, la rind cu alte obiecte ale raportului juridic informational resursa informationala este acel factor care pune in actiune procesele informationale. Se cunosc doua categorii de resurse informationale : resurse informationale publice sau de stat si resurse informationale private.

La categoria de resurse informationale publice sunt atribuite acele resurse crearea si administrarea carora este efectuata din bani publici, de regula la aceasta categorie sunt atribuite resursele care stau la baza procesului decizional si sunt detinute de catre organele puterii de stat sau la dispozitia lor de catre alte institutii.

Resurse informationale private acestea sunt resursele informationale care sunt create si administrate in baza unei autorizatii de catre persoanele fizice si juridice cu sop de profit sau fara a urmari un oarecare beneficiu din cont propriu. De regula aceste resurse informationale sunt materializate sub forma unor produse informationale concrete care sunt puse la dispozitia tuturor persoanelor la indeplinirea anumitor conditii sau in baza unui act juridic.

2. Resursele informationale de stat trebuie sa alcatuiasca un complex integral de resurse informationale, constituirea si utilizarea carora intra in competenta autoritatilor administratiei publice. Resursele informationale de stat trebuie sa fie constituite in asa mod incit sa fie asigurate urmatoarele particularitati ale acestora si anume: obietivitateagradul de sporire a resurselor informationale autentice. Plenitudinea calitatea si suficienta resurselor informationale pentru crearea unor noi resure informationale in baza celor vechi. Autenticitatea corespunderea datelor resursei informationale cu realitatea. Caracterul adecvat corespunderea datelor din resursa informationala cu starea obiectiva si reala a lucrurilor. Accesibilitatea reprezinta limita de obtinere a unei sau altei resurse informationale. Actualitatea nivelul de corespundere a datelor din resursa informationala cu momentul temporal actual. Resursele informationale de stat se clasifica dupa urmatoarele criterii:

Dupa forma de prezentare a datelor deosebim resursa informationala textuala, grafica, sonora, metadescriere, numerica, video.

Dupa sfera de activitate resursa informationala juridica, tehnicostiintifica, politica, statistica, financiar-economica.

Dupa caracteristici si mijloc de acces resursa informationala accesibila publicului larg, resursa informationala cu acces limitat.

Dupa modul de prezentare a datelor resursa informationala scrisa, electornica.

Dupa metoda de creare si repartizare a datelor resursa informationala stationara si resursa informationala mobila.

Dupa metoda de utilizare si organizare a datelor resursa informationala traditionala ( ex: fondurile de arhiva, biblioteci), resurse informationale automatizate (ex: bancile, bazele de date.).

Dupa autoritatea publica autorizata de a detine sau a crea resursa informationala resursa informationala principala de stat, resurse informationale derivate, resurse informationale centrale si resurse informationale locale.

Resursele informationale de stat centrale sunt resursele create si administrate de catre o autoritate publica centrala. Resursele informationale de stat locale sunt sursele informationale create si administrate de catre autoritatile publice locale. La categoria resurselor informationale de stat principale de stat putem atribui : registrul de stat al populatiei, registrul de stat al unitatilor de drept, sistemul national geografic. Resursele informationale de stat derivate sunt resursele informationale create de catre autoritatile publice centrale de resort pentru a duce evidenta si a o automatiza activitatea cu care acestea sunt investite, iar crearea lor este intemeiata pe o baza functional-organizatorica unica identica utilizata de catre resursele de stat principale. La categoria resurselor informationale derivate putem atribui sistemul cadastru, registrul transporturilor si conducatorilor auto, sistemul informational de evidenta a crimelor si persoanelor vinovate de comiterea acestora, sistemul informational de evidenta a armelor si munitiilor, sistemul informational de gestionare electronica a dosarelor, sistemul informational de asigurare in medicina etc.

Registrul de stat al populatiei reprezinta un sistem automatizat de colectare sistematizare, actualizare si stocare a datelor prin care este realizata evidenta cetatenilor RM care locuesc permanent pe teritoriul RM, cetatenilor RM plecati temporar peste hotarele RM, cetatenilor straini, apatrizilor si persoanelor fara cetatenie domiciliati permanent sau temporar pe teritorul RM.

Registrul de stat al unitatilor de drept reprezinta un sistem informational national integrat de evidenta a formatiunilor organizatorico-juridice legal constituite pe teritoriul RM inclusiv a persoanelor juridice indiferent de forma de organizare, a partidelor politice, asociatiilor obstesti, organizatiilor non-guvernamentale si altor asociatii de menire civica.

Sistemul informational national geografic reprezinta un sistem national automatizat de evidenta a resursilor naturale disponibile pe teritoriul RM si a detinatorilor si exploratorilor acestor resurse.

3. Ressursele informationale private reprezinta sistemele informationale create in scopuri de profit sau fara scop de prfoit de catre persoanele fizice si juridice in temeiul unei autorizatii si prevederile legislatiei RM in vigoare. Nu se admite colectarea de catre persoanele fizice si juridice a datelor cu caracter personal, a datelor ce constituie secret de stat, comercial . Resusrsele private sut de regula actualizate din contul proprietarului acestei resurse, orsinea de creare a resursei informationale private precum si mecanismul de gestionare de creare a resursei informationale private trebuie sa corespunda regulilor aplicabile resurselor informationale de stat, in cazul lichidarii resursei datele urmeaza a fi depersonalizate si utilizate doar in scopuri statistice sau de cercetare stiintifica. Transmiterea, concesionare, comercializarea resursei informationale de persoane care nu dispune de autoritate in acest sens este interzisa.

5.Interactiunea resurselor informationale de stat asigura eficienta luarii deciziilor si activitatii organelor administratiei publice, contribuie la infaptuirea controlului asupra activitatii organelor puterii publice si asigura realizarea proceselorr interne. Interactiunea resurselor informationale de stat este necesara pentru solutionarea urmatoarelor sarcini: evidenta si analiza caracteristicilor aplicatiilor si sistemelor utilizate in scopul functionarii eficiente a infrastructurii informationale. Asigurarea operativitatii si autenticitatii informatiei transmise, asigurarea utilizarii mediului informational si a unui complex unic de tehnologii informationale interconectate. Excluderea dublarii procedurelor de colectare si prelucrare a informatiei, asigurarea securitatii datelor din cadrul resurselor informationale. Categoriile de interactiune a resurselor informationale de stat: dupa factorul teritorial resursele interactioneaza la nivel central si la nivel local. Dupa forma de interactiune: este interactiunea automatizata si neautomatizata. Dupa forma de acces interactiune cu un cerc de subiecti ce au acces la datele din resursa strict determinat si resurse informationale in cadrul interactiunii carora datele pot fi accesibile unui numar nelimitat de persoane. Dupa factorul tehnologic interactiune la nivel informational adica prestarea unei si aceeasi resurse informationale la doua sau mai multe sisteme utilizind o gama de servicii pentru lucru cu resursa informationala. La nivel de servicii oferirea prelucrarii, pastrarii, transmiterii si sistematizarii resurselor informationale bazata pe utilizarea serviciilor de pagini web cu interfete standartizate. La nivel de procedura dupa forma de organizare interactiune fizica, logica, juridica si tehnologica. Dupa datele integrarii integrarea informatiei, integrarea aplicatiilor, integrarea proceselor, integrarea accesului, integrarea reprezentarilor.

Subiectul 2:

Dreptul la acces de informatie se realizeaza de prin afisarea la sediul autoritatii publice prin publicarea in monitorul oficial, sau prin publicarea in alte reviste periodice a informatiei de interes bublic.

Prin confruntarea la sediul autoritatii publice, prin consultare sau in punctele de informare cu privire la chestiunile ce prezinta interes pentru populatie. Afisarea la sediul autoritatii publice este modalitatea minima obligatorie de furnizare a informatiilor comunicate din oficiu in scopul executarii prevederilor legale in ceea ce priveste informarea activa a populatiei autoritatile publice urmeaza sa ofere din oficiu principalele informatii ce se refera la activitatea sa, insa fara a se limita numai la indicarea adresei juridice la cadrul normativ juridic in baza caruia activeaza la descrierea functiilor si directiilor principale de activitate, descrierea principalelor sarcini acestea urmeaza sa indice totodata informatii cu privire la utilizarea banilor publici auditul financiar, date cu privire la standardele in propria activitate realizarile optinute mai ales in cazul in care institutia presteaza servicii direct catre populatie. Descrierea mecanismelor, reparticiparea populatiei la procesul decizional sau a altor posibilitati de participare a publicului larg la formarea politicilor sau exercitarea atributiilor organelor respective. Categoriile de informatii pe care le detin aceste autoritati si forma in care aceste informatii sunt detinute. Continutul oricarei decizii sau politici care afecteaza intreaga populatie, motivele deciziei respectivesi materialele referitoare la aceasta. Deasemenea vor fi oferite din oficiu informatii ce tin de modele de completare a cererilor, plingerilor si raspunsurilor la acestea, culegeri, indrumari, pleante cu informatii despre activitatea institutiei orice comentarii disponibile cu privire la exercitarea sarcinilor. Informatiile care se ofera din oficiu vor fi prezentate intr-o forma accesibila si concisa si vor facilita contactul dintre persoana interesata cu autoritatea publica. La sediul autoritatii publice va fi amenajat un spatiu destinat informarii populatiei, prezentarea in forma electronica a informatiei mentionate constituie un mijloc strategic de difuzare a informatiei si va fi realizat esalonat luind in consideratie dotarea tehnica a furnizorilor de informatie, in scopul eficiintizarii accesului la informatiei, crearea conditiilor pentru identificarea operativa a documentelor si informatiilor detinute de autoritatea publica acestea vor edita indrumatoare care vor contine listele dispozitiilor, hotaririlor, deciziilor altor documente oficiale emise de institutia respectiva. Furnizorul de informatii ca recurge si la alte forme si metode ce tin de informarea activa a cetatenilor si anume: vor elabora recomandari practice, vor difuza prin intermediul mass-media informatii ce prezinta o deosebita importanta sociala. Autoritatile si institutiile publice vor difuza de urgenta pentru publicul larg informatia care ia devenit cunoscuta in cadrul propriei activitati daca aceasta informatie poate preintimpina sau diminua pericolul pentru viata si sanatatea oamenilor. Poate preintimpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice natura. Poate opri raspindirea unei informatii neveridice sau diminua consecintele raspindirii negative a acesteia si a informatiei ce comporta o deosebita importanta sociala. In temeiul art.4 a legii cu privire la accesul la informatie orice persoana are dreptul de a cauta, primi si a face cunostinta cu informatii oficiale, poate solicita informatii de la autoritatea publica persoana care poseda cetatenia RM sau persoana care nu poseda cetatenia RM dar are domiciliu sau resedinta pe teritoriul ei, adica toate persoanele ce se afla sub juristdictia RM, legea nu prevede restrictii de virsta pentru solicitantii de informatii, cererile de informatii pentru minori de pina la 14 ani si persoanele declarate incapabile vor fi depuse de parinti, sau dupa caz de tutore. Desi legea cu privire la accesul de informatie nu se refera la persoanele juridice in calitate de subiecti solicitanti cererea depusa de o persoana juridica inregistrata pe teritoriul RM va fi tratata in acelasi mod ca si cererea persoanei fizice. Cererea de solicitare a informatiilor poate fi depusa pe numele autoritatii publice sau al orcarui functionar al acesteia care o va remite persoanei responsabile, solicitarea accesului la informatie este actiunea verbala sau scrisa prin care o persoana cere informatii, solicitarea accesului la informatii va fi examinata de catre autoritatea publica in temeiul legii privind accesul la informatii si nu in temeiul legii cu privire la petitionare. Pentru a fi contactat in procesul examinarii cererii solicitantul va indica adresa de la domiciliu, telefonul de contact sau adresa electronica, in cazul formularii verbale a solicitarii daca este posibil informatia este furnizata imediat, in cazul in care cererea necesita o examinare minutioasa sau autoritatea intentioneaza sa respinga solicitarea persona responsabila va indruma solicitantul sa depuna o cerere scrisa propunindui si un model de cerere, in cazul solicitatilor cu aptitudini psihice limitate a invalizilor persoanele responsabile de informare publica si furnizare a informatiilor vor intreprinde toate masurele rezonabile in vederea asigurarii expunerii cererii de solicitare a informatiilor in forma cea mai potrivita avind in vedere starea fizica a solicitantului, iar transmiterea informatiilor va fi realizata printr-o modalitate care sa raspunda necesitatilor acesteia daca este necesar cererea solicitantilor nevazatori va fi completata de catre persoana responsabila, autoritatea bublica poate elabora sau utiliza medele de cereri prin care sunt solicitate informatiile oficiale de asemenea poate elabora modele re remitere a acestor cereri catre alte institutii publice sau organizatii non guvernamentale respectind termenul legal de furnizare a acestora, informatiile solicitate vor fi puse la dispozitia solicitantilor in timp de 15 zile acest termen poate fi prelungit in caz de necesitate inca cu 15 zile cu notificarea scrisa a solicitantului de informatii cu 5 zile inainte de expirarea termenului de 15 zile, nerespectarea termenilor legali se considera cu incalcarea flagranta a dreptului la acces la informatie.

Mecanismele de aparare a acesului la informatie

Apararea accesului la informatie se realizeaza pe 2 cai, pe cale extrajudiciara si pe cale judiciara, mecanismul de aparare a dreptului de acces la informatie este prevazut de legea cu privire la accesul de informatie si legea contengiosului administrativ, orice persoana ce considera ca este lezata intr-un drept sau interes legitim de catre o autoritate publica poate sa se repuna in drept si sa-si repare prejudiciul actionind autoritate publica in judecata in procedura de contengios administrativ, totodata daca in cadrul institutiei autoritatii este constituit un organ ierarhic superior solicitantul de informatii caruia ia fost incalcat dreptul la informatii oficiale poate formula o plingere scrisa in termen de 30 zile din momentul in care ia fost respinsa cererea sau nu i sa furnizat o informatie completa sau in general nu a primit nici un raspuns in termenu prevazut de legea cu privire la accesul de informatie. Organul ierarhic superior in temeiul legii cu privire la petitionare va examina plingerea solicitantului in decurs de 30 zile si va oferi urmatoarele solutii: va admite plingerea solicitantului si va obliga persoana responsabila sa furnizeze solicitantului informatia ceruta, va respinge plingerea indicind motivele respingerii si facind referinta la cadrul normativ juridic deasemenea explicind solicitantului ordinea si termenul de atac a refuzul de satisfacere a bunului si va admite partial cererea solicitantului motivind imposibilitatea satesfacerii integrale a cererii, in cazul in care solicitantul nu este satisfacut de examinarea plingerii sau de rezultatul acesteia sau in cazul in care a fost incalcat termenul de examinare a plingerii, solicitantul poate formula o cerere de chemare in judecata in procedura contengiosului administrativ in instanta de judecata unde isi are sediul autoritatea sau institutia publica considerata vinovata de incalcarea dreptului de acces la informatie. Instanta de contengios administrativ va examina cerearea privind incalcarea la accesul de informatie in termen de 30 zile si va dispune: admiterea cererii cu obligarea autoritatii publice de a furniza informatia solicitata precum si dupa caz va dispune repararea de catre autoritatea publica a prejudiciului material si moral suportata de catre solicitant in legatura cu incalcarea dreptului la acces de informatie sau va respinge cererea de chemare in judecata motivind hotarirea in baza legislatiei in vigoare referitoare la informatiile ce au caracter limitat in cadrul circuitului informational social.

Tema: reglementarea normativ juridica a informatiilor cu accesibilitate limitata.

1. Categoriile de informatie cu accesibilitate limitata.

2. Reglementarea normativ juridica a informatiilior ce contin secret de stat.

3. Reglementarea normativ juridica a datelor cu caracter personal.

4. Reglementarea normativ juridica a informatiilor ce contin secret comercial

1.Atribuirea informatiei la categoria celei cu accesibilitate limitata conditioneaza aplicarea unui sir de norme juridice inclusiv a unor dispozitii constitutionale din care cauza cu ordonarea legislatiei cu privire la informatiile cu accesibilitate limitata si garantiile dreptului de acces la informatie implica realizarea unui echilibru intre acest drept si interesele protejate prin considerente intemeiate de secretizare. In afara de realizarea acestui echilibru care prin sine este o sarcina extrem de complicate in RM mai poate fi evidentiata si problema divergentilor, contradictiilor si lipsa de corelatie dintre diferite legi si alte acte normative care contin reglementari in domeniul accesului la informatie. Un studiu simplu ne demonstreaza ca in Moldova exista aproximativ 160 de legi care se refera intrun fel sau altul la dreptul de acces la informatie nemaivorbind de numeroase acte normative subordonate legii. Fiind adoptate in mare parte pe parcursul ultimului deceniu in situatia in care cadrul juridic a cunoscut o evolutie brusca, legile ce reglementeaza domeniul accesului la informatie nu formeaza un cadru normativ, omogen, echilibrat ci mai degraba un amalgam de reguli ce se contrazic reciproc. Solutia acestei situatii poate fi oferita de regulile tehnicii legislative cu privere la solutionarea conflictului de legi. Asadar este important de notat ca legea cu privire la accesul la informatie este una organica, speciala si in comparatie cu celelalte este una mai noua, prin urmare reglementarile acestei legi sunt prioritare doar legi constitutionala sau un tratat au prioritate fata de legea organica in cazul in care conflictul apare intre doua legi organice prioritate va avea legea organica speciala. In materia de drept la acces de informatie in raport cu dreptul la tutoror de a avea acces neingradit la informatiile oficiale apar anumite exceptii stabilite asemenea din alte legi organice, care tot odata sunt supuse triplului test in fiecare caz aparte in care este limitat dreptul persoanei la informatie. Toate solicitarile de informatii aflate in posesia autoritatilor publice urmeaza a fi satisfacute cu exceptia cind autoritatea publica poate sa demonstreze ca :

1) restrictia este reglementata prin lege organica si indeplineste scopul de protectie a securitatii nationale, ordinii publice sau de aparare a drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane.

2) ca divulgarea informatiilor prezinta un pericol real pentru valorile protejate.

3) prejudiciul aduse acestor valori este mai mare decit interesul public in cunoasterea acestor informatii.

Astfel art.7 al legii privind accesul la informatie stabileste categoriile de informatie cu accesibilitate limitata si reglementeaza ca se pot impune restrictii ale libertatii de informare doar daca furnizorul de informatii poate demonstra ca restrictia este reglementata prin lege organica si necesara intr-o societate democratica. Pentru protectia securitatii nationale, ordinii publice, ocrotirii sanatatii sau protectia morala a societatii. Astfel dreptul la informatie nu poate fi ingradit decit cu exceptiile informatiilor ce contin secret de stat. 2) informatiilor confendentiale din domeniul afacerilor (secret comercial), 3) datelor cu caracter personal 4) informatiilor ce tin de activitatea operativa si de ancheta a organelor de resort 5) informatiile ce reflecta rezultatele finale sau intermediare ale unor investigatii stiintifice sau tehnice.

2.Secretul de stat. Definsete secretul de stat ca fiind informatiile protejate de stat in domeniul activitatii militare, economice, tehnico-stiintifice, depolitica exterana, de recunoastere, de contrainformatie si operative de investigatie a caror raspindire, divulgare, pierdere, sustragere sau distrugere poate periclita securitatea RM. In calitate de domenii delimitate in care poate interveni secretul de stat sunt foarte variate pentru a fi posibila o interpretare iuniforma si delimitarea cazurilor si situatiilor concrete in care poate avea loc secretizarea informatiei. Pentru a exclude interpretarea extensiva a definitiei secretului de stat legiuitorul a completat legea cu doua articole continind enumerarea informatiilor ce pot fi atribuite la secret de sta( Art. 5) si a celor care nu pot fi secretizate art.12, aceste articole reprezinta niste garantii impotriva abuzurilor din partea autoritatilor publice deoarece prescriu express care anume informatii pot fi atribuite la secretul de stat, astfel devine cert ca in domeniul economiei nu pot fi secretizate decit acele informatii care dezvaluie continutul planurilor de pregatire a RM pentru eventuale actiuni militare. Dispozitiile art.12 din legea cu privire la secretul de stat in general rastoarna conceptul echilibrului dintre interesul public de a cunoaste anumite informatii si considerentele de securitate nationala. Astfel indiferent de prevalarea interesului public adica de prejudiciul care poate fi cauzat societatii prin tainuirea informatiei, faptele de incalcare a legislatiei, inactivitatea si actiunile ilicite ale organelor puterii de stat si ale persoanelor cu functie de raspundere nu vor fi divulgate daca divulgarea acestora va periclita securitatea RM. Al doilea element esential al conceptului de secret de stat este conditia pericolului potential pe care il reprezinta raspindirea informatiei din domeniile vizate. Unul din principiile legislatiei cu privire la accesul la informatie si secretul de stat este acela conform caruia nu se pot impune restringeri dreptului de a obtine informatii de la autoritatile publice pe motiv de secret de stat sau secutitate nationala, decit atunci cind guvernul poate demonstra ca restrictia este necesara intr-o societate democratica pentru protejarea unui interes legitim si a securitatii nationale. Astfel cadrul normativ juridic obliga autoritatea publica ce atribuie informatia la secret de stat sa argumenteze atit legalitatea cit si necesitatea si oportunitatea secretizarii. O alta problema ce apare in legatura cu legea cu privire la secretul de stat este lipsa definitiei notiunei de informatie. La prima vedere aceasta nu poate fi o lacuna serioasa insa in practica pot aparea diferite dificultati, in special in cazul informatiei nedocumentate adica acea informatie care nu a fost identificata. Daca sar interpreta dispozitia legii cu privire la secretul de stat atunci informatiile nedocumentate nu pot constitui obiect al secretului de stat, fiindca in privinta lor nu poate fi respectata procedura secretizarii iar atragerea la raspundere pentru divulgarea unor astfel de informatii este practic imposibila. Printre alte acte normative ce contin norme cu privire la secretul de stat pot fi enumerate legea cu privire la securitatea statului din 31.10.1995, legea cu privire la organele securitatii statului 31.10.1995, legea RM privind securitatea RM. Cu toate ca au fost adoptate ulterior adoptarii legii cu privire la secretul de stat, legile mentionate contin unele dispozitii ce deroga de la reglementarile primei in ceea ce priveste categoriile de informatii cu accesibilitate limitata. Legislatia RM nu reglementeaza asa categorii ca secret de serviciu, secret militar si informatii cu caracter confendential a carei divulgare ar putea prejudicia securitatea statului in masura in care sa fie clar definit conceptul acestora.

3.Constitutia RM prevede succint obligatia statului de a respecta si ocroti viata intima si privata precum si familia, interpretarea acestei norme poate fi diferita de la recunoasterea caracterului absolut al dreptului la viata privata si neadmiterea sub nici o circumstanta a imixtiunii in acest domeniu pina la constatarea ca de fapt aceasta norma nu creaza obligatii directe pentru stat, multe dintre reglementarile legislative existente sunt nu mai putin evazive in privinta cazurilor care incalcarea drepturilor la viata privata este argumentata printr-un interes public prioritar cu un anumit grad de relativitate am putea deosebi urmatoarele secrete sociale si juridice in domeniul vietii private si anume: secretul personal, secretul individualitatii, secretul identitatii sociale, secretul datelor biografice, secretul datelor medicale, secretul familial, confidentialitatea raporturilor familiale, secretul adoptiei si secretul corespondentei.

divizarea acestor categorii de secrete pune in evidenta complexitatea conceptului de viata privata din punct de vedere social si juridic. Informatiile cu caracter personal sunt informatiile a caror divulgare este considerata drept o imixtiune in viata privata a persoanei accesul la care poate fi admis numai cu respectarea prevederilor art.8 din legea cu privire la accesul de informatie, in caz contrar poate fi declansata forta coercitiva a statului. Informatia cu caracter personal o constituie datele ce se refera la o persoana privata iditentificata a carei dezvaluire ar constitui o violare a intimitatii persoanei, nu constituie informatie confidentiala datele ce tin in exclusivitate de identificarea persoanei furnizorii de informatie posesori ai datelor cu caracter personal sunt obligati sa protejeze viata privata a persoanelor, protejarea vietii private a persoanelor include in procesul de divulgare a datelor cu caracter personal dreptul la consemtamintul persoanei a caror interese sunt atinse. Dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor in calitate de parte egala, dreptul de a i se pastra anonimatul in cazul furnizarii informatiilor cu caracter personal cu respectarea confidentialitatii, dreptul de a verifica si a rectifica informatiile nedecvate, incorecte, incomplete, neactualizate si irelevante. Dreptul de anu fi identificat in mod automat in cadrul procedurii de luare a deciziei asupra divulgarii informatiilor si dreptul de a se adresa in instantele de judecata. Datele cu caracter personal pot fi obtinute, colectate, prelucrate, pastrate si utilizate corect in scopuri legitime strict determinate. Datele cu caracter personal trebuie sa fie pertinente, neexcesive in raport cu scopurile pentru care au fost obtinute, veridice si adecvate. Datele cu caracter personal trebuie sa fie conservate intr-o forma care sa permita identificarea persoanei la care se refera pe un termen nu mai mic de cel necesar realizarii scopurilor pentru care au fost obtinute, oricarei persoane i se va asigura accesul la datele cu caracter personal despre sine, titularul datelor cu caracter personal are dreptul sa ia cunostinta cu aceste informatii sa actualizeze datele si sa le precizeze cu scopul asigurarii plenitudinii si veridicitatii acestora. Sa obtina daca este cazul recrificarea informatiilor sau lichidarea lor atunci cind ele vor fi tratate neadecvat, sa afle cine si in ce scop a utilizat, utilizeaza sau intentioneaza sa utilizeze aceste informatii, sa ia copii de pe documentele cu informatii despre sine sau de pe unele parti a acestora. Furnizorii de informatii vor aplica masurile necesare pentru protectia informatiilor contra distrugirilor sau pierdirilor contra modificarii sau difuzarii neautorizate dar aceste masuri nu pot limita dreptul de acces la informatii in conditiile legislatiei in vigoare. Furnizorii de informatii pot sa divulge orice informatie cu caracter personal doar in cazurile cind persoana la care se refera acestea consimte divulgarea lor, informatia solicitata in integritatea sa a fost pusa la dispozitia publicului anterior datei solicitarii, in cazul in care persoana la care se refera informatiile cu caracter personal nu consimte divulgarea lor accesul la aceste informatii poate fi permis doar printr-o hotarire de indtanta care a stabilit ca divulgarea lor va fi in interes public adica se va referi la ocrotirea sanatatii populatiei la securitatea publica, la protectia mediului inconjurator, deoarece in practica apar deseori confuzii in ceea ce priveste incalcarea dreptului la viata privata si lezarea onorii si demnitatii trebuie dementionat ca desi intre acestea doua categorii exista o interconexiune strinsa acestea nu trebuie confundate. Lezarea onorii si demnitatii se caracterizeaza prin difuzarea informatiilor manifestate printr-o multitudine de actiuni si inactiuni inclusiv prin raspindirea unor informatii care desi corespund realitatii fac parte din domeniul vietii private si nu puteau fi publicate sau dovulgate in alt mod decit cu consemtamintul subiectului pe care il privesc. Incalcarea dreptului la viata privata sub aspect informational se poate manifesta prin colectarea, prelucrarea neautorizata si divulgarea fara temei legal a informatiilor despre viata privata, familiala, intima, despre starea sanatatii si alte aspecte ale vietii partculare a omului.

Tema : secretul comericial.

Se presupune ca secretul comercial odata dezvaluit este pierdut pentru totdeauna, o companie care nu poate asigura protectia secretelor comerciale nu este apta de asi dezvolta o afacere din aceasta cauza comunitatea internationala impune o implimentare uniforma si efectiva a drepturilor legate de protectia secretelor comerciale. In general la nivel international accentul se pune pe adoptarea de catre state a masurilor ce ar asigura implimentarea unor mecanisme ce ar permite agentilor economici sasi protejeze informatiile confidentiale ce prezinta valoare comerciala, sa prezinte garantii de acces la informatiile de interes public aflate in posesia agentilor economici si sa garanteze confidentialitatea informatiilor ce constituie secret comercial si care au fost puse la dospozitia unei autoritati publice, cu toate ca gaseste originea in considerente economice apararea secretului comercial se realizeaza in special prin mijloace juridice. Legea RM cu privire la secretul comercial nr.171/XIII din 06.07.1994 defineste categoria de secret comercial ca informatii ce nu constituie secret de stat dar care tin de procesul de productie, tehnologie, administrare de activitatea funciara si alta activitate a agentului economic a caror divulgare transmitere, scurgere poate sa aduca atingere intereselor acesteia. Secretul comercial are in continutul sau 2 categorii de informatii, informatia care reprezinta valoare comerciala si informatia care poate periclita a agentului economic, tine de obligatia agentului econimic ca in virtutea legii nominalizate o anumita categorie de informatie pe care acesta o detine sau o proceseaza urmeaza a fi plasata sub regimul juridic de secret comercial. Informatiile care desi reprezinta o valoare comercila pentru agentul economic insa care pot aduce atingere ordinii publice, securitatii nationale, drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane nu pot fi retinute de catre agentul economic.

Tema: reglementarea normativ-juridica a circuitului electronic de documente.

1) Notiunea si conceptul circuitului electronic de documente

2) Clasificarea documentelor, formele si tipurile istorice de documente.

3) Semnatura electrinica ca forma de asigurare a autenticitatii si conferirii fortei juridice documentului electronic.

1.La baza oricarii activitati desfasurate de catre o intreprindire, institutie sau organizatie se afla procesul schimbului de documente, de eficacitatea caruia este interesat orice administrator. Organizarea lucrului cu documentele presupune un proces de sistematizare a circulatiei documentelor, pastrare si utilizarea lor in activitatea curenta a unei persoane juridice. Circulatia electronica a documentelor reprezinta totalitatea proceselor de creare, prelucrare, expediere, transmitere, pastrare, modificare si sau nimicire a documentelor electronice cu utilizarea tehnologiilor informationale si de telecomunicatii. Circulatia documentelor presupune calea pe care o parcurge documentul de la autorul documentului pina la utilizatorul final, prin circulatie electronica se urmareste informarea operativa si eficienta a tuturor persoanelor implicate in procesul decizional in vederea identificarii celei mai optime solutii, efectuarea inregistrarii si a controlului asupra activitatii structurilor din subordine. Circulatia electronica a documentelor asigura : inregistrarea, evidenta si pastrarea eficienta a documentelor, prezentarea informatiei de referinta, administrarea eficienta a proceselor de schimb si prelucrare a resurselor informationale, reducerea timpului necesar pentru coordonarea documentelor si luarea deciziilor, sporirea disciplinei de productie, oportunitatea de a include in document nu numai informatie textuala dar si alt gen de informatie. O viteza sporita de transmitere a informatiei de referinta, circulatia electronica a documentelor poate fi organizata atit la nivel intern intre subdiviziunile structurale ale aceleiasi intreprinderi, institutii cit si la nivel extern cuprinzind un numar de doua sau trei intreprinderi sau institutii, deasemenea o forma aparte o reprezinta circuitul operational care acopera relatia dintre o intreprindere si clientii acesteia. Circuitul electornic de documente este aplicabil si in sectorul public asigurind conexiunea si schimbul de documente dintre ministere si institutiile subordonate acestuia, precum si intre autoritatea publica centrala cu autoritatile publice locale.

2.Orice document poate fi privit din mai multe puncte de vedere. In calitate de obiect al circuitului civil, in calitate de obiect al unui raport juridic, in calitate de obiect al realitatii sociale si in calitate de proba ce dovedeste existenta sau inexistenta unui anumit fapt, docmentul electronic reprezinta o informatie in forma electronica creata, structurata, prelucrata, pastrata si transmisa cu ajutorul tehnicii de calcul sau altor dispozitive electronice, mijloace tehnice si de program si semnat prin semnatura electronica. Documentul traditional reprezinta o informatie sub forma de text si semnata cu semnatura olografa. Functiile documentelor : documentul are urmatoarele functii: functia de informare, organizare si functia de instruire. Documentul electronic leaga subiectii raporturilor juridice informationale in regim interactiv precum si asigura conexiunea dintre acestea si persoanele terte. Documentul electronic poate exista atit in forma pasiva cit si in forma activa. Forma pasiva a documentului electronic este starea informationala in procesul de stocare a documentului, forma activa a documentului electronic este starea informationala in procesul schimbului informational. Documentele pot fi clasificate potrivit urmatoarelor criterii: dupa domeniul utilizarii lor: documente bancare, diplomatice, tehnice, financiare, procesuale. Din punct de vedere a efectelor pe care le produc: juridice si nonjuridice. Dupa forma de fixare si reprezentare a informatiei: tiparite, olografe, electronice. Documentele electronice in calitate de obiect al circuitului civil sunt reprezentate prin urmatoarele forme: fisiere sau inscrierile indexate continute de fisiere in calitate de suport material pe care este amplasata informatia, in calitate de echipament tehnologic pe care este amplasata informatia in calitate de document textual.

3.Semnatura electronica reprezinta date in forma electronica care sunt atasate la sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care sunt utilizate ca metoda de autentificare. Tipurile semnaturii elctronice: simpla, avansata necalificata, avansata calificata. Semnatura electronica simpla este semnatura care este utilizata ca metoda de autentificare fara a face trimitere exclusiv la semnatar. Semnatura electronica avansata necalificata: este semnatura ce indeplineste urmatoarele cerinte legale, face trimitere in mod exclusiv la semnatar, permite identificarea semnatarului, este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar, este legata de datele la care se raporteaza astfel incit orice modificare ulterioara a acestor date poate fi detectata. Semnatura electronica avansata calificata: este semnatura care indeplineste toate cerintele semnaturii electronice avansate necalificate si suplimentar se bazeaza pe un certificat calificat al cheiei publice emise de un prestator de servicii de certificare acreditat in domeniul aplicarii semnaturii electronice avansate calificate. Este creata prin intermediul dispozitivului securizat de creare a semnaturii electronice si este verificata de un dispoazitiv special in corespundere cu cerintele tehnice si normative. Semnatura electronica indiferent de gradul de protectie de care dispune produce efecte juridice si este acceptata in calitate de proba inclusiv in cadrul procedurelor judiciare, semnatura electronica si documentul electronic pot fi considerate ca fiind lipsite de forta juridica doar in baza faptului ca certificatul cheii publice nu corespunde cerintelor legale. Cheia privata sau cheia publica utilizata la crearea semnaturii electronice avansate necalificate pot fi create si de catre persoanele fizice si juridice. Cheia privata si cheia publica utilizata la crearea semnaturii electronice avansate calificate pot fi create doar de catre un organ, institutie special abilitate in acest sens. Documentul electronic se considera semnat cu semnatura electronica simpla daca este intrunita una din urmatoarele conditii: semnatura electronica simpla se contine direct in document sau este logic asociata cu documentul, datele de creare a semnaturii electronice se aplica in corespundere cu regulile stabilite de catre operatorul sistemului informatic prin itermediul caruia este efectuata crearea si expedierea documentului electronic iar in documentul electronic se contine informatia care identifica persoana in numele careea a fost creat si expediat documentul. Pentru a asimila documentul electronic semnat cu semnatura electronica simpla cu cel pe suport material sau de hirtie semnat cu semnatura olografa este necesar sa fie stabilita modalitatea de identificare a persoanei in numele careea este semnat documentul si sa fie asigurata confindentialitatea datelor de catre persoana care utilizeaza aceste date in vederea crearii unii semnaturi electronice. Documentul electronic semnat cu semnatura electronica avansata calificata este asimilat dupa efectele sale cu documentul analog pe suport de hirtie semnat cu semnatura olografa. In cazul in care conform legii se cere ca documentul sa fie perfectat sau prezentat pe suport de hirtie si semnat cu semnatura olografa documentul electronic este considerat ca corespunzind acestei cerinte. Documentul electronic este echivalent dupa valoarea sa probata cu probele scrise sau mijloacele materiale de proba utilizate in procedurile judiciare. Documentul electronic nu poate fi respins pe motivul ca are forma electronica. In cazul in care legea stabileste cerinta prin care obliga titularul actului juridic electronic de a inregistra documentul, aceasta cerinta de forma este valabila si pentru documentele electronice. Documentul electronic este considerat autentic daca intruneste cumulativ urmatoarele conditii: este semnat de o persoana abilitata si este semnat cu semnatura electronica autentificata care permite identificarea semnatarului.

4.Avantajul de baza a comertului electronic consta in faptul ca acesta este realizat in temeiul unui sistem de localizare a actelor denumit circuitul electronic al documentelor si este insotit de echipament tenologic insa care nu presupune perfectarea de durata a documentelor pe suport de hirtie. Astfel intregul ciclu comercial sau anumite etape ale acestuia se desfasoara in regim interactiv cu utilizarea mijloacelor electronico-digitale si retelelor de telecomunicatii, toate acestea contribuie la redecerea cheltuielilor in activitatea antreprenoriala si esential influenteaza asupra formarii preturilor la marfuri si servicii deoarece reduc timpul intre diferite etape ale procesului de producere si instrainare a marfii, garanteaza o economie esentiala a timpului in vederea obtinerii unei informatii ample si veridice cu privire la serviciile si marfurile disponibile, inlatura veriga intermedierii si minimizeaza o serie de riscuri. Aceasta noua forma de comert isi gaseste aplicabilitate cu prevedere in tranzactiile dintre agentii economici rezidenti ai diferitor state. Comertul electronic trebuie sa contribuie in primul rind la dezvoltarea antreprenoriatului mic si mijlociu datorita posibilitatii de realizare directa a marfurilor, reducerii cheltuielilor la produsele energetice si logistica. Pentru dezvoltarea segmentului comertului electronic este necesara asigurarea unor garantii protective atit cu caracter juridic cit si cu caracter tehnic astfel incit beneficiarul final sai fie oferite servicii si marfuri de calitate iar in caz contrar acesta sa aiba oportunitatea de abenificia de aceiasi protectie juridica ca si in cazul contractarii unui anumit serviciu sau bun in mod direct. In scopul evolutiei domeniului comertului electronic in literatura juridica de specialitate sau conturat o serie de recomandari si anume elaborarea si adoptarea unui cod de etici profisionale, act care este utilizat de ceva timp utilizata in reteaua globala internet. Elaborarea contractelor tip de comert electronic, unifirmizarea practicii judiciare menite sa solutioneze litigiile aparute in raporturile juridice de comert electronic. Atribuirea dupa competenta a acestor litigii arbitrara, elaborarea legilor de protectie a consumatorilor care contracteaza cu produse si servicii prin intermediul sistemelor si tehnologiilor informatiei.

Tema: Reglementarea normativ-juridica a contractelor electronice.

1) Notiunea, caracteristica si categoriile contractelor electronice.

2) Conditiile de valabilitate ale contractelor electronice.

3) Ordinea incheierii contractelor in forma electronica

4) Contractul de vinzare cumparare la distanta

1.Contractul in forma electronica este incheiat in procesul schimbului de documente electronice ce permite cu certitudine de a stabili ca documentul parvine de la o parte contractanta. In corespundere cu legislatia in vigoare orice tranzactie in forma electronica nu poate fi declarata ca fiind nula sau neincheiata pe motiv ca aceasta a fost contractata in temeiul schimbului de documente electronice. Orice contract pe suport de hirtie poate fi inclusa clauza conform careea unele conditii particulare sau specifice constituie parte componenta a acestui contract efectuinduse o trimitere la un document in format electronic. Prevederile contractuale ce se contin in documentul electronic nu pot fi declarate nule deoarece nu sunt perfectate pe suport de hirtie. Contractul electronic urmeaza sa contina urmatoarele elemente de baza:

1) Procedura incheierii contractului electronic

2) Tehnologia utilizarii analoagelor semnaturii olografe

3) Ordinea operarii modificarilor

4) Modalitatea si ordinea acceptarii ofertei

5) Modalitatea si ordinea revocarii

6) Prevederi referitoare la conditiile tehnice de asigurare a etapelor de incheiere a contractelor considerate parte integranta a unui contract electronic.

Modalitatea de pastrare si prezentare a documentului electronic precum si cazurile si conditiile in care este necesara prezentarea copiilor pe suport de hirtie.

Conditiile contractului electronic urmeaza a fi formulate clar fara ambiguitati si sa poata fi perceput de persoane ce nu dispun de conditii speciale tehnice precum si sa asigure agentul economic posibilitatea de a pastra si reproduce contractul electronic. Informatia tehnica ce tine de modalitatea de incheiere a contractului in forma electronica trebuie sa fie pusa la dispozitia agentului economic pina la inchierea unui astfel de contract. In literatura de specialitate contractul electronic este definit atit in sens ingust cit si in sens larg. In sens larg contractul electronic reprezinta acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane indreptat spe nasterea, modificarea sau stingerea unor drepturi si obligatii ce rezulta din activitatea agentilor economici in vederea instrainarii marfurilor, prestarii serviciilor executarii lucrarilor prin intermediul sistemelor si retelilor informationale in baza principiilor egalitatii partilor si prioritatii intereselor legale ale consumatorului de informatii. In sens ingust contractul electronic reprezinta o obligatie speciala ce determina drepturile si obligatiile subiective ale partilor contractante in procesul circuitului electronic al documentelor. Contractul electronic dispune de urmatoarele trasaturi caracteristice:

1) Este un acord de vointa cu implicarea a cel putin a doua parti.

2) Contractele electronice sunt incheiate in regim interactiv iar obiect al acesutui contract este informatia reprezentata in formatul electronic.

3) Este un fapt juridic si anume acordul de vointa al partilor este indreptat spre a produce efecte juridice.

4) Contractul electronic este o expresie libera a vointei, nimeni nu poate fi impus sa incheie un asemenea acord contrar propriei vointe sau cu aplicarea violentei, amenintarii sau persecutarii. Libertatea de a contracta presupune libertatea de asi alege contr-agentul si tipul de contract electronic pe care subiectul doreste sa il incheie. Conditiile contractului electronic in raport cu care partile au ajuns la un comun acord poate fi indreptat spre atingerea diferitor efecte juridice si anume: de a transmite dreptul de proprietate de la o persoana la alta de a transmite dreptul de folosinta asupra produsului informational, de a presta un anumit serviciu sau de a transporta anumite valori mobiliare sau imobiliare. Astfel contractul electronic este o categorie a faptelor juridice care exprima acordul de vointa a partilor indreptat spre anumite scopuri ce nu sunt interzise prin lege daca acest acord este incheiat cu implicarea mijloacelor tehnicii de calcul.

2.Conditiile de valabilitate a contractelor electronice pot fi divizate in 2 categorii:

1) conditii generale de valabilitate

2) conditii specifice de valabilitate

La categoriia conditii de valabilitate generale pot fo atribuite acele conditii generale pe care legea le stipuleaza pentru ca orice tranzactie sa fie considerata incheiata, aici vorbim despre calitatea subiectilor sau capacitatea juridica a subiectilor, forma tranzactiei, obictul tranzactiei si cauza.

In cazul in care legea civila prevede ca tranzactia urmeaza a fi incheiata in forma electronica aceasta poate fi perfectata cu ajutorul tehnologiilor informationale si semnata cu semnatura electronica.

Obiectul tranzactiei electronice: ele trebuie sa se afle in circuitul civil, sa fie reale si identificate, cu totate acestea in cazul tranzactiei electronice apare informatia fapt care nu este pe larg reglementat de CC. Insa in cazul tranzactiei electronice informatia apare sub diverse forme, sub forma unui soft informational, sub forma unui serviciu informational. Ceea ce tine de cauza ca si in cadrul tranzactiilor obisnuite incheierea unei tranzactii electronice trebuie sa urmareasca un scop licit, tranzactiile fictive sunt lovite de nulitate. O alta conditie de valabilitate generala este consemntamintul partilor liber exprimat, lucru valabil si pentru tranzactiile obisnuite.

Ceea ce tine de conditiile de valabilitate specifice vorbim de conditiile de incheiere, modificare, reziliere sau rezolutiune a contractelor. Conditii care urmeaza a fi stabilite printr-un act juridic precontractual iar actul juridic principal va face trimiteri la asemenea conditii in caz de litigiu ultimile vor fi considerate ca fiind parte integranta a contractului electronic ceea ce tine de particularitatile subiectilor in cadrul tranzactiilor electronice este important de mentionat ca partile urmeaza sa stabileasca acele mecanisme tehnice care vor contribui la identificarea fiecarui subiect in parte.

3.Modalitatile de incheiere a tranzactiilor electronice.

In practica sunt cunoscute 3 modalitati de incheiere a contractilor electronice:

1) Incheierea contractului prin intermediul postei electonice care reprezinta cea mai simpla metoda de incheiere, in literatura de specialitate posta electronica este tratata in calitate de analog de posta obisnuita. Pot fi evidentiate urmatoarele trasaturi distincte ale acesteia, este o modalitate sigura de transmitere a unui pachet de date, este o modalitate rapida de schimb informational, modificarea sau falsificarea actelor si notificarilor este mai dificila in raport cu actele pe suport de hirtie. In procesul transmiterii informatia este codificata, ea nu este reprezentata prin cifre si litere dar este transmisa sub forma de pachete de date care ulterior sunt transformate prin decodificare in litere si cifre, in cazul incheierii tranzactiei electronice prin intermediul postei electronice are loc un schimb de scrisori sau notificari intre vinzator si cumparator, schimb care este realizat in trei etape. Prima etapa este etapa precontractuala, a doua etapa este etapa lansarii ofertei si a treia etapa este etapa acceptarii ofertei. In legatura cu acest fapt un aspect de importanta juridica il constituie momentul expedierii si receptionarii modificarii expediate prin intermediul postei electronice, in acest caz daca autorul si adresatul notificarii nu au convenit altfel expedierea notificarii se considera efectuata in momentul intrarii scrisorii electronice in sistemul informational care se afla in afara controlului autorului notificarii sau a persoanei care a expediat scrisoarea din numele autorului. Aceasta regula este prevazuta in punctul unu al art.15 din legea TIC cu privire la comertul electronic din 1996, in calitate de sistem informational care nu se afla sub controlul autorului se subinteleg sauiturile internet-magazinelor care primesc aceste notificari de la serverul care mentine casuta postala a autorului notificarii electronice. Astfel timpul expedierii comunicarii electronice, expedierii notificarii este considerat momentul cind aceasta paraseste sistemul informational ce se afla sub controlul autorului. Daca notificarea electronica nu a parasit sistemul informational a autorului timpul expedierii notificarii electronice este considerat momentul receptionarii acesteia de catre adresat, iar momentul receptionarii este considerat momentul crearii posibilitatii extragerii acesteia din casuta postala de catre adresat. Din momentul in care programul postal a notificat utilizatorul ca in mapa de iesire nu exista noi scrisori comunicatul se considera expediat. Aceste modalitati sunt prevazute de catre conventia ONU cu privire la utilizarea comunicatelor electronice in contractele internationale.

2) Inceierea contractului electronic prin intermediul paginii web, sau saitului internet-magazinului. Vinzatorul in acest caz este benificiarul unei platforme comerciale sau unui serviciu informational de internet-magazin prin intermediul carora sunt servicii plasind informatii de referinta in forma grafica, textuala, in forma grafica sau sonora pe resursa informationala distribuita. Cumparatorul orice persoana fizica sau juridica acesind platforma comerciala si dorind sa benificieze de propunerea plasata. Dupa completarea documentului electronic, cumparatorul isi exprima cordul cu conditiile tranzactiei si expediaza formularul care contine acordul de a contracta un anumit serviciu sau cumpara un anumit bun. Informatia oferita de catre cumparator este receptionata de catre un intermediar alt subiect al tranzactiei electronice denumit prestator de servicii HOST care prelucreaza informatia din formular. Peste un interval de timp de pe server este expediata confirmarea receptionarii informatiei, in practica momentul primirii acceptului in astfel de situatii are loc pe parcursul a citeva minute sau chiar secunde, dupa receptionarea confirmarii partile demareaza procedura executarii tranzactiei cu alte cuvinte contractul electronic poate fi considerat incheiat din momentul tastarii functiei electronice de acord de a incheia tranzactia. Daca forma electronica cu propunerea de a incheia tranzactia nu contine toate conditiile necesare pentru incheierea unei asemenea tranzactii sau este necesar acordul vinzatorului atunci in astfel de situatii este necesar de a mai incheia un document electronic sau de a stabili cerinte contractuale suplimentare care de regula sunt purtate sau prin intermediul telefonului sau prin schimb de scrisori electronice cu ajutorul postii electronice. Trebuie de mentionat ca primirea unui raspuns expediat la timp insa receptionat cu intirziere din cauza unei defictiuni tehnice sau imposibilitatea accesarii postii electronice nu poate fi invocata de o parte contractanta cu exceptia cind partea neintirziat a comunicat celei lalte parti despre o astfel de defectiune prin mijloace tehnice disponibile sau pe cale obisnuita prevazuta de codul civil. In caz contrar contractul se considera incheiat in termenii indicati in raspuns si comporta obligatii contractuale pentru ambele parti, iar in caz de neexecutare a acestui contract de repararea a eventualelor daune.

3) Achizitionarea de catre persoanele fizice sau juridice a marfurilor in magazinile de comercializare cu amanuntul in baza cataloagelor expediate prin posta electronica sau prin comanda efectuata prin sisteme si retele informationale. In aceasta situatie vorbim despre o tranzactie obisnuita insa cu anumite particularitati, aceste particularitati se refera la faptul obiectului tranzactiei descrierea caruia sau plasarea caruia are loc in sistemele informationale si de retea. Si o adoua modalitate rezida in modalitatea de contractarea care poate fi redactata cu ajutorul tehnologiei informatiei vizualizind obiectul tranzactiei in forma obisnuita a unui magazin a vinzatorului. In primul caz informatia cu privire la obiectul tranzactiei trebuie sa fie conforma cerintilor inaintate o astfel de informatiei ce se refera la descrierea si caracteristicile obiectului unui act juridic precum si conditiilor si exigentilor ce sunt inaintate informatiei cu caracter publicitar in temeiul legii cu privire la publicitate a RM. In cazul receptionarii de catre cumparator a obiectului tranzactiei care nu corespune descrierii in cataloagele electronice, cumparatorul este in drept sa refuze receptionarea bunului, in cadrul unor astfel de tranzactii electronice tranzactia este considerata incheiata in momentul receptionarii bunului si transmiterii platii pentru acesta. Serviciile aditionale legate de livrarea marfii sunt puse in sarcina vinzatorului.