DREPT PENAL-PICCJ-Proba Practica-grila Nr. 3

8/17/2019 DREPT PENAL-PICCJ-Proba Practica-grila Nr. 3

1/9

Concurs de promovare efectivă si pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie

- 03 aprilie 2016 -Grilanr.3

Drept penal - Proba practica - PICCJ Grila nr.3

Drept penal

1 Organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că la data de 15 februarie 2015inculpatul M.M. a sustras dintr-un magazin produse în valoare de 1000 lei. În cursul urmăririi penale inculpatul a solicitat să se dispună renunțarea la urmărire penală având învedere valoarea relativ mică a prejudiciului cauzat. Având în vedere faptul că la data de 1 septembrie

2014 față de inculpatul M.M. se dispusese renunțarea la aplicarea pedepsei într-o altă cauză penală,procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni defurt, prevăzută de art. 228 alin. 1 C.pen.După terminarea cercetării judecătorești, instanța poate dispune:

condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare și amânarea aplicării acesteia;

renunțarea la aplicarea pedepsei;

stabilirea unei pedepse de 6 luni închisoare și amânarea aplicării acesteia.

A.

B.

C.

CRăspuns:

2 Inculpatul M.I. a fost administrator al SC MI-DO SRL. În luna decembrie 2014 acesta i-a adus lacunoştinţa numitului D.O. (coasociat) faptul că societatea are probleme financiare grave; în urmadiscuţiilor purtate între cei doi, inculpatul a cumpărat părţile sociale deţinute de numitul D.O.,

devenind astfel asociat unic al SC MI-DO SRL. Ulterior, începând cu luna februarie 2015 societateanu și-a mai onorat datoriile financiare față de creditori, întrucât nu a mai avut mijloace bănești,inculpatul ascunzând faţă de aceştia situaţia reală a societăţii. Fiind presat de creditori, la data de 22decembrie 2015, inculpatul a formulat cerere de declarare a insolvenţei SC MI-DO SRL.Ulterior, pentru a evita executarea silită asupra tuturor bunurilor societăţii, la data de 20 ianuarie2016 inculpatul M.I. a vândut, la un preț inferior valorii reale, mai multe bunuri imobile proprietateaSC MI-DO SRL către numitul D.O., cu care păstrase o strânsă relaţie de prietenie.Raportat la situaţia expusă, faptele săvârşite de inculpatul M.I. constituie:

infracţ iunea de bancrută simplă, prev. de art. 240 C.pen. în concurs cu infracţ iunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 241 alin. 1 lit. c C.pen.;

infracţ iunea de bancrută simplă prevăzută de art. 240 C.pen. în concurs cu infracţ iunea de abuz de încredere în dauna creditorilor, prev. de art. 239 alin. 1 C.pen.;

infracţ iunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 241 alin. 1 lit. c C.pen. care absoarbe infracţ iunea debancrută simplă, prev. de art. 240 C.pen.

A.

B.

C.

ARăspuns:

3 La data de 1 ianuarie 2013, inculpatul T.E. a devenit administrator al SC FRE SRL care avea ca obiectde activitatea vânzarea cu amănuntul a produselor alimentare. În perioada 1 ianuarie – 31 decembrie2013, SC FRE SRL și-a desfășurat activitatea în condiții normale, inculpatul întocmindși depunând latermen toate evidențele contabile la organele fiscale. În urma unui control efectuat de organelefiscale au fost analizate evidențele contabile ale SC FRE SRL și s-a constatat că inculpatul, deși aevidențiat toate operațiunile de vânzare efectuate, precumși veniturile realizate, a procedat lacalcularea cotei de TVA asupra marjei de profit, iar nu asupra preţului de vânzare al bunurilorcomercializate. Inculpatul T.E. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.Raportat la situația de fapt, instanța va dispune:

condamnarea inculpatului T.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005;

condamnarea, prin schimbarea încadrării juridice, a inculpatului T.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005;

achitarea inculpatului T.E.

A.

B.

C.

CRăspuns:

Pagina 1 of 9Timp de lucru: 3 ore


2/9


Drept penal

4 În anul 2010 inculpatul D.F. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2C.pen. din 1968, fiind trimis în judecată la data de 10 septembrie 2012. În cauză au existat mai multetermene de judecată, la care au fost administrate mai multe mijloace de probă, ultimii martori fiindaudiați la termenul din data de 5 ianuarie 2015, în prezența inculpatului, a părții civile și a avocațiloracestora. Inculpatul a solicitat un nou termen de judecată pentru depunerea unor înscrisuri, instanțadispunând amânarea cauzei pentru data de 3 februarie 2015.La acest termen inculpatul și partea civilă, invocând jurisprudența Curții Constituționale, au declarat, în fața instanței de judecată că s-au împăcat. Față de această situație:

instanța ia act de împăcarea părților, dispunând în consecință;

instanța nu ia act de împăcarea părților;

instanța poate lua act de împăcarea părților.

A.

B.

C.

BRăspuns:

5 În luna martie 2014 Colegiul Național G.M., prin inculpatul C.D., în calitate de director, a formulat ocerere Agenției de Dezvoltare Regională T. prin care a solicitat acordarea unei finanțărinerambursabile din fonduri europeneși de la bugetul de stat, în sumă de 30000 de euro, necesară reabilitării corpului C al instituției de învățământ. La cerere au fost atașate documente falsificate desecretarul școlii, prin care se atesta în mod nereal că respectivul imobil suferise avarii importante laacoperiș, din cauza ninsorilor abundente din iarna precedentă. Cererea de acordare a finanțării a fost

aprobată, instituția de învățământ primind suma de 26000 de euro din fonduri europeneși suma de4000 de euro de la bugetul de stat. În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut faptul că înrealitate corpul C suferise avarii anterior iernii 2013/2014, din cauza lipsei fondurilor necesare întreținerii imobilului de-a lungul timpului. Fapta comisă de inculpatul C.D. constituie:

infracțiunea prevăzută de art. 18 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 306 alin. 1 C.pen.;

infracțiunea prevăzută de art. 18 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în concurs cu infracțiunile prevăzutede art. 306 alin. 1 C.pen. și art. 323 C.pen.;

infracțiunea prevăzută de art. 18 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în concurs cu infracțiunile prevăzutede art. 306 alin. 1 C.pen., art. 323 C.pen. și art. 244 alin. 1 și 2 C.pen.

A.

B.

C.

ARăspuns:

6 La data de 3 iunie 2014 numita O.N. a dat o procură specială concubinului său G.N. prin care îl împuternicea să vândă în condiții avantajoase un imobil. În acest sens, la data de 12 iunie 2014, G.N.s-a prezentat la Biroul Notarului Public C.E. prezentând fotocopii după actele de proprietate aleimobilului lui O.N., precum și procura specială. Notarul public a verificat la Registrul naţional notarialde evidenţă a procurilor şi a revocării acestora, constatând că procura emisă la data de 3 iunie 2014nu era revocată. De asemenea, la data de 13 iunie 2014 notarul public C.E. a emis adresă către Oficiulde Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru emiterea unui extras de carte funciară. În mod automat,sistemul informatic a stabilit ca dată de soluționare a cererii de eliberare a extrasului de cartefunciară ziua 16 iunie 2014, ora 15: 00, notarul programând perfectarea vânzării pentru data de 17iunie 2014. Întrucât G.N. se grăbea, acesta l-a întrebat pe notar dacă nu există vreo modalitate cavânzarea să fie perfectată mai repede, deoarece trebuie să plece din țară și are bilet de avion pentrudata de 16 iunie 2014, ora 23: 00. Notarul i-a spus numitului G.N. că, dacă vrea să rămână pentru elpeste program, în data de 16 iunie 2014, atunci trebuie să-i plătească o excursie în străinătate. G.N. a

fost de acord cu propunerea notarului.Fapta săvârșită de notarul public CE:

constituie infracțiunea de luare de mită;

nu constituie infracțiunea de luare de mită;

constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite.

A.

B.

C.

BRăspuns:



3/9


Drept penal

7 Inculpatul I.S. are calitatea de primar al comunei S. Înședința Consiliului Local al comunei S. dindata de 10 septembrie 2014 s-a hotărât vânzarea prin licitație publică a unui imobil, stabilindu-seprețul minim de 40.000 lei. Inculpatul I.S. a fost numit președinte al Comisiei de organizare a licitației,care a fost stabilită a se desfășura la data de 30 noiembrie 2014. În cursul lunii noiembrie 2014,inculpatul I.S. a luat legătura cu coinculpatul R.E. cu care era rudă de gradul III, stabilind cu acestasă participe la licitație și să achiziționeze bunul, urmând ca ulterior să-i transmită proprietateabunului lui I.S.La licitația din data de 30 noiembrie 2014 a participat doar coinculpatul R.E. care a fost desemnatcâștigător, oferind prețul minim de 40.000 lei.Ulterior, la data de 15 decembrie 2014 inculpatul I.S. s-a deplasat la un notar public unde a semnat încalitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale contractul de vânzare – cumpărare careavea ca obiect imobilul adjudecat de coinculpatul R.E.La data de 10 februarie 2015 între cei doi inculpați s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare,conform înțelegerii inițiale. În cursul urmăririi penale coinculpatul R.E. a recunoscut fapta comisă.Fapta comisă de inculpatul I.S.:

nu constituie infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 301 C.pen., întrucât coinculpatul R.E.este rudă de gradul III cu coinculpatul I.S.;

nu constituie infracțiunea de conflict de interese prevăzută de art. 301 alin. 1 C.pen., întrucât achiziționareaimobilului nu s-a făcut în mod direct de către coinculpatul I.S.;

constituie infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 301 C.pen.

A.

B.

C.

CRăspuns:

8 Inculpatele S.V. și S.M. au fost condamnate pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredereprevăzută în art. 238 C. pen. S-a reţinut că după data de 9 noiembrie 2014 a fost pusă în executare ohotărâre judecătorească prin care inculpatelor le-a revenit un imobil în urma partajului succesoral cufratele lor, S.I. Ulterior, inculpatele au refuzat să dea curs cererii lui S.I. de a-i restitui unele bunurimobile personale, rămase în locuinţă. De asemenea, inculpatele, pentru a nu preda bunurilerespective, le-au ascuns în podul casei. În apelul declarat, inculpatele susțin că fapta lor de a refuzasă restituie proprietarului bunurile mobile nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii deabuz de încredere.Față de apelul declarat, instanța de apel:

va constata că acesta este fondat, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuzde încredere;

va constata că acesta este nefondat, deoarece inculpatele au acceptat detenția bunurilor și au refuzatrestituirea lor către proprietar;

va admite apelul inculpatelor și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de abuz de încredere în dauna creditorilor.

A.

B.

C.

ARăspuns:

9 În noaptea de 16/17 martie 2014 inculpatul G.E. a mers la un club din localitatea M. În jurul orei 23: 30 între inculpat și victima N.M. s-a iscat un conflict, desfășurat timp de aproximativ 15 minute, înprezența a peste 70 de persoane care se aflau în respectivul club.Pe parcursul conflictului, inculpatul G.E. a lovit victima cu pumniiși picioarele; în timp ce victima era

căzută, inculpatul a luat o masă din apropiere și i-a aplicat două lovituri în zona capului. Imediatvictima a prezentat o hemoragie, decedând la scurt timp. Încadrarea juridică corectă este:

infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 C.pen., în concurs cu infracțiunea de ultraj contra bunelormoravuri, prevăzută de art. 375 C.pen.;

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 C.pen.;

infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 C.pen., în concurs cu infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștiipublice prevăzută de art. 371 C.pen.

A.

B.

C.

CRăspuns:



4/9


Drept penal

10 Prin sentinţa penală din data de 30 iunie 2015, definitivă prin neapelare la 25 iulie 2015, s-a dispusamânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furtcalificat, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b C.pen., faptă comisă la 2 februarie 2015.Ulterior rămânerii definitive a acestei sentințe penale, s-a constatat că la data de 15 ianuarie 2015inculpatul fusese condamnat definitiv la pedeapsa de 1 anşi 6 luni închisoare pentru infracțiunea deucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 C.pen., pedeapsă de la executarea căreia s-a sustras.Fiind sesizată cu o cerere de anulare a amânării aplicării pedepsei, instanța urmează a se dispune:

anularea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea dispoziţ iilor referitoare la pluralitatea intermediară, conformdispozițiilor art. 44 C. pen.;

anularea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea dispoziţ iilor referitoare la concursul de infracțiuni, conformdispozițiilor art. 39 C. pen.;

anularea amânării aplicării pedepsei şi aplicarea dispoziţ iilor referitoare la recidivă, conform dispozițiilor art.43 C. pen.

A.

B.

C.

ARăspuns:



5/9

Drept procesual penal - Proba practica - PICCJ Grila nr.3

Drept penal

11 La data de 07 octombrie 2015, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, Curtea de Apel B a fostsesizată cu privire la cererea de extrădare formulată de autorităţile competente din Statele Unite aleAmericii (SUA), prin care se solicită extrădarea lui P în vederea judecății, acesta fiind inculpat şitrimis în judecată într-un dosar înregistrat la Tribunalul din Chicago. P are 24 de ani, este cetățeanfrancez și american, nu locuieşte în România şi nu este exceptat de la extrădare în condițiile art. 19din Legea nr. 302/2004.Persoana extrădabilă P a fost trimisă în judecată pentru infracţiuni săvârşite în Italia şi în SUA, înperioada decembrie 2011 – februarie 2014, împreună cu alte persoane, infracţiuni prevăzute de Codulpenal SUA şi pedepsite cu o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare, care au corespondent înlegea română în infracţiunile prevăzute de art. 367, art. 360 alin. 1, 2 și 3 şi art. 365 alin. 1 din Codulpenal. Toate infracţiunile reţinute în SUA sunt infracţiuni de drept comun.Organele de urmărire penală române au comunicat că nu există o anchetă în curs și că infracţiunilesăvârşite de P nu vor face obiectul unei anchete în România.Autorităţile judiciare din Italia au comunicat că, pe teritoriul Italiei, P a fost condamnat la 23 februarie2014 pentru două infracţiuni, iar pedeapsa de 6 luni a fost deja executată. De asemenea, autorităţilejudiciare italiene au comunicat că nu vor cere extrădarea lui P pentru infracţiunile care constituieobiectul dosarului aflat pe rolul instanţei în SUA şi că infracţiunile pentru care P a fost condamnat înItalia sunt altele decât cele reţinute în SUA.P a formulat opoziţie la extrădare în care a arătat că solicită respingerea cererii de extrădare pentrucă aceasta nu îndeplineşte condiţiile cerute de legea română, respectiv art. 21 alin. 1 lit.a şi b din

Legea nr. 302/2004, întrucât, prin încălcarea normelor de competență și prin traducerea defectuoasă a actelor, în SUA i se încalcă dreptul la un proces echitabil. În acest sens, P a contestat competenta autorităţilor judiciare a SUA de urmărire şi de judecată a sași a susținut că ar fi comis faptele penale pe teritoriul Italiei, unde a fost condamnat deja, iar în SUA,unde nu a locuit din anul 2011, nu a fost audiat niciodată cu privire la infracţiunile pentru care s-adispus trimiterea în judecată.P a solicitat respingerea cererii având în vedere și motivele opţionale de refuz a extrădării prevăzutede art. 22 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004. P nu a depus vreo probă din care să rezulteproblemele sale de sănătate ori că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii pemotive discriminatorii, iar din dosar nu rezultă niciun indiciu cu privire la existenţa acestor motive.Cu respectarea dispozițiilor legale, P a fost arestat provizoriu în vederea extrădării în cursulprocedurii desfășurate la Curtea de Apel B, iar durata arestării provizorii este de 93 de zile în ziuapronunțării hotărârii de către Curtea de Apel B, după ce măsura preventivă a fost menţinută succesiv, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.De asemenea P a solicitat ca instanța să constate de îndată că arestarea provizorie în vedereaextrădării a încetat de drept la împlinirea termenului legal de 90 de zile.Faţă de cele de mai sus, ținând seama numai de dispozițiile Legii nr. 302/2004, după examinareacererii de extrădare și a probelor, instanța:

va constata că nu sunt întrunite condițiile extrădării şi va respinge cererea de extrădare întrucât nu este îndeplinită condiţ ia prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 302/2004;

va constata că sunt întrunite condițiile extrădării, va admite cererea de extrădare și va dispune menținereaarestării preventive în vederea extrădării până la predarea persoanei extrădate;

va constata că nu sunt întrunite condițiile extrădării și va constata încetată de drept arestarea provizorie învederea extrădării, întrucât în cauză nu este îndeplinită condiţ ia prevăzută de art. 29 teza a II-a din Legea

nr. 302/2004.

A.

B.

C.

BRăspuns:



6/9


Drept penal

12 În cursul urmăririi penale, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria A a sesizat judecătorulde drepturi și libertăți de la Judecătoria A cu propunerea motivată de valorificare a unui autoturismsechestrat în urmă cu doi ani, deoarece fusese folosit la sustragerea de combustibil, fiind adaptatpentru transportul unei însemnate cantități de benzină, prin vânzarea către o societate comercială specializată în dezmembrări auto.Autoturismul fusese abandonat la locul faptei de persoane rămase neidentificate și, față de lipsaplăcuțelor de înmatriculare și distrugerea totală a inscripționărilor privind seria șasiului, nu s-a pututstabili identitatea proprietarului.Judecătorul de drepturi și libertăți a respins cererea cu motivarea că, pentru a solicita valorificareaunui autoturism anterior pronunțării unei hotărâri definitive în cauză, procurorul trebuia să procedeze la identificarea proprietarului bunuluiși să obțină acordul acestuia.Soluția judecătorului de drepturi şi libertăţi este:

legală;

nelegală, deoarece de în cauză nu era necasar acordul proprietarului;

nelegală, deoarece competența revenea judecătorului de camera preliminară.

A.

B.

C.

BRăspuns:

13 La data de 1 octombrie 2015, persoana vătămată X a sesizat Parchetul de pe lângă JudecătoriaPloiești, în raza căreia domiciliază, despre faptul că, la 29 septembrie 2015, persoane necunoscute i-

au sustras mai multe unelte agricole din curtea casei al cărui proprietar este, situată în municipiulBraşov. În cauză s-au efectuat cercetări, au fost identificați autorii și a fost sesizată prin rechizitoriuJudecătoria Ploiești. La primul termen în procedura camerei preliminare, inculpatul a invocatexcepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, arătând că procurorul trebuia să sesizezeinstanța de la locul comiterii faptei, şi anume Judecătoria Braşov.Judecătorul de camera preliminară:

va admite excepția și va dispune declinarea competenței;

va respinge excepția, procurorul fiind obligat să sesizeze instanța pe lângă care funcționează parchetul dincare face parte;

va admite excepția, va constata că urmărirea penală este nulă pentru că a fost efectuată de un parchetnecompetent și va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov pentru refacereaurmăririi penale.

A.

B.

C.

ARăspuns:14 Prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria A s-a admis plângerea

împotriva soluției formulată de petentul BC, s-a dispus infirmarea ordonanței de clasare adoptate deprocuror și redeschiderea urmăririi penale față de suspect. La data de 17.02.2016, dosarul a fosttrimis judecătorului de cameră preliminară în vederea confirmării redeschiderii urmăririi penale. Prinsentința penală nr. 91/24.02.2016, judecătorul de cameră preliminară a confirmat redeschidereaurmăririi penale.Soluția este:

nelegală, deoarece trebuia pronunțată o încheiere motivată;

supusă căii de atac a contestației, în 3 zile de la pronunțare;

nelegală, deoarece redeschiderea urmăririi penale dispusă ca urmare a admiterii plângerii împotriva soluției

nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.

A.

B.

C.

ARăspuns:

15 În cursul judecății inculpatul a invocat excepția nulității declarațiilor sale din cursul urmăririi penale,deoarece, deși aflat în stare de arest preventiv în altă cauză, nu a fost asistat de un apărător.Procedând la verificarea dosarului, instanța a constatat că aspectele invocate de inculpat sunt reale. În această situație, instanța:

va admite excepția, în cauză fiind vorba de nulitatea absolută;

va respinge excepția, deoarece aceasta putea să fie formulată până la încheierea procedurii în camerapreliminară;

va respinge excepția, fiind vorba despre o cauză de nulitate relativă.

A.

B.

C.

BRăspuns:



7/9


Drept penal

16 La data de 04.01.2016 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului AB pentru o perioadă de 30 dezile, de la 04.01.2016 la 02.02.2016. La data de 25.01.2016 procurorul a formulat propunere deprelungire a arestării preventive motivat de faptul că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.Prin încheierea din data de 28.01.2016, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis propunerea şi adispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru 30 de zile de la 03.02.2016 la 03.03.2016. Împotriva încheierii a formulat contestaţie inculpatul AB. Termenul pentru judecarea contestaţiei afost fixat la 04.02.2016 când avocatul inculpatului a solicitat să se constate încetarea de drept amăsurii arestării preventive.Judecătorul de drepturi şi libertăţi învestit cu soluţionarea contestaţiei:

va constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, întrucât contestaţ ia este suspensivă deexecutare;

va constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive, întrucât termenul pentru judecarea contestaţ ieia fost fixat după expirarea măsurii;

va respinge cererea de constatare a încetării drept a măsurii arestării preventive.

A.

B.

C.

CRăspuns:

17 La data de 04.01.2016 ZY, cetăţean nigerian, a fost audiat în calitate de martor de către procuror, iardin declaraţiile date a rezultat că a fost de faţă în momentul în care inculpatul CD i-a suprimat viaţavictimei cu mai multe lovituri de topor, iar la săvârşirea faptei nu a mai asistat nicio altă perosană.La data de 25.01.2016, martorul ZY s-a prezentat la parchetşi a comunicat procurorului că, la data de29.02.2016, contractul său de muncă în România va expira, astfel că, la începutul lunii martie 2016, seva întoarce în Nigeria, iar, din cauza distanţei şi costurilor ridicate ale călătoriei, nu poate să revină înRomânia pentru a lua parte la judecată.La data de 26.01.2016, procurorul a formulat cerere de audiere anticipată adresată judecătorului dedrepturi şi libertăţi. În cazul în care apreciază cererea ca întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi:

dispune citarea martorului şi procedează la audierea acestuia de îndată, în prezenţ a procurorului;

dispune citarea martorului şi procedează la audierea acestuia, în camera de consiliu, participareaprocurorului nefiind obligatorie;

fixează data şi locul audierii dispunând citarea părţ ilor şi a subiecţ ilor procesuali principali.

A.

B.

C.

CRăspuns:18 Inculpatul, arestat preventiv în cauză, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 din Codul penal raportat la art. 211 alin. (1)şi alin. (2) înreferire la art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul deprocedură penală, pentru care minimul special este de 3 ani și 4 luni închisoare. Hotărârea a rămasdefinitivă prin neapelare.Recursul în casație declarat de procuror:

va fi admis pentru că pedeapsa stabilită este nelegală, fiind mai mică decât minimul special;

va fi respins;

va fi admis chiar dacă hotărârea a fost pronunțată ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii.

A.

B.

C.

BRăspuns:



8/9

Jurisp CEDO-aspecte penale - Proba practica - CA+PCA+Tr+PTr+PICCJ Grila nr.3

Drept penal

19 X a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri subsemnătură privată și uz de fals. Cauza a fost restituită la parchet, fiind reaudiați mai mulți martori șidispunându-se efectuarea unei expertize. Urmărirea penală s-a finalizat după 5 ani cu emiterea unuinou rechizitoriu, prin care X a fost retrimis în judecată pentru aceleași fapte.Dosarul s-a aflat timp de 1 an pe rolul instanței de fond, care a pronunțat o hotărâre de achitare, cumotivarea că faptele nu au fost săvârșite de X. În calea de atac formulată de parchet nu au fost administrate probe. În considerentele deciziei s-areținut că, din probele administrate de instanța de fond, rezultă că X a săvârșit infracțiunile pentrucare a fost trimis în judecată, dar că, între timp, a intervenit prescripția răspunderii penale. Pe cale deconsecință, instanța de control a desființat sentința, a dispus încetarea procesului penal ca urmare aintervenirii prescripției - împrejurare care nu fusese pusă în discuția părților - și a lăsat nesoluționată latura civilă. Procedura în fața instanței de control a durat 6 luni.

Cu respectarea condițiilor de admisibilitate, X s-a plâns la CEDO invocând încălcarea art. 6 dinConvenție. CEDO va constata că:

dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil nu a fost încălcat, deoarece judecata s-a desfășurat cuceleritate, iar durata urmăririi penale nu intră în calcul la stabilirea perioadei relevante, în sensul jurisprudenței sale;

prezumția de nevinovăție nu a fost încălcată întrucât remarca referitoare la săvârșirea infracțiunilor de cătrereclamant se regăsește în considerente, iar nu în dispozitiv, lipsind o constatare formală a vinovăției;

art. 6 paragraf 2 din Convenție a fost încălcat întrucât vinovăția reclamantului a fost constatată pentru primadată în calea de atac, fără ca instanța de control să-l audieze și fără să administreze probe.

A.

B.

C.

CRăspuns:



9/9

Jurisp CJUE-aspecte penale - Proba practica - CA+PCA+Tr+PTr+PICCJ Grila nr.3

Drept penal

20 Inculpatul AB, cetățean cipriot, a fost condamnat de o instanță română la pedeapsa închisorii pentrusăvârșirea mai multor infracțiuni, dispunându-se expulzarea acestuia.Inculpatul a formulat apel cu privire la expulzare, prevalându-se de dispozițiile Directivei 2004/38/CEși susținând că a avut reședința în România în cei 10 ani anteriori hotărârii de expulzare, chiar dacă în fiecare an petrecea aproximativ 6 luni în Cipru.Pentru a se pronunța asupra apelului inculpatului, instanța:

nu va ține seama de durata fiecăreia dintre absențele din România ale inculpatului și de durata cumulată și

frecvența acestor absențe;va ține seama, printre altele, de durata fiecăreia dintre absențele din România ale inculpatului și de duratacumulată și frecvența acestor absențe;

nu va ține seama de durata absențelor, întrucât expulzarea nu se încadrează în dispozițiile art. 82 alin. (2)litera (a) TFUE.

A.

B.

C.

BRăspuns:


Documents

DREPT PENAL-PICCJ-Proba Practica-grila Nr. 3