Dreptatea nu este doar o parte a virtutii, ci reprezinta virtutea n ntregime, dupa cum nici contrariul ei, nedreptatea, nu este doar o parte a viciului, ci viciul n ntregime ( ) Actiunea dreapta reprezinta pozitia intermediara ntre a comite nedreptatea si a o suporta, una constnd n a avea mai mult, alta n a avea mai putin dect trebuie. Dre ptatea este un fel de medietate, dar nu n maniera celorlalte virtuti, ci n sensul ca ea detine pozitia intermediara, pe cnd nedreptatea ocupa extremele. n afara de asta, dreptatea este dispozitia morala datorita careia numim drept omul capabil sa nfaptuiasca n mod deliberat ceea ce este drept si sa opereze o justa distribuir e fie ntre el si altcineva, fie ntre alte doua persoane, astfel nct din ceea ce este de dorit sa nu-si atribuie siesi mai mult si altora mai putin (si invers, din c eea ce este daunator), ci sa respecte egalitatea proportionala si sa procedeze l a fel si cnd este vorba de alte doua persoane. Nedreptatea, caracteristica omului nedrept, este contrariul dreptatii. Ea nseamna att exces, ct si insuficienta (exces n raport cu ceea ce este util, insuficienta n raport cu ceea ce este daunator), violnd astfel legile proportiei. Nedreptatea es te si exces, si insuficienta, pentru ca ea genereaza si una si alta: este un exc es n sensul ca cel care comite nedreptatea si atribuie siesi prea mult din ceea ce este util si o insuficienta n sensul ca, din ceea ce este daunator, si atribuie p rea putin; cnd n cauza sunt alte persoane, rezultatul este absolut acelasi, omul n edrept violnd proportia fie n favoarea unei parti, fie n favoarea celeilalte, dupa m prejurari. Prin urmare, n actul de nedreptate insuficienta consta n a suporta nedr eptatea, iar excesul n a o comite. (Aristotel, Etica Nicomahica)