DREPTUL SECURITĂŢII

SOCIALE

specializarea ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

(PARTEA a II-a)

SUPORT DE CURS

Iaşi, 2009

CURSUL Nr. 8(suport)DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE.

RAMURĂ DISTINCTĂ A SISTEMULUI DE DREPT ROMÂN

Secţiunea I-aSecuritatea socială - noţiuni introductive

1. Noţiunea de securitate socialăÎn limba latină cuvântul „securitas-atis“ însemna „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de

încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa unui pericol, protecţie, apărare“1.Potrivit Biroului Internaţional al Muncii2,, noţiunea de securitate socială este definită ca fiind „protecţia pe care

societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de dispoziţii publice contra mizeriei economice şi sociale care îi ameninţă în caz de pierdere sau reducere importantă a câştigurilor datorate bolii, maternităţii, accidentului de muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi acordarea de îngrijiri medicale şi alocaţii familiilor cu copii.“

În ceea ce priveşte securitatea socială, aceasta începe cu îngrijirile prenatale şi se prelungeşte după moarte (cazul pensiei de urmaş). Idealul este ca fiecare membru al colectivităţii să fie protejat în caz de nevoie prin acest ansamblu de dispoziţii publice.3

Potrivit prevederilor Codului european de securitate socială4, conceptul de securitate socială cuprinde atât asigurările sociale cât şi asistenţa socială.

Dreptul la securitate socială este consacrat şi în art. 22 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia „Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială…“

Un moment aparte în evoluţia legislaţiei internaţionale a securităţii sociale îl constituie adoptarea de către Organizaţia Internaţională a Muncii a Convenţiei nr. 102/1952, care a prevăzut ca prim obiectiv crearea unui nivel minim de securitate socială în toate statele lumii, indiferent de dezvoltarea economică.

Prin această Convenţie se definesc cele nouă direcţii de securitate socială, definiţie prin care se au în vedere şi eventualele situaţii care împiedică salariaţii să-ţi subvenţioneze necesităţile familiale sau care-i obligă să facă cheltuieli suplimentare, cum ar fi: îngrijiri medicale, incapacitate de muncă pentru cauză de boală, şomaj, de bătrâneţe, accident de muncă sau boală profesională, întreţinerea copiilor, maternitate, invaliditate, decesul susţinătorilor de familie etc.

Revenind pe continentul european trebuie precizat că astfel de preocupări privind securitatea socială se regăsesc şi în activitatea Consiliului Europei şi a Uniunii Europene.

De exemplu, Carta Socială Europeană (1961), Codul european de securitate socială (1964) şi Convenţia europeană de securitate socială (1973) sunt documente adoptate de Consiliul Europei.

Uniunea Europeană, prin Regulamentul nr. 574/1972, a realizat o codificare a regimului de securitate socială referitoare la cetăţenii Uniunii. În 1989 a elaborat „Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor“ care, în art. 10, arată că „orice muncitor al comunităţii are dreptul la o protecţie socială adecvată şi la prestaţii de securitate socială la un nivel suficient“.

Trebuie remarcat faptul că şi în literatura juridică românească au existat preocupări în acest domeniu al asigurărilor sociale şi al asistenţei sociale, dar referiri concrete la termenul de securitate socială au fost făcute mai recent.5

În anii de după 1990 tot mai mulţi jurişti români6 au îmbrăţişat şi susţin ideea existenţei unui drept al securităţii sociale ca ramură distinctă de drept, idee la care se raliază şi autorul acestei lucrări.

2. Riscurile sociale sunt consecinţele ce apar ca urmare a producerii unor evenimente în viaţa omului.Potrivit prevederilor Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 102/1952, aceste evenimente pot fi

boala, maternitatea, invaliditatea, bătrâneţea, accidentul de muncă şi boala profesională, decesul, şomajul, obligaţiile familiale.

1 Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Editura „Univers enciclopedic“, Bucureşti, 1998, p. 969.2 La securité sociale, Bureau International de Travail, Genève, 1995, p. 4.3 Jean Jacques Dupeyroux, Droit de la securité sociale, 12 - ème édition, Dalloz, Paris, 1993, p. 4.4 Siegfriend Gunter Nagel, Reflections a props du „Concept de securité sociale“ en relation avec les travaux du Conseil L’Europe“ en matière de securité sociale , în „Seminaire international du droit comparé du travail, de relations professionelles et de la sécurité sociale“, Szeged, 1995, p. 148 şi următ.5 A se vedea Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, Dreptul muncii. Tratat, vol. III, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 271.6 A se vedea Gheorghe Brehoi, Dreptul securităţii sociale, ramură distinctă de drept, în „Dreptul“ nr. 7/1994, p. 17-20; Alexandru Athanasiu, Dreptul securităţii sociale, Editura „Actami“, Bucureşti, 1995; Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, Dreptul securităţii sociale., Editura „All Beck“, Bucureşti, 1998; Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, Dreptul securităţii sociale, Editura „Global Lex“, Bucureşti, 2003; Ioan Ciochină-Barbu – „Dreptul securităţii sociale. Specializarea administraţie publică”, Editura „Junimea”, Iaşi, 2006

În legislaţia recentă din ţara noastră7 s-a ţinut cont de reglementările Convenţiei nr. 102/52, făcându-se referire directă la aceste acte normative.

Astfel, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prevede că „În sistemul public prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor asigurate ca urmare a bătrâneţii, invalidităţii sau decesului”.

În art. 2 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat8 se arată că „Sistemul pensiilor militare de stat şi asigurărilor sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale acoperă riscurile activităţii militare, precum şi pierderile de venituri datorate invalidităţii, bătrâneţii şi decesului.“ (subl. ns.)

Din interpretarea prevederilor art. 2 şi 5 pct. VI şi VII din Legea nr. 76/20029 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă rezultă că „indemnizaţia de şomaj“ reprezintă „o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.“ (subl. ns.)

Din prezentarea modului de reglementare a acestui risc social în legislaţia noastră actuală şi aşa cum s-a statuat şi în literatura de specialitate10, aceste evenimente pot fi clasificate în riscuri fizice şi riscuri economice.

Riscurile fizice pot fi acelea care apar când forţa de muncă este alterată, redusă sau pierdută definitiv (evenimente de natură profesională cauzate de un accident de muncă, contactarea unei boli profesionale sau de natură extraprofesională cum ar fi situaţiile de maternitate, invaliditate, bătrâneţe, deces, stare de văduvie etc.)

Riscurile economice sunt cele generate de fluctuaţiile pieţei forţei de muncă, cum este cazul şomerilor.În aceleaşi categorii de riscuri economice pot fi incluse şi situaţiile determinate de reducerea nivelului de

trai şi creşterea unor cheltuieli privind procurarea de medicamente, majorarea chiriilor, a costurilor unor servicii publice, întreţinerea unor membri ai familiei aflaţi în nevoie când se impune luarea de măsuri pentru garantarea unei minime securităţi economice a persoanelor afectate de asemenea riscuri.

Secţiunea a II-aDefiniţia şi obiectul dreptului securităţii sociale

1. Definiţia ramurii dreptului securităţii socialeDupă cum este cunoscut deja, securitatea socială (solidaritatea socială, după unii autori) a devenit un fenomen de

masă. Acest lucru este dovedit de numărul tot mai mare de persoane care au nevoie de siguranţă socială pentru a duce un mod de viaţă decent în condiţiile în care legile „activităţii sociale“ au fost „înlocuite“ cu cele ale economiei pieţei libere. Este suficient să arătăm numai faptul că la ora actuală sunt peste 6.300.000 de pensionari, ceea ce reprezintă peste 50% din populaţia activă a ţării. La aceştia se mai adaugă şomerii, persoanele cărora li se plăteşte ajutor social etc.

Toate problemele cu caracter social pe care le ridică aceste categorii de persoane au reglementări juridice proprii, distincte de cele privind relaţiile sociale ce apar se dezvoltă şi încetează în cadrul raporturilor juridice de muncă.

Este adevărat că aceste relaţii sociale sunt derivate din relaţiile de muncă, dar prin întinderea lor, prin complexitatea lor dar, mai ales, prin autonomia lor, prin independenţa acestora, putem afirma, cu toată certitudinea, că au apărut raporturi juridice noi, şi anume raporturi juridice de securitate socială care sunt reglementate de o nouă ramură de drept, aceea a dreptului securităţii sociale.

Dreptul securităţii sociale, ca orice ramură de drept, distinctă, în timp şi-a format un obiect de studiu propriu, are metode specifice, principii proprii care le guvernează aplicarea la relaţiile specifice ale raporturilor juridice de securitate socială.

Tot aşa cum dreptul muncii s-a desprins din disciplina mamă - dreptul civil -, dreptul securităţii sociale s-a desprins, la rândul său, din dreptul muncii pentru a deservi o disciplină autonomă, o nouă ramură de drept.11

„Până nu demult raporturile juridice din domeniul securităţii sociale ai fost socotite ca fiind conexe raporturilor juridice de muncă stabilite prin încheierea contractelor individuale de muncă şi incluse şi ele în dreptul muncii.

S-a apreciat că raporturile juridice privind asigurările sociale de stat au, faţă de raportul de muncă, o poziţie derivată pe considerentul că se găsesc grevate de acesta.“12

„Concluzia de mai sus, justă în momentul formulării ei, era corespunzătoare configuraţiei sistemului nostru de drept la acea dată când covârşitoarea majoritate a drepturilor de asigurări sociale şi de asistenţă socială se acordau în considerarea calităţii de salariat a beneficiarului.

În prezent, însă, dispoziţiile legale din domeniul securităţii sociale au evoluat către dobândirea unei specificităţi proprii care le conferă individualitatea necesară constituirii într-o ramură distinctă de sine stătătoare.”13

7 Legea nr. 19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 140/1.04.2000, modificată şi completată ulterior inclusiv prin Legea nr. 250/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 486/2007) şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 671/2007).84 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 183/10.04.2001 Partea I şi modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 modificată şi completată inclusiv prin Legea nr. 90/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 242/2007, cu aplicare de la 1.01.2008; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 444/2007).9 Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/6.02.2002, modificată şi completată ulterior.10 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 7-8; Ioan Ciochină-Barbu – op. cit., p. 811 Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, op. cit., p. 279.12 Sanda Ghimpu, „Dreptul muncii”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1985, p. 4; Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, „Dreptul securităţii sociale”, Editura „All Beck“, Bucureşti, 1998, p. 8; Ioan Ciochină-Barbu – op. cit., p. 913 Gheorghe Brehoi, op. cit., p. 17; Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 8.

În susţinerea afirmaţiilor de mai sus aducem ca argument convingător prevederile Legii nr. 19/200014 privind sistemul public de pensii.

Astfel, la art. 5 alin. 2 din acest act normativ se precizează că „se pot asigura în sistemul public pe bază de contract de asigurare (subl. ns.), în condiţiile prezentei legi, şi alte persoane care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute în alin. 1.“

După cum se poate vedea, acest mod de a beneficia de sistemul public de pensii nu izvorăşte dintr-un raport de muncă bazat pe contractul individual de muncă, ci acest drept are ca sorginte un contract de asigurare de o natură specială.

Analiza atentă a principiilor care stau la baza acestei noi ramuri de drept - dreptul securităţii sociale, a metodei de studiu şi, mai ales, al obiectului acesteia, natura relaţiilor sociale reglementate ne conduc la concluzia că dreptul securităţii sociale ca ramură de drept aparţine, fără putinţă de tăgadă, dreptului public.

„Într-adevăr, dreptul securităţii sociale este dominat de interesul general, iar raporturile juridice reglementate prevalează voinţa statului, a colectivităţii publice şi nu cea a persoanelor particulare. Subiectele unui asemenea raport nu sunt egale, ci unul dintre ele, reprezentând statul, îşi impune voinţa juridică asupra celuilalt. De altfel, sistemele de securitate socială sunt concepute să funcţioneze ca servicii publice pentru îndeplinirea unor misiuni în folosul societăţii.“15

Ideile ce se desprind din cele prezentate mai sus sunt concretizate în recente acte normative care reglementează trei mari segmente din securitatea socială şi anume: Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, titlul VII privind asigurările sociale de sănătate16.

Astfel, în art. 1 din Legea nr. 19/2000 se precizează că „Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public.“

În art. 1 din Legea nr. 76/2002 se arată că „În România fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi locul de muncă, precum şi dreptul la asigurări pentru şomaj“, iar în art. 2 se continuă cu precizarea că prevederile legii „reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurarea unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele pieţei muncii.“

În Legea nr. 95/2006, art. 208 alin. 1 se precizează că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţate a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură un pachet se servicii de bază pentru asiguraţi.

Pornind de la cele prezentate mai sus, având în vedere riscurile sociale care sunt reglementate prin actele normative citate, scopurile securităţii sociale proclamate în actele normative ce reglementează instituţiile juridice specifice acestei ramuri de drept, apreciem că o definiţie cât mai completă a dreptului securităţii sociale este cea formulată deja în literatura de specialitate de reputaţi jurişti17, şi pe care şi-o însuşeşte în totalitate şi autorul acestei lucrări, şi anume: – dreptul securităţii sociale este „acea ramură autonomă de drept aparţinând dreptului public, alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează atât relaţiile de asigurări sociale, cât şi pe cele de asistenţă socială.“

2. Obiectul dreptului securităţii socialePlecând de la definiţia dată dreptului securităţii sociale se poate constata cu uşurinţă că această ramură de drept,

acest „ansamblu de norme juridice“ urmăresc reglementarea relaţiilor ce se stabilesc în cadrul asigurărilor sociale şi cele de asistenţă socială.

Raporturile juridice de asigurări sociale sunt definite în literatura de specialitate18 ca fiind acele „relaţii sociale în cadrul cărora se realizează asigurarea materială de bătrâneţe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecţi într-un raport juridic de muncă, a membrilor de familie sau a altor persoane prevăzute de lege.“

Considerăm că această definiţie trebuie completată şi revăzută în lumina noilor acte normative care reglementează raporturile de asigurări sociale.

Astfel, aşa cum rezultă din prevederile Legii nr. 19/2000, în sistemul public sunt asigurate persoanele fizice denumite asiguraţi (art. 4 alin. 1) care pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au reşedinţa sau domiciliul în România (art. 4 alin. 2).

Potrivit art. 5 alin. 1, în sistemul public „sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii“ nu numai „persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă şi funcţionarii publici“, ci şi „persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative şi judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti“, şomerii, persoanele care se află în una din situaţiile următoare (asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari, administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management, membrii asociaţiilor familiale, persoanele autorizate să desfăşoare activitate independentă, persoanele angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii

14 Publicată în Monitorul Oficial al României, an XII, nr.140/1.04.2000, p. 1-30, modificată şi completată ulterior.15 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 25; Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 9; Ioan Ciochină-Barbu – op. cit., p. 10.16 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372/20.04.2006, aşa cum a fost rectificată în Monitorul Oficial nr. 391/5.05.2006, modificată şi completată ulterior inclusiv prin Legea nr. 264/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 503/2007).17 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 24; Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 10; Ioan Ciochină-Barbu – op.cit., p. 12.18 Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu, Gheorghe Mohanu, op. cit., p. 269.

acestora alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale privind exploatarea de suprafeţe agricole şi forestiere, (persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier), membri ai asociaţiilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură, persoanele care desfăşoară activităţi în unităţi de cult recunoscute potrivit legii şi care nu au încheiat contract individual de muncă etc.

De asemenea, se pot asigura, în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială (s.n) în condiţiile legii, persoanele care se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (11) şi care doresc să-şi completeze venitul asigurat, precum şi persoanele care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1).

Specifice raporturilor de asigurări sociale sunt următoarele caracteristici:– cea mai mare parte a acestor raporturi juridice izvorăşte din lege („ex lege”), adică în sistemul public

persoanele sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii (art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000), în condiţiile stabilite de aceasta.

Am afirmat mai sus că cea mai mare parte a acestor raporturi izvorăşte din lege pentru că în noua reglementare a sistemului public se pot asigura şi alte persoane care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute de lege, dacă încheie un contract de asigurare în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 (art. 5 alin. 2). Deci, în acest caz, izvorul raportului juridic de asigurare este contractul de asigurare şi nu legea, contract pe care persoanele în cauză pot opta să-l încheie sau nu, în funcţie de preferinţa lor.

– cât priveşte subiectele acestui raport juridic, acestea pot fi categoriile de persoane expres prevăzute de lege (art. 5 alin. 1, pct. I-V), cât şi „alte persoane care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin.1“ care au încheiat un contract de asigurare în condiţiile legii, pe de o parte, şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) ca „instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică“, pe de altă parte.

De asemenea, potrivit modificărilor recente19, se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială în condiţiile Legii nr. 19/2000, persoanele care se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi care doresc să îşi completeze venitul asigurat, precum şi persoanele care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (1).

– obligaţiile corelative ale subiectelor raportului juridic de asigurări sociale sunt: - „asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţia de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale“; - , iar CNPAS are obligaţia de a acorda prestaţiile de asigurare sociale „sub formă de pensii, indemnizaţii, ajutoare, alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege, corelativ cu obligaţia privind plata contribuţiei de asigurări sociale“ (art. 4 alin. 3 coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale).

Raporturile juridice de asistenţă socială au o vocaţie universală şi sunt izvorâte din nevoia socială.De remarcat faptul că prin Legea nr. 47/200620 la nivelul întregii ţări s-a dispus organizarea „Sistemului naţional

de asistenţă socială” care prin art. 2 alin. (1) din acest act normativ a fost definit ca fiind un „ ansamblu de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile administrative publice centrale şi locale colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor”.

Asistenţa socială a fost definită prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/2006 ca fiind „componenta sistemului naţional de protecţie socială care cuprinde serviciile sociale21 şi prestaţiile sociale22 acordate în vederea dezvoltării capacităţilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale23, creşterii calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială”.

„Într-adevăr, asistenţa socială are o vocaţie universală pentru că nevoia, odată dovedită, va permite accesul tuturor categoriilor de persoane defavorizate, adică a celor aflate în situaţii dificile din punct de vedere material, la prestaţiile ce se acordă în astfel de situaţii.“24

Specific asistenţei sociale îi este principiul solidarităţii sociale, conform căruia sumele alocate de stat celor defavorizaţi se regăsesc în ajutoare sociale, alocaţii băneşti pentru diferite nevoi, cât şi sub forma unor prestaţii în natură (asigurarea unei mese calde la cantinele de ajutor social, întreţinerea în şcoli speciale, maternităţi, centre de plasament pentru minori, persoane în vârstă etc.)

Caracteristicile principale ale raporturilor juridice de asistenţă socială sunt:- reglementarea exclusivă a lor prin lege;- de regulă subiectele acestor raporturi sunt persoanele fizice aflate în situaţii defavorizate precum şi instituţiile şi

serviciile publice specializate ale statului;- conţinutul acestor raporturi este format din dreptul persoanelor aflate în situaţii defavorizate de a primi prestaţiile în bani sau

în natură şi obligaţiile serviciilor publice specializate de a le acorda;- prestaţiile au un cuantum fix, dar la stabilirea căruia s-a avut în vederea satisfacerea, în condiţii minime, a nevoii sociale sau

a situaţiei defavorizate în care se află titularul dreptului de asistenţă socială.Secţiunea a III-a

19 Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost modificat şi completat prin. Art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale.20 Privind sistemul naţional de asistenţă socială (publicat în Monitorul Oficial nr. 239/2006).21 „Serviciile sociale” reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităţilor în dependenţă, pentru creşterea calităţii vieţii şi promovarea coeziunii sociale.22 „Prestaţii sociale” sunt măsuri de redistribuţie financiară destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege.23 „Nevoia socială” reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţă în vederea integrării sociale (art. 5 lit. „b” din Legea nr. 4/2006).24 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 11; Ioan Ciochină-Barbu – op. cit., p. 14

Principiile dreptului securităţii sociale1. Definirea noţiunii de principiuNoţiunea de principiu derivă din termenul latinesc principium şi este definită ca fiind un „element fundamental,

idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc .“ sau ca „element primordial, cauză primară sau punct de plecare a ceva“.25

„Orice principiu este, deci, un început, în plan ideal sau, de asemenea, o sursă, o cauză de acţiune“.26

În literatura juridică27 s-au formulat mai multe definiţii în acest sens a noţiunii de principii de drept, autorul prezentei lucrări aderând la cea prezentată mai jos:

Principiile de drept sunt reprezentate de „acele idei generale, postulate călăuzitoare sau precepte directoare care orientează elaborarea şi aplicarea normelor juridice într-o ramură de drept sau la nivelul întregului sistem de drept. Ele au forţa şi semnificaţia unor norme superioare, generale, ce pot fi formulate în textele actelor normative, de regulă în legea fundamentală sau, dacă nu sunt formulate expres, sunt deduse în lumina valorilor promovate de societate.“

Întocmai ca şi în toate celelalte ramuri de drept şi în cadrul normei de drept al securităţii sociale se disting două categorii mari de principii: – o categorie este formată din principii generale, comune tuturor normelor de drept care constituie sistemul nostru de drept şi o a doua – este alcătuită din principii specifice ramurii dreptului securităţii sociale.

Din conţinutul reglementărilor juridice în vigoare28 se desprind următoarele principii specifice dreptului securităţii sociale:

– principiul unicităţii;– principul egalităţii;– principiul solidarităţii sociale;– principiul obligativităţii;– principiul contributivităţii;– principiul repartiţiei;– principiul autonomiei;– principiul universalităţii;– principiul respectării demnităţii umane;– principiului subsidiarităţii;– principiul parteneriatului;– principiul participării beneficiarilor;– principiul transparenţei;– principiul nediscriminării;– principiul finanţării de la bugetul statului a prestaţiilor necontributive;– principiul indexării şi compensării cuantumului prestaţiilor.1. Principiul unicităţiiPotrivit acestui principiu statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept.

Aceste norme de drept sunt cuprinse în conţinutul actelor normative citate în subsol.2. Principiul egalităţii presupune asigurarea tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari,

un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.Este neîndoios faptul că acest principiu decurge din cel al egalităţii prevăzut în art. 16 alin. 1 şi 2 şi art. 4 alin. 2 din

Constituţie.29

Potrivit acestor prevederi, toţi cetăţenii români „fără deosebire de rasă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“.

Egalitatea priveşte toate drepturile indiferent de domeniul de activitate şi de actul normativ care le consacră 30 afirmă unii autori, iar alţii31 susţin că acest principiu „presupune, pe de o parte, obligaţia autorităţilor publice de a trata în mod egal

25 „Dicţionarul explicativ al limbii române”, Editura „Univers enciclopedic“, Bucureşti, 1998, p. 850.26 Nicolae Popa, „Teoria generală a dreptului”, Editura „Actami“, Bucureşti, 1996, pp. 112-113.27 Ion Craiovanu, „Teoria generală a dreptului”, Editura militară, Bucureşti, 1997, p. 126.28 Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale , publicată în Monitorul Oficial nr. 140/1.04.2000; Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial nr. 748/14.10.2002; Legea nr. 72/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/6.02.2002; Hotărârea Guvernului nr. 1188/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, publicată în Monitorul Oficial nr. 782/7.12.2002; Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/2006, modificată şi completată ulterior, Legea nr. 47/2006 – privind sistemul naţional de asistenţă socială (publicată în Monitorul Oficial nr. 239/2006); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2007 privind asigurarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 737/2007).29 Adoptată în şedinţa Adunării Constituante la 21.11.1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 233/1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin Referendumul naţional din 8.12.1991. A fost revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 Republicată în Monitorul Oficial nr. 767/2003.30 Ioan Muraru, ”Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura „Actami“, Bucureşti, 1997, p. 196.31 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 13. A se vedea în acest sens şi Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare (publicată în Monitorul Oficial nr. 431/2000) aprobată prin Legea nr. 48/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 69/2002) cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată în Monitorul Oficial nr. 135/2005); Convenţia europeană a drepturilor omului art. 14, precum şi Protocolul nr. 12 la Convenţie

pe toţi cetăţenii în domeniul securităţii sociale, iar, pe de altă parte, nimeni nu poate pretinde mai multe drepturi de protecţie (inclusiv într-un alt cuantum) decât este îndreptăţit, invocând, de exemplu, apartenenţa politică.“

3. Principiul solidarităţii socialePotrivit semnificaţiei acestui principiu, participanţii la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, îşi asumă

reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale , riscurile sociale asigurate sunt bătrâneţea, invaliditatea şi decesul, iar, potrivit art. 5 alin. 1 pct. III, şi şomerii beneficiază de efectele asigurării obligatorii în sistemul public

De asemenea, în art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 32 se arată că asiguraţii sistemului de asigurări sociale de sănătate au dreptul la concedii medicale şi la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmolnăvirii şi recuperarea capacităţii de muncă, concedii medicale şi indemnizaţii de maternitate, concedii medicale, indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.

Toate acestea sunt expresia solidarităţii sociale faţă de cei care, dintr-un motiv sau altul, nu pot să-şi asigure în totalitate sau parţial veniturile profesionale şi prin prevederea acestor situaţii în actele normative citate se asigură nu numai alocarea acestor drepturi, ci şi garantarea acordării lor.

4. Principiul obligativităţiiÎn conformitate cu acest principiu, persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a participa la sistemul public,

drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor (art. 2 lit. ”d” din Legea nr. 19/2000).De asemenea, potrivit art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cetăţenii

români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond sunt asigurate pentru sănătate.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă33, în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu - prin efectul legii; persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă temporară în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari - funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire; persoanele care desfăşoară activităţi în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului; militarii angajaţi pe bază de contract; persoanele care au raporturi de muncă în calitate de cooperatori; alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile enumerate mai sus.

În cele trei acte normative la care am făcut referire mai sus (Legea nr. 19/2000, Legea nr. 76/2002 şi Legea nr. 95/2006) sunt prevăzute şi situaţiile în care asigurarea este facultativă, dar, având în vedere sfera persoanelor la care se referă aceste reglementări, se poate aprecia că acest tip de asigurare facultativă este, de fapt, o excepţie.

Astfel, în art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 a fost inserată prevederea conform căreia „ Se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială (ns.), în condiţiile prezentei legi, persoanele care se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi care doresc să îşi completeze venitul asigurat, precum şi alte persoane care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (1).”

În art. 20 din Legea nr. 76/2002 se precizează că „Se pot (subl. ns.) asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prezentei legi, următoarele persoane: asociat unic; asociaţi, administratori care au încheiat contracte potrivit legii; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; membri ai asociaţiilor familiale; cetăţeni români care lucrează în străinătate conform legii; alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una din situaţiile prezentate mai sus“.

De asemenea, în art. 214 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 se arată că asigurarea de sănătate este facultativă pentru membrii misiunilor diplomatice acreditaţi în România, cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă şedere şi cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară.

5. Principiul contributivităţiiPotrivit acestui principiu, stipulat expres în art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, „ fondurile de asigurări sociale se

constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.“

O prevedere cu un conţinut asemănător se regăseşte şi în art. 256 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, titlul VII, „Asigurările sociale de sănătate“.

În art. 24 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 se arată că partea de venituri ale bugetului de asigurări pentru şomaj se constituie din:

„a) contribuţiile angajaţilor şi ale persoanelor juridice“ la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii, asimilate angajatorilor potrivit legii;

b) contribuţiile individuale ale persoanelor prevăzute la art. 19;c) contribuţiile datorate de persoanele care încheie contracte de asigurare pentru şomaj;d) venituri din alte surse, inclusiv din finanţare externă.“

32 Privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate (publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/2005) aprobată prin Legea nr. 399/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 901/2006).33 Art. 19 lit. ”a” a fost reprodus aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 107/2004 (publicată în Monitorul Oficial nr. 338/2004).

6. Principiul repartiţiei este cel consacrat în art. 2 lit. f din Legea nr. 19/2000. Potrivit acestui principiu, „fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public conform legii“.

Plata acestor obligaţii o reprezintă prestaţiile de asigurări sociale care se acordă sub forma pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, altor tipuri de prestaţii prevăzute de lege, corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări sociale.

Indemnizaţia de şomaj prevăzută de art. 34 din Legea nr. 76/2002 se acordă şomerilor numai dacă îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de lege (au un stagiu minim de cotizare de 12 luni din ultimele 24 luni premergătoare datei înregistrării cererii, nu realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât indemnizaţia de şomaj, nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă etc.).

În domeniul asistenţei sociale, redistribuirea acestor fonduri de asigurări sociale de sănătate se asigură prin acordarea, unor categorii de persoane, de gratuităţi la spitalizare, procurarea de medicamente gratuit sau la un preţ compensat.

7. Principiul autonomiei presupune, în accepţiunea art. 2 lit. g din Legea nr. 19/2000, că sistemul public se bazează pe o administrare de sine stătătoare.

Într-adevăr, în baza prevederilor acestui act normativ a luat fiinţă Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), precum şi „casele teritoriale (judeţene) de pensii“. (art. 3 alin. (1-3) din Legea nr. 19/2000).

Potrivit art. 100 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, „Realizarea politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind ocuparea forţei de muncă şi formarea profesională a şomerilor se înfăptuieşte, în principal, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.34”.

Asigurările de sănătate sunt organizate, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, titlul VIII – „Asigurările sociale de sănătate“, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi prin casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti.

8. Principiul universalităţiiIdeea de securitate socială se întemeiază pe ideea că protecţia socială este expresia unei solidarităţi a

colectivităţii în ansamblul său35,deci protecţia socială trebuie să fie universală, astfel încât de aceasta să poată beneficia fiecare individ membru al colectivităţii atunci când se află într-o situaţie defavorizată şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

Scopul securităţii sociale este acela de a acorda o anumită asistenţă socială, financiară, economică sau de altă natură în cazul pierderii ori scăderii veniturilor sub un nivel minim acceptat de colectivitate, de societate. Această diversitate de situaţii în care pot apărea condiţiile pierderii sau reducerii veniturilor este reglementată în concret de către actele normative în vigoare şi la care am mai făcut referire (Legea nr. 95/2006, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 76/2002, Legea nr. 164/2001 etc.).

De altfel, se poate constata că în ultima perioadă de timp a apărut o reglementare mai unitară a acestor aspecte de securitate socială pe plan legislativ în comparaţie cu puzderia de acte normative existente în vigoare până nu demult.

La ora actuală, aceste noi acte normative acoperă în întregime situaţiile care presupun luarea măsurilor de securitate socială.

9. Principiul respectării demnităţii umane Potrivit acestui principiu fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii.

10. Principiul subsidiarităţii este acel principiu potrivit căruia în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală şi structurile ei asociative şi complementar, statul.

11. Principiul parteneriatului este acel principiu în conformitate cu care autorităţile administraţiei publice centrale locale, instituţiile de drept public şi privat, structurile asociative precum şi instituţiile de cult recunoscute de lege, cooperează în vederea asigurării serviciilor sociale.

12. Principiul participării beneficiarilor. Potrivit acestui principiu beneficiarii măsurilor şi acţiunilor de asistenţă socială contribuie activ la procesul de decizie şi de acordare a acestora.

13. Principiul transparenţei. În conformitate cu acest principiu se asigură creşterea gradului de responsabilitate a participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor.

14. Principiul nediscriminării. Acesta este un principiu care caracterizează întreaga legislaţie românească, inclusiv cea privind ramura dreptului securităţii sociale. Potrivit acestui principiu accesul la drepturile de asistenţă socială se realizează fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţa la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrângerea folosinţei sau exercitării în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Principiul finanţării de către stat a unor prestaţii care nu sunt constituite prin contribuţia beneficiarilor

34 A se vedea şi Legea nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (publicată în Monitorul Oficial nr. 452/2006) modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 84/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 926/2006).35 Bureau International du Travail, op. cit., p. 13.

În susţinerea acestui principiu sunt de remarcat prevederile Legii nr. 61/1993 cu privire la alocaţia de stat pentru copii;36 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003 privind alocaţia familială complementară;37 Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat;38 Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social39 etc.

De evidenţiat este faptul că actele normative citate mai sus stipulează în mod expres că toate aceste prestaţii se suportă din bugetul de stat.

16. Principiul indexării, compensării, recalculării şi recorelării cuantumului prestaţiilor„Indexarea şi compensarea sunt modalităţi de menţinere a puterii de cumpărare, de atenuare a efectelor inflaţiei

asupra nivelului de trai“. Indexarea şi compensarea sunt măsuri care se impun în perioadele de stagnare economică, de recesiune.“40

Indexarea „presupune o majorare a veniturilor într-un procent sau uneori cu o sumă fixă, datorită creşterii generale a preţurilor“.

Compensarea „reprezintă o sumă de bani cu care se majorează veniturile individuale ca urmare a creşterii preţurilor de consum şi a tarifelor la produsele şi serviciile la care se retrage subvenţia“.41

Guvernul, în baza unor analize fundamentate la nivel macroeconomic, aprobă acordarea acestor indexări şi compensări.

De asemenea, Legea nr. 19/2000 prevede că Guvernul va lua măsuri de recorelare a tuturor categoriilor de pensii, având în vedere schimbările produse în baza de calcul a acestora începând cu anul 1991, ca urmare a trecerii la salarii individuale brute, a luării în considerare a sporurilor cu caracter permanent, precum şi a majorării salariilor în sectorul bugetar sau negocierii acestora la societăţi comerciale şi regii autonome.

În acelaşi sens se poate avea în vedere şi hotărârea Guvernului nr. 1188/27.11.2001 referitoare la Normele metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, conform art. 79 din Legea nr. 164/200142, hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public43.

În concordanţă deplină cu celelalte acte normative prezentate mai sus şi Legea nr. 76/2002 prevede că indemnizaţia de şomaj şi celelalte drepturi stabilite prin lege se recalculează ori de câte ori se modifică salariul brut pe economie.

Trebuie de reţinut faptul că deşi actele normative mai recente folosesc terminologii noi: „recalculare“, „recorelare“, „corectare“ etc., toate aceste noţiuni exprimă în esenţă acelaşi lucru, având aceeaşi finalitate - menţinerea veniturilor populaţiei la un nivel corespunzător, optim, faţă de rata inflaţiei, faţă de fluctuaţia preţurilor, faţă de recesiunea accentuată din tranziţia prelungită pe care o parcurgem în prezent.

Secţiunea a IV-aIzvoarele dreptului securităţii sociale

1. Noţiunea de izvoare ale dreptului securităţii socialeSursa dreptului securităţii sociale, izvoarele acestuia o constituie totalitatea actelor normative care

reglementează raporturile juridice de securitate socială, atât pe planul legislaţiei interne, cât şi în cel al reglementărilor internaţionale.

Aşa după cum rezultă din încercarea de definiţie dată mai sus, izvoarele dreptului securităţii sociale pot fi împărţite în izvoare interne şi izvoare internaţionale.

a. Izvoarele interne ale dreptului securităţii sociale sunt:– Constituţia, legea fundamentală care este un izvor general de drept, comun tuturor ramurilor de drept.În art. 34 se precizează că „(1)Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2)Statul este obligat să ia măsuri

pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice“.„Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de

trai decent.Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la

ajutor de şomaj şi alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege.Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii (art. 47)”.„Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.“ (art.

49 alin. 1 şi 2).În art. 50 al Constituţiei se proclamă principiul protecţiei persoanelor cu disabilităţi, precizându-se că:

„Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a

36 Republicată în Monitorul Oficial nr. 56/1999, modificată şi completată prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 545/2006) şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 684/2007).37 Privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală (publicată în Monitorul Oficial nr. 746/2003), modificată şi completată ulterior.38 Publicată în Monitorul Oficial nr. 410/2001, modificată şi completată ulterior.39 Publicată în Monitorul Oficial nr. 363/1997.40 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 15.41 Idem, p. 16.42 Republicată în Monitorul Oficial nr. 600/2006.43 Publicată în Monitorul Oficial nr. 897/2004, completată prin Hotărârea Guvernului nr. 105/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 174/2005.

şanselor, de prevenire şi de tratament, ale handicapului în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţilor respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi`` tutorilor“.

După cum se poate constata, dispoziţiile redate mai sus au valoare de principii şi, pentru a prinde viaţă, acestea sunt materializate prin diferite acte normative, legi, ordonanţe de Guvern, hotărâri de Guvern, ordine, norme metodologice care şi acestea devin izvoare ale dreptului securităţii sociale.

Legile Potrivit prevederilor constituţionale, reglementările juridice în domeniul securităţii sociale se fac prin legi

organice. În acest sens, în art. 73 alin. 3 lit. ”p” din Constituţie se precizează că „ Prin lege organică se reglementează: …… p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială.“

În prezent, regimul protecţiei sociale în ţara noastră este reglementat prin: Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, modificată şi completată ulterior;44

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, titlul VIII – „Asigurările sociale de sănătate“, modificată şi completată ulterior;

Legea nr. 19/2000, modificată şi completată ulterior; Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, modificată şi completată ulterior; Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, modificată

şi completată ulterior; Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război,

modificată şi completată ulterior; Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, modificată şi completată ulterior şi altele; Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.DecreteleMulte dintre aceste acte normative au apărut înainte de 1989 şi în baza lor s-au născut unele drepturi privind

securitatea socială, acte normative care, în prezent, sunt abrogate în marea lor majoritate.Amintim, în acest cadru, Decretul nr. 112/1965 privind acordarea unor drepturi personalului muncitor trimis să

lucreze în ţări cu climă greu de suportat; Decretul nr. 217/1977 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiilor de pensii şi asigurări sociale şi a comisiilor de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă; Decretul nr. 216/1977 privind criteriile şi normele de încadrare în gradele de invaliditate şi altele, acte normative care au fost abrogate expres prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Unele acte normative cu putere de lege au fost adoptate în perioada imediat următoare anului 1989 de către organele puterii de stat instaurată la acea dată.

Enumerăm, spre exemplu: Decretul-lege nr. 70/1990 privind modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la pensii, asigurări sociale şi ocrotiri sociale45, Decretul-lege nr. 51/1990 privind vechimea în muncă a soţiei salariate care îşi urmează soţul trimis în misiune permanentă în străinătate46, ambele acte normative în prezent fiind abrogate prin Legea nr. 19/2000, Decretul nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportaţi în străinătate ori constituite în prizonieri47.

Ordonanţe şi hotărâri ale GuvernuluiPotrivit prevederilor Constituţiei, art. 115, „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru

a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice…. Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Potrivit art. 108 alin. (1) din Constituţie, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.”

Aşa după cum se poate observa din cele arătate mai sus, ordonanţele şi hotărârile de Guvern pot fi izvoare de drept.

Pentru a fi incluse în izvoarele de dreptul securităţii sociale acestea trebuie să se refere la relaţii sociale privind securitatea socială.

În acest sens pot fi exemplificate: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate48, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap 49; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii50; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2007, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale51.

44 Republicată în Monitorul Oficial nr. 145/2007, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 684/2007).45 Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 24/9.02.1990.46 Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 20/6.02.1990.47 Republicat în Monitorul Oficial nr. 118/18.03.1998, completat şi modificat ulterior inclusiv prin Legea nr. 19/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 33/2007).48 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074/2005 aprobată prin Legea nr. 399/2006, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 901/2006.49 Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 187/2007.50 Publicată în Monitorul Oficial nr. 684/2007.51 Publicată în Monitorul Oficial nr. 737/2007.

Hotărârile de Guvern se emit în aplicarea legilor. Atunci când o lege care reglementează raporturi juridice privind securitatea socială precizează, în conţinutul său, că anumite reglementări în detaliu a unei prevederi din acea lege se va face printr-o hotărâre de Guvern, acea hotărâre va fi socotită izvor al dreptului securităţii sociale.

În sensul celor prezentate mai sus exemplificăm următoarele acte normative:  Hotărârea de Guvern nr. 174/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă52; Hotărârea de Guvern nr. 1188/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat53.

Ordinele, Instrucţiunile, Normele metodologice pot fi socotite izvoare ale dreptului securităţii sociale în măsura în care ele se referă la aplicarea unor dispoziţii legale care reglementează raporturi juridice de securitate socială.

Cu titlu de exemplu redăm mai jos câteva din asemenea izvoare ale dreptului securităţii sociale:– Ordinul nr. 85/2002 al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de muncă privind aplicarea Procedurii

de primire şi de soluţionare a cererilor de loc de muncă54;– Ordinul nr. 110/2002 al ministrului muncii şi solidarităţii sociale pentru aprobarea Procedurii privind declararea

lunară de către angajator a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj55;– Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi

stimularea ocupării forţei de muncă56;– Ordinul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 525/2004 privind aprobarea formatului şi conţinutului

buletinului de calcul al punctajului mediu anual rezultat în urma evaluării în vederea recalculării pensiilor.57

b) Izvoarele internaţionaleNormele juridice de drept internaţional privind dreptul securităţii sociale sunt consacrate prin instrumente specifice,

cum ar fi tratatele, convenţiile, recomandările etc. În măsura în care ţara noastră a aderat la aceste instrumente ele devin izvoare pentru dreptul intern.

Această idee îşi găseşte materializarea în prevederile art. 11 din Constituţie, potrivit căruia „(1)Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.“Exemplificativ, arătăm că România, în demersul ei către lumea civilizată, a ratificat Convenţia nr. 24/1927

privind asigurările în caz de boală în industrie, Convenţia nr. 117/1962 privind politica socială, Convenţia nr. 102/1952 privind securitatea socială, etc., documente elaborate de Organizaţia Internaţională a Muncii.

Norme internaţionale cu un conţinut similar sunt reglementate prin Codul european de securitate socială şi Convenţia europeană de securitate socială, documente elaborate de Consiliul Europei în anii 1964 şi, respectiv, 1973.58

Secţiunea a V-aDreptul securităţii sociale şi celelalte ramuri de drept

1. Consideraţii introductiveDupă cum este ştiut, sistemul de drept dintr-un stat este alcătuit dintr-un ansamblu de ramuri de drept care,

fiecare, la rândul său, au ca obiect de reglementare relaţii sociale cu un anumit specific reglementate după metode proprii. Toate aceste ramuri, la rândul lor, se întrepătrund pe anumite segmente a relaţiilor sociale reglementate juridic existând între acestea o legătură firească.

„Fiind însă integrate în sistem, nici una dintre ramurile dreptului nu este izolată de celelalte. Toate aceste ramuri se interferează şi se condiţionează reciproc şi permanent.“59

Sistemul de drept românesc este alcătuit din ramurile de drept constituţional, drept administrativ, drept civil, drept comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul securităţii sociale, dreptul penal etc.

În cele ce urmează ne vom referi doar la câteva dintre aceste întrepătrunderi a sferelor diferitelor ramuri de drept cu cele ale dreptului securităţii sociale.

2. Dreptul constituţional şi dreptul securităţii socialeDreptul constituţional a fost definit de cunoscuţi „constituţionalişti“ în funcţie de criteriile avute în vedere, şi

anume: criteriul material, criteriul formal, criteriul pedagogic etc.Astfel, potrivit unei opinii60, „dreptul constituţional este acela care formulează în principii, organizează în

proceduri şi consolidează în instituţii regimul politic al unei ţări, prin norme specifice adoptate de organul legiuitor.“

52 Publicată în Monitorul Oficial nr. 181/18.03.2002.53 Publicată în Monitorul Oficial nr. 782/7.12.2001.54 Publicat în Monitorul Oficial nr. 181/18.03.2002.55 Publicat în Monitorul Oficial nr. 181/18.03.2002.56 Publicate în Monitorul Oficial nr. 181/18.03.2002.57 Publicat în Monitorul Oficial nr. 955/2004.58 Pentru detalii în acest sens a se consulta: Ovidiu Ţinca ”Drept social comunitar. Drept comparat. Legislaţie română”, Editura ”Lumina Lex”, Bucureşti, 2005.59 Sanda Ghimpu, Al. Ţiclea, Constantin Tufan, op.cit., p. 20; Ioan Ciochină-Barbu – op. cit., p. 2860 Ion Deleanu, ”Drept constituţional şi instituţii politice. Teoria generală”, Bucureşti, 1991, p. 11.

Într-o altă definiţie61,dreptul constituţional reprezintă „acea ramură a dreptului unitar formată din normele juridice care reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării statale a puterii.“

Poziţia de „ramură principală“ în sistemul de drept românesc a dreptului constituţional este dată de importanţa relaţiilor sociale reglementate, relaţii sociale cu caracter fundamental cum sunt valorile social-politice şi economice.

Constituţia ţării – cel mai important izvor de drept – prevede, în art. 34, ocrotirea sănătăţii, în art. 41 protecţia socială a muncii etc. Toate acestea sunt drepturi fundamentale ridicate la rang de principii. Aceste drepturi fac obiectul de studiu al dreptului securităţii sociale.

Dacă normele constituţionale numai consacră aceste drepturi fundamentale, dreptul securităţii sociale le dezvoltă stabilind modul de organizare a aplicării acestor drepturi în practică, instituţiile statului chemate la aplicarea lor, drepturile şi obligaţiile subiectelor raporturilor juridice ale securităţii sociale etc.

3. Dreptul administrativ şi dreptul securităţii socialeDreptul administrativ a fost definit62 ca fiind „ramura dreptului public care reglementează concret sau cu valoare de

principiu relaţiile sociale din sfera administraţiei publice, precum şi pe cele de natură conflictuală dintre autorităţile publice sau structuri private, investite cu autoritate publică, pe de o parte, şi cei vătămaţi în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorităţi, pe de altă parte.“

Interferenţa dreptului administrativ cu cea a dreptului securităţii sociale se realizează pe mai multe planuri.În primul rând, cel puţin o categorie a subiecţilor raportului juridic de securitate socială o constituie instituţiile

publice şi alte persoane juridice de a căror organizare şi competenţă se ocupă dreptul administrativ.Astfel, potrivit art. 3 alin. 1, coroborat cu art. 39 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte

drepturi de asigurări sociale, în baza acestui act normativ a luat fiinţă Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale care „este o instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică şi gestionează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale“, iar potrivit art. 140 alin. 2, „Preşedintele CNPAS este numit de primul-ministru…“

O serie de acte normative, în al doilea rând, sunt emise de organe ale administraţiei publice (Ordonanţe şi hotărâri de Guvern, Ordine şi instrucţiuni ale miniştrilor, Norme metodologice de aplicare a unor acte normative) şi constituie în acelaşi rând izvoare ale dreptului securităţii sociale.

Ambele ramuri de drept au principii fundamentale şi metode de studiu proprii.4. Dreptul securităţii sociale şi dreptul munciiÎn tratarea acestei corelaţii dintre cele două ramuri de drept trebuie să plecăm de la realitatea deja consacrată şi unanim

recunoscută63 că dreptul muncii şi dreptul securităţii sociale sunt două ramuri desprinse dintr-un trunchi unic“64 care, în timp, ca urmare a dezvoltării relaţiilor sociale specifice reglementate şi-au dezvoltat metode proprii de lucru şi au adoptat principii specifice fiecăreia dintre ele.

După cum este deja cunoscut, „dreptul securităţii sociale este format din ansamblul normelor de drept public care reglementează raporturile juridice de asigurări sociale şi pe cele de asistenţă socială.“65

În general, asigurările sociale se referă la dreptul la pensie, alocaţia de sprijin, indemnizaţia de şomaj, ajutorul de deces, indemnizaţiile de maternitate, prestaţiile familiale, asigurarea de sănătate etc.

Unele din aceste drepturi se desprind din calitatea de angajat, altele sunt derivate din raporturile conexe cu cele de muncă şi o mare parte din acestea sunt stabilite prin lege, care nu au nici o legătură cu raporturile de muncă.

În categoria drepturilor de asigurări sociale se impun a fi cuprinse şi unele prestaţii privind veteranii şi invalizii de război, precum şi văduvele şi orfanii acestora, foştii deţinuţi politici, eroilor martiri, urmaşilor şi răniţilor din timpul Revoluţiei din decembrie 1989 etc.; ultimele două categorii de beneficiari ai prestaţiilor de asigurări sociale fiind relativ noi.

În ceea ce priveşte asistenţa socială, aceasta presupune acordarea unor drepturi băneşti unor categorii de persoane cu venituri mici – ajutorul social, servicii de asistenţă socială (cantine de ajutor social), ajutoarele şi alocaţiile pentru persoane cu disabilităţi etc.

Întrucât aceste raporturi juridice se nasc prin voinţa legiuitorului (ex. lege) şi nu prin voinţa subiecţilor, iar metoda de reglementare a dreptului securităţii sociale este una directă, prin acte normative, această ramură aparţine exclusiv dreptului public.66

„Dreptul securităţii sociale se află în corelaţie cu dreptul muncii, în primul rând datorită faptului că unele drepturi de asigurări sociale – indemnizaţiile şi concediile pentru incapacitate de muncă, de maternitate etc., sunt grefate pe calitatea de salariat, tot astfel pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă, precum şi ajutorul de şomaj se acordă avându-se în vedere activitatea salarială desfăşurată.“67

61 Ioan Muraru, ”Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura „Actami“, Bucureşti, 1997, p. 196.62 Antonie Iorgovan, ”Tratat de drept administrativ”, vol. I, Editura „Nemira“, Bucureşti, 1996, p. 128.63 Gheorghe Brehoi, op. cit., p. 17; Ion Traian Ştefănescu, ”Dreptul muncii”, Editura „Lumina Lex“, Bucureşti, 1997, pp. 32-34; Alexandru Athanasiu, ”Dreptul securităţii sociale”, Editura „Actami“, Bucureşti, 1995, p. 24; Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 10; Ioan Ciochină-Barbu - op. cit., p. 30-31.64 Valer Dorneanu, Gheorghe Bădica, ”Dreptul muncii”, Editura „Lumina Lex“, Bucureşti, 2002, p. 94.65 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 10, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 12.66 Ibidem, p. 22; Ioan Traian Ştefănescu, ”Tratat elementar de dreptul muncii”, Editura „Lumina Lex“, Bucureşti, 1999, pp. 30-41.67 Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 23.

La aceste susţineri trebuie să avem în vedere şi nuanţările date de noile reglementări în materie (Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu privire la „vârsta standard de pensionare“, „stagiul minim de cotizare“; Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă; Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii).

Trebuie să remarcăm faptul că şi în planul izvoarelor interne de drept, cât şi în cele internaţionale, acestea, de regulă, sunt comune celor două ramuri de drept.

5. Dreptul financiar şi dreptul securităţii sociale„Dreptul financiar este acea ramură a sistemului de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice, instituite

de statul nostru, care reglementează relaţiile sociale ce iau naştere în procesul constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor de dezvoltare (acumulare) şi a fondului de consum social în vederea satisfacerii intereselor generale ale societăţii.“68

Raporturile juridice de asigurări sociale de stat se nasc între stat şi instituţiile, întreprinderile, societăţile comerciale şi celelalte persoane juridice, întreprinderile mici şi mijlocii, asociaţiile cu scop lucrativ, precum şi cu persoanele fizice şi alte subiecte de drept ai căror salariaţi sau angajaţi sunt cuprinşi în sistemele de asigurări sociale ca beneficiari ai pensiilor, indemnizaţiilor şi ajutoarelor băneşti acordate în cadrul acestor asigurări în legătură cu plata unei contribuţii de asigurări sociale (Legea nr. 19/2000, Legea nr. 76/2002 şi Legea nr. 95/2006).

Asemenea raporturi juridice de asigurări sociale apar şi între stat şi beneficiarii de asigurări în legătură cu plata drepturilor băneşti cuvenite acestora pentru cazuri de boală, accident de muncă, maternitate, ajutor social etc.

De asemenea, nu trebuie scăpat din vedere faptul că prestaţiile de asistenţă socială stabilite prin actele normative în vigoare (alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, drepturile speciale acordate persoanelor cu disabilităţi, plata încălzirii pe timpul iernii, unele gratuităţi pentru transport local sau interurban etc.) sunt suportate în totalitate de la bugetul de stat.

6. Dreptul familiei şi dreptul securităţii socialeAşa după cum este definit dreptul familiei în literatura de specialitate69, această ramură de drept „reprezintă

totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale, nepatrimoniale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei.“

Corelaţia dintre cele două ramuri de drept se regăseşte în reglementările juridice specifice dreptului securităţii sociale, reglementări prin care prestaţiile de asigurări sociale şi de asistenţă socială se fac şi în funcţie de cel puţin calitatea unuia dintre subiecţii raporturilor juridice respective – adică aceea de membru de familie, gradul de rudenie, veniturile acestuia etc.

Astfel, potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, „au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor….“ (art. 65-75).

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă stipulează că beneficiari ai prevederilor acestei legi sunt persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă dacă „la încetarea concediului plătit pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în condiţiile legii, nu a mai fost posibilă reluarea activităţii din cauza încetării definitive a activităţii angajatorului.“ (art. 16 lit. a şi lit. h).

Prevederi cu un conţinut asemănător se regăsesc şi în Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat – de ajutorul social beneficiază numai familiile având un anumit plafon al veniturilor nete lunare – (art. 4).

Demn de remarcat este şi faptul că acest act normativ dă şi o definiţie a conceptului de familie, precizând că prin familie se înţelege comuniunea dintre soţ, soţie şi copiii lor minori care au un domiciliu comun. Fac parte din familie şi copiii necăsătoriţi care au domiciliul comun cu al părinţilor şi care urmează cursurile de zi ale învăţământului superior; până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

Familie în sensul dispoziţiilor acestui act normativ înseamnă şi persoana necăsătorită care domiciliază împreună cu copilul său.

Prin termenul de copil, potrivit aceluiaşi act normativ, se înţelege atât copiii proveniţi din căsătoria soţilor, copiii unuia din soţi, copiii adoptaţi, cât şi copiii încredinţaţi potrivit legii unuia sau ambilor soţi (art. 2).

În acelaşi sens mai pot fi enumerate Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003; Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap70.

7. Dreptul securităţii sociale şi dreptul comercialDreptul comercial este „acea ramură a ştiinţei dreptului care reglementează raporturile ce se stabilesc în

activitatea comercială internă între persoane fizice şi juridice aflate în poziţii de egalitate şi având calitatea de comercianţi.“71

68 Paul C. Olcescu, Toader Toma, ”Tratat de drept financiar şi fiscal”, Editura „Contes“, Iaşi, 2000, p. 33.69 Ion P. Filipescu, ”Tratat de dreptul familiei”, ediţia a V-a revizuită şi completată, Editura „All Beck“, Bucureşti, 2000, p. 6.70 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1006/2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 187/2007, apelată cu completări prin Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 700/2007).71 Gheorghe Beleiu, ”Dreptul civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, ediţie revăzută şi adăugită, casa de editură şi presă „Şansa“, Bucureşti, 1995, p. 37.

Conexiunile acestei ramuri de drept cu dreptul securităţii sociale o putem găsi, printre altele, în următoarele situaţii:

- comercianţii în calitate de „angajatori“ au obligaţia de a plăti contribuţia de asigurări sociale, potrivit prevederilor art. 18 lit. b şi c din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 5 pct. IV, lit. a-b şi d din Legea nr. 19/2000, asociaţii sunt asiguraţi prin efectul legii, ca şi asociatul unic, asociaţii, comanditarii sau acţionarii, administratorii sau managerii etc;

- potrivit art. 26 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, angajatorii (care, aşa după cum s-a văzut, pot fi şi „comercianţi“) care au angajaţi asiguraţi din categoriile prevăzute în art. 19 din lege, au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj în cotă de 5% asupra fondului total de salarii brute lunare.

De asemenea, potrivit art. 27 din acelaşi act normativ, angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira lunar contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Toate aceste prevederi cât şi altele care vor fi prezentate în alte capitole reglementează raporturi juridice de dreptul securităţii sociale în care cel puţin unul din subiecţi are calitatea de „comerciant“ în sensul definit mai sus.

8. Dreptul securităţii sociale şi dreptul penal şi dreptul procesual penalDreptul penal a fost definit în literatura de specialitate ca fiind „acea ramură a sistemului de drept cu privire la

totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile de apărare socială prin interzicerea infracţiunilor sub sancţiuni specifice, denumite pedepse, a acţiunilor sau inacţiunilor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care le făptuiesc.“72

Într-o definiţie mai largă, dreptul procesual penal este acea ramură de drept care cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementează activitatea de judecare a cauzelor penale şi de executare a pedepselor.

Interferenţa dintre cele trei ramuri de drept rezultă cu deosebire din prevederile exprese cuprinse în noile acte normative ce reglementează raporturile juridice de securitate socială.

Astfel, după ce în art. 145 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se arată că „încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz“, iar art. 142 şi art. 146 prevăd două infracţiuni specifice.

Dispoziţii cu caracter relativ asemănător întâlnim şi în cazul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Potrivit art. 110 din acest act normativ, încălcarea prevederilor legii atrage, pe lângă alte forme de răspunderi, şi pe cea penală, iar art. 111 şi 112 incriminează faptele de sustragere de la obligaţiile privind plata asigurărilor de şomaj, cât şi nevirarea contribuţiilor asigurărilor de şomaj.

În aceleaşi acte normative citate mai sus sunt prevăzute expres şi regulile procedurale.9. Dreptul civil, dreptul procesual civil şi dreptul securităţii socialeDreptul civil a fost definit a fiind „acea ramură care reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite

între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică.“73

De la început trebuie remarcat faptul că interferenţa dreptului civil cu dreptul securităţii sociale se realizează pe multiple planuri şi aceasta este cauzată de originea dreptului securităţii sociale şi anume de la dreptul civil prin dreptul muncii la dreptul securităţii sociale.

Atât în dreptul civil, cât şi în dreptul muncii şi în dreptul securităţii sociale sunt reglementate raporturi juridice de regulă patrimoniale, între persoane fizice şi juridice, care, în unele situaţii, au la bază un contract (ex. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000; art. 20 şi 21 din Legea nr. 76/2002).

Statutul subiectelor raporturilor juridice de dreptul securităţii sociale este definit prin dreptul civil.De remarcat ca o deosebire între dreptul civil şi cel al dreptului securităţii sociale este aceea că, de regulă, în

dreptul securităţii sociale sunt dominante normele imperative, pe când în dreptul civil majoritare sunt normele dispozitive.

Dreptul procesual civil a fost definit mai concis în literatura juridică de specialitate ca fiind „ totalitatea normelor juridice care reglementează modul de desfăşurare a activităţii judiciare în scopul soluţionării litigiilor civile.“74

Dreptul securităţii sociale, în situaţia unor litigii având ca obiect încălcarea şi nesocotirea dreptului de asigurări sociale şi de asistenţă socială, apelează la principiile fundamentale ale dreptului procesual civil – publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea.

Astfel, potrivit art. 119 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul de asigurări pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, „litigiile rezultate ca urmare a aplicării prezentei legi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente potrivit legii“.

Prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se instituie o jurisdicţie a asigurărilor sociale (art. 154-159).

Interferenţa dintre această jurisdicţie specială şi dreptul de procedură civilă este redată de dispoziţiile art. 158 din acest act normativ potrivit cu care „Prevederile prezentei legi referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale se

72 Constantin Bulai, ”Drept penal român. Partea generală”, vol. I, Casa de editură şi presă „Şansa“, Bucureşti, 1992, p. 7.73 Gheorghe Beleiu, ”Dreptul civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil” , Ediţie revizuită şi adăugită Casa de editură şi presă ”Şansa”, Bucureşti, 1995, p.37.74 Ioan Leş, ”Principii şi instituţii de drept procesual civil”, vol. I, Editura „Lumina Lex“, Bucureşti, 1998, p. 24.

completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.“75

75 Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial nr. 259/1997, a fost abrogată succesiv prin Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial nr. 872/2005; Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial nr. 827/2005 şi Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 826/2005.

CURSUL Nr. 9(suport)SISTEMUL PUBLIC DE PENSII. FONDURILE DE PENSII ADMINISTRATE PRIVAT. PENSIA

FACULTATIVĂSecţiunea I-a

Sistemul public de pensii1. Necesitatea elaborării unui nou sistem public de pensiiNoua reglementare privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale - Legea nr. 19/200076 -

reprezintă una din cele mai importante legi menite să asigure realizarea unei reforme reale în materie.Necesitatea unei astfel de reforme a reieşit din cerinţa punerii de acord a întregului sistem de asigurări sociale cu noile realităţi

din ţara noastră, realităţi cărora vechile reglementări (Legea 3/1977 cu modificările şi completările ulterioare) nu mai erau capabile să le facă faţă.

Reforma are în vedere ca sistemul să devină atotcuprinzător sub aspectul persoanelor care urmează a se asigura în mod obligatoriu şi să răspundă noilor condiţii pe care economia de piaţă le generează, inclusiv restrângerea sectorului de stat şi dezvoltarea celui privat.

2. Principiile sistemului public77

Potrivit art. 2 din Legea 19/2000 cu modificările ulterioare, sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

- principiul unicităţii – potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept.

- principiul egalităţii – asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

- principiul solidarităţii sociale – conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

- principiul obligativităţii – în conformitate cu care persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor.

- principiul contributivităţii – conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

- principiul repartiţiei – pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii.

- principiul autonomiei – are în vedere administrarea de sine stătătoare a sistemului public conform legii.- indexarea pensiilor – este un mecanism economico-financiar ce se aplică periodic sistemului public ca urmare a

procesului inflaţionist din economia românească cauzat de liberalizarea preţurilor. Această se realizează prin acordarea unor procente graduale la pensiile curente sau aflate în plată la data indexării.

3. Coordonarea sistemului public de pensiiInstituţiile abilitate pentru coordonarea sistemului public de pensii şi alte drepturi sociale sunt cele înfiinţate

potrivit art. 3 din Legea 19/2000.Potrivit prevederilor acestui articol în baza legii s-a înfiinţat Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de

Asigurări Sociale, denumită, în continuare, prescurtat, C.N.P.A.S.În subordinea C.N.P.A.S. s-au înfiinţat şi funcţionează case judeţene de pensii în fiecare municipiu reşedinţă de

judeţ, precum şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, denumite case teritoriale de pensii.În funcţie de numărul, complexitatea şi structura asiguraţiilor, C.N.P.A.S. poate înfiinţa case locale de pensii,

care funcţionează sub conducerea şi controlul caselor judeţene de pensii şi, respectiv, a Casei de pensii a municipiului Bucureşti.

4. Beneficiarii sistemului public de pensiiA. AsiguraţiiÎn sistemul public sunt asigurate persoanele fizice denumite de lege „asiguraţi“.Aceştia pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa

în România, conform legii.Obligaţia asiguraţilor este aceea de a plăti contribuţiile de asigurări sociale, corelate cu dreptul de a beneficia de

prestaţiile de asigurări sociale.

76 Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 140/1.04.2000 şi rectificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2000 (publicată în Monitorul Oficial nr. 183/27.04.2000), a mai fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 294/2000, (publicată în Monitorul Oficial nr. 707/30.12.2000) prin Legea 338/2002 privind aprobarea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002), Ordonanţa de urgenţă nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 167/17.03.2003), Legea nr. 250/2007 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 486/2007); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 671/2007).77 În acest sens a se vedea şi Ioan Ciochină-Barbu, ”Pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale”, Editura ”PIM”, Iaşi, 2003, pp. 13-15; Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, ”Dreptul securităţii sociale”, Editura „Global Lex“, Bucureşti, 2003, pp. 36-40; Ioan Ciochină-Barbu ”Dreptul securităţii sociale. Specializarea administraţie publică”, Editura ”Junimea”, Iaşi, 2006, p. 40 şi urm.

a) Prin efectul legii78, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu următoarele categorii de persoane:I.  persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii

executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la punctul I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumiţi, în continuare, „şomeri“;

IV. persoanele care se află în una din situaţiile următoare79:a)  asociat unic, asociaţi comanditari sau acţionari;b)  administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;c)  membri ai asociaţiilor familiale;d)  persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;e)  persoane angajate în instituţii internaţionale dacă nu sunt asiguraţii acestora;f)  alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale.

V. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puţin 3 salarii medii brute şi care se regăsesc în două sau mai multe situaţii prevăzute la punctul IV;

b) Asigurarea facultativă în sistemul public de pensii se poate face în condiţiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/200080.

Potrivit acestei reglementări se pot asigura în sistemul public, pe bază de „contract de asigurare socială“ în condiţiile Legii 19/2000, modificată, persoanele care se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (1) – şi care doresc să îşi completeze venitul asigurat, precum şi alte persoane care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute în alin. (1).

Contractul de asigurare socială se încheie între persoana interesată, sau, după caz, mandatarul acesteia desemnat prin procură specială şi casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau reşedinţa persoanei interesate.

Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă şi produce efecte de la data înregistrării acestuia la casa teritorială de pensii.

În ceea ce priveşte persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V care au cel puţin vârsta de 18 ani sunt obligate să se asigure pe baza declaraţiei de asigurări (s.n.) care se depune în termen de 30 de zile de la data încadrării în situaţia respectivă la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţă. Venitul lunar asigurat este cel stabilit prin declaraţia de asigurare.

Sunt exceptate de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V dacă beneficiază de una din categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 19/2000 sau dacă se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III (art. 61 din Legea nr. 19/2000)81.

B. Asiguratoriia) Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 19/2000 sunt asigurători, persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară

activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin 1, pct. I şi II, denumiţi, în continuare, angajatori, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 5 alin 1, pct. III.

b) Obligaţiile asiguratorilor:Potrivit art. 6 alin 1 din Legea 19/2000, modificată şi completată, asiguratorii au obligaţia să depună în fiecare

lună, la termenul stabilit de C.N.P.A.S., declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.82

c) Prestaţiile de asigurări socialeÎn sistemul public prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire pentru pierderea totală sau

parţială a veniturilor asigurate, ca urmare a bătrâneţii, invalidităţii sau decesului, toate acestea din urmă constituind riscurile asigurate.

Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii, ajutoare şi alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege, corelativ cu plata contribuţiei de asigurări sociale.

78 Art. 5 din Legea 19/2000 a fost modificat prin art. I.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 167/17.03.2003). În redactarea art. 5 modificat ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 de modificare şi completare a Legii 19/2000 aprobată, modificată şi completată prin Legea 338/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002), enumerarea categoriilor de asiguraţi prin efectul legii continuă cu literele f, g, h şi i în care sunt cuprinşi:- proprietarii şi/sau arendaşii de suprafeţe agricole şi forestiere;- persoanele care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier;- membrii asociaţiilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;- persoanele care desfăşoară activităţi în unităţile de cult recunoscute potrivit legii şi care nu au încheiat contract individual de muncă.Apreciem că formularea de la lit. f este mult mai cuprinzătoare, în noua reglementare evitându-se orice interpretare restrictivă ce s-ar fi putut da în situaţiile prezentate în art. 5 pct. IV din vechea formulare.79 Pct. IV al art. 5 din Legea nr. 19/2000, a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 250/2007.80 Modificat prin art. I din Legea nr. 250/2007 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007.81 Art. 61 din Legea nr. 19/2000 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale.82 Această prevedere a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000.

d) Stagiul de cotizare este alcătuit din perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte.

Cât priveşte modul de constituire a stagiului de cotizare legiuitorul a precizat că în sistemul public „stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat, sau, după caz, s-a datorat şi s-a plătit de către asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2).

De asemenea, mai constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care anterior intrării în vigoare a legii 19/2000 o persoană s-a aflat în una din situaţiile prevăzute la art. 3883.”

Potrivit prevederilor art. 38 alin. 1, „În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive denumite perioade asimilate în care asiguratul:

a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la art. 40 lit. a-c şi e (adică de pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parţială şi pensia de urmaş);

b) a urmat cursurile la zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor, respectiv, cu condiţia absolvirii acestora;

c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat“84

Constituie, de asemenea, stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cel realizat anterior apariţiei Legii nr. 80/199285.

Stagiul minim de cotizare este perioada de cotizare minimă care permite asiguratului care a împlinit vârsta să solicite înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

5. Contribuţia de asigurări sociale1. Noţiunea de contribuţii de asigurări socialeContribuţiile de asigurări sociale reprezintă cote procentuale din veniturile realizate de asiguraţi şi asiguratori

care sunt plătite de aceştia lunar la bugetul asigurărilor sociale de stat administrat de C.N.P.A.S. în vederea acoperirii riscurilor asigurate.

2. Categorii de contribuabiliPotrivit art. 18 alin. 1 din Legea 19/200086 cu modificările ulterioare, în sistemul public sunt contribuabili, după

caz:a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;b) angajatorii;c) persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. II, asimilate

angajatorului în condiţiile prezentei legi;d) Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare Profesională care administrează bugetul asigurărilor pentru

şomaj;e) persoanele prevăzute la art. 5 alin. (2), care încheie contract de asigurare.Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite

sau speciale.Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II se reţine integral

din veniturile care constituie, conform art. 23 alin. (1), baza de calcul şi/sau, după caz, din cuantumul indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate.

Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţiilor o constituie:a) venitul brut realizat lunar, în situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II.b) venitul lunar asigurat, înscris în declaraţia sau contractul de asigurare socială, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi

V şi alin. (2).c) salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul

medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.3. Cazurile în care nu se datorează contribuţia de asigurări sociale87

Acestea sunt prevăzute în mod expres de art. 26 din Legea 19/200088 cu modificările ulterioare.

83 Art. 38 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale a fost modificat prin Legea 338/31.05.2002 care a aprobat, modificat şi completat O.U.G. nr. 49/2001 de modificare a Legii 19/2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002.84 Deşi serviciul militar obligatoriu a fost desfiinţat de la 1.01.2007 potrivit Legii nr. 395 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1155/2005) el continuă să fie reglementat printr-o serie de acte normative cum sunt: Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare (publicată în Monitorul Oficial nr. 990/2006) care reglementează menţinerea contractelor de muncă ale salariaţilor chemaţi pentru îndeplinirea serviciului militar în termen ori pentru concentrare; Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari (publicată în Monitorul Oficial nr. 868/2006) care reglementează raportul de muncă sau de servicii ale salariaţilor care au semnat contracte ca rezervist voluntar cu unităţi militare.85 Legea 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 37/9.02.1994, a fost abrogată prin dispoziţiile art. 198 din Legea 19/2000, modificată şi completată ulterior.86 Modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003.87 Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., pp. 33-34; Costel Gâlcă, op. cit., pp. 70-84; Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 59-61.88 Conţinutul art. 26 din Legea 19/2000 a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale.

Potrivit acestui articol, „Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:a) prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă şi boli

profesionale;b) diurnele de deplasare şi delegare, indemnizaţii de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de

autor;c) participarea salariaţilor la profit.”6. Pensiile în sistemul public89

 Noţiunea de pensiePensiile de asigurări sociale de stat sunt „drepturi băneşti acordate salariaţilor la expirarea unei perioade

determinate de activitate şi la împlinirea vârstei prevăzute de lege ori în cazul pierderii totale sau în cea mai mare parte a capacităţii de muncă, precum şi urmaşilor acestor persoane.“

După cum rezultă din cele precizate mai sus principalele categorii de pensii sunt:– pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă;– pensia de invaliditate;– pensia de urmaş.Potrivit reglementărilor privind sistemul public de pensii90 se instituie încă două noi categorii de pensii: – pensia anticipată – pensia anticipată parţială.Cât priveşte pensia suplimentară instituită conform legislaţiei anterioare apariţiei noului act normativ prin art.

180 alin. 1 din Legea 19/2000 cu modificările ulterioare91 s-a statuat că:„La data intrării în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurări sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile

de asigurări sociale pentru agricultori stabilite în baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi.“

De asemenea, consemnăm aici faptul că, potrivit prevederilor art. 47 alin. 2 din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie potrivit legii.

6.1. Pensia pentru limită de vârstăCondiţii generale de pensioareAcestea sunt expres prevăzute în art. 4192 din Legea 19/2000 cu modificările ulterioare.Potrivit acestui articol pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc cumulativ, la data

pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei

standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii (01.04.2001), prin creşterea vârstelor de pensionare, începând de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi.

Aceste creşteri sunt eşalonate în anexa 3 la Legea 19/2000 cu modificările ulterioare.Stagiul minim de cotizare – atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi – este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de

cotizare de la 10 la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii 19/2000 cu modificările ulterioare.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza tot în 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi.

Trebuie să menţionăm şi faptul că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi anumite perioade necontributive, denumite „perioade asimilate“, în care asiguratul:

a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la art. 40 lit. a-c (pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parţial şi pensia de urmaş);

b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora;

c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat (art. 38 din Legea 19/200093, modificată).94

2. Pensia anticipată. Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate (art. 38 alin. (1) lit. ”b” şi ”c”) precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.

89 Pentru detalii în legătură cu această temă a se vedea: Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., pp. 63-114; Costel Gâlcă, op. cit., pp. 90-128; Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 75-98.90 Art. 40 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată ulterior.91 Art. 180 alin. (1) a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. 44 din Legea 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002.92 Prin Decizia nr. 20 din 2.02.2000 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 72/18.02.2000 s-a respins sesizarea de neconstituţionalitate a art. 41 alin. 2 din Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurare sociale, apreciindu-se constituţionalitatea acestora (referitoare la vârsta standard de pensionare). 93 Art. 38 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, art. 1 pct. 19.94 A se vedea nota 2 de la pag. 44

La data îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile art. 42 din Legea nr. 19/2000, pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare, trecerea la pensia pentru limită de vârstă făcându-se la cerere.95

3. Pensia anticipată parţială. Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensia anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţiale nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. ”b” şi ”c” din Legea 19/2000, precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate96.

La data îndeplinirii condiţiilor pentru a beneficia de pensie pentru limita de vârstă, pensia anticipată parţială devine pensie pentru limita de vârstă şi se recalculează prin eliminarea divizării prevăzute la art. 50 alin. (2) 97 şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.98

6.2. Pensia de invaliditate în sistemul publicPotrivit art. 53 din Legea 19/2000, modificată, au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut

total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza:a) accidentelor de muncă, conform legii;b) bolilor profesionale şi tuberculozei;c) bolilor obişnuite şi a accidentelor care nu au legătură cu munca.

De asemenea, mai beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile arătate mai sus, şi asiguraţii care satisfac obligaţiile militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. ”a”.

Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. 1 lit. a, şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită bolilor obişnuite şi accidentelor cuvenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.

În condiţiile în care asiguraţii şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unor boli obişnuite sau în urma unor accidente care nu au nici o legătură cu munca pot beneficia de această pensie de invaliditate dacă îndeplinesc stagiul de cotizare în raport cu vârsta.

Potrivit art. 53 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, modificată, persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au drepturi şi la pensii de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea stabilită în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente la muncă.

4. Gradele de invaliditate şi încadrarea persoanelor în aceste prevederiConform art. 54 din Legea 19/2000, modificată, în raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere

a capacităţii de muncă, invaliditatea este:a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de

autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane.

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial fără ajutorul altei persoane.

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se poate realiza printr-o decizie emisă de către medicul specializat în expertiza medicală, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii însoţită de documentaţia necesară99 (art. 56 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, modificată).

Conform art. 59 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, modificată, la stabilirea pensiei de invaliditate, asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial determinat, ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv până la data încadrării într-un grad de invaliditate.

Asiguraţilor care au realizat un stagiu de cotizare în condiţiile de handicap preexistent calităţii de asigurat li se acordă un stagiu potenţial, fiind determinat ca diferenţă între stagiile de cotizare cerute de art. 47100 (art. 64 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, modificată).

95 Art. 49 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, a fost modificat şi completat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 250/2007.96 Art. 50 alin. (11) din Legea nr. 19/2000, a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001.97 În art. 50 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se prevede: ”Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limita de vârstă, prin divizarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensiune, conform tabelului nr. 2 ...”98 Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 250/2007.99 A fost modificat prin art. 20 din Legea nr. 338/2002.100 Potrivit art. 47 alin. (1), „Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa 3, astfel:

a) cu 15 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin 1/3 din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;

Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul în afara pensiei la o indemnizaţie pentru însoţitor în cuantum fix, care în anul 2007 a fost stabilită la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată101.

Revizuirea medicală a pensionarului de invaliditateRevizuirea medicală este prevăzută în art. 62 din Legea nr. 19/2000. În acest articol se precizează că pensionarii

de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, în funcţie de afecţiuni, la intervale de 6-12 luni până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii. În alin. 2 al aceluiaşi articol se arată că după fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabileşte, după caz:

a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;b) încadrarea în alt grad de invaliditate;c) încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă.Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de

revizuire medicală.Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei

începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarului, dacă starea sănătăţii lui s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a

agravat.Excepţiile de la revizuirea medicală periodică a pensionarilor de invaliditate sunt prevăzute în art. 62 alin. 7 din

Legea nr. 19/2000, modificată, şi acestea sunt:„Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:a) prezintă invaliditate care afectează ireversibil capacitatea de muncă;b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de

cotizare, conform prezentei legi.“5. Trecerea pensionarilor de invaliditate în rândul pensionarilor care au împlinit vârsta standardPotrivit art. 64 alin. 1 din Legea nr. 19/2000102, modificată, la împlinirea vârstei standard sau a vârstei standard reduse,

conform legii, pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.

Indemnizaţia de însoţitor se menţine indiferent de pensia pentru care se optează.Totuşi, pensia pentru limită de vârstă poate fi mai mare decât pensia de invaliditate, numai în situaţia unui

invalid încadrat în gradul III de invaliditate, pentru că numai în acest caz pensionarul respectiv mai poate presta o muncă în cadrul unui contract individual de muncă, putând să obţină un punctaj suplimentar conform cu veniturile realizate în această perioadă şi pentru care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale care se ia în calcul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.

6.3. Pensia de urmaş Consideraţii generale103

Acordarea pensiei de urmaş se poate face atunci când persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii (art. 65 din Legea nr. 19/2000, modificată; art. 37 din Legea nr. 164/2001, republicată, privind pensiile militare de stat).

Pensia de urmaş pentru copiiPotrivit art. 66 din Legea 19/2000, modificată, copii au dreptul la pensia de urmaş:

a) până la vârsta de 16 ani când, potrivit Codului muncii104, dobândesc capacitatea de muncă şi pot încheia un contract individual de muncă (art. 13);

b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.

c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una din situaţiile prevăzute la lit. a sau b.

Pensia de urmaş pentru soţul supravieţuitorEste reglementată de art. 67-70 din Legea 19/2000, modificată.

b) cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin 2/3 din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;

c) cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.“101 Art. 19 din Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1047/2006).102 Art. 64 alin. (1) a fost modificat prin art. 21 din Legea nr. 338/2002.103 Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., pp. 141-154; Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 105-109.104 Adoptat prin Legea 53/24.01.2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 72/5.02.2003), modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 576/5.07.2005), apelată prin Legea nr. 371/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1147/2005) şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 788/2006).

Noua reglementare se referă la soţul supravieţuitor în general, incluzând atât soţia cât şi soţul supravieţuitor, faţă de vechea reglementare105 care, prin referirea numai la soţia supravieţuitoare, încălca un principiu de bază al asigurărilor sociale şi anume al egalităţii dintre soţi.

Potrivit actualelor reglementări, soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.

În cazul când durata căsătoriei a fost cuprinsă între 10 şi 15 ani, cuantumul pensiei de urmaş se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună şi, respectiv, cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut.

Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile de mai sus (prevăzute în art. 67 şi art. 68 alin. 1), beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului soţului susţinător, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut.

În fine, soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului soţului susţinător, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe ţară. Dacă acesta are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte toate condiţiile pentru obţinerea pensiei de urmaş, poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

În legătură cu soţul supravieţuitor amintim faptul că acesta poate primi şi ajutor lunar conform prevederilor Legii nr. 578/2004106.

Astfel soţul supravieţuitor al unei persoane, care la data decesului avea calitatea de pensionar (s.n.) beneficiază la cerere de un ajutor social dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este pensionar din sistemul public de pensii şi are cel puţin vârsta standard de pensionare, prevăzută în Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare;

b) nu beneficiază de pensie din alte sisteme neintegrate sistemului public;c) nu s-a recăsăstorit după decesul soţului;d) durata căsătoriei cu soţul care a decedat a fost de cel puţin 10 ani;e) nu se află în una din situaţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 cu modificările şi completările

ulterioare;f) are domiciliul pe teritoriul României.De asemeni trebuie reţinut că ajutorul lunar se acrodă în situaţia în care cuantumurile drepturilor de pensie

realizate la data solicitării de către beneficiar sunt mai mici de:a) 364 lei, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază de pensie stabilită în baza prevederilor Legii nr. 19/2000 cu

modificările şi completările ulterioare sau stabilită în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, precum şi în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază atât de pensia stabilită în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat cât şi în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori;

b) 140 lei, în situaţia soţului supravieţuitor care beneficiază numai de pensia stabilită în fostul sistem al asigurărilor sociale pentru agricultori.

Cuantumul ajutorului lunar este de 90 lei pentru soţul supravieţuitor care se regăseşte în situaţiile prevăzute al alin. (3) lit. ”a” şi 35 lei lunar pentru soţul supravieţuitor care se regăseşte în situaţia prevăzută la alin. (3) lit. ”b”.

În situaţia în care durata căsătoriei cu soţul care a decedat a fost mai mică de 10 ani dar cel puţin 5 ani, cuantumul ajutorului lunar se diminuează proporţional.

7. Stabilirea şi plata pensiilor107

Stabilirea pensiilorPotrivit prevederilor art. 82 din Legea 19/2000, modificată, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a

mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.Drepturile de pensie anticipată sau pensia anticipată parţial se acordă şi se plătesc:

a) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă la termenul prevăzut în alin. 1, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I, II şi III;

105 Legea 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi de asistenţă socială, publicată în Buletinul Oficial partea I nr. 82/6.08.1977, cu modificările ulterioare, abrogată prin art. 198 alin. 7 din Legea 19/2000, modificată.106 Privind acrodarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor (publicată în Monitorul Oficial nr. 1223/2004) modificată şi completată ulterior inclusiv prin Legea nr. 255/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 498/2007).107 Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., pp. 166-175; Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 109-114.

b) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă la termenul prevăzut în alin. 1, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V.

În condiţiile în care cererile de pensionare ale unor persoane au fost depuse cu depăşirea termenului de 30 de zile de la această dată, drepturile de pensie se acordă şi se plătesc:

a) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă;b) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor

prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I, II şi III care solicită pensie anticipată parţială;c) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V, care solicită pensie

anticipată parţială;d) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor

prevăzute la art. 5 alin. 2, care solicită pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială (art. 83 din Legea 19/2000, modificată)108.

Calculul pensiilor se face începând cu data înscrierii la pensie iar cuantumul acesteia se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie.

Punctajul mediu anual realizat de asigurat realizat în perioada de cotizare se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare.

Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului realizat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv primele şi adaosurile sau, după caz, a venitului nou asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Punctajul asiguratului se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.

Valoarea unui punct de pensie se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, care în anul 2007 a fost de 396,2 lei (art. 20 din Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007).

În anul 2008 valoarea punctului de pensie nu va fi mai mică de 37,5% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat iar de la 1 ianuarie 2009, de 45% din salariul mediu brut utilizat pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.109

Potrivit art. 84 din Legea nr. 19/2000, modificată110, pensia de invaliditate se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.

Drepturile la pensie de invaliditate se acordă şi se plătesc:a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă

în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate;b) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, dar nu înainte de data

încetării calităţii de asigurat, dacă cererea a fost depusă la termenul prevăzut la lit. a, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 2;

c) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 2 ale căror cereri au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la lit. a;

d) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat.

Stabilirea pensiei de urmaş se face în condiţiile prevăzute de art. 85 din Legea 19/2000, modificată, coroborate cu cele din art. 82 al aceluiaşi act normativ.

Şi această pensie se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.

Drepturile de pensie de urmaş se acordă:a) de la data decesului susţinătorului, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionar la data decesului,

dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;b) de la data decesului susţinătorului, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionar la data decesului,

dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată;c) de la data depunerii cererii, în situaţiile în care s-au depăşit termenele prevăzute de lit. a şi b.

În acest caz drepturile de pensie de urmaş se acordă de la data depunerii cererii.Decizia de pensiePotrivit prevederilor art. 86 din Legea 19/2000, modificată, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se

face prin decizia emisă de casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.111

108 Art. 83 a fost modificat prin art. 17 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2003.109 Legea nr. 250/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000.110 Art. 84 a fost modificat prin art. 26 din Legea 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, pentru modificarea şi completarea Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002 şi, ulterior, prin art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, aprobată şi modificată prin Legea nr. 577/2003.111 Art. 86 din Legea nr. 19/2000, a fost modificat prin art. 8 din Legea nr. 250/2007.

Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept putând fi contestată la instanţa judecătorească competentă, în raza teritorială în care se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.

Decizia casei teritoriale de pensii necontestată în termen este definitivă.Plata pensiei Plata pensiei în sistemul public se face lunar112.Pensia se plăteşte titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al

acestuia.Modalităţile de plată a pensiilor se stabilesc prin regulamente C.N.P.A.S., care se publică în Monitorul Oficial.Încetarea plăţii pensiei are loc începând cu luna următoare celei în care:a)  beneficiarul a decedat;b)  beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;c) urmaşul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru infracţiunea de omor sau tentativă de

omor asupra susţinătorului.Suspendarea plăţii pensiei are loc începând cu luna următoare celei în care:a)  pensionarul îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări

sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat;b)  beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se regăseşte în una din situaţiile

prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I şi II;c)  beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;d)  beneficiarul unei pensii de urmaş realizează, dintr-o activitate profesională, venituri brute lunare mai mari de

o pătrime din salariul mediu brut stabilit conform art. 5 alin. 3;e)  copilul urmaş nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 66 lit. b şi c (vârsta de până la 16 ani sau de 26

de ani dacă îşi continuă studiile, pe toată durata invalidităţii dacă aceasta a survenit în una din situaţiile arătate anterior);

f)  soţul supravieţuitor, beneficiarul unei pensii de urmaş, se recăsătoreşte.Reluarea în plată se face la cerere, dacă aceasta a fost depusă în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei

suspendării. Cu privire la reluarea în plată a pensiilor stabilite conform legislaţiei anterioare şi care a fost suspendată în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, modificată, art. 184113 din acelaşi act normativ arată că reluarea plăţii se face în cuantumul determinat conform art. 180114, cu respectarea condiţiilor legale existente la data stabilirii iniţiale a pensiei.

Cumulul pensiei cu alte venituriConform art. 94 alin. 1 din Legea 19/2000, modificată, pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate

profesională:a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la vârstele prevăzute de art. 66 lit. a şi b;b) nevăzătorii;c) pensionarii pentru limită de vârstă;d) pensionarii de invaliditate de gradul III115.

Recalcularea pensieiPotrivit art. 95 din Legea 19/2000, modificată, beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita

recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minim 12 luni116.Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi,

după caz, drepturile de pensie curente şi neachitate până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun.

8. Ajutorul de decesPână la apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de

asigurări sociale de sănătate, drepturile de asigurări sociale (indemnizaţia de maternitate, indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă etc.) prevăzute în art. 98 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificate ulterior, erau cuprinse în categoria „Alte drepturi de asigurări sociale“. Odată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ din această categorie a mai rămas reglementat doar „ajutorul de deces“.

112 Art. 90 din Legea nr. 19/2000, modificată.113 Art. 184 a fost modificat prin art. 76 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001.114 Art. 180 a fost modificat prin art. 44 din Legea 338/2002 privind aprobarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, (publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.03.2002).115 Lit. d a art. 94 din Legea 19/2000, modificată, a fost introdusă prin art. 44 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, aprobată şi modificată prin Legea 338/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002.116 Alin. 1 al art. 95 a fost modificat prin art. 46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii 19/2000, aprobată şi completată prin Legea nr. 338/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 446/25.06.2002). A se vedea şi Decizia nr. 264/2007 a Curţii Constituţionale referitoare la admiterea excepţiei de necunstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, care constată că acestea încalcă principiul egalităţii prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituţie şi statuiază că recalcularea se poate face şi înainte de realizarea stagiului minim de 12 luni.

Potrivit art. 126 din Legea nr. 19/2000117, modificată, în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces fiind, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, curatorul, moştenitorul sau oricare persoană care face această dovadă.

Trebuie remarcat că asiguratul ori pensionarul poate beneficia de ajutor de deces şi atunci când decedează un membru al familiei.

Pentru aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:a) să fi fost în întreţinerea asiguratului;b) să nu fi avut un drept propriu de asigurări sociale.La art. 127 alin. 2 se precizează că „se consideră un membru de familie, în sensul prezentei legi:a) soţul;b)118 copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi

educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;

c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.”Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă la cerere, pe baza certificatului

de deces.Pentru anul 2007 cuantumul ajutorului de deces a fost stabilit la 1270 lei în cazul asiguratului sau pensionarului

şi la 635 lei în cazul unui membru de familie sau a pensionarului.119

9. Răspunderea juridicăÎn art. 145 din Legea nr. 19/2000, modificată şi completată ulterior, se precizează că încălcarea prevederilor

acesteia atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.Sunt incriminate drept infracţiuni, potrivit art. 146-147:

– fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri şi nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor de asigurări sociale reţinute de la asigurat (pedeapsa fiind închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda);– completarea formularelor tip pentru contribuţia de asigurări sociale de către funcţionar cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stagiul de cotizare sau contribuţia de asigurări sociale sau efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurărilor sociale de stat, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte, potrivit art. 289 din Codul penal, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

În art. 148-153 din Legea 19/2000 sunt reglementate faptele care constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât potrivit legii penale să constituie infracţiuni:

a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 6 alin. 1;b) nedepunerea la termen a declaraţiei de asigurare prevăzută la art. 6 alin. 2;c) nerespectarea cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite conform art. 18 alin. 3 şi art. 21;d) nerespectarea metodologiei de încadrare în condiţii deosebite de muncă, conform art. 19 alin. 2-5;e) nerespectarea prevederilor art. 23, 24 şi 25 privind baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale;f) nerespectarea prevederilor art. 31 privind majorările de întârziere la plată a contribuţiei de asigurări sociale;g) nerespectarea prevederilor art. 96 privind obligaţia anunţării modificărilor survenite pentru acordarea

pensiei;h) neachitarea de către angajator a indemnizaţiilor de asigurări sociale care se suportă din fonduri proprii,

conform prevederilor art. 101 şi 102;i) calculul şi plata eronate ale indemnizaţiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale de către instituţia care

efectuează plata, conform prevederilor art. 133 şi 135;j) nerespectarea prevederilor art. 189;k) nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei de asigurări sociale la termenele prevăzute;l) nevirarea, în condiţiile legii, la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei de asigurări sociale timp de

3 luni consecutiv;120

m) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, ale direcţiilor teritoriale de muncă, solidaritate socială şi familie şi personalului împuternicit al Casei Naţionale de Pensii şi al caselor teritoriale de pensii documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor de asigurări sociale, precum şi în vederea recuperării creanţelor prin executare silită;

n) nerespectarea prevederilor art. 160 alin. (7)121

Sancţiunile aplicate pentru aceste contravenţii sunt:a)  cele prevăzute la lit. b, c, f, g, i şi m - cu amendă de la 300 lei (RON) la 600 lei (RON);b)  cele prevăzute la lit. a, d, e, h, j, k şi l - cu amendă de la 1500 lei (RON) la 5000 lei (RON);

117 Art. 126 alin. (1) a fost modificat prin art. 33 din Legea nr. 338/2002.118 Lit. ”b” a alin. (2) al art. 127 este reprodusă cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001, art. I, pct. 59.119 Art. 21 din Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007.120 Lit. ”k1” a art. 148 din Legea nr. 19/2000 a fost introdus prin Legea nr. 338/2002.121 Lit. „m” a art. 148 din Legea nr. 19/2000 au fost introduse prin Legea nr. 44/2006 şi lit. ”a” art. 149.

c)  cele prevăzute la lit. k1 - cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 148 lit. c, e, f, h, i, k şi k 1 şi aplicarea amenzilor se face de către organele de

control ale Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi ale direcţiilor teritoriale.Cele prevăzute la lit. a, b, d, g, i, j şi l se constată de personalul împuternicit de CNPAS şi al caselor teritoriale.Dispoziţiile Legii nr. 19/2000 referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completează cu

prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.122

10. Jurisdicţia asigurărilor sociale În art. 154 din Legea nr. 19/2000 se precizează că jurisdicţia de asigurări sociale se realizează prin tribunale şi

curţi de apel şi, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, se organizează secţii de asigurări sociale.În baza art. 155 din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigii privind:a)modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale;b)modul de stabilire a majorărilor de întârziere;c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale;d)deciziile de pensionare;e) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind dreptul de asigurări sociale;f) modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale;g)plângerile împotriva proceselor verbale de contravenţii;h)contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită;i) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul legii.Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază

teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la Curtea de apel competentă.Hotărârile Curţii de apel şi cele ale tribunalelor, neatacate cu recurs la termen, sunt definitive şi irevocabile.Cererile în faţa acestor organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect

drepturi sau obligaţii de asigurări sociale sunt scutite de orice fel de taxă de timbru.Secţiunea a II-a

Fondurile de pensii administrate privat(prezentare selectivă)

1. GeneralităţiFondurile de pensii administrate privat sunt reglementate prin Legea nr. 411/2004123 având ca scop organizarea

unei pensii private, distincte şi care suplimentează pensia acordată de sistemul public, pe baza colectării şi investirii, în interesul participanţilor a unei părţi din contribuţia individuală de asigurări sociale124.

Precizăm că Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat transpune în conţinutul său prevederile Directivei Consiliului 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la pensie suplimentară ale salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente, care se deplasează în cadrul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) n L. 209/25-07-1998.

Fondul de pensii administrate privat125 (fond de pensii) este fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanţi în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară126 şi cu dispoziţiile acestei legi.

Un fond de pensii trebuie să aibă minim 50.000 de participanţi şi se constituie prin contract de societate civilă al cărui conţinut şi modalităţile de modificare a acestuia se stabilesc prin norme ale Comisiei127.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 411/2004, republicată, contractul cadru de administrare va conţine în mod obligatoriu următoarele elemente:

a) părţile contractante;b) principiile schemei de pensii private;c) principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor contractante şi modalitatea de aplicare;d) modul de administrare a fondului de pensii;e) modalităţile de control al administratorului exercitat de către auditori;f) obligaţiile de informare ale administratorului faţă de participanţi şi autorităţi;

122 Publicată în Monitorul Oficial nr. 410/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 268/2002), modificată şi completată ulterior prin Legea nr. 353/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 640/2006).123 Privind fondurile de pensii administrate privat (publicată în Monitorul Oficial nr. 1033/2004) modificată prin Legea nr. 313/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (publicată în Monitorul Oficial nr. 1010/2005) modificată şi completată prin Legea nr. 23/2007 (publicată în Moniotrul Oficial nr. 61/2007). Legea nr. 411 privind fondurile de pensii administrate privat a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 482/2007.124 Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 411/2004, republicată.125 Art. 2 pct. 18 şi art. 3-10 din Legea nr. 411/2004 – republicată.126 Potrivit art. 1499 C. Civ. = „societatea particulară este aceea ce are ca obiect oarecare lucruri determinate sau uzul lor, ori funcţiile lor ”, iar art. 1500 C. civ. prevede: ”Asemenea, societatea particulară este şi aceea formată printr-un contract prin care mai multe persoane se alcătuiesc, sau pentru o întreprindere determinată, sau pentru exerciţiul unei meserii sau al unor profesiuni”127 Potrivit art. 1 pct. 12 din Legea nr. 411/2004 – Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private – denumită Comisie – este autoritatea administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României înfiinţată potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 313/2005

g) evidentele administrative referitoare la participanţi, contribuţii, investiţii şi pensii private;h) modalităţile specifice de constatare, reclamare şi remediere a deficienţelor;i) răspunderea contractuală a părţilor;j) durata contractului de administrare, modalităţile de modificare şi încetare a contractului de administrare;k) informaţii privind depozitarul fondului de pensii.Contractul de administrare se încheie între administrator şi participant şi are ca obiect administrarea fondului de

pensii.De reţinut faptul că numărul minim de 50.000 de participanţi trebuie realizat în perioada primilor 3 ani de la data

constituirii fondului de pensii.În raporturile cu terţii, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti fondul de pensii este reprezentat numai de către

administratorul acestuia.Potrivit art. 1 pct. 8 din Legea nr. 411/2004, republicată, administrator este societatea comercială pe acţiuni

constituită în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei în vigoare şi cu prevederile prezentei legi, denumite societate de pensii (s.n.) care are ca obiect exclusiv de activitate administrarea fondurilor de pensii şi adiţional, furnizarea de pensii private.

Pensia privată a fost definită ca fiind suma plătită periodic participantului sau beneficiarului128, în mod suplimentar şi distinct de cea furnizată de sistemul public (art. 1 pct. 25 din Legea nr. 411/2004, republicată).

Sediul fondului de pensii va fi acelaşi cu sediul administratorului.2. Resursele financiare ale unui fond de pensii sunt date de:

a) contribuţiile nete convertite în unităţi de fond;b) drepturile cuvenite beneficiarilor şi nerevendicate în termenul general de prescripţie;c) dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuabililor nevizate în termen;d) sumele provenite din investirea veniturilor prevăzute la lit. a) şi c) (art. 3 din Legea nr. 411/2004, republicată)

Participanţii şi beneficiarii la un fond de pensii au aceleaşi drepturi şi obligaţii şi li se aplică un tratament nediscriminatoriu.

Egalitatea de tratament a participanţilor şi beneficiarilor la un fond de pensii se menţine şi în cazul schimbării locului de muncă, domiciliului sau reşedinţei într-o altă ţară, stat membru al Uniunii Europene ori stat aparţinând Spaţiului Economic European.

3. Schema de pensii private este un sistem de termene, condiţii şi reguli pe baza cărora administratorul investeşte acţiunile fondului de pensii în scopul dobândirii de către participanţi a unei pensii private129.

Conţinutul schemei de pensii private se stabileşte de către Comisie şi cuprinde în mod obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

a) denumirea şi sediul administratorului;b) condiţiile de eligibilitate a participanţilor pentru aderarea la schema de pensii private;c) modalitatea de împărţire între participanţi a sumelor rezultate din investirea activelor;d) principiile investiţionale ale schemei de pensii private;e) riscurile financiare, tehnice şi de altă natură implicate în schema de pensii private;f) natura şi distribuţia riscurilor prevăzute la lit. „e”;g) dreptul exclusiv de proprietate al participanţilor la schema de pensii private asupra sumei existente în conturile individuale;h) condiţiile începerii şi plăţii prestaţiilor private;i) condiţiile de acordare a prestaţiilor private în caz de invaliditate;j) nivelurile maxime ale comisioanelor suportate de fondul de pensii, defalcate pe categorii de comisioane;k) periodicitatea şi procedura de raportare a informaţiilor către participanţi;l) condiţiile şi procedurile de încetare a participării şi de transfer la un alt fond de pensii administrat privat.

Fondul de pensii trebuie autorizat de Comisie după autorizarea administratorilor şi a prospectului schemei de pensii (art. 17-22 din Legea nr. 411/2004, republicată).

Referitor la investiţiile fondului de pensii acestea se fac respectând regulile unei investiri prudenţiale a acţiunilor fondului de pensii administrat privat130.

În acest sens administratorului elaborează o declaraţie privind politica de investiţii, în formă scrisă şi care în principal se referă la:

a) strategia de investire a activelor, în raport cu natura şi durata obligaţiilor;b) metode de evaluare a riscurilor investiţionale;c) procedurile de management al riscului;d) metoda de revizuire a principiilor de investiţii;e) persoanele responsabile de luarea deciziilor şi redirijarea investiţiilor, precum şi procedurile pentru luarea

deciziilor.

128 Participant este persoana care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond de pensii şi care are un drept viitor la o pensie privată şi beneficiar este moştenitorul participantului definit conform prevederilor Codului civil (alin. (1) pct. 10 şi 24 din Legea nr. 411/2004, republicată).129 Art. 1 pct. 34 din Legea nr. 411/2004, republicată.130 Art. 23 din Legea nr. 411/2004, republicată.

Declaraţia privind politica de investiţii este revizuită şi completată de către administrator ori de câte ori intervine o schimbare importantă în politica de investiţii sau cel puţin odată la 3 ani, cu acordul Comisiei, informând participanţii cu privire la noua politică.

Situaţiile în care administratorul poate investi, modalităţile concrete, cât şi situaţiile în care nu se pot face investiţii şi nici nu se pot înstrăina activele fondului de pensii privat sunt prevăzute în art. 25-29 din Legea nr. 411/2004, republicată.

Demn de reţinut este faptul că prin lege131, un fond de pensii administrate privat nu poate fi declarat în stare de faliment (s.n.).

4. Participanţii fondului de pensii privatePersoanele în vârstă de până la 35 de ani, care sunt asigurate potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea nr.

19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare şi care contribuie la sistemul public de pensii sunt obligate să adere la un fond de pensii.

Persoanele cu vârsta între 35-45 de ani care sunt deja asigurate şi contribuie la sistemul public de pensii pot adera la un fond de pensii.

O persoană nu poate fi participant în acelaşi timp la mai multe fonduri de pensii şi poate avea un singur cont la fondul de pensii al cărui participant este.

Devine participant la un fond de pensii persoana care a semnat un act de aderare132 individual, din propria iniţiativă sau în urma repartizării sale de către instituţia de evidenţă133.

Persoana care nu a aderat la un fond de pensii în termen de 4 luni de la data la care este obligată prin efectul legii este repartizată aleatoriu la un fond de pensii de către instituţia de evidenţă.

La nivelul instituţiei de evidenţă se constituie şi se actualizează permanent Registrul participanţilor.După aderare sau repartizare participanţii sunt obligaţi să contribuie la un fond de pensii şi nu se pot retrage din

sistemul fondului de pensii administrate privat pe toată perioada pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată.

Atunci când un participant încetează să contribuie, acesta rămâne participant cu drepturi depline la fondul de pensii.

Participantul al cărui activ personal net134 nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime stabilite prin normele Comisiei primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maxim 5 ani, la cerere.

În situaţia pensionării de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, definite potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii participantul poate obţine:

a) o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maxim 5 ani, dacă activul său personal net, nu este suficient pentru acordarea unei pensii private minime;

b) o pensie privată, dacă activul său personal net este suficient.În cazul decesului unui participant înainte de deschiderea dreptului la pensia privată, beneficiarilor li se deschide

câte un cont la ultimul fond de pensii la care a contribuit participantul decedat, în care se transferă activele curente fiecăruia.

Beneficiarul are dreptul la:a) cumularea conturilor la un singur fond de pensii, dacă are calitatea de participant la un alt fond de pensii;b) plata unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maxim 5 ani.

În situaţia în care un participant doreşte să adere la un alt fond de pensii, acesta este obligat să îi notifice în scris administratorului fondului de pensii de la care se transferă, cu 30 de zile calendaristice înainte de aderarea efectivă la noul fond de pensii şi să îi trimită acestuia o copie după noul act de aderare.

5. Contribuţiile la fondul de pensii administrate135 privatLa începutul activităţii de colectare, contribuţia la fondul de pensii administrate privat reprezintă 2% din

contribuţia individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii şi în termen de 8 ani, de la această dată, cota de contribuţie se majorează la 6% cu o creştere de 0,5% puncte procentuale pe an, începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an.

Baza de calcul, reţinerea şi termenele de plată a contribuţiei la fondul de pensii administrate privat sunt aceleaşi cu cele stabilite pentru contribuţia de asigurări social din sistemul public.

De reţinut că administratorii încep colectarea contribuţiilor după definitivarea operaţiunii de repartizare din oficiu a participanţilor la fondul de pensii, care are loc după 30 de zile calendaristice de la încheierea procedurilor de alegere şi aderare la fondurile de pensii de către participanţi136.

131 Art. 8 din Legea nr. 411/2004, republicată.132 Actul individual de aderare este un înscris prin care o persoană îşi manifestă actul de voinţă de a fi parte la contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii private (art. 1 pct. 4 din Legea nr. 411/2004, republicată).133 Instituţia de evidenţă este instituţia care are ca atribuţie legală evidenţa asiguraţilor din sistemul public de pensii (art. 1 pct. 21 din Legea nr. 411/2004, republicată).134 Activ personal este suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unităţi de fond deţinute de acesta, înmulţite cu valoarea la zi a unei unităţi de fond (art. 1 pct. 2 din Legea nr. 411/2004, republicată).135 Art. 42-47 din Legea nr. 411/2004, republicată.136 Art. 149 din Legea nr. 411/2004, republicată.

6. Supravegherea specială137

Supravegherea specială are drept scop aplicarea unor măsuri suplimentare pentru limitarea riscurilor şi asigurarea redresării fondului de pensii în vederea protejării intereselor participanţilor şi al beneficiarilor, în structura în care se constată deficienţe în urma contractelor Comisiei şi care nu sunt situaţii de natură a institui administrarea specială, sens în care se desemnează un Consiliu de supraveghere specială.

Atribuţiile Consiliului de supraveghere specială sunt:a) actualizează situaţia financiară a fondului de pensii şi a administratorilor şi prezintă Comisiei rapoarte periodic

despre aceasta;b) urmăreşte modul în care administratorul aplică măsurile de remediere a deficienţelor constatate în actele de

control;c) urmăreşte realizarea planului de remediere a deficienţelor sau de redresare financiară a fondului de pensii, propus de

administrator;d) suspendă sau desfiinţează actele de decizie ale administratorului, contrare reglementărilor prudenţiale sau care determină

deteriorarea situaţiei financiare a fondului de pensii;e) propune Comisiei aplicare de sancţiuni în situaţia în care administratorul nu respectă măsurile dispuse de

Consiliul de supraveghere specială;f) alte atribuţii stabilite de Comisie.

De reţinut este şi faptul că în perioada exercitării supravegherii speciale, Consiliul de supraveghere specială anulează deciziile adoptate de organele de conducere ale administratorului.

7. Administrarea specială138

Administrarea specială are drept scop exercitarea responsabilităţii judiciare de a păstra valoarea activelor fondului de pensii şi de a limita pierderile în vederea protejării drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor.

Se instituie în cazul suspendării şi retragerii autorizaţiei de administrare, precum şi în cazul retragerii autorizaţiei fondului de pensii.

Administrarea specială se asigură de un administrator selectat dintre cei ofertaţi. Administratorul special desemnat să administreze activele fondului de pensii inclusiv contribuţiile primite în această perioadă exercită această funcţie timp de 12 luni după care va transfera activele persoanelor la un administrator ales în condiţiile legii.

8. Răspunderea juridică139

Încălcarea prevederilor Legii nr. 411/2004, republicată, atrage după sine răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Administratorul şi auditorul financiar răspund faţă de participanţi şi beneficiari, după caz, pentru prejudiciile cauzate pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor ce le revin, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

Orice persoană care se consideră vătămată ca urmare a neaplicării sau aplicării necorespunzătoare a prevederilor Legii 411/2004, republicată, are dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente, potrivit Legii nr. 554/2004- a contenciosului administrativ, modificată şi completată ulterior.140

Contravenţii:a) nerespectarea prevederilor art. 6 referitoare la egalitatea de tratament a participanţilor şi beneficiarilor;b) nerespectarea prevederilor art. 28 referitoare la investirea şi înstrăinarea activelor fondului de pensii de către

administrator;c) nerespectarea unuia din termenele prevăzute la art. 38 alin. (4), art. 63 alin. (3), art. 113 alin. (2), art. 114 alin. (1) şi art. 131

alin. (3);d) nerespectarea prevederilor art. 61 alin. (2) referitoare la reinvestirea capitalului social de către administrator;e) nerespectarea prevederilor art. 65 privind incompatibilitatea Consiliului de administraţie şi a comitetului de direcţie,

după caz;f) nerespectarea obligaţiei administratorului de a furniza informaţii participanţilor şi beneficiarilor, prevăzută la art.

111.Contravenţiile prevăzute mai sus se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.Constatarea contravenţiilor se face de către personalul împuternicit în acest scop prin decizie a preşedintelui Consiliului

Comisiei.Procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor precum şi aplicarea sancţiunilor se stabileşte de către Comisie şi derogă de la

prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Contravenţiile prevăzute în Legea nr. 411/2004, republicată, se prescriu în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

InfracţiuniLegea nr. 411/2004, republicată prevede un număr de patru infracţiuni specifice şi anume:

137 Art. 89-95 din Legea nr. 411/2004, republicată.138 Art. 96-103 din Legea nr. 411/2004, republicată.139 Art. 140-148 din Legea nr. 411/2004, republicată.140 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1154/2004, modificată şi completată inclusiv prin Legea nr. 262/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 510/2007).

- Fapta persoanei din a cărei vină se desfăşoară fără autorizaţie sau aviz, o activitate pentru care legea prevede obligaţia deţinerii unei autorizaţii sau a unui aviz valabil din partea Comisiei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

- Fapta persoanei din vina căreia contribuţia la fondul de pensii nu este virată sau este utilizată în alte scopuri decât prevede prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

- Fapta agentului de marketing141 da a prezenta cu rea credinţă acte de aderare cu informaţii care nu corespund realităţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

- Fapta de a folosi fără drept sintagma fond de pensii prevăzută la art. 56 alin. (1) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.

Secţiunea a III-aPensia facultativă

(prezentare selectivă)1. Consideraţii introductivePensiile facultative reprezintă o alternativă la Fondul public de pensii şi la Fondurile de pensii administrate

privat şi sunt reglementate prin Legea nr. 204/2006142 având ca scop asigurarea unei pensii facultative distincte de cele două categorii şi care suplimentează pensiile obţinute prin cele două sisteme.

De reţinut că Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative transpune în conţinutul ei Directiva Consiliului nr. 98/49/CE din 29 iunie 1998 privind protecţia drepturilor la pensie suplimentară ale salariaţilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente care se deplasează în cadrul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L.209 din 25 iulie 1998 şi art. 15, 16 şi 17 din Directiva 85/611/CEE de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. 375 din 31 decembrie 1985, cu modificările ulterioare.

Fondul de pensii facultative143 reprezintă fondul constituit prin contract de societate civilă, încheiat între participanţi, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea civilă particulară144 şi cu dispoziţiile acestei legi.

Pensiile facultative reprezintă suma plătită periodic titularului sau beneficiarului, în mod suplimentar şi distinct de cea furnizată de sistemul public.145

2. Înfiinţarea societăţilor de pensii, autorizarea şi retragerea autorizaţiei administratorilor146

Fondurile de pensii facultative pot fi administrate de societăţile de pensii, societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de asigurare autorizate de Comisie147 în acest scop.

În timp ce societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de asigurare sunt înfiinţate şi autorizate potrivit legislaţiei ce le reglementează domeniul de activitate, societatea de pensii se constituie şi se autorizează de către Comisie.

Societatea de pensii se constituie sub forma unei societăţi pe acţiuni.Cererea de constituire a societăţii de pensii va trebui să fie însoţită de următoarele documente:

a) proiectul actului constitutiv;b) dovada că fondatorii deţin resursele financiare necesare vărsării capitalului social, precum şi provenienţa

acestora;c) cazierele judiciare şi cazierele fiscale ale fondatorului;d) documente privind fondatorii, cu informaţii privind statutul lor juridic, eventuala lor calitate de persoane

afiliate precum şi natura legăturii dintre ei;e) documente din care să reiasă situaţia financiară a fondatorilor în ultimii 3 ani, auditate de un auditor financiar;f) declaraţia pe proprie răspundere a fondatorilor, a candidaţilor pentru consiliul de administraţie şi comitetul de

direcţie din care să rezulte că deţin, individual sau în legătură cu alte persoane implicate în orice societate comercială, cel puţin 5% din capitalul social sau drepturile de vot;

g) documente privind candidaţii pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie, după caz, curriculum vitae datat şi semnat, care să specifice calificarea şi experienţa profesională, copia actului de identitate, copia diplomei de studii;

141 „Agentul de marketing” al fondului de pensii este persoana fizică sau juridică mandatată de administrator să obţină acordul de aderare a participanţilor (art. 1 pct. 9 din Legea nr. 411/2004, republicată).142 Privind pensiile facultative, publicată în Monitorul Oficial nr. 470/2006.143 Art. 2 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.144 Reamintim că potrivit art. 1499 C. civ. „Societatea particulară este aceea ce are ca obiect oarecare lucruri determinate sau uzul lor, ori funcţiile lor” iar. Art. 1500 C. civ. prevede „Asemenea, societatea particulară este şi aceea formată prin un contract prin care mai multe persoane se alcătuiesc, sau pentru o întreprindere determinată sau pentru exerciţiul unei meserii sau al unor profesiuni”145 Art. 2 pct. 22 din Legea nr. 204/2006 a pensiilor facultative.146 Art. 3-29 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.147 Comisia = Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private care este autoritatea administrativă autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub controlul Parlamentului României, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private aprobată cu modificări prin Legea nr. 313/2005 (art. 2 pct. 12 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile private).

h) cazierele judiciare şi fiscale ale candidaţilor pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie, dacă este cazul;

i) proiectul regulamentului de organizare şi funcţionare a societăţii de pensii;j) dovada vărsării integrale şi în formă bănească a capitalului social;k) dovada plăţii taxei privind cererea de autorizare de constituire.

În vederea aprobării cererii pentru autorizarea de constituire sunt necesare îndeplinirea cumulativă (s.n.) a următoarelor condiţii148:

a) fondatorii nu au datorii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale;

b) calitatea acţionarilor şi membrilor propuşi pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie garantează gestiunea corectă şi prudenţială a fondului de pensii facultative;

c) fondatorii şi membrii propuşi pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie nu sunt în procedură de reorganizare judiciară sau de faliment, nu au contribuit, direct sau indirect, la falimentul unor persoane juridice, după caz, şi nu au fost implicate în nici un fel de sancţiuni financiare;

d) membrii propuşi pentru consiliul de administraţie şi comitetul de direcţie au pregătirea şi experienţa profesională necesară funcţiei pe care urmează să o îndeplinească;

e) denumirea societăţii de pensii nu este natură să inducă în eroare participanţii, potenţialii participanţi sau alte persoane;

f) fondatorii fac dovada vărsării integrale şi în formă bănească a capitalului social;g) se face dovada achitării taxei pentru cererea de autorizare de constituire.

În 30 de zile de la primirea deciziei pentru autorizarea de constituire, fondatorii sunt obligaţi să înregistreze societatea la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, depăşirea acestui termen atrăgând pierderea valabilităţii autorizaţiei de constituire.

Administratorul149 fondului de pensii facultative pentru a putea administra un asemenea fond trebuie să obţină o autorizaţie, în baza unei cereri adresate Comisiei şi care trebuie să conţină în anexă următoarele documente:

a) certificatul de înmatriculare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului;b) dovada vărsării sau a reîntregirii, sub formă bănească, a capitalului social, după caz;c) proiectul contractului de depozitare;d) proiectul contractului de societate civilă;e) declaraţia privind politica de investiţii;f) planul de afaceri pe 3 ani;g) proiectul prospectului schemei de pensii facultative150;h) dovada plăţii taxei pentru cererea de autorizare de administrare;i) orice alte documente şi informaţii suplimentare prevăzute în normele adoptate de Comisie.

Activitatea unui administrator cuprinde în principal, potrivit art. 15 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, următoarele:

a) colectarea contribuţiilor participanţilor151, transformarea lor în unităţi de fond şi actualizarea informaţiilor privind conturile acestora;

b) transferul de lichidităţi băneşti şi decontarea cheltuielilor privind operaţiunile fondului de pensii facultative;c) evidenţa, administrarea şi investirea activelor fondului de pensii facultative;d) calculul sumei din contul fiecărui participant la sfârşitul perioadei de acumulare, conform legii;e) calculul valorii nete a activelor fondului de pensii facultative şi al „unităţii de fond”152, în fiecare zi lucrătoare;f) convertirea contribuţiilor153 şi transferurilor de lichidităţi băneşti în unităţi de fond;g) evidenţa conturilor individuale, precum şi furnizarea documentelor privind participarea, notificarea, informarea

periodică sau transferul participanţilor;h) gestionarea operaţiilor zilnice ale fondurilor de pensii facultative;i) efectuarea plăţilor datorare entităţilor implicate;j) gestionarea relaţiilor cu entităţile implicate;

148 Art. 7 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.149 Potrivit art. 2 pct. 8 din Legea nr. 204/2006, administrator poate fi: o societate de pensii, o societate de administrare a investiţiilor, o societate de asigurări, autorizate conform legislaţiei care reglementează domeniile în care activează, a căror autorizaţie este în vigoare şi care sunt autorizate, în conformitate cu prevederile prezentei Legi de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private pentru a administra fonduri de pensii facultative şi, opţional, pentru a furniza pensii private.150 Potrivit art. 2 pct. 31 din Legea nr. 204&2006, „schema de pensii facultative” reprezintă sistemul de termene, condiţii şi reguli pe baza cărora administratorul colectează şi investeşte acţiunile fondului de pensii facultative, în scopul dobândirii de către participanţi a unei pensii facultative, iar potrivit art. 2 pct. 25 din acelaşi act normativ „prospectul schemei de pensii facultative” reprezintă documentul care cuprinde termenii contractului de administrare şi a schemei de pensii facultative.151 Potrivit art. 2 pct. 21 din Legea nr. 204/2006, „participantul” reprezintă persoana care contribuie sau/şi în numele căruia s-au plătit contribuţii la un fond de pensii facultative şi care are în viitor un drept la o pensie facultativă.152 Potrivit art. 2 pct. 36 din Legea nr. 204/2006, „unitatea de fond” reprezintă raportul dintre valoarea activului net total al fondului de pensii facultative şi valoarea la zi a unei unităţi de fond, iar potrivit art. 2 pct. 3 al aceluiaşi act normativ „ activul net total al fondului de pensii facultative la o anumită dată” reprezintă valoarea care se obţine prin deducerea valorii obligaţiilor fondului din valoarea acesteia la acea dată.153 „Contribuţiile” reprezintă sumele plătite de către participanţi şi/sau în numele acestora la un fond de pensii facultative (art. 2 pct. 15 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative).

k) elaborarea, prezentarea, depunerea, publicarea şi distribuirea rapoartelor potrivit legii;l) gestionarea, păstrarea şi arhivarea documentelor privind fondul de pensii facultative, activitatea proprie,

participanţii şi beneficiarii154 săi;m) alte activităţi prevăzute în normele adoptate de Comisie.

Trebuie reţinut că activele şi pasivele fondului de pensii facultative sunt organizate, evidenţiate şi administrate distinct, separat de celelalte activităţi şi de contabilitatea proprie de administrare, fără posibilitatea transferului între fonduri şi administrator. (art. 15 alin. 2 din Legea nr. 204/2006).

Capitalul social al administratorului nu poate proveni din împrumuturi sau credite şi nu poate fi grevat de sarcină.Capitalul social minim necesar pentru administrarea unui fond de pensii facultative este echivalentul în lei,

calculat la cursul de schimb al Băncii Naţionale a României, la data constituirii, al sumei de 1,5 milioane euro.De la data aderării României la Uniunea Europeană poate fi administrator, în sensul legii nr. 204/2006, orice

entitate autorizată pentru această activitate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European.

3. Autorizarea prospectului schemei de pensii facultative155

Prospectul schemei de pensii facultative este elaborat şi propus de administrator, având ca model schema de pensii al cărui conţinut este stabilit prin normele adoptate de Comisie şi care conţine obligatoriu elementele cuprinse în art. 33 din Legea nr. 204/2006.

Fiecare prospect al schemei de pensii facultative propus de administrator trebuie să obţină autorizarea Comisiei care se emite odată cu autorizarea de administraţie a fondului de pensii.

Procedura de autorizare şi modificare a prospectului schemei de pensii facultative este prevăzută în normele adoptate de Comisie.

Conţinutul schemei de pensii facultative conţine obligatoriu următoarele elemente:a) denumirea şi sediul administrativ;b) condiţiile de eligibilitate a participanţilor pentru aderarea la schema de pensii facultative;c) cuantumul contribuţiei la fondul de pensii facultative, precum şi modalitatea de plată a acesteia;d) modalitatea de împărţire între participanţi a rezultatelor din investiţii;e) principiile investiţionale ale schemei de pensii facultative;f) riscurile financiare, tehnice şi de altă natură implicate de schema de pensii facultative;g) natura şi distribuţia riscurilor prevăzute la lit f);h) dreptul exclusiv de proprietate al participanţilor la schema de pensii facultative asupra sumei existente în conturile

individuale;i) condiţiile începerii plăţilor facultative;j) condiţiile de acordare a prestaţiilor facultative în caz de invaliditate;k) nivelurile maxime ale comisioanelor separate de fondul de pensii facultative, defalcate pe categorii;l) periodicitatea şi procedura de raportare către participanţi;m) condiţiile şi procedurile de încetare a participării şi de transfer la un alt fond de pensii facultative.

4. Înfiinţarea, autorizarea şi retragerea autorizaţiei fondurilor de pensii facultative156

După autorizarea administratorului şi a prospectului schemei de pensii facultative, fondul de pensii facultative trebuie autorizat de Comisie.

Autorizaţia se eliberează pe baza unei cereri formulate de administratori, la care se anexează următoarele documente:

a) actul individual de aderare la contractul de societate civilă care înfiinţează fondul de pensii facultative şi la prospectul schemei de pensii facultative;

b) contractul de societate civilă de constituire a fondului de pensii facultative;c) alte documente şi informaţii, potrivit cerinţelor prevăzute în normele adoptate de Comisie.

Fondul de pensii facultative trebuie să aibă minimum 100 de participanţi şi se constituie prin contract de societate civilă al cărui conţinut este stabilit prin normele adoptate de Comisie157.

Fondul de pensii facultative primeşte contribuţii numai după autorizarea sa de către Comisie.Resursele financiare ale fondului de pensii facultative sunt:

contribuţiile nete convertite în unităţi de fond; drepturile cuvenite în calitate de beneficiar şi nerevendicate în termenul general de prescripţie; dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate în termen; sumele provenite din investirea veniturilor prevăzute la lit. a) – c).

Cheltuielile legate de administrare suportate de fondul de pensii facultative sunt:a) comisionul de administrare;b) comisionul de depozitare;c) comisioanele de tranzacţionare;d) comisioanele bancare.

154 Art. 2 pct. 10 din legea nr. 204/2006 defineşte „beneficiarul” ca reprezentând moştenitorul participantului, definit conform Codului civil.155 Art. 30-41 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.156 Art. 42-55 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative157 Art. 44 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.

Un fond de pensii facultativ nu poate fi declarat în stare de faliment (art. 47-48 din Legea nr. 204/2006).5. Supravegherea specială şi administrarea specialăSupravegherea specială158 are drept scop aplicarea unor măsuri suplimentare pentru limitarea riscurilor şi

asigurarea redresării fondului de pensii facultative în vederea protejării intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor în situaţia în care se constată deficienţe în urma controalelor efectuate de Comisie şi care nu sunt în situaţii de natură a institui administrarea specială.

Instituirea supravegherii speciale şi desemnarea Consiliului de supraveghere specială se fac de către Comisie.Consiliul de supraveghere specială nu se substituie organelor de conducere ale administratorului, acesta asistă şi

supraveghează activitatea administratorului referitoare la fondul de pensii facultative.Administrarea specială159 are drept scop exercitarea răspunderii judiciare de a păstra valoarea activelor

fondurilor de pensii facultative şi de a limita pierderile, în vederea protejării drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor.

Administrarea specială se instituie în cazul suspendării ori retragerii autorizaţiei fondului de pensii facultative sau a autorizaţiei de administraţie.

Administratorul special160 desemnat, administrează activele fondurilor de pensii facultative, inclusiv contribuţiile primite în această perioadă, în termen de 12 luni, în vederea transferării activelor personale la un administrator ales.

6. Transferurile între fondurile de pensii facultative161

În situaţia în care participantul a aderat la un nou fond de pensii facultative acesta poate:a) să îşi transfere activul personal de la fondurile de pensii facultative anterioare la noul fond;b) să îşi păstreze calitatea de participant la toate fondurile de pensii facultative, urmând a le cumula la momentul

deschiderii dreptului la pensie.Dacă participantul doreşte să transfere activul personal la un alt fond de pensii facultative, este obligat să

înştiinţeze administratorul fondului anterior de pensii facultative şi să îi transmită o copie a actului de aderare162.7. Participanţi şi contribuţii163

Participantul la un fond de pensii facultative este angajatul, funcţionarul public sau persoana autorizată să desfăşoare o activitate independentă, potrivit legii, persoana care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care este numită în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, membrii unei societăţi cooperative potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, precum şi alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale sau agricole care aderă la un fond de pensii facultative şi care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond de pensii facultative şi are un drept viitor la o pensie facultativă.

Aderarea la un fond de pensii facultative este o opţiune individuală şi se face în baza unui act individual de aderare.

Contribuţiile la un fond de pensii facultative se stabilesc conform regulilor acelei scheme de pensii facultative, se reţin şi se virează de către angajator sau, după caz, de către participant, odată cu contribuţiile de asigurări sociale obligatorii, în contul fondului de pensii specificat în actul individual de aderare.

Contribuţia la un fond de pensii facultative poate fi de până la 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia al persoanei care aderă la un fond de pensii facultative.

Această contribuţie poate fi suportată atât de angajat cât şi de angajator (în proporţiile stabilite de acesta) potrivit prevederilor stabilite prin contractul colectiv de muncă sau, în lipsa acestuia, pe baza unui protocol încheiat cu reprezentanţii angajaţilor.

Angajatorul şi sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, grup de unităţi sau de ramură, ori angajatorul singur sau prin asociere cu alţi angajatori şi reprezentanţi ai salariaţilor pot propune participarea la un fond de pensii facultative.

Angajatorul constituie şi virează lunar contribuţia datorată de fiecare angajat care a aderat la un fond de pensii facultative, pe baza unui exemplar al actului individual de aderare la prospectul schemei de pensii facultative încheiat cu un administrator.

De reţinut că suma reprezentând contribuţiile la fondurile de pensii facultative, este deductibilă din venitul salarial lunar sau din venitul asimilat acestuia (în cazul angajatorilor) din profitul impozabil (în cazul angajaţilor) în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 euro, într-un an fiscal.

Dacă un participant devine incapabil de a presta o muncă ca urmare a unei invalidităţi, acesta va avea dreptul să folosească activul personal în conformitate cu normele adoptate de Comisie.

În situaţia în care un participant decedează înainte de pensionare activele personale evaluate la acea dată se distribuie beneficiarilor conform actului de succesiune şi normelor Comisiei.

158 Art. 55-58 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.159 Art. 58-70 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.160 „Administrator special” poate fi orice persoană juridică autorizată să administreze un fond de pensii, desemnată de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi care se subrogă în drepturile şi obligaţiile administratorului pentru o perioadă determinată (art. 2 pct. 7 din Legea nr. 204/2006).161Art. 71-73 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.162 Actul individual de aderare reprezintă contractul scris, încheiat între persoana fizică şi administrator, care conţine acordul persoanei de a fi parte la contractul de societate civilă şi la prospectul schemei de pensii (art. 2 pct. 4 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative).163 Art. 74-77 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.

8. Investiţiile fondurilor de pensii facultative164

Administratorii fondurilor de pensii au obligaţia unei investiri prudenţiale a activelor fondurilor de pensii facultative cu respectarea următoarelor reguli:

a) investirea în interesul participanţilor şi al beneficiarilor, şi în cazul unui conflict potenţial de interese administratorul care gestionează activele fondului de pensii facultative trebuie să adopte măsuri ca investirea să se facă numai în interesul acestora;

b) investirea într-un mod în care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea lor, iar cele deţinute pentru acoperirea Fondului de garantare165 se investesc de asemenea, într-un mod adecvat naturii şi duratei drepturilor cuvenite participanţilor şi beneficiarilor;

c) investirea în instrumente tranzacţionate pe o piaţă reglementată, astfel cum este prevăzută în Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare;

d) investiţiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiţiei sau facilitează gestionarea eficientă a activelor;

e) activele se diversifică în mod corespunzător, astfel încât să se evite dependenţa excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de societăţi comerciale şi concentrări de riscuri pe ansamblul activelor.

Administratorul elaborează o declaraţie privind politica de investiţii în formă scrisă şi care cuprinde:a) strategie de evaluare a riscurilor investiţionale;b) metode de evaluare a riscurilor investiţionale;c) procedurile de management al riscului;d) metode de revizuire a regulilor de investire;e) persoanele responsabile de luarea deciziilor şi realizarea investiţiilor, procedurilor pentru luarea deciziilor.

Administratorul revizuieşte şi completează declaraţia privind politica de investiţii ori de câte ori intervine o schimbare importantă în politica de investiţii sau cel puţin odată la 3 ani cu acordul Comisiei, informând participanţii la noua politică investiţională.

9. Plata pensiilor166

Dreptul la pensia facultativă se deschide, la cererea participantului, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) participantul a împlinit vârsta de 60 de ani;b) au fost plătite minim 90 de contribuţii lunare;c) activul personal167 este cel puţin egal cu suma necesară obţinerii pensiei facultative minime prevăzute prin

normele adoptate de Comisie.Excepţiile de la regula prezentată mai sus sunt:

a) participantul nu îndeplineşte una din condiţiile prevăzute la art. 93 alin. (2) lit. b) şi c) caz în care primeşte suma existentă în contul său ca plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maxim 5 ani, la alegerea sa;

b) participantul beneficiază de pensie de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit reluarea activităţii, definite potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care poate obţine:1. suma existentă în contul său ca plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de maxim 5 ani, dacă nu îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 93 alin. (2) lit. c), conform normelor adoptate de Comisie.2. o pensie facultativă al cărei condiţii şi termene sunt stabilite prin lege specială, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de plată a pensiilor reglementate şi supravegheate de Comisie, dacă îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 93 alin. (2) lit. c)

c) decesul participantului a survenit înainte de depunerea cererii pentru obţinerea unei pensii facultative, caz în care suma din cont se plăteşte beneficiarilor în condiţiile şi în cuantumul stabilite prin actul individual de aderare şi prin actul de succesiune;

d) decesul participantului a survenit după deschiderea dreptului la pensia facultativă, caz în care sumele se plătesc către persoana nominalizată;

e) decesul participantului a survenit după deschiderea dreptului la pensia facultativă şi acesta nu a ales un tip de pensie facultativă cu componenta de supravieţuitor, caz în care sumele aferente se plătesc beneficiarilor.

Pensia facultativă se supune reglementărilor legale privind impozitarea pensiilor şi executarea silită.10. Răspunderea juridică168

Încălcarea prevederilor Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative atrage după sine răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

164 Art. 84-91 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.165 Fondul de garantare a pensiilor reprezintă fondul înfiinţat din contribuţii ale administratorului şi ale furnizorilor de pensii având scopul de a proteja drepturile participanţilor şi beneficiarilor, după caz, dobândite în cadrul sistemului de pensii reglementat şi supravegheat de Comisie (art. 2 pct. 18 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative).166 Art. 93-96 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.167 Reamintim că potrivit art. 2 pct. 2 din Legea nr. 204/2006, activul personal reprezintă suma acumulată în contul unui participant, egală cu numărul de unităţi de fond deţinute de acesta, înmulţite cu valoarea la zi a unei unităţi de fond.168 Art. 120-123 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative.

Administratorul sau angajatorul, după caz, răspunde faţă de participanţi pentru prejudiciile rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi revin, cu excepţia situaţiilor ce constituie cazuri de forţă majoră.

Orice persoană care se consideră vătămată ca urmare a neaplicării prevederilor Legii nr. 204/2006, are dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente.

Contravenţiile la regimul pensiilor facultative sunt:a) neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor depozitarului169;b) nerespectarea prevederilor art. 20 alin (1) (privind capitalul social al administratorului care nu poate proveni

din imprumuturi, credite);c) nerespectarea prevederilor art. 44 alin. (3) şi (4) (Denumirea fondului de pensii facultative trebuie să conţină

sintagma „fond de pensii facultative” şi să nu inducă în eroare participanţii, potenţialii participanţi etc);d) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 76 alin. (5) şi (7) (obligaţia angajatorului de a constitui şi vira lunar

contribuţia datorată de fiecare angajat la fondul de pensii facultative şi obligaţia notificării de către administrator a neîndeplinirii acestor obligaţii);

e) depăşirea plafoanelor prevăzute la art. 87 alin. (1) şi (4);f) investirea în categoriile de active prevăzute la art. 90 alin. (1);g) nerespectarea prevederilor art. 92 alin. (2) privind metoda de calcul ale comisioanelor;h) nerespectarea prevederilor art. 98 alin. (1);i) nerespectarea unuia din termenele prevăzute la art. 100 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 103 alin. (1) sau art. 104

(referitoare la obligaţiile de raportare şi transparenţă ale administratorului).Sancţiunea pentru contravenţiile de mai sus este amendă de la 10.000 lei – 50.000 lei.Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal ori după

caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii, agentul constator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit de Comisie.De asemenea, trebuie menţionat că prevederile de la art. 121 din Legea nr. 204/2006, privind pensiile facultative

se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.170

Infracţiunile la regimul pensiilor facultative sunt:a) Fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri şi nevirarea contribuţiilor reţinute de participanţi

constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.b) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă următoarele fapte:

utilizarea de informaţii sau documente şi declaraţii false sau de orice alte mijloace ilegale în vederea obţinerii autorizaţiilor prevăzute de prezenta lege;

administrarea sau modificarea neautorizată a schemelor de pensii facultative; administrarea unui fond de pensii facultative neautorizat; desfăşurarea de către administrator a altor activităţi decât cele pentru care a fost autorizat; încălcarea prevederilor art. 97 din prezenta lege (oferirea de beneficii colaterale).

169 Potrivit art. 2 pct. 16 din Legea nr. 204/2006, depozitarul reprezintă instituţia de credit din România autorizată de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară, sau sucursala din România a unei instituţii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, avizată de Comisie, pentru activitatea de depozitare, potrivit legii, căreia îi sunt încredinţate spre păstrare, în condiţii de siguranţă, toate activele fiecărei fond de pensii facultative. 170 Publicată în Monitorul Oficial nr. 410/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 cu completările şi modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2002; Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002; Legea nr. 357/2003; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2003 şi Legea nr. 526/2004.

CURSUL Nr. 10(suport)ASIGURĂRILE DE SĂNĂTATE171

Secţiunea I-aAsigurările sociale de sănătate.

Noţiune. Trăsături„Asigurările sociale de sănătate - ca instituţie a dreptului, reprezintă un ansamblu de norme juridice prin care

se reglementează îngrijirea medicală a salariaţilor şi a altor categorii de persoane prin intermediul unui pachet de servicii de bază ce cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii ce se suportă din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate“

Potrivit art. 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei, care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.“

Din cuprinsul acestor definiţii se desprind o serie de termeni a căror înţeles este clarificat prin art. 210 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, astfel:

a) serviciile medicale sunt acele servicii nominalizate în pachetele de servicii furnizate de către persoane fizice şi juridice în condiţiile prezentului titlu172;

b) pachetul de servicii de bază se acordă asiguraţilor şi cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond în condiţiile contractului-cadru;

c) dispozitivele medicale sunt utilizate pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice.

Fondul naţional unic173 de asigurări sociale este un fond special care se constituie prin contribuţia de asigurări de sănătate suportată de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi etc şi alte sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice174.

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării sănătăţii populaţiei, acţionează ca un sistem unitar şi sunt obligatorii.

Secţiunea a II-aObiectivele şi principiile asigurărilor sociale de sănătate

Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt:a) protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident;b) asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu în condiţiile utilizării eficiente a

Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate mai

sus se realizează în baza unor principii.Principiile asigurărilor sociale de sănătate sunt cele prevăzute în alin. 3 al art. 208 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătăţii şi anume:a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări de sănătate.b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor.c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive

medicale în condiţiile prezente legi şi a contractului-cadru;d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului

naţional unic de asigurări sociale de sănătate;f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de

asigurări sociale de sănătate.g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat;h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate.i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.De remarcat faptul că în privinţa prevederilor de la lit. „e” şi „f” şi alin. (6) ale art. 208 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior Curtea Constituţională prin Decizia nr. 56 din

171 Detalii în Ioan Ciochină-Barbu, „Asigurările sociale de sănătate”, Editura „Junimea“, Iaşi, 2006.172 Reglementarea asigurărilor sociale de sănătate face obiectul Titlului VIIII din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul societăţii (publicată în Monitorul Oficial nr. 372/2007) modificată şi completată ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 803/2006) aprobată prin Legea nr. 34/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 38/2007); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 212/2007); Legea nr. 264/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 503/2007) şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90 privind unele măsuri financiar fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi reglementări în domeniul cheltuielilor de personal, publicată în Monitorul Oficial nr. 659/2007).173 Art. 256 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.174 Lit. „d” „c” art. 256 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 803/2006) aprobată prin Legea nr. 34/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 38/2007).

26 iunie 2006175, Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006176, Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006177 a statuat ca fiind constituţionale întrucât „obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii sociale”.

De asemenea Curtea Constituţională a apreciat că „este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiorităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate”.

Secţiunea a III-aPersoanele asigurate

Asigurările sociale de sănătate pot fi obligatorii şi facultative. Potrivit prevederilor art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006178 sunt asiguraţi obligatoriu:

– toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară;– cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au

domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond în condiţiile legii.În această calitate, persoana în cază încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct

sau prin angajator.Anumite categorii de persoane beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei179.Acestea sunt:a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani dacă sunt elevi, inclusiv

absolvenţii de liceu până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. Dovada se face cu actul de identitate pentru copiii până în 18 ani, cu carnetul de elev sau student vizat la zi şi cu declaraţie pe proprie răspundere în sensul că nu realizează alte venituri din muncă;

b) tinerii cu vârstă de până la 26 de ani, care provin din sistemul de protecţie a copilului şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat180, cu modificările şi completările ulterioare, soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. Dovada acestei situaţii se face cu documente care atestă calitatea de asigurat a acesteia şi a declaraţiilor pe proprie răspundere din care să rezulte că se află în îngrijirea unei persoane asigurate şi că nu realizează venituri impozabile;

c)181 persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite prizonieri, republicat cu modificările şi completările ulterioare, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1964, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanelor prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b din Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare182, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii. Dovada că aparţine acestei categorii de asigurat se face pe baza documentaţiei doveditoare şi a declaraţiei, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi şi cele provenite din pensii;

d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu excepţia celor obţinute în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap183. Apartenenţa la această categorie de persoane asigurate prin efectul legii fără plata contribuţiei trebuie dovedită cu certificatul de încadrare într-un grad de handicap şi a declaraţiei pe proprie răspundere în sensul

175 Publicată în Monitorul Oficial nr. 164/2006.176 Publicată în Monitorul Oficial nr. 661/2006.177 Publicată în Monitorul Oficial nr. 53/2007.178 Privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.179 Art. 213 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.180 Publicată în Monitorul Oficial nr. 401/20.07.2001, modificată şi completată ulterior.181 Lit. c de la alin. 1 art. 6 este reprodusă aşa cum a fost modificată prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2003 privind unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei utilizării fondurilor în sistemul sanitar, precum şi modificarea unor acte normative publicată în Monitorul Oficial nr. 435/19.06.2003.182 Legea nr. 341/2004 – Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial nr. 654/20.07.2004.183 Publicată în Monitorul Oficial nr. 1006/2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 700/2007).

că nu realizează alte venituri impozabile decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de legile speciale prin care li se stabileşte această calitate, precum şi cele provenite din pensii sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei;

e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii Publice, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse;

f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară184. Această calitate se dovedeşte printr-o adeverinţă medicală şi a certificatului de naştere - pentru lăuze, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere că nu realizează alte venituri sau pe baza documentelor justificative că realizează venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

Persoanele asigurate cu plata contribuţiei din alte surse sunt acelea care se află în una din următoarele situaţii185:

a) satisfac serviciul militar în termen186;b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau boală

profesională;c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu

handicap până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv;e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare stabilirii

identităţii;g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu

modificările şi completările ulterioare;h) pensionari, pentru veniturile din pensie până la limita supusă impozitului pe venit;i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal187, persoanele

care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate , dacă nu au venituri.

De menţionat că titularii acestui drept beneficiază de această formă de asigurare numai pe durata situaţiilor de mai sus în care acestea se află.

Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României în condiţiile prevăzute de acordurile, înţelegerile, convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă188.

Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. 1 al art. 214 din Legea nr. 95/2006:

a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă şedere;c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară.Prin sintagma „care se află temporar în ţară“ se înţelege189 vizita, turismul, misiunea, transportul, activităţile sportive,

activităţile culturale, ştiinţifice, umanitare, tratamentul medical de scurtă durată sau alte situaţii asemănătoare efectuate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi cetăţenii străini sau apatrizii.

Secţiunea a IV-aDrepturile şi obligaţiile asiguraţilor

A. Contractul-cadruAsiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a

sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale.Drepturile prezentate mai sus se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de Casa Naţională de

Asigurări de Sănătate (CNAS), pe baza consultării Colegiului Medicilor din România (CMR) şi Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR), Colegiul Medicilor Dentişti din România (CMDR), Colegiul farmaciştilor din România (CFR), Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor (OBBC), precum şi a organizaţiilor

184 Sintagma „salariul de bază minim brut pe ţară“ a fost modificată în „salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată“ prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/5.07.2005.185 Art. 213 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.186 Serviciul militar obligatoriu (în termen) a fost desfiinţat prin Legea nr. 395/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1155/2005), începând cu 1.01.2007. El continuă să fie reglementat printr-o serie de acte normative precum Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare care reglementează menţinerea contractelor de muncă ale salariaţilor chemaţi pentru concentrare, mobilizare etc; Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari (publicată în Monitorul Oficial nr. 808/2006) care reglementează raportul de muncă sau de servicii ale salariaţilor care au semnat contract de rezervist voluntar cu unităţi militare.187 Măsurile prevăzute în art. 103, 113 şi 114 din Codul penal se referă la „ Internarea unor minori într-un institut medical-educativ“, „Obligarea la tratament medical“, şi „Internarea medicală“, instituţii care, în prezent, sunt reglementate prin art. 120, 130 şi 131 din noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 301/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 575/29.06.2004.188 Art. 214 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.189 Art. 2 alin. 6 din Normele metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul CNAS nr. 221/2005.

patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical, până la 30 septembrie a anului în curs pentru anul următor. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătăţii Publice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizării elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut, se prelungeşte prin hotărâre a Guvernului aplicabilitatea contractului-cadru din anul în curs.

Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la:a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate;b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor

medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază prevăzut la lit. a;c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii;d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării

echilibrului financiar al fondului;e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de decontare şi actele necesare în acest

scop;f) internarea şi externarea bolnavilor;g) măsuri de îngrijire la domiciliu şi de recuperare;h) condiţiile acordării serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta la nivel judeţean, precum şi a celor

care se pot contracta la nivel regional;i) prescrierea şi eliberarea medicamentelor şi materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a

ortezelor, a dispozitivelor medicale;j) modul de informare a asiguraţilor;k) coplata pentru unele servicii medicale.

B. Drepturile asiguraţilorAsiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază190 în caz de boală sau de accident, din prima zi de

îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare în condiţiile prevăzute de lege.Asiguraţii au următoarele drepturi191:

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de sănătate la care se asigură, în condiţiile legii şi a contractului-cadru;

b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate condiţiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic din altă localitate;

c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;

d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;

e) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;f) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii, inclusiv pentru depistarea precoce a

bolilor;g) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de

sănătate;h) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;i) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;j) să beneficieze de tratament fizio-terapeutic şi de recuperare;k) să beneficieze de dispozitive medicale;l) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;m) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul;n) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;o) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.

C. Obligaţiile asiguraţilor192

Pentru a beneficia de drepturile prevăzute la art. 218, asiguraţii au următoarele obligaţii:a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;c) să se prezinte la controale profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;d) să anunţe, în termen de 15 zile, medicul de familie şi casa de asigurări asupra modificărilor datelor de

identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asiguraţi;e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând coplata, în condiţiile stabilite prin contractul-

cadru;

190 Potrivit art. 210 lit. „c” din Legea nr. 95/2006, pachetul de servicii de bază se acordă asiguraţilor şi cuprinde servicii medicale, servicii de asigurare a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond, în condiţiile contractului-cadru. 191 Art. 218 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.192 Art. 219 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.

h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă calitatea de asigurat.Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat, cel puţin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de

care beneficiază, a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii numai în cazul urgenţelor medico-

chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuziei, servicii de planificare familială în condiţiile art. 223,în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale stabilit prin contractul-cadru193.

Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate, se suportă de către casele de asigurări numai dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă determinată.

Secţiunea a V-aServicii medicale suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate

a. Servicii medicale profilacticeDin fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt suportate următoarele servicii medicale

profilactice194: monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuziei, indiferent de statutul de asigurat al femeii; urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului; controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore în morbiditate şi

mortalitate; servicii medicale din cadrul Programului naţional de imunizări; servicii de planificare familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii.

b. Serviciile medicale stomatologice preventive se suportă de către casele de asigurări, astfel: trimestrial, pentru copiii până în vârstă de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie,

fie la grădiniţă, fie la institutul de învăţământ preuniversitar; de două ori pe an, pentru tinerii în vârstă de la 18 ani la 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi

şi dacă nu realizează venituri din muncă.Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru prevenirea bolilor cu

consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, stabilite prin Contractul-cadru.În cazurile în care asiguraţii în mod nejustificat nu efectuează controalele medicale periodice preventive, aceştia

pot fi obligaţi de a suporta, după caz, unele costuri de tratament curativ şi de recuperare pentru afecţiunea nedepistată la timp. Prin contractul-cadru vor fi prevăzute situaţiile în care aceste costuri se suportă de asiguraţi, precum şi stimulentele pentru asiguraţii care efectuează controalele medicale preventive.

c. Servicii medicale curative195 Serviciile medicale curative sunt acele servicii medicale la care au dreptul asiguraţii pentru vindecarea bolii, pentru

prevenirea complicaţiilor, recuperarea sau pentru ameliorarea suferinţelor, după caz.Tratamentul medical se aplică numai de către medici196 sau asistenţi medicali şi alt personal sanitar197, la indicaţia

şi sub supravegherea medicului.Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt:

servicii medicale de urgenţă; servicii medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii: anamneză, examen

clinic, examene de investigaţii paraclinice; tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare; prescrierea tratamentului necesar vindecării, inclusiv indicaţiile privind regimul de viaţă şi de muncă,

precum şi igieno-dietetic.Asiguraţii mai beneficiază şi de activităţi de suport, constând în acordarea de concedii medicale pentru

incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile legii.De asemenea, asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală şi de specialitate ambulatorie, la indicaţia medicului de

familie, în condiţiile contractului-cadru.Secţiunea a VI-a

Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice198

În baza prescripţiilor medicale, asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, pe baza prescripţiei medicale pentru cele cuprinse în Lista de medicamente prevăzută la art. 232 iar modalităţile de prescriere şi eliberare a acestora sunt prevăzute în contractul-cadru.

193 Art. 220 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.194 Art. 223 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.195 Art. 226-233 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.196 Autorizarea, acreditarea şi exercitarea profesiei de medic se face în conformitate cu Legea nr. 95/2006. Titlul XII privind exercitarea profesiei de medic. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, (publicată în Monitorul Oficial nr372/28.04.2006).197 Exercitarea profesiei de asistent medical se realizează în conformitate cu Legea nr. 307/28.06.2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (publicată în Monitorul Oficial nr. 578/30.06.2004).198 Art. 231-233 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.

Lista cuprinde numai medicamentele prevăzute în Nomenclatorul de produse medicale de uz uman.Pentru corectarea văzului, auzului, pentru protezarea membrelor şi alte materiale de specialitate, asiguraţii au dreptul la

materiale sanitare şi servicii medicale a căror finalitate este protezarea unor deficienţe organice sau fiziologice, pentru o perioadă determinată sau nedeterminată, pe baza prescripţiilor medicale cu sau fără contribuţie personală, conform celor stabilite în contractul-cadru199.

Pe baza prescripţiilor medicale, asiguraţii beneficiază de tratament fizio-terapeutic, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru.

Secţiunea a VII-aServicii medicale şi de îngrijire la domiciliu

Acest tip de servicii medicale şi de îngrijire la domiciliu se acordă de un furnizor autorizat şi evaluat conform legii în condiţiile acordării serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu ce se stabilesc prin contractul-cadru.

Potrivit acestui contract-cadru, îngrijirile medicale la domiciliu se acordă de către persoane fizice sau juridice, autorizate şi acreditate în condiţiile legii, care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru îngrijiri medicale la domiciliu.

Condiţiile acordării serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se stabilesc prin Normele metodologice.Secţiunea a VIII-aAlte servicii speciale200

Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii:a) urgenţe medicale;b) în cazurile prevăzute în contractul-cadru.Cheltuielile de transport sanitar necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat se suportă din

fond.Asistenţa medicală de urgenţă şi transportul sanitar se acordă şi se efectuează de către:

serviciile medicale specializate publice, autorizate şi acreditate, şi constau în servicii medicale de urgenţă efectuate la locul accidentului sau al îmbolnăvirii şi transportul până la unitatea sanitară, precum şi unele servicii de transport sanitar;

unităţile specializate autorizate şi acreditate în efectuarea unor servicii de transport sanitar.Modalităţile de contractare de către casele de asigurări de sănătate a serviciilor medicale de urgenţă şi transport

sanitar se stabilesc prin norme.Secţiunea a IX-a

Serviciile medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătatePrin lege201 sunt prevăzute şi o serie de servicii medicale care sunt suportate de asigurat sau de unităţile care le

solicită de la bugetul de stat sau din alte surse şi acestea sunt:a) servicii medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă şi sportive, asistenţă medicală la

locul de muncă, asistenţă medicală pentru sportivi;b) unele servicii medicale de înaltă performanţă;c) unele servicii de asistenţă stomatologică;d) servicii hoteliere cu un grad înalt de confort;e) corecţii estetice efectuate persoanelor cu vârsta de peste 18 ani;f) unele medicamente, materiale sanitare şi tipuri de transport;g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor;h) fertilizare in vitro;i) transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul-cadru;j) asistenţă medicală la cerere;k) contravaloarea unor materiale necesare corectării văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari

de vedere;l) contribuţia personală din preţul medicamentelor a unor servicii medicale şi a dispozitivelor medicale;m) servicii medicale solicitate de asigurat;n) unele proceduri de recuperare şi de fizioterapie;o) cheltuielile de personal aferente medicilor şi asistenţilor medicali şi cheltuielile cu medicamente şi materiale

sanitare din unităţile medico-sociale;p) serviciile acordate în cadrul secţiilor/clinicilor de boli profesionale şi ale cabinetelor de medicină a muncii;q) serviciile hoteliere solicitate de pacienţii ale căror afecţiuni se tratează în spitalizare de zi;r) cheltuielile de personal pentru medicii farmacişti şi medicii dentişti pe perioada rezidenţiatului;s) serviciile de planificare familială acordate de medicul de familie în cabinetele de planing din structura

spitalului;

199 Art. 223 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.200 Art. 235 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, modificată şi completată ulterior.201 Art. 237 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.

t) cheltuielile de personal pentru medicii şi personal sanitar din unităţile sau secţiile de spital cu profil de recuperarea distroficii, recuperare şi reabilitare neuropsihomotorie sau pentru copiii bolnavi HIV/SIDA, reorganizate conform legii;

u) activităţi de interes deosebit în realizarea obiectivelor strategice de sănătate publică, definite în Contractul-Cadru.

Cheltuielile pentru activităţile prevăzute la alin. (1) lit. r), s), t) şi u) şi cheltuielile pentru activităţile prevăzute la alin. (1) lit. o) se asigură prin transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale prin Bugetul Ministerului Sănătăţii Publice202.

Secţiunea a X-aFinanţarea serviciilor medicale, a medicamentelor şi dispozitivelor medicale

1. Constituirea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate Fondul se formează din:

a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice;b) subvenţii de la bugetul de stat;c) dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări,

precum şi alte venituri, în condiţiile legii;d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice.

Colectarea contribuţiilor persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanţelor Publice prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS, în condiţiile legii, iar colectarea contribuţiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări.

2. Contribuţia de asigurări sociale de sănătateContribuţia de asigurări sociale de sănătate reprezintă o cotă procentuală aplicată asupra veniturilor din salarii sau

asimilate acestora, care sunt supuse impozitului pe venit - în cazul asiguraţilor persoane fizice sau raportat la fondul de salarii realizat - în cazul angajatorilor.

Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote procentuale de 6,5% care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun

impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară lunar;

c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b;

d) indemnizaţiilor de şomaj;e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende dobânzi, veniturilor din drepturi de

proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a-d, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară lunar;

f) veniturilor realizate din pensiiNeplata contribuţiei de către persoana asigurată, duce la diminuarea pachetului de servicii de bază la un pachet

minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru. Diminuarea pachetului de servicii medicale are loc după trei luni de la ultima plată a contribuţiei.

Contribuţia angajatorului203

Angajator, în sensul Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, este persoana fizică sau juridică la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii, pe bază de contract individual de muncă sau în baza unui statut special prevăzut de lege.

Angajatorii au obligaţia să calculeze, să reţină şi să vireze lunar, în contul deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază sunt luaţi în evidenţă, ca plătitori de impozite şi taxe, contribuţia de 7% datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă, raportat la fondul de salarii realizat.

Prin „fond de salarii realizat” se înţelege totalitatea sumelor, utilizată de o persoană fizică şi juridică pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor204.

Secţiunea a XI-aPersoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări

sociale de sănătate 205

1. Introducere

202 Lit. r) s) t) u) ale alin. (1) ale art. 237 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 iar alin. (3) şi (4) ale art. 237 din Legea nr. 95/2006 au fost introduse prin Legea nr. 34/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 de modificare şi completare a Legii nr. 92/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 38/2007).203 A se vedea şi art. 258 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.204 Art. 258 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.205 A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 1974/29.11.2005.

Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate - asiguraţii - au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări de sănătate pentru perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, dacă:

A. desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza unui raport de serviciu;B. desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti pe

durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cu ale persoanelor de la lit. A;

C. beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una din situaţiile de mai sus dar sunt:a) asociaţi comanditari sau acţionari;b) administratori sau manageri care au încheiat un contract de administrare ori de

management;c) membri ai asociaţiilor familiale;d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;e) persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii

pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la 1 ianuarie 2006206.

De reţinut că persoanele prevăzute la alin. 2 al art. 1, dacă au calitatea de pensionari, nu sunt asigurate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2004, cu excepţia pensionarilor de invaliditate gradul III şi a pensionarilor nevăzători care se află în una din situaţiile prevăzute la lit. c şi d.

Asiguraţii au dreptul, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005,la următoarele categorii de concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate:

a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;

b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale.

După cum se poate observa de la cele două categorii de concedii medicale şi indemnizaţii prezentate mai sus, lit. a şi b, sunt excluse expres cele cauzate în timpul şi din cauza procesului muncii, deoarece aceste tipuri de incapacităţi, concedii şi indemnizaţii sunt pe larg reglementate de un alt act normativ şi au un alt regim juridic.207

c) concedii medicale şi indemnizaţii de maternitate;d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.Dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute mai sus (art. 2 alin. 1) este condiţionat de plata contribuţiei de

asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii, denumită contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.

Începând cu data de 1.01.2006, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii este de 0,85% aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţia de şomaj ori asupra veniturilor supuse impozitului pe venit şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Demn de reţinut este faptul că prin lege se prevede în mod expres că această contribuţie este destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute în această Ordonanţă de urgenţă a Guvernului208.

2. Cota de contribuţie de 0,85%, începând cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 (1.01.2006), se datorează şi se achită de către:

a) angajatori pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 lit. A şi B (adică asiguraţii care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu; desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numiţi în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti; membri cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti);

b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. 1 lit. C (Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu sucursalele sale judeţene);

c) persoanele prevăzute la art. 1 alin. 2 (adică asociaţii comanditari, asociaţii, acţionarii, administratorii sau managerii care au încheiate contracte de administrare sau management, membrii asociaţiilor familiale, autorizate să desfăşoare activităţi independente).

206 Lit. „e” de la alin. (2) al art. 1 a fost introdusă prin art. unic din Legea nr. 399/2006.207 A se vedea Legea nr. 346/5.06.2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 454/27.06.2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 747/26.10.2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 598/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 936/24.12.2003; Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004 pentru modificarea Legii nr. 346/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 1228/21.12.2004, aprobată prin Legea nr. 57/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 257/28.03.2005; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/29.11.2005.208 Alin. (2) al art. 4 a fost modificat prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 399/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 901/2006) pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile sociale de sănătate (publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/2005).

Toate persoanele juridice sau fizice prevăzute mai sus au obligaţia să calculeze şi să vireze casei de asigurări de sănătate cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii; acestea mai au şi obligaţia de a anunţa lunar casa de asigurări de sănătate schimbările de natură să modifice elementele de calcul pentru plata contribuţiei.

Angajatorii (persoane fizice şi juridice) au obligaţia plăţii cotei de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% aplicată asupra fondului de salarii realizat, cu respectarea legislaţiei financiare în materie.

Prin fond de salarii realizat se înţelege totalitatea sumelor utilizate de angajator pentru plata drepturilor salariale sau de natură salarială.

Persoanele prevăzute la art. 5 lit. a) au obligaţia de a depune lunar la casele de asigurări de sănătate declaraţii privind evidenţa obligaţiilor de plată către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii şi privind evidenţa normală a asiguraţilor care au beneficiat de concedii şi indemnizaţii, după caz.

Cota de distribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% în situaţia persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c), se datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizaţia de şomaj.

În situaţia persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a-d), cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se datorează asupra veniturilor supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, sau asupra veniturilor declarate în contractele de asigurare socială pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit e).

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică şi asupra indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă sau boală profesională şi se suportă de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale constituite.

Baza de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) nu poate fi mai mică decât produsul dintre numărul asiguraţilor din luna în care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară.

Baza de calcul a contribuţiei pentru concediu şi indemnizaţii pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) nu poate depăşi plafonul a 12 salarii minime brute pe ţară.209

3. Stagiul minim de cotizareÎn vederea acordării drepturilor prevăzute la art. 2 alin. 1 lit. a-d (concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate

temporară de muncă, concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav) este necesar parcurgerea unui stagiu minim de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical.

În sistemul de asigurări sociale de sănătate stagiul de cotizare prevăzut mai sus se constituie din însumarea perioadelor:

a) pentru care s-a achitat contribuţia pentru concedii medicale şi indemnizaţii de către angajator sau, după caz, de către asigurat, respectiv de către fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau bugetul asigurărilor pentru şomaj210;

b) pentru care plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se suportă din alte surse, în condiţiile prevăzute de art. 213 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (adică persoanele care satisfac serviciul militar în termen);

c) pentru care până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate s-a făcut din alte surse, potrivit prevederilor art. 213 alin. 2 lit. b şi e din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.211

În sistemul asigurărilor sociale de sănătate sunt asimilate stagiului de cotizare perioadele în care asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizaţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2007.

De asemenea, sunt asimilate stagiului de cotizare şi perioadele în care asiguratul:a) a beneficiat de pensie de invaliditate;b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizate potrivit legii, pe durata normală a studiilor

respective, cu condiţia absolvirii acestora.În cazul urgenţelor medico-chirurgicale, tuberculozei, bolilor infecto-contagioase din grupa A, neoplaziilor şi

SIDA, asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare.

4. Indemnizaţia de asigurări sociale de sănătateBaza de calcul a indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza

cărora se calculează, conform legii, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare.

În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care se constituie baza de calcul a indemnizaţiilor se utilizează perioade asimilate, stagiile de cotizare sau perioade dintre cele prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b şi c 212, veniturile ce se iau în consideraţie sunt:

209 Art. 6 a fost modificat prin art. unic pct. 5 din Legea nr. 399/2006.210 Lit. a) de la alin. (1) al art. 8 a fost modificat prin art. unic pct. 7 din Legea nr. 399/2006.211 Art. 213 alin. 2 lit. b şi e din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii se referă la următoarele categorii de asiguraţi: „lit. b - se află în concediu   medical, în concediu medical pentru sarcină şi lăuzie, în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani; lit. e - persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj.

a) cuantumul indemnizaţiilor, pentru situaţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. c şi alin. 2;b) salariul de bază minim brut pe ţară garantat, aflat în plată din perioadele respective, pentru situaţiile prevăzute

la art. 8 alin. 1 lit. b şi alin. 3.Baza de calcul a indemnizaţiei pentru pensionările de invaliditate gradul III, al persoanelor nevăzătoare pentru

perioada în care se află în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. A şi B şi alin. 2 lit. c şi d se calculează în condiţiile prevăzute la art. 10 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

În situaţia în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, pentru situaţiile prevăzute la art. 9 (urgenţele medico-chirurgicale, tuberculozei, bolile infecto-contagioase din grupa A, neoplaziile şi SIDA) şi art. 31 (concediu şi indemnizaţie de risc maternal), baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie media veniturilor lunare la care s-a calculat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii din lunile respective sau, după caz, venitul lunar din prima lună de activitate pentru care s-a stabilit să se plătească contribuţia cu respectarea prevederilor alin. 2 al art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

De reţinut este şi faptul că din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în zile calendaristice, se plătesc numai zilele lucrătoare. La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare, precum şi cele referitoare la programul de lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă.

Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii în baza certificatului medical eliberat de medicul curant; acesta este orice medic aflat în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, precum şi orice alt medic cu autorizaţie de liberă practică valabilă şi care încheie o convenţie în acest sens cu casele de asigurări de sănătate, în condiţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.

În situaţia în care angajatul îşi suspendă activitatea temporar sau activitatea acestuia încetează prin divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, lichidare judiciară, faliment sa prin orice altă modalitate prevăzută de lege, drepturile de concedii şi indemnizaţii care s-au născut anterior ivirii acestor situaţii se achită din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate.

Prevederile de mai sus se aplică şi în situaţia în care a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, a expirat termenul pentru are a fost exercitată funcţia publică ori a expirat mandatul în baza căruia a desfăşurat activitate în funcţii elective sau în funcţii numite în cadrul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti.

Pentru persoana asigurată care se află în două sau mai multe situaţii prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. A şi B, care îşi desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurată conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator.

Durata concediilor pentru tuberculoză, neoplazii, precum şi a concediului pentru sarcină, lăuzie şi îngrijirea copilului bolnav nu diminuează numărul zilelor de concediu medical acordate unui asigurat pentru celelalte afecţiuni.

Pentru plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aferente concediilor medicale acordate cu întrerupere între ele, acestea se iau în considerare separat, durata lor nu se cumulează, iar plata se suportă conform art. 12.

În situaţia în care unui asigurat i se acordă, în aceeaşi lună, două sau mai multe concedii medicale pentru afecţiuni diferite, fără întrerupere între ele, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se calculează şi se plăteşte separat, iar plata se suportă conform art. 12.213

5. Plata indemnizaţiilor se face în baza certificatului de concediu medical eliberat în condiţiile legii şi care constituie document justificativ pentru plată214.

Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.

Plata indemnizaţiilor se face lunar de către:a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asiguraţii

prevăzuţi la art. 1 alin. 1 lit. A şi B;b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, până la data de 10 a lunii următoare celei

pentru care s-a acordat concediul medical;c) casa de asigurări de sănătate, până la data de 10 a lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical,

pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 1 alin. 2 şi pentru persoanele prevăzute la art. 23 alin. 2 (de concediu de sarcină şi lăuzie beneficiază şi femeile care nu se mai află, din motive neimputabilelor, în una din situaţiile prevăzute la art.1

212 Este vorba de persoanele pentru care plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate s-a făcut din alte surse, potrivit prevederilor art. 213 alin. 2 lit. a, b şi d din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.213 Potrivit art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, „Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:

A. de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă (art. 12 lit. A a fost modificat prin art. unic pct. 9 din Legea nr. 399/2006):

B. din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A şi până la data încetării incapacităţii temporare de muncă a asiguratului sau a pensionări acestuia;b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. c şi alin. 2 (şomerii, asociaţii, acţionarii, administratorii, managerii, membrii asociaţiilor familiale, persoanele asigurate să desfăşoare activităţi independente)

214 Art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, modificată şi aprobată prin Legea nr. 399/2006.

alin. 1, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat) şi la art. 32 (situaţiile în care angajatorul îşi suspendă temporar activitatea sau activitatea acestuia încetează prin divizare, fuziune, dizolvare, reorganizare etc.).

Sumele reprezentând indemnizaţii care se plătesc asiguraţilor şi care, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, se reţin de către plătitor din contribuţiile pentru concedii şi indemnizaţii datorate pentru luna respectivă.

Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajator asiguraţilor care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă se recuperează din contribuţiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie, în condiţiile reglementate prin normele de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite în cuantum de 6,5% şi 7% pentru asigurările sociale de sănătate.215

Indemnizaţiile se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat prin procură de către acesta.

Indemnizaţiile cuvenite şi neachitate asiguratului decedat se plătesc soţului, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte că l-a îngrijit până la data decesului.

Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era îndreptăţit să le solicite.

6. Încetarea plăţii216 indemnizaţiilor are loc începând cu ziua următoare celei în care:a) beneficiarul a decedat;b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiilor;c) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România nu are încheiată convenţie de asigurări

sociale;d) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări

sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că indemnizaţiile se plătesc de către celălalt stat.Recuperarea217 indemnizaţilor încasate necuvenit de la beneficiari se face în termen de 3 ani de către angajator

sau, după caz, de instituţia care efectuează plata acestor drepturi.Casele de asigurări de sănătate recuperează sumele necuvenite de la plătitorii prevăzuţi la art. 36 alin. 3.Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor de asigurări de sănătate se recuperează de la beneficiari în baza

deciziei casei respective care constituie titlu executor.Sumele nerecuperate din cauza decesului beneficiarilor nu se mai urmăresc.Sumele încasate necuvenit, cu titlu de indemnizaţie, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar se recuperează de

la acesta, inclusiv dobânzile aferente până la recuperarea integrală a prejudiciului.Sumele încasate necuvenit ca urmare a unei infracţiuni, nerecuperate din cauza decesului asiguratului, se

recuperează de la moştenitori, în condiţiile dreptului comun.Debitele provenite din indemnizaţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 se

recuperează prin executorii proprii ai CNAS şi ai caselor de asigurări de sănătate şi constituie venituri ale bugetului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Contribuţia de asigurări de sănătate nu se datorează asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată prin Legea nr. 399/2006.

Secţiunea a XII-a

Utilizarea şi administrarea fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate218

Fondurile colectate de casele de asigurări se utilizează pentru:a) plata serviciilor medicale, a medicamentelor, a materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, inclusiv a

celor acordate în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru; în valoarea serviciilor medicale se poate include şi amortizarea bunurilor achiziţionate de unităţile sanitare publice supuse amortizării potrivit legii, conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Finanţelor Publice219;

b) cheltuieli de administrare, funcţionare şi de capital, în limita a maxim 3% din sumele colectate. Prin legile bugetare anuale se poate aproba depăşirea limitei de 3%.220

c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite la nivel de CNAS.Veniturile fondului se utilizează şi pentru plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate în condiţiile legii.

Secţiunea a XIII-a

215 Alin. (2) al art. 38 a fost modificat prin art. unic pct. 14 din Legea nr. 399/2006.216 Art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, modificată şi aprobată prin Legea nr. 399/2006.217 Art. 42-43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2002, modificată şi aprobată prin Legea nr. 399/2006.218 Art. 262-265 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.219 În acest sens a se vedea art. 64-68, 72, 76-79, 82-83, 86-88, 103-106 din Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.220 Alin. (1) lit. b) a art. 256 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin art. I pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006, aprobată prin legea nr. 34/2007.

Răspunderea disciplinarăPână în prezent nu s-a formulat o definiţie a răspunderii disciplinare şi s-a acceptat unanim, în literatura de

specialitate221, că „răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat (funcţionar public) săvârşeşte cu vinovăţie o abatere disciplinară.“

Din textele legale rezultă elementele esenţiale ale răspunderii disciplinare şi acestea sunt:– calitatea de salariat/funcţionar public;– existenţa unei fapte ilicite;– săvârşirea faptei cu vinovăţie;– un rezultat dăunător;– legătura de cauzalitate între faptă şi rezultat.Condiţiile răspunderii disciplinareUnicul temei al răspunderii disciplinare, condiţia necesară şi suficientă pentru declanşarea ei este abaterea

disciplinarăÎn Codul muncii222, abaterea disciplinară este definită ca fiind „o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o

acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractului individual de muncă sau contractului colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.“

Aceiaşi este, în esenţă, şi definiţia abaterii disciplinare dată în Statutul funcţionarilor publici223, şi anume „Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.“

Cauze de nerăspundere disciplinarăDe regulă, aceste cauze de nerăspundere sunt prevăzute în dreptul penal224 şi sunt aplicate şi în alte forme de

răspundere juridice, inclusiv în cea disciplinară.Cauzele de neresponsabilitate în legislaţia muncii sunt: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică

sau constrângerea morală, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu emis legal.În Legea nr. 188/1999 – Statutul funcţionarilor publici sunt enumerate, limitativ, faptele care constituie abateri

disciplinare, ceea ce poate duce la concluzia unei încorsetări a conducerii instituţiei în a aprecia abaterile disciplinare care nu pot fi altele decât cele expres prevăzute în art. 65 alin. 2 din Statutul funcţionarilor publici.

Aceste abateri sunt:a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;c) absenţe nemotivate de la serviciu;d) nerespectarea, în mod repetat, a programului de lucru;e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;h) desfăşurarea, în timpul programului de lucru, a unor activităţi cu caracter politic;i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii

stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;k) stabilirea de către funcţionarii publici de execuţie de relaţii directe cu petenţii în vederea soluţionării cererilor

acestora.Personalului funcţionari publici din structurile CNAS şi a caselor de asigurări de sănătate le sunt aplicabile următoarele

sancţiuni225:a) mustrare scrisă;b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcţie publică pe

o perioadă de 1-3 ani;d) trecerea într-o funcţie publică inferioară pe o perioadă de până la un an cu diminuarea corespunzătoare a

salariului;e) destituirea din funcţia publică.

221 Alexandru Ţiclea, Mărioara Ţichindelean, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Ovidiu Ţinca - „Dreptul muncii”, Editura „Rosetti“, Bucureşti, 2004, p. 662; Ion Traian Ştefănescu, „Tratat de dreptul muncii”, Editura „Lumina Lex“, Bucureşti, vol. I, pp. 638-660; Gh. Bădica - „Răspunderea disciplinară”, în „Raporturi de muncă“, nr. 3/1997, pp. 46-53; Ioan Ciochină-Barbu, „Dreptul muncii - note de curs”, Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura „Junimea“, Iaşi, 2005, pp. 212-229; Alexandru Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii”, Editura „Rosetti“, Bucureşti, 2006, pp. 635-636; Alexandru Ţiclea – „Tratat de dreptul muncii”, Editura „Universul Juridic”, Bucureşti, 2007, p. 750 şi urm.; Ioan Ciochină-Barbu – „Dreptul muncii. Specializare administraţia publică”, Editura Junimea Iaşi, 2006, p. 174 şi urm.222 Art. 263 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 576/5.07.2005.223 Art. 65 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată .224 Art. 21-26 din Legea nr. 301/2004, Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 575/29.06.2004.225 Art. 65 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 – Statutul funcţionarilor publici, republicată.

Potrivit art. 310 alin. 1 – teza a II-a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „personalului din cadrul CNAS şi caselor de asigurări cu statut de funcţionare public îi sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.226

Salariaţilor (angajaţilor) contractuali, în cazul săvârşirii unei abateri (nu din cele prevăzute pentru funcţionarii publici întrucât cei dintâi nu au această calitate) li se vor aplica sancţiunile din Codul muncii227 şi anume:

f) avertismentul scris;g) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare;h) retrogradarea din funcţie, acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea pentru

o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;i) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;j) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;k) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.Amenzile disciplinare sunt interzise.Pentru aceeaşi abatere disciplinară poate fi aplicată numai o sancţiune (art. 265 alin. 2 Codul muncii). Această

dispoziţie face aplicabilitatea principiului „non bis in idem“.Aplicarea unei sancţiuni disciplinare este lăsată, de regulă, la aprecierea angajatorului (conducătorului instituţiei

publice) fiind o prerogativă exclusiv a acestuia, reieşită din raportul juridic de muncă (respectiv raportul juridic de serviciu), în baza propunerilor unei comisii de cercetare.

Potrivit prevederilor art. 267 alin. 1 din Codul muncii, „Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură (disciplinară, subl. ns.) cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. 1 lit. a (avertismentul scris, subl. ns.) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.“ (subl. ns.).

Statutul funcţionarilor publici, în art. 66 alin. 4, precizează că „sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces verbal.Comisiile de disciplină, în cazul funcţionarilor publici sunt constituite şi funcţionează în baza prevederilor art. 67 din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi a Hotărârii Guvernului nr. 1210/2003 228 şi sunt competente să cerceteze şi să propună sancţiunea disciplinară aplicabilă.

În ceea ce îi priveşte pe funcţionarii publici, la individualizarea229 sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa, în antecedentele acestuia, a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile legii.

La individualizarea sancţiunilor disciplinare în cazul personalului salariat (angajat) contractual, conducătorul instituţiei (angajatorul) va ţine seama de gravitatea abaterii săvârşite de salariat, avându-se în vedere:

a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;b) gradul de vinovăţie a salariatului;c) consecinţele abaterii disciplinare;d) comportarea generală în serviciu a salariatului;e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către salariat.De reţinut este faptul că şi în practica judiciară s-a statuat că sancţiunile se aplică gradual, în funcţie de fapta

comisă şi de gradul de vinovăţie al salariatului.230

De remarcat este faptul că singura persoană abilitată prin lege de a aplica sancţiunile disciplinare este angajatorul, în cazul personalului salariat (angajat) contractual231 şi, respectiv, „conducătorul autorităţii sau instituţiilor publice“, în cazul funcţionarilor publici.232

În cazul personalului salariat (angajat) contractual din sistemul CNAS, aplicarea sancţiunii disciplinare se dispune de angajator printr-o decizie emisă în scris, în termen de 30 de zile (termen de prescripţie) de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei233 (termen de decădere)

226 Publicată în Monitorul Oficial nr. 279/21.04.2003, modificată şi completată ulterior.227 Art. 264 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005228 Privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 757/29.10.2003.229 Art. 65 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici , republicată.230 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, decizia civilă nr. 310/2003; Curtea de Apel Ploieşti, decizia civilă nr. 1063/1998 în „Buletinul Jurisprudenţei“; Culegere de practică judiciară, semestrul I, 1998, Editura „Lumina Lex“, 198, pp. 244-245. Într-o cauză s-a reţinut că salariatul a săvârşit în mod indiscutabil abateri grave, de natură să atragă o sancţiune disciplinară pe măsură, încălcând normele de comportare la locul de muncă şi disciplina muncii, totuşi a decis că faţă de persoana contestatorului care, timp de 23 de ani de când lucrează în aceeaşi unitate, şi-a îndeplinit corect sarcinile de serviciu şi nu a fost niciodată sancţionat, sancţiunea disciplinară cea mai gravă nu se justifică (Curtea de Apel Piteşti, s. civ. dec. nr. 274/2002 în „Revista română de dreptul muncii“, nr. 1/2003, pp. 126-128).231 Art. 264 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005.232 Art. 6 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.233 Art. 268 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005.

Dacă abaterea disciplinară a avut caracter continuu, termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare trebuie calculat de la ultimul fapt de încălcare de către salariat a obligaţiilor de serviciu.234

În situaţia personalului funcţionari publici, sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.235

Secţiunea a XIV-aRăspunderea patrimonială236

În cazul personalului salariat (angajat) contractual din structura CNAS, acesta „răspunde patrimonial“, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.“237

După cum rezultă din prevederile legale prezentate mai sus, răspunderea patrimonială este una reparatorie, ca şi cea civilă (contractuală sau delectuală), ori cea materială. Este o răspundere patrimonială întrucât salariatul care a produs o pagubă angajatorului va fi obligat să o repare cu bunurile aparţinând patrimoniului său 238, în primul rând cu salariul reintegrând patrimoniul afectat.239

Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu pot fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.

Dacă această măsură nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabileşte proporţional cu salariul său net la data constatării pagubei şi, atunci când este cazul, şi în funcţie de timpul efectiv lucrat la ultimul său inventar.

Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-

au prestat servicii la care nu era îndreptăţit este obligat să suporte contravaloarea lor care se stabileşte potrivit valorii acestora la data plăţii.

Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrat în muncă.

Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi, împreună celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică după caz, pe baza titlului executor transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.

Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunelor se va face prin urmărirea bunurilor în condiţiile Codului de procedură civilă.240

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maxim 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc, în condiţiile Codului de procedură civilă.241

În ceea ce priveşte personalul funcţionar public din structurile CNAS, acesta răspunde civil242 pentru:a) pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;b) nerestituirea în termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul

unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.În vederea reparării pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la lit. a şi b,

conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va emite un ordin sau o dispoziţie de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. Paguba poate fi reparată prin asumarea unui angajament de plată de către funcţionarul vinovat de producerea pagubei.

Pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică în calitate de comitent, repararea pagubei de la funcţionarul vinovat se face în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

234 Ion Traian Ştefănescu, op. cit., pp. 656-657.235 Art. 65 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.236 Detalii cu privire la „Răspunderea patrimonială“ se pot găsi în: Ion Traian Ştefănescu, op. cit., pp. 679-735; Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Mărioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, op. cit., pp. 691-726; Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., pp. 230-236; Alexandru Ţiclea, op. cit., pp. 674-708.237 Art. 270 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 65/2005.238 Liviu Pop, „Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale”, Editura „Lumina Lex“, Bucureşti, 2001, p. 10: „Patrimoniul ca entitate juridică distinctă reprezintă totalitatea sau universalitatea drepturilor patrimoniale care aparţin unei persoane“.239 Conform art. 1718 din Codul civil, „Oricine este obligat personal de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile sau imobile, prezente şi viitoare.“240 Art. 372-580 din Codul de procedură civilă. „Executarea silită“; Ion Leş, „Comentariile Codului de procedură civilă”, vol. I, Editura „All Beck“, Bucureşti, 2001, pp. 285-425.241 Art. 275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005.242 Art. 72-73 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare, funcţionarul public se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Secţiunea a XV-aRăspunderea contravenţională243

În ceea ce priveşte personalul salariat (angajat) contractual din sistemul CNAS, acesta va răspunde contravenţional în condiţiile reglementate de prevederile Codului muncii244, unde sunt prevăzute următoarele contravenţii:

a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară;b) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 34 alin. 5245;c) împiedicarea sau obligarea prin ameninţări sau violenţe a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să

participe la grevă ori să muncească în timpul grevei;d) stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale246;e) e)247 primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.

1248;f) încălcarea de către angajator a prevederilor art. 134 şi art. 137249;g) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 135 (adică încălcarea programului de lucru adecvat stabilit de Guvern

pentru asigurarea asistenţei sanitare şi a aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate);

h) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară;i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal;j) neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 53 alin. 1250, în cazul în care angajatorul îşi întrerupe activitatea

cu menţinerea raporturilor de muncă;k) încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte251.Constatarea contravenţiilor prezentate mai sus se face de către inspectorii de muncă.Facem precizarea că instituţia răspunderii contravenţionale prevăzută în Codul muncii se extinde şi la faptele de

asemenea natură prevăzute în unele legi speciale care au strânsă legătură cu raporturile de muncă sau raporturile de serviciu.

În acest sens pot fi luate în considerare şi contravenţiile prevăzute în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Aceste sunt (art. 305):

a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 215 alin. 2 („persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună lunar, la casele de asigurări, declaraţii privind obligaţiile ce le revin faţă de fond“);

b) nevirarea contribuţiei datorate, conform art. 258 alin. 1, de către persoanele fizice şi juridice angajatoare;c) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale ANAF şi ale caselor de asigurări a documentelor

justificative şi actelor de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond;d) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale caselor de asigurări documentele justificative şi actele

de evidenţă financiar-contabilă privind sumele decontate din fond.Trebuie remarcat faptul că o serie de contravenţii specifice252 sunt prevăzute şi prin Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 158/2005 şi anume:a) refuzul nejustificat de plată a indemnizaţiilor;b) calculul şi plata eronate a indemnizaţiilor;

243 Pentru detalii cu privire la acest subiect a se consulta: Ion Traian Ştefănescu, op. cit., pp. 735-738; Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Mărioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, op. cit., pp. 727-746; Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., pp. 238-241; Alexandru Ţiclea, op. cit., pp. 710-754; Alexandru Ţiclea – op. cit., p. 838 şi urm.244 Art. 276 din Legea nr. 53/2003, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005.245 Art. 34 alin. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, precizează: „La solicitarea salariatului, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, meserie şi specialitate.“246 Lit. d alin. 1 al art. 276 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 73 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, aşa cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 371/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1147/2005).247 Lit. e alin. 1 al art. 276 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 73 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, aşa cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 371/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1147/2005).248 Art. 16 alin. 1 din Codul muncii precizează: „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul - persoană juridică sau persoană fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială - are obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.“ (Alineatul 1 al art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 73 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005) , aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1147/2005).249 Art. 134 din Codul muncii se referă la zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, iar art. 137 se referă la modul de compensare cu timp liber a salariaţilor care, datorită specificului muncii, sunt obligaţi să lucreze în aceste zile.250 Art. 53 alin. (1) din Codul muncii prevede: „Pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului, salariaţii beneficiază de o indemnizaţie, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.“251 Lit. h-l ale art. 276 au fost introduse prin art. I pct. 74 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1147/2005).252 Art. 47-49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate (publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/29.11.2005), aprobată cu modificări prin Legea nr. 399/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 901/2006).

c) eliberarea certificatelor de concedii medicale cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare.Contravenţiile prevăzute la art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 se sancţionează cu

amendă de la 1.000 lei (RON) la 2.500 lei (RON).Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 47 şi aplicarea amenzilor corespunzătoare se fac de către organele de

control ale CNAS şi ale caselor de asigurări.Constatarea acestor contravenţii şi aplicarea sancţiunilor se face de către organele de control ale caselor de

asigurări şi ANAF.După cum se poate observa, subiectul activ al acestor contravenţii este, de regulă, angajatorul - persoană fizică

sau persoană juridică - căruia îi revine anumite obligaţii stabilite prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Răspunderea contravenţională a personalului funcţionar public din sistemul CNAS se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.

De remarcat este faptul că atât în cazul contravenţiilor prevăzute în Codul muncii, cât şi în cazul celor prevăzute în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, sau a celor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, se face aplicabilitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor253, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002254, cu modificările ulterioare.

Evidenţiem faptul că, potrivit legislaţiei asigurărilor sociale de sănătate, contravenientul poate achita pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal jumătate din minimul amenzii, acest lucru fiind expres prevăzut în art. 309 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

O asemenea posibilitate nu există în cazul celor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi nici în cazul contravenţiilor prevăzute în Codul muncii, situaţie care duce la concluzia că cel care a săvârşit contravenţia, încălcând prevederile celor două acte normative, va fi obligat la plata integrală a amenzii stabilită de agentul constatator, fără a putea avea posibilitatea instituită de art. 28 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 2/2001, de a plăti jumătate din valoarea amenzii. (În actul normativ de stabilire a contravenţiei se precizează că această posibilitate trebuie menţionată în mod expres).

În toate cazurile, atât cel al personalului salariat (angajat) contractual, cât şi în cazul personalului funcţionar public, contravenientul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate îndrepta cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliul.

Secţiunea a XVI-aRăspunderea penală255

Răspunderea penală este una din formele răspunderii juridice256, alături de răspunderea civilă, administrativă, contravenţională sau disciplinară.

Personalul salariat contractual din cadrul sistemului CNAS va răspunde penal, doar în măsura în care comite vreuna din faptele reglementate de Codul muncii - Legea nr. 53/2003, modificată şi completată. Atunci va fi tras la răspundere pentru o asemenea faptă.

Faptele penale prevăzute în mod expres de Codul muncii sunt: neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii

de executare adresate angajatorului de către partea interesată; neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui salariat.

În cazul infracţiunilor prevăzute mai sus257, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

nedepunerea de către angajator în termen de 15 zile, în conturile stabilite a sumelor încasate de la salariaţi cu titlu de contribuţie datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor sociale, către bugetul asigurărilor pentru şomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate;

încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor.258

Răspunderea penală în dreptul muncii este determinată de multiplicarea obligaţiilor impuse celor doi parteneri sociali prin normele Codului muncii şi a altor legi speciale care reglementează raporturile de muncă (de exemplu cele referitoare sănătatea şi securitatea în muncă, negocierile şi concediile colective, activitatea sindicatelor, conflictele de muncă, greva, inspecţia muncii).259

În Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt prevăzute două fapte penale şi anume:

253 Publicată în Monitorul Oficial nr. 110/25.07.2001.254 Publicată în Monitorul Oficial nr. 268/22.04.2002.255 Detalii cu privire la această problemă se găsesc în Alexandru Ţiclea, Andrei Popescu, Constantin Tufan, Mărioara Ţichindelean, Ovidiu Ţinca, op. cit., pp. 747-768; Ion Traian Ştefănescu, op. cit., pp. 738-740; Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., pp. 242-245; Alexandru Ţiclea, op. cit., pp. 756-778, Alexandru Ţiclea – op. cit., 895 şi urm.256 A se vedea Vasile Dobrinoiu, Gheorghe Nistoreanu, Ilie Pascu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Valeria Lazăr, „Dreptul penal. Partea generală”, Editura „Europa Nova“, Bucureşti, 1997, p. 388.257 Art. 277 şi 278 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, modificat şi completat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005.258 Art. 2801 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a fost introdus prin art. I pct. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005. Anterior acestei modificări fapta de la art. 2801 era reglementată drept contravenţie (subl. ns.).259 A se vedea Constantin Tufan, „Răspunderea penală în Dreptul muncii”, în „Revista română de dreptul muncii”, nr. 1/2004, pp. 85-104.

fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiune de deturnare de fonduri şi se pedepseşte conform art. 302 din Codul Penal260;

completarea declaraţiei prevăzută la art. 215 alin. 2261 cu date nereale, având ca efect deturnarea evidenţelor privind asiguraţii, stagiul de cotizare sau contribuţiile faţă de fond constituie infracţiune de fals intelectual şi se pedepseşte conform prevederilor art. 289 Cod penal.262

Răspunderea personalului funcţionar public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale.263

Secţiunea a XVII-aAsigurările voluntare de sănătate.

Asigurările voluntare de sănătate264 reprezintă un sistem facultativ prin care un asigurător265 constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare prin contribuţia unui număr de asiguraţi expuşi la producerea riscului de îmbolnăvire şi îi indemnizează, în conformitate cu clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei care suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit din primele încasate, precum şi din celelalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate de asigurător şi fac parte din gama asigurărilor facultative conform Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România cu modificările şi completările ulterioare.266

Asiguraţii pot primi indemnizaţii atât pentru acea parte a cheltuielilor cu serviciile medicale care excedează pachetului de servicii medicale de bază267 acoperite de sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi pentru coplăţi, dacă acest lucru este prevăzut în contractul de asigurare voluntară de sănătate.

Nu fac obiectul asigurărilor voluntare de sănătate, asigurările pentru boli profesionale şi accidente de muncă şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament.268

Asigurările voluntare de sănătate pot fi:a) asigurări voluntare de sănătate de tip complementar care suportă total sau parţial plata serviciilor neacoperite parţial

din pachetul de servicii medicale de bază, coplăţi.Coplata pentru asigurări voluntare de sănătate de tip complementar reprezintă diferenţa între tariful decontat de casa de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătăţii Publice.269

b) asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar care suportă total sau parţial plătite pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale de bază, opţiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în poliţa de asigurare.

De serviciile oferite de sistemul de asigurări voluntare de sănătate poate beneficia orice persoană, cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid care are dreptul la pachetul de servicii medicale de bază în temeiul asigurărilor sociale de sănătate, conform legii.

Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare voluntară de sănătate pentru angajaţii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiţionale la drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii şi stabilizării personalului angajat.

Raporturile dintre asigurat270 şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile acestora se stabilesc prin voinţa părţilor sub forma pachetelor de servicii şi sunt menţionate în contractul de asigurare voluntare de sănătate.

260 În noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 301/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 575/2004, fapta de mai sus este prevăzută în art. 454, la Capitolul „Delicte contra vieţii economice“ din titlul XI „Crime şi delicte contra economiei, industriei, comerţului şi regimului fiscal“.261 Art. 215 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede că „ Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii sunt obligate să depună la casele de asigurări declaraţiile privind obligaţiile ce le revin faţă de fond.“262 În reglementarea Noului Cod penal, infracţiunea de „fals intelectual“ este prevăzută în art. 471, Cap. III „Crime şi delicte contra încrederii publice“ din Titlul XI.263 Art. 74 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.264 Art. 339-360 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii modificată şi completată ulterior.265 Potrivit art. 339 lit. „b” din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior, asigurător este persoana juridică sau filiala autorizată în condiţiile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supraveghere a asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare (publicată în Monitorul Oficial nr. 148/2000) să exercite activităţi de asigurare, să practice clasele de asigurări de sănătate din categoria asigurărilor de viaţă şi/sau sănătate generale şi care îşi asumă răspunderea de a acoperi cheltuielile cu serviciile medicale prevăzute în contractul de asigurare voluntară de sănătate precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de asigurare în acest sens.266 Publicată în Monitorul Oficial nr. 303/1995.267 Potrivit art. 339 lit. f) din Legea nr. 95/2005, pachetul de servicii medicale de bază este reprezentat de serviciile şi produsele destinate prevenirii diagnosticării, tratamentului, corectării şi recuperării diferitelor afecţiuni la care asiguraţii au acces în totalitate, parţial sau cu anumite limitări în volum ori în suma acoperită, în termenul asigurărilor sociale de sănătate, conform prevederilor legale în vigoare.268 Potrivit art. 339 lit. i) din Legea nr. 95/2005, servicii medicale furnizate sub forma de abonament sunt serviciile medicale preplătite pe care furnizorii le oferă în mod direct abonaţilor şi nu prin intermediul asiguratorilor, în afara serviciilor din pachetul de servicii medicale de bază din sistemul de asigurări sociale de sănătate.269 Lit. „c” a art. 339 a fost redată aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 803/2006) aprobată cu modificări prin Legea nr. 34/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 38/2007).270 Potrivit art. 339 lit. a) din Legea nr. 95/2006, asigurat este persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul şi faţă de care asigurătorul are obligaţia, de la producerea riscului asigurat, să acorde indemnizaţia sau suma asigurată conform prevederilor contractului de asigurări voluntare de sănătate.

Contractul de asigurare voluntară de sănătate, trebuie să cuprindă, pe lângă elementele obligatorii şi următoarele clauze:

a) lista şi volumul de acoperire ale coplăţilor pentru asigurări voluntare de sănătate de tip complementar, în conformitate cu preţul de referinţă stabilit de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;

b) lista serviciilor din asigurarea voluntară suplimentară;c) lista furnizorilor agreaţi271;d) modalitatea de contractare a acestora, direct sau prin intermediul unui departament de asistenţă a asiguraţilor;e) drepturile şi obligaţiile părţilor, cu evidenţierea clară a riscului de îmbolnăvire individual;f) modalităţile de decontare a serviciilor medicale;g) modalităţile de încetare a valabilităţii contractului;h) modalităţile de soluţionare a eventualelor litigii.

La încheierea contractului de asigurare voluntară de sănătate asigurătorii sunt obligaţi să ofere asiguratului toate informaţiile necesare privind drepturile şi obligaţiile rezultând din contract, în vederea protejării intereselor asiguraţilor.

La încheierea contractului de asigurare voluntară de sănătate, asigurătorul poate solicita pe cheltuiala proprie şi cu consimţământul pacientului informaţii privind starea de sănătate a asiguratului, precum şi efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de către un furnizor de servicii medicale 272 desemnat de acesta.

Asigurătorul care practică asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar poate restricţiona pentru acest tip de asigurare accesul asiguratului, parţial sau în totalitate la anumiţi furnizori de servicii şi pot condiţiona utilizarea unor anumiţi furnizori agreaţi.

De asemenea, mai trebuie precizat că informaţiile suprinse în contractul de asigurare voluntară, precum şi informaţiile privind starea de sănătate a asiguratului au caracter confidenţial şi nu pot fi divulgate unor terţi de către asigurători care practică asigurări voluntare de sănătate sau persoanele fizice, juridice care, prin natura relaţiilor de serviciu, cum ar fi controlor, auditori şi alte asemenea funcţii, intră în posesia informaţiilor în cauză, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

De reţinut şi faptul că nerespectarea prevederilor de mai sus atrage după sine răspunderea disciplinară, patrimonială, contravenţională sau penală273.

271 Potrivit art. 339 lit. e) din Legea nr. 95/2006, lista furnizorilor agreaţi reprezintă totalitatea furnizorilor aflaţi în relaţii contractuale cu asigurătorii care practică asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar.272 Potrivit art. 339 lit. d) din Legea nr. 95/2006, furnizorul de servicii medicale este o persoană fizică sau juridică autorizată de Ministerul Sănătăţii Publice să acorde servicii medicale în condiţiile legii.273 A se vedea art. 354-357 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

CURSUL Nr. 11(suport)ASIGURĂRILE PENTRU ACCIDENTE ŞI BOLI PROFESIONALE274

Secţiunea I-aNoţiuni introductive. Principii

Legea  nr. 364/2002275 reglementează asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, care reprezintă o nouă formă de asigurări sociale de stat276.

De remarcat este faptul că, iniţial, o serie de prestaţii şi drepturi de asigurări sociale care, în prezent, sunt reglementate prin actul normativ mai sus amintit, au fost reglementate prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

De asemenea, prevederile Legii nr. 346/2002 se completează cu dispoziţiile Legii nr. 319/2006 privind sănătatea şi securitatea în muncă277 şi dispoziţiile Codului muncii278.

Prevederile art. 1 din Legea nr. 346/2002 statuează că asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale este o parte componentă a sistemului de asigurări sociale, este garantată de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială împotriva riscurilor profesionale: pierderea, diminuarea capacităţii de muncă şi decesul ca urmare a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

Ansamblul de servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate urmăresc:a) promovarea sănătăţii şi securităţii în muncă şi prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;b) diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.Principiile279 asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt:a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de

muncă;b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale din contribuţii diferenţiale în

funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoane fizice care încheie asigurare, potrivit prevederilor legii;280

d) creşterea rolului activităţii de prevenire în vederea reducerii numărului de accidente de muncă şi a bolilor profesionale;

e) solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de lege;

f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege;g) asigurarea transparenţei în utilizarea fondurilor;h) repartiţia fondurilor în conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de

muncă şi boli profesionale prin prezenta lege.Secţiunea a II-a

AsiguraţiiÎn baza art. 5 din Legea nr. 346/2002 sunt asigurate obligatoriu: a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata

acestuia, inclusiv funcţionarii publici;b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii

executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugarilor ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile legii, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a;

c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii;d) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract de muncă pe durată determinată şi care realizează

un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute pe economia naţională;e) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.Prevederile de mai sus sunt aplicabile şi angajaţilor români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia

angajatorilor români, în condiţiile legii.

274 Pentru detalii a se vedea Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, „Dreptul securităţii sociale”, Editura „Global Lex“, Bucureşti, 2003, pp. 262-291; Ioan Ciochină-Barbu – „Dreptul securităţii sociale. Spcializarea administraţie publică”, Editura „Junimea” Iaşi, 2006, p. 289 şi urm.275 Privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 454/27.06.2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 147/2003) aprobată cu modificări prin Legea nr. 598/2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. 936/2004); Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, (publicată în Monitorul Oficial nr. 977/2003); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1228/2004); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 671/2007).276 Şerban Beligrădeanu, „Legislaţia muncii, comentată, vol. II/2002”, Editura „Lumina Lex“, Bucureşti, 2002, pp. 116-117.277 Publicată în Monitorul Oficial nr. 646/26.07.2006.278 Legea nr. 53/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 72/5.02.2003, modificată, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1147/19.12.2005 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 788/2006.279 Art. 3 din Legea nr. 346/2002, modificată şi completată ulterior.280 Lit. c) de la art. 3 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 107/2003.

Cetăţenii români şi apatrizii care prestează muncă pentru angajatorii români au calitatea de asigurat pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, în condiţiile legii281.

Se pot asigura facultativ, pe bază de contract individual de asigurare, în condiţiile legii, persoanele care se află în una sau mai multe din următoarele situaţii282:

a) asociat unic, asociaţi comanditari sau acţionari;b) comanditaţi, administratori sau manageri;c) membri ai asociaţiilor familiale;d) persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente;e) persoanele angajate în instituţii internaţionale;f) proprietarii de bunuri şi/sau arendaşii de suprafeţe agricole şi forestiere;g) persoanele care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul

forestier;h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere în agricultură;i) alte persoane interesate care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate

anterior.Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 346/2002, calitatea de asigurător revine Casei Naţionale de Asigurări Sociale.Obiectivele283 asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt:a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;b) reabilitarea medicală şi socială a asiguraţilor - victime ale accidentelor de muncă şui a bolilor profesionale,

precum şi recuperarea capacităţii de muncă a acestora;c) acordarea de prestaţii în bani, pe termen lung şi scurt, sub formă de indemnizaţii şi alte ajutoare în condiţiile

prevăzute de lege.Secţiunea a III-a

Prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente284

Potrivit art. 19 din Legea nr. 346/2002, acestea sunt:a) reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;b) reabilitare şi reconversie profesională;c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;d) indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă:285

e) compensaţii pentru atingerea integrităţii;f) despăgubiri în caz de deces;g) rambursări de cheltuieli.Baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă

sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se calculează ca media veniturilor brute ale salariatului din ultimele 6 luni, anterioare manifestării riscului, respectiv a veniturilor stipulate în contractele individuale de asigurare pe baza cărora s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de lucru sau pentru trecerea temporară în altă muncă o constituie media veniturilor brute respectiv a veniturilor stipulate în contractul individual de asigurare pe baza căruia s-a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună, baza de calcul a indemnizaţiilor o constituie venitul lunar brut din prima lună de activitate pentru ca s-a stabilit să se plătească contribuţia.286

La calcularea indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după caz, se solicită alte drepturi de asigurări sociale.

La stabilirea numărului de zile lucrătoare din luna în care se acordă dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se vor avea în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbători legale în care nu se lucrează.

Secţiunea a IV-aComunicarea şi constatarea accidentelor de muncă

În conformitate cu prevederile art. 51 alin. 1 din Legea nr. 346/2002, angajatorii au obligaţia de a comunica asiguratorului accidentele soldate cu incapacitate de muncă şi cu decesul asiguraţilor, de îndată ce a luat la cunoştinţă de accident.

281 Art. 7 alin. 2 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale. 282 Art. 6 din Legea nr. 346/2002, este reprodus aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă nr. 107/2003.283 Art. 17 din Legea nr. 346/2002.284 Pentru detalii în legătură cu prestaţiile şi serviciile de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale a se vedea Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 268-274.285 Lit. d) de la art. 19 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2003.286 Art. 20 din Legea nr. 346 a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 671/2007).

În cazul accidentului de muncă soldat cu decesul asiguratului obligaţia comunicării revine şi persoanelor asigurate, conform art. 6 sau urmaşilor acestora.

Pentru constatarea cazului asigurat şi stabilirea dreptului de asigurare, asigurătorul recurge la procesul-verbal de cercetare, întocmit de autoritatea competentă care efectuează cercetarea accidentelor soldate cu invaliditate şi deces.

Pentru constatarea cazului asigurat şi stabilirea drepturilor de asigurare în cazul accidentelor soldate cu incapacitate temporară de muncă, asigurătorul participă în echipa de cercetare a accidentului sau poate efectua o anchetă proprie, la solicitarea angajatorului.

În scopul stabilirii caracterului profesional al accidentului de muncă, asigurătorul poate coordona direct cercetarea accidentului, poate efectua o anchetă proprie sau poate evalua dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, după caz.

Drepturile de asigurare287 se acordă astfel: pentru accidente de muncă, în baza procesului verbal de cercetare a accidentului de muncă, întocmit

potrivit legii de autoritatea competentă; pentru boli profesionale, în baza raportului de declarare finală a bolii profesionale, întocmit potrivit legii de

autoritatea competentă.Secţiunea a V-a

Contribuţia de asigurarepentru accidente de muncă şi boli profesionale

Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se datorează de către:a) angajatori pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 5 şi 7 (asiguraţii obligatoriu);b) asiguraţii prevăzuţi la art. 6 (asiguraţii facultativi).În cazul şomerilor, contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale se suportă integral din

bugetul asigurărilor pentru şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii şi se stabileşte în cote de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă288.

Contribuţia se stabileşte astfel încât să acopere costul prestaţiilor şi serviciilor pentru cazurile asigurate, cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi cheltuielilor administrative.

Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc.Tariful de risc se determină pentru fiecare sector de activitate, în funcţie de riscul de accidentare şi de

îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv.În cadrul tarifelor de risc, diferenţierea pe categorii de activităţi se realizează prin clase de risc289.Tarifele şi clasele de risc se stabilesc potrivit Normelor metodologice de calcul ale contribuţiei de asigurare

pentru accidente de muncă şi boli profesionale, elaborate de CNPAS şi aprobate prin hotărâre de Guvern.Încadrarea şi clasele de risc se fac de către asigurator, corespunzător activităţii principale desfăşurate în fiecare unitate. Se va

considera activitate principală activitatea cu numărul cel mai mare de angajaţi.Potrivit art. 101 din Legea nr. 346/2002, baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuţia de

asigurări pentru accidente de muncă ori boli profesionale pentru persoanele prevăzute la art. 5 şi art. 7 o constituie:a) suma veniturilor brute realizate lunar;b) salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediu

medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională.Cotele de contribuţie datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc se stabilesc prin Legea bugetului asigurărilor sociale

de stat şi se aplică asupra bazei lunare de calcul.Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se aplică asupra sumelor reprezentând:

a) prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

b) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer precum şi drepturile de autor;

c) participarea salariaţilor la profit.Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

precizate mai sus nu se iau în considerare la stabilirea prestaţiilor din sistemul de asigurare pentru accidentele de muncă şi boli profesionale.290

Contribuţia datorată de persoanele fizice prevăzute la art. 6 (asiguraţii facultativi) este unică, în valoare de 1% aplicată asupra venitului lunar asigurat infiderent de activitatea prestată291.

Termenele de plată a contribuţiilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale sunt datele de 25 inclusiv ale lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.

Neplata contribuţiei de asigurări de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 la termenul stabilit atrage neacordarea drepturilor la prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

287 Art. 54 din Legea nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale. 288 Art. 96 este reprodus aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2004.289 Art. 98 din Legea nr. 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale.290 Art. 101 alin. (4) din Legea nr. 346/2002 a fost modificat şi completat prin art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007.291 Art. 102 alin. 1 din Legea nr. 346/2002 a fost modificat prin art. I pct. 61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2003.

Neplata contribuţiei de asigurare de către asigurător prevăzute la art. 6 pe o perioadă de 3 luni consecutiv constituie pentru asigurător motiv de reziliere de drept a contractului individual de asigurare.292

Asiguratorul poate să aprobe majorări sau reduceri ale contribuţiilor293, iar valoarea acestora se stabileşte, în principal, după următoarele criterii:

a) numărul accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale pe o perioadă de referinţă;b) gravitatea consecinţelor accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;c) volumul cheltuielilor pentru prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;d) existenţa locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite sau speciale.

Secţiunea a VI-aRăspunderea juridică

Încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 346/2002 atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii.

Infracţiuni294

Fapta persoanei care utilizează sumele destinate asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale în alte scopuri decât cele prevăzute de lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Furnizarea de informaţii false la stabilirea contribuţiilor datorate sau a prestaţiilor cuvenite potrivit prezentei legi constituie infracţiune de fals intelectual şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.

Contravenţii295

Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 500 lei:

a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 10, art. 11 alin. 1 şi art. 12;b) nerespectarea obligaţiei de comunicare prevăzute la art. 11 alin. 2 şi art. 51;c) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control a informaţiilor solicitate, potrivit art. 58 şi art. 104;d) nerespectarea metodologiei de încadrare în clasele de risc, prevăzute la art. 99-100;e) nerespectarea prevederilor art. 101 alin 1 şi 3 şi art. 102 alin. 2 privind baza de calcul a contribuţiilor;f) nerespectarea prevederilor art. 98, art. 101 alin. 4 şi ale art. 102 alin. 1 privind stabilirea contribuţiei de

asigurare şi a cotelor de contribuţii;g) furnizarea de informaţii eronate la stabilirea contribuţiilor datorate sau a prestaţiilor cuvenite, dacă fapta nu

este săvârşită cu intenţie;h) nerespectarea obligaţiei de plată prevăzute la art. 14.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac prin proces verbal de către persoanele abilitate în acest scop de

către autorităţile publice abilitate potrivit legii.Procesul verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor se comunică contravenientului în

termen de 15 zile de la întocmire şi constituie titlu executoriu de la data comunicării.Împotriva procesului verbal se poate face plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa

judecătorească în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.Amenzile contravenţionale aplicate conform prevederilor Legii nr. 346/2002 se fac venit la bugetul asigurărilor

pentru accidente de muncă şi boli profesionale.Secţiunea a VII-aJurisdicţia asigurărilor

pentru accidente de muncă şi boli profesionaleJurisdicţia asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale se realizează prin secţiile de asigurări

sociale sau, după caz, prin complete specializate pentru asigurări sociale, constituie la nivelul tribunalului şi curţilor de apel, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară296.

Tribunalele soluţionează, în primă instanţă, litigiile privind:a) modul de calcul al contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi

majorarea sau micşorarea contribuţiei;b) înregistrarea în evidenţa contribuţiei de accidente de muncă şi boli profesionale;c) încadrarea într-o clasă de risc a asiguratului;d) refuzul nejustificat de rezolvare a unor cereri privind dreptul la asigurări pentru accidente de muncă şi boli

profesionale;e) modul de stabilire şi de plată a prestaţiilor cuvenite beneficiarilor de asigurări pentru accidente de muncă şi

boli profesionale;f) plângerile împotriva proceselor verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate conform legii;g) orice decizii ale asigurătorului, în conformitate cu prevederile legii.

292 Art. 111 din Legea nr. 346/2002 a fost modificat prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007.293 Art. 113 alin. 1 din Legea nr. 346/2002.294 Art. 122 din Legea nr. 346/2002, modificată şi completată ulterior.295 Art. 124 din Legea nr. 346/2002, modificată şi completată ulterior.296 Republicată în Monitorul Oficial nr. 827/2005.

Competenţa teritorială aparţine tribunalului de la domiciliul pârâtului297.În cazul în care, prin excepţii, obiectul litigiului îl formează o contestaţie împotriva CNPAS sau casele

teritoriale, competenţa teritorială revine tribunalului în a cărui rază se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului298.Împotriva hotărârilor tribunalului se poate face recurs la curtea de apel competentă299.Acţiunile în instanţă având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli

profesionale sunt scutite de taxă judiciară de timbru300.

297 Art. 130 alin. 1 din Legea nr. 346/2002.298 Art. 130 alin. 2 din Legea nr. 346/2002.299 Art. 131 din Legea nr. 346/2002.300 Art. 133 din Legea nr. 346/2002.

CURSUL Nr. 12(suport)SISTEMUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ301

ŞI STIMULAREA OCUPĂRII FORŢEI DE MUNCĂSecţiunea I-a

Dispoziţii generale1. GeneralităţiSistemul asigurărilor pentru şomaj este reglementat de Legea 76/2002302.Prin acest act normativ s-a abrogat Legea 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi celelalte acte normative

date în completarea şi aplicarea ei.Potrivit noului act normativ, în România, fiecărei persoane îi sunt garantate dreptul de a-şi alege liber profesia şi

locul de muncă, precum şi dreptul la asigurările pentru şomaj.Legea 76/2002 reglementează măsurile pentru realizarea strategiilor şi politicilor elaborate în vederea protecţiei

persoanelor pentru riscul de şomaj, asigurării unui nivel ridicat al ocupării şi adaptării forţei de muncă la cerinţele peţii muncii.

Măsurile stabilite prin această lege au ca scop realizarea obiectivelor următoare pe piaţa muncii: promovarea şomajului şi combaterea efectelor sociale a acestuia; încadrarea sau reîncadrarea în muncă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă; sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei; asigurarea egalităţii şanselor pe piaţa muncii; stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă; stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă; îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice; creşterea mobilităţii forţei de muncă, în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia

naţională; protecţia persoanelor în cadrul sistemelor asigurărilor de şomaj.

2. Categorii de beneficiariBeneficiarii prevederilor acestei Legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, definite, prin art. 5 pct. III din

Legea 76/2002, ca fiind persoanele înregistrate la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă303 sau la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condiţiile legii, pentru a fi sprijinită în ocuparea unui loc de muncă.

Aceste persoane trebuie să se afle în una din următoarele situaţii:a) au devenit şomeri în sensul prevederilor art. 5 pct. IV (şomer este persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele

condiţii: este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minim 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de

pensionare; starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci; nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri

mai mici decât indemnizaţia de şomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi; este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi un loc de muncă; este înregistrată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau alt furnizor de servicii de

ocupare, care funcţionează în condiţiile prevăzute de prezenta lege.)b) nu a putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituţii de învăţământ sau după satisfacerea stagiului

militar(Pentru ca aceste persoane să fie asimilate şomerilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, conform art.

17 alin. 2: sunt absolvente ai instituţiilor de învăţământ, în vârstă de minim 18 ani, care într-o perioadă de 60 de

zile de la absolvire nu a reuşit să se încadreze în muncă, potrivit pregătirii profesionale; sunt absolvenţi ai şcolilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de 16 ani, care nu au reuşit să

se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;304

sunt persoane care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă şi care într-o perioadă de 30 de zile de la data lăsării la vatră nu s-au putut încadra în muncă.)c) ocupă un loc de muncă şi, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;d) au obţinut statutul de refugiat sau altă formă de protecţie internaţională;

301 Pentru detalii a se vedea: Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, „Dreptul muncii şi securităţii sociale”, Editura „Global Lex“, Bucureşti, 2003, pp. 232-262; Ioan Ciochină-Barbu, „Sistemul asigurărilor pentru şomaj”, Editura „Junimea“, Iaşi, 2004; Ioan Ciochină-Barbu – „Dreptul securităţii sociale”, Editura „Junimea” Iaşi, 2006, p. 201 şi urm.302 Privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103/6.02.2002, modificată şi completată prin: Legea nr. 107/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 338/19.04.2004; Legea nr. 512/2004 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1128/2004); Legea nr. 580/2004 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1214/2004); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 pentru modificare şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei sociale (publicată în Monitorul Oficial nr. 671/2007).303 A se vedea Legea nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (publicată în Monitorul Oficial nr. 452/2006) modificată şi completată prin Legea nr. 84/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 926/2006).304 Lit. a) şi b) de la alin. (2) al art. 17 au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 107/2004.

e) cetăţenii străinii sau apatrizi care au fost încadraţi în muncă sau au realizat venituri în România;305

f) nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau, după caz, eliberarea din detenţie.Secţiunea a II-a

Sistemul asigurărilor pentru şomaj1. Categorii de asiguraţiPotrivit art. 5 pct. VI din Legea 76/2002, asiguratul este persoana fizică care realizează venituri potrivit legii şi

este asigurată pentru riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj.Asiguraţii pot fi:a) cetăţenii români care sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în România în condiţiile legii, cu

excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;306

b) cetăţenii români care lucrează în străinătate, în condiţiile legii;c) străinii care, în perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau

realizează venituri în condiţiile legii.Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi au dreptul să beneficieze de indemnizaţie

pentru şomaj.În sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asiguraţi obligatoriu, prin efectul legii: persoanele care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă sau pe baza de contract de muncă

temporară în condiţiile legii, cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;307

 funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activităţi pe baza actului de numire; persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive,

legislative ori judecătoreşti pe durata mandatului; militarii angajaţi pe bază de contract; persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator; alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una din

situaţiile de mai sus.Se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor de şomaj următoarele persoane: asociat unic, asociaţi; administratori care au încheiat contracte potrivit legii; persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; membrii asociaţiilor familiale; cetăţenii români care lucrează în străinătate, conform legii; alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una din

situaţiile prevăzute la lit. a-e (art. 20).Angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea persoanele asigurate obligatoriu prin efectul legii sunt obligaţi să depună în

termen de 20 de zile calendaristice de la expirarea lunii pentru acare se datorează contribuţiile, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază îşi are sediul, declaraţia lunară privind obligaţiile de plată către bugetul asigurărilor pentru şomaj şi dovada efectuării acestei plăţi.308

2. Indemnizaţia de şomajEste definită de art. 5 pct. VIII din Legea 76/2002, ca fiind o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca

urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu s-au putut încadra în muncă.

Condiţiile cumulative pentru a beneficia de indemnizaţia de şomaj sunt: a) au un stagiu de cotizare de minim 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;b) nu realizează venituri sau realizează venituri din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât

indemnizaţia de şomaj;c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare;d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau,

după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri.Constituie stagiu de cotizare şi perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuţia la bugetul asigurărilor pentru

şomaj şi se află în procedura de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operaţională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu şi-a achitat contribuţia datorită unor situaţii de forţă majoră.309

Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea drepturilor de şomaj, prevăzută în Legea 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor, se asimilează ca stagiu de cotizare, iar certificarea acestuia se face de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor îndreptăţite, la cerere, de la data:

305 Lit. e) de la art. 16 a fost modificată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 107/2004.306 Lit. a) de la alin. (2) al art. 18 a fost modificată prin. art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 740/2002).307 Lit. a) de la art. 19 a fost modificată prin art. I pct. 6 din Legea nr. 107/2004.308 A se vedea Ordinul pentru aprobarea Procedurii privind declararea lunară de către angajator a evidenţei normale a asiguraţilor şi a obligaţilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj nr. 405/2004 publicat în Monitorul Oficial nr. 765/2004 – rectificat ulterior.309 Alin. (2) al art. 34 a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 107/2004.

a) încetării contractului individual de muncă sau a contractului de muncă temporară;310

b) încetării raporturilor de serviciu;c) încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;d) expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe baza de contract311;e) încetării calităţii de membru cooperator din motive neimputabile lor;f) încetării contractului de asigurare pentru şomaj;g) încetării motivului pentru care au fost pensionate;h) încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu312;i) rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;j) încetării activităţii desfăşurate, exclusiv pe baza contractului de muncă pe durată determinată;k) expirării perioadei de 60 de zile, prevăzută de art. 17 alin. 2 lit. a (ex.: absolvenţi care în termen de 60 de zile

nu au reuşit să se încadreze);l) absolvirii, pentru cazurile prevăzute de art. 17 alin. 2 lit. b (în cazul absolvenţilor cu handicap, lipsiţi de

susţinători legali);m) expirării perioadei de 30 de zile, prevăzută de art. 17 alin. 2 lit. c (cei lăsaţi la vatră şi care nu au avut un loc

de muncă şi nici nu şi-au găsit loc de muncă după 30 de zile).Indemnizaţia de şomaj se acordă de la data prevăzută la alin. (1) al art. 38 (adică de la data încetării contractului

individual de muncă sau a contractului de muncă temporară) dacă cererea este înregistrată la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă, în termen de 30 de zile de la această dată.

Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile dar nu mai târziu de 12 luni de la data prevăzută mai sus, indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării.

De reţinut că termenul de 12 luni prevăzut mai sus este un termen de decădere din drepturi.Perioadele pentru care se acordă indemnizaţia de şomaj, în funcţie de stagiul de cotizare:a) 6 luni, pentru cei cu un stagiu de cotizare de 1 până la 5 ani;b) 9 luni, pentru cei cu un stagiu de cotizare între 5 şi 10 ani;c) 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.Cuantumul indemnizaţiei de şomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând 75% din salariul de bază

minim brut pe ţară, în vigoare de la data stabilirii acestuia.Indemnizaţia de şomaj pentru şomerii de la art. 17 alin. 2 se acordă pe o perioadă de 6 luni şi ea reprezintă 50%

din salariul de bază minim brut pe ţară în vigoare de la data stabilirii acestuia.Obligaţiile persoanelor care beneficiază de indemnizaţia de şomaj (art. 41) sunt:

să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;

să comunice în 3 zile agenţiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condiţiilor care au condus la acordarea drepturilor;

să participe la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistrate;

să caute activ un loc de muncă.Nu beneficiază de indemnizaţia de şomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit

pregătirii sau nivelului studiilor, situat la o distanţă de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării şi formării profesionale oferite de agenţia pentru ocuparea forţei de muncă. Nu beneficiază de indemnizaţie de şomaj nici absolvenţii care la data solicitării urmează o formă de învăţământ.

Încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj are loc:a) la data încadrării în muncă pentru o perioadă mai mare de 12 luni;b) la data când realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri lunare mai mari decât indemnizaţia de

şomaj;c) la 90 de zile de la data emiterii autorizaţiei de funcţionare pentru desfăşurarea de activităţi independente sau a

certificatului de înmatriculare, dacă realizează venituri lunare mai mari decât indemnizaţia de şomaj;d) la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă situat la o distanţă de cel mult 50 km de

localitatea de domiciliu;e) la data refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării şi formării profesionale sau

la data întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;f) dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depăşeşte 12 luni;g) la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă,, de la data solicitării pensiei anticipate

sau de la data când pensia de invaliditate a devenit nerevizuibilă;h) la data plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioadă mai mare de 3 luni;i) la data începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioadă mai mare de 12 luni;j) în cazul decesului beneficiarului;

310 Lit. a) de la alin. (1) al art. 38 a fost modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr. 107/2004.311 Lit. d) de la alin. (1) al art. 38 a fost modificată prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2002.312 Lit. h) de la alin. (1) al art. 38 a fost modificată prin art. I pct. 17 din Legea nr. 107/2004.

k) la expirarea termenelor prevăzute la art. 45 alin. (2) şi (3) (repunerea în plată); l) la expirarea termenelor prevăzute la art. 39 alin. 1 şi art. 40 alin. 1 lit. a (perioadele de acordare a şomajului);m) la data admiterii într-o formă de învăţământ, în cazul persoanelor asimilate şomerilor prevăzută la art. 17 alin.

(2) lit. a) şi b) (absolvenţii instituţiilor de învăţământ şi ai şcolilor speciale).Suspendarea plăţii indemnizaţiilor de şomaj are loc (art. 45):a) la data la care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 41 alin. 1 lit. a (nu s-a prezentat lunar la agenţia

pentru ocuparea forţei de muncă);b) pe perioada îndeplinirii obligaţiilor militare;c) la data încadrării în muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni;313

d) la data plecării din ţară pe o perioadă mai mică de 3 luni, la cererea persoanei;e) pe perioada cât este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12

luni;f) la data pensionării pentru invaliditate;g) pe perioada acordării indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizaţiei de maternitate şi

a indemnizaţiei de creştere a copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap;

h) pe perioada incapacităţii temporare de muncă mai mare de 3 zile, datorită accidentelor survenite în perioada cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul şi din cauza practicii profesionale;

i) pe perioada acordării plăţilor compensatorii.Repunerea în plată, după suspendare, în condiţiile alin. 1 lit. a din art. 45, se face de la data depunerii cererii

beneficiarului, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data suspendării, iar repunerea în plată, după suspendare, în condiţiile art. 45 lit. b-i, se face de la data depunerii cererii beneficiarului, dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiilor care au condus la suspendare.

Beneficiarii de indemnizaţie de şomaj sunt asiguraţi în sistemul asigurărilor sociale de stat şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asiguraţii acestor sisteme.

Contribuţia pentru asigurările sociale de stat şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se suportă de bugetul asigurărilor pentru şomaj şi se virează caselor de asigurări respective de către agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Drepturile de asigurări sociale de stat ale persoanelor beneficiare de indemnizaţia de şomaj se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Secţiunea a III-aMăsuri pentru prevenirea şomajului

În cazul unor restructurări ale activităţilor care pot conduce la modificări substanţiale ale numărului şi structurii profesionale a personalului, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării de măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor restructurări.

În situaţiile de mai sus, angajatorii sunt obligaţi să acorde preaviz, conform prevederilor codului muncii şi contractului colectiv de muncă angajaţilor care urmează a fi disponibilizaţi.

În perioada preavizului angajaţii vor participa la serviciile de preconcediere realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii de ocupare din sectorul public sau privat acreditaţi, selectaţi de către acestea, în condiţiile legii.

În vederea realizării serviciilor de preconcediere, angajatorii sunt obligaţi să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu cel puţin 45 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.

Constituie servicii de preconcediere următoarele activităţi:a) informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi acordarea serviciilor de ocupare şi

formare profesională;b) plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local şi instruirea în modalităţi de căutare a unui loc de

muncă;c) reorientarea profesională în cadrul unităţii sau prin cursuri de formare de scurtă durată;d) sondarea opiniei salariaţilor şi consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a şomajului.De serviciile de preconcediere pot beneficia, la cerere, şi alte persoane ameninţate de riscul de a deveni şomeri.

Secţiunea a IV-aMăsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă

Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă sunt acele măsuri care au ca scop sprijinirea persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, în mod deosebit, al şomerilor (pentru dobândirea statutului de persoană ocupată – art. 5 pct. VIII).

1. Servicii specializateMăsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui loc de muncă,

cât şi angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate furnizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii din sectorul public sau privat.

Măsurile pentru stimularea forţei de muncă vizează:

313 Lit. c) de la alin. (1) al art. 45 a fost modificată prin art. I pct. 20 din Legea nr. 107/2004.

a)  creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;b) stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de muncă.Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă pot să presteze, pe bază de contracte

încheiate cu agenţiile de ocupare a forţei de muncă, servicii finanţate din bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

2. Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă (art. 57) se realizează, în principal, prin:

- informarea şi consilierea profesională;- medierea muncii;- formarea profesională;- consultanţa şi asistenţa pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri;- completarea veniturilor salariale ale angajaţilor;- stimularea mobilităţii forţei de muncă.A. Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor

în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop:- furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor;- evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale;- dezvoltarea abilităţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de

către acestea a deciziilor privind propria carieră;- instruirea după metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.Informarea şi consilierea profesională se realizează de centre specializate, organizate în cadrul agenţiilor pentru

ocuparea forţei de muncă, precum şi alte centre şi furnizori de servicii din sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă contracte.

Informarea privind piaţa muncii, stabilirea traseului profesional, evaluarea şi autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul job-cluburilor organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Consilierea profesională şi instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare şi consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.

B. Medierea muncii (art. 59-62)Este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de

muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu.Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica locurile de muncă vacante la angajatori şi a

le face cunoscute persoanelor în căutarea unui loc de muncă.Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către agenţiile pentru

ocuparea forţei de muncă şi constau în:a) informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea, afişarea şi

organizarea de burse ale locurilor de muncă;b) medierea electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de

muncă prin intermediul tehnicii de calcul;c) preselecţia candidaţilor, corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea,

aptitudinile, experienţa şi interesele acestora.În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea forţei de

muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în cutarea unui loc de muncă, planul individual de mediere.Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, participarea la serviciile de mediere este obligatorie;

cei care nu beneficiază de indemnizaţia de şomaj trebuie să depună o cerere la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii.

Medierea muncii se poate realiza şi contracost de către furnizorii de servicii specializate din sectorul public sau privat, acreditate de Agenţia naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

C. Formarea profesională (art. 63-70)Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să le asigure

creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi reintegrării pe piaţa muncii.Programele de formare profesională asigură, conform legii, iniţierea, calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi

specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă.Formele prin care se realizează formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri,

stagii de practică şi specializare, precum şi alte forme, în condiţiile legii.Accesul la programele de formare profesională se face în urma activităţii de informare şi consiliere profesională

sau de mediere.Programele de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se organizează în mod distinct,

pe niveluri de pregătire şi specializări, pe categorii şi grupuri de persoane.Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se desfăşoară pe baza planului

naţional de formare profesională, elaborat anual de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi se aprobă de

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Finanţarea activităţii de formare profesională se face din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Serviciile de formare profesională se asigură gratuit pentru persoanele prevăzute la art. 16 lit. a, b, d şi f (şomeri, absolvenţi de învăţământ, repatriaţi, cei lăsaţi la vatră), precum şi persoanele care desfăşoară activităţi în mediul rural şi nu realizează venituri lunare sau realizează venituri lunare mai mici decât indemnizaţia de şomaj şi care sunt înregistrate la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă314.

De asemenea serviciile de formare profesională se asigură, gratuit, la cererea persoanelor angajate, cu acordul angajatorului şi pentru persoanele aflate în următoarele situaţii:

a) au reluat activitatea ca urmare a încetării concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap;

b) au reluat activitatea după satisfacerea stagiului militar;c) au reluat activitatea ca urmare a recuperării capacităţii de muncă, după pensionarea pentru invaliditate.

Persoanele aflate în detenţie care mai au de executat cel mult 9 luni până la ultima zi de executare a pedepsei pot urma un program de formare profesională organizat de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene

Prin servicii de formare profesională se înţelege totalitatea drepturilor de care beneficiază persoanele arătate mai sus, pe durata participării la o formă de pregătire profesională.

Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă care beneficiază în mod gratuit de servicii de formare profesională au, următoarele drepturi:

a) să beneficieze de pregătire teoretică şi practică pe toată durata cursului;b) să beneficieze de rechizite şi materiale de instruire şi să primească în folosinţă manuale;c) să beneficieze, dacă este cazul, de echipament de protecţie pe timpul instruirii practice;d) să beneficieze, pentru traseul de la domiciliu lui la unitatea de pregătire de abonament gratuit pe mijloacele de

transport în comun sau, după caz, de decontarea cheltuielilor de transport, pentru cel mult patru deplasări în cursul unei luni, dacă nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire;

e) să beneficieze de consultaţii medicale, analize medicale şi teste necesare frecventării cursului.Persoanele prevăzute mai sus care nu se pot deplasa zilnic la unitatea de pregătire sau locuiesc la o distanţă mai

mare de 50 km de aceasta, au dreptul pe perioada cât participă la pregătirea profesională să beneficieze de cazare şi de o sumă de bani pentru acoperirea mesei la nivelul prevăzut de reglementările în vigoare pentru salariaţii instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.315

Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sunt obligate să participe la programele de formare profesională oferite şi organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.

Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă este coordonată la nivel naţional de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora, prin centrele regionale pentru furnizori de formare profesională a adulţilor ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă precum şi prin servicii de formare profesională, din sectorul public sau privat, autorizaţi, în condiţiile legii.316

Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi şi specializare se organizează pentru ocupaţii, meserii şi profesii definite şi cuprinse în clasificarea ocupaţiilor din România (conform art. 13 din Legea 76/2002 – acesta cuprinde sistemul de identificare, ierarhizare, codificare a ocupaţiilor din economie, care se elaborează de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică, cu alte ministere şi instituţii publice interesate şi se aprobă prin hotărâre de Guvern).

D. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceriAceasta se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub formă de servicii juridice, de marketing,

financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă.Serviciile de mai sus pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de firme

privatizate, organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii specializate în aceste domenii, cu care agenţiile încheie contracte în condiţiile legii.

Serviciile de consultanţă se acordă gratuit, o singură dată, pentru fiecare perioadă în care persoanele beneficiază de indemnizaţia de şomaj.

E. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilorPersoanele care primesc indemnizaţia de şomaj în perioada prevăzută de lege şi care se angajează potrivit legii,

pentru program normal de lucru beneficiază, din momentul angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţie de şomaj o sumă lunară, neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor de şomaj reprezentând 30% din cuantumul indemnizaţiei de şomaj.317

Persoanele arătate mai sus beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la indemnizaţia de şomaj, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la un angajator şi se angajează la alt angajator.

314 Art. 66 a fost modificat prin art. I pct. 26 din Legea nr. 107/2004.315 Art. 661 din Legea nr. 76/2002, a fost introdus prin art. I pct. 27 din Legea nr. 107/2004.316 Alin. (2) al art. 67 a fost modificat prin art. (1) pct. 28 din Legea nr. 107/2004.317 Art. 72 din Legea nr. 76/2002 a fost modificată prin art. I pct. 31 din Legea nr. 107/2004.

F. Stimularea mobilităţii forţei de muncăPersoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţia de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o

localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi are domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor de şomaj, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe ţară, în vigoare la data acordării.

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţia de şomaj se încadrează într-o localitate şi ca urmare a acestui fapt îşi schimbă domiciliul, primesc o primă de instalare egală cu nivelul a şapte salarii minime brute pe ţară, în vigoare la data instalării.

Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu din iniţiativa sau din motive imputabile angajatului într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă atrage obligaţia restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate drept prime în condiţiile de mai sus (art. 76).

3. Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilorSe realizează prin:- subvenţionarea locurilor de muncă;- acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă;- acordarea unor facilităţi.A. Subvenţionarea locurilor de muncăDin bugetul asigurărilor pentru şomaj şi din alte surse alocate conform prevederilor legale se pot subvenţiona

cheltuielile cu forţa de muncă efectuată în cadrul realizării unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor pentru executarea de lucrări şui activităţi de interes pentru comunităţile locale.

Subvenţiile se acordă la solicitarea autorităţilor publice locale, angajatorilor cărora li s-au atribuit contracte cu respectarea reglementărilor în vigoare privind achiziţiile publice, pe o perioadă de cel mult 12 luni pentru fiecare persoană încadrată, din rândul şomerilor, cu contract individual de muncă pe perioada determinată de cel mult 12 luni.318

Cuantumul lunar al subvenţiei acordate pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de muncă din rândul şomerilor este:

a) în perioada 1 aprilie – 31 octombrie, 70% din salariul de bază minim brut pe ţară;b) în perioada 1 noiembrie – 31 martie, un salariu de bază minim brut pe ţară la care se adaugă contribuţiile de

asigurări sociale datorate de angajatori, aferente acestuia.319

Angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ primesc, pentru o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent:

a) 1 salariu de bază minim brut pe ţară pentru absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii;

b) 1,2 salarii de bază minime brute pe ţară, pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ post liceal;

c) 1,5 salarii de bază minime brute pe ţară, pentru absolvenţii de învăţământ superior.Angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, absolvenţi din rândul persoanelor cu handicap

primesc, lunar pentru fiecare absolvent sumele prevăzute mai sus pe o perioadă de 18 luni.320

Măsurile de stimulare nu se acordă pe perioadele în care raporturile de muncă sau de serviciu sunt suspendate.Angajatorii care încadrează absolvenţi în condiţiile art. 80 sunt obligaţi să menţină raporturile de muncă sau de

serviciu ale acestora cel puţin 3 ani de la data încheierii.Angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenţilor anterior termenului de 3 ani

sunt obligaţi să restituie, în totalitate, agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda aferentă, dacă încetarea acestora a avut loc din următoarele motive:

a) încetarea raportului de muncă în temeiul art. 55 lit. b) (cu acordul părţilor), art. 56 lit. c) (abrogată prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006), lit. c) (ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă) şi f) (ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în muncă în muncă în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal) şi art. 65 (concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului) din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;

b) încetarea raportului de serviciu în temeiul art. 89 alin. (1) lit. b) (prin acordul părţilor) alin. (2) lit. c) (ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică) şi alin. (4) lit. c) (ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică a unui funcţionar eliberat sau destituit nelegal) din Legea nr. 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare.321

Angajatorii care, după îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 83 alin. (1), menţin raporturile de muncă sau de serviciu cu absolvenţii încadraţi în condiţiile art. 80 primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau de servicii, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale datorate de angajator pentru aceste persoane şi virate conform legii, pe o perioadă de cel mult 2 ani.

318 Alin. (1) al art. 79 din Legea nr. 76/2002, a fost modificat prin art. I pct. 34 din Legea nr. 107/2004.319 Alin. (2) al art. 79 din Legea nr. 76/2202, a fost modificat prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2002.320 Art. 80 din Legea nr. 76/2002 a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea nr. 107/2004.321 Alin. (2) al art. 83 din Legea nr. 76/2002 a fost modificat prin art. I pct. 36 din Legea nr. 107/2004.

În noţiunea de „Contribuţii sociale datorate de angajator” sunt cuprinse: contribuţia de asigurări sociale, contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia de asigurări pentru şomaj.322

Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri întreţinători unici de familii primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu minim brut pe ţară, în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.

De aceleaşi facilităţi beneficiază şi angajatorii care în raport cu numărul de angajaţi nu au obligaţii de a încadra în muncă persoane cu handicap şi dacă încadrează în muncă, pe durată nedeterminată, persoane cu handicap, şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani.

Angajatorii care încetează din iniţiativa lor raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor arătate mai sus anterior termenului de 2 ani sunt obligaţi să restituie, în totalitate, sumele încasate pentru fiecare persoană şi dobânzile aferente.

Angajatorii care încadrează în muncă, şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau îndeplinesc condiţiile pentru pensia pentru limită de vârstă, beneficiază lunar, pe perioada angajării, până la îndeplinirea condiţiilor respective, de o sumă egală cu salariu de bază minim brut pe ţară în vigoare acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

B. Acordarea de credite în condiţii avantajoasePentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi

cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurărilor de şomaj, credite în condiţii avantajoase.

Acestea se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă ce vor fi înfiinţate, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru instituţii, cu dobânda de 50%.

Mai pot beneficia de asemenea credite şi persoanele până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată şi urmează studiile la cursuri de zi la o instituţie de învăţământ superior de stat sau particular, autorizată sau acreditată, în condiţiile legii.

Creditele se acordă studenţilor care înfiinţează sau dezvoltă individual sau împreună cu alţi studenţi, care îndeplinesc condiţiile prevăzute mai sus, întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale sau care desfăşoară în mod independent o activitate economică în calitate de persoană fizică autorizată.323

Condiţii pentru acordarea de credite: să aibă cel mult 249 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu; activitatea de bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism; pe cel puţin 50% din locurile de muncă nou create să fie încadrat personal provenind din rândul

şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă; personalul încadrat în condiţiile de mai sus să fie menţinut în activitate cel puţin 3 ani; locurile de muncă avute în vedere la acordarea de credite să nu fie locurile de muncă vacante

rezultate în urma disponibilizărilor de personal în ultimele 12 luni premergătoare încheierii contractului de creditare.Şomerii care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum

şi ca persoane fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditelor.În cazul persoanelor angajate din rândul şomerilor care sunt disponibilizate anterior împlinirii celor 3 ani de la

încadrare, angajatorul este obligat ca în termen de 30 de zile calendaristice de la data disponibilizării să încadreze şomeri pe locurile de muncă devenite vacante. Aceeaşi obligaţie o are angajatorul şi în situaţia în care persoanele angajate pe noile locuri de muncă create nu provin din rândul şomerilor.

Pe perioada derulării contractului de creditare, angajatorul nu poate reduce numărul de posturi existent în unitate la data acordării creditului.

Angajatorul poate solicita un nou credit dacă a achitat integral creditul anterior, inclusiv dobânzile aferente.Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru acordarea de credite în condiţii

avantajoase se face de bănci sau agenţii autorizate potrivit legii cu care Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă încheie contracte în condiţiile prevăzute de lege.

C. Facilităţi acordate angajatorilorAngajatorii care încadrează persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în activitate pe o perioadă de cel

puţin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuţia de 3% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj.324

4. Instituţiile şi organizaţiile implicate în realizarea prevederilor Legii 76/2002 sunt:a) Ministerul Muncii, b) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă;c) ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;d) organizaţiile sindicale şi asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;

322 Art. 841 din Legea nr. 76/2002, a fost introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 580/2004.323 Art. 86 din Legea nr. 76/2002 a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 107/2004.324 Alin. (1) al art. 93 a fost modificat prin art. I pct. 48 din Legea nr. 107/2004.

e) prefecturile şi autorităţile administraţiei publice locale;f) Comisia Naţională de Promovare a Ocupării Forţei de Muncă.

Secţiunea a V-aRăspunderea juridică

Răspunderea juridică325 poate îmbrăca formele cunoscute deja: disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală.

A. Răspunderea penalăDe la început trebuie menţionat că Legea nr.76/2002 reglementează şi unele infracţiuni specifice acestui

segment şi care nu au mai fost prevăzute până în prezent în vreun act normativ referitor la sistemele asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Astfel, în art. 111 din actul normativ sus citat se incriminează „încălcarea de către angajator a obligaţiilor prevăzute la art. 26 alin. 1 şi la art. 27 326, constând în sustragerea de la obligaţia privind plata contribuţiilor la bugetul asigurărilor pentru şomaj, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă."

În art. 112 din Legea nr.76/2002 se defineşte infracţiunea: „Reţinerea de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate bugetului de asigurări pentru şomaj şi nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementarilor în vigoare..., se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă."

Demn de reţinut este şi faptul că o infracţiune cu un conţinut mai complex, dar care face referire şi la conţinutul infracţiunii de la art. 112 este cea prevăzută în art. 280 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, modificat ulterior.

Potrivit acestui articol, constituie infracţiune „Nedepunerea de către angajator în termen de 15 zile, în conturile stabilite, a sumelor încasate de la salariaţi cu titlu de contribuţie datorată către sistemul public, de asigurări sociale către bugetul asigurărilor pentru şomaj (subl. ns.) ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate....şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă ."

B. Răspunderea contravenţionalăPotrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 2/2001 327, contravenţia este definită ca

fiind „fapta săvârşită cu vinovăţie stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a Consiliului Local al comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului Judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti."

Potrivit art. 113 şi 114 din Legea nr.76/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează următoarele fapte dacă sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să nu constituie infracţiune:

1. cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei RONa) necomunicarea lunară a locurilor de muncă vacante prevăzute la art. 10. Precizăm că art.10 din Legea nr.76/2002

prevede: „Angajatorii au obligaţia să comunice agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti... în a căror raza îşi au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în termen de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora."

b) neutilizarea Clasificării ocupaţiilor din România prevăzute la art. 15. În art. 15 din Legea nr.76/2002, se apreciază că „Utilizarea Clasificării ocupaţiilor din România este obligatorie la completarea documentelor oficiale”;

c) nerespectarea prevederilor art.50. Potrivit art.50 din Legea nr.76/2002, „În situaţiile prevăzute la art. 49328, angajatorii sunt obligaţi să acorde preaviz, conform prevederilor Codului muncii sau ale contractului colectiv de muncă, angajaţilor care urmează să fie disponibilizaţi.

325 Ioan Ciochină-Barbu, op.cit., p. 151 şi urm.

326 Art. 26 alin. 1 din Legea nr.76/2002, modificat prin art. I pct.5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.144/2005 prevede că „Angajatorii au obligaţia de a plăti

lunar o contribuţie la bugetul asigurărilor pentru şomaj în cotă de 2,5% aplicată asupra fondului total de salarii lunare realizate de persoane asigurate obligatoriu prin efectul legii prevăzute la art.19" şi art. 27 din acelaşi act normativ se referă la faptul că „Angajatorii au obligaţia de a retine şi de a vira lunar contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 1% aplicată asupra salariului de bază lunar brut pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 19 lit. a-d sau, după caz, pentru asiguraţii prevăzuţi la lit. e, asupra veniturilor brute lunare realizate".

Reamintim că art. 19 se referă la: „ în sistemul asigurărilor pentru şomaj sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii :a) persoanele care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă sau pe bază de contract de muncă

temporară în condiţiile legii cu excepţia persoanelor care au calitatea de pensionari;b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activitate pe baza actului de numire;c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii administrative,

legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;d) militarii angajaţi pe bază de contract;e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator potrivit legii şi care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute la lit. c-e.

327 Publicată în Monitorul Oficial nr. 410 din 25.07.2001, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Rectificarea nr. 2/2001 (publicată în

Monitorul Oficial nr. 584 din 18.09.2001); Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 16/2002 pentru reglementarea unor măsuri fiscale (publicată în Monitorul Oficial nr. 145 din 26.02.2002); Legea 180/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (publicată în Monitorul Oficial nr. 268 din 22.04.2002), modificată şi completată ulterior.328 Art. 49 din Legea nr.76/2002 prevede că „În cazul unor restructurări de activitate care poate conduce la modificări substanţiale ale numărului şi structurii profesionale a personalului, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor restructurări.“

În perioada preavizului, angajaţii vor participa la serviciile de preconcediere realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii de ocupare din sectorul public sau privat acreditaţi, selectaţi de către acestea în condiţiile legii.

În vederea realizării serviciilor de preconcediere, angajatorii prevăzuţi la art. 49 sunt obligaţi să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă cu 30 de zile înaintea acordării preavizelor prevăzute de lege."

d) necomunicarea datelor şi informaţilor; solicitate în scris de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru îndeplinirea atribuţiilor sale prevăzute de lege.

2. cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei RONa) nedepunerea lunară a declaraţiei prevăzute la art. 21.În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr.76/2002, angajatorii la care îşi desfăşoară activitatea

persoanele prevăzute la art.19 sunt obligaţi să depună până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care datorează drepturile salariale şi/sau veniturile de natura acestora, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul, declaraţia lunară privind evidenta nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj329.

b) nerespectarea prevederilor art.41 alin.2.Reamintim că potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr.76/2002 „Angajatorii care au încadrat în muncă, conform

legii, persoane din rândul beneficiarilor de indemnizaţie de şomaj au obligaţia de a anunţa în termen de 3 zile agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă la care acestea au fost înregistrate.

c) nerespectarea prevederilor art. 100 alin. 2 lit e.Prevederile art. 100 alin. 2 lit. e din Legea nr.76/2002 se referă la faptul că pentru realizarea serviciilor de

ocupare şi formare profesională, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă are obligaţia să respecte, printre altele, şi pe aceea privind „confidenţialitatea datelor personale ale clienţilor."

d)330 furnizarea, fără acreditarea prevăzută de lege, a serviciilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă.De remarcat este şi faptul că legiuitorul prevede posibilitatea ca şi angajatorul - persoana juridică - să poată fi

sancţionat cu amendă în cazul nerespectării prevederilor legale.Constatarea şi sancţionarea acestor contravenţii a fost dată de legiuitor în sarcina organelor de control măsuri

active ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi ale structurilor sale teritoriale pentru contravenţiile prevăzute la art. 113 lit. a, c, e, h şi i precum şi contravenţia prevăzută la lit. f în ceea ce priveşte nerespectarea art.50 alin.3.

În art. 118 din Legea nr.76/2002 se precizează în mod expres că dispoziţiile acestui act normativ referitor la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor se completează cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

C. LitigiiPotrivit prevederilor art. 119 alin. 1 din Legea nr.76/2002, litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor

actului normativ privind regimul juridic al şomerilor se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit legii331.

Litigiile privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj se soluţionează în regim de urgenţă potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi332, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.

Litigiile de mai sus pot fi declanşate atât de persoana fizică - şomer - atunci când nu i se acordă indemnizaţia de şomaj sau i se plăteşte într-un cuantum mai mic; se dispune încetarea ori suspendarea acesteia de către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă dacă se are în vedere recuperarea indemnizaţiei de şomaj nelegal plătită etc.

329 Reamintim că art. 19 din Legea nr.76/2002 se referă la categoriile de asiguraţi pentru şomaj prin efectul legii şi aceştia sunt:

a) persoanele care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă sau persoanele care desfăşoară activitate exclusiv pe bază de convenţie civilă sau de prestări servicii şi care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii minime brute pe tară;

b) funcţionarii publici şi alte persoane care desfăşoară activitate pe baza actului de numire;c) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii administrative, legislative ori

judecătoreşti, pe durata mandatului;d) militarii angajaţi pe bază de contract;e) persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator potrivit legii şi care nu se regăseşte în una din situaţiile prevăzute la lit. a-e.

330 Lit. i de la art. 113 din Legea nr.76i2002 a fost introdus prin art. I pct.5I din Legea nr.107/2004, iar lit. d de la art. 113 a fost abrogată prin art. l pct.27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.144/2005331

Potrivit art. 2 lit. b) din Codul de procedură civilă, instanţele competente să judece conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, este Tribunalul. Această prevedere a fost introdusă în Codul de procedură civilă prin Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 135/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (publicate în Monitorul Oficial nr. 479 din 2.10.2001)-, A se vedea Ioan Leş, „Comentariile Codului de procedură civilă, vol. I”, Editura „All Beck", Bucureşti, 2001, pp. 26-25; Gabriel Boroi, „Codul de procedură civilă, comentat şi adnotat, vol. L”, Editura „All Beck", Bucureşti, 2001, p. 32.332 Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă (publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 29.11 .1999), modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2.10.2000).

CURSUL Nr. 13(suport)AJUTORUL SOCIAL ŞI CANTINELE

DE AJUTOR SOCIAL333

Secţiunea I-aNoţiuni introductive

Ajutorul social este reglementat prin Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat334. Se acordă familiilor şi persoanelor cetăţeni români cu venituri mici sau fără venituri, în situaţiile şi pentru perioadele în care acestea nu pot să-şi asigure prin propriile eforturi nivelul de trai.

Ajutorul social este definit ca fiind „o formă de asistenţă socială ce se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale şi care se concretizează în acordarea unor sume de bani diferenţiate în raport de numărul de persoane din familie, precum şi persoanelor singure cu venituri scăzute, sub un prag considerat ca minim garantat, finanţate din bugetele locale şi din unele venituri ale bugetului de stat.“335

Analiza definiţiei de mai sus conduce la stabilirea caracteristicilor ajutorului social, şi anume: este o formă de asistenţă socială care se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale; constă în plata lunară a unei sume de bani ce se suportă din bugetele locale şi din sumele plătite

de la bugetul de stat; principalii beneficiari sunt familiile, precum şi persoanele singure, fără venituri sau cu venituri

mici; scopul acordării este acela de a asigura beneficiarilor un venit minim garantat care să asigura existenţa

persoanelor respective.Secţiunea a II-a

Beneficiarii ajutorului social

2.1. Potrivit prevederilor Legii nr. 416/2001, beneficiarii ajutorului social sunt: familiile şi persoanele singure, cetăţeni români, fără venituri sau cu venituri mici336; familiile sau persoanele singure, cetăţeni străini sau apatrizi, dacă se află în una din situaţiile

următoare:a) cetăţeni străini, pe perioada în care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România;b) cetăţenii străini care au dobândit, în condiţiile legii, statutul de refugiat în România sau cărora li

s-a acordat o altă formă de protecţie prevăzută de lege;c) apatrizii care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, în condiţiile legii337;

soţii despărţiţi în fapt, dacă ancheta socială justifică acordarea acestuia338.Termenul de familie339 cuprinde soţul şi soţia, sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi care au domiciliul ori

reşedinţa comună prevăzută în actele de identitate şi gospodăresc împreună.Se consideră familie şi persoană care locuieşte împreună cu copii aflaţi în întreţinerea sa şi se află în una din

următoarele situaţii:a) este necăsătorită;b) este văduvă;c) este divorţată;d) al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;e) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a-d

Se consideră familie şi fraţii care gospodăresc împreună şi care nu au domiciliul sau reşedinţa comună cu părinţii.Se asimilează termenului de familie, bărbatul şi femeia, necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care

locuiesc şi gospodăresc împreună.

333 Pentru detalii ase vedea: Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 292-322; Ioan Ciochină-Barbu – op. cit., p. 232 şi urm.334 Publicată în Monitorul Oficial nr. 410/20.07.2001. A intrat în vigoare la 1.01.2002. Prin acest act a fost abrogată Legea nr. 67/1995 privind ajutorul social. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1010/9.08.2006 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat (publicate în Monitorul Oficial nr. 690/11.08.2006); Legea nr. 416/2001 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2001 (publicată în Monitorul Oficial nr. 116/11.12.2002), modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 724/3.10.2002), Legea nr. 2/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 26/20.01.2003), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare sociale pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice, (publicată în Monitorul Oficial nr. 119/25.02.2003), Hotărârea Guvernului nr. 1431/2003 privind nivelul lunar al venitului minim garantat, (publicată în Monitorul Oficial nr. 894/13.12.2003); Hotărârea Guvernului nr. 2302/2004 privind indexarea nivelului lunar al venitului minim garantat, al ajutorului social lunar care se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, precum şi a alocaţiei pentru copiii nou-născuţi, prevăzute în Legea nr. 416/2001 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1271/29.12.2004); Hotărârea Guvernului nr. 5/10.01.2007 privind indexarea nivelului lunar al venitului minim garantat şi al alocaţiei pentru copiii nou născuţi, prevăzute de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat (publicată în Monitorul Oficial nr. 21/2007); Legea nr. 416/2001 a mai fost modificată şi completată şi prin Legea nr. 115/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 408/2006).335 Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., pp. 292-293; Ioan Ciochină-Barbu – op. cit., p. 232336 Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 416/2001.337 Art. 1 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1099/2001.338 Art. 3 alin. 1 din Legea nr. 416/2001, modificată şi completată ulterior.339 Art. 2 din Legea nr. 416/2001, modificată şi completată ulterior.

Prin termenul de copil se înţelege copilul provenit din căsătoria soţilor, copilul unuia dintre soţi, copilul adoptat, precum şi copilul dat în plasament familial sau pentru care s-a instituit tutela sau curatela potrivit legii.

Persoana singură desemnează persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, locuieşte şi se gospodăreşte singură.Au dreptul la venitul minim garantat şi soţii despărţiţi în fapt, dacă ancheta socială atestă situaţia existentă şi justifică

acordarea acestuia.În categoria persoanelor care beneficiază de ajutorul social sunt incluse şi persoanele fără domiciliu sau reşedinţă

şi fără locuinţă, aflate în situaţie de nevoie, pe baza declaraţiei pe propria răspundere care nu au solicitat ajutorul social de la alte primării.

Persoanele fără locuinţă beneficiază de ajutor social numai în perioada în care află în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în care trăiesc.

Persoanele apte de muncă care nu realizează venituri din salarii sau din activităţi se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie, numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrare în muncă şi nu a refuzat un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii340.

Agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă va transmite primăriilor, în prima lună a fiecărui trimestru tabelul nominal cu persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă ori au participat la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii.

Prin persoană aptă de muncă se înţelege persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:a) are vârsta cuprinsă între 16 ani şi vârsta standard de pensionare;b) nu urmează o formă de învăţământ cursuri de zi prevăzute de lege;c) are starea de sănătate şi capacitatea fizică şi psihică corespunzătoare, care o fac aptă pentru profesarea unei munci.

Fac excepţie de la prevederile de mai sus persoana aptă de muncă care se află în una din următoarele situaţii:a) asigură creşterea şi îngrijirea a unuia sau mai multor copii în vârstă de până la 7 ani şi până la 16 ani în cazul

copilului cu handicap mediu, dovedit prin certificat eliberat de Comisia pentru protecţia copilului;b) asigură creşterea şi îngrijirea a uneia sau mai multor persoane cu handicap grav sau accentuat dovedit prin

certificat eliberat de Comisia pentru protecţia copilului sau după caz de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi;

c) participă la un program de pregătire profesională;d) este încadrat în muncă.341

2.2. Condiţiile necesare pentru atribuirea ajutorului socialAcordarea ajutorului social este legată de pragul de sărăcie, care diferă în funcţie de nivelul veniturilor şi

componenţa familiei.Nivelul lunar al venitului minim garantat, stabilit potrivit art. 4 din Legea nr. 416/2001 şi indexat prin Hotărârea

Guvernului nr. 5/2007342 a fost de:a) 173 lei pentru familiile formate din 2 persoane;b) 241 lei pentru familiile formate din 3 persoane;c) 300 lei pentru familiile formate din 4 persoane;d) 356 lei pentru familiile formate din 5 persoane;e) câte 24 lei pentru fiecare altă persoană peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie, în condiţiile

prezentei legi.În situaţia persoanelor singure, nivelul lunar al venitului minim garantat este de 96 lei, începând cu luna ianuarie

2007.Nivelul minim garantat se indexează anual, prin hotărâre a Guvernului, în raport cu evoluţia preţurilor de

consum.Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul garantat beneficiază de o majorare cu 15%

a cuantumului ajutorului social pe familie în cazul în care cel puţin un membru al femiliei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă, are statut de funcţionar public sau prestează o activitate, realizând venituri cu caracter salarial.

Pentru sumele acordate ca ajutor social, una din presoanle majore apte de muncă din familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar la solicitarea primarului acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.

Excepţie de la această prevedere fac familiile pentru care ajutorul social rezultat din calcul este de până la 50 lei/lună, pentru acestea orele de muncă se stabilesc trimestrial şi se efectuează în prima lună de plată.

Orele de muncă se calculează proporţional cu cuantumul ajutorului social de care beneficiază familia sau persoana singură, cu un tarif orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată raportat la durata medie lunară a timpului de muncă.

340 Art. 7 din Legea nr. 416/2001, a fost modificat şi completat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 115/2006.341 Art. 71 şi 72 din Legea nr. 416/2001, au fost introduse prin art. I pct. 5 din Legea nr. 115/2006.342 Privind indexarea nivelului lunar al venitului minim garantat şi al alocaţiei pentru copiii nou născuţi prevăzute de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat (publicată în Monitorul Oficial nr. 27/2007).

Numărul zilelor de lucru, limitate la norma lunară de 21,25 se stabilesc prin împărţirea orelor de muncă calculate la 8 ore/zi.

Obligaţia de a presta acţiunile sau lucrările de interes local poate fi transferată altor persoane din familie, cu acordul primarului, în situaţia în care persoana nominalizată să efectueze acţiunile sau lucrările de interes local se află în incapacitatea temporară de muncă sau şi-a pierdut total ori parţial capacitatea de muncă.343

2.3. Primirea şi soluţionarea cererilor pentru acordarea ajutorului socialAjutorul social se acordă pe bază de cerere însoţită de acte doveditoare privind veniturile membrilor de familie.Cererea se completează, după caz, de către persoana singură sau de unul din membrii familiei, desemnat de

aceasta, care are capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor civile sau, în cazurile prevăzute de lege, de către curatorul sau tutorele persoanei îndreptăţite să beneficieze de ajutor social.

Cererile pentru acordarea ajutorului social se înregistrează într-un registru special la primarul localităţii în a cărei rază teritorială locuieşte titularul.

Pentru fiecare solicitant se întocmeşte o documentaţie distinctă.Pentru soluţionarea cererii pentru acordarea ajutorului social, primarul dispune efectuarea anchetei sociale, în

mod obligatoriu, la domiciliu sau, după caz, la reşedinţa solicitantului ajutorului social.Verificarea prezentată mai sus se realizează de către personalul din cadrul aparatului de lucru al consiliului local,

care întocmeşte ancheta socială344 şi care îşi asumă răspunderea asupra conţinutului acesteia.2.4. Stabilirea cuantumului şi plata ajutorului socialTitularul ajutorului social este persoana care a făcut cererea, iar beneficiarul ajutorului social este familia.Stabilirea dreptului de ajutor social, a cuantumului, precum şi plata acestuia se fac prin dispoziţia scrisă a

primarului, pe baza documentaţiei prezentate de personalul din serviciul de asistenţă socială de primărie.Dispoziţia primarului se comunică titularului ajutorului social în termen de 5 zile de la data emiterii.Plata ajutorului social se face începând cu luna următoare celei în care s-a înregistrat cererea la primarul

localităţii345.Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între veniturile prevăzute la art. 4 şi venitul net lunar al

familei sau al persoanei singure.La stabilirea venitului net lunar al familiei şi, după caz, al persoanei singure se iau în considerare toate veniturile

pe care membrii acesteia le realizează, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent şi alte creanţe legale.

În situaţia în care familia sau persoana singură are în proprietate numai categoriile de bunuri cuprinse în lista bunurilor considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, aceasta beneficiază de ajutor social, luându-se în calcul veniturile prevăzute mai sus.

Dacă familia sau persoana singură are în proprietate cel puţin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale aceasta nu beneficiază de ajutor social.

În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate bunuri ce depăşesc cantitativ bunurile cuprinse în listă, la stabilirea venitului net lunar al familiei sau persoanei singure se iau în considerare veniturile potenţiale provenite din valorificarea bunurilor respective, stabilite potrivit unor limite minime şi maxime, aprobate la nivel naţional.

Listele la care am făcut referire mai sus precum şi limitele stabilite în acest sens sunt cele prevăzute în Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, modificată şi completată ulterior.

În cazul familiei sau al persoanei singure care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu alte familii sau persoane singure şi contribuie împreună la achiziţionarea sau realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori consumul acestora la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii cât şi partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie346.

Plata ajutorului social în bani se face lunar, pe bază de stat de plată, mandat poştal sau în cont curent personal.În vederea urmăririi respectării condiţiilor care au stat la baza acordării dreptului de ajutor social, primarii dispun

efectuarea de anchete sociale, la un interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.Atunci când sunt constatate situaţii care conduc la modificarea cuantumului sau la încetarea dreptului la ajutor

social, primarul emite o nouă decizie iar modificarea cuantumului sau încetarea dreptului se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a efectuat ancheta socială.347

2.5. Obligaţiile titularilor şi al beneficiarilor de ajutor socialTitularii ajutorului social au obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare intervenită cu privire la

veniturile şi la numărul membrilor de familie, în 15 de zile de la data survenirii modificării.Persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social au obligaţia de a efectua, lunar, la solicitarea

primarului, acţiuni sau lucrări de interes local fără a se putea depăşi regimul normal de lucru.Persoanele apte de muncă pentru care se acordă ajutorul social au obligaţia să dovedească cu acte, din 3 în 3 luni,

că îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 416/2001, adică:

343 Art. 6 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 416/2001, a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 115/2006.344 A se vedea Anexa nr. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1010/2006.345 Art. 12 din Legea nr. 416/2001.346 Art. 8 din Legea nr. 416/2001 a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 115/2006.347 Art. 141 a fost introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 115/2006.

a) sunt luate în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrarea în muncă;b) nu au refuzat nejustificat un loc de muncă, ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forţei de

muncă şi de formare profesională oferite de aceste agenţii.c) nu au refuzat nejustificat participarea la un program de pregătire profesională.Fac excepţie de la obligaţiile de mai sus persoanele prevăzute la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 416/2001.În sensul prevederilor Normelor metodologice „persoane apte de muncă“ sunt:a) persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi vârsta stabilită de lege pentru pensionare;b) persoanele care nu urmează o formă de învăţământ cursuri zi, prevăzute de lege;c) persoanele cu starea de sănătate şi capacitatea fizică şi psihică care le fac apte pentru prestarea unei muncă.2.6. Suspendarea, modificarea şi încetarea plăţii ajutorului socialTitularul ajutorului social are obligaţia să comunice primarului, în scris, orice modificare intervenită cu privire

la veniturile şi la nivelul membrilor familiei, în termen de 15 de zile de la data când a intervenit modificarea.În situaţiile în care modificările survenite nu au ca efect majorări sau diminuări ale ajutorului social mai mari de

5 de lei pe familie, ajutorul solicitat anterior nu se modifică348.Neîndeplinirea obligaţiilor de mai sus atrage, după caz:a) suspendarea plăţii ajutorului social în cazul unei persoane singure;b) modificarea cuantumului ajutorului social prin excluderea din numărul membrilor de familie a persoanelor

care nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 15 alin. 1.Neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. 2 atrage, după caz349:a) suspendarea plăţii ajutorului social în cazul unei persoane singure;b) modificarea cuantumului ajutorului social acordat familiei prin excluderea din numărul membrilor acesteia a

persoanelor care refuză nejustificat efectuarea acţiunilor sau lucrărilor de interes local.Suspendarea ajutorului social sau modificarea cuantumului acestuia se fac prin dispoziţia scrisă a primarului,

fiind comunicată titularului în 15 zile de la data emiterii acesteia.Prezentarea de către titular a dovezilor prevăzute, în termen de 3 luni de la data suspendării efective a plăţii ori a

modificării cuantumului ajutorului social are ca efect reluarea plăţii drepturilor începând cu luna următoare.Titularul dreptului de ajutor social va primi drepturile corespunzătoare perioadei în care plata a fost suspendată sau

modificată350.Plata ajutorului social încetează în următoarele situaţii351:a) în cazul în care beneficiarii ajutorului social nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;b) în cazul în care plata ajutorului social a fost suspendată şi în termen de 3 luni de la data suspendării efective a

plăţii nu au fost depuse dovezi că sunt întrunite cerinţele legale.Secţiunea a III-a

Alte categorii de prestaţie familiale352

3.1. Ajutorul pentru încălzirea locuinţeiPotrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 416/2001, persoanele singure şi familiile beneficiare de ajutor social

primesc odată cu acesta şi un ajutor pentru încălzirea locuinţei, în perioada sezonului rece (1 noiembrie - 31 martie).Ajutorul social pentru încălzirea locuinţei se cuprinde în ajutorul social, prin majorarea nivelului lunar al

venitului garantat, pentru perioada prevăzută mai sus, după cum urmează:a) cu 500.000 lei/familie sau persoană singură, în cazul în care utilizează pentru încălzirea locuinţei energia

termică furnizată prin sisteme centralizate;b) cu 250.000 lei/familie sau persoană singură, în cazul în care utilizează pentru încălzirea locuinţei sisteme de

încălzire cu lemne, cărbuni, gaze naturale şi combustibili petrolieri;Cuantumurile prevăzute mai sus se indexează anual prin hotărâre de Guvern.353

Sumele necesare pentru majorarea nivelului minim garantat pentru perioada sezonului rece se suportă din aceleaşi surse ca şi ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat.

3.2. Alocaţia pentru copiii nou-născuţi354

Mamele au dreptul la o alocaţie pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi, în cuantum de 1.860.000 lei355.Acordarea dreptului şi plata alocaţiei pentru copiii nou-născuţi se realizează pe bază de cerere şi acte

doveditoare, prin dispoziţie a primarului localităţii în a cărei rază domiciliază mama sau, după caz, unde a fost înregistrată naşterea copilului.

348 Pentru detalii a se vedea şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001,aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1010/2006.349 Art. 16 din Legea nr. 416/2001, a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 115/2006.350 Art. 18 din Legea nr. 416/2001, , a fost modificat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 115/2006. 351 Art. 20 din Legea nr. 416/2001, a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 115/2006.352 Detalii cu privire la modul de acordare a acestor „alte categorii de prestaţii familiale“ se găsesc în „Normele metodologice“ de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1010/2006.353 A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1197/2007, art. 3 privind corectarea limitelor de venituri pentru acordarea ajutorului pentru încălzirea locuinţei şi a nivelului acestuia în perioada sezonului rece noiembrie 2007 – martie 2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 687/2007).354 Detalii cu privire la acordarea acestui drept se găsesc în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1010/2006.355 Art. 25 din Legea nr. 416/2001. Nivelul sumei prezentate la art. 25 este reprodus aşa cum a fost indexat prin Hotărârea Guvernului nr. 2302/2004 şi s-a aplicat începând cu 1.01.2006.

Alocaţia prevăzută mai sus se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu, în termen de maxim 12 luni de la naşterea copilului.

Alocaţia în cuantum de 1.860.000 lei se poate acorda reprezentantului legal al copilului, atunci când mama nu este în situaţia de a beneficia de acest drept.

Cuantumul alocaţiei se indexează prin hotărâre de Guvern, iar fondurile necesare pentru plata alocaţiilor pentru copiii nou-născuţi se suportă din bugetul de stat356.

3.3. Acordarea de trusouri pentru nou-născuţiAcordarea de trusouri pentru nou-născuţi este reglementată prin Legea nr. 482/2006357 şi constă în acordarea începând

cu 1 ianuarie 2007 pentru fiecare copil nou-născut, a câte un trusou care să cuprindă haine, lenjerie şi produse pentru îngrijire, în valoare de 150 lei.

Valoarea în lei a trusoului se actualizează se indexează anual prin hotărâre a Guvernului în funcţie de rata inflaţiei.

Criteriile de repartizarea şi utilizare a sumelor defalcate, cu această destinaţie de la bugetul de stat se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului prin Ministerul Finanţelor Publice.

Autorităţile administraţiei publice locale, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale comunelor, oraşelor şi municipiilor au obligaţia de a contracta produsele transportul şi distribuţia acestora.

Autoritatea naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului monitorizează şi evaluează aplicarea prevederilor legale în materie.

Primarii au obligaţia să comunice, semestrial până la data de 20 a lunii următoare expirării semestrului, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor copilului date privind numărul copiilor beneficiari şi sumele plătite cu acest titlu.

3.4. Ajutoarele de urgenţă358

Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, precum şi primarii pot acorda ajutoare de urgenţă, în limita fondurilor existente, pentru persoanele şi familiile care se află în situaţii de necesitate datorate calamităţilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum şi a altor situaţii deosebite, stabilite prin lege359.

3.5. Cantinele de ajutor social„Cantinele de ajutor social sunt unităţi publice de asistenţă socială, cu personalitate juridică, care funcţionează în

subordinea consiliilor locale şi prestează servicii sociale gratuite sau contra cost persoanelor aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite.“360

Beneficiarii361 serviciilor cantinelor de ajutor social sunt:a) copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea acelor familii al căror venit net mediu lunar pe o persoană în

întreţinere este sub nivelul venitului lunar pentru o singură persoană, luat în calcul la stabilirea ajutorului social;b) tinerii care urmează cursuri de zi la instituţiile de învăţământ ce funcţionează în condiţiile legii, până la

terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani, în cazul celor care urmează studii superioare cu o durată mai mare de 5 ani, care se află în situaţia prevăzută la lit. a;

c) persoanele care beneficiază de ajutor social sau de alte ajutoare băneşti, acordate în condiţiile legii, şi al căror venit este de până la nivelul venitului net lunar pentru o persoană singură luat în calcul la stabilirea ajutorului social;

d) pensionarii;e) persoanele care au împlinit vârsta de pensionare, într-una din următoarele situaţii: sunt izolate social, nu au

susţinători legali, sunt lipsite de venituri;f) invalizii şi bolnavii cronici;g) orice persoană care, temporar, nu realizează venituri.Persoanele prevăzute mai sus beneficiază de serviciile cantinelor de ajutor social, pe o perioadă de cel mult 90 de

zile pe an.Serviciile pe care le prestează cantinele de ajutor social sunt:a) pregătirea şi servirea a două mese zilnic, de persoană, prânzul şi cina, în limita alocaţiei de hrană prevăzută

de reglementările legale;b) aprovizionarea, contra cost, de la sediul cantinei cu produse agroalimentare de bază, la preţurile la care

acestea au fost achiziţionate;c) transport gratuit numai pentru persoanele care beneficiază de distribuirea hranei la domiciliu;d) pregătirea şi distribuirea hranei prin centrale mobile pentru situaţii deosebite362.

356 Art. 26 din Legea nr. 416/2001, a fost modificat prin art. I pct. 25 din Legea nr. 115/2006. A se vedea şi art. 2 al Hotărârii Guvernului nr. 5/2007 privind indexarea nivelului lunar al venitului minim garantat şi al alocaţiei pentru copiii nou-născuţi, prevăzute de Legea nr. 416/2001, care a stabilit pentru anul 2007 cuantumul alocaţiei pentru copii nou-născuţi la suma de 204 lei.357 Privind acordarea de trusouri pentru nou-născuţi (publicată în Monitorul Oficial nr. 1028/2006).358 Detalii cu privire la acordarea acestor ajutoare de urgenţă se găsesc în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1099/2001359 Art. 28 din Legea nr. 416/2001, a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 115/2006.360 Art. 1 din Legea nr. 208/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/17.12.1997.361 Art. 2 din Legea nr. 208/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/17.12.1997.362 Art. 3 din Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social.

Beneficiarii de ajutor social au dreptul la serviciile cantinei de ajutor social pe bază de anchetă socială, potrivit dispoziţiei primarului363.

363 Art. 4 din Legea nr. 208/1997.

CURSUL Nr. 14(suport)ALTE INSTITUŢII DE DREPTUL SECURITĂŢII SOCIALE

I. PRESTAŢIILE FAMILIALESecţiunea I-a

Consideraţii generale„Prestaţiile de asistenţă socială pot fi acordate în bani, sub formă de compensaţii, indemnizaţii speciale,

alocaţii sau ajutoare sau în natură, sub forma unor servicii sociale diverse.Cele mai importante şi extinse ajutorare în bani sunt „prestaţiile familiale“. Ele reprezintă principalul instrument al

politicilor familiale care urmăresc să asigure familiei protecţie, condiţii de perpetuare şi dezvoltare care să-i permită să-şi exercite plenar funcţiile.“364

Problema prestaţiilor a fost abordată în plan internaţional, mai întâi, în Recomandarea nr. 67/1944 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi apoi a fost reluată şi în Convenţia nr. 102/1052 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

În continuare, vom prezenta succint alocaţia de stat pentru copii şi alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii.

Secţiunea a II-aAlocaţia de stat pentru copii

2.1. Definiţie. Titularii şi beneficiarii acestui dreptAceastă instituţie a dreptului securităţii sociale este reglementată prin Legea nr. 61/1993, pe care o defineşte ca fiind „o

formă de ocrotire a statului acordată tuturor copiilor, fără discriminare“.365

De remarcat că această lege acreditează principiul universalităţii prestaţiilor familiale, ca principal criteriu legal de acordare a alocaţiei de stat pentru copii.366

Potrivit Legii nr. 61/1993, beneficiază de alocaţie toţi copiii, fără discriminare, indiferent de calitatea de salariat sau nu a părintelui său, în vârstă de până la 18 ani367.

Datorită caracterului universal al dreptului la alocaţie, de acesta beneficiază şi copiii cetăţenilor străini şi a apatrizilor, rezidenţi în România, dacă locuiesc împreună cu părinţii (art. 2 din Legea nr. 61/1993, modificată).

Legea nr. 61/1993 mai stabileşte următoarele reguli principale:– mărimea vârstei copilului până la care se acordă alocaţia de stat;– eliminarea plafonului de venit în raport cu care se plăteşte;– indexarea periodică a sumelor;– posibilitatea încasării alocaţiei de stat direct de către copii.Titularul dreptului la alocaţia de stat pentru copii şi beneficiarul acesteiaTitularul dreptului la alocaţie este întotdeauna copilul, avându-se în vedere caracterul şi finalitatea dreptului.Beneficiarul alocaţiei de stat pentru copii este persoana care încasează efectiv alocaţia şi anume368:- unul dintre părinţi, pe baza acordului acestuia, iar în caz de neînţelegere pe baza deciziei autorităţii tutelare

ori a hotărârii judecătoreşti, părintele căruia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare;- tutorele, curatorul, persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul în plasament familial, sau persoana căreia i-a fost

încredinţat copilul spre creştere şi educare în condiţiile legii;- reprezentantului legal al copilului în situaţia copiilor pentru care s-a stabilit măsura de protecţie specială

prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului cu modificările ulterioare.

Alocaţia de stat pentru copiii prevăzuţi la alin. (2)369 se virează în conturile personale deschise pentru aceştia de către reprezentanţii legali370.

În situaţia copiilor prevăzuţi la art. 4 alin. (2), după împlinirea de către titulari a vârstei de 14 ani alocaţia de stat poate fi plătită direct acestuia, cu încuviinţarea reprezentantului legal sau în funcţie de opţiunea minorului, poate fi capitalizată în continuare în contul personal al acestuia până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În cazul în care pentru copilul prevăzut la art. 4 alin. (2) măsura de protecţie specială prevăzută art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare încetează sau se modifică (s.n.) alocaţia de stat se va acorda potrivit situaţiei în care se va afla copilul.371

2.2. Categoriile de copii care au dreptul la alocaţie372

Alocaţia nu se plăteşte în lunile în care copiii titulari ai dreptului se află mai mult de 15 zile în instituţiile de ocrotire ori asistenţă socială sau instituţii de învăţământ care le asigură întreţinerea completă din partea statului.

364 Niculina Racoceanu, „Organizarea asistenţei sociale în alte ţări”, în „Muncă şi progres social“, nr. 1-2, p. 66.365 Republicată în Monitorul Oficial nr. 56/8.02.1999. Legea nr. 61/1993 a fost modificată şi completată prin Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 545/23.06.2006); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 684/2007).366 Alexandru Athanasiu, op. cit., p. 62.367 Art. 1 din Legea nr. 61/1993 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006.368 Art. 4 din Legea nr. 61/1993, republicată, a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007.369 Art. 4 din Legea nr. 61/1993, republicată, a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006.370 Alin. 21 al art. 4 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007.371 Art. 4 alin. (4) – (7) din Legea nr. 61/1993, republicată, a fost introdus prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007.372 Art. 1 şi 2 din Legea nr. 61/1993, republicată.

Lunar, serviciile de stare civilă ale consiliilor locale comunale, orăşeneşti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia de a comunica direcţiilor de muncă şi protecţie socială şi respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare direcţii teritoriale, situaţia privind copiii care au decedat373.

2.3. Stabilirea şi plata alocaţiei de stat pentru copiiAceasta se realizează pe baza cererii şi a actelor din care rezultă îndeplinirea condiţiilor de acordare374.Cererea se face în numele copilului de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) şi (2) şi (2 1) adică unul din

părinţi, părintele la care s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească domiciliul ori căruia i s-a încredinţat spre custodie şi educare, tutorele sau curatorul, persoana căreia i-a fost dat în plasament familial copilul, reprezentantul legal al copilului375.

După împlinirea vârstei de 14 ani, cererea se poate face şi de către copil, cu încuviinţarea reprezentantului legal.Cererile şi actele doveditoare ale îndeplinirii condiţiilor legale se vor depune la:– consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, unde îşi au

domiciliul sau reşedinţa, după caz, reprezentanţii legali ai copiilor care nu urmează o formă de învăţământ;– la unităţile şcolare unde sunt înscrişi copiii titulari ai dreptului de alocaţie;– la inspectoratele teritoriale de stat pentru persoanele cu handicap.Cuantumul alocaţiei de stat pentru copii este de 32 lei lunar începând cu 1.01.2008 şi se majorează anual prin hotărâre a

Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.Dreptul la alocaţia de stat pentru copii se stabileşte începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul iar

plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii376.Plata alocaţiei de stat pentru copii se face începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, aceasta

putându-se face şi pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 12 luni377.Încetarea plăţii alocaţiei de stat pentru copii are loc începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite

condiţiile de acordare.Persoanele cărora li se face plata alocaţiei de stat pentru copii sunt obligate să comunice împrejurările care au

determinat încetarea condiţiilor de acordare în termen de 15 zile de la apariţia acestora.Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocaţie de stat pentru copii se recuperează pe baza deciziei emise de

persoana juridică care a efectuat plata alocaţiei de stat pentru copii sau prin angajament de plată scris al persoanei care le-a încasat necuvenit.

Alocaţia de stat pentru copii nu este impozabilă şi nu poate fi urmărită silit decât în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit.

Contestaţiile formulate împotriva modului de stabilire şi de plată a alocaţiei de stat pentru copii se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.378

Plata alocaţiei de stat pentru copii se realizează prin mandat poştal, cont curent personal sau cont de card.Fondurile pentru plata alocaţiei de stat pentru copii, precum şi pentru cheltuielile de administrare şi transmiterea

drepturilor se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.379

De reţinut că prin art. II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007, plata alocaţiei de stat pentru copii se face pentru toţi copii (s.n.) de către Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse sens în care până la 1.11.2007 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care au în subordine unităţi de învăţământ, prin structurile teritoriale deconcentrate, precum şi direcţiile generale şi de protecţia copilului judeţene, respectiv ale Municipiului Bucureşti, sunt obligaţi să pună la dispoziţia direcţiilor teritoriale bazele de date complete cu beneficiarii alocaţiei de stat pentru copiii şi reprezentanţii legali ai acestora.

Elevii înscrişi în unităţile de învăţământ private acreditate ori autorizate vor fi cuprinşi în baza de date furnizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

În cazul în care achitarea drepturilor de alocaţie de stat pentru copii se face prin mandat poştal plata acesteia se suspendă dacă timp de 3 luni reprezentantul legal al copilului nu a încasat drepturile cu titlu de alocaţie de stat. Reluarea în plată, inclusiv cu plata drepturilor restante se face pe bază de cerere scrisă întocmită de reprezentantul legal al copilului care se înregistrează la direcţia teritorială.

Secţiunea a III-aAlocaţia familială complementară

şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală3.1. Alocaţia familială complementară

373 Art. 5 din Legea nr. 61/1993, republicată a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006.374 Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 61/1993, republicată.375 Art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 591/1993.376 Alin. (4) al art. 6 a fost modificat prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007.377 Art. 6 alin. 5 şi 7 din Legea nr. 61/1993, republicată, au fost modificate şi completate prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007.378 Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 61/1993, republicată, modificată şi completată ulterior.379 Alin. 1 şi 2 ale art. 10 din Legea nr. 61/1993 au fost modificate prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2007.

Această instituţie juridică este reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003380 şi este definită ca fiind „o prestaţie familială de asistenţă socială” ce constă într-o sumă de bani suportată din bugetul de stat în favoarea familiilor cu copii, în scopul atenuării consecinţelor reformei în domeniul economic.381

Ca natură juridică, alocaţia familială complementară face parte din categoria „prestaţiilor necontributive“, finanţarea fiind asigurată de la bugetul de stat şi este destinată familiilor cu copii.

Titulari ai drepturilor la alocaţia familială complementară sunt familiile formate din soţ, soţie şi copii în vârstă de până la 18 ani, aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc împreună382.

Alocaţia familială complementară se acordă lunar familiei aşa cum a fost definită mai sus, dacă aceasta realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 176 lei.

Cuantumul alocaţiei familiale complementare este de:a) 36 lei (RON) pentru familia cu un copil383;b) 42 lei (RON) pentru familia cu doi copii384;c) 47 lei (RON) pentru familia cu 3 copii385;d) 52 lei (RON) pentru familia cu patru sau mai mulţi copii386.De menţionat că pentru familiile beneficiare de ajutorul social în baza Legii nr. 416/2001 privind venitul minim

garantat, cu modificările şi completările ulterioare,cuantumul alocaţiei familiale complementare prevăzut la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 105/2003 se majorează cu 25%.

3.2. Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentalăAlocaţia de susţinere pentru familia monoparentală este o instituţie juridică de asistenţă socială având aceeaşi

finalitate ca alocaţia familială complementară şi face parte din categoria „prestaţiilor necontributive“, finanţarea asigurându-se din bugetul de stat, fiind destinată, de această dată, familiilor formate din persoana singură şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinerea persoanei şi care locuiesc împreună cu aceasta, denumiţi familii monoparentale.

Persoana singură387 este acea persoană care se află în una din următoarele situaţii:a) este necăsătorită;b) este văduvă;c) este divorţată;d) al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;e) al cărei soţ/soţie este arestat/arestată preventiv pe perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă

privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;f) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una din situaţiile prevăzute la lit. a-e;g) a fost numită tutore sau i s-a încredinţat ori dat în plasament unul sau mai mulţi copii şi se află în una din

situaţiile prevăzute la lit. a-c, cu excepţia asistentului maternal profesionist.În vederea acordării alocaţiei de susţinere lunară familiilor monoparentale este necesar ca acestea să realizeze

venituri nete lunare pe membru de familie de până 176 lei388.Cuantumul alocaţiei de susţinere este de:389

a) 52 lei pentru familia cu un copil390;b) 62 lei pentru familia cu doi copii;c) 70 lei pentru familia cu 3 copii;d) 79 lei pentru familia cu patru sau mai mulţi copii.În ceea ce priveşte beneficiarii391 categoriilor de prestaţii familiale prezentate mai sus, aceştia sunt familiile ai

căror membri sunt cetăţeni români care locuiesc în România, precum şi cetăţeni ai altor state ori apatrizi care au domiciliul sau, după caz, reşedinţa în România, în condiţiile legislaţiei române.

Copiii adoptaţi, încredinţaţi sau aflaţi în plasament familial ori pentru care s-a instituit tutela potrivit legii, sunt consideraţi ca făcând parte din familie, aşa cum a fost definită această instituţie mai sus.392

380 Privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, publicată în Monitorul Oficial nr. 747/26.11.2003, modificată şi completată prin Legea nr. 41/2004, prin Hotărârea Guvernului nr. 2395/2004 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 1763/2005; Hotărârea Guvernului nr. 4/2007 privind corectarea limitelor de venituri şi indexarea cuantumului alocaţiei familiale complementare şi a alocaţiei de susţinere pentru familia monoparentală (publicată în Monitorul Oficial nr. 21/2007).381 Alexandru Ţiclea, Constantin Tufan, op. cit., p. 331; Ioan Ciochină-Barbu, op. cit., p. 244 şi urm.382 Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior prin art. unic alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 4/2007.383 Art. 3 lit. a a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. unic din Hotărârea Guvernului nr. 4/2007.384 Art. 3 lit. b a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. unic din Hotărârea Guvernului nr. 4/2007.385 Art. 3 lit. c a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. unic din Hotărârea Guvernului nr. 4/2007.386 Art. 3 lit. d a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. unic din Hotărârea Guvernului nr. 4/2007, cu aplicabilitate de la 1.01.2007.387 Art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.388 Conform art. unic alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 4/2007.389 Conform art. unic alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 4/2007.390 Art. 8 lit. a-d din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003 au fost redate aşa cum au fost modificate prin art. 1 alin. 3 lit. A din Hotărârea Guvernului nr. 1763/2005 cu aplicabilitate de la 1.01.2006.391 Art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.392 Art. 1 alin. 5 din Ordonanţa de urgenţă nr. 105/2003

De menţionat că legea condiţionează acordarea acestor prestaţii familiale (alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere) familiilor care au în întreţinere copii de vârstă şcolară, de frecventarea de către aceştia a formei de învăţământ organizată conform legii.

Aceasta este o formă prin care statul intervine în reducerea abandonului şcolar, fenomen ce a crescut în intensitate în perioada de tranziţie.

De asemenea, mai trebuie menţionat că limitele cuantumurilor celor două categorii de prestaţii familiale se indexează anual prin hotărâre de Guvern.

3.3. Stabilirea şi plata alocaţiei suplimentare şi a alocaţiei de susţinere a familiei monoparentaleDrepturile de prestaţii familiale se acordă în baza unei cereri însoţită de actele doveditoare privind componenţa

familiei şi veniturile acesteia, care se întocmesc de către reprezentantul familiei şi se înregistrează la primăria localităţii în a cărui rază teritorială locuieşte familia.

În cazul cetăţenilor străini sau apatrizilor, cererea se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa familia.

În situaţia familiilor fără locuinţă cererea se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială acestea trăiesc.

Livretul de familie393 este documentul prin care se dovedeşte componenţa familiei, filiaţia copiilor şi situaţia juridică faţă de reprezentanţii legali.

Pentru situaţiile care nu sunt evidenţiate în livretul de familie, reprezentantul familiei prezintă, în mod obligatoriu, actele doveditoare necesare.

Familiile beneficiare de ajutor social au dreptul la cele două categorii de alocaţii numai pe baza cererii întocmite de reprezentantul familiei, iar documentele justificatoare sunt cele pe baza cărora s-a acordat dreptul la ajutor social.

Demn de menţionat este faptul că la stabilirea veniturilor pe baza cărora se acordă cele două categorii de prestaţii familiale se iau în considerare toate veniturile pe care membrii familiei le realizează, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat (pensii, pensii de urmaş etc.) asigurări pentru şomaj (indemnizaţii de şomaj), obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii cu caracter permanent, precum şi alte creanţe legale.

În cazul în care familia are în proprietate terenuri, clădiri, spaţii locative sau alte bunuri mobile sau imobile, la stabilirea venitului net lunar se iau în considerare arenda, chiriile, alte fructe civile, naturale sau industriale, produse de acestea.

Ancheta socială394 dispusă obligatoriu de primar are ca finalitate verificarea îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a alocaţiilor familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere.

În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informaţiile necesare pentru întocmirea anchetei asociale se consideră că familia acestuia nu îndeplineşte condiţiile de acordare a alocaţiei familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere.

Stabilirea395 dreptului la alocaţia familială complementară sau la alocaţia de susţinere şi a cuantumului acestora se face prin dispoziţia scrisă a primarului şi se acordă începând cu luna următoare înregistrării cererii.

Titularul396 alocaţiei familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere este reprezentantul familiei, iar beneficiarul este familia.

Plata397 drepturilor pentru cele două tipuri de alocaţii se asigură de către direcţiile de dialog familie şi solidaritate socială judeţene (direcţii teritoriale), pe bază de mandat poştal sau în cont curent personal.

În situaţiile în care componenţa familiei şi/sau a veniturilor realizate de membrii acestora survin modificări398, titularul alocaţiei familiale complementare sau al alocaţiei de susţinere are obligaţia ca în termen de maxim 5 zile să comunice, în scris, primarului, modificările intervenite.

Dacă aceste modificări nu conduc la pierderea dreptului la alocaţia familială complementară sau la alocaţia de susţinere, titularul poate solicita modificarea cuantumului dreptului printr-o nouă cerere, însoţită de actele doveditoare privind modificările intervenite.

Şi aceste modificări sunt verificate de către primar printr-o anchetă socială.Modificarea cuantumului se face începând cu luna următoare celei în care a intervenit modificarea.Pentru a se cunoaşte permanent dacă sunt respectate condiţiile de acordare a drepturilor la alocaţia familială

complementară sau la alocaţia de susţinere, primarii dispun efectuarea de anchete sociale din 6 în 6 luni, iar când se constată modificări care conduc la diminuarea cuantumului celor două tipuri de alocaţii, se va emite o nouă dispoziţie scrisă de către primar privind noul cuantum.

Familiile cu copii de vârstă şcolară beneficiare de alocaţie familială complementară sau de alocaţie de susţinere au obligaţia de a prezenta dovada frecventării cursurilor din 3 în 3 luni.399

393 A se vedea art. 6 din Legea nr. 119/9.07.1997 privind alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii, act normativ abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, cu excepţia art. 6, şi Hotărârea Guvernului nr. 495/1997 privind livretul de familie.394 Art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.395 Art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.396 Art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.397 Art. 23-27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.398 Art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.399 Art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.

Suspendarea plăţii400 alocaţiei familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere are loc în luna următoare celei în care se constată una din următoarele situaţii:

a) nerespectarea prevederilor art. 29 (dovada frecventării cursurilor – dacă în trei luni de la data suspendării se face dovada de către titular a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 29, plata drepturilor se reia.;

b) pe perioada încredinţării copilului unei instituţii de asistenţă socială sau a unui asistent maternal profesionist;c) direcţia teritorială constată că dreptul la alocaţia familială complementară sau la alocaţia de susţinere a fost

stabilit pe baza unor date eronate privind componenţa familiei ori veniturilor realizate sau pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora;

d) pe o perioadă de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate pentru titularul alocaţiei familiale complementare sau, după caz, al alocaţiei de susţinere.

Încetarea dreptului la alocaţia familială complementară sau la alocaţia de susţinere are loc în luna următoare celei în care se constată una din situaţiile:

a) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege;b) plata a fost suspendată şi în termen de 3 luni de la data suspendării nu au fost prezentate dovezi că sunt

întrunite cerinţele prevăzute de art. 29.Secţiunea a IV-a

Răspunderea juridicăÎn tratarea acestei probleme vom avea în vedere numai formele răspunderii contravenţionale şi a cele penale, celelalte aspecte

de răspunderi juridice fiind tratate în detalii la alte capitole prezentate anterior.Contravenţiile401 la regimul privind alocaţiile familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere a familiei

monoparentale constau în nerespectarea prevederilor:- art. 19 alin. 1 (neefectuarea anchetei sociale)- art. 20 alin. 2 (necomunicarea, în termen de 5 zile, de la efectuarea anchetei sociale a dispoziţiei primarului

de acordare a drepturilor sau de respingere a cererii privind cele două tipuri de alocaţii)- art. 25 (netrimiterea, până la data de 5 ale lunii următoare, la direcţiile teritoriale, documentele prevăzute la

art. 24)- art. 27 alin 3 şi 4 (neverificarea prin anchetă socială a modificărilor intervenite, netransmiterea direcţiilor

teritoriale a documentelor prevăzute la art. 24)- art. 28 alin. 1 şi 2 (neefectuare anchetei sociale din 6 în 6 luni; netrimiterea de decizii scrise prin care se

constată diminuarea cuantumului celor două tipuri de drepturi);- art. 32 alin. 2 (necomunicarea deciziei de suspendare a plăţii celor două tipuri de alocaţii titularilor);- art. 33 alin. 2 (necomunicarea dispoziţiei de recuperare a debitului titularului)Faptele de mai sus se sancţionează cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele cu atribuţii de control ale

Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.Contravenţiilor prezentate mai sus le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.Infracţiunea402 specifică la regimul privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinerea familiei

monoparentale constă în „declararea unui număr mai mare de membri de familie sau declararea unor venituri mai mici decât cele reale, în scopul obţinerii de foloase necuvenite.“

Este evident faptul că autor al acestei infracţiuni poate fi numai reprezentantul familiei, întrucât el are obligaţia prezentării documentelor justificative necesare dobândirii unuia dintre cele două drepturi de prestaţii familiale.

II. AISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICESecţiunea I-a

Noţiunea de persoană vârstnică. Reglementare1.1. Definirea noţiunii de persoană vârstnică„Bătrâneţea reprezintă un proces biologic normal, o etapă obligatorie în viaţa fiecărui om. Din păcate, ea este

însoţită de pierderea unor funcţii şi scăderea capacităţii de adaptare la mediul înconjurător.În ţara noastră se estimează că în anul 2025, din totalul populaţiei prezente, aproximativ 21% vor fi bătrâni, cu

alte cuvinte unul din mai puţin de 5 locuitori fa fi trecut de vârsta de 60 de ani403.În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 4 din Legea nr. 17/2000404, „sunt considerate persoane vârstnice

persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege “.1.2. Reglementarea măsurilor de asistenţă socială a persoanelor vârstniceÎn plan european, reglementarea drepturilor persoanelor vârstnice la protecţie socială prin promovarea unor

măsuri în cooperare cu serviciile publice sau private este realizată prin Carta Socială Europeană, revizuită405.

400 Art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.401 Art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.402 Art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003, modificată şi completată ulterior.403 Nicolae Delpérée, „Protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanelor vârstnice”, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1995, p. 17.404 Privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 104/6.03.2000, modificată şi completată prin legea nr. 281/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 600/2006).405 Act normativ al Consiliului Europei, ratificat şi de România prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 193/1999.

În plan intern, persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială în raport cu situaţia socio-medicală şi cu resursele economice de care dispun406.

Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale care sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale407.

Pentru a putea beneficia de măsurile de protecţie socială prevăzute de Legea nr. 17/2000, vârstnicii trebuie să se afle în una din situaţiile de mai jos408:

a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.

Secţiunea a II-aEvaluarea persoanelor vârstnice

şi serviciile comunitare ce se asigură acestora2.1. Evaluarea persoanelor vârstnice care necesită asistenţă socialăAncheta socială efectuată în baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a

se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective şi potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii este aceea care stă la baza evaluării.

Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, socio-medicală, psiho-afectivă se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevăd criteriile de încadrare în grade de dependenţă409.

Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi a Ministerului Sănătăţii Publice şi poate fi revizuită anual şi în mod obligatoriu o dată la 3 ani410.

Prima grilă naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 886/2000411.

2.2. Serviciile comunitare ce se asigură persoanelor vârstniceAceste servicii comunitare se realizează cu consimţământul persoanelor vârstnice şi au în vedere412:a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe

sociale, precum şi altele asemenea.În situaţia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru

acordarea îngrijirilor medicale decizia se ia de serviciul social al consiliului local sau de direcţia de asistenţă socială din cadrul direcţiilor generale de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultare şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei vârstnice sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru al familiei.

În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau a situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigură înmormântarea.

Secţiunea a III-aStabilirea, suspendarea şi încetarea drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice

3.1. Stabilirea drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstniceAsistenţa socială se acordă la cerere persoanei vârstnice interesate, a reprezentanţilor legali ai acesteia, a

instanţei judecătoreşti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiei pensionarilor, a unităţilor de cult recunoscute în România sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice413.

Dreptul la asistenţă socială se stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.

Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială, se propun măsuri de asistenţă socială justificate de situaţia de fapt constatată414.

406 Art. 1 din Legea nr. 17/2000, republicată în Monitorul Oficial nr. 157/2007.407 Art. 2 din Legea nr. 17/2000, republicată.408 Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 17/2000, republicată.409 Art. 5 din Legea nr. 17/2000, republicată.410 Art. 6 din Legea nr. 17/2000, republicată.411 Publicată în Monitorul Oficial nr. 505/16.10.2000.412 Art. 7 din Legea nr. 17/2000, , modificată şi completată ulterior.413 Art. 27 din Legea nr. 17/2000, republicată.414 Art. 28 din Legea nr. 17/2000, republicată.

Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la servicii de asistenţă socială pentru persoane vârstnice se face de către:

a) primar, pentru serviciile de asistenţă socială organizate pe plan local, pentru îngrijirea în căminele aflate în administrare şi pentru îngrijirea la domiciliu;

b) directorul general al direcţiei generale de muncă, solidaritate socială şi familiei, pentru asistenţa socială acordată de asociaţiile şi fundaţiile şi de unităţile de cult recunoscute în România, care au primit transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse415.

3.2. Încetarea drepturilor de asistenţă socială a persoanelor vârstniceÎncetarea dreptului la serviciile de asistenţă socială are loc atunci când nu mai sunt îndeplinite condiţiile

acordării acestora.3.3. Suspendarea drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstniceSuspendarea dreptului de acordare a serviciilor de asistenţă socială are loc în situaţia n care asistenţa socială a

persoanelor vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni. Se ia prin decizie motivată de cel care a stabilit dreptul. La încetarea suspendării, reluarea acordării serviciilor sau prestaţiilor de asistenţă socială se face pe bază de anchetă socială.

Secţiunea a IV-aFinanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice

Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice se realizează din sursele următoare: fonduri bugetare; contribuţia persoanelor vârstnice sau ai susţinătorilor legali ai acestora.

Finanţarea din fondurile bugetare se asigură pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală416.

De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:a) finanţarea activităţii de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică,

precum şi unităţile de cult recunoscute în România;b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială în zone defavorizate;c) completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor atunci când resursele bugetare locale devin insuficiente;d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.De la bugetul local se alocă fonduri pentru:a) subvenţii acordate în completarea veniturilor extrabugetare ale căminului;b)finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi

a unităţilor de cult recunoscute în România;c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţă socială, precum şi

pentru îngrijirea la domiciliu;d)cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor.Prevederile Legii nr. 17/2000417 referindu-se la contribuţia personală precizează că persoanele vârstnice care dispun de

venituri proprii şi sunt îngrijite în căminele organizate potrivit legii, precum şi susţinătorii legali ai acestora au obligaţia să plătească, lunar, o contribuţie de întreţinere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreţinere418.

Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere cheltuielile de întreţinere, pentru hrană şi gospodărie, obiecte de inventar, echipament şi cazarmament, materiale sanitare şi altele asemenea, în conformitate cu clasificaţia bugetară specifică bugetelor autorităţilor administraţiei publice locale.

La stabilirea costului mediu lunar de întreţinere nu se iau în calcul cheltuielile aferente plăţii salariilor pentru personalul angajat în cămine, plăţii medicamentelor şi cheltuielile de capital.

Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor de calitate pentru serviciile oferite adoptate şi aprobate în condiţiile legii.

Contribuţia se stabileşte de conducerea căminului, în funcţie de gradul de dependenţă a persoanelor vârstnice îngrijite, de veniturile acesteia şi, după caz, de veniturile susţinătorilor ei legali.

Contribuţia lunară de întreţinere pentru persoanele vârstnice care au venituri proprii este de 60% din veniturile personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin.

Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere.Obligaţia privind plata contribuţiei lunare de întreţinere se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de

persoana vârstnică care urmează a fi îngrijită în cămin sau, dacă aceasta este lipsită de capacitate de exerciţiu, de către reprezentantul său legal.

Angajamentul de plată constituie titlu executor al obligaţiei privind plata contribuţiei. Se poate stabili şi prin hotărâre judecătorească.

Secţiunea a V-aConsiliul naţional al persoanelor vârstnice

415 Art. 29 din Legea nr. 17/2000, republicată.416 Art. 20 din Legea nr. 17/2000, republicată.417 Art. 24 din Legea nr. 17/2000, modificată şi completată ulterior.418 Art. 25 din Legea nr. 17/2000. A se vedea şi Normele metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreţinere în căminele pentru persoane vârstnice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1021/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 556/9.11.2000.

În vederea instituţionalizării dialogului social dintre persoanele vârstnice şi autorităţile publice pentru protecţia dreptului şi libertăţilor acestor persoane, prin Legea nr. 16/2000419 a fost înfiinţat Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice, organism autonom, consultativ, de interes public. (art. 1)

Acest organism are ca principale atribuţii:a) sprijină instituţiile statului în aplicarea recomandărilor Adunării Naţionale a Persoanelor Vârstnice şi urmăreşte

realizarea lor;b) propune Guvernului programe privind îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de viaţă a persoanelor vârstnice;c) urmăreşte aplicarea reglementărilor legale privind persoanele vârstnice şi sesizează organele competente

despre abaterile constatate;d) elaborează, împreună cu instituţiile specializate, studii şi analize sociologice în domeniu;e) sprijină buna funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială şi propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii

acestora;f) sprijină organizarea asociativă a persoanelor vârstnice şi participarea lor activă la viaţa socială;g) elaborează puncte de vedere la proiectele de acte normative care vizează persoanele vârstnice;h) reprezintă persoanele vârstnice din România în relaţiile cu organizaţii similare din alte ţări sau cu organizaţii

internaţionale ale persoanelor vârstnice.

419 Publicată în Monitorul Oficial nr. 104/9.03.2000, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 556/8.11.2000.

III. PROTECŢIA ŞI PROMOVAREADREPTURILOR PERSOANELOR CU HANDICAP

Secţiunea I-aNoţiunea de persoană cu handicap. Principiile protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap.

1.1. Definiţia noţiunii de persoană cu handicapPersoanele cu handicap sunt acele persoane cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le

lipsesc abilitatea de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale.420

De prevederile acestui act normativ beneficiază copiii şi adulţii cu handicap, cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au domiciliul ori reşedinţa în România conform legii.

1.2. Principiile protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap sunt:a) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;b) prevenirea şi combaterea discriminării;c) egalizarea şanselor;421

d) egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă;e) solidaritatea socială;f) responsabilizarea comunităţii;g) subsidiaritatea;h) adaptarea societăţii la persoane cu handicap;i) interesul persoanei cu handicap;j) abordarea integrată;k) parteneriatul;l) libertatea opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a serviciilor şi formelor de suport de care

beneficiază;m) abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii;n) protecţie împotriva neglijării şi abuzului;o) alegerea alternativei celei mai puţin restrictive în determinarea spijinului şi existenţei necesare;p) integrarea şi incluziunea socială422 a persoanelor cu handicap cu drepturi şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai

societăţii.În deplină concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996,

ratificată prin Legea nr. 74/1999 precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este parte, autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea acestui act normativ au obligaţia să promoveze, să respecte şi să garanteze drepturile persoanelor cu handicap.

Secţiunea a II-aDrepturile persoanelor cu handicap. Responsabilităţi în promovarea şi respectarea acestor drepturi.2.1. Drepturile persoanelor cu handicapPotrivit prevederilor art. 6-8 din Legea nr. 448/2007, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu

handicap, persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:a) ocrotirea sănătăţii – prevenire, tratament şi recuperare;b) educaţie şi formare profesională;c) ocuparea şi adaptarea locului de muncă, orientare şi reconversie profesională; d) asistenţă socială, respectiv servicii sociale şi prestaţii sociale;e) locuinţă, amenajarea mediului de viaţă personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informaţional şi

comunicaţional;f) petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;g) asistenţa juridică;h) facilităţi fiscale;i) evaluare şi reevaluare prin examen la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii comisiei de

evaluare, la un interval de 2 ani.2.2. Responsabilităţi în promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu handicapResponsabilitatea promovării şi respectării drepturilor persoanelor cu handicap revine în principal autorităţilor

administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap şi în subsidiar, respectiv

420 Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (publicată în Monitorul Oficial nr. 1006/2006) modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 187/2007) aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 700/2007). În acelaşi sens a se vedea şi Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (publicată în Monitorul Oficial nr. 233/2007).421 Potrivit art. 5 pct. 17 din Legea nr. 448/2007 egalizarea şanselor este definit ca fiind procesul prin care diferite structuri sociale şi de mediu, infrastructura, serviciile, activităţile informative sau documentare devin disponibile şi persoanelor cu handicap. 422 Potrivit art. 5 pct. 18 din Legea nr. 448/2007, incluziunea socială reprezintă setul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniul protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.

complementare, autorităţilor administraţiei publice centrale, societăţii civile şi familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap.

Pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces nemijlocit şi neîngrădit la servicii, autorităţile publice competente au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare şi să ia măsuri specifice în baza principiului egalităţii şanselor.

Obligaţia asigurării condiţiilor necesare pentru integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap revine, potrivit prevederilor legii, Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi celorlalte autorităţi publice centrale şi locale.

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap este aceea care elaborează politicile în domeniul asigurând totodată monitorizarea şi controlul respectării drepturilor persoanelor cu handicap sens în care poate încheia parteneriate cu organizaţii neguvernamentale ale persoanelor, care reprezintă interesele acestora sau care desfăşoară activităţi în domeniul promovării şi apărării drepturilor omului.

În vederea asigurării protecţiei sănătăţii fizice şi mintale423 a persoanelor cu handicap, autorităţile publice sau obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

a) să includă nevoile persoanelor cu handicap şi ale familiilor acestora în toate politicile, strategiile şi programele de dezvoltare regională, judeţeană sau locală, precum şi în programele guvernamentale de ocrotire a sănătăţii;

b) să creeze condiţii de disponibilitate, respectiv de transport, infrastructură, reţele de comunicare, a serviciilor medicale şi sociomedicale;

c) să înfiinţeze şi să susţină centre de reabilitare specializate pe tipuri de handicap;d) să creeze condiţii pentru asigurarea tehnologiei asistive şi de acces;e) să dezvolte programe de prevenirea handicapului;f) să sprijine accesul la tratament balnear şi de recuperare;g) să includă şi să recunoască sportul ca mijloc de recuperare, dezvoltând programe specifice.

Persoanele cu handicap beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în condiţiile stabilite în contractul cadru424.

În vederea asigurării asistenţei de recuperare/reabilitare persoanele cu handicap au o serie de drepturi cum ar fi dispozitive medicale gratuite în ambulatoriu, servicii gratuite de cazare şi masă şi pentru însoţitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori a adultului cu handicap grav sau accentuat, un bilet gratuit de tratament balnear o dată pe an etc425.

De asemenea, beneficiază de unele drepturi, în condiţiile Legii nr. 448/2006, şi persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap cum ar fi:

a) concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap sau după caz stimulent lunar, până la împlinirea vârstei de 3 ani în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005426;

b) concediu şi o indemnizaţie pentru creştere în cuantum de 450 lei pentru copilul cu handicap cu vârstă cuprinsă între 3 şi 7 ani;

c) program de lucru redus la 4 ore pentru persoanele care au în îngrijire copilul cu handicap grav sau accentuat până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani; la solicitarea părintelui, etc427.

Persoanele cu handicap au acces liber şi egal la orice formă de educaţie indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap şi nevoile educaţionale ale acestora.

Persoanelor cu handicap li se asigură educaţia permanentă şi formarea profesională de-a lungul întregii vieţi.Educaţia428 persoanelor cu handicap este parte integrată a sistemul naţional de educaţie, coordonat de Ministerul

Educaţiei, Cercetării şi Tineretului se realizează prin:a) unităţi de învăţământ special;b) integrarea individuală de învăţământ de masă, inclusiv în unităţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale;c) grupe sau clase speciale compacte integrate în unităţi preşcolare şi şcolare de masă;d) servicii educaţionale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;e) şcolarizare la domiciliu, până la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani,

prin grija Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;f) educaţia la patul de spital, pe durata spitalizării; g) alternative educaţionale.

În ceea ce priveşte asigurarea unei locuinţe429 persoanele cu handicap beneficiază de următoarele drepturi:

423 Art. 9-122 din Legea nr. 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, modificată şi completată ulterior.424 Art. 10 din Legea nr. 448/2006, a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 187/2007) aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 700/2007).425 A se vedea art. 11 din Legea nr. 448/2006.426 Privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 1008/2005) aprobată cu modificări prin Legea nr. 7/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 33/2007).427 Pentru alte drepturi acordate persoanelor care au în îngrijire un copil cu handicap a se vedea dispoziţiile art. 12-12 2 din Legea nr. 448/2006, aşa cum au fost modificate şi completate prin art. unic, pct. 1-5 din Legea nr. 7/2007.428 A se vedea art. 13-17 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată precum şi art. 11-12 din Normele metodologice. 429 A se vedea art. 18 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior şi art. 13 din Normele metodologice.

a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar faţă de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuinţele ce aparţin domeniului public sau privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia;

b) stabilirea chiriei, în condiţiile legii, pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuire, deţinute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia, la tariful minim prevăzut de lege.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia toate măsurile specifice pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap la cultură sport şi turism430 astfel:

a) să sprijine participarea persoanelor cu handicap şi a familiilor acestora la manifestări culturale, sportive şi turistice;b) să organizeze în colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, manifestări şi activităţi

culturale, sportive, de petrecere a timpului liber;c) să asigure condiţii pentru practicarea sportului de către persoanele cu handicap;d) să spijine activitatea organizaţiilor sportive ale persoanelor cu handicap.

Copilul cu handicap precum şi persoana care îl însoţeşte beneficiază de gratuitate la biletele de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice şi sportive.

De aceleaşi gratuităţi beneficiază şi adultul cu handicap grav sau accentuat ca şi persoana care-l însoţeşte iar persoana cu handicap mediu şi uşor beneficiază de bilete de intrare în aceleaşi condiţii de intrare ca şi pentru elevi şi studenţi.

În ceea ce priveşte transportul în comun431 a persoanelor cu handicap, autorităţile publice locale au obligaţiile:a) să achiziţioneze mijloace de transport în comun adecvate;b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele tehnice;c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice publice sau private, programe de transport al

persoanelor cu handicap.Persoanele cu handicap grav şi accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace

de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul.De aceleaşi drepturi beneficiază şi:

a) însoţitorii persoanelor cu handicap grav, în prezenţa acestora;b) însoţitorii copiilor cu handicap accentuat în prezenţa acestora;c) însoţitorii adulţilor cu handicap auditiv şi mintal accentuat, în prezenţa acestora, pe baza anchetei sociale

realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei;d) asistenţii personali ai persoanelor cu handicap grav432;e) asistenţii personali profesionişti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat433.

De reţinut faptul că legitimaţia pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă este valabilă pe întreg teritoriul ţării.

Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-întors pe an calendaristic, iar pentru persoanele cu handicap accentuat acest drept se reduce la 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic.

Persoanele cu afecţiuni renale care necesită hemodializă în alte localităţi decât cele de domiciliu beneficiază de gratuitatea transportului interurban la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet de tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transportul fluvial şi peste numărul de călătorii prevăzut în funcţie de recomandarea centrului de dializă.

De aceleaşi drepturi beneficiază şi însoţitorii persoanelor cu handicap prezentate mai sus434.În cazul în care persoana cu handicap, indiferent de vârstă, este în imposibilitate totală sau parţială de a-şi

administra bunurile acestea beneficiază de protecţie juridică sub forma curatelei sau a tutelei şi de asistenţă juridică435.Persoanele cu handicap grav sau accentuat beneficiază de următoarele facilităţi fiscale:

a) scutire de impozit pe veniturile din salarii şi indenizaţii de natură salarială;436

b) scutirea de la plata impozitului pe clădire şi teren;c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motociletelor cu ataş şi mototriciclurilor, adaptate handicapului;d) scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru activităţi economice şi viza anuală a acestora;e) scutire de la plata taxei hoteliere.

430 A se vedea art. 19 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior.431 A se vedea art. 20-22 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior.432 Potrivit art. 5 pct. 6 din Legea nr. 448/2006 asistent personal al persoanei cu handicap grav este persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap.433 Potrivit art. 5 pct. 7 din Legea nr. 446/2006, asistent personal profesionist este persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap grav sau accentuat în condiţiile prevăzute de lege.434 Art. 21 alin. (3) şi art. 22 alin. (1), (3), (5) şi (8) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.435 Art. 23 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior, precum şi art. 14-17 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 233/2007).436 Lit. a) a art. 24 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 a fost modificat prin art. unic, pct. 61 din Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 700/2007).

Persoanele cu handicap fizic grav şi accentuat beneficiază de scutire de la plata taxelor vamale şi a accizelor pentru introducerea în ţară, odată la 5 ani, la alegere, de motociclete, motorete sau autoturisme, adaptate special pentru transportul persoanelor cu handicap pentru folosinţa proprie.

De asemenea persoanele cu handicap, deţinătoare de autoturisme adaptate handicapului, precum şi persoanele care le au în îngrijire, beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drum naţionale prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În vederea asigurării corelării serviciilor din sistemul de protecţie a copilului cu handicap cu serviciile din sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu handicap437 autorităţile responsabile ale administraţiei publice au obligaţia de a lua următoarele măsuri specifice:

a) să planifice şi să asigure tranziţia tânărului din sistemul de protecţie a copilului în sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu handicap, în baza nevoilor individuale identificate ale acestuia;

b) să asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap în baza nevoilor individuale de identificare ale acestuia;

c) să instituie măsuri menite să asigure pregătirea tânărului pentru viaţa adultă şi pentru viaţa independentă;d) să desfăşoare, în colaborare sau în parteneriat cu persoane juridice publice ori private, programe de pregătire

pentru viaţa de adult;e) să desfăşoare activităţi de informare a tânărului cu handicap în ceea ce priveşte oportunităţile de educaţie,

angajare, acces la viaţa familială şi viaţa socială, la diferite mijloace de petrecere a timpului liber;f) să evalueze, la cerere, elevii din unităţile de învăţământ speciale.

Secţiunea a III-aServicii şi prestaţii sociale

3.1. Servicii sociale438

Dreptul la asistenţă socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condiţiile prevăzute de lege.

Cererea şi actele doveditoare se depun spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sau, reprezentantul legal, asistentul personal, asistentul personal profesionist sau organizaţia neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.

Autorităţile publice au obligaţia de a lua unele măsuri speciale pentru a asigura serviciile sociale necesare persoanelor cu handicap cum ar fi:

a) să creeze condiţii de acces pentru toate tipurile de servicii corespunzătoare nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;

b) să iniţieze şi să susţină şi să dezvolte servicii sociale centrate pe persoana cu handicap, în colaborare sau în parteneriat cu persoane juridice publice sau private;

c) să asigure ponderea personalului de specialitate angajat în sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap în raport cu tipurile de servicii sociale, asistenţi sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, kinetoterapie, pedagogi de recuperare, logopezi, psihopedagogi, cadre didactice de sprijin, educatori specializaţi, medici psihiatri, medici dentişti, infirmieri;

d) să implice în activităţi de îngrijire, reabilitare şi integrare a persoanei cu handicap, familia acesteia;e) să asigure instruirea în problematica specifică a persoanei cu handicap a personalului care îşi desfăşoară

activitatea în sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap, inclusiv a asistenţilor personali şi a asistenţilor personali profesionişti;

f) să dezvolte şi să spijine programe de colaborare între părinţi şi specialişti în domeniul handicapului în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private;

g) să influenţeze şi să susţină sistemul bazat pe managementul de caz în protecţia persoanei cu handicap;h) să încurajeze şi să susţină activităţile de voluntariat;i) să asigure asistenţă şi îngrijire sociomedicală la domiciliul persoane cu handicap.

Serviciile sociale de care beneficiază persoanele cu handicap se pot acorda la domiciliu, în comunitate, în centre de zi şi centre rezidenţiale, publice sau private.

Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate şi adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei.

De reţinut că autorităţile administrativ locale care au obligaţia de a organiza, administra şi finanţa serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap, pot contracta asemenea servicii şi cu furnizorii de servicii sociale de drept privat, acreditaţi în condiţiile legii.

Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu hadnicap se află în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

Persoana cu handicap grav are dreptul la un asistent personal pe baza evaluării sociopsihomedicale, iar adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spaţiu de locuit şi nu realizează venituri ori realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de îngrijirea şi protecţia unui asistent personal profesionist.

437 A se vedea art. 29 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior.438 Art. 30-33 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior şi art. 18-23 din Normele metodologice.

Serviciile sociale de care poate beneficia o persoana cu handicap se pot acorda şi în centre de zi şi centre rezidenţiale439 de diferite tipuri, publice, public-private sau private.

Centrele de zi şi centrele rezidenţiale sunt locurile (spaţiile) în care serviciile sociale sunt acordate de personal edificat şi care dispune de infrastructura adecvată furnizării acestora; centrele rezidenţiale sunt locurile (spaţiile) în care persoana cu handicap este găzduită cel puţin 24 de ore.

Tipurile de centre rezidenţiale pentru persoane cu handicap sunt:a) centre de îngrijire şi asistenţă;b) centre de recuperare şi reabilitare;c) centre de integrare prin terapie ocupaţională;d) centre de pregătire pentru o viaţă independentă;e) centre respiro/centre de criză;f) centre de servicii comunitare şi formare;g) locuinţe protejate;h) altele.

Admiterea unei persoane cu handicap într-un centru rezidenţial se face în cazul în care acesteia nu i se poate asigura protecţia şi îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.

Centrele publice pentru persoane cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarele municipiului Bucureşti în structura direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului cu avizul şi sub îndrumarea metodologică a Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap440.

Centrele private pentru persoanele cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri cu personalitate juridică, cu avizul şi sub îndrumarea metodologică a Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap.441

3.2. Prestaţii sociale pentru persoanele cu handicapAcest drept la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale se acordă la cerere sau din oficiu pe baza actelor

doveditoare, în condiţiile prevăzute de lege.Plata prestaţiei sociale se face începând cu luna următoare depunerii cererii şi încetează cu luna următoare

încetării dreptului la prestaţia socială respectivă.Copii cu handicap, inclusiv copii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiază de alocaţie de stat în condiţiile şi în

cuantumurile prevăzute de lege majorat cu 100%.Copiii cu handicap tip HIV/SIDA beneficiază de o alocaţie lunară de hrană, calculată pe baza alocaţiei zilnice de

hrană stabilite pentru consumurile colective din unităţile sanitar publice.Prestaţiile sociale de care beneficiază adultul cu handicap sunt:

a) indemnizaţie lunară442, indiferent de venituri1. în cuantum de 179 lei pentru adultul cu handicap grav;2. în cuantum de 147 lei pentru adultul cu handicap accentuat;

b) buget personal complementar lunar443, indiferent de venituri1. în cuantum de 80 lei pentru adultul cu handicap grav;2. în cuantum de 60 lei pentru adultul cu handicap accentuat;3. în cuantum de 30 lei pentru adultul cu handicap mediu.

De menţionat că de bugetul personal complementar prevăzut la art. 57 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 448/2006, beneficiază şi familia sau reprezentantul legal al copilului cu handicap grav, accentuat ori mediu pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere.

De prestaţiile sociale prevăzute mai sus nu pot beneficia:a) adulţii cu handicap îngrijiţi şi protejaţi în centre rezidenţiale publice, cu excepţia centrului tip respiro;b) persoanele cu handicap care sunt reţinute, arestate sau condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de

libertate, pe perioada reţinerii, arestării ori a detenţiei.444

c) adulţii cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri, aflaţi în îngrijirea şi protecţia asistentului personal profesionist.

De asemenea nu pot beneficia de prestaţiile de mai sus adulţii cu handicap grav sau accentuat care nu realizează venituri, aflaţi în îngrijirea şi protecţia asistentului profesionist precum şi copii cu handicap care se află în internate sau centre de plasament aferente unităţilor sau în alte tipuri de instituţii publice cu caracter social.

439 Pentru detalii în legătură cu instituţia privind centre pentru persoanele cu handicap a se vedea art. 50-55 din Legea nr. 448/2006 modificată şi completată ulterior precum şi art. 31-34 din Normele metodologice.440 Alin. 5 al art. 50 din Legea nr. 448/2006, a fost modificat prin art. unic pct. 8 din Legea nr. 275/2007.441 Alin. (6) al art. 50 din Legea nr. 448/2006, a fost introdus prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 187/2007) aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 700/2007).442 Potrivit art. 5 pct. 19 din Legea nr. 448/2006, indemnizaţie lunară = este prestaţia socială lunară reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de şanse, asigurarea unei vieţi autonome şi favorizarea incluziunii sociale.443 Potrivit art. 5 pct. 10 din Legea nr. 448/2006, bugetul personal complementar stabileşte limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcţie de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament radio/tv, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse şi a taxei pentru abonamentul la curentul electric.444 Lit. b) a alin. (6) al art. 57 din Legea nr. 448/2006 a fost modificat prin art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007.

Secţiunea a 4-aObligaţiile persoanelor cu handicap,

ale familiei sau reprezentantului legal4.1. Obligaţiile persoanelor cu handicap445sunt cele relatate mai jos:

a) să se prezinte din oficiu sau la solicitare pentru evaluare şi reevaluare, la comisiile de competenţă în domeniu;b) să depună diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege;c) să urmeze activităţile şi serviciile prevăzute în planurile de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv în

planul individual de servicii al adultului446 cu handicap;d) să depună diligenţe pentru încadrarea în muncă, în condiţiile legii, în raport cu pregătirea posibilităţilor fizice

şi psihice pe baza recomandării comisiei cu competenţă în domeniu;e) să colaboreze cu asistenţii sociale şi specialişti care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesională

şi integrarea socială;f) să aducă la cunoştinţa direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene şi locale, ale

sectoarelor din Bucureşti în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliul sau reşedinţa, starea materială şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

4.2. Obligaţiile persoanelor care au în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un copil sau adult cu handicap sunt următoarele:

a) să asigure creşterea şi îngrijirea corespunzătoare a persoanei cu handicap;b) să respecte şi/sau urmeze activităţile şi serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu handicap,

respectiv în planul individual de servicii a adultului cu handicap;c) să însoţească persoana cu handicap la termenul necesar sau la solicitare, pentru evaluare şi reevaluare la

comisiile cu competenţă în domeniu;d) să se prezinte la solicitarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene respectiv

locale, ale sectoarelor din Bucureşti;e) să colaboreze cu asistenţii social şi specialiştii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesională

şi integrarea socială;f) să comunice direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale, ale sectoarelor

municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoştinţă, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliul sau reşedinţa, starea materială, precum şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Secţiunea a V-aAccesibilitate447

Autorităţile publice, în vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi educaţional, au obligaţia de a lua următoarele măsuri:

a) să promoveze şi se implementeze conceptul „Acces pentru toţi”448 pentru a împiedica crearea de noi bariere şi apariţia unor noi surse de discriminare;

b) să sprijine cercetarea, dezvoltarea şi producţia de noi tehnologii de informare şi comunicare şi tehnologii asistive449;

c) să recomande şi să susţină introducerea în pregătirea iniţială a elevilor şi studenţilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului şi a nevoilor acestora, precum şi la diversificarea modalităţilor de realizare a accesibilităţii450;

d) să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii;e) să asigure accesul la informaţiile publice pentru persoanele cu handicap;f) să asigure interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestuali şi ai limbajului specific persoanelor cu

surdocecitate;g) să proiecteze şi să deruleze, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private programe de

accesibilitate sau de conştientizare asupra importanţei acesteia.

445 Art. 58 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior.446 Potrivit art. 5 pct 24 din Legea nr. 448/2006, planul individual de servicii este documentul care fixează obiective pe termen scurt, mediu şi lung precizând modalităţile de intervenţie şi sprijin pentru adulţii cu handicap prin care se realizează activităţile şi serviciile precizate în programul individual de reabilitare şi integrare socială, iar în art. 5 pct. 25 din acelaşi act normativ, programul individual de reabilitare şi integrare socială este definit ca fiind documentul elaborat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap în care sunt precizate activităţile şi serviciile de care adultul cu handicap are nevoie în procesul de integrare socială.447 Detalii cu privire la această instituţie se găsesc în art. 60-70 din legea nr. 448/2006 precum şi în art. 37-41 din Normele metodologice.448 Potrivit art. 5 pct. 1 din Legea nr. 448/2006, acces neîngrădit al persoanei cu handicap este accesul fără limitări sau restricţii la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional.449 Potrivit art. pct. 28 din Legea nr. 448/2006, tehnologia asistivă şi de acces este tehnologia care asigură accesul cu şanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic informaţional şi comunicaţional.450 Potrivit art. 5 pct. 2 din Legea nr. 448/2006, accesibilitatea este ansamblul de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic precum şi a mediului informaţional şi comunicaţional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu handicap în societate.

Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloace de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanelor principalelor staţii, spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.

Secţiunea a VI-aOrientarea, formarea profesională,ocuparea şi angajarea în muncă451

Orice persoană cu handicap care doreşte să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare profesională, indiferent de vârsta, tipul şi gradul de handicap.

Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării şi orientării profesionale, are acces la informare şi la alegerea activităţii conform dorinţelor şi aptitudinilor sale.

De orientare profesională poate beneficia persoana cu handicap care este şcolarizată şi are vârsta corespunzătoare în vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experienţă profesională sau cea care, deşi încadrată în muncă, doreşte reconversie profesională.

Formarea profesională a persoanelor cu handicap se organizează potrivit legii, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare.

Autorităţile publice au obligaţia de a lua măsuri specifice în vederea asigurării evaluării, orientării, formării şi reconversiei profesionale a persoanelor cu handicap, şi anume:

a) să realizeze/diversifice/susţină financiar programe privind orientarea profesională a persoanelor cu handicap;b) să asigure pregătirea şi formare pentru ocupaţii necesare în domeniul handicapului;c) să coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap cu cerinţele pieţei muncii;d) să creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare şi orientare profesională în orice meserie, în funcţie de

posibilităţile persoanelor cu handicap.Evaluarea şi orientarea profesională a adulţilor cu handicap se realizează de comisia de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap.Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria

sau ocupaţia, pentru a dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova profesional.Persoanele cu handicap au dreptul da a munci şi de a realiza venituri în conformitate cu prevederile legislaţiei

muncii precum şi cu dispoziţiile speciale.Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă

atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicapat.Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice publice sau private care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a

angaja persoane cu handicap într-un procent de 4% din numărul total de angajaţi.Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private care nu angajează persoane cu handicap

în condiţiile de mai sus pot opta între:e) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară

înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap;f) să achiziţioneze produse sau servicii de la unităţi protejate autorizate, pe bază de parteneriat în sumă

echivalentă cu suma datorată bugetului de stat în condiţiile de la lit. a).Fac excepţie de la aceste prevederi instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţa naţională.Formele în care se poate realiza angajarea în muncă a persoanelor cu handicap sunt:

a) pe piaţa liberă a muncii;b) la domiciliu;c) în firme protejate care la rândul lor se împart în:

a. loc de muncă protejat;452

b. unitate protejată autorizată;453

Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:

a) cursuri de formare profesională;b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;454

c) consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării precum şi în perioada de probă din partea unui consilier specializat în medierea muncii;

d) o perioadă de probă la angajare, plătită de cel puţin 45 zile lucrătoare;e) un preaviz plătit, de minim 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din

iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;

451 Detalii referitoare la această instituţie se găsesc în art. 71-83 din Legea nr. 448/2006 şi art. 42-45 din Normele metodologice.452 Potrivit art. 5 pct. 22 din Legea nr. 448/2006 locul de muncă protejat este spaţiul aferent activităţii persoanei cu handicap, adaptate nevoilor acesteia care include cel puţin locul de muncă, echipamentul, toaletă şi căile de acces.453 Potrivit art. 5 pct. 29 din Legea nr. 448/2006 unitate protejată autorizată este operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul căruia cel puţin 30% din numărul total de angajaţi cu contract individual de muncă sunt persoane cu handicap.454 Potrivit art. 5 pct. 4 din Legea nr. 448/2006, adaptarea rezonabilă la locul de muncă reprezintă totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap, presupune modificarea programului de lucru, achiziţionarea de echipament, dispozitive şi tehnologii asistive şi alte măsuri asemenea.

f) posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens;

g) scutirea de plata impozitului pe salariu.În vederea stimulării angajatorilor pentru angajare persoanelor cu handicap acestora li se acordă următoarele

drepturi:a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă protejate şi

achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către persoana cu handicap;b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la

domiciliu la locul de muncă precum şi a cheltuielilor cu transportul materialelor prime şi a produselor finite la şi de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru munca la domiciliu;

c) decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu handicap;

d) o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.

Secţiunea a VII-aÎncadrarea în grad de handicap455

Pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute în conţinutul acestui act normativ persoanele cu handicap trebuie să fie încadrate, în raport cu gradul de handicap într-un grad de handicap.

Noţiunea de handicap a fost definită ca fiind o deficienţă senzorială motorie, mintală sau orice infirmitate a unei persoane.456

În ceea ce priveşte copiii cu handicap încadrarea într-un anumit tip şi grad de handicap se face de către comisia pentru protecţia copilului, iar persoanele adulte având un handicap, încadrarea într-un anumit tip şi grad de handicap este făcută de comisia de evaluare a persoanelor cu handicap.

Ambele comisii sunt organe specializate ale consiliilor judeţene sau ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap457.

Legea stabileşte următoarele tipuri şi grade de handicapuri: gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav; tipurile de handicap sunt:fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA,

asociat, boli rare.Principalele atribuţii ale Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap (Comisia de evaluare) sunt:

a) stabileşte încadrarea în grad de handicap şi, după caz, orientarea profesională a adultului cu handicap, capacitatea de muncă;

b) stabileşte măsurile de protecţie a adultului cu handicap, în condiţiile legii;c) reevaluează periodic sau la sesizarea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene,

respectiv cele locale ale municipiului Bucureşti încadrarea în grad de handicap, orientarea profesională precum şi celelalte măsuri de protecţie a adulţilor cu handicap;

d) revocă sau înlocuieşte măsura de protecţie stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

e) soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;f) informează adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la măsurile de protecţie stabilite;g) promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate activităţile pe care le întreprinde.

De asemenea, comsia de evaluare îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.Pentru exercitarea atribuţiilor ce revin Comisiei de evaluare, la nivelul direcţiilor generale de asistenţă socială şi

protecţia copilului, judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap.

Activitatea de evaluare a Comisiei se materializează prin eliberarea unui certificat de încadrare în grad şi tip de handicap. Odată cu emiterea certificatului, comisia de evaluare va elabora şi programul individual de reabilitare şi integrare socială a adultului cu handicap.458

Secţiunea a VIII-aParteneriate459

455 Art. 84-89 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, modificată şi completată ulterior şi art. 46-52 din Normele metodologice.456 „Dicţionarul explicativ al limbii române” – Academia Română, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 443.457 Alin. (5) al art. 84 dn Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 275/2007.458 Potrivit art. 5 alin. (1) pct. 25 din Legea nr. 448/2006, programul individual de reabilitate şi integrare socială este documentul elaborat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap în care sunt precizate activităţile şi serviciile de care adultul cu handicap are nevoie în procesul de integrare socială.459 Art. 93-98 din Legea nr. 448/2006, completat şi modificat ulterior.

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale întreţin relaţii de dialog, colaborare şi parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap sau care reprezintă interesele acestora, precum şi institutele de cult recunoscute de lege cu activitate în acest domeniu.

În temeiul Legii nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior, pe lângă Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap s-a înfiinţat Consiliul de analiză a problemelor persoanelor cu handicap (Consiliu) cu rol consultativ având în componenţa sa pe:

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap; preşedintele Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România; un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului; un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse; un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice un reprezentant al unei organizaţii neguvernamentale pentru protecţia drepturilor omului; câte un reprezentant al organismelor administraţiei publice centrale şi/sau locale, precum şi a altor

organisme de drept public sau privat din domeniu, cu statut de membri permanenţi, în funcţie de problemele ce urmează a fi soluţionate.

Principalele atribuţii ale Consiliului sunt:a) emite avize consultative cu privire la proiectele de acte normative care au ca obiect protecţia persoanelor cu handicap;b) analizează problematica protecţiei persoanelor cu handicap şi propune măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale

acestora;c) sesizează organele competente cu privire la încălcarea drepturilor persoanelor cu handicap.

La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti au fost înfiinţate comitete de analiză a problemelor persoanelor cu handicap pe lângă direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Secţiunea a IX-aFinanţarea sistemului de protecţie

a persoanelor cu handicap460

Sursele de finanţare a sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap sunt:a) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor;b) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti;c) bugetul de stat;d) contribuţii lunar de întreţinere a persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii sociale în centre;e) donaţii, sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap poate finanţa sau după caz cofinanţa programe de interese naţional care au ca scop integrarea, incluziunea socială şi profesională a persoanelor adulte cu handicap precum şi creşterea calităţii medii acestora.

Secţiunea a X-aRăspunderea juridică461

În privinţa problemei răspunderii juridice trebuie să avem în vedere faptul că şi în acest domeniu sunt aplicabile normele juridice privind celelalte forme ale răspunderii juridice (disciplinară, patrimonială, penală) nu numai cea contravenţională care este reglementată în Legea nr. 448/2006.

În lucrarea de faţă vom face referire numai la faptele contravenţionale prevăzute şi sancţionate de Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior.

Constituie contravenţii la regimul protecţiei persoanelor cu handicap următoarele fapte:a) nerespectarea dispoziţiilor:

art. 13 alin. (1) – privind îngrădirea accesului liber şi egal la orice forma de educaţei; art. 16-18 – privind procesul de învăţământ, asigurarea accesului persoanelor cu handicap la unităţile şi

instituţiile de învăţământ, asigurarea accesului la obţinerea unei locuinţe, etc.; art. 19 alin. (3) – (4) – facilitarea accesului la cultură, sport, turism, etc.; art. 20 – asigurarea transportului în comun art. 21 alin. (1) – (2) – asigurarea gratuităţii pe mijloacele de transport; art. 22 – asigurarea gratuităţii transportului interurban; art. 29 – asigurarea continuităţii în măsurile de protecţie; art. 30 asigurarea serviciilor sociale; art. 33 alin. (3) – asigurarea accesului la serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu handicap; art. 50 alin. (4) – privind admiterea unei persoane cu handicap într-un centru rezidenţial; art. 54 alin. (1) – asigurarea personalului cu programe de formare profesională din partea furnizorului

de servicii sociale; art. 61-67 – luarea măsurilor necesare asigurării accesului neîngrădit a persoanelor cu handicap în toate

spaţiile, sedii, mijloace de transport, etc.; art. 68 alin. (1) – asigurarea de interpret autorizat ai limbajului mimico-gestual sau limbajului specific

al persoanelor cu surdocecitate; art. 69-70 – asigurarea de servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor cu handicap; art. 71 – alin. (3) – confidenţialitatea datelor atribuite în procesul de evaluare şi orientare profesională; art. 77 – încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap; art. 81 – privind unităţile protejate.

Contravenţiile prezentate mai sus se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 9.000 lei;b) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate şi semnalizate prin semn

internaţional pentru persoane cu handicap – se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei şi ridicarea mijlocului de transport;

c) eliberarea de certificare de încadrare în grad de handicap cu încălcarea criteriilor prevăzute la art. 84 alin. (5) – se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru faptele prevăzute la lit. a) şi c) ale art. 99 din Legea nr. 448/2006, se face de către personalul Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap, împuternicit prin ordin al preşedintelui acestuia, iar pentru fapta prevăzută la art. 99 lit. b) din Legea nr. 448/2006, competenţa revine agenţilor de circulaţie sau de către personalul de control cu atribuţii în acest sens.

Precizăm şi faptul că prevederile privind constatarea şi sancţionarea contravenienţilor din acest act normativ se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

IV. PROTECŢIA SOCIALĂ A VETERANILOR DE RĂZBOI, INVALIZILOR, ORFANILOR ŞI VĂDUVELOR DE RĂZBOI, PRECUM ŞI A FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI

Secţiunea I-aNoţiunea de veteran de război.

Drepturile veteranilor şi văduvelor de război.

460 Art. 93-98 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior şi art. 53-55 din Normele metodologice.461 Art. 99-100 din Legea nr. 448/2006, modificată şi completată ulterior.

1.1. Calitatea de veteran de război462

Au calitatea de veteran de război persoanele care au participat la primul sau la al doilea război mondial în armata română şi s-au aflat în una din următoarele situaţii:

a) au luptat în unităţi militare – subunităţi mari, unităţi sau comandamente – la diferite eşaloane ori au făcut parte din formaţiunile logistice, astfel cum sunt prezentate în Nomenclatorul Marelui Stat Major;

b) au acţionat în unităţile speciale din zona interzisă la dezamorsarea proiectilelor, precum şi la curăţirea teritoriului de mine, până la 31.12.1946;

c) au fost comandanţi militari sau comandanţi ai gărzilor militare ori membri în comisiile militare de control şi recepţie în întreprinderi furnizoare de material de război, prevăzute în Nomenclatorul Marelui Stat major;

d) au luptat pe teritoriul naţional vremelnic ocupat de inamic împotriva acestuia, în unităţi ori formaţiuni constituite, recunoscute ca atare de Marele Stat Major;

e) au făcut parte din justiţia militară, poliţia militară, jandarmerie, din unităţi de pompieri militari şi companii de poliţie din cadrul Ministerului de Interne, care au acţionat în zona de operaţii ori s-au aflat în unităţi sau formaţiuni constituite şi au acţionat în timpul războiului, în perioadele arătate în Nomenclatorul marelui Stat major;

f) au devenit invalizi de război463;g) au fost prizonieri de război464.De asemenea, sunt consideraţi veterani de război:a) cetăţenii români din orice teritoriu care s-au înrolat voluntar şi au luptat în rândurile armatelor Naţiunilor Unite;b) locuitorii provinciilor româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, care au fost încorporaţi sau

mobilizaţi în mod obligatoriu şi au luptat în armatele altor stare, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România;

c) persoanele de naţionalitate germană care au fost încadrate obligatoriu în unităţi ale armatei germane, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România.

Anumite categorii de persoane, expres prevăzute de lege465, nu pot dobândi calitatea de veterani de război. Este vorba de persoanele care:

a) au comis acte de trădare de patrie ori au acceptat să fie folosite de inamic ca spioni sau agenţi de diversiune pe teritoriul ţării, fapte constatate printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

b) au luptat ca voluntari în armate străine împotriva ţării sau a Naţiunilor Unite ori au săvârşit acte de teroare şi crime împotriva populaţiei autohtone din teritoriile vremelnic ocupate de inamic;

c) au dezertat din armata română în timpul războiului;d) au obţinut actul doveditor prevăzut la art. 5 alin. 1 prin declaraţii false ori prin manopere frauduloase constatate prin

hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau când hotărârea comisiei de reconstituire, dată în condiţiile art. 5 alin. 4, a fost anulată.

Văduva de război466 este soţia supravieţuitoare a celui decedat pe front, prizonierat sau ca urmare a rănilor ori a bolilor contactate pe front sau în prizonierat.

1.2. Drepturile veteranilor şi văduvelor de război467 sunt:a) câte 12 călătorii interne gratuite, dus-întors, sau 24 simple, în cursul unui an calendaristic, la clasa I pe calea

ferată, pentru marii mutilaţi de război, pentru invalizii de război, precum şi pentru veteranii de război decoraţi cu ordine şi medalii. Veteranii de război nedecoraţi au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 6 călătorii dus-întors, sau 12 simple pe calea ferată. Generalii şi ofiţerii călătoresc la clasa I, iar ceilalţi veterani de război nedecoraţi, la clasa a II-a. Cei care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată, sau la 12 călătorii interne gratuite, dus-întors, pe căile fluviale, la alegere. Însoţitorii marilor mutilaţi şi ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleaşi drepturi de transport gratuit şi la aceeaşi clasă ca şi titularul dreptului al cărui însoţitor este;

b) gratuitate pe mijloacele de transport în comun în mediul urban (metrou, tramvai, troleibuz, autobuz);c) prioritate la repartizarea şi închirierea locuinţelor din fondul locativ de stat;d) prioritate la acordarea de credite pentru construirea sau cumpărarea de locuinţe în condiţii avantajoase;

462 Art. 1 din Legea nr. 44/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 172/7.07.1994, modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 25/1999, aprobată prin Legea nr. 114/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 297/25.07.1999, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 215/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 606/25.03.2000, prin Legea nr. 167/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 254/16.04.2002.463 Potrivit art. 3 din Legea nr. 44/1994, invalid de război este veteranul de război care a suferit, prin rănire sau accidente în timpul sau din cauza războiului, o invaliditate atestată printr-un act medical legal.464 În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 44/1994, prizonier de război poate fi:

a) persoana capturată de inamic în cursul operaţiunilor de război, indiferent dacă a fost combatant sau necombatant, precum şi cea similară cu aceasta, potrivit convenţiilor internaţionale la care România este parte;

b) persoana care după încetarea ostilităţilor, la 23 august 1944, a fost dezarmată de trupele sovietice sau germane sau, chiar nedezarmată, a fost internată în lagăre de prizonieri;

c) elevul şcolilor militare de ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari, trimis la studii în Germania, precum şi soldatul şi cadrul aflaţi în această ţară la specializare, consideraţi prizonieri de război de către autorităţile germane, la 23 august 1944.

465 Art. 7 din Legea nr. 44/1994.466 Art. 9 din Legea nr. 44/1994.467 Art. 15 din Legea nr. 44/1994.

e) scutirea de impozite a indemnizaţiilor şi a rentei lunare, acordate potrivit legii, de impozitul pe salarii şi impozitul pe clădiri, pe terenurile din municipii, oraşe şi comune şi pe alte venituri, cu excepţia celor provenite din activităţi comerciale;

f) scutirea de taxe pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice, pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură şi arheologice, precum şi de plata abonamentelor de telefon şi radio-televizoare;

g) asigurarea gratuită a 4m3 lemne de foc sau echivalent cărbune pentru marii mutilaţi de război din mediul rural şi urban care folosesc asemenea combustibil;

h) asigurarea de facilităţi la obţinerea de butelii de aragaz;i) asistenţă medicală gratuită în toate instituţiile medicale civile de stat sau militare şi asigurarea de medicamente

gratuite atât în tratamentele ambulatorii cât şi pe termenul spitalizării;j) bilete de tratament gratuite, în limita posibilităţilor, în staţiuni balneoclimaterice;k) obţinerea gratuită de către invalizii de război a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cărucioarelor şi

asigurarea cu prioritate şi în condiţii avantajoase a aparatelor auditive şi implanturilor cardiace, mijloacelor moto şi auto speciale pentru cei handicapaţi loco motor;

l) reduceri cu 50% a costului biletelor de intrare la toate spectacolele, iar la serbările naţionale li se rezervă 5% din totalul locurilor;

m) acces gratuit la manifestările cultural-sportive organizate de MApN şi de MAI;n) accesul la Cercul Militar Naţional, la cercurile militare de garnizoană, la casele de cultură, la căminele de

garnizoană, la restaurantele şi popotele MApN şi MAI, precum şi la locurile de agrement ale acestora, în aceleaşi condiţii ca şi cadrele active.

De menţionat faptul că veteranii de război cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă beneficiază, în funcţie de ordinul sau medalia primită, şi de alte drepturi, cum ar fi:

– împroprietărirea cu un lot de 5 ha teren agricol sau un loc de casă de 500m2 în localitatea de domiciliu a decoratului;

– o rentă lunară calculată, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minimum al soldei unui locotenent în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii.468

Văduvele de război, dacă nu s-au recăsătorit, beneficiază de o indemnizaţie lunară, la cerere, precum şi de drepturile reglementate de lege în favoarea veteranilor de război nedecoraţi.

Soţia supravieţuitoare a veteranului de război469 care nu s-a recăsătorit beneficiază de jumătate din indemnizaţia de veteran de război şi din renta lunară prevăzută la art. 13, precum şi de jumătate din numărul călătoriilor gratuite la care avea ori trebuia să aibă dreptul, potrivit legii, soţul decedat.

Veteranilor şi văduvelor de război li se asigură în mod gratuit locuri de înhumare în cimitirele militare şi civile, sau incinerare, după caz.

Secţiunea a II-aDrepturile şi indemnizaţiile acordate invalizilor, orfanilor, veteranilor şi văduvelor de război

2.1. Drepturile acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război470

Aceste drept au un caracter predominant reparatoriu şi servesc pentru satisfacerea nevoilor materiale ale unor persoane cu venituri mici, în vederea compensării privaţiunilor de ordin social şi material la care beneficiarii lor au fost sau continuă să fie expuşi.471

Invalizii şi accidentaţii de război au dreptul la pensie de invaliditate472, care, în funcţie de gradul de invaliditate este:

– 2.000.000 lei pentru marii mutilaţi de gradul I;– 1.800.000 lei pentru invalizii de gradul II;– 1.200.000 lei pentru invalizii de gradul III.Văduvele de război au dreptul la pensie IOVR în cuantum de 1.000.000 lei.Invalizii şi accidentaţii de război, marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate primesc, pe lângă

pensia de IOVR, şi o sumă fixă lunară pentru îngrijire de 500.000 lei473.Văduvele de război au dreptul la pensie de urmaş, indiferent de durata căsătoriei cu soţul decedat. Soţiile celor

care la data decesului erau pensionari IOVR au dreptul la pensie de urmaş.Copiii celor morţi sau dispăruţi în război, precum şi ai celor care la data decesului erau pensionari IOVR au dreptul la

pensie de urmaş.474

468 A se vedea pentru detalii art. 13 din Legea nr. 44/1994, şi art. 141 introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/23.03.2004 (publicată în Monitorul Oficial nr. 278/30.03.2004).469 Art. 11 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 44/1994.470 Legea nr. 49/1999 privind drepturile acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război, publicată în Monitorul Oficial nr. 135/1.04.1999, modificată ulterior.471 Alexandru Athanasiu, op. cit., pp. 158-159.472 Legea nr. 49/1991 privind acordarea de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război, publicată în Monitorul Oficial nr. 162/1.08.1991, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 215/2000.473 Pensiile şi indemnizaţiile de această natură se indexează periodic. Astfel, în baza Hotărârii Guvernului nr. 518/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 367/31.05.2002, acestea au fost indexate cu 46,5%.474 Art. 5 din Legea nr. 49/1999.

2.2. Indemnizaţii acordate invalizilor de război, veteranilor de război şi văduvelor de război475

Invalizii de război, veteranii de război şi văduvele de război au dreptul la o indemnizaţie, după cum urmează:a) invalizii de război:

- 200.000 lei lunar, pentru marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate;- 180.000 lei lunar, pentru cei încadraţi în gradul II de invaliditate;- 150.000 lei lunar, pentru cei încadraţi în gradul III de invaliditate;

b) veteranii de război: - 125.000 lei lunar

c) văduvele de război, dacă nu s-au recăsătorit:- 125.000 lei lunar.

Invalizii, precum şi veteranii de război primesc, pe lângă indemnizaţiile de mai sus şi un spor de câte 30.000 lei lunar pentru primul an de participare la război, indiferent de durata participării, la care se adaugă câte 3.000 lei pentru fiecare lună de participare la război ce depăşeşte un an calendaristic.

Secţiunea a III-aDrepturile persoanelor ce au fost persecutate etnic

Actele normative prin care sunt reglementate aceste drepturi sunt Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999476 pentru modificarea şi completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a celor deportaţi în străinătate ori constituite în prizonieri477.

Beneficiază de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999478, persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:

a) a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare în străinătate;b) a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare;c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate479.Persoanele de la literele a, b şi c au dreptul la indemnizaţie lunară de 300.000 lei, pentru fiecare an de detenţie,

deportare sau de strămutare în alte localităţi.d) a făcut parte din detaşamente de muncă forţată;e) a fost supravieţuitoare a „trenului morţii“.Persoanele de la literele d şi e au dreptul la o indemnizaţie de 150.000 lei lunar pentru fiecare an în care a făcut

parte din detaşamentele de muncă forţate ori au fost în „trenul morţii“.f) este soţul sau soţia persoanei asasinate ori executate din motive etnice, sau în urma masacrelor îndreptate

împotriva populaţiei minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;g) a fost evacuată din locuinţa pe care o deţinea.Persoanele care se află în situaţia prevăzută la lit. f au dreptul la o indemnizaţie lunară de 300.000 lei.Soţul supravieţuitor al celui decedat din categoria persoanelor prevăzute mai sus va beneficia, începând cu data de întâi a

lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizaţie lunară de 300.000 lei, neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Persoanele prevăzute la lit. g au dreptul la o indemnizaţie lunară în acelaşi cuantum cu al indemnizaţiei acordate persoanelor prevăzute la art. 1 lit. d şi e.480

Nivelul indemnizaţiilor acordate potrivit art. 2 şi 3 va fi indexat prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia preţurilor şi tarifelor481.

Persoanele prevăzute la art. 1 şi 3 vor beneficia de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999 cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea şi de următoarele drepturi:

a) asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu cât şi pe timpul spitalizărilor;

b) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun, aparţinând unităţilor cu capital de stat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou);

c) 6 călătorii dus-întors, gratuite, anual, pe calea ferată clasa I, cu mijloacele de transport auto sau, după caz, cu mijloace fluviale, la alegere; în cadrul numărului de călători stabilit pentru titular acesta poate oferi gratuitatea călătoriei şi pentru persoana care să îl însoţească şi să-l ajute pe timpul călătoriei;482

d) un bilet pe an, gratuit, pentru tratament în staţiunile balneoclimaterice;

475 Art. 1 şi 2 din Legea nr. 49/1991, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 215/2000.476 Privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000 (publicată în Monitorul Oficial nr. 553/8.11.2000).477 Republicat în Monitorul Oficial nr. 118/18.03.1998, modificat ulterior.478 Art. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999.479 Lit. c a art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999 a fost redat aşa cum a fost modificat prin art. I din Legea nr. 586/29.10.2002.480 Art. 1 f şi g din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999 a fost redat aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 323/2004.481 Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999.482 Lit. c a art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999 a fost redată aşa cum a fost modificată prin articolul unic din Legea nr. 367/2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 242/2000 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999.

e) scutire de la plata taxelor de abonament pentru radio şi televizor;f) prioritate la instalarea unui post telefonic, precum şi scutire pentru plata taxei de abonament;g) acordarea, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci483.Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999 nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni

contra păcii şi umanităţii celor care înainte de 23 august 1944 au desfăşurat o activitate fascistă în cadrul organizaţiei sau mişcării de acest fel, precum şi celor care în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliţie şi din instanţe militare care au instrumentat şi au judecat procese politice ale opozanţilor regimului comunist484.V. DREPTURILE LUPTĂTORILOR CARE AU CONTRIBUIT LA VICTORIA REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN

DECEMBRIE 1989 ŞI A URMAŞILOR DE EROU-MARTIRSecţiunea I-a

Prezentare generală. Principii.1.1. Noţiuni introductiveDrepturile luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi a urmaşilor de

erou-martir au fost reglementate iniţial prin Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989485.

În prezent drepturile acestor categorii de persoane sunt reglementate prin Legea 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, care a abrogat Legea nr. 49/1990, precum şi orice alte dispoziţii contrare.486

1.2. Principiile care guvernează această instituţie de dreptul securităţii sociale sunt487:a) respectul şi gratitudinea faţă de eroii martiri şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria

Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi grija faţă de urmaşii eroilor-martiri:b) respectarea adevărului istoric prin aprofundarea documentării privind Revoluţia română din Decembrie 1989;c) diferenţierea etapelor Revoluţiei;d) stabilirea categoriilor de luptători prin diferenţierea angajării şi participării la acţiunile desfăşurate pentru

victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989;e) diferenţierea între civili şi militari privind etapele participării şi formele de angajare în acţiunile desfăşurate

pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989;f) echitate în acordarea drepturilor prevăzute în lege.Legea instituie următoarele titluri488 ca semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române

din Decembrie 1989 şi pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa:a) Erou-martir al Revoluţiei române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria

Revoluţiei române din Decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;b) Luptător pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989:

1. Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;2. Luptător Reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei;3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă militară pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, precum şi a celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c) Participant la Victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.Titlurile prezentate mai sus se vor acorda în condiţiile legii, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate,

potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Preşedintele României, în semn de recunoaştere pentru persoanele care au dobândit titlurile prevăzute mai sus, poate conferi acestora Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/1996 privind instituirea Ordinului „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989“, precum şi alte ordine şi medalii potrivit Legii nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare.

Consiliile locale, la propunerea organizatorilor şi a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru eternizarea memoriei eroilor căzuţi în lupta pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, vor construi monumente dedicate acestora.

483 Art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999.484 Art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/1999.485 Republicată în Monitorul Oficial nr. 198/23.08.1996.486 Publicată în Monitorul Oficial nr. 654/20.07.2004, modificată şi completată prin Legea nr. 347/2006.487 Art. 2 din Legea nr. 341/2004.488 Art. 3 din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată ulterior.

Titlurile prezente la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 341/2000 se atribuie prin decret de către Preşedintele României, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul Comisiei parlamentare, constituite pentru controlul aplicării prevederilor Legii nr. 341/2004.

Prin urmaş de erou-martir se înţelege persoana îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 341/2004 şi anume: soţul supravieţuitor, părinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii acestuia.

1.3. Structuri organizatoriceActivitatea luptătorilor care au contribuit la victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 şi a urmaşilor de erou-martir

se desfăşoară în asociaţii, ligi, organizaţii, cluburi, fundaţii, federaţii şi uniuni naţionale ale revoluţionarilor constituite până la 31 decembrie 2003.

În perioada 1990-1997 au funcţionat Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei române din Decembrie 1989 care au eliberat şi certificatele doveditoare a calităţii de luptător în Revoluţia din decembrie 1989 şi cea de erou-martir sau urmaş de erou-martir.

La nivel central489,această activitate este coordonată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi de către Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, având ca sarcini principale:

- avizarea propunerilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 privind preschimbarea certificatelor;

- soluţionarea contestaţiilor prevăzute la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 341/2004 privind preschimbarea sau neefectuarea preschimbărilor certificatelor;

- avizarea propunerilor legislative cu referire la Revoluţia română din Decembrie 1989.Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989 are în componenţă, cu prioritate, parlamentari care

au dobândit una din calităţile prevăzute la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 341/2004.Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 are ca principale atribuţii:- preschimbarea, după o prealabilă verificare, la cererea titularului, a certificatelor doveditoare eliberate de Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989;- eliberează şi acordă certificatele eroilor-martiri cu avizul Comisie parlamentare a revoluţionarilor din

decembrie 1989 şi le atribuie urmaşilor acestora, conform normelor metodologice;- elaborează Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.Prefecturile au obligaţia de a transmite trimestrial Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din

Decembrie 1989 listele nominale ci situaţia acordării drepturilor ce revin persoanelor prevăzute în Legea nr. 341/2004, precum şi motivarea neacordării acestora.

De asemenea, ministerele şi celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale sunt obligate să urmărească şi să asigure aplicarea prevederilor Legii nr. 341/2004.

Secţiunea a II-aIndemnizaţia reparatorie. Alte drepturi

2.1. Indemnizaţia reparatorie490

Urmaşii de erou-martir au dreptul la indemnizaţia lunară reparatorie calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce vor fi aplicaţi asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, astfel:

a) soţul supravieţuitor al celui decedat, dacă nu s-a recăsătorit - un coeficient de 1,20;b) fiecare dintre părinţii celui decedat - un coeficient de 0,50;c) fiecare dintre copiii celui decedat până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26

de ani, indiferent în întreţinerea cui se află - un coeficient de 1,10.Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b, pct. 1 şi 2 au dreptul la indemnizaţia lunară

reparatorie, calculată prin aplicarea următorilor coeficienţi asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, astfel:

a) 2,0 - pentru marii mutilaţi;b) 1,75 - pentru persoanele încadrate în gradul I de invaliditate;c) 1,50 - pentru persoanele încadrate în gradul II de invaliditate;d) 1,25 - pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate;e) 1,10 - pentru persoanele încadrate în grad de invaliditate;f) 1,10 - pentru persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b, pct. 3, numai dacă au un

venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;g) 1,10 - pentru copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nici o formă de învăţământ

ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.Marii mutilaţi şi persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, pe lângă indemnizaţia lunară reparatorie, mai

beneficiază ş de o indemnizaţie de îngrijire ce se acordă lunar, calculată prin aplicarea coeficientului de multiplicare de

489 Art. 5 alin. 2-5 şi art. 11-13 din Legea nr. 341/2004.490 Art. 4 din Legea nr. 341/2004.

0,50 asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.491

Indemnizaţiile prezentate mai sus se acordă la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor.

Reglementările prevăzute în legislaţia privind pensiile proprii fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.492

Sumele reprezentând indemnizaţia reparatorie sau indemnizaţia lunară rămase neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul şi, după caz, cele cuvenite şi neachitate până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun şi pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie.493

2.2. Alte drepturiPe lângă indemnizaţia lunară reparatorie calculată conform prevederilor art. 4, persoanele prevăzute la art. 3 alin.

1 lit. b, precum şi cele de la art. 4 alin. 1, beneficiază şi de următoarele drepturi494:a) prioritate în asigurarea unei locuinţe din fondul disponibil de locuinţe sociale, în localitatea de domiciliu,

dacă nu au deţinut în proprietate o altă locuinţă până la data atribuirii;b) stabilirea chiriei la nivelul minim prevăzut de lege pentru locuinţele din fondul locativ de stat, dacă dispun

de un venit lunar mai mic sau egal cu salariul brut pe economie;c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat a unui spaţiu comercial sau de

prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 m2, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitaţie, a unei suprafeţe de teren de până la 100 m2 din domeniul public pentru construirea unui spaţiu comercial sau de prestări servicii cu o clauză de nestrămutare timp de 10 ani de la data dobândirii;

d) acordarea gratuită de proteze, orteze şi scaune cu rotile pentru invalizii care şi-au pierdut integral sau parţial capacitatea de muncă, costul integral al acestora fiind suportat de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989;

e) accesul gratuit al copiilor la creşele şi grădiniţele din subordinea administraţiilor locale, precum şi asigurarea gratuită a rechizitelor pentru şcolari, dacă venitul lunar este mai mic sau egal cu salariul mediu brut pe economie;

f) acordarea unei subvenţii de stat egală cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 euro contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe în localitatea de domiciliu, dacă nu au deţinut sau nu deţin o proprietate locativă, precum şi posibilitatea garantării creditelor contractate cu indemnizaţia calculată conform prevederilor Legii nr. 341/2004;

g) atribuirea, în limita posibilităţilor, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 1000 m2 de teren în extravilan şi 500 m2 de teren în intravilan – acesta din urmă pentru destinaţie de locuinţă dacă n-a avut şi nu are în proprietate un alt spaţiu locativ;

h) atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci;i) accesul gratuit la tratamente şi medicamente în spitale, policlinici, baze de tratament şi staţiuni

baneoclimaterice ale Ministerului Sănătăţii Publice, Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor;

j) accesul gratuit la medicamente, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

k) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual, 12 călătorii gratuite, dus-întors, până în localitatea reşedinţă de judeţ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural, în limita celor 12 călătorii gratuite pot călători şi membrii familiei titularului. De aceste gratuităţi beneficiază şi însoţitorul pensionarului de invaliditate de gradul I sau al marelui mutilat.;

l) scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi terenul aferent acesteia pentru autoturismul hycomat şi mototriciclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuită, în proprietate, a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale pentru marii mutilaţi şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1, care au un grad de invaliditate locomotorie;

m) acordarea unei indemnizaţii lunare, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat conform art. 4 alin. 2;

n) pensionarea cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard prevăzută de lege;o) scutirea de la plata taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televizor, pentru cei cu venituri

lunare mai mici decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

491 Art. 4 alin. 2-5 din Legea nr. 341/2004 au fost introduse prin Legea nr. 347/2006 de modificare şi completare a Legii nr. 341/2004.492 Art. 43 alin. 2 a fost redat aşa cum a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 347/2006.493 Art. 51 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin art. I pct. 5 din Legea nr. 347/2006.494 Art. 5 din Legea nr. 341/2004.

De menţionat este şi faptul că aceste drepturi acordate conform Legii nr. 341/2004 nu sunt considerate venituri, nu se impozitează şi nu afectează acordarea altor drepturi.495

De asemenea, agenţii economici care angajează persoanele ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. b, precum şi la art. 4 alin. 1, beneficiază de facilităţile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru angajatorii care oferă locuri de muncă şomerilor şi tinerilor absolvenţi.496

Dispoziţiile Legii nr. 341/2004 se aplică în mod corespunzător militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerului Administraţiei şi Internelor care au dobândit titlurile prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b.

Nu beneficiază de prevederile acestei legi persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ori poliţiei politice, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei.

495 Art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004.496 Art. 6 din Legea nr. 341/2004.