EDUCATIE ARTISTICA SI CULTURALA IN SCOALA EUROPEANA...

Rolul educaţiei artistice în formarea competenţelor tinerilor pentru viaţă în secolul 21 a fost recunoscut pe larg la nivel european. Comisia Europeană a propus o Agendă Europeană pentru Cultură, care afost aprobată de Consiliul Uniunii Europene în 2007. Această Agendă este conştientă de valoarea educaţiei artistice în dezvoltarea creativităţii. Mai mult decât atât, cadrul strategic al UE pentru cooperare în educaţie şi perfecţionare în următoarea decadă accentuează clar importanţa competenţelor cheie transversale, incluzând conştientizarea culturală şi creativitatea.

2009 a fost Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei şi este o recunoaştere a legăturilor dintre conştientizarea culturală şi creativitate. Anul se referă la teme, cum ar fi cultivarea artistică şi a altor forme de creativitate, la toate nivelele şi formele de educaţie. În acelaşi timp, Rezoluţia Parlamentului European din 2009 asupra Studiilor Artistice din Uniunea Europeană are în vedere recomandări cheie pentru dezvoltarea educaţiei artistice şi cere o mai mare coordonare a educaţiei artistice la nivel european.

Cercetarea anterioară a potenţialului educaţiei artistice pentru a spori creativitatea tinerilor a subliniat nevoia de îmbunătăţire continuă a calităţii sale. Pentru a ajuta la împlinirea acestei nevoi şi la identificarea celor mai bune practici, Eurydice a produs această prezentare a stării educaţiei artistice şi culturale în Europa. Studiul conţine informaţii comparative referitoare la existenţa educaţiei artistice şi culturale în cadrul planurilor de învăţământ a 30 ţări europene. Acoperă scopurile şi obiectivele unei asemenea educaţii, organizarea sa, furnizarea activităţilor extracurriculare, precum şi iniţiative de dezvoltare a educaţiei artistice şi culturale. Mai mult de-atât, include informaţii importante legate de evaluarea elevului şi instruirea profesorului în domeniul artistic. De exemplu, arată clar că muzica şi artele vizuale sunt cele mai răspândite discipline predate în şcoli, la nivel primar şi secundar şi că participarea artiştilor profesionişti în educaţie este destul de limitată. Studiul atrage atenţia asupra importanţei colaborării între actori diferiţi în educaţie.

Ján Figel’ - Comisar responsabil pentru Educaţie, Instruire, Cultură şi Tineret, 29 Septembrie 2009

Au toate zonele din curriculum o greutate egală? Care e locul artelor în planurile de învăţământ naţionale?

Cercetarea existentă confirmă faptul că există o ierarhie în cadrul acestui curriculum, în care cititul, scrisul şi numeraţia constituie priorităţi. Mai mult de-atât, în cadrul artelor, formele de artă particulară (în special arta vizuală şi muzica) tind să devină prioritare în comparaţie cu altele (cum ar fi teatrul şi dansul).

Are rolul de a descoperii importanţa dimensiunii culturale şi nevoia de a promova abilităţile artistice şi creative ale tinerilor.

În practică, furnizarea artei în educaţie au fost mai puţin evidentă, principalele discipline predate fiind arta şi muzica. În majoritatea sistemelor naţionale, artele au fost obligatorii în învăţământul primar şi în primii doi sau trei ani de învăţământ secundar. Dincolo de acest punct, aproape universal, artele au fost opţionale.

În toate cazurile examinate, artele au avut un statut mai scăzut decât matematica şi ştiinţele. În unele ţări au fost făcute încercări pentru a reduce furnizarea prezentă a artelor în curriculum, în favoarea

subiectelor, despre care s-a crezut a fi mai direct relevante pentru succesul economic sau academic.Una dintre grijile legate de abordarea bazată pe disciplină a fost locul teatrului şi al dansului, care au fost adesea

subsumate altor arii disciplinare. În special, a fost recunoscut faptul că poate fi dificil să promovăm calităţile interpretative ale dansului în cadrul unei arii disciplinare centrată pe exerciţiu fizic şi sport. Taggart et al. (2004) a considerat că artele vizuale şi muzica au fost studiate ca parte a disciplinei obligatorii, în toate cele 21 ţări prezente în cercetare.

În martie 2009, Parlamentul European a introdus o rezoluţie pe Studii Artistice în Uniunea Europeană (Parlamentul European 2009). Recomandările cheie au inclus: educaţia artistică ar trebui să fie obligatorie la toate nivelele şcolii; să folosească cele mai noi tehnologii de informare şi comunicare; istoria artei trebuie să implice întâlnirile cu artiştii şi vizitele la lăcaşurile de cultură.

Studiul s-a centrat pe artele vizuale, muzică, teatru, dans, artele media şi artizanatul. literatura, ficţiunea şi poezia. În acest raport, cultura a fost definită ca un ansamblu de valori împărtăşite şi modele de comportament, ce caracterizează diferite grupuri sociale şi comunităţi, incluzând transmiterea identităţii naţionale, regionale sau locale şi/sau promovarea înţelegerii interculturale. Creativitatea a fost definită ca activitate imaginativă, la modă astfel, pentru a produce rezultate, care sunt atât originale, cât şi valoroase.

Următoarele definiţii au fost folosite pentru a îndruma colectarea de informaţii pentru studiu:Arta vizuală: arta bidimensională, cum ar fi pictura şi desenul şi arta tridimensională - sculptura.Muzica: performanţa muzicală, compoziţia şi aprecierea muzicii (în sens critic).

Teatrul: interpretarea dramatică, scrierea de scenariu şi aprecierea piesei de teatru.Dansul: interpretarea dansului, coregrafia şi aprecierea dansului.Artele media: elemente artistice şi de expresie cum ar fi: fotografia, filmul, animaţia video (computer).Artizanat: elemente artistico-culturale ale artizanatului: artele textile, producerea de ţesături şi bijuterii.Arhitectura: arta creării de clădiri; observarea, planificarea şi construirea spaţiului.Principalele scopuri ale educaţiei artistice sunt menţionate drept obiective: “deprinderile, cunoştinţele şi

înţelegerea artistică”, “aprecierea critică”, “moştenirea culturală”, “exprimarea/identitatea individuală”, “diversitatea culturală” şi “creativitatea”, dezvoltarea abilităţilor sociale şi a celor de comunicare, încurajarea legăturilor dintre disciplinele artistice şi altele (nonartistice).

Toţi elevii de la nivelul învăţământului primar au un anumit învăţământ artistic obligatoriu, la care se adauga activităţile extracurriculare în domeniul artistic. Deşi pot fi oferite într-un număr de forme de artă, muzica pare să fie reprezentată relativ bine in dezvoltarea iniţiativelor de a conecta elevii mai aproape de lumea artelor şi a culturii.

Scopurile educaţiei artistice.Deprinderi, cunoştinţe şi înţelegere artistică.Apreciere critica (judecată estetică)Moştenire culturala (identitate naţională)Exprimare/identitate/dezvoltare individualaDiversitate culturală (identitate europeană/conştientizare mondială)Creativitate (imaginaţie, rezolvare de probleme,asumarea riscului) Deprinderi sociale / lucru în grup / socializareAbilităţi de comunicareÎncântare / plăcere / satisfacţie / bucurieVarietate şi diversitate a artelor; implicarea într-o varietate de forme de artă / mediaInterpretare / prezentare (împărtăşirea propriei opere artistice a elevilor)Conştientizarea ambientală / conservare/sustenabilitate/ecologieÎncredere / stimă de sineArtă şi învăţare / interes permanentIdentificarea potenţialului artistic l (aptitudine/talent)

Inţelegerea moştenirii culturale creeaza identitatea culturala; învăţarea formelor culturale caută să dezvolte în elev autoînţelegerea faptului că este cetăţean al unei ţări sau membru al unui grup.

Înţelegerea diversităţii culturale este un alt scop comun ce se promoveaza prin arte, el caută de asemenea să ducă la o conştientizare ridicată a moştenirii culturale şi a genurilor moderne specifice diverselor diverselor ţări şi grupuri culturale (uneori cu o anumită referire la culturile europene).

Dezvoltarea exprimării individuale şi a creativităţii prin mijloacele artistice este strâns legată de bunăstarea lor emoţională. Acest tip de scop e conectat la toate formele de artă, dar în special la cele vizuale. Dezvoltarea creativităţii poate fi definită ca o dezvoltare a capacităţii individului de a participa la activitatea imaginativă, al cărei produs va fi marcat de originalitate şi valoare (Raportul Robinson 1999). Deşi legăturile sale cu dezvoltarea expresiei individuale sunt evidente, dezvoltarea creativităţii e suficient de diferită, astfel încât să fie privită ca un tip separat de scop artistic.

Scopurile / rezultatele de învăţare ce rămân, pot fi grupate în două mari categorii: scopuri generale şi scopuri specifice. Scopul general la care se referă cel mai adesea e “dezvoltarea abilităţilor sociale”; e identificat de fapt de 26 planuri de învăţământ.

În general, scopul acela e mai puternic legat de artele interpretative, în special teatru. Ultimul citat dintre scopuri e dezvoltarea “încrederii în sine sau a stimei de sine” prin dezvoltarea “plăcerii/satisfacţiei” şi a “abilităţilor de comunicare”.

Dezvoltarea “plăcerii/satisfacţiei” şi a “abilităţilor de comunicare” sunt scopuri ale aducatiei artistice, primul fiind comun tuturor formelor de artă, dar cel de-al doilea e asociat în mod special cu artele interpretative (muzică, teatru şi dans) şi cu artele media. “Ridicarea gradului de conştientizare a mediului de către elevi” e un alt scop, iar “dezvoltarea unui interes permanent faţă de arte”, cu alte cuvinte - încurajarea elevilor de a participa la activităţi artistice extracurriculare şi păstrarea acelui interes de-a lungul întregii lor vieţi sunt doua scopuri ce se concretizeaza in “identificarea potenţialului / talentelor artistice” ale fiecarui elev in parte.

Vizitele elevilor la locuri de interes cultural, (muzeu, galerii de arta, expozitii, concerte, teatru) – activitati extracuriculare, sunt obiective principale in achiziţia structurată a limbajului audio-vizual, care se centrează pe imaginaţie, observaţie şi experienţă.

COMPETENŢE GENERALE

Prin educatia artistica se urmareste valorificarea elementelor de patrimoniu cultural si utilizarea limbajului cultural-artistic

Se vor peomova următoarele VALORI ŞI ATITUDINI.Disponibilitatea pentru receptarea informaţiei culturale şi artistice.Manifestarea iniţiativei în raport cu fenomenul cultural.Valorizarea propriei sensibilităţi estetice şi pe a celorlalţi, în context intercultural.Conştientizarea dimensiunii educaţionale a fenomenului cultural-artistic.Cultivarea creativităţii ca dimensiune a personalităţii în ansamblu, cu aplicabilitate în domenii de

activitate diverse.Motivaţia pentru însuşirea limbajului specific şi pentru iniţierea în realizarea reprezentărilor

convenţionale.Manifestarea interesului pentru realizarea operelor de artă plastică, decorativă şi ambientală.Manifestarea iniţiativei în aprecierea critică a operei de artă (compararea propriului p.d.v. cu

părerile celorlalţi).Disponibilitatea pentru perceperea universului real, obiectiv, şi pentru transpunerea acestuia

în lb. convenţional.Motivaţia pentru ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului artistic naţional şi universal.Disponibilitatea pentru cultivarea capacităţilor estetice ca fundament pentru participarea la

viaţa culturala.Manifestarea interesului pentru aprofundarea sistematică a diverselor forme de expresie ale

artelor plastic.

Valorificarea elementelor de patrimoniu cultural

1. Identificarea elementelor de patrimoniu local, în contextul patrimoniului naţional, după repere stilistice şi istorice - Liste oficiale de patrimoniu naţional

2. Evaluarea elementelor de patrimoniu, înscrise în liste, ca bază pentru identificarea, semnalarea şi promovarea prin proiecte a unora neclasificate -

Criterii de recunoaştere şi de selectare a elementelor de patrimoniu naţional Clasificări ale elementelor de patrimoniu, după diferite criterii (notorietate, valoare etc.)3. Elaborarea unor fişe de patrimoniu pentru elementele de patrimoniu local (de exemplu,

pliante, reportaje, media etc.) - Fişe de patrimoniu cultural artistic: structură (de exemplu, pentru patrimoniul arhitectural)

Culegeri de folclor, monografii, cartex-uri, imprimări audio-video etc. Colecţii (de exemplu, timbre, monede, discuri, manuscrise, scrisori, fotografii, vederi,

spectacole etc.4. Elaborarea de materiale de prezentare şi de promovare a patrimoniului local. Iniţierea unui demers de includere în patrimoniul regional, naţional a unor elemente de

patrimoniu local - Tehnici de comunicare şi de relaţionare cu publicul Managementul proiectului cultural-artistic: elemente introductive - public ţintă (consumator de evenimente cultural artistice) - conţinutul proiectului - implementarea proiectului - coordonarea proiectului - evaluarea proiectului.

Utilizarea elementelor componente ale limbajului cultural-artistic

1. Structurarea propriilor atitudini estetice faţă de fenomenul cultural artistic - Mijloace de investigare a contextului cultural: ancheta, interviul, dezbaterea, analiza de documente etc. Comunitatea – sursă de valori culturale diverse.

2. Exprimarea în spaţiul public, cu ajutorul mijloacelor artistice, a propriei atitudini privind valorile culturale. - Mijloace de expresie specifice diferitelor arte: teatrul, dansul, muzica, artele plastice, cinematografia, multimedia, fotografia, arhitectura, literatura etc.

Modalităţi de comunicarea prin artă: - indirectă – triada faptului artistic: operă de artă – interpret (intermediar) – public (publicuri) - directă: operă de artă-public

Dezvoltarea personală în domeniul artistic - personalităţi afirmate în domeniul artistic – posibile repere în dezvoltarea personală.

3. Identificarea de criterii pentru autoanaliza critică în ipostazele: consumator şi producător al actului artistic - Criterii estetice, etice, educative, practice etc.

Atitudinea publicului – reper în analiza critică a manifestărilor artistice.Procesul de investigare a resurselor culturale locale, astfel încât să devină capabili să le

integreze în sfera valorilor artistice naţionale şi universale.Se pune accent pe procesul de investigare, pe modul de prezentare şi de promovare a

produselor activităţii elevilor, rezultate în cadrul proiectului şi, mai ales, pe procesul de concretizare a proiectelor.

Favorizezarea interacţiunilor în cadrul grupului şi exprimarea notei individuale ale personalităţii elevilor, contribuţiile personale.

Parteneriatele dezvoltate cu diferite instituţii de cultură (inspectoratele pentru cultură, case de cultură, muzee, teatre etc.), vizitele de studiu, participările la diferite dezbateri pe teme culturale, în cadrul simpozioanelor, conferinţelor, seminariilor, cenaclurilor etc.

- investigarea atitudinii publicului, prin intermediul reacţiilor sale, ca reper cu posibile semnificaţii pozitive sau negative – constructive – în raport cu actul artistic;

- disocierea criteriilor cu care s-a operat, pentru identificarea elementului dominant, în cadrul fenomenului cultural-artistic abordat;

- aplicarea criteriilor identificate la nivel conceptual, în decodarea mesajului cu semnificaţie artistică (rol atribuit consumatorului avizat);

- aplicarea criteriilor identificate la nivel conceptual, în elaborarea mesajului cu semnificaţie artistică (rol atribuit producătorului actului artistic);

- evaluarea elevilor pornind de la: calitatea şi varietatea argumentelor formulate de către elevi, în scopul susţinerii propriei ipostaze – producător/consumator al actului artistic –, în raport cu fenomenul cultural-artistic abordat.

- exprimarea şi promovarea unei atitudini care să permită identificarea, conservarea şi promovarea valorilor culturale.

..........Se va pune accent pe procesul de investigare, pe modul de prezentare şi de promovare a

produselor activităţii voastre, pe rezultatele din cadrul proiectului şi, mai ales, pe procesul de concretizare a proiectelor.

Foarte importantă e exprimarea notei individuale a personalităţii voastre, contribuţiile personale. Se va urmării operarea cu criteriile: estetic (frumos, urât, sublim, grotesc), etic (valoare socială, morală etc.), educativ (contribuţia la lărgirea orizontului de cunoaştere, la formarea unei personalităţi complexe etc., în descoperirea practică a prezenţei fenomenului artistic, folcloric şi cult, în aspectele concrete ale vieţii, în evenimentele care marchează momentele esenţiale din viaţa omului, în abordarea unui anumit fenomen cultural-artistic;

Prin acest curs se urmăreste formarea şi dezvoltarea gândirii autonome şi critice prin receptarea şi interpretarea creaţiilor muzicale; formarea şi dezvoltarea gustului estetic, al atitudinii reflexive asupra valorilor artistice în viaţa individului şi a societăţii; pregătirea psihologică a elevilor în vederea apariţiei în public prilejuită de diferite evenimente (serbări şcolare, spectacole ocazionale, concursuri etc.);

Despre stil si moda. Ce este stilul? Dar moda???Latinescul stilus = condei metalic ce scria pe tablitele de ceara (stilou) = amprenta originala (iscalitura

inconfundabila) – pe operele de arta… la inceput nu se semnau, toti mestesugarii se cunosteau dupa munca lor (scaun – facut de… dupa model, stil…)

Stilul este expresia artistica a unei singure persoane, a unei colectivitati de oameni, intr-o epoca anume, ce au un ideal artistic comun (a unei generatii, romanesc, german, etc.)

Exista si exprimarea “schema stilistica”, fiind vorba de un curent artistic ce cuprinde mai multe epoci – Baroc, Clasicism, Romantism…)

Uneori se gasesc mai multe stiluri in aceeasi cladire – ex. Catedrala Catolica din Alba Iulia – fatada in stil romantic (sec. X-XII), altarul in stil gotic (sec. XIII-XV) si gasim si elemente ale renasterii in arhitectura ei, arcurile semicirculare (de la romani), sau frante (gotice), ferestre cu bolti (in Transilvania).

Balcoanele iesite in strada si inchise cu geamuri sunt parte a amprentei stilului turcesc!

La noi in tara stilul brancovean se distinge prin chenarele usilor sculptate in piatra (Tara Romaneasca, sec. XVII), vazute la Palatul Mogosoaia, Conacul de la Stoenesti, manastrirea Horezu. La Sibiu, Sighisoara, Cluj intalnim stilul bizantin, romanic, gotic, baroc, rococo, vazut la grilandele sculptate in piatra pe fatadele cladirilor (sec. XVIII), in clasicism totul era sobru, coloanele inalte si mari (sec. XIX).

In perioada lui Napoleon al III-lea a fost folosit stilul eclectic, in care “ frumos insemna scump!”, unde intalnim stalpi ornati, bolti pictate, etc…

Atneul Roman (1888), Palatul justitiei (1895), Teatrul din Iasi (1896) sau Palatul Postelor (1900) sunt cateva edificii care au fost construite de mari arhitecti francezi ai vremii respective. La tara, stilul “caselor la curte” (o familie), cu pridvor (tărnaţ).

Fişă de monument: numele, adresa, istoric (data c-ţiei, restaurării), autorul, funcţia (utilitară, comunicare, artistică, stil, estetică), planul, materiale folosite, proporţii (rapoarte la scară), decoraţiuni, mobilier, mijloace de expresie (desene, rolul umbrei şi a luminii), etc.

Stilul neo-românesc – bazat pe sintagma “practice cu preţ minim”. În 1920 apar casele la curte (pentru câte o familie…). Întemeietorul Şcolii Naţionale Româneşti este considerat a fi ION MINCU. Tot din această vreme sunt şi liceele cu cantină şi internat, care se închid la ora 22 (şcoli de fete).

Există trei etape mari:1. Perioada interbelică (anii 30) – supradimensionarea volumelor (nazismul german, fascismul italian,comunismul sovietic) te făcea să te simţi mic, prin clădirile grandioase inspirate din Roma Antică (atunci stăpânitorii se considerau superiori prin inteligenţă) – vezi clădirea guvernului!!!!2. După al II-lea război mondial – Casa Scânteii (Casa presei), Arcul de Triumf (emblemă a regimurilortotalitare), Casa Poporului (opulenţă – sărăcie = supunere pt oamenii de rând), blocuri asemănătoare, tip cutie… plicticoase.3. După revoluţie – apar blocurile din metal şi sticlă – de obicei bănci şi birouri – şi se revine la “case pentru o

familie”, apărute de obicei la cartierele de la marginea oraşului, cu piscină, terasă din lemn (foişor), leagăn tot din lemn.

ARTA DE A PRIVI ESTE ARTA DE A TRĂI !!Rolul acestui curs este de a vedea cu proprii voştri ochi, de a trai voi personal întâlnirea cu arta, de a vă dezvolta

prin exercitii de comunicare artistice una din calitatile voastre, SENSIBILITATEA PERSONALA.Ganditi-va la acest curs ca la un munte pe care il vedem zilnic dar nu ne incumetam să-l escaladăm niciodată,

astfel ne lipsim de bucuria unui peisaj superb, a unei panorame asupra intregului. Tot asa este si cu arta, daca nu o descoperi tu personal, te lipsesti de bucuria de a fi parte a unui intreg mai mare care este viata exprimata prin istorie, civilizaţie, cultură, etc.

Arta provine din nevoia de exprimare a unei trăiri intense (numită şi inspiraţie) a creatorului (impresii, senzaţii, sentimente, gânduri, amintiri…).

Organizarea activitatii pe baza unor proiecte obliga si obisnuieste elevii, precum si profesorii, cu o munca independenta si responsabila, de cercetare si apreciere a operelor de arta. Neexistand texte de invatat pe de rost, ci doar seturi de intrebari si modele de aplicare, comunicarea artistica trebuie realizata de fiecare in parte.

Folosirea educatiei artistice dobandite in clasele precedente pentru cercetarea monumentelor artistice, istorice si culturale, aflate in preajma scolii, impune, in penultima clasa de liceu, la sfarsitul studiilor, revizuirea cunostintelor despre artele vizuale si, la nevoie, completarea lor, avand o motivatie precisa. In acelasi timp, fixarea atentiei asupra unor statui, cladiri sau diverse obiecte ii obisnuieste pe elevi sa priveasca in jur cu mai mare atentie. Rasplata este nu numai aflarea unor informatii noi, ci si descoperirea unei surse inepuizabile de bucurii, incepand cu spectacolul strazii si sfarsind cu cel al colectiilor si muzeelor. Manualul ii invita, de fapt, pe elevi sa-si petreaca timpul liber intr-un mod placut si interesant, sa dobandeasca deprinderi care le vor fi utile pe tot parcursul vietii.

Metode de verificare a cunostintelor. (Cerinte de curs) Cautarea valorilor artistice (care de obicei sunt repere simple in drumul nostru) si aflarea creatorului lor, de unde

le vine numele (tema ce o prezintă), cand au fost realizate (cladite, sculptate, pictate, compuse), recunoasterea fiecarui stil, – de obicei, muzee, biserici, monumente, edificii, case memoriale. Ce alte lucrari a mai facut autorul, care este valoarea ei in creatia personala si in cea locala sau nationala (universala)?

Puteti chiar redacta lucrarea voastra de cercetare intr-o alta limba si postarea ei pe internet sau intr-o revista!!! Trebuie sa stiţi de ce vă încântă acea lucrare, de ce o apreciati, ce e valoros la ea?

Expimarea parerii personale (individuale sau de echipa) este o calitate ce va fi apreciata in expunerea voastra, modul de folosire a termenilor de comparatie, apreciere. Pentru aceasta este necesar sa folositi internetul, bibliotecile, sa

ajungeti sa apelati chiar la arhivele locale, judetene sau din patrimoniul national, sa folositi harta orasului, sa contactati martorii varstinci, etc. (gandiţi-vă că sunteti reporter TV sau jurnalisti).

România e plină de valori de artă – impactul reclamei asupra turismului (chiar local – dacă vine un vizitator în Dej, ce i-aţi arăta? Stiti ce arhitectura au cladirile din orasul nostru, care sunt cele mai vechi cladiri sau in ce stil sunt construite)

Pentru aceasta este nevoie de RABDARE, pentru a depista şi examina toate detaliile artei. Aflaţi tâlcul, poezia, povestea din spatele lucrărilor de artă (locale) şi poate că o potecă de azi va deveni autostradă pentru vizitatori în viitor!!!! Adica poate prin studiul - demersul pe care il veti face voi, un obiectiv, o lucrare, o cladire poate intra in atentia autoritatilor locale spre a fi repus in circulatie, pus in valoare ca obiectiv turistic,etc.

Pentru referate scrise la calculator:Marginile: moderatoPentru scris se foloseste Font size de 12, fara spatii !!Cu paragrafe, justifyLa inceput,- Titlul lucrarii (Center) cu font size de 22

- Scoala (Align Text Left) cu font size de 14- materia la care e efectuat (Align Text Left) cu font size de 14- numele vostru (Align Text Right) cu font size de 14- clasa (Align Text Right) cu font size de 14

Titlurile capitolelor cu Bold si cu fonturi de 14La final, sursele consultate si bibliografie:

BAROCUL MUZICALColegiul National „Andrei Muresanu” Dej Icsulescu .....Curs: Educatie Artistica Clasa a V-a C