Enigma OtilieiGEORGE CALINESCU

O Editura Herra, 2010

Editura HERRAoPs-cP39Comenzi la:

tel./fax: 0248.22.21 .98

mobil: 0747.08.11.22

Coperta: VALENTIN TANASEPrezentare graficl: S.C. PAVCON M.O. Grup SRL

ISBN: 97 8-973-7 923-06-5

George Cdlinescu

Enigma Otiliei

Editura HERRAPiteqti, 2010

Tipografia SHIK&$TEFAN

Iintr-o seard de la incepuhrl lui iulie 1909, cu pulin inainte de orele

zece, vn tdndr de weo optsprezece ani, imbrdcat in uniformd de li-cean, intra in stradaAntim, venind dinspre strada Sfinfii Apostoli cuun soi de valizd in mdni, nu prea mare, dar desigur foarte grea,fiindcd, obosit, o trecea des dintr-o mAnd intr-alta. Strada era pustiegi intunecati qi, in ciuda verii, in urna unor ploi generale, rdcoroasigi fognitoare ca o pidure. intr-adevir, toate cu4ile qi mai ales ogradabisericii erau pline de copaci biffani, ca de altfel indeobqte curlile ma-relui sat ce era atunci Capitala. Vdntul scutura, dupd popasuri egale,coamele pomilor, ficAnd un tumult nevdzut, gi mrmai intunecarea gi

reaprinderea unui lan de stele dddea trecdtorului bdnuiala cd mariv6rfuri de arbori se mi;cau pe cer. T6nirul mergea atent de-a lungrrlzidurilor, scrutand, acolo unde lumina slabd a felinarelor ingdduia.numerele caselor. Uniforma neagrd ii era strAnsd bine pe talie, ca unvegmdnt militar, iar gulerul tare gi foarte inalt gi gapca umflati iidldeau un aer bdrbdtesc gi elegant. Fala ii era insd juvenild qi pre-lungi, aproape feminind din pricina quvilelor mari de pir ce-i cddeaude sub gapci, dar coloarea mdslinie a obrazului gi tdietura elinicd a

nasului corectau printr-o notd voluntard intdia impresie. Din chipuldezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altr-rl in cdutarea unui anumenumdr, se vedea cd nu cunogtea casa pe care o c5uta. Strada era pustiegi lum'ea pirea adormitd, fiindcd ldmpile de prin case erau stinse sauascunse in mari globuri de sticld matd, ca si nu dea cdldurd. in aceastdobscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casd nu era prea inaltdgi aproape nici una nu avea cat superior. insi varietatea cea mai ne-prevdnrtd a arhitecturii (operd indeobgte a zidarilor italieni), mdrimeaneobignuiti a ferestrelor, in raport cu forma scundd a clddirilor, ciu-bucdria, ridicold prin grandoare, amestecul de frontoane grece$ti $i

chiar ogive, fdcute insd din var qi lemn vopsit, txnezeala, care dez-

ghioca varul, gi uscdciunea, care umfla lemndria, fEceau din strada

bucureqteand o caricaturd in moloz a unei strizi italice. in apropierea

mdnistirii gi pestb drum de ea, o casi cu ferestre inalte era incd

luminatd. in fala ei staliona o trdsurd luxoasi cu doi cai albi, in[-untrul cdreia dormea, cu capul in piept gi cu hdlurile in mAni, un

birjar gros, infbqurat in tipicul veqm6nt lung qi increlit de catifea.

Tdn6ru1 ajunsese cu greaua lui valizd in chip de balercd in dreptul

ei gi, dupd oarecare examen, se opri l5s6nd o clipi jos povara. Casa

ayea un singur cat, aqezat pe un parter scund, ale c6rui geamuri

pdtrate erau acoperite cu hdrtie translucidS, imitAnd un vitraliu de

catedrald. Partea de sus privea spre strad6, cu patru ferestre de o

indllime absurd6, formAnd in vdrful lor cAte o rozetd goticd, deqi

deasupra 1or ziddria scotea tot atitea mici frontoane clasice, spriji-nite pe cdte doud mensole. Lafa1ad6, acoperiqul cddea cu o streaqind

laId, rezemdndu-se pe mensole despdrlite de casetoane, totul in cel

mai antic stil, dar mensolele, frontoanele gi casetoanele erau vopsite

cu un ulei cafeniu. Ziddria era crdpati qi scorojitd in foarte multelocuri, gi din crdpdturile dintre fa\ada casei gi trotuar ieqeau indrizne{

buruienile. Un grilaj inalt gi greoi de fier, ruginit gi cizut pulin pe

spate, dovedea, pe dreapta, existenla unei curli, in care se zdrea prinintuneric at6ta fiunzig gi atdtea trunchiuri, inc6t intinderea ei, deo-

camdat6, nu se putea calcula, impresia trecitorului fiind totugi de

pddure fbri fund. Grilajul avusese o poarti mare cu doud aripi, le-

gatd acum cu un lan!. O portild mai mic[ numai era deschisi, $i pe

aceea,ludndu-qi sacul in mdnd, intrd tAndrul, dupd oarecare chib-

zuiald.Ajung6nd in fala uqii de la intrare, e1 se codi si urce cele dqud

trepte de piatrd qi pomi spre fundul curlii spre a vedea dacd putea

da de cineva in oddile de serviciu. Acolo putu sd-$i dea seama cd

partea de din dos a casei avea o indllime mai mare decdt a restului,parter gi cat formAnd doud coridoare suprapuse, cu geamlAc. Numaiin catul de sus o lampd cu petrol ardea, restul mocnea in intuneric.TAndrul se intoarse spre intrarea din fald qi mediti un mijloc de a-qi

vesti prezenla. insd nu vdzu prin apropiere nici o sonerie, 9i a bate

in ugd i se pdru, cum era gi natural, o absurditate. intr-adevdr, uga,

de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat qi descleiat de

cildurd sau ploaie gi bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele

doud trepte de piatr6, tocite in modul convexitdlii, pdnd aproape sub

streaqini. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de unpraf strdvechi, pe care se vedeau bine urmele picdturilor de ploaie qi

ale melcilor fdrd casd. Neav6nd alt chip de ales, t6ndrul apisd clan{a

moale gi didu sd tragi uqa. Dar spre spaima lui, uga cea uriagl se

migcd aproape de la sine, cdzdnd spre el cu un scAr!6it ingrozitor. In-timidat, agtepti ca lumea din casd, intrigatd de zgomot, si n6vd-

leascd jos, dar nu se int6mpld nimic. Tdn6rul intri atunci, incercAndsd inchidi cdt mai bine infemala ugd, qi abia induntru f6cu uimitoareadescoperire ci mAnerul de os al unui probabil clopo{el interior atdrna

in sald. Dar nu indrdzni sd sune nurnaidecdt. inl"r-atdt il mird anti-camera. Ea era de o indllime considerabil5, ocupdnd spafiul celordoui caturi laolalti. O scard de lemn cu doudsuiguri laterale formaun soi de piramidi, in vdrful cdreia un Hermes de ipsos, destul de

gralios, o copie dupd un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea

cafenie, linea in locul caduceului o lampd cu petrol cu glob de sticliiin chipul urlui astru. Lampa era stinsd, in schimb o altd lampd plinEde ciucuri de cristal, atdrnatd de inaltul tavan. lumina tulbure inci-perea. Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenlia de a

executa grandiosul clasic in materiale atAt de nepotrivite. Perefii,care, spre a corespunde intenliei ciasice a scdrii de lemn, ale cdrei ca-

pete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterdri donatelliene,

ar fi trebuit s5 fie de marmurd sau cel pulin de $tuc, erau grosolan

tencuili Ei zugrdvili cu qablonul gi cu mina, imitand picturile pom-peiene, gi indeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi qi rogii. lnsdsistemul de perspective gi festoane in loc sd fie tratat pe intregulcdmp al anticamerei, printr-o opticd falsd de nJgrav, era tdiat in douisec{iuni corespunzdnd fiecarui cat, indicind astfel in chip supdrilorlipsa de coeziune a planurilor. in sfdrqit, tavanul imita prin zugrdvelicasetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorafie, precumqi crdpdturile lungi gi neregulate ale perelilor dldeau incdperii uir

aer de ruini qi rdceald. Tdndrul, hotir6ndu-se in fine, trase de m6-nerul clopolelului. Atunci un fel de schelSliit metalic rdsund de sus

ca-n nigte spalii mari gi goale cu ecou riu. Trecu un timp chinuitorpentru necunoscutul dejos, apoi scara incepu sd sc6r!6ie ca apdsatd

de o greutate extraordinard gi cu o iritant[ incetineald. CAnd provoca-

torul acestor grozave pdrdituri fu jos, tAnirul vdzumiratun omule!sublire qi pulin incovoiat. Capul ii era atins de o calvilie tota16, qi falapdrea aproape spAnd qi, din cauza aceasta,pdtratd. Buzele ii erau in.toarse in afard gi galbene de prea mult fumat, acoperind numai doidinli vizibili, ca niqte aqchii de os. Omul, a c6rui vdrstd desigur ina-intatd rimdnea tofuqi incertd, zdmbea cu cei doi din1i, clipind rar gi

moale, intocmai ca bufnilele supdrate de o lumin[ bruscd, dar privindintrebdtor gi vadit contrariat.

- Unchiul Costache? indrdzni sd deschidd gura tdndrui, pe unnd,intimidat, refdcu intrebarea:Aici qade domnul Constantin Giurgiu-veanu?

BdtrAnul clipi din ochi, ca gi cAnd n-ar fi in{eles intrebarea, migc[buzele, dar nu rdspunse nimic.

- Eu sunt Felix, addugd tAndml, uimit de aceastl primire, ne-potul dumnealui.

Omul spdn pdru tot aqa de plictisit de intrebarel clipi de cAteva

ori din ochi, bolborosi ceva, apoi cu un glas nea$teptat de riguqit,aproape goptit, duhnind a tutun, rdspunse repede:

- Nu-nu-nu gtiu... nu-nu std nimeni aici, nu cunosc...

Buimicit, tAndrul stltu locului nemigcat, agteptAnd o revenireasupra tigadei. Dar bdtrdnul, dupd ce-l privi clipind, cu acea defe-renld hotirAtd cu care indemni pe un individ sd plece, zise din fundulgAtlejului: ,,Bund seara!" qi pomi iardgi, in scdrlAituri ingrozitoare,pe scard. TAnirul puse mdna automatic pe mdnerul valizei gi iegi

amefit pe u$a goticd gi apoi pe poarta ruginit[, trecu prin fala mus-

calului, care sfordia mereu, qi porni dezorientat inainte.Uimirea liceanului va pirea nu se poate mai indreptdlild, dacd

vom gti cine era. Se numea Felix Sima gi sosise cu o ord mai inainte

in Bucuregti, venind din Iaqi, unde fusese elev in clasa a VIII-a a

Liceului Intemat. Sfdrgise liceul, trecAnd examenul de capacitate, qi

acum venea in Bucureqti la tutorele siu, Costache Giurgiuveanu.

Acest Giurgiuveanu, cdruia obiqnuia din familie a-i zice,,unchiul",era cumnat al tatdlui sdu care murise de un an. Doctorul Iosif Sirna,

fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apro-

piate de sAnge. Singura lui sord, solia lui Costache Giurgiuveanu,

cel cdutat, murise qi ea de mult. V6duv el insugi de vreo zece ani,

doctorul igi linuse bdiatul mai mult in pensionate gi in internate.

Dupd o lungd boald plictisitoare, se stinse gi el, cu satisfacfia c[ co-

pilul e mare gi cu viitorul oarecum asigurat. in afard de un oarecare

depozit in bani, doctorul ldsa lui Felix o casd cam veche dar solidd

qi rentabili in strada Ldpu$neanu. Pentru administrarea acestor bu-

nuri, fusese indicat ca tutore ,,unchiul Costache", cumnatu-sdu. De

un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix in raporfurile cu

gcoala, plStea taxele, semna in calitate de corespondent, iar Felix, la

rAndul lui, ii trimitea gtiri despre el. De altfel, relaliile acestea nu erau

deloc pricinuite de simpla intAmplare a tutelei: ,,unchiul Costache"

gi ,,verigoara Otilia", care trecea in genere drept fata lui Costache,

fuseserf, totdeauna numele cele mai pomenite din casa doctorului

Sima qi socotite ca simbol al rudeniei apropiate. Felix nu vdzuse pe

Costache Giurgiuveanu decdt cu mulli ani in umd, ca copil, 9i tot

atunci o cunoscuse gi pe Otilia, care era o simpld fetiF. Dar in fiecare

an scria la s[rbdtorile consacrate gi in alte cdleva imprejurdri ,,un-

chiului Costache", intrebdnd ce mai face,,verigoara Otilia", iar Otilia

scria,,unchiului losif', intreb6nd ce mai face,,vdrul Felix". Tdndrul

hu al doctomlui $i Otilia erau astfel in chip oficial intimi prin cores-

ponden!5 qi desigur cd, dacd s-ar fi intdlnit, n-ar {t putut decit sd

continue qi oral stilul familiar din scrisori. Zdpdceala lui Felix era

dar explicabild. Numdrul casei il cunogtea infailibil, iar in casd lo-

cuiau ,,unchiul Costache" gi ,,verigoara Otilia". Rdmdsese hotdrdt, in

urma unei corespondenle pe care o linea, nu-i vorbd, cu Otilia, cA,

indati ce va termina liceul, va veni la Bucureqti, in vederea conti-

nudrii studiilor, urmand sd locuiasci la unchiur-tutor in strada Antim.il vestise la vreme printr-o scrisoare, qi acum ii era dat sd primeasciacest rdspuns ciudat. Felix igi cercetr bine memoria, spre a vedeadacd nu cumva are o lips5, dar lucrul era cu neputinfi. Acela era nu-mdrul. cdutd mai departe vreun bis qi se gandi la posibilitatea ca incurtea unchiului sd fie mai mulli locatari. $tia insi bine ci Giurgiu-veanu era proprietar qi nu inchiria, gi un chiriag, de altminteri, ar ftgtiut la cine st6. Mai mult muncit de ciuddlenia acestei int0mpldridecat de problema petrecerii nopfii in necunoscut, Felix mergea innegtire inspre strada Arionoaiei, c6nd, deodatd, o imagine i se fixIin minte. Pe un carton mic, o fotografie-vizit in tonalitate cafeniespdlScitd infiliga un om cu capul aproape depilat, cu ochii foarteproeminen{i gi cu buze groase, cu numai cAteva fire negre rare in locde mustifi. Aceastr fotografie, care se afla pe biroul tatilui s6u, iidegtepta in minte, nu qtia de ce, ideea unui ho{ de copii mici. insdera sigur cd fotografia reprezenta pe unchiul costache. omulelul depe scara scar!6itoare, mult mai bdtr6n, era aidoma moralmente cuunchiul din fotografie. un fior necunoscut de experienld rea trecuprin sufletul candid al lui Felix: Si nu vrea sd-l primeascd,,unchiul..?Dar de ce? Desigur cd nu a ldmurit bine. poate scrisoarea n-a sositgi nu se a$teptau sd vini aga t6rziu. noaptea. Totugi, spusese rdspicat:,,Eu sunt Felix!" cu indoiala in suflet, insd hotdrdt, tdndrul se in-toarse inapoi gi, dupd o scurld codire, intrd din nou in curte gi inanticamerd gi trase de blestematul clopo{el, care r[suni pe sus ca unvas de sticl5 sfEr6mat pe podele. Dupd o a$teptare chinuitoare, scaraincepu sd sc646ie greu, gi bdtrinul spdn apdru din nou cu ochiimirali.

- Ce e? intrebd ei in qoapti, ca gi cdnd nu l_ar ftvdzutpe bdiat.Glasul acestuia pieri de emolie, gi inima-i zvilcni cu violenld in

piept' incercd s5-gi adune puterile, cdnd o voce cristalind se auzi de sus:

- Dar, papa, e Felix!Felix privi spre capdtul scdrii ca spre un cer deschis gi vizu in

apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu un cap prelung qi tAndr de

l0

fatl,incdrcat cu bucle, cdzdnd pdnd pe umeri. Atunci bdtrdnul, ca gi

c6nd totul s-ar fi petrecut in modul cel mai firesc, fdrd nici o l6mu-

rire asupra atitudinii dinainte, clipind molatic din ochi, cu aceeaqi

duhoare de tutun gi cu acelagi glas fErd acusticd, zise lui Felix Sima:

- Ia-!i geamantanul gi vino sus!

Urcard amAndoi pe scara pdrditoare gi se gisiri intr-un soi de an-

treu pe care tdndrul nu avu tdgaz s6-l examineze, rlmdnAnd totuqi

cu sentimentul cd mobilele erau toate acoperite cu nigte cdm69i de

materie fumurie. Fata, sub{iratic6, imbrdcatd intr-o rochie foarle largipe poale, dar strdnsi tarela mijloc qi cu o mare coleretd de dantel5

pe umeri, ii intinse cu franchele un bra! gol qi delicat. Felix ii str6nse

mdna gi avu o clipd impulsiunea de a i-o sdruta, insd fata i-o trase

cu mult inainte de a lua o deciziune gi i-o trecu sub bralul st6ng.

- Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, cd ai venit.

Eu sunt Otilia.Apoi, pdrdndu-i-se cd tdndrul nu reac{ioneazd destul de cdlduros,

intrebi, intorcdnd addnc fala spre el:

- Oare nu-!i pare bine?

- Ba da! rdspunse sfios Felix, contrariat cd nu vine nimeni si-iia valiza din mdnd.

Condus de Otilia qi urmat de bdtrdn, Felix intrl intr-o odaie foarte

inaltd, incdrcatl de un fum des qi inlepdtor de tutun ca o coveft[ de

vapor pe Marea Nordului. in mijlocul ei, la o masi rotundd previ-zutd cu o mare lampd de petrol cu glob de sticld matd, se aflau, in

fala unui joc de table, trei persoane care la deschiderea uqii ridicard

capul in felurite grade de curiozitate. Erau doud femei qi un birbat.

B6trdnul merse qi ocupd scaunul rdmas gol ldnga ceilalli; in vreme

ce Otilia conduse pe Felix de-a dreptul la masd, prezentdndu-I.

- E Felix, zise eaoprindu-ie in fafa bdrbatului care tocmai arun-

case zarurile.Acesta ridicd numaidec6t capul gi intirise repede rndna. Era un om

cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuqi evitAnd im-

presia de exces, cdrnos la fald' 9i rumen ca un negustott insd elegant

1l

pdn finelea pielii 9i trietura englezeascd a mustelii c[runte. pdrulrar, dar bine ales intr-o cdrare care mergea din mijlocur frunlii p6nila ceafd,, lanful greu de aur cu breloc la vesti, hainele de stofE fin6,parfumul discret in care intra gi o nuanld de tabac, toate acestea re-parau cu desdvdrgire, in apropiere, neajunsurile vdrstei gi ale corpo-len!ei.

- Pascalopol, se recomandi el cu o ceremonie care trdda creg-terea lui aleasd, relindnd ceva mai mult m6na t6ndrului intr-a sa,spre a-l examina. il privi fErd excesivd cordialitate, chiar cu oarecareumbrd de ironie indepdrtatd, insd cu o politele grabnicr, respectuoasd:

- va sd zic\ dumneata egti Felix de care ne-a vorbit at6ta dom-nigoara Otilial

_* Este biiatul doctorului Sima de ra Iagi, compietd in qoaptd br-trAlul, frecAndu-gi mdinile, cu un rds prostesc.

- Da, da, da! adiugd Pascalopol, pdrdnd a cduta in memorie qi,cu un zambet grafios, care ii descoperi o danfurd bine reparatd", aban-dond ugor mdna tAndrului.

otilia opri pe Felix in fala ferneii mai mature. Era o doamnd camde aceeagi vdrstd cu Pascalopol, insd cu p6rul negru pieptdnat bineintr-o coafurd japonezd,. Fala ii era gdlbicioasd, gura iu buzele sub-tiri, acre, nasul incovoiat qi acut, obrajii brdzdalide cAteva cute mari,acuzdnd o sldbire bruscd. ochii ii erau bulbucafi, ca gi aceia ai b6tra-nului, cu care semlna p*!in, gi avea de altfel aceeagi migcare moaiea pleoapelor. Era imbricatd cu bluzd de mdtase neagrd cu nume-roase cerculele, strdnsd la g6t cu o.fitare agraft de os gi sugrumatdla mijloc cu un cordon de piele, in care se vedea, prinsa dJun ldn-{igor, urechea unui cesuleJ de aur. Doamna care juca table cu pasca-lopol, in vreme ce ceilalfi priveau, ridicd o fali scruthtoare gi examinddin cap pdnd in picioare pe Felix, ridicdndu-;i in acelaii timp cumultd demnitate mdna spre a-i fi sdrutat[.

- Hm! spuse ea a4dgos gi cu un glas rdguqit, insd forte. Dar eqtifldcdu in lege!

- Intrd la Universitate, Aglae, ldmuri bitrdnul, cu acelagi supd-rdtor glas stins, insofit de rdsul fErd rost.

t2 13

-Da?! se miri sumbru doamna qi-qi continud jocul cu Pasca-

lopol.

- E tanti Aglae, sora lui papa, explicd Otilia lui Felix, vdzAnduJcam nedumerit.

- De unde sd md cunoasci? intrebi Aglae. Cdnd a murit md-sa,

era numai atdt. De atunci nu l-am mai v52t. Tu !i-l amintegti, Aurico?Ruginat de bruschelea expresiunii ,,m6-sa" qi de familiaritatea cu

care oameni aproape strdini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios

la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fati cam de treizeci de ani,

cu oclrii proeminenli ca qi ai Aglaei, cu fala prelung[, sfhrgind intr-obdrbie ca un ac, cu tAmple mari incercuite de doud giruri de cozi im-pletite. $edea cu coatele pe masd gi cu capul intre palme, privind jocul

celor doi. La apropierea lui Felix, ridicd ochii fixAnd cu avidd curio-zitate pe tAndr qi intinzdndu-i la buze o mdnd arcuiti.

- E veriqoara Aureiia, comentd Otilia.Lui Felix numele acestea ii erau vag cunoscute, dar nu-qi amintea

sd mai ft vdzut vreodatd persoanele. il sup[ra de altfel grozav ridi-cola valiz6, pe care o trecuse in mdna stAngd, neavdnd rdgazul s-o

ageze undeva. Otilia, sfirqind prezent?irea,pdrdsi bralul lui Felix gi se

rezemd, de scaunul lui Pascaiopol, intrebdnd:

- Cum merge?

- Prost, domniqoarl Otilia! zise acesta, intorcAnd un cap galeq

spre speteaza scaunului sdu.

Rdmas singur, Felix cdutd o scdpare din aceastd ciudatd situaliegi se retrase spre fundul odiii, unde, in semiobscuritate, se zdrea o

canapea de plug rogu. VizAndu-se uitat de to!i, igi las5 in sfbrqit va-

liza jos qi se aqezd. O tuse apropiatd il fdcu sd tresard speriat. Abiaatunci observd cd in apropierea sa, la o mdsuli, se mai afla un om.

Un birbat in vArst6, cu papuci verziin picioare gi cu o broboadd pe

umeri migca mdinile asupra mesei, lintind atent. Avea rnustSli pleoq-

tite gi un mic smoc de barbi. Individul ridici asupra lui Felix niqte

ochi grozav de spdldcili gi-i ldsd apoi asupra mdsulei, i6rd si scoati

o vorbd. Abia dupi ce se mai adaptd obscuritdlii, Felix constatd cu

surprindere c5 domnul cu broboadd broda cu 16nd de felurite culorio bucat6 de etamini intinsd pe un mic gherghef.

- Proaste zaruril bombdni Aglae. Apoi, dupi o pauzd: Dar,Costache, la cine o sd stea,,bdiatul"?

-La noi! explicd Otilia.$edea acum cu o coapsi pe marginea fotoliului bitrAnului, ju-

cdndu-gi ca o penduld piciorul, in vreme ce cu mAna stdngd imbr6!i-gase capul vddit mulgumit al aceluia.

- Aqa?! se mird Aglae. N-am gtiut: faci azil de orfani.

- Dar Felix are venitul lui, protestd Otilia, nu-i aga, papa?

- A-a-are! bolborosi moq Costache, privind ca un protejat inochii Otiliei, care ii scutura un fulg de pe hain[.

- Atuncea faceli pensiune, continud implacabil Aglae. O sdaibd Otilia cu cine se distra, ce ztci, pascalopol?

Pascalopol igi mupcd pufin buza de sus, cam schjmbat Ia fata,dar, lovind zarurlTe, rdspunse conciliant:

- A$a egti dumneata, cocoand Aglae, malilioasd.Otilia sdrise acum de pe scaunul lui mog Costache pe acela al lui

Pascalopol, penduldndu-qi qi aici piciorul. Aceastd prezen{6 avuefecte tonice asupra jucdtorului, fiindcd incepu sd manevreze cu maimulti vigoare. Dupd c0teva mutiri repezi igi retrase m6.inile, notifi-cAnd c-un r6s sonor de om gras:

- inca o linie!in vreme ce Aglae reintocmea jocul, pascalopol contempla pe

otilia. Aceasta ii potrivea acul cu perld din cravatd, ii scurura ugorumerii, privindu-l cu o gratioasd matemitate, mereu atdmatl.pe mar-ginea scaunului. Deodat5, privind spre mAinile albe qi incdrcate deinele ale lui Pascalopol, se entuziasmd:

- Vai, ce inel fiumos! Nu l-am mai vdzut.Inelul in chestiune era petrecut pe degetul mic al mAinii st6ngi,

cam spre vdrful lui, degi degetul era destul de fin. S-ar fi pdrut ci bi-juteria nu era pe mdsura proprietarului qi era pusd acolo numai sprepistrare. Era un inel simplu, insd un foarte frumos safir incadrat

74 15

intr-un num6r de mici perle, ca un miez de floare intre corole, qi

apoi elegant strans in cdteva foi de aur. Pascalopol il scoase cu o

grabd extraordinard gi-l intinse Otiliei, rug6nd-o cu toatd afecliunea

teatraldpe care un om matur e in stare s-o pun6 in glas:

- Te rog sa-l iei!otilia il aqezdpeinelarul mdinii drepte qi, ridicindu-qi braful sub-

lire in dreptul l6mpii, zise exaltati:

- E superb!

Apoi trecu llngi bitran, sub ochii cdruia il puse imbr6!i96ndu-i

umdrul cu mAna stAngd.

Nu e aga. PaPa?

B6tr6nul il privi avid cu ochii lui bulbucali, .si din buzele sale

groase emise invitalia qoPtitS:

- Ia-l! Ji-l da tie.

Prin ochii Aglaei gi ai Aurichii trecurd fulgere scurte'

- Nu !i-e ruqine, Costache, ldsa{i omului inelul' Poate e vreo

amintire.in loc de orice protest, otilia intinse inelul lui Pascalopol. Acesta

insa ii prinse mAna.

- T" tog sd-l iei. Pentru dumneata l-am 9i adus, dar am uitat'

Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale'

zicarndacestea, Pascalopol ii strecurd inelul in deget 9i, finandu-i

bralul, i-l sdrutd in apropiere de cot.

- Ascultd, Pascalopol, izbucni Aglae iritatd, joci, sau nu joci?

v6d cd te zbenguiegti cu fetele. Simioane, strigd ea, aruncand ochii

spre fundul odiii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci sd te culci?

ornul cu broboada gi mic barbigon, care broda qi scruta din c6nd

in cdqd pe Felix, scoase un scurt mormdit'

Zarurile incePurd din nou sd cadd'p6r6sit de to1i, obosit, Felix examina mediul in care cizuse; Otilia

il surprinsese de la inceput 9i n-ar fi putut spune ce sentiment nutrea

fale de d6nsa, dar simlea c5 are incredere in ea. Fataperca sd aibi opt-

sprezece-nouisprezece ani' Fala mislinie, cu nasul mic qi ochii foarte