David Le Breton

Evadarea dinOslne

O tentafie contemporand

Traducere din francezi de Liana Haidar

CUPRINS

Pre ambul: Iden titdfi c ontsmp orane ilificile

7. Anumaifinimeni

9

23

viala impersonali - Indiferenfa - Pessoa: a te multiplicapentm a nu mai fi nimeni - De la Lawrence al Arabiei laJ. H. Ross

2. Modalitdyi iliscrete de dispailie 58

Disparilia ln somn - Pachinko sau tacticile eclipsirii -Oboseala doriti - Sindromul ,,bttmouto * Tipuri de depre-

sie - Personalitili multiple - Cufundarea intr-o activitate

3. Forme ale evaddrii din sine tn aitolescotld 93

Estomparea constrAngerilor identitilii - Pribeag in spafiulurban, pribeag in sine - ln inima spatiului alb - Aluneca-

rea in infinitul lumii virtuale - Hikikomori * Dispariliain celilalt - Transa anorectici - Abuzul de substanfe gi

starea de comi - Lumea alternativi a substanlelor psiho-

active - Aspirafia citre starea de sincopi - A dispirea 9ia reveni

4. Abheimm a itispdrea dinpropria existenld 166

lmbitrinirea - Alzheimer - Acompanierea detaEirii

vEVADAREA DIN SINE

5. A dispdrea fdrd urmd L94

A pleca - Disparifia, odinioari - Disparitia, astizi -Organizarea evadirii - Disparifia lui Majorana -Figuri ale dispari,tiei in literaturi

6. Sinele sub formd de ficyiuniIdentitatea ca proces - Identitefi fragile

D eschideri: Tenta,ile zubiectivitdlii contemp orane

Bibkografie

Preambul: IdentitSli contemporane dificile

,,Niciodatd nu fi-ai putea doi altceva decdt sdda,ii la rdndul tdu copac."

Georges Perec, Un om csre doarme

Existenfa ni se pare uneori apesetoare. Ne-amdori si ne debarasim, fie si numai pentru un timp,de obligafiile asociate ei. E ca si cum ne-am da nouiingine o vacanfa, pentru a ne regisi suflul, pentru a

ne odihni. Degi viala noastri se desfigoari in conditiifiri indoiali mai bune decAt cea a strimogilor nogtri,ea nu ne scutegte de obligafia primordiali de a-i con-feri sens gi valoare, de a ne simli legali de ceilalgi, dea fi congtienli de propriul nostru loc in angrenajulsocial. Individualizarea sensului viefii, eliberAndu-nede tradilii ori de valori comune, ne sustrage oricireiautoritili. Devenirn propriii nogtri stipAni, firi a maifi nevoili a da cuiva socoteali. Descompunerea legi-turilor sociale neizoleazi ca indivizi, impingindu-nespre libertate, spre savurarea propriei autonomiisau, dimpotrivi, condamnAndu-ne la un sentimentde neputinti, de egec personal. Cei care nu dispunde resurse interioare solide pentru a se adapta gi ainvesti evenimentele viefii cu sens gi valoare, cei carenu posedi suficienti incredere de sine, se simt cuatlt mai vulnerabili, fiind nevoili si se susfini prin ei

226

239

243

aolJ)

ao)(o) EVADAREA DIN SINE

5. A dispdrea fdrd urmd L94

A pleca - Disparifia, odinioari - Disparitia, astizi -Organizarea evadirii - Disparifia lui Majorana -Figuri ale dispari,tiei in literaturi

6. Sinele sub formd de ficyiuniIdentitatea ca proces - Identitefi fragile

D eschideri: Tenta,ile zubiectivitdlii contemp orane

Bibkografie

Preambul: IdentitSli contemporane dificile

,,Niciodatd nu fi-ai putea doi altceva decdt sdda,ii la rdndul tdu copac."

Georges Perec, Un om csre doarme

Existenfa ni se pare uneori apesetoare. Ne-amdori si ne debarasim, fie si numai pentru un timp,de obligafiile asociate ei. E ca si cum ne-am da nouiingine o vacanfa, pentru a ne regisi suflul, pentru a

ne odihni. Degi viala noastri se desfigoari in conditiifiri indoiali mai bune decAt cea a strimogilor nogtri,ea nu ne scutegte de obligafia primordiali de a-i con-feri sens gi valoare, de a ne simli legali de ceilalgi, dea fi congtienli de propriul nostru loc in angrenajulsocial. Individualizarea sensului viefii, eliberAndu-nede tradilii ori de valori comune, ne sustrage oricireiautoritili. Devenirn propriii nogtri stipAni, firi a maifi nevoili a da cuiva socoteali. Descompunerea legi-turilor sociale neizoleazi ca indivizi, impingindu-nespre libertate, spre savurarea propriei autonomiisau, dimpotrivi, condamnAndu-ne la un sentimentde neputinti, de egec personal. Cei care nu dispunde resurse interioare solide pentru a se adapta gi ainvesti evenimentele viefii cu sens gi valoare, cei carenu posedi suficienti incredere de sine, se simt cuatlt mai vulnerabili, fiind nevoili si se susfini prin ei

226

239

243

aolJ)

ao)(o) EVADAREA DIN SINE

ingigi in absenfa sprijinului comunitifii. Se scufundiadesea intr-un climat de tensiune, de nelinigte, deindoieli, care le ingreuneaziviala. Uneori, pofta deviali lipsegte. Mulfi dintre contemporanii nostri aspi-ri la diminuarea presiunii de pe umerii lor,la suspen-darea obligagiei de a se stridui continuu si fie ei ingigide-a lungul timpului gi in orice imprejurare, mereu lainilfimea exigenfelor fali de sine gi fali de ceilalgi.Chiar gi in lipsa unor greutif, apare uneori tentafia dea te detaga de sine, micar pentru un moment, pentrua scipa de rutini gi de griji. Orice tip de refugiu e

oportun, fie gi numai pentru o clipi de eliberare.Intr-o societate in care se impun flexibilitatea, gra-

ba, viteza, competitivitatea, eficienfa etc., a fi tu insufinu mai este un lucru atAt de simplu in misura in caretrebuie si te reinventezi clipi de clipi, si te adapteziimprejuririlor, si-1i asumi autonomia, si fii mereu lainilfime. Nu mai e indeajuns si te nagti sau si cregti,trebuie de-acum si te construiegti ln perrnanenfi, sirimAi mobilizat, si dai un sens viefii tale, si acfioneziconform unor anumite valori. Sarcina de a fi omeste una anevoioasi, mai ales cAnd trebuie si deviitu insufi. Nu tofi dispunem de capacitifi egale pen-tru a ne susfine propria independenfi gi mulgumirede sine. ,,Degi constrangerile morale s-au diminuat,cele de ordin psihic au invadat scena sociali: eman-ciparea gi acliunea sporesc excesiv responsabilitateaindividuali, acutizeazi congtiinfa de a fi doar noiingine (...). Astfel, aceasti nemulgumire de sine repre-zinti pentru individul epocii noastre ceea ce conllicnrlinterior reprezenta pentru cel din prima jumitate a

n@

secolului )O(" (Ehrenberg, 1998, 276). Astizi, indivi-dul este dezorientat cind trebuie si-gi construiascisinele sau, mai curind, se confrunti cu o multifudinede posibilitigi, fiind nevoit si apeleze la resursele pro-prii. Aceasti lipsi de susfinere sociali;i absenta unorre glementiri exterioare nu faciliteazi intotdeaunaaccesul la autonomie. Fiecare individ este responsabilpentru el insusi, chiar daci ti lipsesc mijloacele eco-nomice gi mai ales cele simbolice pentru a-gi asumao libertate pe care nu a ales-o, dar care ii este con-feriti in cadrul democratic al societifilor noastre. Eleste solitar in aceasti explorare. Nu mai dispune, caaltidati, de un cadru politic in jurul siu, pentru a se

afirma intr-o lupti comuni, nu mai este susfinut de oculturi de clasi gi nici de un destin impirtigit cu alflsemeni. A te supune propriei autoritifi implici nigteresurse interioare care trebuie reinnoite neincetat,intrucit acest lucru reprezinti o sursi de nelinigti gide confuzie, necesitind un efort permanent. Identita-tea a devenit o nofiune esentiali pentru problematicafiecirui individ precum gi a societilii aflate astizi incizi; problema identitif,i alimenteazi o,,incertitudi-ne radicali asupra continuitilii ;i soliditiEii sinelui"(Gauchet, 2004, 257). Transparenta s-a pierdut prin-tre diversele forme de socializare gi subiectivitate. A-fimenline, ca individ, un loc al tiu in sAnul legiturilorsociale implici o incordare, un efort.

Rapiditatea, fluiditatea evenimentelor, preca-ritatea locului de munci, numeroasele schimbiride domiciliu impiedici infiriparea unor relafii pri-vilegiate cu ceilalli, izolind individul. Doar timpul,

EVADAREA DIN SINE flflc!t!

ingigi in absenfa sprijinului comunitifii. Se scufundiadesea intr-un climat de tensiune, de nelinigte, deindoieli, care le ingreuneaziviala. Uneori, pofta deviali lipsegte. Mulfi dintre contemporanii nostri aspi-ri la diminuarea presiunii de pe umerii lor,la suspen-darea obligagiei de a se stridui continuu si fie ei ingigide-a lungul timpului gi in orice imprejurare, mereu lainilfimea exigenfelor fali de sine gi fali de ceilalgi.Chiar gi in lipsa unor greutif, apare uneori tentafia dea te detaga de sine, micar pentru un moment, pentrua scipa de rutini gi de griji. Orice tip de refugiu e

oportun, fie gi numai pentru o clipi de eliberare.Intr-o societate in care se impun flexibilitatea, gra-

ba, viteza, competitivitatea, eficienfa etc., a fi tu insufinu mai este un lucru atAt de simplu in misura in caretrebuie si te reinventezi clipi de clipi, si te adapteziimprejuririlor, si-1i asumi autonomia, si fii mereu lainilfime. Nu mai e indeajuns si te nagti sau si cregti,trebuie de-acum si te construiegti ln perrnanenfi, sirimAi mobilizat, si dai un sens viefii tale, si acfioneziconform unor anumite valori. Sarcina de a fi omeste una anevoioasi, mai ales cAnd trebuie si deviitu insufi. Nu tofi dispunem de capacitifi egale pen-tru a ne susfine propria independenfi gi mulgumirede sine. ,,Degi constrangerile morale s-au diminuat,cele de ordin psihic au invadat scena sociali: eman-ciparea gi acliunea sporesc excesiv responsabilitateaindividuali, acutizeazi congtiinfa de a fi doar noiingine (...). Astfel, aceasti nemulgumire de sine repre-zinti pentru individul epocii noastre ceea ce conllicnrlinterior reprezenta pentru cel din prima jumitate a

n@

secolului )O(" (Ehrenberg, 1998, 276). Astizi, indivi-dul este dezorientat cind trebuie si-gi construiascisinele sau, mai curind, se confrunti cu o multifudinede posibilitigi, fiind nevoit si apeleze la resursele pro-prii. Aceasti lipsi de susfinere sociali;i absenta unorre glementiri exterioare nu faciliteazi intotdeaunaaccesul la autonomie. Fiecare individ este responsabilpentru el insusi, chiar daci ti lipsesc mijloacele eco-nomice gi mai ales cele simbolice pentru a-gi asumao libertate pe care nu a ales-o, dar care ii este con-feriti in cadrul democratic al societifilor noastre. Eleste solitar in aceasti explorare. Nu mai dispune, caaltidati, de un cadru politic in jurul siu, pentru a se

afirma intr-o lupti comuni, nu mai este susfinut de oculturi de clasi gi nici de un destin impirtigit cu alflsemeni. A te supune propriei autoritifi implici nigteresurse interioare care trebuie reinnoite neincetat,intrucit acest lucru reprezinti o sursi de nelinigti gide confuzie, necesitind un efort permanent. Identita-tea a devenit o nofiune esentiali pentru problematicafiecirui individ precum gi a societilii aflate astizi incizi; problema identitif,i alimenteazi o,,incertitudi-ne radicali asupra continuitilii ;i soliditiEii sinelui"(Gauchet, 2004, 257). Transparenta s-a pierdut prin-tre diversele forme de socializare gi subiectivitate. A-fimenline, ca individ, un loc al tiu in sAnul legiturilorsociale implici o incordare, un efort.

Rapiditatea, fluiditatea evenimentelor, preca-ritatea locului de munci, numeroasele schimbiride domiciliu impiedici infiriparea unor relafii pri-vilegiate cu ceilalli, izolind individul. Doar timpul,

EVADAREA DIN SINE flflc!t!

soliditatea legiturilor sociale gi inridicinarea acesto-ra fac posibili fiurirea unor prietenii durabile gi, prinurmare, ivirea unor forme de recunoagtere in vialacurenti. Sociabilitatea de proximitate, de exemplu,devine mai fluidi, mai efemeri gi mai superficiali dincartza rotaliei permanente a ocupan{ilor apartamen-telor din bloc sau din cartier. intAmpini dificultifi ina-fi cunoagte vecinii. Individul hipermodern e dezan-gajat. El are nevoie de ceilalli, dar gi de o distanfarefali de ei. M. Gauchet ne reamintegte ci pini nudemult cetilenia era o conjunclie intre general giparticular. Aveam de-a face cu o situafie in care fieca-re individ iqi insuqea punctul de vedere al grupului,se situa in mijlocul celorlalli, intr-o evolulie in careniciunul dintre ei si nu se piardi. ln ziua de astizi,,,predomini disjuncfia, fiecare trebuind si-gi afirmeparticularitatea sa in fafa unei instanfe mai largi, alcirei punct de vedere nu i se mai cere niciun momentsi-l adopte. Cel insircinat si se afirme pe sine se vadescurca dupi propriile sale puteri". (2004,106).

Relaliile sociale devin mai mult o chestiune deaparenfi decAt o exigenli morali. Pentru unii, numai reprezinti decit scena indiferenti a dezvoltiriilor personale. Legitura cu ceilalli devine facultativi,nemaifiind un element de la sine infeles. In rutinacotidiani, majoritatea relafiilor sunt lipsite de impli-care; televiziunea, internetul, regelele de socializare,forumurile, telefonul mobil sunt tot atAtea mijloacede a participa firi a fi prezent gi de a se desprindedupi bunul plac dintr-o relafie, stingAnd pur gisimplu ecranul. In insigi inima metropolei, iPod-ul

sau alte tehnologii electronice sunt in fapt mijloacede a oculta comunicarea sau de a suspenda pentruo clipi prezenla celuilalt, chiar gi in mijlocul uneiconversafii fali in fafi. Individul modern este maicurAnd conectat decAt legat, el comunici din ce in ce

mai mult, dar ii intilneqte din ce in ce mai pufin peceilalti (Breton, 2009, 44) preferAnd efectiv relalii de

suprafafi, pe care le initiazi gi le abandoneazi dupibunul siu plac.

Mulfi se recunosc in acest univers in continuimigcare, in care trebuie si se diruiasci neincetat, sise adapteze unor imprejuriri in continui schimbaregi in care dispun de resursele interioare pentru a

rimine in joc sau a se redresa. Ei rimAn autonomi,indivizi in adeviratul sens al cuvintului. Nu le esteteami de tensiunile legate de responsabilitatea falide propria lor existenfi. Sunt birbafi gi femei mereuin contact cu mersul lumii, capabili de creativitate sau

de rezistenfi la injoncfiunile contradictorii din viafapersonali gi din cea profesionali. Dar chiar gi in acestcontext, suspendarea efortului de a fi ei insigi esteuneori tentanti. Dar ea are loc sub o formi deliberati,fericiti, de exemplu prin intermediul unei activitififizice, sportive sau recreative, al celetoriilor, printr-oviafi de noapte diferiti de aparenlele oferite in viafacurenti, sau prin retragerea intr-o ministire... Suntmodalitili de a deveni altcineva, de a nu mai fi impli-cat in nevoia continui a unei mobiliziri mult preasolicitante. In astfel de momente, individul evadeazilntr-un mod ludic. Se simte, in sensul tare al expre-siei, ,,in vacanfi". Firi a se desprinde din totalitatea

fl5)J\(1 EVADAREA DIN SINE [3

soliditatea legiturilor sociale gi inridicinarea acesto-ra fac posibili fiurirea unor prietenii durabile gi, prinurmare, ivirea unor forme de recunoagtere in vialacurenti. Sociabilitatea de proximitate, de exemplu,devine mai fluidi, mai efemeri gi mai superficiali dincartza rotaliei permanente a ocupan{ilor apartamen-telor din bloc sau din cartier. intAmpini dificultifi ina-fi cunoagte vecinii. Individul hipermodern e dezan-gajat. El are nevoie de ceilalli, dar gi de o distanfarefali de ei. M. Gauchet ne reamintegte ci pini nudemult cetilenia era o conjunclie intre general giparticular. Aveam de-a face cu o situafie in care fieca-re individ iqi insuqea punctul de vedere al grupului,se situa in mijlocul celorlalli, intr-o evolulie in careniciunul dintre ei si nu se piardi. ln ziua de astizi,,,predomini disjuncfia, fiecare trebuind si-gi afirmeparticularitatea sa in fafa unei instanfe mai largi, alcirei punct de vedere nu i se mai cere niciun momentsi-l adopte. Cel insircinat si se afirme pe sine se vadescurca dupi propriile sale puteri". (2004,106).

Relaliile sociale devin mai mult o chestiune deaparenfi decAt o exigenli morali. Pentru unii, numai reprezinti decit scena indiferenti a dezvoltiriilor personale. Legitura cu ceilalli devine facultativi,nemaifiind un element de la sine infeles. In rutinacotidiani, majoritatea relafiilor sunt lipsite de impli-care; televiziunea, internetul, regelele de socializare,forumurile, telefonul mobil sunt tot atAtea mijloacede a participa firi a fi prezent gi de a se desprindedupi bunul plac dintr-o relafie, stingAnd pur gisimplu ecranul. In insigi inima metropolei, iPod-ul

sau alte tehnologii electronice sunt in fapt mijloacede a oculta comunicarea sau de a suspenda pentruo clipi prezenla celuilalt, chiar gi in mijlocul uneiconversafii fali in fafi. Individul modern este maicurAnd conectat decAt legat, el comunici din ce in ce

mai mult, dar ii intilneqte din ce in ce mai pufin peceilalti (Breton, 2009, 44) preferAnd efectiv relalii de

suprafafi, pe care le initiazi gi le abandoneazi dupibunul siu plac.

Mulfi se recunosc in acest univers in continuimigcare, in care trebuie si se diruiasci neincetat, sise adapteze unor imprejuriri in continui schimbaregi in care dispun de resursele interioare pentru a

rimine in joc sau a se redresa. Ei rimAn autonomi,indivizi in adeviratul sens al cuvintului. Nu le esteteami de tensiunile legate de responsabilitatea falide propria lor existenfi. Sunt birbafi gi femei mereuin contact cu mersul lumii, capabili de creativitate sau

de rezistenfi la injoncfiunile contradictorii din viafapersonali gi din cea profesionali. Dar chiar gi in acestcontext, suspendarea efortului de a fi ei insigi esteuneori tentanti. Dar ea are loc sub o formi deliberati,fericiti, de exemplu prin intermediul unei activitififizice, sportive sau recreative, al celetoriilor, printr-oviafi de noapte diferiti de aparenlele oferite in viafacurenti, sau prin retragerea intr-o ministire... Suntmodalitili de a deveni altcineva, de a nu mai fi impli-cat in nevoia continui a unei mobiliziri mult preasolicitante. In astfel de momente, individul evadeazilntr-un mod ludic. Se simte, in sensul tare al expre-siei, ,,in vacanfi". Firi a se desprinde din totalitatea

fl5)J\(1 EVADAREA DIN SINE [3

legiturilor sociale, el se distanleazd, un moment de

ele pentru a prelua controlul, a-gi incetini ritmul viefiicotidiene sau profesionale si a se destinde printr-oactivitate plicuti.. Entuziasmul manifestat in societatea moderni

fali de mersul pe jos este o dovadi a acestei voinfede a se detaga de viafa personali micar pret de cAteva

ore gi de a deveni un anonim pe stradi, firi a mairesimfi constringerile propriei identitifi. Cind mergipe jos, ai libertatea de a te migca in voie, de a-!i alegeritmul, nu mai datorezi niminui nimic si nimeni nuvine si-!i reaminteasci de weo responsabilitate. Egtialtundeva, nimeni nu gtie unde egti sau unde mergi.Pofi lega de bunivoie relalii provizorii sau de duraticu ceilalli. Pe drumurile de hoinar, sentimentul de

sine e mai pulin constringitor, exigenfele vielii soci-ale sunt diminuate. Plimbarea pe jos este un exerciliude evadare, ludic gi controlat, este bucuria regisiriipropriei existenfe (Le Breton, 2Ot2).

Numeroase momente din viafa de zi cu zi asiguride asemenea un refugiu in fafa exigentelor comuni-cirii sociale: reveria, meditalia, lectura, ascultatulmuzicii, somnul etc., condusul pe distanle lungi,efectuarea unei munci repetitive... existi o mie deactivitafi propice unei relaxiri interioare care pot fiintrerupte instantaneu in caz de urgenfi. Ele sunt eva-

diri reugite din cotidian qi din verigile care ne fixeaziin roluri din care ne sustragem cu greu gi pe care neeste greu si ni le asumim pentru mult timp. Aceastidisociere este un aspect elementar al cotidianitelii, o

clipi de uitare a mediului inconjuritor gi o incursiune

L4

in interioritate, ducAnd la un soi de detensionare a

voinfei, de variafie a sinelui, pentru a intrerupe plic-tiseala legati de o sarcini gi/sau pentru un momentde recreere. Nimeni nu este weodati complet atent laceea ce face (capitolul 2).

De-a lungul acestor pagini, voi numi spa$iu alb(blanchatr) aceasti absenfi fafi de sine mai mult sau

mai pufin pronunfati, acest mod de a te depirta desine sub o formi sau alta din cauza dificultilii sau a

efortului de a fi tu insufi. In ambele cazurt, dorinfa e

aceea de diminuare a presiunii. Existenfa nu se dezvi-luie mereu ca o eviden,ti, de fapt ea este adesea efecfulunei oboseli, al unui dezechilibru. Spapiul alb r5spun-de sentimentului de saturalie, de preaplin, resimlit de

cltre individ. Fiind o incercare de diluare a legiturilor cu ceilalli, acest spafiu alb reprezintd. o formi de

rezistenfi la obligalia de a-1i construi o identitate incontextul individualismului democratic al societifilornoastre. El schifeaztr un teritoriu intermediar intrelegitura sociali gi neant, o manieri de a mima moar-tea. Uneori, depresia, sindromul burnout, pribugirealegiturii semnificative cu ceilalfi gi cu propria vialidistrug orice narcisism, iar individul egueazi in incer-carea de a rimine atagat de corpul siu gi se abando-neazi intr-o manieri dureroasi. Orice semnificafiedispare, vidul se inchide in jurul unui sine expurgat,dar moartea nu e inci prezenti. Nu numai corpuleste suspendat provizoriu, ci individul in totalitate,gi in special gindurile, investirile sale, legitura sa

cu lumea. Universul reprezentirilor care il stribattn permanenli este intrerupt ori perturbat, legitura

IVADAREA DIN SINE(lt=&p)

legiturilor sociale, el se distanleazd, un moment de

ele pentru a prelua controlul, a-gi incetini ritmul viefiicotidiene sau profesionale si a se destinde printr-oactivitate plicuti.. Entuziasmul manifestat in societatea moderni

fali de mersul pe jos este o dovadi a acestei voinfede a se detaga de viafa personali micar pret de cAteva

ore gi de a deveni un anonim pe stradi, firi a mairesimfi constringerile propriei identitifi. Cind mergipe jos, ai libertatea de a te migca in voie, de a-!i alegeritmul, nu mai datorezi niminui nimic si nimeni nuvine si-!i reaminteasci de weo responsabilitate. Egtialtundeva, nimeni nu gtie unde egti sau unde mergi.Pofi lega de bunivoie relalii provizorii sau de duraticu ceilalli. Pe drumurile de hoinar, sentimentul de

sine e mai pulin constringitor, exigenfele vielii soci-ale sunt diminuate. Plimbarea pe jos este un exerciliude evadare, ludic gi controlat, este bucuria regisiriipropriei existenfe (Le Breton, 2Ot2).

Numeroase momente din viafa de zi cu zi asiguride asemenea un refugiu in fafa exigentelor comuni-cirii sociale: reveria, meditalia, lectura, ascultatulmuzicii, somnul etc., condusul pe distanle lungi,efectuarea unei munci repetitive... existi o mie deactivitafi propice unei relaxiri interioare care pot fiintrerupte instantaneu in caz de urgenfi. Ele sunt eva-

diri reugite din cotidian qi din verigile care ne fixeaziin roluri din care ne sustragem cu greu gi pe care neeste greu si ni le asumim pentru mult timp. Aceastidisociere este un aspect elementar al cotidianitelii, o

clipi de uitare a mediului inconjuritor gi o incursiune

L4

in interioritate, ducAnd la un soi de detensionare a

voinfei, de variafie a sinelui, pentru a intrerupe plic-tiseala legati de o sarcini gi/sau pentru un momentde recreere. Nimeni nu este weodati complet atent laceea ce face (capitolul 2).

De-a lungul acestor pagini, voi numi spa$iu alb(blanchatr) aceasti absenfi fafi de sine mai mult sau

mai pufin pronunfati, acest mod de a te depirta desine sub o formi sau alta din cauza dificultilii sau a

efortului de a fi tu insufi. In ambele cazurt, dorinfa e

aceea de diminuare a presiunii. Existenfa nu se dezvi-luie mereu ca o eviden,ti, de fapt ea este adesea efecfulunei oboseli, al unui dezechilibru. Spapiul alb r5spun-de sentimentului de saturalie, de preaplin, resimlit de

cltre individ. Fiind o incercare de diluare a legiturilor cu ceilalli, acest spafiu alb reprezintd. o formi de

rezistenfi la obligalia de a-1i construi o identitate incontextul individualismului democratic al societifilornoastre. El schifeaztr un teritoriu intermediar intrelegitura sociali gi neant, o manieri de a mima moar-tea. Uneori, depresia, sindromul burnout, pribugirealegiturii semnificative cu ceilalfi gi cu propria vialidistrug orice narcisism, iar individul egueazi in incer-carea de a rimine atagat de corpul siu gi se abando-neazi intr-o manieri dureroasi. Orice semnificafiedispare, vidul se inchide in jurul unui sine expurgat,dar moartea nu e inci prezenti. Nu numai corpuleste suspendat provizoriu, ci individul in totalitate,gi in special gindurile, investirile sale, legitura sa

cu lumea. Universul reprezentirilor care il stribattn permanenli este intrerupt ori perturbat, legitura

IVADAREA DIN SINE(lt=&p)

conferita de sensul unificator este tot mai slibiti.Individul dispare intr-un soi de blank (in englezi:spaliu neocupat, gol). igi menfine existenla precum opagini albi, pentru a nu se pierde ori pentru a nu ris-ca si fie implicat sau afectat de lumea exterioari. Zacein indiferenla fali de lucruri, ugurat de efortul de a fiel insugi, uneori nici nu mai gtie cu adevirat cine esteori unde se afli, nu mai are nicio responsabilitate falide ceilalli ori fali de propria existenfi. Lumea nu-lmai intereseazd,, riticegte intr-un no man's land cateii este necesar pentru a-si recipita suflul, pentru ase elibera de propriile tensiuni. Se afli in purgato-riu, nici in viafi, nici implicat in legiturile sociale,nici complet iniuntru, nici complet in afari. Spunemuneori ,,am un blank de memorie", pentru a sugera unlucru uitat, o absenfi, un fel de parantezd. A. Green giJ.-L. Donnet vorbesc despre ,,psihoza albi" - atuncicind,,Eul efectueazi o dezinvestire a reprezentirilor,fapt care il lasi fafi in fafi cu vidul siu constitutiv.Eul se face nevizut" (1973,774).

Acest spaliu alb poate afecta orice birbat saufemeie care simte ci nu mai are resurse pentru a-giasuma in continuare propriul personaj, care simte cia obosit, ci nu mai poate susfine legiturile sociale; unastfel de ins gtie ci, intr-o buni zi, iqi va putea reluavechea existenfi sau ci va putea accede la una noui,insi doar dupi acest moment de absentare, de careare nevoie pentru a continua si existe. Acegti oamenitriiesc prin urmare un moment paradoxal pentru asq recrea, pentru a scipa de gAnduri gi a se debarasade ceea ce a devenit prea impoviritor. Ei pistreazi

n6

totugi controlul asupra acestei experienfe. insi une-ori aceasti experienfi devine o stare de lungi duraticare se impune atunci cind individul se abandoneazipresiunii evenimentelor, firi a mai dori si li se impo-triveasci.

Spa,tiul alb este o apatie, o renunlare niscuti dindificultatea de a schimba IucruriIe. in acest univers alcontrolului, aspect predominant in societif,le noastreneoliberale, spaliul alb este o paradoxali voinfi de

neputinfi. Este voinfa de a nu-!i mai dori si ai con-trolul asupra propriei existenfe gi de a te abandonain voia sorfii. Este o ciutare deliberati de mai pu1in,intr-un context social al abundenfei; o pasiune a

absenfei intr-un univers marcat de o ciutare freneticide senzalii gi aparenfe; o dorinli de despovirare aco-

Io unde ambianfa sociali este obsedati de dominafiatehnologiilor qi de acumularea de bunuri; o dorinfide a te eclipsa in fa{a obliga,tiei de individualizare. O

preferinfi paradoxali, care vine in detrimentul lui,,mai mult". In loc de hipervigilenfa necesari exersiriineintrerupte a propriei autonomii, individul adoptiun grad minim de congtiinfi. Nu mai are nicio dorinfide a comunica, de a schimba idei sau de a se proiectain yiitor, nici micar de a participa la prezent; nu maiwea nimic, nu mai are nimic de spus. Preferi si vadilumea de pe firmul celilalt (capitolul l).

Disparifia poate fi o erodare a semnifica{iilor caremenfin individul in societate, o scurti experienfide renunfare. Astfel de situalii se vid foarte binetn cazurile clinice cu adolescenfi, mergAnd pini lalncercarea de a experimenta intrarea in comi, ca in

EVADAREA DIN SINE LV

conferita de sensul unificator este tot mai slibiti.Individul dispare intr-un soi de blank (in englezi:spaliu neocupat, gol). igi menfine existenla precum opagini albi, pentru a nu se pierde ori pentru a nu ris-ca si fie implicat sau afectat de lumea exterioari. Zacein indiferenla fali de lucruri, ugurat de efortul de a fiel insugi, uneori nici nu mai gtie cu adevirat cine esteori unde se afli, nu mai are nicio responsabilitate falide ceilalli ori fali de propria existenfi. Lumea nu-lmai intereseazd,, riticegte intr-un no man's land cateii este necesar pentru a-si recipita suflul, pentru ase elibera de propriile tensiuni. Se afli in purgato-riu, nici in viafi, nici implicat in legiturile sociale,nici complet iniuntru, nici complet in afari. Spunemuneori ,,am un blank de memorie", pentru a sugera unlucru uitat, o absenfi, un fel de parantezd. A. Green giJ.-L. Donnet vorbesc despre ,,psihoza albi" - atuncicind,,Eul efectueazi o dezinvestire a reprezentirilor,fapt care il lasi fafi in fafi cu vidul siu constitutiv.Eul se face nevizut" (1973,774).

Acest spaliu alb poate afecta orice birbat saufemeie care simte ci nu mai are resurse pentru a-giasuma in continuare propriul personaj, care simte cia obosit, ci nu mai poate susfine legiturile sociale; unastfel de ins gtie ci, intr-o buni zi, iqi va putea reluavechea existenfi sau ci va putea accede la una noui,insi doar dupi acest moment de absentare, de careare nevoie pentru a continua si existe. Acegti oamenitriiesc prin urmare un moment paradoxal pentru asq recrea, pentru a scipa de gAnduri gi a se debarasade ceea ce a devenit prea impoviritor. Ei pistreazi

n6

totugi controlul asupra acestei experienfe. insi une-ori aceasti experienfi devine o stare de lungi duraticare se impune atunci cind individul se abandoneazipresiunii evenimentelor, firi a mai dori si li se impo-triveasci.

Spa,tiul alb este o apatie, o renunlare niscuti dindificultatea de a schimba IucruriIe. in acest univers alcontrolului, aspect predominant in societif,le noastreneoliberale, spaliul alb este o paradoxali voinfi de

neputinfi. Este voinfa de a nu-!i mai dori si ai con-trolul asupra propriei existenfe gi de a te abandonain voia sorfii. Este o ciutare deliberati de mai pu1in,intr-un context social al abundenfei; o pasiune a

absenfei intr-un univers marcat de o ciutare freneticide senzalii gi aparenfe; o dorinli de despovirare aco-

Io unde ambianfa sociali este obsedati de dominafiatehnologiilor qi de acumularea de bunuri; o dorinfide a te eclipsa in fa{a obliga,tiei de individualizare. O

preferinfi paradoxali, care vine in detrimentul lui,,mai mult". In loc de hipervigilenfa necesari exersiriineintrerupte a propriei autonomii, individul adoptiun grad minim de congtiinfi. Nu mai are nicio dorinfide a comunica, de a schimba idei sau de a se proiectain yiitor, nici micar de a participa la prezent; nu maiwea nimic, nu mai are nimic de spus. Preferi si vadilumea de pe firmul celilalt (capitolul l).

Disparifia poate fi o erodare a semnifica{iilor caremenfin individul in societate, o scurti experienfide renunfare. Astfel de situalii se vid foarte binetn cazurile clinice cu adolescenfi, mergAnd pini lalncercarea de a experimenta intrarea in comi, ca in

EVADAREA DIN SINE LV