EVALUAREA ŞI CERTIFICAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR ÎN CONTEXTUL ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Lector univ. dr. Dinu Vasile

Într-o piaţă din ce în ce mai globalizată, cum este şi Piaţa Internă europeană, cumpărătorii sunt din ce în ce mai mult dependenţi de metode şi proceduri formale pentru a se asigura că produsele prezintă caracteristici care să le satisfacă cerinţele.

Unele caracteristici ale produselor sunt esenţiale pentru funcţionarea eficientă şi în securitate, de aceea este nevoie ca ele să fie determinate şi apreciate, cu alte cuvinte este necesar să se evalueze conformitatea acestora cu standardele care definesc caracteristicile produselor.

Evaluarea conformităţii verifică dacă un produs satisface un anumit nivel de calitate şi securitate dând utilizatorului informaţii explicite în legătură cu caracteristicile acestuia. De asemenea, ea conferă încredere în produs deoarece oferă, într-un mod ştiinţific, informaţii folositoare cumpărătorului cu privire la afirmaţiile din reclame sau cu privire la cele înscrise pe eticheta produsului.

Totodată, evaluarea conformităţii este o modalitate prin care vânzătorii şi cumpărătorii pot comunica pe piaţă. Această comunicare poate fi însă îngreunată de faptul că fiecare ţară îşi are propriile standarde pentru bunuri şi propriile structuri de evaluare şi certificare a acestora.

Diversitatea reglementărilor naţionale, standardizarea şi procedurile de certificare a conformităţii au adesea ca efect, în majoritatea ţărilor, dacă nu chiar imposibilitatea realizării importurilor, cel puţin creşteri importante ale cheltuielilor. În realitate, pentru a-şi comercializa produsele în străinătate, întreprinderile sunt obligate să-şi adapteze produsele la cerinţele fiecărei ţări şi să le supună procedurii de control şi de certificare specifice ţării importatoare. Pe de altă parte, această situaţie vine în contradicţie cu unul din cele patru obiective ale politicii Uniunii Europene, respectiv libera circulaţie a mărfurilor.

Pentru a elimina barierele tehnice din calea comerţului şi a asigura o piaţă funcţională în Uniunea Europeană a fost elaborată o nouă politică în ceea ce priveşte evaluarea conformităţii produselor, atât în domeniul reglementat cât şi în domeniul nereglementat.

Domeniul reglementatAcest domeniu defineşte produsele/serviciile care cad sub incidenţa unor reglementări obligatorii:

reglementări naţionale referitoare la protecţia vieţii, sănătăţii consumatorului, protecţia muncii şi a mediului înconjurător dar şi sub incidenţa Directivelor europene de armonizare privind cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate ale produselor şi categoriilor de produse.

Soluţia pentru armonizarea evaluării conformităţii în sfera reglementată a Pieţei Interne europene s-a realizat prin “Noua Abordare” în domeniul armonizării tehnice şi al standardizării precum şi prin “Abordarea Globală” care se ocupă de problemele acreditării, certificării şi tehnicii încercărilor (fig.nr.1).

Fig.nr.1 Armonizarea evaluării şi certificării conformităţii, în domeniul reglementat al Pieţei interne

„Noua Abordare” în domeniul armonizării tehnice şi al standardizării s-a ocupat numai la modul general de problema examinării sistematice (evaluarea conformităţii) şi confirmării (certificării) concordanţei unui produs cu cerinţele esenţiale, respectiv cu standardele armonizate. “Noua Abordare” a fost însă completată cu “Abordarea

Globală” pentru încercare şi certificare din 1989, care cuprinde punctele esenţiale referitoare la evaluarea conformităţii.

Conform “Noii Abordări”, pe lângă cerinţele esenţiale în corelaţie cu standardele armonizate, evaluarea conformităţii constituie al doilea element cheie al directivelor. Problema cea mai importantă a „Abordării Globale” este ca, prin intermediul unei armonizări a practicilor de evaluare a conformităţii, să se urmărească menţinerea încrederii reciproce între statele membre în ceea ce priveşte aplicarea similară a legislaţiei referitoare la directive.

“Abordarea Globală” se ocupă de problemele acreditării, certificării şi tehnicii încercării, iar obiectivul de bază este acela de a crea încredere în activitatea producătorului, dar în special în organismele de certificare

angrenate de acesta şi în organismele de acreditare.

“Abordarea Globală” urmăreşte garantarea unui concept coerent în legislaţia Comunitară şi anume “conceptul modular”

Potrivit acestei "concepţii modulare" procedurile de evaluare a conformităţii produselor sunt împărţite în opt module diferite (care pot fi combinate între ele) potrivit etapei de dezvoltare a produsului (proiect, prototip, fabricaţie), tipului de evaluare implicat (controlul intern al producţiei; examinare de tip CE; conformitate cu tipul; asigurarea calităţii

producţiei; asigurarea calităţii produselor; verificarea produselor; verificarea unităţii de produs; asigurarea completă a calităţii) şi realizatorului acestei evaluări (producător, terţă parte).

Modulele prezintă obligaţiile care revin producătorului şi organismelor abilitate în domeniul încercărilor şi certificării, în procesul evaluării conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale din directivele "Noua Abordare".

Aceste module prevăd diferite proceduri de certificare în funcţie de pericolul potenţial al acelui produs asupra sănătăţii şi securităţii omului. Deci, raţiunea şi scopul acestor "module" este de a confirma concordanţa produsului cu directiva corespunzătoare, începând cu declaraţia producătorului până la o monitorizare individuală sau o monitorizare exterioară continuă, folosind un sistem al calităţii certificat, ţinând-se seama de gradul de periculozitate al produselor.

Implementarea acestor proceduri presupune existenţa unor organisme independente de inspecţie/încercări şi de certificare, care să fie agreate sau "notificate" (înregistrate la Comisia Europeană cu atribuirea unui număr de cod care va fi folosit la marcajul CE) ca organisme oficiale în cadrul statelor membre, prin supervizarea lor de către un organism naţional de acreditare, stabilindu-se de asemenea, utilizarea "marcajului CE", care atestă conformitatea cu cerinţele esenţiale (fig. nr.3).

Ca o concluzie, procesul de evaluare a conformităţii, în domeniul reglementat, se bazează pe reguli clare, convenite de statele membre şi au în vedere fie intervenţia

producătorului, fie a organismului notificat, iar marcajul CE simbolizează faptul că produsul a fost supus procedurilor potrivite de evaluare a conformităţii.

Domeniul nereglementatAcest domeniu defineşte produsele/serviciile pentru care nu există reglementări obligatorii, întrucât ele nu

reprezintă un pericol pentru sănătatea şi securitatea oamenilor, protecţia consumatorilor şi a mediului.Dacă în sfera reglementată armonizarea evaluării conformităţii s-a realizat prin „Abordarea globală” pentru

încercare şi certificare, soluţia pentru armonizarea evaluării conformităţii în sfera nereglementată a Pieţei Interne europene constă în implementarea unor acorduri de recunoaştere reciprocă şi a unor sisteme de mărci de conformitate comune (fig.nr.4).

Fig. nr. 4 Armonizarea evaluării şi certificării conformităţii în domeniul nereglementat al Pieţei Interne

Acorduri de recunoaştere reciprocă, ceea ce înseamnă că rezultatele unui sistem de certificare al unei părţi sunt acceptate de cealaltă parte implicată în acord, deci o încredere reciprocă.

Pentru a obţine această încredere este necesar, pe de o parte, o armonizare a schemelor de certificare de referinţă, prin dezvoltarea de metodologii comune, iar pe de altă parte, o cooperare între organismele de certificare, laboratoarele de încercări şi organismele de inspecţie.

În vederea asigurării unei Pieţe Interne funcţionale, este necesar însă ca aceste acorduri de recunoaştere să fie pe o bază multilaterală, adică să participe instituţiile interesate ale tuturor statelor membre.

Sistemele de certificare şi mărcile de conformitate comune, atestă conformitatea cu standardele europene armonizate.

Un astfel de sistem de certificare este Sistemul de Mărci Europene, ceea ce înseamnă că unui produs îi va fi repartizată o singură marcă europeană, acceptată de toate statele membre în cadrul unei scheme de certificare unde se folosesc aceleaşi proceduri şi aceleaşi standarde. O asemenea marcă este Marca europeană CEN/CENELEC sau KEYMARK (Marca „Cheia”) (fig.nr.5), care este recunoscută de 19 ţări europene.

Această marcă este elaborată şi deţinută de CEN şi CENELEC şi este o marcă de conformitate care atestă că un produs este fabricat în conformitate cu un standard european. Ea face parte dintr-un sistem de mărci europene care cere standarde europene şi scheme de certificare referitoare la standardele europene pentru o gamă de produse.

Condiţiile necesare impuse schemei pentru marca europeană CEN/CENLEC sunt următoarele:-demonstrarea conformităţii produselor cu condiţiile dintr-un standard european, pe baza încercărilor de tip la un

laborator de încercări al unei terţe părţi;-sistemul calităţii pentru întreaga linie de producţie aplicat de producător (cel puţin la nivelul EN ISO 9002).-organismele de certificare, inspecţie şi încercări trebuie să îndeplinească condiţiile standardelor

corespunzătoare din seria EN 45000;-supravegherea periodică a organizaţiei împuternicite prin încercări de tip ale unor eşantioane din linia de

producţie şi de pe piaţă.Certificarea este executată de un organism naţional de certificare, producătorului dându-i-se dreptul de a

aplica Marca „Cheia” pe produsele sale în baza unui acord de licenţă încheiat cu organismul de certificare.Keymark nu împiedică folosirea altor mărci şi în special a marcajului CE. Există însă mai multe deosebiri

între acestea, printre care:-marcajul CE este obligatoriu în timp ce Keymark este rezultatul unui demers voluntar;-marcajul CE se aplică exclusiv în domeniul reglementat pe când Keymark se aplică în domeniul

nereglementat;-marcajul CE atestă conformitatea cu „cerinţele esenţiale” (caracteristici de securitate), în timp ce Keymark

atestă conformitatea cu cerinţele din standardul european.Marca „Cheia” este acordată de organisme independente (terţă parte) care îndeplinesc cerinţele Sistemului

Mărcii Europene CEN/CENELEC, iar agenţii economici implicaţi au responsabilitatea deciziei privind cererea de utilizare a mărcii într-un sector special de producţie.

Pentru multe segmente ale Pieţei Interne a Uniunii Europene, Keymark este marca de conformitate europeană voluntară ce furnizează cumpărătorilor o garanţie a calităţii şi un sistem de supraveghere a pieţei, înlăturând de pe piaţă produsele de proastă calitate şi concurenţa neloială dintre producători.

Evaluarea şi certificarea conformităţii în RomâniaRealizarea unui sistem naţional de evaluare şi certificare a conformităţii produselor şi serviciilor (figura 6.9),

racordat la concepţia europeană cu privire la certificarea conformităţii, a fost posibilă după 1998 când au fost elaborate două ordonanţe guvernamentale şi anume: OG nr. 38/1998 cu privire la acreditare şi infrastructura pentru evaluarea conformităţii şi OG nr. 39/1998 cu privire la activitatea de standardizare. Prin punerea în practică a prevederilor acestor ordonanţe au luat fiinţă două organisme importante şi anume Asociaţia de Acreditare din România (RENAR) şi Asociaţia Română de Standardizare (ASRO).

Aceste organisme sunt persoane juridice de drept privat, de interes public cu statut de asociaţii fără scop lucrativ.

Potrivit statutului său RENAR desfăşoară activităţi atât în domeniul reglementat cât şi în cel nereglementat, urmărind în principal:

să confere încredere în competenţa tehnică, imparţialitatea şi integritatea organismelor şi laboratoarelor care efectuează evaluarea conformităţii;

să contribuie la creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor, în contextul globalizării pieţelor ;să contribuie la promovarea principiului liberei circulaţii a produselor şi serviciilor; să promoveze protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, precum şi a mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor.

să contribuie la promovarea principiului liberei circulaţii a produselor şi serviciilor; să promoveze protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, precum şi a mediului înconjurător şi apărarea intereselor consumatorilor.Figura nr. 6

Sistemul naţional de evaluare şi certificare a conformităţii în

România

Pe baza îndeplinirii criteriilor cuprinse în standardele naţionale de referinţă SR EN 45000, SR EN ISO 9000 şi SR EN ISO 14000 pot fi acreditate: laboratoare de încercări, laboratoare de etalonare, organisme de certificare a produselor, organisme de certificare a sistemelor calităţii, organisme de certificare a personalului, organisme de certificare a sistemelor de management al mediului, organisme de inspecţie.

Asociaţia de Acreditare din România, ca urmare a recunoaşterii competenţii şi conformităţii cu cerinţele UE privind organismele de acreditare, a fost admisă ca membru cu drepturi depline al Cooperării Europene pentru Acreditare (EA), organism specializat al Comisiei Europene. În acest sens, RENAR a devenit primul organism din România integrat complet în sistemul UE.

RENAR a demarat şi procesul de evaluare în vederea semnării acordului de recunoaştere multilaterală (Multilateral Agreement – MLA). Prin semnarea acestui acord (acum se află în faza de preevaluare) estimat a se produce în trimestrul I anul 2003, organismele româneşti acreditate de RENAR vor fi recunoscute în UE, şi prin extensie, ca urmare a semnării de către EA a Acordului de Recunoaştere Multilaterale cu organismele similare şi în spaţiul EFTA (Asociaţia Europeană a Liberului Schimb), America de Nord, spaţiul Asia Pacific şi Africa de Sud. Astfel, toate documentele (buletine de încercări, certificate, rapoarte de inspecţie) emise de organismele acreditate de RENAR devin opozabile în toate regiunile menţionate. În acest fel RANAR contribuie decisiv la libera circulaţie a produselor româneşti şi la creşterea competitivităţii acestora.

România dispune acum şi de legea evaluării conformităţii produselor (Legea nr. 608/31.10.2001) prin care se stabileşte cadrul unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse

şi/sau utilizate în România în domeniile reglementate, care actualmente sunt în număr de 22 (de exemplu: echipamente de joasă tensiune, recipiente sub presiune, jucării, materiale şi

produse pentru construcţii, maşini industriale etc.)

Ca şi prevederile europene, din domeniul reglementat, legea prevede pentru fiecare categorie de produse, una sau o combinaţie de proceduri adecvate conceptului modular.

În perioada de tranziţie, până în momentul semnării acordului european privind evaluarea conformităţii, marcajul naţional de conformitate a produselor cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice române este marcajul CS, unde „C” simbolizează cerinţa esenţială, iar „S” simbolizează securitatea” (fig. nr. 7).

De asemenea, în această perioadă de tranziţie se recunoaşte marcajul european de conformitate CE, în condiţiile prevăzute de reglementările tehnice aplicabile produsului.

Ţinând seama de prevederile cuprinse în legea evaluării conformităţii, RENAR va întocmi o politică privind corelarea activităţii de acreditare a organismelor de certificare cu acţiunea de notificare a unor organisme de evaluarea conformităţii.

Având ca sursă de inspiraţie concepţia europeană cu privire la certificarea conformităţii produselor, şi în România a fost introdusă practica certificării voluntare şi obligatorii a produselor, folosindu-se marca naţională de conformitate cu standardele române. În acest sens se foloseşte “marca SR” pentru certificarea conformităţii cu cerinţele dintr-un standard român şi “marca SR-S” pentru certificarea conformităţii cu standardele române de securitate, care prevăd reglementări referitoare la protecţia vieţii şi sănătăţii consumatorului precum şi la protecţia mediului înconjurător (fig. nr. 8).

Fig. nr. 8 Marca de certificare a conformităţii cu standardele române

Certificarea conformităţii produselor şi serviciilor cu standardele române de referinţă şi acordarea mărcilor naţionale de certificare se efectuează de către Asociaţia de Standardizare din România prin contractare cu auditori, experţi tehnici şi cu laboratoarele de încercări acreditate conform procedurilor proprii.

Un produs marcat SR sau SR-S înseamnă următoarele: produsul satisface caracteristicile stabilite printr-un standard român, atât timp cât acesta există; produsul este controlat de către producător şi de către ASRO, în calitate de organism independent, prin

audituri la sediul producătorului şi prin prelevare de produse pentru verificare; producătorul se angajează să verifice în permanenţă acele caracteristici care sunt certificate.

Desigur, şi în acest domeniu, al evaluării şi certificării conformităţii, România va trebui să depăşească o serie de dificultăţi cum ar fi:

-insuficienţa şi caracterul perimat al mijloacelor de testare şi de metrologie;-implicarea redusă în activităţile europene şi internaţionale de evaluare a conformităţii;-necesitatea dezvoltării unei concepţii în care organele de evaluare a conformităţii să se identifice

ca organe în slujba industriei, venind în sprijinul soluţionării problemelor acesteia;-numărul redus de laboratoare specializate, publice sau private care să fie capabile să evalueze

conformitatea produselor cu legislaţia în materie;-greutăţi, mai ales financiare, în pregătirea profesională a persoanelor care lucrează în acest

domeniu;În România, în cadrul procesului amplu de armonizare, atât prin noile reglementări tehnice armonizate cu

directivele europene cât şi prin dezvoltarea unei infrastructuri de evaluare şi certificare a conformităţii, se urmăreşte să se construiască un sistem viabil, transparent, deci şi credibil care să răspundă cerinţelor ce stau la baza liberei circulaţii a mărfurilor, în condiţii de siguranţă şi securitate pentru oameni şi mediul înconjurător.