Evolutia desenului la copiii intre 1 si 3 aniDe cand invata sa tina creionul in mana, chiar si incorect, copiii au acces la un nou mod de a se exprima. Prin desen ei invata sa transmita impresii, devin creativi, sau pur si simplu experimenteaza placerea de a-si lasa amprenta pe o foaie de hartie. Desenele copilului ne ajuta sa patrundem in lumea lor, si sunt o modalitate de a observa la ce nivel de dezvoltare cognitiva au ajuns.Inainte de a incepe sa deslusim intelesul celor desenate de copil, trebuie mai intai sa cunoastem felul in care deseneaza copiii la diferite varste.Acest lucru ne va ajuta sa intelegem daca elementele care apar in desen sunt normale, specifice varstei, sau sunt un semn al unei perturbari in dezvoltarea copilului.Evolutia desenului la copil trece prin mai multe perioade, principalele dintre acestea fiind perioada de mazgaleli, etapa schematismului, cea a realismului conventional, si evolutia individualizata a desenului, din timpul adolescentei. Sa incepem asadar cu preistoria desenatului, si anume etapa de mazgaleala.Perioada de mazgaleala: intre 9 luni si 3 ani.Copilul incepe sa deseneze prima oara din placerea precocede a lasa urme ale activitatii sale. Daca este stimulat si incurajat de mediu, copilul va putea incepe sa deseneze de la 9 luni.Evolutia desenului. Mazgalelile de la inceput arata progresele copilului in controlul propriilor maini si incoordonarea ochi-mana. Primele linii sunttare grosolane si haotice,caci el isi misca toata mana cand deseneaza, fara sa aiba un control de finete asupra ei. Mazgalelile circulare de mai tarziu, tot grosolane, arata ca deja isi coordoneaza umarul cu antebratul. Incepand cu varsta de 2 ani, copilul invata sa se incadreze pe foaia alba de hartie. Pe la 2 ani si jumatate are loc ceea ce se numeste controlul punctului de plecare, adica se reia si se continua linia din locul de unde s-a intrerupt. In felul acesa incep sa apara figurile inchise, cel mai des circulare. Spre varsta de 2 ani si jumatate apar miscarile fine din incheietura mainii, care permit efectuarea miscarilor de precizie . De la 2 ani copilul incepe sa deseneze forme tot mai elaborate, cum ar fi linii paralele, zig-zaguri, hasururi, curbe si linii frante. In jurul varstei de 2 ani incepe desenarea obiectelor (adica liniile si formele neregulate capata denumiri: casa, avionul, jucaria, catelul). Copilul deseneaza obiectele pe care le vede cel mai frecvent, sau care l-au impresionat. Dupa 2 ani si jumatate, pe foaia de hartie apar oamenii. Mai intai omul arata ca o forma ovoida care se inchide, semnaliznd un intreg, sau o organizare longitudinala (un fel de filament lung). Acesta este omuletul larvar. Ulterior apare omuletul cap-picioare (un rotund din care ies doua linii lungi), si in jurul varstei de 3 ani sunt desenati in interiorul capului-corp ochii, si mai tarziu nasul si gura.Ce ne arata desenul copilului? La varste mici, unul din semnele dezvoltarii cognitive este capacitatea copilului de a-si coordona miscarile. Modul in care acesta mazgaleste este o oglinda a abilitatii sale de a se coordona, si deci si a dezvoltarii sale cognitive. Totusi, numai desenul in sine este insuficient pentru a spune cu precizie daca copilul este bine dezvoltat sau nu (despre asta vom vorbi mai multe in viitor). Pana la varsta de 2 ani, copiii nu folosesc desenul neaparat ca sa transmita ceva, si de aceea este firesc ca ei sa nu stie sa raspunda cand ii intrebam ce au desenat. Faptul ca dupa 2 ani copiii deseneaza obiecte ne arata ca ei au ajuns la etapa in care isi formeaza reprezentarile, adica imaginile mentale ale obiectelor din jur. Chiar daca copilul deseneaza tot liniute si forme neregulate, ele totusi surprind niste trasaturi importante ale obiectelor, deci desenele incep sa aiba sens.Spre exemplu un copil care a vazut pe cer urmele lasate de un avion, poate sa deseneze 2 linii drepte, spunand ca a desenat un avion. Desenul omuletului este dovada ca copilul incepe sa fie constient ca este o fiinta independenta, separata de mediu, si incepe sa isi construiasca identitatea de sine. Omuletul desenat de copil reprezinta mai intai persoanele semnificative din jur, si mai apoi persoana copilului.Doresc sa accentuez ideea ca daca unii copii ajung la anumite etape de desen mai tarziu, nu inseamna neaparat ca au o intarziere in dezvoltare. Poate acesti copii nu au avut sansa sa deseneze, sau activitatea le-a fost prezentata ca ceva obligatoriu, sau intr-o maniera negativa. Am vrut sa accentuez acest lucru caci am intalnit multe mame ingrijorate ca desenele copilului nu sunt decat niste mazgalituri sterse. Iar in cazul in carecopilul manifesta o oarecare precocitate in desen, nu putem decat sa ne bucuram, caci este semnul unei dezvolarii mai rapide a gandirii.In concluzie, in etapa de mazgaleala copilul doreste in primul rand sa dobandeasca deprinderea de a desena, si nu vrea neaparat sa transmita ceva. De aceea nu putem interpreta desenele facute din punct de vedere al mesajului transmis, al culorilor folosite sau al apasarii pe foaie.Ceea ce putem observa este modul in care copilul isi coordoneaza tot mai bine miscarile mainii, si cum obiectele din vocabularul lui capata o forma si pe hartie, adica cum se formeaza schemele lui de gandire.

Sa vorbim despre desenul copiilor intre 3 si 4 aniPerioada cuprinsa intre 3 si 5 ani poarta denumirea de pre-schematism, pentru ca in decursul ei copilul invata sa reprezinte pe foaia de hartie schemele obiectelor din jur. Cuvantul cheie al acestei perioade esteexperimentarea:copilul incearca sa deseneze cat mai mult si cat mai bine, si vrea ca desenele sale sa reflecte cat mai clar felul in care vede lumea.Din momentul in care copilul isi da seama ca desenul are puterea de a-l face sa se exprime, el incearca sa faca acest lucru cat mai bine. Pentru copii desenul nu este niciodata o activitate minora, si de aceea ei acorda foarte multa atentie felului in care deseneaza.Etapa preschematismului ocupa un interval mare de timp, in cadrul careia copiii fac progrese semnificative in dezvoltarea desenului lor. Schimbarile sunt asa de mari incat este necesar sa impartim aceasta faza in 2 perioade distincte: 3-4 ani si 4-5 ani, caci fiecare are specificul ei. Sa incepem asadar cu perioada 3-4 ani:Caracteristicile desenului intre 3 si 4 ani In jurul varstei de 3 ani apar formele circulare, de marimi diferite, perfect limitate, prin care copilul simbolizeaza aproape toate obiectele desenate (casa, om, avion, dulap, gradinita, etc.) Copilul isi coordoneazamult mai bineprivirea cu mana, ceea ce ii permite un control mai bun asupra directiei si formei liniilor desenate. Temele favorite abordate de copil sunt casa, omuletul, masina, floarea, dar ele nu apar in acelasi timp. Copilul deseneaza oamenii vazuti din fata. La schema initiala cap-picioare sunt ataate elemente care se acumuleaz progresiv (brae, picioare, detalii ale fetei). La inceput copilul nu deseneaza mainile si picioarele simetrice, ci ele sunt asezate ca spitele unei roti. Pe la 4 ani in desenele copiilor se face diferentierea intre femei si barbat. Femeile au corpul mai triunghiular, au par lung, si cercei. In jurul varstei de 3,6 ani apare prima casa ce poate fi recunoscuta, iar soarele si cerul apar in jurul varstei de 4 ani. Exista fluctuatii in aparitia unor elemente din desenele copiilor. Spre exemplu in desenul unui omulet, ochii apar prima data la 2,9 luni ca cercuri concentrice, insa sunt absenti la 2,11 luni. Reapar iar la 3 ani, insa arata ca un simplu contur, iar dupa 3,5 luni ani vor fi desenati mereu ca doua puncte. Copilul incearca sa respecte 3 conditii in desenarea unui om sau a unui animal: sa arate clar din ce elemente e compus (de aceea va desena omul prin alaturarea capului, gatului, corpului, mainilor, picioarelor), sa integreze toate elementele intr-un intreg (astfel ca uneori va desena tot conturul omului dintr-o linie neintrerupta), si sa articuleze toate elementele desenului intre ele. Se considera ca la varsta de 4 ani copilul bine dezvoltat trebuie sa stie sa deseneze o linie diagonala de la un colt la altul al unui patrat cu latura de 10 cm., sa poata sa reproduca dupa model o linie in forma de v si un patrat, sa copieze o serie de linii frante unite (vvvvv), sa adauge un picior sau o mana la un desen incomplet (acestia sunt itemi din testele de dezvoltare a copiilor).Ce semnifica desenele copiilor? Precum se observa in actul grafic, aceasta este o perioda in care au loc schimbari, modificari, transformari si multe experimentari ale actului de a desena. Nimic nu este permanent, si de aceea nu putem sa facem interpretari referitoare la culori, teme, moduri de a desena, caci copilul inca nu are un stil definitivat. Evolutia copilului nu este una liniara si constanta, ci se face in salturi. In desen alterneaza elemente noi cu reveniri la etape mai primitive, pentru ca apoi noile achizitii sa reapara intr-o forma mai buna. Inainte ca un element nou sa apara permanent, va aparea in forme diferite, si chiar va disparea un anumit interval de timp. Este ca si cum copilul tatoneaza mai intai elementul inainte sa il introduca definitiv in desenul lui. Desenele de la aceasta varsta reflecta achizitiile copilului in cunoasterea lumii inconjuratoare. Schimbarile aparute in modul de a desena se fac in functie de observatiile copilului asupra lumii inconjuratoare, dar si ca urmare a sugestilor adultilor cu privire la modul de executie al unor scheme. Pana la 4 ani, nu putem sa vorbim despre o intentie stabila de a desena un anumit lucru. Copilul va incepe sa deseneze o casa, si dupa ce traseaza 2 linii, va exclama fericit ca a facut un elefant. Acest lucru se intampla pentru ca activitatea de a desena se schimba in functie de gandurile si dorintele de moment ale copilului. De aceea daca il intrebam pe copil ce a desenat in doua momente diferite, ne va da doua rasupunsuri diferite.In concluzie, omuletul cap-picioare (zis si omuletul larvar) devine omuletul cel schimbator, uneori cu nas, ochi, urechi si chiar si degete, alteori neavand nici macar ochi. Acest omulet este rodul cautarilor, incercarilor, schimbarilor petrecute in copil, care cauta sa se perfectioneze in arta desenatului, si sa isi transmita cat mai sugestiv mesajele.

Sa vorbim despre desenul copiilor intre 4 si 5 aniIntre 4 si 6 ani copilul creeaza cele mai savuroase desene, in care se intrezareste intreaga lume interioara a acestuia. In mintea lui, fiecare obiect sau persoana are cateva trasaturi importante, pe care el se straduieste sa le prezinte cat mai clar in desen.In primul rand copilul doreste sa transpuna pe hartie realitatea interioara, si nu pe cea exterioara. Asa vor aparea florile mai mari decat casa, persoane cu degete mai lungi decat corpul, ursuleti cu capul mare si cu corpul subtire. Desenele sunt adorabile mai ales pentru ca nu se observa inca in ele modul formal de a desena anumite lucruri, ci amprenta personala si inconfundabila a copilului.Caracteristicile desenului copilului intre 4 si 5 ani Modalitatile de realizare a desenului se diversifica: apar formele geometrice, linii perpediculare unele pe altele, se respecta raportul orizontal-vertical si reperele sus-jos (omuletii stau cu capul in sus si picioarele in jos). Pe foaia de hartie obiectele sunt plasate unele alaturi de celelalte, plutind independent unele de altele, deci fara sa spuna o poveste care sa le lege. Este varsta transparentelor (copilul deseneaza lucrurile din casa, din masina, ca si cum se vede prin ele), si disproportiilor (floarea este mai mare decat copacul). Temele pe care le deseneaza cel mai frecvent sunt cerul, case cu detalii (la schema tipica de desenare a casei se modifica numarul, amplasarea si maniera de a desena ferestrele, usa, etc), si bineinteles omuleti. Omuletul nu numai ca incepe sa aiba corp, dar chiar arata diferit, in functie de gen. Femeile au corpul mai triunghiular, parul lung, si eventual unele accesorii. Barbatii au corpul mai tubular si au mult mai putine accesorii. In aceasta etapa daca il familiarizam pe copil cu materialul grafic, si il motivam sa deseneze cat mai frecvent, el poate face progrese mari in desen ( desenele au mai multe detalii, sunt mai exacte, mai creative, apar mai multe lucruri desenate). Fiecare copil incepe sa aiba o maniera individualizata de a desena, anumite teme preferate de desen, si in timp felul in care reprezinta un obiect se va stabiliza (va desena casele mereu in acelasi mod).

Ce ne arata desenul copilului?Desenele copiilor spun deja o poveste si contin lucruri importante din lumea lui. Prin intermediul lor copilul isi exprima si rezolva unele conflicte, si gaseste noi intelesuri la problemele lor.Copilul incepe sa spuna povesti sau sa rezolve probleme cu desenele lui, caci dupa ce o problema este exprimata, copilul se va simti mai capabil sa se descurce cu ea.Culorile folosite, modul de trasare al liniilor, toate ne spun cate ceva despre copil. Copilul nu mai foloseste la intamplare toate culorile, ci incepe sa aiba preferinte catre unele dintre ele, in functie de starile lui sufletesti. Nu trebuie sa ne pripim cu interpretarea culorilor, ci trebuie sa luam in considerare si ce anume deseneaza copilul. Spre exemplu, folosirea culorii negre nu este o problema daca copilul se serveste de ea ca sa deseneze detalii conforme cu realitatea (parul, fumul, pamanul, etc.). Daca insa el foloste numai negru, este un semn ca trece printr-o perioada de furie sau suparare. La fel, folosirea cu preponderenta a culorii rosii poate insemna agresivitate, iar a culorii mov, neliniste. Daca copilul innegreste si hasureaza un personaj sau un obiect, desi nu ar fi cazul, poate insemna ca exista un conflict cu acea persoana sau o teama. Punand unele intrebari ajutatoare, putem afla ce anume il nelinisteste sau supara pe copil. Felul in care copilul traseaza liniile ne ofera indicatii referitoare la gradul lui de adaptabilitate. Copiii care deseneaza linii curbe sunt mai adaptabili decat cei care deseneaza linii drepte, unghiuri, varfuri ascutite. Copiii care nu apasa deloc cu creionul pe hartie, desenul abia vazandu-se,sunt tematori, si nu au incredere in sine. Copiii care, dimpotriva, apasa foarte tare pe foaie, fie sunt plini de incredere in ei, fie sunt agresivi, cu tendinta sa ii domine pe ceilalti. Cand copilul deseneaza doar intr-un colt al foii de hartie, sau desenele lui in ansamblu sunt mici si nu ocupa decat o parte mica a foii de hartie, este un semn de neliniste, sau in unele cazuri de retard. Copilul deseneaza personajele in functie de importanta lor. Primul desenat este si cel mai important. Personajele omise (de obicei frati) sunt cei cu care copilul nu se intelege prea bine. E ca si cum ei ar spune Nu vreau sa ma gandesc acum la ei. Personajele mari sunt de asemenea importante, mai ales daca in realitate ele nu sunt cele mai inalte (de exemplu daca fratele mai mic este desenat mai mare decat tatal). Apropierea sau departarea dintre personaje ne arata cat de apropiati si de uniti crede copilul ca sunt ei in realitate. Daca intre membrii familiei se interpun anumite obiecte (casa, floare, copac, etc), acest lucru inseamna ca copilul intampina anumite dificultati in comunicarea cu ei.In concluzie, omuletii schimbatori de la 4 ani se transforma in omuletii semnificativi. Ei apar pe foaie in ordinea importantei, si pozitiile in care se aseaza reflecta foarte frumos legaturile emotionale intre ei. Copilul aduce omuletii pe foaia de hartie ca sa isi faca o reprezentare mai clara a lor, dar si ca sa ii aseze in sfarsit asa cum crede el ca este cel mai bine pentru el. Pana data viitoare omuletii din desen va fac cu mana cu degetele lor mai lungi decat corpul!

Cum deseneaza copiii intre 5 si 6 ani?Am desenat aici o printesa care il asteapta pe print. Mama printesei a plecat la bucatarie sa faca mancare. Cam asa suna o poveste tipica spusa de o fetita de 5 ani pe marginea propriului desen (vom vedea ca nu intamplator mama e la bucatarie).Desenele de pana la 6 ani sunt fermecatoare si originale. Fiecare copil are stilul lui personal de a desena. Micutii desenatori au anumite teme preferate de desen, si o maniera inconfundabila de a realiza personaje. In aceasta perioada desenele copiilor spun multe lucruri despre lumea lor interioara, si va invit sa le descifram.Caracteristicile desenului copilului intre 5 si 6 ani Copilul isi perfectioneaza felul de a desena, pastrandu-si propriul stil de a realiza obiectele. El are control asupra felului in care executa detaliile, si greseste din ce in ce mai putin. Personajele nu mai plutesc independent unele fata de celalalte, ci aparelinia solului, pe care sunt ancorate restul de obiecte. Copilul incepe sa deseneze peisaje. Cele mai comune elemente sunt florile, cerul, norii, soarele, copacii, casele, fluturasii, inimioarele, si curcubeele. Prima oara copilul deseneaza peisajul, si abia apoi il populeaza cu personaje. Continutul desenelor se imbogateste, si copilul incepe sa aiba incredere in capacitatea lui de a desena animale, obiecte, etc. La obiectele deja cunoscute apar detalii tot mai numeroase si mai atent executate. Apare o preocupare clara de a desena detalii vestimentare si accesorii.Ce ne spune desenul copiilor? Felul in care sunt trasate liniile, apasarea creionului pe hartie, marimea si ordinea de aparitie a personajelor, culorile folosite, toate ne ajuta sa intelegem mai multe despre copil ( am scrisaicice inseamna aceste lucruri). Copilul deseneaza personajele pe hartie in ordinea importantei acestora pentru ei, insa uneori fetitele omit sa isi deseneze mama (chiar daca este foarte importanta pentru ele), iar baietii nu isi deseneaza tatal. Acest lucru se datoreaza faptului ca la 5 ani este perioada Complexului lui Oedip (in care copiii intra in rivalitate cu parintele de acelasi sex si doresc sa il seduca pe cel de sex opus). Pentru parinti aceasta este o perioada foarte delicata, si mamele sunt deseori puse in incurcatura cand baietelul lor insista ca vrea sa se casatoreasca cu ele. Fetitele in schimb se indragostesc de tata, viseaza la printi, si devin foarte cochete (si in desen se observa acest lucru cand femeile au multe detalii si accesorii feminine). Fetele, care au o capacitate mai mare de a disimula, pot sa deseneze printese si printi in loc sa se deseneze pe ele alaturi de tata, exprimand acelasi lucru in mod indirect. Dincolo de Complexul lui Oedip, in aceasta perioada se observa cu claritate eventualele dificultati care pot aparea in relatiile cu ceilalti. Daca personajele sunt desenate fara maini, acesta este un semn ca copilul se simte izolat, lipsit de contactul social si afectiv cu ceilalti. Daca personajele desenate au gurile deschise, inseamna ca copilul este luat peste picior, sau ca este certat frecvent. Daca personajele nu au picioare, poate fi un semn de nesiguranta sau un complex de abandon (picioarele disproportionat de mari pot insemna acelasi lucru). Cand un copil realizeaza un desen, este contraindicat sa ii oferim interpretari de tipul: Tu esti printesa si regina este mama ta. Un mare avantaj al desenului este tocmai faptul ca ii permite copilului sa isi exprime conflictele fara sa traiasca disconfort sau vinovatie. De aceea, chiar daca noi stim cine este fiecare personaj, nu este indicat sa ii spunem copilului ca stim. In plus, interpretarile noastre nu sunt tot timpul adevarate. Cel mai bine este sa ascultam povestea care insoteste desenul, spusa chiar de copil. Cu cat intervenim mai putin, cu atat obtinem informatii mai relevante.In concluzie, dupa 5 ani este perioada in care apar pe foaia de hartieprintese cochete, care asteapta sa fie in cucerite de un print. Pe baza desenelor, copiii pot construi o poveste in care isi exprima indirect dorintele si conflictele. De aceea este bine sa ii ascultam cu atentie, si sa ii lasam sa ne spuna cat mai mult din povestea copilariei lor.

Desenele copiilor ntre 6 i 9 anincepnd cu vrsta de 6 ani copiii intr n etapa denumit realism convenional. n cadrul acesteia prioritatea copiilor este s deseneze obiectele ct mai asemntoare cu realitatea exterioar, i sa le execute ntr-o manier ct mai convenional.Desenele pierd din creativitatea specific stadiilor anterioare, dar ctig n complexitate. Apare interesul pentru detalii executate cu grij, aa cum se deseneaz. Cu ct desenele se aseamn mai mult cu ablonul, cu att micuii sunt mai satisfcui de ele.Caracteristicile desenului la copiii ntre 6 i 9 ani De cnd copiii nva s se exprime mai bine cu ajutorul cuvintelor, scade interesul pentru desen ca mijloc de exprimare. El se transform ncetul cu ncetul ntr-o deprindere. Se mbogesc temele desenate: apar dinozauri, diferite animale, personaje din desenele animate, obiecte noi, n funcie de experienele copiilor i de modelele prezentate de ctre ceilali. Copiii vor repeta temele lor preferate de desen sau pe cele pe care tiu s le execute cel mai corect. Copiii imit cu strictee modelele oferite de ceilali: floarea trebuie s fie roie, are 5 petale i 2 frunze, ochii se deseneaz ntr-o anumit manier, etc. Apare grija de a se respecta ct mai bine proporiile reale ale obiectelor i personajelor. Cu ct copilul deseneaz detalii mai numeroase i mai complexe, cu att este mai dezvoltat cognitiv. Foaia de hrtie este ca o scen, n care obiectele i personajele desenate au legtur ntre ele, i formeaz un tot unitar. De obicei copiii ncep s deseneze din partea de jos a foii (iarb, flori, pmnt). Se diminueaz diferenele ntre desenele copiilor, copiii renun la stilul personal n favoarea unui model exterior. Apogeul schematismului i dorinei de a desena convenional este n jurul vrstei de 7-8 ani.Interpretarea desenelor ncepnd cu aceast perioad trebuie s avem foarte mare grij n ceea ce privete modul de interpretare al desenelor. Copiii nu mai folosesc culorile n funcie de starea lor emoional, ci n primul rnd n funcie de realitatea extern. Dac acoperiul casei este negru n realitate, va fi negru i n desen, i acest lucru nu nseamn c micuul este trist sau c este ngrijorat cu privire la familia lui. La fel, dac bunica se mbrac de obicei n negru, copilul o va desena cu negru, fr ca acest lucru s nsemne nelinite fa de ea. Ceea ce putem interpreta este felul n care utilizeaz copiii creionul. Copiii impulsivi vor folosi o linie apsat, vor desena rapid, fr grij pentru detalii. Copiii nesiguri pe ei folosesc o linie foarte fin, tremurat. Am observat c muli copii ncpnai depesc marginile atunci cnd coloreaz, dei tiu c acest lucru nu este permis. Aceasta este ca o form de revolt asupra ngrdirilor exterioare pe care nu le accept. n desenul familiei copiii deseneaz personajele ct mai asemntoare cu realitatea exterioar: ei respect raporturile de nlime dintre membrii familiei i nfiarea real a acestora, aadar este riscant s interpretm desenele n funcie de nfiarea personajelor. n desenul familiei rmne relevant ordinea de apariie a personajelor (primul desenat este i cel mai important), personajele omise (cele cu care copiii au o relaie conflictual), distana dintre ele (distana reprezint distana emoional dintre membrii familiei), i dup accesoriile sau a detaliilor fiecruia (personajele desenate mai schematic sunt cele pe care copilul nu le apreciaz foarte mult). Dac copiii refuz s deseneze, este pentru c cred c nu sunt buni la desen. ncepnd cu aceast vrst copiii ncep s construiasc pe baza desenelor poveti, prin care exprim preocuprile i interesele lor. Desenul este doar un prilej de pornire n crearea unei poveti prin care i dezvluie universul su interior.n consecin, dac dorii s aflai mai multe despre universul su interior, profitai de dorina copilului de a vorbi, i, pornind de la desenul banal executat de el, ncepei o poveste prin care s descoperii tot ce este ascuns n spatele abloanelor