FACTORII BIOTICI

RELATII INTRASPECIFICE SI INTERSPECIFICE

Factorii biotici sunt reprezentati de totalitatea relaţiilor care se stabilesc atât între indivizii unei anumite specii (relaţii intraspecifice), cât şi între populaţii ce aparţin unor specii diferite (relaţii interspecifice). Relaţiile intraspecifice1.relaţii în interesul individului (de supravieţuire): de nutriţie, de apărare etc.;2.relaţii în interesul populaţiei (perpetuarea speciei, apărarea descendenţilor, căutarea habitatelor optime pentru existenţa speciei etc.)

Relaţiile interspecifice se stabilesc atât între reprezentanţi ai aceluiaşi regn, cât şi între specii din regnuri diferite.

Astfel, după apartenenţa la regn a speciilor, se disting:1.relaţii fitogene (simbioză: lianele, orhideele, bacteriile fixatoare de azot, iedera; parazitism; anumite specii de licheni, vâscul, torţelul, mana viţei de vie, tăciunele porumbului etc.);2.relaţii zoogene (mutualism: bivolul şi coţofana, crocodilul şi pasărea dentist, rechinul remorcă; parazitism: insectele parazite, viermii paraziţi şi gazdele acestora; comensalism: 3.relaţii biogene (mutualism: relaţii de polenizare; parazitism: relaţii între furnicile tăietoare de frunze şi arborii afectaţi, relaţii între ierbivore, frugivore, granivore, nectarivore şi plantele consumate etc., plantele carnivore etc.)

După funcţiile care stau la baza lor (care le generează), relaţiile interspecifice se pot clasifica în:1.relaţii legate de reproducere2.relaţii legate de diseminarea (raspandirea) indivizilor3.relaţii legate de protecţia speciilor4.relaţii legate de nutriţie sau trofice (comensalism – interacţiune pozitivă şi obligatorie pentru comensal, indiferentă pentru populaţia gazdă, prădătorism şi parazitism, competiţia - interacţiune negativă pentru ambele specii )

Factorul antropic si raporturile sale cu organismele vii

Impactul antopic asupra invelisului biotic se manifesta multilateral : prin activitatile sale, constient sau inconstient, omul isi pune amprenta asupra raspandirii organismelor vii pe suprafata terestra, asupra dinamicii in timp si spatiu a arealelor biogeografice, ajungandu-se uneori pana la extinctii locale, regionale, continentale sau planetare ale anumitor specii.

1. Impactul antropic asupra raspandirii (diseminarii) speciilorPlantele care insotesc omul si activitatile sale, localizandu-se in apropierea asezarilor umane, poarta numele de sinantrope (syn=impreuna, anthropos= om) sau antropofile. In functie de epoca in care au fost raspandite, acestea se impart in doua categorii :arheofite si neofite.

Arheofitele (comuna primitiva) - neghina, traista ciobanului, macul, brusturele, albastrita, cunoscute in tara noastra inca din epoca pietrei (I. Pop, 1977).Neofitele (raspandite in ultimele doua secole):ciuma baltilor (Elodea canadensis), planta originara din America de Nord si semnalata in Anglia in anul 1836; batranisul (Erigeron canadensis), aparut in Europa in sec. al XVIII-lea ; brahiactis (Brachyactis ciliata), cunoscuta in America de Nord si in Asia, a fost semnalata pentru prima data in Romania, in anul 1967, in arealul municiului Iasi (I. Pop, 1977).

Dupa habitat, antropofilele pot fi:segetale (segetes = semanatura, ogor) - buruieni care populeaza culturile de camp;ruderale (rudera = ruine, moloz) – buruieni intalnite in gradini, pe marginea drumurilor, in curtile caselor, printre ruine

Ca si plantele, animalele pot fi raspandite de om dintr-o regiune in alta:Voluntar :aclimatizarea unor specii in medii noi, diferite din punct de vedere istorico-natural de cele originare (introducerea iepurelui comun Oryctolagus cuniculus in Australia, aclimatizarea cainelui enot in Delta Dunarii, introducerea crapului chinezesc in ecosistemele acvatice din Europa etc.;Involuntar: prin intermediul mijloacelor de transport (soarecii, gandacii de bucatarie, plosnitele etc., specii care in prezent sunt cosmopolite).

Speciile care apar in afara arealului natural, in medii mai putin favorabile dezvoltarii lor, ca urmare a interventiei antropice, poarta denumirea de specii exotice; in timp, unele dintre acestea pot deveni specii invadatoare, cu impact negativ asupra biodiversitatii teritoriilor in care au fost introduse

Cai de introducere a unor specii noi (exotice)

Colonizarea europeana Horticultura si agricultura Transportul

2. Extinctia culturala a speciilor

Definitii:Extinctia = disparitia completa a unei specii floristice sau faunistice, fara a mai ramane supravietuitori care sa se reproduca. Extinctia este definitiva, deoarece o specie odata disparuta, compozitia sa genetica este pierduta si nu mai poate fi refacuta pe cale naturala. In aceasta situatie, o resursa valoroasa si potentialul sau viitor sunt definitiv pierdute pentru generatiile prezente si viitoare.Numarul de specii care populeaza suprafata terestra la un moment dat – biodiversitatea planetara – reflecta raportul dintre speciatie si disparitia speciilor. Specie extincta - niciun reprezentant al speciei respective nu mai poate fi intalnit in vreun loc, pe suprafata terestra. Specie extincta in salbaticie: indivizii speciei au ramas in viata numai in captivitate sau in locuri controlate de catre oameni (Primack si colab., 2002) – dropia, zimbrul, bizonul etc. Specie extincta local - nu mai apare in salbaticie intr-un areal pe care-l ocupa in trecut.Specii extincte ecologic - cele reprezentate de un numar redus de indivizi, al caror rol in cadrul biocenozei a devenit nesemnificativ (diminuarea importantei tigrului ca pradator, datorita efectivului redus al acestei specii) – (Primack si colab., 2002).

Tipuri de extinctii:Extinctie naturala - Existenta temporala a speciilor nu este infinita Extinctie in masa – In timp geologic, au existat cel putin 5 astfel de disparitii in masa, in timpul carora mai mult de jumatate (chiar pana la 90%)din totalul speciilor existente a disparut intr-un interval de timp relativ scurt. Pe termen scurt, disparitiile in masa au un impact catastrofal asupra biodiversitatii. Impactul pe termen lung este insa limitat, deoarece disparitia in masa a unor specii a fost de obicei urmata de faze de diversificare rapida a lumii vii.Extinctie culturala - Chiar daca disparitia speciilor este un proces natural care s-a desfasurat de-a lungul erelor geologice, disparitiile recente ale unor specii au drept cauza omul si activitatile sale. Activitatile umane care cauzeaza sau accelereaza disparitia speciilor in timp istoric, determinand reducerea biodiversitatii terestre, sunt numeroase: supraexploatarea speciilor (vânatul excesiv, colectionarile, braconajul), distrugerea, fragmentarea si degradarea habitatelor, agricultura mecanizată şi chimizată, poluarea fizică, chimică, biologică, invazia speciilor exotice si raspandirea bolilor .

Supraexploatarea de catre oameni ameninta circa 25% din speciile de vertebrate periclitate din SUA si aproape 50% din speciile de mamifere aflate in pericol.(Wilcove s.a., 1998; Wilcove, 1999). Supraexploatarea resurselor a fost rapida atunci cand s-au dezvoltat piete dedicate unor anumite specii (comertul international cu blanuri a determinat reducerea numarului de exemplare ale speciilor de chinchilla Cinchilla sp.), lama vigonia (Vicugnia vicugnia), vidra uriasa (Pteronura brasiliensis) si felinelor salbatice (Primack, Patroescu, Rozylowicz, Ioja, 2002).

Distrugerea, fragmentarea si degradarea habitatelor atrag după sine restrângerea sau chiar extincţia speciilor care le populează (resursele de hrana sunt distruse odata cu habitatul, situatie care forteaza speciile sa migreze spre noi medii, la care nu sunt adaptate. In acest context, speciile in cauza sunt defavorizate de selectia naturala). Agricultura mecanizată şi chimizată ( utilizarea pesticidelor şi a fungicidelor) a provocat în unele cantoane din Elveţia, reducerea masivă şi chiar dispariţia unui număr însemnat de specii de fluturi diurni (în ultimii 150 de ani, aceste specii au dispărut în proporţie de cca. 49% din regiunea Bernei, 28% în cantonul Thurgovie, 11% în regiunea Seeland-Chasseral şi 7% în împrejurimile Genevei).Poluarea fizică, chimică, biologică poate afecta, de la caz la caz, în mai mică sau mai mare măsură, speciile vegetale şi animale, inclusiv mediile de viaţă ale acestora; astfel, unele specii de licheni pot avea sensibilităţi diferite la emisiile atmosferice ale surselor industriale; acidifierea lacurilor din Scandinavia, datorată poluării atmosferice provenită de la surse industriale din ţări ale Europei şi din America de Nord, a condus la dispariţia progresivă a speciilor acvatice (moluşte, insecte, crustacee, peşti şi amfibieni).

Argumente in favoarea protectiei si conservarii lumii vii

Argumente de ordin economic si utilitar: resursele animale si vegetale reprezinta baza materiala a vietii omenesti; variabilitatea genetica a speciilor vegetale si animale asigura materialul genetic necesar pentru ameliorarea speciilor cultivate si a celor crescute in complexe zootehnice sau in bazine piscicole;Argumente morale sau etice: toate speciile au dreptul la viata, iar noi suntem datori sa gestionam durabil fondul genetic si ecofondul, astfel incat si generatiile viitoare sa se bucure de acestea;Argumente de ordin estetic: lumea plantelor si animalelor este plina de culoare si muzica, facand din locul in care traim, un unicat in galaxia noastra;Argumente sistemice: invelisul biotic reprezinta o componenta fundamentala a geosistemului planetar, o veriga de baza in circuitul biogeochimic, fara de care existenta oamenilor nu ar fi posibila.

Strategii destinate protectiei si conservarii lumii vii

1. Ariile protejate - zone terestre, acvatice şi/sau subterane, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;2. Gradinile botanice, zoologice, acvariile, terariile si parcurile dendrologice – zone de conservare ex situ a speciilor floristice si faunistice; 3. Rezervatiile semincere sau bancile de gene – destinate conservarii materialului genetic al speciilor floristice si faunistice (genofondului) sau unor scopuri stiintifice sectoriale (spatii destinate exclusiv cercetarii stiintifice, bazata pe utilizarea elementelor antropice sau antropizate pt. experimentare)

Justificarea strategiilor de protectie si conservare :

•agresiunile asupra biodiversitatii planetare;

•perspectiva epuizarii unor resurse naturale neregenerabile

• necesitatea conservarii integritatii si diversitatii capitalului natural si socio-cultural al Terrei

•necesitatea asigurarii utilizarii resurselor naturale intr-un mod echitabil si durabil