Elemente de anatomie a aparatului locomotor: schelet, articulatii, muschi(actiune etc.)

Definitia fiziologiei (generale si speciale) a omului.Fiziologia este stiinta care studiaza functiile normale ale organismului, cu mecanismele ce se afla la baza acestor functii si factorii care influenteaza functiile normale.

Mecanismele fiziologice generaleCompozitia chimica a materiei viiProprietatile fundamentale ale materiei vii: excitabilitatea, metabolismul, reproducerea

Fiziologia celularaCelula este unitatea structurala si functionala a materiei vii.Structura si functiile componentelor celulei:-membrana;(este permeabila, fiind considerata bariera care asigura schimburile dintre celula si mediul extracelular, asigurand mentinerea homeostaziei celulare)-citoplasma;(contine hialoplasma si organite celulare:mitocondii, aparatul Golgi, ribozomi(corpusculii lui Palade), lizozomi, reticulul endoplasmatic, vacuole, centrozomi)-nucleul.(membrana nucleara dubla, 1 sau 2 nucleoli, carioplasma)

Fiziologia aparatului locomotorSistemul osos:Sistemul osos are rol de sustinere, protectie, formeaza parghii. Este principalul deposit de minerale si metale grele. Contine la copii maduva rosie(principal organ hematopoietic),la adulti maduva galbena(depozit de grasimi), la batrani maduva cenusie(tesut conjunctiv cu rol de umplutura). Un os lung are doua epifize si o diafiza. Este alcatuit din periost care are rolul de protectie si crestere in grosime(cartilajul hialin asigura cresterea in lungime), osul compact si maduva osoasa.1.Compozitie chimicaOasele contin: o treime apa, o treime colagen(proteina care ii confera flexibilitate), carbonat si fosfat de calciu(pt rigiditate), saruri minerale. 2.Corelatii histo-fiziologiceOsul compact este organizat in lamele osoase dispuse in cilindri concentrici(sistemul Haversian).Lamelele osoase contin: -osteocite-osteoclaste-distrug osul-osteoliza-osteoblaste-formeaza os nou-osteogeneza3.Osteogeneza, osteoliza si remodelarea osuluiOsteogeneza este procesul de formare a osului si este de 2 tipuri:-osificarea de membrana sau desmala- contribuie osteoblastii ce secreta oseina, osul format fiind mai apoi modelat de actiunea osteoclastilor si a fosfatazei acide, formandu-se osul definitive.-osificarea de cartilaj sau endocondrala-celulele cartilaginoase se hipertrofiaza si se impregneaza cu calciu.Osteoliza-este procesul de distrugere a osului sub actiunea osteoclastilor.Remodelarea osoasa consta in inlocuirea osului primar, fibros, cu os secundar, lamelar organizat in sisteme haversiene (osteoane secundare). 4.Metabolismul, dezvoltarea si cresterea oaselor

5.Rolul sistemului osos.a)sustinereb)protectie a organelor interne

c)rol de parghiid)rol in hematopoieza(contin maduva rosie)e)deposit de substante fosfocalcice care pot fi folosite la nevoie(in sarcina de exemplu)Tipuri de articulatii si miscari.Exista doua tipuri de articulatii:-sinartroze sau articulatii fixe sau cu o mobilitate redusa-diartroze sau articulatii mobile(prezinta cavitate articulara)Tipuri de miscari: flexie, extensie, pronatie, supinatie, inversie, eversie, adductie, abductie, circumductie, rotatie interna, externa.Sistemul muscular1.Compozitie biochimicaMuschii contin o mare cantitate de apa (75%), substante minerale, substante organice,specifice lor, ca miozina, actina, actomiozina, precum si unele substante energetice ca adenozintrifosfatul (ATP), fosfocreatina (PC), glicogenul si acidul lactic.2.Proprietatile muschilor.Elasticitatea, excitabilitatea, contractilitate3.SarcomerulEste contractila a muschiului. Contine Actina si Miozina acestea fiind proteine contractile. Miofibrilele de actina patrund printre cele de miozina si astfel realizandu-se contractia musculara.4.Mecanismele contractiei si relaxarii musculareContracţie.- Descărcarea motoneuronilor.- Eliberarea acetilcolinei la nivelul plăcii neuromotorii.- Generarea potenţialului plăcii terminale.- Generarea potenialului de acţiune în fibra musculară.- Răspândirea depolarizării în interiorul fibrei prin tuburile T.- Eliberarea de Ca++ din reticulul sarcoplasmatic şi difuzia sa spre filamente.- Legarea calciului de troponina C, eliberând astfel zonele active de pe actină.- Formarea punţilor de actină şi miozină şi alunecarea filamentelor de actină printre cele demiozină.Relaxarea.- Ca++ se reintroduce în reticulul sarcoplasmatic.- Eliberarea calciului de troponina C.- Încetarea interacţiunii dintre actină şi miozină.5.Manifestarile contractieiManifestari:-mecanice(contractia)-chimice(C6H6+O2= energie+CO2+H2O)-termice(o parte din energia data de ATP se pierde transformandu-se in caldura)-electrice(electromiograma)-acustice(fonomiograma)6.Jonctiunea(placa) neuro-muscularaJoncţiunea neuromusculară (placa motorie) este formată din butonii terminali şiramificaţiile axonului motoneuronului pe de o parte şi sarcoleme fibrei musculare, pe de altă parte.Intre cele două componente se află spaţiul sinaptic de cca. 400 Å. Componenta presinaptică(butonul terminal) conţine vezicule cu acetilcolină, mediatorul chimic ce transmite impulsul nervos motor. Componenta postsinaptică (sarcolema fibrei musculare) conţine numeroşi receptori specifici colinergici de care se fixează acetilcolina, precum şi receptori enzimatici.

Fiziologia sistemului nervos

SNC(encefal+maduva spinarii)+SNP(12 perechi de nervi cranieni+31 perechi de nervi spinali)Structura si functiile neuronului: excitabilitatea, conductibilitatea

Unitatea funcţională a sistemului nervos este reflexul realizat prin neuron. Un neuron este format din corp (contine corpusculii Nisl si neurofibrile) sau pericarion şi prelungiri denumite dendrite şi axoni (cilindracşi). Axonii sunt prelungirile prin care excitaţia pleacă, iar dendritele, acelea care vin la corpul neuronului. Forma corpului celular poate fi stelată, rotundă, piramidală, fuziformă, ovalară, piriformă etc. Din punct de vedere funcţional neuronii pot fi motori, senzitivi şi de asociaţie.

ExcitabilitateaExcitabilitatea este proprietatea celulelor de a răspunde la un stimul. Este o proprietate generală a materiei vii.

ConductibilitateaConductibilitatea nervilor constă în proprietatea lor de a transmite un impuls generat într-un anumit punct. Impulsul este transmis în ambele direcţii, aşa cum reiese din înregistrarea curenţilor de acţiune.NevrogliaNevrogliile sunt celule care se divid intens, nu conțin neuorofibrile și nici corpi Nissl. Au rol de suport pentru neuroni, de protecție, trofic, rol fagocitar, în sinteza tecii de mielină, în sinteza de ARN și a altor substanțe pe care le cedează neuronului.izoleza neuronii unul de celalat,distrug agentii patogeni si neuronii morti.Elemente anatomice-maduva spinarii-trunchiul cerebral(bulb rahidian+puntea lui Varolio+pedunculii cerebrali)-centru respirator,digestiv,circulator-cerebel(creierul mic)

-diencefal (talamus, epitalamus, metatalamus, hipotalamus)

-maduva spinariiCompartimentele functionale ale sistemului nervos1) compartimentul senzitiv, unde sosesc informaţiile culese la nivelul receptorilor;2) compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori.Mecanismele generale de reglare: sisteme cibernetice

Arcul si actul reflexActul reflex este procesul fiziologic de raspuns la un stimul care actioneazaasupra unui anumit camp receptor si are ca substrat anatomic arcul reflex, constituit din:receptor,calea aferentta, un centru , calea eferenta si un efector(muschi)Fiziologia sinapseiEste o jonctiune intercelulara specifica neuronilor. Prin intermediul sinapsei se faciliteaza eliberarea neurotransmitatorilor care asigura transferul de informatie de la o celula la alta.  Neurotransmitatorul influenteaza conductanta celulei receptoare actionand asupra canalelor ionice si schimba potentialul membranar al celulei receptoare.Fiziologia:-maduvei spinariiMăduva spinării prezintă cele două funcţii fundamentale ale sistemului nervos: funcţia reflexă îndeplinită de substanţa cenuşie şi funcţia de conducere îndeplinită de substanţa albă.Functia reflexa:a)Reflexele medulare somatice:-reflexele miotatice(rotulian, achilian)-reflexele de flexiune(nociceptive)-reflexele cutanate(reflexul cutanat plantar, abdominal)b)Reflexele medulare vegetative:

-centrul pupilodilatator si cardioaccelerator(maduva toracala inalta)-centrul de mictiune si defecatie(in maduva lombosacrala)-centrii sudorali,vasoconstrictori, piloerectori(maduva toracolombara)-centri sexuali(maduva sacrata)Functia de conducere:a)Caile ascendente medulare sunt cai ale sensibilitatii.b)Caile descendente medulare sunt cai motorii:- Căile visceromotorii şi viscerosecretorii, transmit comenzile respective la centrii vegetativi simpatici şi parasimpatici din coarnele laterale. Prin aceste căi se reglează activitatea principalelor organe interne şi aparatului cardiovascular.- Căile somatomotorii se împart în: căi piramidale şi căi extrapiramidale.-trunchiului cerebral

Trunchiul cerebral reprezintă primul organ nervos al encefalului şi are următoarele funcţii:

- prin trunchiul cerebral trec toate căile ce leagă măduva de etajele superioare ale sistemului nervos central (S.N.C.), precum şi căi proprii ce leagă diferitele sale etaje;

- la nivelul trunchiului se află nuclei de releu ai căilor ascendente şi descendente precum şi nuclei de releu cu cerebelul;

- la nivelul trunchiului se află formaţiunea reticulată cu rolul în reglarea tonusului muscular, a celui cortical şi în controlul reflexelor spinale, ale echilibrului şi posturii;

- trunchiul cerebral conţine centrii de reglare a unor funcţii vitale ca activitatea cardiovasculară şi respiratorie. -formatiei reticulate-are rol in reglarea echilibrului somn-veghe-in reactia de trezire corticala-in procesul de invatare-intensifica tonusul muscular si activitatea reflexa spinala-cerebeluluiRol in echilibru, coordoneaza miscarile fine, are legatura cu toate reflexele voluntare.-diencefaluluiFiziologia diencefalului se referă în principal la funcţiile talamusului şi ale hipotalamusului.Talamusul îndeplineşte patru funcţii: de releu, de asociaţie, motorie şi de talamus nespecific.Hipotalamusul reprezintă centrul superior de integrare, reglare şi coordonare a funcţiilor principale ale organismului (circulaţie, respiraţie, digestie, metabolism, secreţie internă, echilibru hidric etc.) şi de aceea este considerat creierul vegetativ al organismului; este organul nervos cu cele mai numeroase funcţii pe unitate de volum.-sistemului limbicSistemul limbic are rol in:-comportamentul afectiv-emotional-memoria de lunga durata-comportamentul alimentar-comportamentul sexual-comportamentul de autoconservare-aparare(are la baza senzatiile de placere-suferinta)-emisferelor cerebraleFunctii:- determina inteligenta;- personalitatea;- interpretarea impulsurilor senzoriale;- functii motorii;- planificarea si organizarea;- senzatiile tactile.

Procesele nervoase fundamentaleExcitatia si inhibitia sunt doua procese fundamentale care reprezinta doua stari functionale ale sistemului nervos. Excitatia este starea de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos, care transmisa la un organ efector (muschi, glanda etc), provoaca, mentine sau accelereaza activitatea acestuia. Inhibitia este procesul opus excitatiei prin care se ajunge la diminuarea, intarzierea sau incetarea activitatii organului efector. Ea este, de asemenea, un proces activ. Reflexele neconditionate si conditionateReflexele neconditionate sunt innascute si comune tuturor indivizilor, sunt constante si invariabile, adica nu dispar si se produc in acelasi fel, ori de cate ori excitantul se repeta; se mostenesc, adica se transmit neschimbate generatiilor de indivizi din aceeasi specie; arcul lor reflex se inchide la nivelele inferioare ale axului cerebro-spinal (maduva, trunchi cerebral) si au cai preformate (exista si la nastere). Unele reflexe neconditionate sunt simple: clipit, tuse, stranut, voma, secretie salivara etc, altele sunt reflexe complexe, acestea se produc in lant si sunt cunoscute sub numele de instincte: alimentar, de aparare, de reproducere etc.Reflexele conditionate sunt dobandite in cursul vietii, sunt temporare, individuale si nu au cai preformate. Arcurile lor reflexe se inchid la nivelul cortexului. Reflexele conditionate se formeaza pe baza celor neconditionate, prin coincidenta repetata in timp a doi excitanti, unul neconditionat si unul conditionat. Mecanismul formarii unui reflex conditionat consta in stabilirea unei legaturi functionale temporare intre focarele de excitatie corticala ale celor doi excitanti care coincid (neconditionat si conditionat), in situatiile in care excitantul conditionat este foarte puternic si nu este urmat de excitantul neconditionat sau este urmat la un interval mare de timp, focarul neconditionat este inhibat si reflexul nu se mai produce.Fiziologia sistemului nervos vegetativeSistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor care nu pot fi controlate voluntar: inima, plamanul, glandele digestive, glandele endocrine şi muşchii netezi din vase, viscere şi piele.După funcţia pe care o îndeplineşte, sistemul nervos vegetativ se împarte în sistem nervos simpatic şi sistem nervos parasimpatic, care acţionează antagonic.Simpaticul(adrenalina si noradrenalina) determină:- midriază (mărirea diametrului pupilar)- hiposecreţie salivară- hipersecreţie tiroidiană- tahipnee şi bronhodilataţie- tahicardie- reducerea secreţiilor digestive- hiperglicemie- horipilaţie- vasoconstricţie periferică- sudoraţie- accelerarea catabolismuluiParasimpaticul(acetilcolina) determina:- mioză (micşorarea diametrului pupilar)- hipersalivaţie- hiposecreţie tiroidiană- bronhoconstricţie- bradicardie- intensifică secreţiile şi motricitatea tubului digestiv- hipoglicemie- vasodilataţie şi scăderea presiunii arteriale- inhibiţia horipilaţiei şi sudoraţiei- intensifică anabolismulFiziologia aparatului respirator

Elemente anatomiceFoze nazale,faringe(rino,oro,hipo),laringe,trahee,bronhii,bronchiole,saci alveolari,alveole.Ventilatia pulmonaraVentilatia pulmonara reprezinta schimbul de gaze dintre organism si mediul ambiant.Acesta consta din inspir(faza activa) si expir(faza pasiva). Capacitatea pulmonara totala reprezinta suma mai multor volume pulmonare.- Volumul curent: (VC) = 500 cm ; reprezinta volumul de aer introdus in timpul inspiratiei si eliminat prin expiratie.- Volumul inspirator de rezerva ( VIR ) – este un volum de circa 1500 cm care este introdus in tiimpul unei respiratiii fortate. - Volumul expirator de rezerva – (VER) – 1000- 1500 cm – aerul eliminat printr-o expiratie fortata.- Volumul rezidual – (VR ) - 1500 cm - este cantitate de aer care ramane in plaman, deoarece acestia nu pot fi complet goliti de aer.[ CP = VC+ VIR + VER + VR ]CAPACITATEA VITALA = VIR + VC+ VER.Difuziunea alveolo-capilara In plămâni sângele încărcat cu CO2 se oxigenează prin procesul de hematoză, părăsind plămânii prin venele pulmonare.Difuziunea alveolo-capilara are loc datorita diferentelor de presiune. Sângele sosit prin artera pulmonară este încărcat cu CO2 având o presiune parţială de 47 mm Hg. În aerul alveolar, CO2 are o presiune parţială de numai 40 mm Hg. Conform legilor fizice, CO2 va difuza de la presiunea mai mare din capilare la presiunea mai mică din aerul alveolar.În aerul alveolar O2 se găseşte sub o presiune parţială de 100 mm Hg iar în sângele capilar are 40 mm Hg şi va difuza deci din aerul alveolar în sângele capilar. Difuziunea gazelor la nivel pulmonar este favorizată şi de suprafaţa mare de schimb (cca. 80 m2) a celor aproximativ 300 milioane de alveole pulmonare.Transportul gazelorOxigenul este transportat în sânge sub două forme: dizolvat în plasmă şi legat dehemoglobină. - dizolvat în plasmă; deşi în cantitate mică (0,3 mm O2 la 100 ml plasmă) -legat de hemoglobină; reprezintă forma principală de transport a oxigenului formândoxihemoglobina (O2Hb). Sub această formă sunt transportaţi aproximatv 20 ml O2 în fiecare ml de plasmă, fiecare gram de Hb legând 1,34 ml O2.Dioxidul de carbon format la nivelul ţesuturilor este transportat prin sânge în trei moduri:- dizolvat în plasmă; ca şi în cazul O2, o parte din CO2 care difuzează dinspre ţesuturi prinlichidul interstiţial, în sânge este transportat dizolvat în plasmă.-legat de anumite grupări ale proteinelor; cca. 3 ml de CO2 la 100 ml sânge se leagă lanivelul unor grupări ale proteinelor plasmatice (compuşi carbaminici), inclusiv la nivelul Hb(carbohemoglobina), fiind transportat sub această formă;- sub formă de bicarbonat;Respiratia celularaRespiraţia celulară este reprezentată de ansamblul proceselor prin care oxigenul sangvineste cedat celulelor şi utilizat în metabolism, iar CO2 rezultat este trecut în sânge. Din punct devedere funcţional respiraţia internă cuprinde două procese: schimbul de gaze la nivel tisular şirespiraţia celulară propriu-zisă.Schimbul de gaze la nivel tisular este similara difuziunii alveolocapilare de la nivelul plamanilor, realizandu-se tot datorita diferentelor de presiune.Respiraţia celulară propriu-zisa este un fenomen de oxidare biologică în cadrul căruia O2 intervine ca acceptor final de electroni şi de H+ (activaţi în prealabil în mitocondrii prin reacţii de oxidoreducere ce constituie lanţul respirator) formând apa, iar în urma oxidării carbonului terminal se generează CO2.

Reglarea respiratieiReglarea respiratiei se realieaza pe doua cai:-nervoasa- utilizează un mecanism reflex coordonat de către centrii respiratori, localizaţi în bulb şi în punte. În bulb se găsesc centrul inspirator şi centrul expirator, iar în punte, centrii respiratori accesori: centrul pneumotaxic şi centrul apneustic. Centrii bulbari sunt alcătuiţi din două tipuri de neuroni: unii a căror descărcare provoacă inspiraţia şi alţii a căror descărcare provoacă expiraţia. Ambele tipuri de neuroni, dar în special cei inspiratori, prezintă proprietatea de automatism, adică sunt capabili să genereze ritmic impulsuri fără să primească excitaţii din exterior.-umorala-constă în modularea activităţii centrilor respiratori prin acţiunea gazelor respiratorii CO2 şi O2 şi variaţiile de pH ale sângelui şi mai ales ale lichidului cefalorahidian. Aceste substanţe influenţează centrii respiratori acţionând atât direct asupra neuronilor respectivi cât şi indirect, prin intermediul chemoceptorilor din zonele reflexogene ale aparatului cardiovascular.Elemente de fiziologie a efortului fizic la nivelul aparatului respiratorIn timpului efortului fizic creste atat frecventa respiratorie cat si frecventa cardiaca. La sportivi capacitatea vitala a plamanilor este mai mare decat la persoanele obisnuite.Fiziologia aparatului cardio-vascularElemente anatomice ale aparatului cardio-vascularSistemul cardio-vascular este alcatuit din inima, artere, capilare, vene.Marea circulatie(circulatia sistemica)Sangele incarcat cu oxigen pleaca din ventricolul stang prin artera aorta, ajunge in capilare, are loc schimbul de gaze si substante nutritive, sangele se incarca cu dioxid de carbon si deseuri metabolica, apoi se intoarce prin vene in atriul drept. Mica circulatie(circulatia functionala)Sangele incarcat cu dioxid de carbon pleaca din ventricolul drept, prin artera pulmonara, ajunge la plamani, are loc difuziunea alveolo-capilara, sangele se incarca cu oxigen apoi se intoarce prin cele 4 vene pulmonare in atriul stang.Pompa cardiacaPompa cardiaca(inima) este un organ musculo-cavitar, de forma unui con turtit, cu rol de pompa aspiro-respingatoare. Este asezata in mediastin, invelita intr-un sac fibros-seros, numit pericard. Inima are 3 straturi: endocard(stratul intern al inimii ce se continua cu endoteliul arterelor si venelor), miocardul(in mijloc), epicardul(strat extern=foita viscerala a pericardului seros.)Structura si proprietatile fundamentale ale miocarduluiMiocardul este alcatuit din:-septul interventricular membranos;-inelele fibroase ale orificiilor arterei aorte si pulmonare si orficiile atrio-ventriculare-trigonul fibros drept sis tang, care uneste inelele fibroase ale orificiilor atrio-ventricular si al aorteiFunctiile miocardului:-automatismul- proprietatea de a se autoexcita(prin nodulul sinoatrial, nodulul atrioventricular, fascicolul atrioventricular His si reteaua Purkinje)-excitabilitatea- proprietatea celulelor miocardice de a răspunde la un stimul printr-un potenţialde acţiune propagate-conductibilitatea- proprietatea miocardului de a conduce stimulii la întreaga masă miocardică.-contractilitatea- proprietatea miocardului de a dezvolta o tensiune între capetele fibrelor sale. Prin contracţie creşte presiunea din cavităţile inimii. Forţa contractilă a miocardului este directproporţională cu grosimea peretelui muscular fiind mai mare în ventricule decât în atrii, mai mare la ventriculul stâng decât la ventriculul drept.Ciclul cardiac

Este concretizat prin sistole si diastole. Pentru un ritm cardiac de 75 de contracţii pe minut, durata unui ciclu cardiac este de 0,8 s. Timpul în care atât atriile cât şi ventriculele sunt relaxate reprezintă diastola generală a inimii (0,4 s).Sistola atriala reprezinta inceputul ciclului cardiac, dureaza 0,1 secunde, are loc la sfarsitul diastolei generale a inimii.Dupa sistola atriile intra in diastola care dureaza 0,7 secunde.Sistola ventriculara are loc la inceputul diastolei atriale si dureaza 0,3 secunde. Este urmata de diastola ventriculara- peretii ventriculari sunt relaxati; sangele se scurge din atrii in ventricole.Fiziologia circulatiei sanguine si limfaticeSangele circula in artere sub o anumita presiune care se transmite si asupra peretilor arteriali, determinand TA(normala 120/70 mmHg). Factorii care determină presiunea sângelui sunt: debitul cardiac, rezistenţa periferică,volumul sangvin, vâscozitatea şi elasticitatea. In organismul unui adult de 70 de kg exista aproximativ 5 litri de sange, din care in circulatie sunt doar 3 litri, 2 litri stagneaza in splina si ficat. In timpul efortului fizic sunt pusi in circulatiei si cei 2 litri care stagnau.Circulatia limfei se face dinspre tesuturi spre sânge, prin intermediul valvelor si datorita contractiei muschilor netezi ai peretelui vaselor. Limfa este captata în tesuturi de capilarele limfatice, al caror perete îl strabate, si condusa la ganglioni. Dupa ce a fost filtrata, ea este evacuata spre spatiile interstitiale. Capilarele limfatice o colecteaza din nou pentru a o directiona spre inima. Limfa strabate tuburi din ce în ce mai importante: vase, trunchiuri, canale limfatice, apoi canalul toracic, vasul-amiral al sistemului limfatic, care deverseaza limfa în sânge la nivelul venelor situate la baza gâtului. Limfa dreneaza astfel mediul intern, jucând rolul de supapa de „preaplin”.Reglarea circulatieiReglarea se face atat pe cale nervoasa cat si pe cale umorala. Tensiunea arteriala find mentinuta constanta prin mecanismele depresoare(hipotensive) si presoare(hipertensive) care sunt stimulate pe cale:-reflexa realizand asa numita autoreglare;-umorala, prin diverse substante chimice care au effect vasoconstrictor sau vasodilatator.Elemente de fiziologie a efortului fizic la nivelul aparatului cardio-vascularIn timpul efortului fizic creste FC , creste debitul sistolic, tensiunea sistolica creste si cea diastolica scade. La sportivi apare hipertrofia miocardului, iar in repaus o sa aiba bradicardie.

Fiziologia sangeluiProprietatile sangelui: volemia,culoarea, densitatea, vascozitatea, presiunea osmotica, reactia sangelui(pH-normal 7,35 , >7 reactie alcalina, <7 reactie acida),temperature(37, 25-30 extremitati, 39-40 organele abdominale)Compozitia sangeluiSangele este compus din 55% plasma si 45% elemente figurate(hematii, leucocite,trombocite)Functiile sangelui.Homeostazia mediului intern-transportor,-nutritivă,-respiratorie,-excretoare,-de apărare,-homeostazică (menţine homeostazia),-izotermică.

Functiile componentelor sangelui: elemente figurate si plasmaHematiileHematiile – sunt celule diferentiate care are rolul de a transforma O2 de la plamani la

tesuturi, si CO2 de la tesuturi la plamani, in faza adulta sunt anucleate se formeaza maduva rosie a oaselor fenomen numit eritropoeza, eritrocitul are un aspect caracteristic privit din fata are forma circulara iar din profil are forma de lentila biconcava.LeucociteleLeucocitele (globulele albe) – sunt elemente figurate ale sangelui care se deosebesc de eritrocite prin lipsa hemoglobinei, prin forma lor schimbatoare, si prin existenta nucleului – rol in apararea organismului – sunt capabile sa emita pseudopode (picioruse false, ascunse), datorita acestei propertati au posibilittea de a se misca activitatea de a strabate peretele vaselor capilare si de a ingobla in citoplasma lor diferite pericole organice inspecial bacteri pe care are proprietatea de ale digera.Trecerea prin peretele capilar poarta numele de diaplex inglobarea particolelor organice in citoplasma si digerarea lor poarta numele de fagocitoza, datorita acestei proporti se numeste fagocite.Plachetele sanguine.HemostazaTrombocitele (sau plachete sanguine) – sunt cele mai mici elemente figurate ale sangelui avand un diametru ce variaza intre 2-4microni sunt tipsite de nucleu si in prezent in citoplasma granulati mici :– se formeaza maduva hematogena (rosie) prin fragmentarea unor celule numite megacariocite – se gasesc in sange in numar de aproximativ de 300mi pe mm3 de sange – au durata scurta de viata (aprox 1sapt), dupa care sunt distruse decatre splina – prezinta o importanta fiziologica deoarece elibereaza anumite substante oprind astfel hemoragile mici – participa si la coagularea sangeluiOprirea hemoragiilor produse prin lezarea vaselor mici si mijloci este un proces fiziologic extrem de complex care poarta numele de hemostaza temporara mecanismhemostaza interne intervine imediat dupa lezare cand se produce contractia vasului lezal devierea sangelui in vase colaterare prin dilatarea acestora.Agulatinarea trombocitelor la marginile placilor vasculare consta astfel un dop plachetal real astfel a hemostaza temporaraFormarea unui cheag (trombust) in ionteriorul si la suprafata dopului plachetar realizanduse astfel hemostaza definitiva. Coagularea sangelui consta in transformarea fibrinogenului plasmatic (fibrinogen) solubil in fibrina insolubila care formeaza o retea in ochiurile careia se depun elemente figurate sanguine constituind astfel cheagul sanguin.Grupele sanguine– 0 I –donator universal– A II – B III – AB IV –primitori universaliFiziologia aparatului digestivElemente anatomice ale aparatului digestiveTub digestive(cavitate bucala,faringe,esofag,stomac,intestine subtire:duoden,jejun,ileon; intestine gros: colon ascendant, transvers, descendend, sigmoid; rect, anus)+ glande anexe(glande salivare, ficat, pancreas)Fazele digestiei.Procesele motorii si secretorii la nivelul tubului digestivDigestia reprezinta totalitatea transformarilor pe care alimentele le suporta in trecerea prin tractul digestive pentru a fi absorbite. Aceasta are 3 faze: digestia bucala, digestia gastrica, digestia intestinala.Digestia bucalaIn timpul digestiei bucale, alimentele trec prin procesul de masticatie, se amesteca cu cu saliva si astfel se formeaza bolul alimentar.Deglutitia

Deglutitia consta in trecerea bolului alimentar prin faringe si esofag, in stomac. Deglutitia are 3 timpi:-bucal- (voluntar)bolul alimentar este pe varful limbii si impins apoi catre faringe-faringian-(involuntar)bolul alimentar trece din faringe in esofag-esofagian(involuntar)Digestia gastricaTotalitatea transformarilor bolului alimentar in interiorul stomacului, acesta transformandu-se intr-o pasta numita chim gastric.In stomac exista sucul gastric secretat de glandele gastrice, compus in mare parte din acid clorhidric dar si din enzyme cum ar fi:-pepsina-transforma proteinele in substante mai simple(polipeptide, peptone)-labfermentul sau renina-are importanta la sugar, trece rapid laptele din stomac in intestine-lipaza gastrica-numai la copii-lizoziomul-mucina- are rol protector al mucoasei gastriceUmplerea stomacului cu alimente determina 2 tipuri de miscari:-tonice sau peristolice, ale fundului si corpului stomacului prin care alimentele se disperseaza si sunt amestecate cu sucul gastric;-peristaltice(unde de contractie si de relaxare), prin care continutul gastric inainteaza spre pilor. Undele de relaxare sunt urmate de evacuarea unei cantitati mici de chim gastric in duoden.Digestia la nivelul intestinului subtire: duoden, jejun, ileonIn digestia intestinala participa: sucul pancreatic, bila si sucul intestinal propriu-zis.Sucul pancreatic este eliberat in duoden prin canalele Santorini si Wirsburg. Este bogat in continut enzimatic care actioneaza asupra glucidelor, proteinelor si lipidelor. Contine: tripsina(desface polieptidele), lipaza pancreatica(descompune grasimile in acizi grasi), amiaza pancreatica(descompune amidonul crud).Bila este produsul de secretie si excretie hepatica. Aceasta intervine in absorbtia grasimilor, absorbtia vitaminelor liposolubile(A,D,K), eliminarea unor substante(colesterolul), are efecte laxative prin stimularea motilitatii intestinale.Intestinul subtire prezinta 3 tipuri de miscari: peristaltice, segmentare,pendulare. Aceste mişcări contribuie atât la amestecul conţinutului intestinal, cât şi la deplasarea chilului pe distanţe mai mari. Un tip particular al motilităţii intestinale este reprezentat de mişcările de alungire şiscurtare a vilozităţilor intestinale, ca urmare a contracţiei musculaturii din structura mucoasei;aceste mişcări contribuie la facilitarea absorbţiei intestinale.Activitatea exocrina a glandelor anexe ale aparatului digestiveBila este produsul activităţii exocrine a ficatului; în 24 de ore se secretă cca. 800 ml debilă. Ea este secretată continuu şi depozitată în vezicula biliară în cursul perioadelor interdigestivede unde în timpul proceselor de digestie.Sucul pancreatic reprezintă secreţia exocrină a celulelor ce alcătuiesc acinii pancreaticişi este un lichid clar, incolor, cu pH alcalin (in jur de 8). Zilnic se excretă aproximativ 1l de sucpancreatic.În compoziţia sucului pancreatic se află 98,5% apă şi 1,5% reziduu uscat. Reziduul uscateste reprezentat de substanţe organice şi anorganice. Substanţele anorganice sunt reprezente de anioni (Cl -, HCO3 -, HPO4 -2) şi cationi (Na+,K+, Ca 2+, Mg2+), în concentraţii similare cu cele din plasmă; excepţie face anionul bicarbonic care se află în cantităţi mai mari necesare neutralizării acidităţii gastrice.Fiziologia colonuluiLa nivelul intestinului gros este prezentă o activitate secretorie, o activitate motorie şi un proces de absorbţie. Sub influenţa acestora chilul intestinal, lichid, este transformat într-o materiesolidă de consistenţă moale, numită fecale sau scaun. În plus la nivelul colonului întâlnim douăprocese chimice rezultat al activităţii florei microbiene locale, procesele de fermentaţie si de

putrefacţie. Intestinul gros prezintă un tip particular de motilitate, la nivelul acestuia lipsind mişcările pendulare, iar mişcările peristaltice fiind puţin pronunţate. Caracteristice intestinului gros sunt mişcările segmentare şi mişcările propulsive.Defecaţia este actul motor prin care materiile fecale sunt eliminate în mediul extern.Fiziologia aparatului urinarElemente anatomice ale aparatului urinar.Nefronul2 rinichi, uretere, vezica, uretra.Nefronul este unitatea anatomica si functionala a rinichiului. Este compus din: glomerulul lui Malpighi, capsula Bowman, tub contort proximal, ansa Henle, tub contort distalFunctiile rinichilorFuncţiile rinichiului sunt multiple:- rol de epurare a sângelui de produşii de catabolism azotat (uree, acid uric, creatinină);- rol de menţinere a presiunii osmotice a organismului;- rol de reglare a echilibrului hidric şi acido-bazic;- rol antitoxic;- rol în eritropoieză (secretă eritropoietina);- rol endocrin (secretă renina).Majoritatea acestor funcţii sunt îndeplinite prin procesul de formare a urinii.Formarea urinii: 1.filtrarea glomeruralaEste un fenomen fizic si depinde de mai multi factori:-structura si suprafata membranei filtrante-presiunea efectiva de filtrare-debitul circulator renalIn urma filtrarii glomerurale rezulta urina primara aproximativ 180 l/24 h.2.reabsorbtia tubularaReabsorbţia tubulară se desfăşoară la nivelul tubilor contorţi proximali şi distali, a anseilui Henle şi a tubilor colectori. Prin reabsorbţie, celulele tubilor uriniferi selectează şi reţin din urina primară, toate substanţele necesare organismului (glucide, lipide, aminoacizi, polipeptide, săruri minerale, apă, vitamine etc. ) şi lasă să treacă substanţele toxice şi nefolositoare (acizii nevolatili, uree, acid uric, creatinină etc.).3.secretia tubularaSecreţia tubulară are loc la nivelul tubilor contorţi distali şi completează compoziţia uriniifinale(1,5l/24 h). Prin acest mecanism rinichiul secretă activ unele substanţe toxice (amoniac, creatinină), unii ioni (K+, H+) precum şi unele medicamente. Secreţia de amoniac contribuie atât la detoxifierea organismului cât şi la combaterea acidozeiReglarea formarii urinii. Mictiunea.Reglarea nervoasă se realizează prin intermediul nervilor vegetativi simpatici şiparasimpatici. Rolul cel mai important îl joacă sistemul nervos vegetativ simpatic, a cărui excitaţie slabă contractă arteriolele eferente şi creşte presiunea efectivă de filtrare şi deci şi diureza; o excitaţie mai puternică simpatică contractă arteriolele aferente şi diureza scade.Reglarea umorală este mult mai evidentă. Hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina)se eliberează când creşte presiunea osmotică a mediului intern ( în caz de pierdere de lichide printranspiraţie, ingestie redusă de lichide sau exces de sare în alimentaţie); acţionează asupra tubuluicontort distal şi a tubilor colectori, unde determină creşterea absorbţiei facultative de apă şicreşterea concentraţiei urinii.Reabsorbţia tubulară de Na şi secreţia de K sunt stimulate de hormonii mineralocorticoizi(aldosteronul). Când tensiunea arterială scade şi se produce scăderea debitului circulator renal, aparatul juxtaglomerular secretă renina care are două efecte:- acţionează direct asupra arteriolei aferente dilatând-o;

- determină hidroliza unei proteine plasmatice şi eliberarea unui polipeptid cu effect vasoconstrictor foarte puternic (angiotensina I şi II) care produce constricţia arteriolei eferente; ca urmare presiunea efectivă de filtrare se menţine ridicată.Fiziologia sistemului endocrinSistemul endocrin.HormoniiGlandele cu secreţie internă (endo = înăuntru, krino = a secreta) sunt glande care secretă substanţe chimice numite hormoni (ormao = a excita) cu acţiune specifică asupra anumitor structuri.Spre deosebire de glandele exocrine (exo = în afară), glandele endocrine nu au canal de excreţie şi produsul lor se varsă direct în sânge.Hormonii sunt substanţe chimice bine determinate care acţionează la distanţă de loculsintezei lor, produc efecte specificedoar asupra unor anumite ţesuturi ce constituie "organul ţintă"ori asupra tuturor celulelor din organism, exercitând o acţiune modulatoare asupra activităţiiacestora. Hormonii preîntâmpină sau corectează tulburările ce survin consecutiv extirpării glandeicare îi secretă. Glandele endocrine sunt: hipofiza, suprarenala, tiroida, paratiroidele, testiculul,ovarul, pancreasul insulra, timusul şi epifiza.Fiziologia hipofizei anterioare(adenohipofiza)Hormonii tropi sunt: hormonul adenocorticotrop (ACTH), hormonul tireotrop (TSH) şihormoni gonadotropi (FSH şi LH).Hormonul adenocorticotrop (ACTH) secretat de celulele bazofile, stimulează activitateasecretorie a zonelor fasciculată şi reticulată a glandei suprarenale. Ca urmare, se produce o creştere a concentraţiei sanguine, a glucocorticoizilor (cel mai important fiind cortizolul), în timp ce pentru secreţia de mineralocorticoizi efectele sunt mai reduse. În afara acţiunii indirecte, ACTH-ul stimulează direct melanogeneza şi expansiunea pigmentului melanic în prelungirile celulelor pigmentare (melanocite), producând bronzarea pielii.Hormonii adenohipofizar al căror efect nu se exercită prin intermediul altor glandeendocrine sunt: hormonul somatotrop (STH), hormonul luteotrop (LTH sau prolactina) şi hormonul melanocistostimulator (MSH).-Hormonul somatotrop (STH) sau hormonul de creştere este secretat de celule acidofile şi are rolul de a stimula creşterea armonioasă a întregului organism. STH-ul stimulează condrogeneza la nivelul cartilajului de creştere şi prin aceasta determină creşterea în lungime a oaselor. După pubertate, STH-ul produce îngroşarea oaselor lungi şi dezvoltarea oaselor late.Fiziologia hipofizei posterioare(neurohipofiza)Contine:-hormonul antidiuretic(ADH, vasopresina)-reduce diureza(creste absorbtia apei la nivelul tubilor contorti)-ocitocina(oxitocina)-creste contractilitatea uterului gravidFiziologia lobului intermediar al hipofizeiSecreta MSH-hormon melanocitostimulator. Influenteaza culoarea pielii.Fiziologia epifizei Principalul hormon epifizar este melatonina, descoperită de Lebner (1958), care circulă în plasmă legat de o albumină, fiind captat de hipotalamus și gonade și catabolizat în telencefal și ficat.Fiziologia tiroideiGlanda tiroidă este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-născut, atingând o greutate de 15-18 g la adult (este mai mare la femei decât la bărbați) și este situată în regiunea antero-laterală a gâtului. Glanda tiroidă produce doi hormoni principali, tiroxina și tironina, care:- stimulează metabolismul general,- au influență asupra vitezei cu care este utilizată energia în corp și a producerii de proteine,- influențează asupra termoreglării organismului,- stimulează la copii creșterea scheletului,

- influențează asupra compoziției sângelui,- intensifică excitabilitatea sistemului nervos față de alți hormoni.Fiziologia timusului-hormonul timic-Maturizarea celulelor-T (timocitelor) (anticorpi);-Eliminarea reaplicelor autoagresive ale celulelor-T, care provoacă omului așa-numitele boli autoimune;-Producerea hormonului de creștere la copii (timopoetină);-Functii limfatice.Fiziologia pancreasului endocrinPancreasul endocrin contine insulina(actiune hipoglicemianta) si glucagonul(actiune hiperglicemianta)Fiziologia medulosuprarenalelorSecreta adrenalina si noradrenalina care sunt neuromediatori simpatici. Fiziologia corticosuprarenalelorÎn funcţie de acţiunea lor principală, aceşti hormoni se împart în 3 grupe:Mineralocorticoizi(aldosteron), glucocorticoizi (cortizol)şi hormoni sexoizi(androgeni si estrogeni)Fiziologia reproduceriiReproducerea.SexualitateaReproducerea este o caracteristică a organismelor vii, care se manifestă prin naștere din părinți , ca rezultat al fecundării, a unui urmaș , care din punct de vedere morfologic și genetic este asemănător părinților. Prin acest proces asigurându-se perpetuarea speciei. Reproducerea este o formă a înmulțirii în cadrul unei specii.Sexualitatea are doua fatete. Fiziologic, ea este destinata asigurarii reproductiei. Ea are, de asemenea, aspecte emotionale si afective esentiale. Vârsta începerii vietii sexuale sau alegerea unui partener nu sunt legate doar de niste imperative fiziologice.Fecundatia(conceptia)Fecundatia are loc dupa intalnirea ovulului cu spermatozoidul si penetrarea a celui din urma strat a membranei ovulului. Fecundatia are loc, in mod normal, in treimea externa a trompei uterine. Sarcina.Nasterea naturala.AlaptareaSarcina apare imediat dupa procesul de fecundatie. In urma fecundatiei apare celula ou sau zigotul, care se fixeaza in peretele uterului prin procesul de nidatie. Dupa noua luni urmeaza nasterea pe cale naturala pelvina. Alaptarea la sanul mamei trebuie sa se faca cel putin 5 luni. Elemente anatomice ale aparatului genital masculinOrgane genitale externe:penis si testicule.Organe genitale interne:epididim, prostate, vezicule seminale, canal deferent.Functia exocrina a testicululuiProduce spermatozoizi.Functia endocrina a testicululuiSecreta hormoni androgeni(testosteronul) care determina caracterele sexuale secundare masculine(pilozitate faciala, masa muscura si sistem osos mai dezvoltate)Elemente anatomice ale aparatului genital femininOrgane genitale externe: vulva(labii mari,labii mici,clitoris), galande mamare(areola,mamelon)Organe genitale interne: vagin,uter,trompe,ovare.Functia exocrina a ovaruluiElibereaza un ovul pe luna.Functia endocrina a ovaruluiSecreta hormonii sexuali femini cu rol in determinarea caracterelor sexuale secundare feminine(estrogeni si progesteron)Fiziologia analizatorilorDefinitia , alcatuirea analizatorilor.Clasificari.

Analizatorii reprezinta sisteme functionale unitare, constituite dintr-un segment periferic(receptorul), un segment de conducere(aferent), si un segment central(scoarta cerebrala), unde stimuli culesi la periferie sunt transformati in senzatii.Receptorii pot fi:a)exteroceptori:semnalizeaza stimulii din exteriorul organismului    b)interoceptori(visceroceptori):semnalizeaza modificarile bio-chimice de la nivelul organelor interne                 c)proprioceptori:semnaleaza pozitia corpului si miscareaAnalizatorul cutanat.Este alcatuit din epiderm, derm si hipoderm. Are receptori tactili, de presiune si contact(corpusculii Meissner), receptori termici pentru frig(corpusculii Krause), caldura(corpusculii Ruffini), receptori durerosiAnalizatorul proprioceptiv(kinestezic).Analizatorul interoceptivAnalizatorul kinestezic este analizatorul pozitiei si miscarii corpului sisegmentelor sale in spatiu.Analizatorul kinestezic(motor), alaturi de analizatorii vestibular, vizualsi cutanat, intervine in coordonarea miscarilor si mentinerea reflexa aechilibrului corpului in spatiu.Analizatorul kinestezic informeaza SNC asupra:-Pozitiei spatiale a corpului si a diferitelor segmente alecorpului- G r a d u l   d e   c o n t r a c t i e   a m u s c h i l o rAnalizatorul vizualGlobul ocular: sclerotica, coroida, retina. Medii refractante: cornea, umoarea apoasa, pupila, cristalin,corp vitros, retina, nerv optic, ariile corticale 16,17,18 lobul occipital. Are cellule cu con si cellule cu bastonas.Celulele cu bastonas,vederea scotopica = nocturna.Celulele cu bastonas sunt in numar de circa 125-130 de milioane in fiecare retina(250-260milioane in total)Celulele cu conuri,vedere fotopica= vedere diurna.Celule cu conuri sunt in numar de 5-7milioane in fiecare retina(10-14 milioane in total), fiind mai numeroase in pata galbena si unice in fovea centrala.Analizatorul acusticAnalizatorul acustic sau urechea este un organ pereche format din 3 parti: urechea externa(pavilion,canal auditiv extern,timpan), medie(ciocan,nicovala,scarita) si interna(cochilia sau melcul).Analizatorul vestibularAnalizatorul vestibular (sau organul de simt al echilibrului) participa alaturi de alti analizatori (kinestezic, cutanat, optic, acustic) la mentinerea echilibrului static si dinamic al organismului. Receptorii vestibulari sunt localizati in utricula, sacula si in trei canale semicirculare pline cuendolimfa, din urechea interna. Cele trei canale semicirculare, deschise in utricula prin 5 orificii, sunt orientate fiecare spre unul dintre cele trei planuri spatiale: orizontal, vertical-sagital si vertical-frontal.Analizatorul gustativ Segmentul periferic al analizatorului gustativ este format de corpusculi gustativi care se regăsesc în grosimea epiteliului lingual și bucofaringian.Mucoasa linguală este o membrană de culoare roz alcatuită din epiteliu pavimentos stratificat și corion,în care se află formațiuni caracteristice numite papile linguale.Papilele gustative sunt:-Foliate – dispuse postro-lateral-Fungiforme – dispuse lateral si in varful limbii-Circumvalate(caliciforme) – situate la baza limii unde descriu forma literei V(acestea au forma de cupa)-Filiforme – nu au muguri gustativiAnalizatorul olfactiv

Receptorii analizatorului olfactiv sunt chemoreceptorii careocupă partea postero-superioară a foselor nazale, fiind reprezentaţi de neuroni bipolari din mucoasa olfactivă care au şi rol de protoneuron. Neuronii bipolari au o dendrită scurtă şi groasă, care se termină cu o veziculă, prevăzută cu cili, numită butonul olfactiv.