1

FIŞĂ DE COMUNITATE

ITALIENI

DATE GENERALE ŞI ISTORIE SOCIALĂ

Preambul

Evoluția migrației (dialog cu T. Busini – semnalat în text T.B., antreprenor, 5 ani experiență

în Confindustria).

Migrația italiană s-a desfășurat în etape, fiecare ciclu de migrație măsurându-se de la 5 la 7 ani.

Până în 1995 au venit la început firme mici, fragmentate, dezorganizate, zona Timișoara, firme

cu capital sub 30000 $, industrie ușoară, persoane cu puține cunoștințe despre dreptul muncii,

unele persoane care aveau probleme în Italia, firme puțin competitive în Italia, multe în 2008 au

închis, antreprenorii au „fugit” de la Timișoara la Chișinău.

În perioada 2000-2006 s-au localizat firme mari, expați corporatiști, au adus bunăstare, în

general localizați în zonă Cluj (în afara de București).

Primul val de antreprenori a fost constituit din „persoane care credeau ca știu tot, le plăcea să

comande, cu puține cunoștințe manageriale, firme dezorganizate. După criză au rămas cei cu

bani sau ce cu management bun.”, explică T.B.

Lumea textilelor este o lume aparte, prima firmă româno – italiană, și anume, Rifil, s-a

constituit în perioada 1971-1973, și reprezintă un pol de excelență, dar există și multă industie

tip lohn care a migrat spre alte zone mai ieftine în perioadă 2009-2010.

Migrația italiană poate fi separată astfel în trei etape:

“În 2010 s-a finalizat o etapă de delocalizare; în perioada 2010-2014 – faza de

internaționalizare, în timp ce, în prezent, trecem printr-o perioadă de consolidare într-un sistem

cu o economie reală, cu valoare adăugată.”, continuă T.B. cu explicațiile.

Odată cu Erasmus 2008 prin programele de tutoriat și study abroad, s-a schimbat imaginea

Bucureștiului ca destinație de emigrare, din emigrare pentru afaceri, persoane mature, în

emigrare și pentru tineri, noi profesioniști. T.B. declară că „Bucuresti este acum o capitală

europeană, cu economie reală, pentru cei care lucrează, iar acum au venit tinerii pentru studii și

distracție.”

Descrierea generală a comunităţii

Practic, din punct de vedere istoric, putem vorbi de mai multe tipuri de comunități:

comunitatea veche (minoritate națională cu organizații la nivel territorial, etnici) și comunitățile

2

noi, business, expați, stagiari-București și teritoriu în funcție de localizarea afacerilor –

minorități expat după ’89 (dar sunt și câteva pe filatură-fibre dinainte de ’89).

În continuare ne vom referi la comunitățile noi constituite din antreprenori, profesioniști,

expați, artiști. “Comunitatea italiană – comunitate mică cu control social, dacă decizi să faci

parte din ea.”, așa cum o numea T.B.

Forme de comunitate

În București se diferențiază comunități de business și de expat, zonă centru-dreapta, în

general localizate în afara centrului orașului, cu enclave de locuire în zona Băneasa-Otopeni, de

obicei comunități închise. Sunt comunități de maxim 20-25 persoane cu nucleu de 10-15

constanți. Sunt adesea grupuri de italieni și prieteni ai prietenilor care pot fi de alte naționalități,

colegi de birou, și de aici și comunicarea cu localnicii. Există o deschidere mai mare din partea

antreprenorilor pentru crearea de comunitate în care să fie incluși și localnici, însă în ultimii 2-3

ani, datorită „cresterii calității expatilor” lor, s-au reorientat către proprii conaționali.

Sunt și comunități de italieni profesioniști, orientare mai de centru-stânga, de asemenea

comunități închise cu maxim 15-20 persoane. în general, cine este mai vechi în comunitate îi

strânge în grup pe nou-veniți. Au legături formale cu Ambasada.

„Desi nu vor să o spună, italienii se structurează pe grupuri în funcție de status-ul social.

Modul în care își construiesc grupurile de aici este o consecință a modului în care sunt

separate pe regiuni și în Italia. Italienii se diferențiază pe regiuni, trăiesc dialectul.”, declară

unul dintre intervievați. „Italienii joacă un rol social, «recita un rol». Există o doză de

autostimulare socială, de teatralitate a fiinitei și o nevoie de autoconvingere «suntem buni».”,

continuă acesta. „In general italienii nu sunt cooperanți, este complicat să îi pui împreună, le

place să fie soliști, sunt calați pe ideea de familie.”, a încheiat T.B.

Date demografice

La sfârșitul primului trimestru al anului 2015, din totalul de 101.095 cetăteni străini, aflați

pe teritoriul României, 59.085 provin din state terțe (cei mai mulți din Moldova 9.939, Turcia

8.743, China 7.409) și 42.010 din state membre UE, SEE și Confederația Elvetiană (Italia 11.572,

Germania 5.205, Franța 4.424).

Principalele scopuri pentru care străinii și-au stabilit reședința pe teritoriul României sunt

conexe dreptului la unitatea familiei (reîntregirea familiei, membri de familie ai cetătenilor

români, UE sau SEE), la educație, angajare în muncă sau stabilirea permanentă pe teritoriul

tării noastre.

Cea mai mare parte a străinilor care și-au stabilit reședința temporară sau permanentă pe

teritoriul României preferă să locuiască în zonele dezvoltate din punct de vedere economic.

Municipiul București a atras aproape o treime din cei peste o sută de mii de străini din România

3

și ocupă primul loc. Sunt preferate marile centre universitare unde studiază un număr de peste

15.000 de persoane, ceea ce arată că țara noastră rămane un centru de educație important.

(sursă date Inspectoratul General pentru Imigrări din cadrul Oficiului Român pentru Emigrări)

Conform datelor Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, numărul străinilor pe

piață muncii în România este de peste 14.000 de persoane din care peste 900 italieni

înregistrați.

Tipuri de migranți și comparații 1990-2015

„Atunci, italienii care veneau în '95 ereu de tot felurile. Disperați... fugiți de acasă. Au venit

în România pentru că au avut ceva bani... Au dispărut în calea evoluției... Pentru că am văzut că

majoritatea aveau probleme din astea cu justiție în Italia, sau erau aventurieri din astea... Acum,

cumva, calitatea medie a crescut. Păcat că ne-a stricat imaginea destul italienii care au fost aici

înainte (râde). Ce să faci?!”, ne-a spus G.D.

Dimensiunea comunității – date oficiale și neoficiale

Comunitățile/grupurile de business

Pe baza datelor furnizate de Registrul Național al Comerțului, la finalul lui 2014 erau

înregistrate în România peste 37.029 firme (18.434 active) cu capital Italian, 19.2% din totalul

firmelor cu capital străin înregistrate în România, cu un capital social de aproximativ 1,85

miliarde euro (locul șapte în clasamentul investitorilor).

Noile investiții italiene din 2014 demonstrează orientarea către noi sectoare care în mare

parte beneficiază de importante finanțări internaționale, în special din partea UE. Este vorba

despre sectorul mașinilor și echipamentelor, materialelor de construcții, a bunurilor de consum

în general și al serviciilor.

În București sunt localizate peste 3.700 de firme cu capital Italian, peste 21% din totalul

firmelor existente pe teritoriul României.

Respondenții au menționat peste 15.000 de persoane italiene în teritoriu și peste 1.000

în București din cercul direct de cunoștințe.

Comunitățile/grupurile profesioniști, salariați

Statistic sunt numărați peste 2.500 de cetățeni italieni prezenți de peste un an în

România. Nu sunt astfel luați în calcul stagiarii care sunt prezenți sub 12 luni și angajații

pendulari. Ca număr de angajați cu carte de muncă în România, Italia deține aproape 9% din

numărul total de străini.

Comunitatea de business și cea de profesioniști sunt separate. Respondenții din

comunitatea artiști, profesioniști menționează faptul că nu au legături (sau au legături

tangențiale) cu comunitatea de afaceri și cu cea instituțională (Ambasada).

4

"Da. Da... nu am rapoarte personale, numai cu o persoană care muncește la Ambasadă, cu care

am și un raport mai personal... de prietenie. în general, dacă pot să fac un comentariu, nici nu

prea apreciez... să zicem... nu with regard to institution, embassy și Institutul Cultural, dar, în

general, este da, o comunitate mare, dar multe persoane italiane care stau aici pentru business...

dar, din experientă am și... m-am și hotărat că sunt foarte omogeni, ne-a șpul I.L. Ea a

continuat: „Da. (după o pauză) Este o arogantă intrinsecă și chestia asta mă pune... mi-e cam

rușine când mă găsesc în situațiile în care mi-e rușine de ce aud sau de ce văd și atunci prefer să

nu am nicio legătură cu aceste situații, numai când trebuie."

De asemenea, A.S. a declarat: “Nu sunt în contact cu comunitatea de business, sunt în contact

cu italieni din același domeniu, artă, muzică.”

Surse date: Confindustria, ICE

5

Surse date:

http://hymerion.ro/2014/07/24/strainii-veniti-in-romania-pentru-cel-putin-un-an-cine-sunt-

si-cu-ce-se-ocupa.html

Factori structurali ai migrației

Migrația are la bază dorința de realizare profesională și personală în timpi mai rapizi-un

shortcut, o scurtătură de realizare profesională. Aici au acces la posturi de conducere și locuri de

muncă permanente cu 10-15 ani mai devreme decât în Italia.

Respondenții au menționat că au fost cumva încurajați de familii să încerce să își găsească un loc

de muncă în afară Italiei. România este considerată de asemenea pentru expați primul loc de

experiență internațională cu staționare de 2-3 ani sau locul din care ies la pensie, ultimii 4 ani de

carieră. Pentru artiști și antreprenori este un loc dinamic în care există un “ferment”,

oportunități, resurse financiare, granturi, resurse umane. Pentru antreprenori din destinație de

producție, Bucureștiul a devenit și un hub de unde își conduc afacerile dezvoltate în mai multe

țări din Europa. Au fost menționate Bulgaria, Moldova, țări din fosta Iugoslavie, Albania și țara

de origine, Italia.

“Emigrantul – pleacă pentru oportunitate, necesitate, dar și din dorința și voința de a face

ceva.”, spunea T.B, adăugand că „Emigrantul tipic italian pleacă din Italia să facă bani, să se

întoarcă să își facă o situație și să se laude, după prima generație afară se dezitalienizeaza.

[...] Există diferențe între patron și angajat expat. Patronul rămâne, angajatul stă de regulă 2-

3 ani , 1 an se distrează, își pierde capul, frecventează restaurante de lux, își face aici prima

experiență ca expat sau ultima și apoi pleacă. Patronul rămâne, își face familie sau aduce

familia aici, sunt și oameni care au viață dublă, de luni vineri în România și în wekend în

Italia. Există și zona de infracționalitate, vin aici să spele bani, infracționalitate care nu este

datorată sărăciei, ci bazată pe acțiune de tip mafiot.”

6

M.S. ne-a povestit următoarele: “Am venit din Coreea de Sud împreună cu prietenul. Practic

prietenul a decis să vină în România cu o ofertă de loc de muncă. Inițial am călătorit înainte și

înapoi 2-3 luni în România și după aceea m-am transferat în România. în Coreea de Sud am

fost profesoară de limba italiană, am terminat Facultatea de Arte în Italia, specializare în

restaurare. în România am găsit loc de muncă într-o firmă internațională, lucrez în sectorul

asistență clienți pentru clienți italieni. Sunt în România de un an aproape, din septembrie

2014. Intenționam (eu și prietenul) să mai stăm 2-3 ani în România. Deciziile se iau în funcție

de locul de muncă.”

Rețele de migrație

Sunt mai multe tipuri de rețele de migrare. Profesioniștii și expații vin prin rețele instituționale

și organizaționale, respectiv insititutii ale statului sau multinaționale. Antreprenorii vin prin

rețelele de internaționalizare a firmelor italiene, prin asociații sectoriale care se regăsesc atât în

Italia cât și în România. Există și cazuri în care însoțesc inițial și pendulează între două țări

pentru menținerea familiei și apoi decid să se stabilească aici pentru a reîntregi familia, sau

pentru a servi intereselor de afaceri ale familiei. Mai există o categorie de stagiari, studenți care

vin prin universități și rețele de networking.

“A fost ușor pentru amândoi (cuplu) să obținem documentele necesare pentru șederea în

România. Cum prietenul avea deja un loc de muncă în România, lucrurile au fost ușor de

rezolvat. A fost ușor de obținut CNP România. Firma la care lucrează prietenul a ajutat.”, ne-a

mărturisit M.S. în același timp I.L. ne-a spus: „Cand am ajuns, am stat o săptămană, 10 zile,

într-un hostel aici, în spatele la Piața Rovolutiei, care am găsit online înainte să plec. și, de acolo,

mi-am luat deja... aveam deja luat legătura cu niște persoane aici... niște persoane italiene care

erau aici de mai mult timp. Din cauză că la nivel de comunitate italiană, aici este o comunitate

foarte mare de stagiari și de persoane care vin pentru internships. Din cauză că Italia nu prea se

găseste pe domeniul tău și atunci lumea zice "ok, e enough să fac un internship măcar la

început". și de trei luni în trei luni se reciclează lumea. și asta a creat un fel de sistem de suport.

Din cauză că lumea atunci... este un grup pe Facebook.”

Temporalitatea migrației

Există cicluri de migrație în funcție de profesie, în general nu este un loc de ședere pe termen

lung, nu există o dorință de a avea cetățenie. Există mai multe tipuri de ședere: corpul

diplomatic – 4 ani; profesioniștii – minim 2 ani (toate firmele Astaldi, Ansaldo, Enel); medie

profesioniști – 3-5 ani; antreprenorii – 10-20 de ani; stagiarii – minim 3 luni.

“Deci în toată România sunt circa 15.000 de firme nu doar la București. Familii care sunt aici la

București, sunt multe… foarte multe. Nu știu exact câți trăiesc aici. Care vin și pleaca… să nu

spun ceva ce nu știu... Să spunem că eu am contacte cu circa 1.000 de italieni, cei cu care sunt eu

în contact, care știu că există, că fac lucruri aici. Dar unii sunt prezente temporare (momentane),

7

lucrează în bancă , uneori stau aici luni, marți, miercuri apoi pleacă acasă, poate nu vor să aducă

familia… E o situație diferentiata”, ne-a făcut cunoscut T.B.

Distribuția geografică pe teritoriul Bucureștiului

Majoritatea italienilor au avut prima locuintă în zonă centrală, după care unii au păstrat aceleași

cartiere de locuintă (Vatră Luminoasă, Iancului, Obor), în timp ce alții s-au îndreptat spre zone

rezidențiale (Băneasa). în general persoanele din zona de business și-au cumpărat casă în zone

din afara centrului și spre Băneasa-Otopeni. Persoanele din zona profesioniști, artiști, expat

trăiesc în zona centru-Herăstrău-Rosetti în apartamente închiriate.

Interacțiuni cu instituții publice și accesul la servicii

Cei mai mulți dintre italieni au mers personal să își ia permis de rezidentă și CNP. Pană la

intrarea în UE, era necesară luarea unei vize, iar periodic trebuia să se facă ieșirea din tară.

După integrare, partea birocratică a fost cu mult simplificată, mentionează cei intervievați. în

cazul stagiarilor, lucrurile sunt și mai simple, deoarece programele prin intermediul cărora vin

în România au grijă de toată partea birocratică. De asemenea, s-a menționat faptul că cei care

lucrează în multinaționale primesc sprijin din partea departamentului de HR pentru a depune

actele necesare pentru permisul de rezidentă.

S-a menționat și faptul că birocrația românească și probleme cu autoritățile trebuie înțelese în

logica locului, apoi ele se rezolvă. A fost subliniat faptul că au fost tratați mai bine de autorități și

la spital pentru că sunt străini. De asemenea, problemele pe care le au cu vecinii, zgomotul etc le

rezolvă activ, se implică și nu le consideră un tabu peste care se lasă tăcerea și nu se rezolvă

nimic.

MINORITATEA ÎN OGLINDĂ

Imaginarul media cu privire la comunitate

Există informații în presa scrisă și internet despre prezența italiana minorități vechi și noi,

informații instituționale, despre expați, afaceri și investiții, domentii preferențiale de investiții,

mâncare tradițională, produse tipice, tentative de fraudă studii-diplome, acuzații mafie: “Există

și extremă cealaltă: «italienii sunt educați, au cultură, în România nu găsesti nimic», dar și

«esti italian, ești socialist»”, ne-a explicat A. S. Respondenții bărbați povestesc despre faptul că

li se reproșează că au succes în România și sunt tratați mai bine pentru că sunt italieni, cât și

faptul că vin în România pentru a cuceri femeile de aici.

8

EXPERIENŢA URBANĂ

Forme de mobilitate în interiorul ţi exteriorul oraşului

S-a observat că italienii preferă taxiul și metroul ca mijloace de transport în oraș. Nu sunt mulți

cei care vor să conducă un automobil în București și, de asemenea, nici cei care preferă

autobuzele pentru transport.

Nivelul de satisfacție privind locuirea în București

Italienii sunt mulțumiți de oraș, de interacțiunea cu oamenii și în special de spațiile verzi și de

centrul vechi al orașului. Cel mai mult apreciază însă siguranța orașului față de alte metropole

europene și față de Italia: „Mie îmi place foarte mult faptul că în București sunt foarte multe

parcuri. Am un parc aproape de mine.”, ne explică G.D.

Interacțiunea cu ceilalți locuitori ai Bucureștiului

Este menționată interacțiunea cu oamenii în mijloacele de transport și subliniată importanța

cunoașterii oamenilor și a mediului social local. De asemenea, unii dezvoltă relații chiar de

prietenie cu vecinii, alții nu își cunosc vecinii. Tind să rezolve problemele cu comunitatea de

vecini, dacă există, se implică direct în restaurarea ordinii: „Nu. Hai să zicem... Am relații cu...

Am vecini pe partea stangă care e ok. Mă lasă să pun antenă, ce am eu... am pus tot timpul la ei.

Au copii mici. Ne înțelegem destul de bine. Mai am un libanez pe dreapta care e destul de treabă.

Dar e mai așa, mai izolat, nu prea se comunici cu ei.”, își amintea G.D., după care a continuat să

ne explice situația: „Mi-amintesc odată că am avut un accident acasă. Mi-a luat foc casa. (se

gândește) Am avut un incendiu, de fapt. în pivnită. și au venit pompierii, s-a văzut tot... a fost

casă plină de fum. și libanezul ăla a vrut să vină să ne ofere să stăm la el acasă. și nu prea

vorbeam cu el. A vrut să îmi ofereze să stau la el acasă în noaptea aia. A venit la mine acasă cu

pizza pentru cină. A fost drăgut. Așa că am o relație bună.”

Italienii tind să se integreze în grupuri internaționale dacă persoanele fac parte din aceeași

profesie sau sunt prieteni ai prietenilor. De asemenea, comunică cu localnicii și se împrietenesc

mai ales atunci când au raporturi de muncă. Uneori îi preferă partenerilor de afaceri străini

deoarece tind să fie mai corecți cu plățile la timp. Apreciază calitatea serviciilor și calitatea

umană a personalului domestic local-”niste ingeri”.

Consum cultural și mediatic local

Sunt apreciate muzica clasică, opera, spectacolele de teatru și de stat și din zona undergroud,

muzica experientala, spectacolele de entertainment live. Sunt criticate spectacolele unor staruri

internaționale care propun prețuri prohibitive la bilete în România față de Italia. Mediul cultural

9

din București este considerat foarte dinamic, un „ferment”. Bucureștiul este considerat un oraș

cosmopolit precum Berlinul.

LOCUIRE ŞI STIL DE VIAŢĂ ÎN BUCUREŞTI

Situația locativă – tipul de locuire

Profesioniștii și artisiti stau în spații închiriate, în general în zona centrală a orașului. Prima

experiență de locuire în general a fost blocul comunist. în același timp, antreprenorii stau în

spații cumpărate sau case construite de ei înșiși.

O casă italiană este necesar să aibă o bucătărie mare, spațioasă în care să se reunească familia.

Nu se folosesc de regulă covoare pe jos. Este dorită liniștea. Sunt de evitat zonele cu poluare și

persoane fără adăpost în jur (reiese din discuțiile cu respondenții).

Profesioniștii, expații, tind să aibă familia-prietenă în România sau sunt familii pendulare, adică

un membru al cuplului vizitieaza regulat România. Expații commuters sunt persoane care

locuiesc singure în România sau persoane care au „familii duble”-și în România și în Italia.

Antreprenorii, de regulă, sunt căsătoriți și au familii mixte, copii, locuiesc împreună în propria

casă.

Cultura materială domestică

Au adus cu ei piese de mobilier, tablouri, obiecte mici de importanță personală precum

fotografii, cărți, mici cadouri de plecare de la prieteni.

G.D. ne-a povestit de o bucată de mobilier luată de el și reconditionată: „Mi-a plăcut mobila

asta mai veche, așa... din România. Era într-o farmacie și a fost vopsită și l-am revopsit și-l

am acasă. O mobilă din asta, mai veche. și asta e tipic românesc. L-am avut la apartamentul

unde eram și îl am acum acasă. și ăsta este obiectul care cumva reprezintă ceva tipic român

care am la mine.”. I.L. spunea despre o serie de fotografii și de colecția de accesorii: „Da... eu

plec mereu cu niște poze. Este o poză cu soră mea de când eram mici. O poză cu mama și tata

când erau foarte tineri, la munte, la un picnic. O poză cu câinele meu. și atât. Astea sunt. și

asta sunt cele care aduc mereu și că și expun. [...] și, după, adică chestiile care... adică... cu

care ești și un pic fixat... colecția mea de ochelari de soare... colecția mea de accesoriile...

colecţia mea de papuci... de tenişi... chestii mai superficiale, să zicem.”

Forme de sociabilitate şi petrecere a timpului liber

Locuri, restaurante frecventate: Piccolo Mondo, Beraria H (au concerte, muzica live), centrul

10

oraşului, zona Lipscani, Il Peccato (apreciază raportul calitate-preţ), Carul cu bere, restaurantul

Lacrimi ţi sfinti, Pizzeria Giulia (pentru meciurile de fotbal), Cărtureşti, J’ai Bistro, Control,

Cinema mall, cinema italian, Libraria italiană Pavesiana.

Cu amuzament, I.L. ne-a spus despre ieşirile ei în oraş: „Meregem de obicei, când ieşim,

mergem prin terase... să fie la Eden, să fie la Modelier, să fie să mâncăm ceva în centru,

random... nu mai am un loc preferat. Înainte eram un pic mai activă, din cauză că aveam şi cu

cine... şi aveam şi foarte mult timp. Şi atunci, da... mergeam la mai multe evenimente şi

concerte... Un pic peste tot prin Bucureşti. Barul meu preferat era Atelier Mecanic, dar s-a

închis de mult... un bar unde am stat mult, la nişte domni... ar fi fost bine să nu îmi petrec aşa

de mult timp... la Control şi... mai departe. Acum sunt mai cuminte. Am şi o vârstă.” Pe de altă

parte, G.D. a declarat că în „Bucureşti nu poţi să ieşi din centru. Nu prea ai unde să mergi. În

centrul ăsta, cel care începe de la Unirii, până unde se termină Herăstrăul. În rest nu ai unde

să mergi în Bucureşti. Din punctul meu de vedere. Nu prea ai...”

De asemenea, preferă ieşirile din Bucureşti atunci când este posibil.

EDUCAŢIE, LIMBĂ ŞI PRACTICI CULTURALE

Pattern-uri educaţionale, forme de şcolarizare

Integrare versus izolare şcolară

Şcoală Italiană Aldo Moro este un nod cultural. școală pe care o frecventează copiii este o decizie

de cuplu, în funcție de tipul de cuplu și mediul de muncă – parcursul profesional. De regulă, în

cuplurile mixte copilul învață limbă italiană, urmează școală italiană sau alte școli private (o

11

proporție de aproximativ 80% dintre copii): „Un copil italian nu poate fi un copil de cartier care

să urmeze școli de stat de cartier. Nu poți avea încredere în școlile de stat.”, spunea T.B.

școlile internaționale private din București sunt la modă. Liceele așa-zis italiene, Dante și

Ureche, nu au orele predate în limba italiană și nu au la catedra profesori nativi, din Italia, cu

excepția unuia care predă cursul de civilizație italiană.

Abilități și practici lingvistice

În general nu sunt motivate să vorbească limba locului dacă nu le este de folos în interacțiunile

de zi cu zi. Cei care lucrează în mediu instituțional italian vorbesc în general italiana, puțin

limba română, chiar dacă stau aici de mulți ani. Persoanele care lucrează în mediul de business-

antreprenorial sunt mai motivate să vorbească limba locului pentru activitățile desfășurate.

“Nu trebuie să fac efortul să învăţ limba locului (limba română). Mi-ar placea să învâţ limba

română. Acum avem şi o profesoară de limba română”, explică M.S. În acelaşi timp, I.L.

declara că „Cu limba a fost groaznic din cauză că pentru mine engleză era mediu de

comunicare şi asta este. Nu din cauză că nu încercam, dar din cauză că mi-era imposibil să mi

aduc aminte cuvinte... mi s-a părut mai uşor să învăţ nişte cuvinte rusoaică decât să învăţ un

pic de română la început. Şi nu înţelegeam care era fazu cu cuvinte. În sensul că nu înţelegeam

niciodată când termina un cuvânt, când începea un alt... şi asta a fost. Primii trei luni numai

engleză şi mai nişte "mulţumesc"... "bună ziua" şi chestii de genul la asta. După, când mi-au zis

să rămân, am zis "bine, asta este". Când m-am întors în septembrie, am început un curs la

ICR, la Institutul Cultural Român.”

Valoarea şi convertibilitatea capitalului educaţional/cultural

Este apreciată în România imaginea tânărului italian cu studii şi experienţe afară.

Forme de distincţie prin practici culturale

Italienii se disting prin modul de a se îmbraca sau mai degrabă de a purta hainele – tipurile de

haine, genţi şi pantofi, în special. Fumează peste tot, râd şi vorbesc tare.

Universul religios

Două spații de cult își dispută întâietatea – Catedrala Sf Iosif și Biserica Italiană. Biserica

italiană este servită și de un preot italian, care ține predica în limba italiană. Spațiile sunt

formalizate – biserica, deschise – pot participa catolici de orice etnie.

În urma unei vizite la Biserica Italiană, am observat că oamenii prezenți la slujbă tinută de

preotul italian sunt preponderent vorbitori ai limbii italiene. La slujba de duminică au fost

prezenți și câțiva oficiali, reprezentanți ai Ambasadei, precum și ai CO.AS.IT. Majoritatea

12

femeilor prezente la slujbă erau imbrăcate îngrijit și mai elegant decât bărbatii care, într-o

proporție de 95% dintre cei prezenți, erau imbrăcati cu un tricou polo și pantaloni sau blugi.

MUNCĂ ŞI PROFESIE

Activităţi economice. Profiluri profesionale şi antreprenoriale; dinamica

ocupatională

Toate persoanele intervievate au studii superioare finalizate la universități italiene din centru-

nordul Italiei precum Roma, Firenze, Bologna, Genova.

Ca tipuri de profesii se delimitează două categorii specifice: antreprenori din zona științelor

economice, politice și profesioniști (profesori sau corporatiști) și zona studiilor sociale, studii

umaniste, artă.

Ca dinamică ocupațională, persoanele care activează în zona de antreprenoriat au un parcurs

profesional care include atât conducerea propriei firme cât și implicarea în asociații sectoriale;

persoanele din zona studiilor sociale, umaniste – tip istorie, etc tind să își dezvolte propria

vocație și lucrează în școală, în instituții legate de educație, persoanele din zona studiilor de artă

tind să lucreze în domenii sociale sau corporatist, tip surogat și își doresc să se întoarcă la

propria vocație și să studieze în România master sau doctorat în domeniul lor.

Diplome, echivalare

Nu au existat discuții despre echivalări de diplome. Din experiențe personale știm că este nevoie

pentru echivalare în România de apostilă de la Haga, în cazul în care ai studii în străinătate UE

și dorești să fie recunoscute în mediul românesc. în cazul în care lucrezi pentru firme

internaționale, ele sunt recunoscute de facto.

Persoanele cu studii în Italia în domeniul artei își doresc continuarea studiilor în România și

anume master video-imagine și doctorat restaurare-conservare obiecte de patronomiu.

AGREGAREA COMUNITĂŢII

Forme de asociativitate formală și informală

“Italienii de nivel social superior stau cu alte comunități, evită centrul, nu trăiesc o convivialitate

a centrului.”, a mai spus T.B.

Au fost menționate asociațiile sectoriale, așa numitele asociații de categorie pentru zona de

business. Nu au fost menționate alte forme de asociativitate.

Evenimente cu potențial de agregare a comunității

13

Ziua națională, carnavalul, sărbătorile religioase de peste an, Paștele și Crăciunul sunt câteva din

evenimentele care atrag atenția italienilor intervievați. Ultimele două pot fi și evenimente de

reîntregire a familiei în România sau în Italia.

Manifestări comunitare

Catedrala Sf Iosif și Biserica Italiană sunt noduri care agregă persoane din comunitate. Ele sunt

frecventate în funcție de zona în care locuiește persoană care frecventează biserica catolică.

Numai o parte din respondenți declară că frecventează aceste locuri de cult, însă ele în sine

rămân un reper comunitar pentru toți.

Institutul Italian de Cultură este nominalizat ca nod al comunității, aici se întâlnesc membri de

toate vârstele, există voluntariat în activități desfășurate de comunitatea Erasmus italiană, se

desfășoară activități de socializare cu frecvență regulate. I.L. ne-a oferit mai multe detalii despre

programele de internship desfăsurate în România: „De exemplu, eu știu că au venit mai multe

persoane de la facultate de limbi și literatură din Torino din cauză că acolo este o facultate care

predă și română că limbă străină. știu că au venit mai multe și de la o facultate din Sardinia, dar

da... tot este parte din ceea ce se numea Longlife Learning Program, acum a schimbat

programarea, nu mai se numește așa. Cred că se numește Erasmus For All, sau ceva de genul

ăsta. și sunt chiar programe de financiere, dar... nu au legătură... nu e ceva că dorește Institut... e

ceva de care beneficiază Institut, că instituție în legătură cu facultatea respectivă...”

Şcoală Aldo Moro este un alt nod cultural. Aici se întâlnește o parte din comunitate cu ocazia

evenimentelor realizate de copii din școală și cu ocazia yard-urilor cu vânzare de obiecte

realizate hand-made organizate cu o frecvență trimestrială de către școală.

Spații de socializare

Ca spații de socializare menționam serile de film organizate de Institutul Italian de Cultură. Un

alt mediu în care se întâlnesc italienii este cel de la Catedrala Sf. Iosif din București.

14

Biserica Italiană din București aduce laolaltă persoane măture, precum și o comunitate de

oficiali. Ambasada are ca grup țintă persoane numite în România de către instituții, organizații

din Italia. Există aici și o comunitate de italieni care îi ajută pe conaționalii lor săraci sau cu

probleme și care se află pe teritoriul României.

Şcoala Aldo Moro strânge oameni la evenimentele realizate de copii - yard-uri.

Librăria Pavesiana este un loc de socializare, evenimente, traduceri, lansări de carte.

15

Inventar de asociaţii

Confederaţia Industriei Italiene – www.confindustria.it

Confederaţia Generală Italiană de Comerţ, Turism, Servicii, Profesii şi IMM –

www.confcommercio.it

Confartigianato – www.confartigianato.it

Confederaţia Generală a Agriculturii Italiene- www.confagricoltura.it

Confsercenti – www.confesercenti.it

Confederaţia Italiană pentru IMM Private – www.confapi.it

Federexport – www.federexport.it

Forme de reprezentare etno-politică

Instituţii cu rol de reprezentare a comunităţii. Ambasada, prin serviciul de evidenţă AIIR, deţine

o bază de date despre cetăţenii italiani cu drept de vot. Dacă o persoană de naţionalitate italiană

nu este înscrisă la AIIR nu poate vota la alegerile din Italia de pe teritoriul României.

AMBASADA ITALIEI

http://www.ambbucarest.esteri.it/Ambasciata_Bucarest/header/contatti

Ambasada are sediul la Bucureşti şi consulate onorifice în ţară în special Transilvania –

Timişoara, în Oltenia- Craiova, în Moldova – Piatra Neamţ.

ICE - ITALIAN TRADE AGENCY http://www.ice.it/paesi/europa/romania/ufficio.htm

Camera de Comert Italiana pentru Romania

http://www.cameradicommercio.ro/ro/cine-suntem/statutulccipr-.html

16

Confindustria cu sedii în Bucureşti şi în Transilvania www.confindustria.ro

Minoritatea italiană istorică – reprezentată politic prin Asociatia ROASIT.

(http://roasit.ro/site/ro/, Asociatia etnicilor italieni)

“Constitutia României rezervă 18 locuri în Camera Deputaților pentru partidele și asociațiile

culturale ale minoritătilor etnice din România. La ultimele alegeri legislative din 28 noiembrie

2004, următoarele partide și asociații au câștigat un loc în Camera Deputaților:

Asociația Italienilor din România www.roasit.ro”

Centrul Cultural Casă d’Italia (str. Popa Tatu nr. 13) -reper al prezenței istorice italiene,

muzeu unic al emigrației italiene în România-evenimente la festivalul care are loc în iunie

2015

Relația comunității cu Ambasada Italiei

Relația persoanelor intervievate cu Ambasada Italiei este una mai degrabă formală. Instituția

nu este foarte vizibilă în interviuri. Sunt menționate de către interlocutori întâlniri oficiale cu

ocazia sărbătoririi unor evenimente precum Ziua Italiei. De asemenea, este menționat în discuții

AIRE (Registry of Italians Resident Abroad-A.I.R.E.)* și necesitatea înscrierii în această bază de

date pentru a putea vota la alegerile naționale din Italia direct la Ambasada Italiei din România.

Reprezentanții oficiali ai școlii italiene au relații mai strânse cu Ambasada prin natura misiunii

lor în România, menționând menținerea unei relații constante cu reprezentanții misiunii

diplomatice.

Relația comunității cu asociații, organizații de afaceri, instituții de

reprezentare economică

Relația persoanelor din zona business cu asociațiile, camerele de comerț, este destul de puțin

articulată. Unii interlocutori menționează întâlniri și încercări de cooperare însă fără

înregistrarea unor rezultate concrete. Un interlocutor a fost implicat în conducerea unei asociații

sectoriale de afaceri și a menționat în acest sens consolidarea în ultimii ani a mediului asociativ

italian în România și existența unei rețele extinse la nivel național, că extensie a asociației de

proveniență din Italia. Mediul asociativ sectorial “antreprenorial” pare a fi mult mai dinamic

prin conferințele, programele organizate, decât cel instituțional și de reprezentantă pentru

localizarea afacerilor.

*http://www.esteri.it/mae/en/italiani_nel_mondo/serviziconsolari/aire.html

*The Registry of Italians Resident Abroad (A.I.R.E.) was established by Law no. 470/1988 and

contains all the personal data of Italians resident abroad for a period of more than 12 months. It

is administered by Italian municipalities on the basis of the data and information supplied by

the foreign missions.

A.I.R.E. enrolment is a citizen’s right/duty (art. 6 Law no. 470/1988) and provides access to a

17

series of services from foreign missions, as well as the exercise of some important rights, such

as:

• the right to absentee voting in political elections and referendums and for the election of

Italian representatives to the European Parliament in the seats set up by the diplomatic-

consular network in EU member countries;

• the right to the issuance or renewal of identification and travel documents and to

certifications;

• the right to renew a drivers license (only in non-UE countries; for details consult

the Automobiles – Drivers License section).

A.I.R.E. enrolment is obligatory for:

citizens who take up residence in a foreign country for more than 12 months;

citizens residing abroad either as a result of being born there or having obtained Italian

citizenship for any reason whatsoever.

● Portrete de lideri comunitari

Tina Savoya – profesor desemnat de statul italian ca director al Şcolii Aldo Moro cu proiect de

dezvoltare a acesteia în România. A contribuit la dezvoltarea şcolii italiene, dupa 7 ani de

mandat şcoala are deja 8 clase, after school, cantină.

● Forme de antreprenoriat etno-cultural

Bucatarie italiana cu bucatari/pizzari romani recunoscuti de italiani -

Pizzeria Lorenzo = pizza bună (proprietarul a locuit în Italia 10 ani)

Trattoria Il Calcio – Barbu Văcărescu (proprietarul a locuit 10 ani în Italia)

Bucatatie oficiala - Restaurante recunoscute cu mancare traditionala -distincția “Ospitalità

Italiana”, certificare care se acordă restaurantelor italiene în străinătate care se disting prin

susţinerea şi promovarea valorilor adevăratei ospitalităţi şi bucătării italiene în lume.

Modigliani (din incinta hotelului InterContinental) , Roberto’s (din incinta hotelului Athenee

Palace Hilton), Cantina Verde, Il Giardino Segreto, Unico Vero, Nonna Mia, Da Giulio, Silk Sky

Bar, Osteria Gioia, Cucina (din incinta hotelului Marriott, Terra e Fuoco, Caffe Citta (de la

hotelul Radisson Blu) , Monna Lisa.

RELAŢII CU ŢARA DE ORIGINE

Forme de comunicare şi schimb cu ţara de origine

Au relații bune cu familia, deși sunt absenți fizic. în general sunt familii cu mai mult de un copil.

Unul sau doi copii locuiesc în afara Italiei. în multe cazuri familia a contribuit la emigrare însă,

18

de regulă, după 2-3 ani de experiență, își doresc ca membrii familiei să se întoarcă acasă.

Membrii familiei din Italia îi vizitieaza pe cei stabiliți în România.

“Familia este autonomă și respectă deciziile copiilor. Există respect în familie pentru fazele de

viață ale persoanelor din familie.”, ne înștiința T.B. De asemenea, M.S. spunea: „Mama a fost în

vizită la mai pentru o săptămână. A venit și viitoarea soacră, o verișoară, fratele. Le-a plăcut

mult. Sunt ferici pentru mine. Este însă oricum o suferința atunci când plec, însă sunt fericiți

pentru mine. Mă întreabă când o să mă întorc acasă.”

Interacțiuni mediate digital

Legătura cu familia este păstrată prin intermediul internetului: Skype, Facebook, dar și la

telefon.

“Este ușor de întreținut un raport. Acum suntem la o oră diferență. Am un abonament

Vodafone, aici sunt tarife bune. îmi sun părinții în fiecare zi. Suntem în contact via internet,

Facebook, Skype cu prieteni din Corea, Italia.”, povestea M.S. în același timp, I.L. declară că „tin

legătura cu părintii mei aproape în fiecare zi... sau la două zile. Sunt și în varstă, am un nepoțel

foarte mic, atunci și eu vreau să fiu în legătură cu ei. și dacă este numai să facem o glumă, să zici

«ce faci»...”

OBSERVAŢII FINALE

Putem vorbim de mai multe etape de migrare și tipuri de migranți de-a lungul perioadei 1990-

2015. Prima etapă este dominată se aventurieri, căutători de aur, apoi se evidențiază o a două

etapă a micilor antreprenori lohn, cea de-a treia a marilor investitori-primul val de expați și cea

de-a patra în care se diferențiază migrația propriu-zisă de afaceri de așa-numiții EU commuters

– profesioniști care își schimbă destinațiile de ședere în funcție de modul în care își construiesc

parcursul profesional, în special bănci, multinaționale, firme mari cu capital italian.

Pe categorii de vârstă putem spune ca în ultimii ani, după aderarea României la UE, țara a

devenit un spațiu atractiv și pentru tineri prin programele Erasmus, stagii de practică.

Nu putem vorbi de o comunitate omogenă, ci de grupuri de persoane care tind să se structureze

în funcție de domeniul profesional, convingeri „socio-politice”. „Comunitatile” care se

structurează astfel sunt comunități mici, destul de închise, italiene sau uneori multinaționale.

București a devenit pentru profesioniștii expați un loc propice de demarare a unei cariere

internaționale sau de finalizare a carierei, pentru antreprenori / multinaționale un hub de

conducere a unor afaceri regionale.

Bucureștiul este un loc care înlesnește dezvoltarea mult mai rapidă a unei cariere pentru italieni.

Există o legătură structurală și recunoscută legal între Institutul de Cultură, școală italiană,

Biserica Italiană și mediul de afaceri. Toate acordurile bilaterale în baza cărora instituții,

organizații, firme s-au constituit sau redeschis sunt datate 1971-1975.

19

Sursele întocmirii fişei

Date statistice: INSSE, ICE, MMFPS, OIMR, mentionate in desk research

Interviuri cu cele şapte persoane, cetăţeni italieni imigranţi.