Anul XLVII Blaj 19 Iunie 1937 Numărul 25

pr

DIRECTOR , a U G U S T I N P O P A

J „n« si a d m i n i s t r a ţ i a

I N S E R A T E : UD şir garmond:6 Lei. La

publicări repetate dupa învoială

REDACTOR P r o f . D U M I T R U N E D A

ABONAMENTUL Pe un an . . . 200 L e Pe 6 luni . . . 100 Lei Pentru străinătate 400 Lei

Foaie blsericească-polltică — Apare în fiecare Sâmbătă

Şi întru Spiritul Sfânt... (gd). Sunt multe şi mari darurile ce le revarsă

flj«»ra omenirii „faţa" a treia din Dumnezeire. Multele şi rodnicile ei daruri teologia le clasifică potrivit calităţilor şi eficacităţii lor. Ele sunt în­deosebi lumina şi focul. Lumina care deschide ochiul înţelegerii şi focul care instigă voinţa la fapte. Pentrucă dela aceste două elemente depinde perfecţiunea: înţelegerea rostului nostru şi voinţa ie a săvârşi ceeace ne porunceşte înţelegerea. Ei-rttll fi una şi alta, în planul şi în cadrele deo-tebilului Har Dumnezeesc, emanaţie şi rod al Spiritului Siânt.

Deşi îmi pare că întrezăresc dumnezeeasca mtenţiune, totuşi nu pot pătrunde, cum se face că lumina ştie să deosebiască perfecţiunea din haosul nimicniciilor omeneşti şi cum ştie să o aşeze pe alt tărâm decât al vremelniciei. Asemenea nu pot ţâtrunde cum ştie şi cum poate focul să aprindă si să pună în acţiune slăbiciunea omenească spre culmile înflorite ale harului. Şi nu pot pătrunde, pentrucă îmi pare greşită asemănarea ce-mi stă­ruie în gând că precum motorul e pus în mişcare ie scânteia benzinei, aşa şi voinţa de înţelegere, fiindcă omul având voinţă liberă, omul poate să acţioneze chiar împotriva celei mai perfecte logici. Şi în consecinţă, dacă totuşi omul e în stare să-şi cilăuzească idealurile pe alte drumuri decât pe acele ce-i dictează clipele trecătoare, urmează că în aceste clipe omul nu mai e stăpânit de legea conjuncturilor omeneşti ci de Harul Spiritului Sfânt.

Când, prin zăbranicul mohorît al trecutului, privesc existenţa de abia şi totuşi înălţătoare de iouă sute de ani a Blajului, în sentimentul tu­turor acelora cari cu grijulivă sgârcenie i-aucân-&nt smeritele vrednicii din istoria neamului nostru, sunt nevoit a constata, a sublinia şi a afima, cd lumina şi focul Blajului n'au izvorit, - după vorba Scripturii — „nici din voie ome-Wască şi nici din putere omenească" ci că lumina J» focul Blajului dela Spiritul Sfânt au fost. |

*

Luminat şi mare a fost Blajul — (ce să M sinchisim că astăzi mulţi vor să-l prezinte în-iWecat şi mic?) — prin Biserica sa care ne r*}ncopcie de vraja unui leagăn de sânge şi cre-w\ă al cărui cântec ne-a fost strivit pe buze

j^nte cu o mie şi-atâţia ani, şi foc şi preamărit fost, este şi va fi Blajul pentru şcolile sale,

j . n . a M urnit ţi vor mai şti să urnească din le-. $ l e . n e a m u l nostru românesc. Pentrucă forţele,

cârma Blajului nu se pun în mişcare numai instincte cari pot să conserve, dar nu-şi pot

J un drum luminai şi aprins de flacăra şi vă-m* Spiritului Sfânt.

Sărbătoarea Blajului întoarcerea unde ne-au fost jurămintele —

Prefaţă pentru noi realizări / de Prof. GH. I. B I R I Ş

Mios (et multos iam) vidimus ventos í Alte r Şi năprasnice vijelii înfruntat-a Blajul i J*« înfruntat şi le-a biruiţi... Pentrucă nu

a u e^rmuit îngâmfarea şi meschina socoată orne-"eased! '««iii

) ci smerenia şi încrederea dumnezeeasca, the

ln? ? i ^ 0 C M * muceniciei. Focul lui loan lno k ^ ^ i c u f i l u m î n a şcolilor lui Petru Aaron...

umina şi focul acestora, ca a unor adevăraţi Ctni<>i, dela Spiritul Sfânt au fosil

întoarcerea ia sat însemna, la no!, în e-poca romantică a sfârşitului celui de al XfX-Iea veac, apropierea de sufletul nealterat al nea­mului, de vieaţa proaspătă a ţăranului, liniştiţi, sănătoasă şi lipsită de forme care să-i distrugă farmecul. Pentru scriitorii de după Emlncscu, mai însemna şi refugiul Inadaptabililor, locul de contact cu forţele primitive ale naturii, pei­sagiu! cu variate motive de Inspiraţie.

Ceeace, în acest sens general, reprezenta satul pentru intelectualii din Ţara mică, pentru intelectualii din Ardeal (crescuţi subt semnul luptelor naţionale) însemna Blajul. In acest orăşel, căruia vlădica Inochentle Mlcu îi lăsase în loc de teitament exemplul propriei vieţi sacrificate pentru ridicarea neamului, iar umi­litul Petru Pavel Aaron îl imprimase duh creştin şi program cultural, — istoria româ­nească avea orizonturi mal largi, pentrucă pleca totdeauna dela primul descălecat, iar înfrângerile risuaau mai redus, pentrucă aici veghia „Dumnezeu cei drept, celce ceartă ne­dreptatea şi înalţă dreptatea", cam ÎI numeşte graiul înţelept al lui Grigore Ureche, cronicarul. De aceea întrunirile de zece ani ale elevilor Blajului, prăznuirlle zilei de 15 Mai, adunările generale ale Astrei, erau prilejuri de contact cu sufletul Blajului (identificat complet cu vieaţa neamului) fi momente de evocare a tra­diţiei şcolare şi bisericeşti la începuturile că­reia stătea vlădica Aron „carele cu vieaţa sa au arătat că şi acum poate ţinea vieaţa sfin­ţilor de demult" —cum aminteşte Ssmuil Mlcu în „Istoria bisericească".

Aici se întorceau cei risipiţi prin toate unghiurile ţării s i ia dnh şi încurajare pentru lupta de fiecare clipă; şi (în momentele deci­sive) să culeagă îndemnurile strămoşilor şi să fixeze linia destinului neamului, căreia să i-se supună până şl pruncii din lesgăn.

Ce ar putea dovedi mai bine puterea de sugestie a pământului Blajului, decât ataşa­mentul pe care foştii elevi ai şcolilor din Blaj l-au arătat oraşului copilăriei lor? Cu o fide­litate rară se întâlnesc în flecare an subt ar­curile Catedralei şi pe coridoarele Liceului de băieţi — absolvenţii de acum zeci de ani, să scuture polenul amintirilor şl să adune har pentru o nouă etapă din vieaţa lor, pentru un nou fragment din Istoria neamului.

In zilele acestea, se vor aduna la Blaj, pentru sărbătorirea celor două sute de ani dela mutarea reşedinţei eplscopeşti, dela înte­meierea Blajului românesc (Mai, 1737) — foştii elevi ai şcolilor din Blaj, risipiţi pe o rază cât teritoriul României. Nn se vor întruni pentru o săibătoare cu fast deosebit, să afişeze unlec

orgoliu care să-i singularizeze în bucurie, c ! va fi o sărbitoare familiară, calmă, plină de amintiri, ia care să participe sufleteşte întregul neam şi umbrele morţilor celor de demult. Va fi o tăcută manifestaţie a istoriei Ardealului, care-şi datează ascensiunea dela descălecatul iui Inochentle Mica, o solemnă înclinare subt umbra celor două sute de ani trecuţi.

Cei care nu pot veni, şl-au trimis ade­ziunea, în cuvinte care sunt dovada orizontului larg de simţire şi aduceri aminte pe care a -ceastă sărbătoare îl deschide sufletului lor înduioşat, — aşa încât, în ziua sărbătorii, tur­nurile sfinte vor veghia fiuvlul bicentenar ai trecutului Blajului, cu liniştea Iul durabilă şi creatoare.

Ziua Blajului mai are însă şi o altă im­portanţi. Vizitatorii Blajului vor dori s i . vadă înălţat, în mijlocul oraşului căruia fi patro­nează străduinţele şi aspiraţiile de viitor, mo­numentul Episcopului mucenic lnochentie Mtcu, — şi vor face din acest moment pasul hotă ' rîtor pentru realizarea lui. Oricâte necesităţi ne-ar reclama energiile şi banul, acesteia tre­bue să-i dăm întâietate. Prea mult am lăsat-o în faza pregătirilor, şi prea atinge demnitatea noastră I

Poate şi alte iniţiative practice vor trebui să plece din acest prilej, căci devotamentul nostru faţă de Blaj ne pretinde rezultate care să ne facă vrednici de măreaţa tradiţie de fapte a Blajului.

S o l e m n i t ă ţ i l e d e l a C l u j . Grandioase sub toate raporturile, festivităţile universitare de Dumineca trecută din Capitala Ardealului rămân un titlu de glorie şi de îndreptăţită mândrie românească. Inaugurarea sărbăto­rească a Colegiului Academic Regele Carol II, precum şl proclamarea M. S. Regelui Carol II. de doctor „honorls causa", a universităţii F e r -dinand I din Cluj, sunt momente Î6torice, ce nu mai pot fi date uitării. Omsglul Ardealului cultural pentru Suveranul Ţării fiind şl el Ia înălţimea zilei.

Au rostit cu aceste prilejuri cuvântări bogate in date şi orientări dd. FI. Ştefănescu-Goangă, rectorul universităţii clujene; Silvia Dragomir şi Nic. Drîgan, prof. univ., Gh. T ă -tărescu, ministru preşedinte; Nic. Mihăilă, preş. Soc. Stud. ţn Ştiinţe; I. P. S. Bălan al Sibiului şi 1. P. S. Nicolescu al Blajului, a cărui cu­vinte ocasionale le dăm în întregime la «foiţa" acesta! număr, şi d. IuIIu Moldovan, preşed. „Astrei" ardelene. Suveranul a răspuns cu trei discursuri frenetic aplaudate de asistenţa se­tă din sala festivă a C ciigiului Acade

In «le cărei cele dintâi rânduri eran toţi Prea-slinţiţti noştri arhierei. Reţinem din dlscnrsnl-răspuns al M. S. Regelui Ia cuvântarea d. Şteiănescu-Goangi:

„Aţi priceput un fapt primordial pentru realul progres ce trebue făcut intr'o instituţie de înalt învăţământ, — că dascălii şl învăţă­ceii nu sunt corpuri aparte, ci două elemente componente şi inseparabile ale unuia şi ace-Iniaş organism. Universitatea nu este o şcoală oarecare, cl este vârful piramidei culturii na­ţionale. De aci grija perfectă la tot ce se predă între zidurile ei. Universitatea nu vrea să ztcâ massă, cl selecţionare. Deci, nu pot decât să revin cu sfatul ce atât de des L-am dat: Griji noastră nu trebue să fie la înmulţirea numă­rului studenţilor şl a catedrelor, cl la conso­lidarea calitativă a ceeace există. Seminare, institute, laboratoare — iată adevărata muncă ce se cere aci. Na se cer generalităţi, cl se cere adâncfrea problemelor".

In aceeaş zi, după masă, a avut loc ser­barea sportivă din parcul orafuini cn splen­didele prestaţii corale şi gimnastice ale „şoimilor" d. Iuliu Haţlegann, în faţa Suvera­nului şi a anturajului său de Ierarhi şi mi­niştri. Urmează apoi: vizita la muzeul etno­grafic; inaugurarea muzeului de antichităţi; vizite Ia Instituţiile de Istorie naţională; inau­gurarea Muzeului Botanic care, alături de Grădina Botanici, laudă priceperea şl destoi­nicia d. prof. univ. Alexandra Borza; vizita la căminul „Avram Ian cu" a studenţilor şi la că­minul Studentelor din Caiea Moţilor. Seara ministerul Educaţiei Naţionale a oferit un banchet în cinstea M. S. Regelui. Serbările s'au încheiat ca serenada studenţilor ascultată de Suveranul suita sa din balconul Col. Academic.

La aceste festivităţi au luat parte şi blă-jenil: păr. Dr. Victor Macaveiu şi păr. Gh. Dănilă, canonici; păr. Iuliu Maior, dlr. liceului comercial şl prlmredactor al „Unirii Popo­rului"; păr. Dumitru Neda, prof. de teol., re­dactorul nostru; prof. Nic. Comşia; Dr.Baican» medicul arhidlecezan; S- Gizdavn, prefect judeţean, Dr. Blana, Dr. Migla şi alţii.

O • Foiţa „Unirii* o o ( • U I M I i i i n i i ! a u a i < a i i i . . « I I F L : I » I A : i i i ! i i i i i i S U C NANI*, s u • < ! « : * • h i H i i i i i i i j j i t i i i i t i n n i J i t , ! ! ¡ ¡ 1 1

Apoteoza Universităţii Cuvânt rostit la serbările Universităţii din Cluj, în 13 Iunie 1937, în faţa M. S. Regelui Carol II

de A l e x a n d r u N i c o l e s c u arhiepiscop şi mitropolit de

r • Alba-Iulia şi Făgăraş

Sire, Nn este, spune-se, spectacol mai măreţ în Europa noastră, decât cel oferit nouă de bătrânii Alpi; munţi c a picioare solide de rocă şi cap de zăpezi imaculate, munţi ce se ridică trepţi uriaşe spre sublimitatea empl-reulul unde spiritele cereşti contemplă fericita candoare a neapropiatei lumini a Domnului. Spectacol măreţ, sporit în măsură nebănuită în zile senine şi radioase când Boarele, mândrul crai, îşi revarsă nestânjenit ploaia de raze pe culmile slhastre, şi gheţarii transparenţi şi lu­minoşi schinteiază în culorile curcubeului, îşi variază şl nuanţează proteiform culorile, de-ţi piere graiul de admiraţie.

Alpi sunt şi Universităţile noastre în lumea sufletelor, dacă îşi pricep chemarea su­blimă. Ca Universltas scientlarum, (acesta 11-e numele complect), flecare Universitate trebuie să cuprindă toate culmile înalte ale ştiinţelor, dar având ancorate picioarele solide de rocă In câmpul experimental dacă e vorba de ştiinţe naturale, de ştiinţe practice, sau în ne­voile reale ale societăţii, ale ţărilor şi popoa-

Răvaş pentru 24 Iunie Ban gând chemarea, care o face bătrâna

vatră de cultură şl ştiinţă românească dela îmbinarea celor două Târnave, tuturor, cărora „le-ă frânt, — în lungul şir de lustri, —pâinea cărţii ii învăţăturii", postelnicului vlădică P. P. Aroo.

Ia chiote de elan şi bncnrie, ca şl in anal desrobirei 1848, stăpâniţi de creştinescul sen­timent de recunoştinţă întârziată, ro ivor în rânduri bine înţesate, foştii alumnl de prin toate văile şi meleagurile României întregite pe veci, de d t ta aceasta scutiţi d: ghiontită-rile sblrului de eri.

O zi de adevărat praznic, rod imbei?pgat al conştiinţei de Jneam sădită la umbra bă­trânei catedrale prin lupte dârze şl epocale frământări, de celea mai multeori suprafireşti, ale umililor dascăli mucenicii

Vechile şi imbătrâniteie ziduri, ctitoriile bunilor arhierei, modeşti şl cruţători, vor tre­sări din nou de freamăt de bucurie. Modesta aşezare de credinţă fi cultură, va îmbrăca din nou haing de slavă binemeritată a trecutului de frământări, lupte şi prefaceri. Vor amuţi gla­surile răsleţe ale epigonilor borfaşi, cari cearcă zadarnic, prin uneltiri răatădoase, rodul nimic­niciei lor trecătoare stăpânită de orgoliu, să întunece o glorie îngrămădită mulţi lustri de trudă povarnică şi zorii unei conştiinţe trez te la realitate.

Clipele acelea de popas sărbătoresc vor fi menite să glăsuiască sus şi tare în urechile celor mici de suflet, că Roma obârşiei noastre, prin apostolii culturii şi credinţei, „nu ni-a înstreinat o parte din neam" ci ni 1-a hărăzit întreg şi liber prin trezirea conştiinţei naţio­nale, ofelită în luptele purtate până la jerfirea de sine pe altarul neamului.

Ne-a repus în legea strămoşilor noştri ş 1

ne a crescut interminabilul şir de generaţii Ia focul dragostei de neam şi glie. Unele s'an strâns, celea rămase ne stau de mărturie cu fiorii de bacurfe şi îndestulare de a se fi putut

adăpa la izvoarele culturel Micei R 0 t n e

a putea aduce un neînsemnat prinos rJe noştinţă surghiunitului vlădică Inochentle^"'

Găsesc ca o frăţească mustrare, t \ n

şi bărbătească, adresată unor mercenari C t'' nu se sfiesc a încolţi o glorie,.ţintuită den?! In paginile de aur al istoriei noastre, alcătui nnui album, mărginit la un scurt curlcnn vieţii, ca să se evidenţieze şi mai mult c

a ştiut Blajul, ocrotit de Roma papală înstrăineze o parte de neam". ' , s l

Chiar dacă ar tăcea lungul şir a | g

raţiilor, vor glăaul zidurile mute, ţărâna sttj". moşilor cerând ca oarba neunire să tnceteij şi iarba rea, iarba vrajbei, să piară din hold, neamului!

Prof. | . isaScu

C u m p r o g r e s e a z ă o misiune itt

C h i n a ? Recenta Instituire a prefectarel l t

postolice din Shasi (Slupeh, China), U 7 hi|e

1936 a atras atenţiunea asupra acestui sector de viaţă misionari, încredinţat franciscinllor din provincia Ncw-York

Abia în 1932 şi-aa început franciscanii! munca în Slapehul meridional şl rezaltatele obţinute deplşesc mult speranţele cele nulii), drâzneţe. înţelegând să se înconjure de perso­nalităţi laice indigene, misionarii au câştigat repede stima tuturor cercurilor chineze: a oa­menilor de afaceri, a autorităţilor civile şi mi­litare. Cele mal remarcabile progrese s'an realizat în învăţământ: până când in 1932 abia 20 de fetiţe se găseau într'o şcoală mici şi săracă, în 1936 numărul elevilor a sjansla 800; fetele au un local frumos modern, ca-pabll de a primi 400 şcolari. In ziua Inaogn-rării au iuat parte la serbare toate autorităţile. Şcoala pentru băieţi şi spitalul nu mal sunt simple proiecte; mulţumită intervenţiei făcute de generalul Ksu Yaan-Chuan, comandant»! militar al provinciei, terenul a fost dat de către localnici.

Pe timpul Inundaţiilor, misionarii s'an jertfit pentru sinistraţi; pentru a aduna sumele necesare la cumpărarea medicamentelor, a»

relor, fiind vorba de orice aite ştiinţe fie chiar teoretice.

Ce spectacol mai măreţ, decât atunci când Universităţile sunt luminate, pe culmile marilor lor linii de doctrină, de lumina eter­nelor şi nestrămutatelor principii ale adevă­rului suprem, ale dreptului natural, ale justiţiei eterne, consimţind cu filosoful grec Eraclld din Efes, că: „Toate legile umane se hrănesc din unica lege divină".

Dar ce spectacol măreţ este mai ales a-tuncl, când învăţaţii Areopagului universitar recunosc că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit coboară de sas, dela Părintele lumi­nilor care laminează pe tot omul ce vine în lume. Recunosc va să zică, c i raţiunea şi credinţa sunt surori născute din aceeaşi înţelepciune divină şi că adevărata mărire, semn al nemu­ririi, este să recunoşti şi veneresi sângele co­mun ce le curge prin vine şi că e inutil sâ încerci a frânge lanţul care leagă natura şi universul de degetul Domnului care[le-a creat, ca să împrumut o frază dela Cardinalul Pacelli.

Ridicaţi deci peste materialismul ateu co­tropitor strălucesc atunci aievea aceşti munţi falnici ai Universităţilor în toate nuanţele co­lorilor fermecătoare, înăltându-se îndrăzneţ spre empireul unde rezidă Cel ce şade în lu­mină neapropiată, pe care-L contemplă spiri­tele fericite faţă la faţă.

Sire, pe cât ştim noi, Universitatea ce poartă numele glorios al părintelui Maiestăţii Voastre de veşnică pomenire, urmează calea preconizată de noi şl oferă, în lumea ipltuală,

spectacolul măreţilor Alpi în zilele însorite ale anului. Nu-i putem ura decât să urmeze pe calea apucaţ i , cale ce duce spre culmile în­sorite ale gloriei.

Sire, Asistăm astăzi la alegerea Maiestş Voastre ca doctor honoris causa al acestei Ilustre Universităţi,

Investirea aceasta împrumutaşi Miestiţi Voastre din lumina ce se revarsă de pe col1

mile însorite ale Universităţii, dar îl 1

schimb şl acesteia un reflex special di» nimbul saa aureola regalităţii pe care Maie­statea Voastră o purtaţi cu atâta demnitate f strălucire. Fie ca Universitatea, avlnda-1« patron şi sprijinitor pe noul doctor al »• care o onorează atât de mult prin înţelep­ciunea sa şl urmarea întocmai a principii''1

desfăşurate mai sus, să se simtă îndemna» şă-şi urmeze cu mai mult elan calea ascenj dentă, iar Maiestatea Voastră, Regele cuWJ româneşti, să aibă din această recuno?tio| intervivos al Universităţii noastre, care ştie sM arete gratitudinea fată de marii săi bine»»' tori, o confirmare în plus, dacă mai er» fle

voie, că jertfele ce le depuneţi pentru ridic»'* nivelului cultural al Ţării, la nivelul cui»' ţărilor civilizate, sunt apreciate la jn» t a v

loire din partea tuturor fiilor acestei {ari-Termin, cu dorinfa de-a Vă vedea « •

gând la bătrâneţe anse în frantea ţării pe » o conduceţi ca atâta înţelepciune şi cu nf» să vedeţi România noastră aşezată în {

cele dintâi ale ţărilor celor mai laminate f> * culte ale lumii.

/

U H I R E A

\ izat turnee de cinema aonoră, cari au ° r g 8 D misionarilor un milion dolari; ceeace , d 0 l*ifue o minune în mediul străin de ac-C ° creştină. Multe biserici s'au construit ori l , a n e . f n 0 o a biserică din Satachwan, în beton m 4 r sintetizează armonios stilul modern şl lt\ca\nez, fiind fala localnicilor. C Dela 1932 an părăsit New-Yoikal pentru rbloa 15 misionari noul. Şi e sigur că această

rajioasă grupă, sub îndrumarea noului pre­tai apostolic, Mgr. Dillon, va continua opera frumoasă începută sub păr. Ferary, căruia îi revine o mare parte de merit din succesele obflnate. (Fides).

Blaju l—Mecca tuturor Românilor!

In curând se vor celebra — în cadrele onor grandioase festivităţi — cel 200 de ani, de când Blajul radiază lumină şl cultură pentru toată suflarea românească. In trecut mal mnlt, decât acum. S'a schimbat centrul de gravitatei

In acele vremuri de brjenie, desorientare ţi obscurantism general; de despotism străin si asuprire etnico-religioasă; de furtună vije­lioasa, care rupea copacii zi de zi, smulgându i, ca rădăcină cu tot, dla pădurea de stejari a românismului, iată că apar, la orizont, razele seninului strălucitor, isbâvitoare de'ctuncric; şi negară fug'; străpuns! de săgeţile luminii.

Cei trei luceferi, desfăcuţi din soarele străbun şl o altă întreagă pleiadă de învăţaţi şl cărturari ceri după Unire, au cutreerat Apaşul, la Viena şi la Roma; la „Propaganda Fide", sau „Aogastineum", întorcându-se prin­tre ai lor, au semănat credinţa legii noastre strămoşeşti, propagând şi desvoltând graiul dulcei noastre limbi. — S'a întâmplat exact contrarul a ceeace scontau sâ fie mai marii şi stâpânltorii vremariior de atancil

„Opus igae, auctor patibulo digaus", putea ii se întâmple materialiceşte, căci ce-i mai oţor decât să furi opera (Cronica lui Şincaî) din desagi, iar pe autor să 1 arzi pe rog; dar era şl este imposibil să prefaci în cenuşă jarul care ardea —• de multă vreme — Intr'o ideie naţională! Totul poţi să distrugi, ceeace-1 ma­terie şi vremelnic; ceeace-i artificial şi efemer, numai sufletul nu-i poţi ucide, căci el e fluidul dnmnezeesc, aceea putere nevăzută şi mira­culoasă, care străpunge munţii, străbate văile, ample văzduhul şi leagă pe fiii unui neam de trecut, prezent şi viitor!

Sufletul unei naţiuni conştiente, cam a foat şl este a noastră, oricâte stăviliri l-s'ar PQne'n cale, nenamărate vrăjmăşii şi asupriri d e s'ar abate asupra lui: toate acestea dispar

Şl'n timp şi'n spaţiu — căci ele sant vre­melnice şi trecătoare; numai spiritul e vecinie f Permanent!

Numai el, patere divină, are vieaţă şi continuitate din moşi strămoşi, unul şi acelaş;

adună taţii, fraţii şl copiii în casa noastră r°mânească. El, acel spirit Invizibil şi totuşi existent, 1-a strâns la un Ioc, pe „Câmpia Ll-^ r t «t i i" , la 1848, pe cel 40,000 de „Valahi"

Wră deosebire de religie (uniat, sau ne­g a ţ i ) - . c a să-şi ceară dreptul la viaţă!

Şl tot dânsul, marele dirigluitor de oa­meni, i-a îmboldit pe primii pioni ai redeş­teptării noastre naţionale, să treacă dincoace ~*rPa{H, aducând ca dânşii facla arzândă a •Olyrapiadel" noastre culturale.

Blajul a fost Athena şi Pantheonnl ro­mânismului; a fost oracolul, care ne'ndrepta P»îU şl gândurile spre un viitor mai bun şi Pe care — c a v o l r e a Celui de Sus fi a acelui PWt despre care vorb lam-I -am ajunşi Blajal,

0 8 t central, de unde porneau concurenţii,

ca să cuprindă întreaga arenă a scumpei noa­stre Patrii; dacând ca el lumină; propovăduind deşteptarea, îndemnând la luptă In vederea victoriei din zilele noastre. Şi oricum s'ar suci şl'nvârti unii, sau alţii, să-I micşoreze impor­tanţa istorică, culturală şi naţională, pe care — Blajul — această: „Mică Romă* a noastră, I-a avut pentru întreg neamul nostru, răutatea aceasta sectantă se va isbi, mortal, de zidul adevărului!

Necontestat merit naţional; Indubitabil merit cultural a avut Blajul Ardealulai! Ca-de-se deci, cu împlinirea a lor două secole de e x ' S t e n ţ ă , pentru a naţiei mărire, să ne descoperim — smeriţi — în faţa mormintelor, ce adăpostesc atâţia apostoli al neamului; iar — Blajul Tărnavelor noastre, sâ ne fie ca o „Mecă* tuturor Românilor/ Şi aceasta — fără distincţie religioasă, înc'odată — căci şi înain­taşii noştri, n'au avut altceva în vedare, decât: limba, legea şt moşia!

Pentru ele au luptat, pentru aceasta s'au sacrificat; iar nouă, urmaşilor, ni-le-au lăsat — cu limbă de moarte — să nu le stricăm rostui, ci s i le păstrăm ca pe cel mal scump patrimoniu ai nostrul — Aceasta să fie sem­nificaţia şi simbolul serbărilor dela Blaj!

Prof. G r . S o m e ş a n u — C o n s t a n ţ a

L a Blaj după un s f e r t de v e a c . In ziua de 23 Iunie c , orele 17, ne vom concentra in curtea Liceului Sfântului Vasile din Blaj , apoi vom ţinea o şedinţă co­memorativă trecând în revistă bucuriile şi durerile trăite în decursul unui sfert de veac, de când ne-am luat sborul de pe băncile vestitelor şcoli ale Blajului.

Vom trăi câteva ore în nostalgia anilor petrecuţi în cetatea Iui Inocenţiu Micu Clain, G. Ş:ncai, Petru Maior, Ioan Vancea şi Vasile Suciu. Vom lăsa să curgă un strop de lacrimă cristalină din ochii sufletului nostru pentru Alexandru Ciura şi toţi foştii noştri profesori trecuţi îu lumea drepţilor. Vom pomeni amintirea cole­gilor căzuţi pe fronturi pentru »visul împlinit" şi al a-celora cari s'au sfârşit luptând la datorie.

Ne vom îmbărbăta reciproc şi vom lua noui pu­teri pentru lupta ce ne aşteaptă, ca să ne împlinim idealul de acum 25 ani în versurile:

>0 luptă-i viaţa, deci te luptă Cu dragoste de ea cu dor, Oricare ar fi sfârşitul luptei Să stai luptând căci eşti dator*.

Veniţi iubiţi colegi din patru unghiuri ale ţării, să ne îmbrăţişăm cu drag, să mai trăim o oră viaţa de >studenţU din Blaj. — Dr. G. Păcurariu.

Stiri mărunte P e r s o n a l a . Ven. Ordinariat al Clujului

a făcut mai nou următoarele numiri: păr. Ioan Pop din Mierţa la Pinticul Român; păr. Am-brosie Biriş dela Stana Ia Petrind; nouhiroto-niţii luliu Stanca şi Octavian Irimieş la Oşorhel, respectiv la Poienile Zâgrii.

M i s i u n i p o p o r a l a . Ni-se anunţă cu în­târziere. Luăm însă notă şi aşa despre sfintele misiuni poporale din Şeica-Mare, ţinute de păr. Romul Moldovan din Veştem în zilele de 17— 19 Aprilie c , cu prilejul sinodului protopopesc din primăvară, Rezultatul din cale afară îmbu­curător: s'au înregistrat 272 mărturisiri şi cu­minecări. La ascultarea spovedaniilor au dat ajutor şi fraţii în Domnul: Petru Pădurean din Calvasăr şi Simeon Domşa din Boarta.

î m p o t r i v a n e b u n i e i n a z i s t e . Agenţia Radar aduce (după agenţia Reuter) ştirea că zilele trecute, întrunindu-se la New-York Comi­tetul executiv al consiliului federal al Biserici­lor din America de Nord şt reprezentând 23 biserici naţionale, a adoptat o rezoluţie ce tim­brează fără menajamente barbariile naţionalso-cialiste din Germania. » Recenta desvoltare (a lucrurilor) din Germania — aşa se precizează în numita rezoluţie — na lasă nici o putinţă de îndoială cu privire la ostilitatea actualului

guvern faţă de viaţa, educaţia şi influinţa Bise­ricii creştine*. In acelaş timp d. M. Farland, secr. general onorific al consiliului, publică o scrisoare deschisă către Führer, în care declară, între altele: »Pierdeţi respectul lumii civilizate şi conduceţi naţiunea dv. de adopţiune spre un abis, căci nu puteţi constitui o naţiune durabilă pe forţă şi ură*.

A d u n a r e a A s o c i a ţ i e i S c r i i t o r i l o r R o m â n i d i n A r d e a l s'a ţinut la Cluj, Dumi­neca trecută după amiazi, sub presidiul d. Vic­tor Papilian, în sala Teatrului Naţional. Scopul principal al acestei adunări a fost obţinerea persoanei juridice. S'au desbătut însă şi alte probleme. Păr. I. Agârbiceanu şi d. Liviu R e -breanu — între alţii — au fost proclamaţi mem­bri de onoare. In noul comitet, ales cu acest prilej, păr. Sept Popa a intrat ca vicepreşedinte, d. Ovidiu Hulea ca membru în comitetul de conducere, iar d. Teofil Bugnariu în comitetul de censori.

P e l e r i n a ] d e a v i a t o r i Ia L o u r d e s . Din 16 până In 19 August c. va avea loc pri­mul pelerinaj al aviaţiei franceze la Lourdes. Apelul comitetului de onoare a fost primit cu mare însufleţire. Se prevede că acest pelerinaj semnificativ va fi foarte reuşit. Un serviciu de autobuse va face legătura între aeroporturile Tarbes-Laloubere şi Lourdes.

L o c a l e . Luni, a doua zi de Rusalii, va predica în catedrală păr. Ştefan Manciulea, sub­directorul liceului de băeţi. Joia viitoare, de Naşterea s. Ioan Botezătorul, va predicai păr, Ioan Moldovan, canonic, iar Dumineca ce-i ur­mează, a Tuturor Sfinţilor, va predica păr. Vic­tor Pop, canonic.

„ P a x R o m a n a " î n c o n g r e s . Proximul congres — în serie al XV-lea — al puternicei asociaţii studenţeşti catolice cu ramificaţii în toată lumea, se va. ţinea la Paris în zilele de 24 iulie — 2 August c. Congresului propriu zis îi vor premerge câteva zile de rugăciuni şi re ­culegere. Problema principală ce se va desbate în cadrele acestui congres va fi problema şo­majului anumitor categorii de intelectuali şi titraţi.

D o u ă z e c i ş i u n u ' d e l e p r o ş i v i n ­d e c a ţ i . La leproseria din Mokogai (Insulele Fidji), cu ocazia vizitei semestrale, au fost gă­siţi în luna Martie 1936 9, iar în toamnă 12, în total 21 leproşi vindecaţi. Unii dintre ei se gă­seau în spital de 10—20 ani şi acum au rein­trat în societatea omenească!

H i r o t o n i r i Tn U g a n d a . La 27 Dec. 1936 Vicarul apostolic din Uganda a hirotonit 8 preoţi indigeni Prin aceştia şi prin cei 4 pă­rinţi albi hirotoniţi în Iunie 1936 Ia Cartagena, s'au întărit rândurile celor 58 misionari albi şi 43 preoţi indigeni.

-f P r . T e o d o r N a g h i , f. paroh în Valea Largă, a adormit în Domnul la 8 Iunie c , în anul 73 al vieţii şi 48 al preoţiei sale cinstite. — Facă-i Cel de sus parte cu drepţii!

-f- Văd. A n a A . P o p p , n. de Lemenyi, a trecut la cele veşnice în ziua de 5 Iunie c , la Cluj, în anul 9 4 al vieţii.—Odihnească în pace!

Publicaţiune Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi

că Administraţia Centrală Capitulară din Blaj, dă în antrepriză repararea radicală a morii pe râul Nlraj, proprietatea fundaţiunea Şuluţlu ferma Vidrasăn judeţul Târnava-MIcă.

Informaţluni se dan la Administraţia Cen­trală Capitulară Blaj, in orele de oficiu, unde se vor înainta şi ofertele.

Blaj, la 12 Mal 1937. (667) 3—3 Administraţia Centrală Capitulară

P a e . 4 Ü f* J R fi A Nr

Of. p a r o h i a l g r . c a t . C r ă c i u n e l u l d e j o s

No. 4 2 - 1 9 3 7 .

Publicare de liciiajie In zlna de 4 Iulie c , la ora 3 p. m., cura-

toratul parohiei gr. cat. din Crăciunelul de jos va ţinea licitaţie publici ca oferte închise pentra darea In întreprindere a lucrărilor de construcţie a Bisericii.

Giranta de 5% din valoarea ofertei se va depune In numerar ori efecte garantate de stat.

După deschiderea ofertelor, — dacă cu-ratoratul va afla de bine, — ie va proceda eventual fi la licitaţie orali .

Planul, devizul şi condiţlunile de licitaţie speciale şl generale se pot consulta zilnic in cancelaria parohială.

Crăciunelul de jos, 12 Iunie 1937. | C u r a t o r a t u l

1

CARTE NOUĂ DESPRE B L A J

In ziua d e 24 Iunie , când vin Ia în­t â l n i r e toţ i şco lar i i Blajului aflători în v i a ţ ă , a p a r e c a r t e a c e a m a i nouă, înt i ­t u l a t ă ;

E V O C Ă R I Cu icoane vechi şi nouă din viaţa Blajului

de

ALEX. LUPEANU-MELIN

a

TIPOGRAFIA SEMINARULUI

Se tipăreşte numai în 1500 exem­plare. Doritorii de-a o avea se pot pre-nota de pe acum la Librăria Semina­rului din Blaj , sau la autor. Preţul între 60—80 Lei.

a o © © © o © o © © © © o © e © © © © G © © e © © G t ì e © e s G © o a

Citiţ i şi răspândi ţ i

„ U N I R E A "

Aviz Comandaţi orice obiecte bisericeşti

pela cel mai vestit M a g a z i n de odoare bisericeşti: Clopote de orice mărime, din cel mai bun material, cu garanţie pe mai mulţi ani; Candelabre de bronz; Cruci argintate, toate fabricaţie proprie Odăjdii sfinte, cu preţurile celea mai solide, dela 3 2 0 0 ^ 4 0 0 0 / 4 5 0 0 ^ 5 0 0 0 Lei , un rând com< plect; Potire; Cădelniţe; Prapori din postav şi mătasă, dela 1 2 0 0 Lei în sus.

V a s i l e H o z a 8— ? Sibiu, P i a ţ a P r i n c i p e l e Caro l Nr. 6

MANGALIA. V i l a D r . S ă r o i u închi­r i e z c a m e r e ş i c u p e n z i o n , c o n f o r t m o d e r n , p l i n c e n t r u , l â n g ă p l a j ă . A-d r e s a ţ l O i c i o s â n m ă r t î n s a u M a n g a l i a .

© e s © © • 3 S 3 3

© © © s © 3 8

S 8 S ta

Ì ) ? >

© 9

; 3 © © © 8 8 © © 5 5 a 3 ©

M I T R O P O L I ^ R O M A N A U N I T A - B L j U

25

Nr. 4166-1937.

T A B L O U L

„- tare lor vacante dela şcoalele secundare române unite dinftu,

Tipul şcoalei

C.

Ş c o a l a Nrul de ordine al catedrei

C a t e d r a Observări

Liceul român unit de băieţi >St. Vasile cel Mare*

2 7 8

10 11 13 18 22 23

Religia uniţi Latină Latină Franceză Franceză Germană Filosofie-Drept Fizico-chimie Fizico-chimie

Liceul de fete român unit

Şcoala Normală română unită de

învăţători

Şcoala Normală română unită de

Învăţătoare

Liceul comercial român unit

de băieţi

1 2 4 5 6

10 12 13 15 18 19

Religia unită Română Latină Latină-Elină Franceză Filosofie-drept Matematici-Fizică Fizico-chimie Caligrafie-Desemn Lucru de mână Gospodărie

3 4 7 9

11 14

1 7 8

13 14

Română Franceză Geografie Fizico-chimie Ştiinţele agricole Educaţie fizică

1 2 3 4 6 7 8 9

11

Liceul comercial român unit

de fete

Gimnaziul indus­trial român unit

• Si. Iosif*

1 2 3 4 6 6 7 8 9

10

Religia unită Geografie Matematici Lucru de mână-Ţesut Gospodărie

Română-Franceză Limba şi corespondenţa corn. germ. Limba şi coresp. corn. italiană Geografia-Istorie Şt. comerciale Mărfuri cu şt. fizico-chimice Aritmetică Ştiinţele juridico-economice Muzică cu dexterităţi

Şcoala română unită de menaj

Limba franceză şi corespondenţa comercială Limba germană şi corespondenţa comercială Limba Italiană şi coresp. corn. Şt . comerciale (catedra de teorie) Şt. comerciale (catedra de aplic, practice) Aritmetica comercială Ştiinţele naturale, Fizico-chimice şi mărfuri Şt. juridico-economice Geografia economică Gospodărie

3 catedre de profesor (partea ştiinţifică-li t ) Un post de profesor-măestru lăcătuş Un post de profesor-maestru tâmplar Un post de maestru la maşini

Salar de bază 1280 U\ Salar de bază 1000 W Salar de bază 800 L« Salar de bază 800 W

Română-Franceză Matematică-Fizică-chimie. Ştiinţele naturale Ţesut-ornamentaţie Spălat-călcat Bucătărie

in conformitate cu dispoziţiunile Art. 12 din Legea specială decretată cu nr. 2799 August 1929, asupra raporturilor dintre şcoalele secundare confesionale române din Braşov, Brad, Beiuş şi Ministerul Educaţiei Naţionale, se publică catedrele vacante din învăţământul secuno de orice categorie, atât al băieţilor, cât şi al fetelor dela şcoalele secundare române unite din

Cei cari doresc să fie numiţi profesori sau maeştri cu titlu provizoriu, sau să fie tta?.i. raţi la vreuna din catedrele vacante dela acestea scoale sunt înştiinţaţi că oe lângă condiţiu»' prevăzute de Art. 36 din legea învăţământului secundar, trebue să îndeplinească şi o « n a t o a l S condiţiuni prevăzute de Art. 10 din menţionata lege specială- L a Blai să fie de religia uni" (grece--catolică). Profesorii bărbaţi, cu excepţia maeştrilor trebue să fie si absolvenţi u n e i ? C . ! t?tCXieie

fi

tCOî°gie S a U u C C l pW«denPta teologie. t r t ^ ^ ^ T S L * definita va trebui să fie şi preot hirotonit. ^ \ ,

Cererile însoţite de acte doveditoare a îndeplinirii conditiunilor de numire în învăîâ«nân'u

u"rd1n^TaiVc-renttnrfîcnd ' ? 1 5 ^ * °' ™ ^ T ^ ^ S ^ ^ ^ g t ^ t ^ S ţ i ^ ; ţ s a r 1 1 2 z C ^ c , r p e z i u a d e 1 S e p t e m v r i c

B U 3 ' l a 1 1 l u n i e 1 9 3 7 ' Dp* A L E X A N D R U N I C O L E S C U

Tipografia Seminarului Teologic g r ^ i T B f i j Mitropolit * A i b a - j u i i a j j ^ g ^