4
Buletin parohial, Biserica Sfânta Ecaterina din Bucure[ti, Paraclis universitar Nr. 14 Martie 2015 D oamne, strigat-am cãtre Tine, auzi-mã. Ia aminte la glasul rugãciunii mele, când strig cãtre Tine. Nefiind o iniþiatã, cu toate cã pãrintele Adrian ne sfã- tuieºte cã „… trebuie sã mâncãm ortodoxia pe pâine”, vreau sã împãrtãºesc cu voi câteva gânduri despre Liturghia Darurilor mai înainte Sfinþite. Nu voi explica ce este, de unde a apãrut, cine a scris-o, ci voi povesti, ca un „consumator”, ce înþeleg eu, ce simt în dimineþile rãco- roase ºi ude în acest spaþiu “scheletic” (adicã plin de schele), mirific al bisericii noastre. Ajungând acolo, mã furiºez în bisericã. Încerc sã nu deranjez deja începuta slujbã, mã ajutã puþina luminã a lumânãrilor, iar asta face ca atmosfera sã aibã atâta mister încât uneori mã încercã o senzaþie de veºnicie. „Lumina lui Hristos lumineazã tuturor”... ne spune pãrintele. Este un îndemn ºi o realitate ce ne este datã sã o trãim în zilele de post care devin zile de sãrbãtoare, de bucurie ºi de înãlþare pentru lumina mult aºteptatã a Paºtelui. Se citesc pãrþi din Vechiul Testament, din Cartea Facerii ºi de la Pilde, ºi fãrã sã vreau mã regãsesc la orele de religie þinute pe furiº cu copii din sat de cãtre preotul Vasile (suntem în anii '60 într-un centru minier, în care toc- mai a fost adus un nou lot de deþinuþi politici). Abia acum am înþeles de ce nu trebuia sã spunem nimãnui ce fãceam duminicã dimineaþa, sã nu povestim sau sã comentam cu oamenii necunoscuþi. “Sã se îndrepteze rugãciunea mea ca tãmâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, jertfã de searã”. Cântã pãrin- tele, iar strana îi rãspunde. Acest dialog al cântãrilor, aces- te stihuri înãlþãtoare, în ton duios, pe urmã sãltãreþ, vesel, ca în final sã devinã sobru, grav ºi cântat împreunã ce vor sã spunã, sã transmitã de veacuri? Rugãciunea se îndrep- teazã? Sau noi trebuie sã ne îndreptãm, sã ne strãduim sã devenim mai buni, mai curaþi, mai creºtini... ªi când crezi cã nu se mai poate întâmpla nimic gran- dios se aude soneria, îþi þii respiraþia pentru cã pãrintele iese cu Sfintele Daruri, copleºit de marea misiune, un moment mãreþ ºi sublim. Priveºti cu drag cum lumânarea aprinsã ce precede procesiunea deschide calea într-o liniº- te ancestralã, în timp ce cãdelniþa completeazã momentul. Are loc împãrtãºirea credincioºilor, fericiþi cei ce se împãrtãºesc. Fericiþi suntem noi cã putem fi la slujbã atunci când urmeazã ultima rugãciune care face o recapi- tulare a muncii noastre în timpul postului: „...lupta cea bunã sã luptãm, calea postului sã o sãvârºim, credinþa nedesparþitã sã o pãzim, capetele nevãzuþilor balauri sã le sfãrâmãm, biruitori asupra pãcatului sã ne arãtãm ºi fãrã de osândã sã ajungem a ne închina ºi sfintei Învieri.” În timp ce se aud muncitorii trebãluind, pãrintele ne împãrtãºeºte din înþelepciunea lui, ne decodificã ce s-a citit ºi realizezi cã ai ajuns zile în care postul poate fi o binecuvântare, iar cântãrile spuse te însoþesc toatã ziua, viaþa devenind o sãrbãtoare continuã. Sã începi fiecare zi cu Sfânta Liturghie! Oare ce poate fi mai frumos? Maria Nimeni nu este atât de bun [i de milostiv ca Domnul; dar nici El nu iart\ pe cel ce nu se poc\ie[te. Sfântul Marcu Ascetul Dimineti de martie ,

Frumusetea Intelepciunii 14, buletin parohial

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Buletinul parohial al Parohiei Sfanta Ecaterina, paraclis universitar, nr 14

Citation preview

  • BBuulleettiinn ppaarroohhiiaall,, BBiisseerriiccaa SSffnnttaa EEccaatteerriinnaa ddiinn BBuuccuurree[[ttii,, PPaarraacclliiss uunniivveerrssiittaarrNNrr.. 1144 MMaarrttiiee 22001155

    D oamne, strigat-am ctre Tine, auzi-m. Iaaminte la glasul rugciunii mele, cnd strigctre Tine.Nefiind o iniiat, cu toate c printele Adrian ne sf-

    tuiete c trebuie s mncm ortodoxia pe pine,vreau s mprtesc cu voi cteva gnduri despreLiturghia Darurilor mai nainte Sfinite. Nu voi explica ceeste, de unde a aprut, cine a scris-o, ci voi povesti, ca unconsumator, ce neleg eu, ce simt n dimineile rco-roase i ude n acest spaiu scheletic (adic plin deschele), mirific al bisericii noastre.

    Ajungnd acolo, m furiez n biseric. ncerc s nuderanjez deja nceputa slujb, m ajut puina lumin alumnrilor, iar asta face ca atmosfera s aib atta misternct uneori m ncerc o senzaie de venicie.

    Lumina lui Hristos lumineaz tuturor... ne spuneprintele. Este un ndemn i o realitate ce ne este dat s otrim n zilele de post care devin zile de srbtoare, debucurie i de nlare pentru lumina mult ateptat aPatelui.

    Se citesc pri din Vechiul Testament, din CarteaFacerii i de la Pilde, i fr s vreau m regsesc la orelede religie inute pe furi cu copii din sat de ctre preotulVasile (suntem n anii '60 ntr-un centru minier, n care toc-mai a fost adus un nou lot de deinui politici). Abia acumam neles de ce nu trebuia s spunem nimnui ce fceamduminic dimineaa, s nu povestim sau s comentam cuoamenii necunoscui.

    S se ndrepteze rugciunea mea ca tmia nainteaTa. Ridicarea minilor mele, jertf de sear. Cnt prin-tele, iar strana i rspunde. Acest dialog al cntrilor, aces-te stihuri nltoare, n ton duios, pe urm sltre, vesel,ca n final s devin sobru, grav i cntat mpreun ce vors spun, s transmit de veacuri? Rugciunea se ndrep-teaz? Sau noi trebuie s ne ndreptm, s ne strduim sdevenim mai buni, mai curai, mai cretini...

    i cnd crezi c nu se mai poate ntmpla nimic gran-dios se aude soneria, i ii respiraia pentru c printeleiese cu Sfintele Daruri, copleit de marea misiune, unmoment mre i sublim. Priveti cu drag cum lumnareaaprins ce precede procesiunea deschide calea ntr-o lini-te ancestral, n timp ce cdelnia completeaz momentul.

    Are loc mprtirea credincioilor, fericii cei ce semprtesc. Fericii suntem noi c putem fi la slujbatunci cnd urmeaz ultima rugciune care face o recapi-tulare a muncii noastre n timpul postului: ...lupta ceabun s luptm, calea postului s o svrim, credinanedesparit s o pzim, capetele nevzuilor balauri s lesfrmm, biruitori asupra pcatului s ne artm i frde osnd s ajungem a ne nchina i sfintei nvieri.

    n timp ce se aud muncitorii trebluind, printele nemprtete din nelepciunea lui, ne decodific ce s-acitit i realizezi c ai ajuns zile n care postul poate fi obinecuvntare, iar cntrile spuse te nsoesc toat ziua,viaa devenind o srbtoare continu.

    S ncepi fiecare zi cu Sfnta Liturghie! Oare ce poatefi mai frumos?

    Maria

    N i m e n i n u e s t e a t t d e b u n [ i d e m i l o s t i v c a D o m n u l ; d a r n i c i E l n u i a r t \ p e c e l c e n u s e p o c \ i e [ t e .

    Sfntul Marcu Ascetul

    Diminet i de mart ie,

  • 2Sfnta Maria Egipteanca a fost opctoas al crei pcat a fost cunoscutde toat lumea, nu doar de Dumnezeu,poate ea a fost singura care a fost ceamai puin contient c viaa ei a fostun pcat. i totui, ntr-o zi, ea a vrut smearg s se nchine la o icoan aMaicii Domnului ntr-o biseric. Fru-museea suprem a feminitii MaiciiDomnului i-a ajuns la inim, a atins-o.Dar cnd ea a venit la ua acestei bi-serici o putere a mpiedicat-o s treacpragul. Vameul a fost n stare s stea laintrarea n Templu pentru c inima lui afost zdrobit. Maria Egipteanca nu aavut inima zdrobit, iar intrarea ei nbiseric a fost inter-zis. i ea sttea acolocontient de faptul cprezena ei nu se potri-vete cu prezena luiDumnezeu, a MaiciiDomnului, a tot ceeace este sfnt pe p-mnt i n cer.

    i a fost att deprofund zguduit deaceast experien,nct a lsat tot ceea cefusese viaa ei, s-a re-tras n deert i a dus o via pe carecrile de slujb o numesc peste fire.

    Ce lecie putem nva de la viaaei? Ct de des am btut la ua luiDumnezeu n modul n care Maria abtut? Ct de des am ncercat s ne ru-gm i s l simim lng noi n tcere?Ct de des a fost dorul nostru de Dum-nezeu? Dar ct de des Dumnezeu abtut la ua inimii noastre. i aminteticuvntul Apocalipsei: Iat, eu stau lau i bat. n cuvintele Evangheliei, nevenimentele din viaa noastr, n n-demnurile slabe ale sufletului nostru,ntr-un optit al Duhului Sfnt, n toatemodurile n care Dumnezeu ncearc sajung la noi, ct de des nu a btut lau i ct de des am fcut ca aceast us nu se deschid. Fie c nu am avutpur i simplu grij s-I deschidem pen-tru c am fost ocupai cu lucruri care aucontat pentru noi n acel moment mai

    mult dect prezena Lui; i ct de desam refuzat s deschidem ua, deoarecevenirea Domnului pentru noi ar fi n-semnat sfritul lucrurilor care au fostpreioase pentru noi, care au contatpentru noi. i Domnul a stat i a btut,iar ua a fost nchis: exact n acelaifel n care fiecare u a fost nchisMaicii Domnului i lui Iosif n noapteaNaterii Domnului.

    Maria Egipteanca, confruntat culipsa lui Dumnezeu, cu refuzul Lui, segsea n faa unei ui nchise care, dacnu s-ar fi deschis, totul ar fi fost nzadar. i s-a ntors de la tot ce a statntre ea i Dumnezeu.

    Nu e pentru noi un exemplu, unapel, o imagine a ceea ce ar putea fiviaa fiecruia dintre noi? Fiecare din-tre noi este chemat s comunice cuDumnezeu, s devin prtai ai mp-riei Cerurilor, un membru viu, untemplu al Duhului Sfnt, un fiu i ofiic a Dumnezeului Celui Viu! Aceastaeste vocaia noastr; dar poate fi aceas-ta ndeplinit prin propriile noastre pu-teri? Nu, nu se poate! Dar poate fi m-plinit de Dumnezeu n noi, dac nentoarcem la El cu toat mintea noastr,toat inima noastr, tot dorul nostru.

    Atunci cnd Sfntul Pavel l ruga peDumnezeu pentru puterea de a-i n-deplini misiunea lui, Domnul a zis: ieste de ajuns harul Meu, cci putereaMea se desvrete n slbiciune.

    text preluat de pe www.mitras.rui tradus de ctre Ramona-Ioana Ungureanu

    Cuvnt de nv\]\tur\ la DuminicaSfintei Maria Egipteanca

    Mitropolitul Antonie de SurojDe civa ani ncoace, n luna martie afiecrui an, se organizeaz Marul pentru viadedicat valorilor familiei i protejrii vieii co-piilor, ncepnd de la concepie.

    Marul pentru via, a luat fiin acum maibine de 40 de ani, n Statele Unite i continus se desfoare n mai multe state din Europai America. n Romnia, Marul pentru viase afl la cea de-a cincea ediie, iar anul acestas-a desfurat n peste 60 de orae din ar i

    Republica Moldova. De altfel, ziua maruluidin acest an a fost aleas special pe 21 martie,cnd este i Ziua Mondial a SindromuluiDown, pentru a sensibiliza societatea cu privirela discriminarea persoanelor cu nevoi speciale,n general.

    n cele mai multe dintre cazuri, mama facentrerupere de sarcin, pentru c i se cere dectre partenerul de via sau, mai grav, la reco-mandarea medicului, care descoper c ftuls-ar putea nate cu o dizabilitate, cum ar fiSindromul Down. Ministerul Sntii dinMarea Britanie o publicat n anul 2014 un stu-diu privind avortul copiilor diagnosticai cuSindrom Down din care reiese c jumtate dinnumrul acestor avorturi nu apar n registreleoficiale. Astfel, n 2012, din cele 994 avorturiavnd ca motiv trisomia 21, n Marea Britanie,numai 496 au fost identificate corect. n Ro-mnia, din 1965 ncoace, au fost ucii prinavort peste 21.000.000 de copii.

    Un om nu devine om; el este om n fiecareetap a dezvoltrii sale, ncepnd cu momentulconcepiei, spunea renumitul embriolog ErichBlechschmidt. Iat de ce avortul nu este o sim-pl ntrerupere de sarcin, ci un act dramatic iviolent, un act de curmare a unei viei ome-neti, o crim!

    Noi, tinerii Sfintei Ecaterina, am participatanul acesta la Marul pentru via 2015, inti-tulat Fiecare via este un dar, nu mpotrivacuiva, ci pentru ceva. Ne-am adunat cu toii,cstorii i necstorii, cu copii sau fr pen-tru a binecuvnta viaa i nu moartea.

    Marul pentru via - 2015

  • 3Tradiia Bisericii este vederea luiDumnezeu, comunicarea aceasta a ve-derii lui Dumnezeu. Ea este esenialtocmai pentru a avea repere, pentru a nurtci drumul n faa presiunilor fcutede ideologii i toate cte vin n lumea deastzi asupra noastr. Cuviosul Pahomiecel Mare a avut o descoperire desprestarea timpurilor din urm, dar tii c,n smn, timpurile din urm erauprezente i n vremurile de la nceputulBisericii! i a vzut un ntuneric adncn care oamenii orbeciau. n aceastbezn se auzeau voci: venii la mine,eu am adevrul. Oamenii nvleaudup direcia n care auzeau vocea, deinu vedeau nimic. Dar nici nu porneaubine n direcia aceea c se auzeau dinspate alte voci: venii la mine, eu amadevrul. Buimcii, se ntorceau i oluau n direcia aceea. Astfel orbeciau.n toat zpceala aceasta erau totuiunii care urmau pe cineva care avea olumin. i ei se ineau unul de altul.Doar ei ajungeau la liman i ieeau dinntuneric. Aceasta este Tradiia. norbeciala aceasta Cuviosul Pahomie ivedea i pe unii din ucenicii lui din m-nstirea unde vieuia. Erau dezorientaii cu lacrimi i ruga: Aga-te de omulpe care Dumnezeu l-a pus n faa ta.Aga-te de el. Vedei, e simplu. Im-portant este ca acela care este n fruntes aib lumina adevrat. inndu-tedup lumin, nu ai cum s rtceti. Eucred c Dumnezeu d fiecrui om, ncontiina lui, a nelege de cine s as-culte. Pentru c tu nu poi s impuicuiva, s convingi pe cineva. Eu cred cDumnezeu care-l caut pe om i nu-llas s rtceasc i ofer prilejul, punenegreit n faa lui un om de care s seagae pentru a nu rata drumul. Omulpoate rata momentul, din orgoliu, dinaltceva, i se poate preface c nu n-elege. Sfntul Ignatie Briancianinovvorbete despre fariseii din vremea luiHristos spunnd c se prefceau c nu-Lneleg pe Mntuitorul. Ei l nelegeaufoarte bine, dar se prefceau c nu pri-cep mesajul Lui. Poate c nu toi l vdpe Dumnezeu, nu au vederea luminiinecreate. Acel vztor al luminii necrea-te este omul cu fclia din descoperireaCuviosului Pahomie. Dar ceilali tiu cacela are fclia, li se d atta cunoaterenct s neleag cine are lumina. Nutrebuie dect s te agi de cineva careeste n legtur cu acela, sau dac aiposibilitatea, chiar de purttorul fcliei.

    Dac spui adevrul i cazi n judeca-ta aproapelui nseamn c e un adevrfr mil. Ne spune Sfntul SiluanAthonitul ceva despre lucrul acesta,dac eti pus n situaia de a cntri unfapt, nu s ai tu o pornire ptima,rutcioas de a osndi, de a judeca pecineva, ci pur i simplu eti pus s jude-ci o situaie n calitate de preot sau du-hovnic, sau s ai n subordine nite oa-meni, i trebuie s judeci anumite situ-aii. Sfntul Siluan ne spune c dac veiface o judecat dup fapte, o judecatdreapt, am spune noi, nu vei plcea luiDumnezeu. Doar atunci cnd judecatanoastr izvorte din mil, din comp-timire fa de aproapele, ea va fi corec-t. Nu tiu dac trebuie s ne ntrebmcum s facem s spunem adevrul itotui s nu judecm pe aproapele. Ciatunci cnd ne surprindem judecnd peaproapele, s ne cim pentru c nseam-n c ne-am ndeprtat de Hristos i deiubirea Lui. Ele nu sunt desprite (ade-vrul, de Hristos i iubirea Lui). O jude-cat fr mil nu este plcut lui Dum-nezeu. S ne cercetm pe noi nine, iaa ne putem da seama dac dispoziianoastr cu care spunem adevrul esteuna a iubirii sau nu.

    Pocina nu ine numai de noi. Noi,de multe ori cnd citim, cnd ne pre-ocupm de lucrurile duhovniceti, credc pierdem din vedere lucrul acesta. icu privire la rugciune: rugciunea nueste ceva care ine numai de mine. Lafel i pocina. Ea se desfoar ntremine i Cineva, ntre mine i Dum-nezeu. Nu ine doar de mine ca s mpociesc. Se poate ntmpla ca tu ca oms ai o nelegere a faptului c ai greit,s te apese greeala ta, dar s nu simiharul pocinei. Harul pocinei elibe-reaz, bucur inima. Se poate ca nc snu fi vrednic de acea bucurie, s tre-buiasc s te mai chinui puin. Pentru ci dac primeti harul pocinei i seelibereaz inima repede i uor, se poates nu-l preuieti. Atunci Dumnezeu tepoate lsa s caui ndelung harul po-cinei. i inima i rmne ca ferecat,mpietrit, nvrtoat. Suntem n pe-rioada Triodului cnd se cnt Uilepocinei deschide-mi mie. Un sfntprinte chiar se ntreab: despre ce uieste vorba? Care sunt uile nchise?Pentru c uile lui Dumnezeu totdeaunasunt deschise. E vorba, de fapt, de uileinimii noastre. Inima noastr rmne cazvort, ca nchis. Ai vrea s plngi i

    nu poi s plngi. Ai vrea s te eliberezide greutatea pcatului tu i nu se eli-bereaz inima, rmne ca o povar peinim. Nu ine deci numai de noi ca sne pocim. Este o mpreun-lucrare cuDumnezeu n pocina noastr. Deaceea, tot ntr-o exprimare uor arhaic,n nite rugciuni ale Bisericii spunemaa: Tu eti Dumnezeu, Cruia i pareru de pcatele noastre. nainte se zicea:Tu eti Dumnezeu, Care Te pocietipentru pcatele noastre. n pocin,Dumnezeu sufer n noi. Sufer pentrucderea noastr.

    S avem nelegerea faptului c amgreit, s simim povara i greutatea p-catului, dar nc s nu fi primit harulpocinei. i atunci l atepi, l ceri dela Dumnezeu. Iar asta te ajut mai mults contientizezi c pocina este o m-preun-lucrare. Altfel, noi putem ne-lege n termeni moraliti pocina. Amgreit, mi pltesc datoria, fac nite me-tanii, sau cutare lucru i gata, m-am eli-berat de pcat. Or, nu este aa.

    Sfntul Siluan Athonitul mrtu-risete n caietele sale despre sine c,ajungnd n mnstire, a fost atacat degnduri necurate, de gnduri murdare.i n netiina i nepriceperea sa, s-a n-dulcit de ele, le-a primit n mintea sa. iapoi s-a dus la Spovedanie. Iar duhov-nicul i-a spus: Niciodat s nu le maiprimeti n minte. Din clipa aceea,timp de 46 de ani, ct a mai trit n m-nstire, nicicnd nu a mai primit gn-duri. Ce e de fcut atunci cnd ai o po-cin nedeplin, cnd repei pcatul?Nu-i rmne dect s strigi ctre Dum-nezeu, s atepi i s rabzi ndjduindca Dumnezeu ntr-un sfrit s te milu-iasc, s-i dea harul, o pocin deplinca s nu mai repei pcatele.

    DESPRE POC|IN}|

    Printele Arsenie Muscalu

  • 4PPrrooggrraamm ll ii ttuurrggiicc :: Vineri, orele 17.00, Taina Sfntului

    Maslu [i Taina Spovedaniei; Smb\t\, orele 07.00, Utrenie,

    Sfnta Liturghie [i Parastas; orele 17.00, Vecernie Duminic\, orele 08.00, Utrenia

    [i Sfnta Liturghie.

    Biserica este deschis\ zilnic, `ntre orele 08.3019.00.

    Dragi copii, aa cum am anunat n numrultrecut, publicm cea mai reuit continuarea povetii noastre. A fost greu sa ne decidem,s tii, dar n cele din urm ne-am oprit asupra conti-nurii fcute de Ema Rdulescu. Haidei s vedem ce s-antmplat cu cei trei prieteni i ce au nvat ei din cl-toria lor.

    ntr-o clduroas zi de var, trei prieteni se ntor-ceau dintr-o lung cltorie. Drumul lor trecea acumprintr-o cmpie plin de flori, care mai de care mai co-lorate i mai frumos mirositoare. Deodat, n deprtare,ei au zrit un palat foarte mare, iar lng palat o colibmic.

    Prietenii au grbit pasul pentru a ajunge la palat.Erau nfometai i ncercau s-i nchipuie buntile cucare vor fi ntmpinai acolo. Palatul se apropia i nerb-darea lor cretea. Cum au trecut de pori, prietenii aurmas nmrmurii. Palatul dispruse, iar ei se regseauntr-o ncpere ntunecoas, mic, cu pnze de pianjenipe tavan. Nu era nimeni n ncpere, cu excepia uneipisici care dormea pe un pre prfuit. Prietenii nu ne-legeau unde dispruse palatul i au ieit nedumerii dinncpere.

    Apoi unul dintre ei i-a ndemnat pe ceilali s-incerce norocul i cu coliba mic de lemn. Nencreztori,acetia au intrat aplecndu-se prin ua scund. i dedata aceasta prietenii au avut parte de o surpriz ne-ateptat. n locul unei camere micue pe care se atep-tau s o gseasc n interior, s-au trezit ntr-un palatluminos, cu multe etaje. Acolo au fost ntmpinai cu voiebun i osptai cu bucate alese.

    Mai trziu, cnd prietenii au ieit din palat, s-au uitatn urm i au vzut n locul lui coliba de prima data. Nuau neles cum era posibil aa ceva, ns au nvat olecie foarte important: nu judeca nimic dup nf-iare! Realitatea poate fi cu totul alta.

    Povestea de continuat pentru numrul urmtor ncepe aa:Pomii au nmugurit, florile i-au deschis petalele, iar

    soarele i trimite razele lui clduroase. n mijlocul unuilumini, se ivi un vesel, jucu i pozna iepura. Tinuca,absorbit de minunia i cldura noului anotimp, zrimicul ghemotoc alb de blan i se apropie uor de el, nsacesta dispru. Fetia porni n cutarea lui

    Ce va nva Tinuca din aventura aceasta? Ce obsta-cole vor aprea n cltoria ei? Oare va gsi iepuraul?Ateptm continuarea povetii pe adresa de email [email protected]. Nu uitai s i dai iun titlu potrivit povetii voastre.

    NCEPUT DE POVESTE

    Preo]i slujitori:

    Pr. Paroh Adrian Ni]\email: [email protected]; Tel. 0749.288.889

    Pr. Spiritual Georgian P\[email protected]; Tel: 0741.736.556

    Pr. Spiritual Gruia-Mihail Zamfirescuemail: [email protected]; Tel. 0740.230.574

    Comitetul de redac]ie:

    Constantin Andreiemail: [email protected]; Tel. 0740.029.028

    Gra]iela Tudoseemail: [email protected]; Tel. 0743.517.510

    Desen realizat de Ema Rdulescu