Managementul furiei pentru cadrele didactice

Esti profesor si nu de putine ori ai fost nevoit sa „faci pe politistul” in clasa doar pentru ca doi sau trei elevi nu erau cuminti? Ai simtit de nenumarate ori cum te cuprinde furia pentru ca nu reusesti sa iti tii lectia cum ti-ai dori din cauza elevilor neastamparati? Daca lucrezi cu o clasa de copii in fiecare zi, sigur iti doresti sa afli cum poti gestiona furia mai bine.

Ganduri care favorizeaza aparitia furiei

Exista o serie de „erori” de gandire care favorizeaza aparitia furiei. Multe dintre ele se formeaza de-a lungul timpului si devin parte a modalitatii in care persoana priveste lumea in general. Iata cateva dintre ele:

1) Gandirea in extreme. „Ai invatat sau nu?!”Pentru persoana cu un astfel de stil de gandire, lucrurile sunt albe sau negre, copiii sunt obraznici sau cuminti, oamenii sunt buni sau rai, iar orele se desfasoara fie perfect, fie dezastruos. Acest mod de gandire „ajuta” la instalarea frustrarii foarte repede, deoarece nu exista „nuante de gri” intre bine si rau.

2) Suprageneralizarea. Iata un exemplu in care poate aparea suprageneralizarea. Un elev se comporta pentru prima data urat la ora de romana. Profesorul poate sa traga concluzia ca elevul este un obraznic, ca se va comporta la fel si la ora viitoare si ca trebuie sa fie atent la comportamentul acestuia pe viitor. Astfel, cadrul didactic va fi pregatit sa sanctioneze orice comportament „suspect” al elevului respectiv.

3) „Vederea in tunel”. „Ionut nu isi lasa colegul sa fie atent, Maria se joaca pe sub banca, iar Petre scrie mesaje pe telefon! Ora e distrusa.” Vederea in tunel se refera la a observa doar aspectele negative ale unei situatii sau ale unui comportament. De multe ori, profesorii care „vad in tunel” nu isi amintesc si de restul de 20 de copii care ii asculta linistiti. Concentrandu-se asupra elevilor cu probleme, frustrarea creste, iar furia este urmatorul pas.

4) Personalizarea se manifesta prin ganduri precum „Vrea sa ma enerveze, de-asta vorbeste intruna.”, „Vrea sa imi saboteze ora, de aceea nu raspunde cand il intreb.”, „Nu ma respecta, din acest motiv nu vrea sa ma asculte si sa treaca la tabla.” si presupune asocierea motivelor comportamentelor celor din jur cu propria persoana De multe ori, sursele comportamentelor care ne deranjeaza la ceilalti nu au legatura neaparat cu noi.

5) Etichetarea. „Ionut este obraznicul clasei, Ana este cea mai cuminte.” sunt formulari destul de frecvente, nu doar in clasa, ci si in familie. Atunci cand un adult eticheteaza negativ un copil, se asteapta sa primeasca din partea lui doar lucruri negative. Acest lucru il face pe adult sa nu observe gesturile pozitive ale copilului sau sa le minimalizeze („Andrei, azi nu mi-ai deranjat ora, nu-mi vine sa cred! Probabil ai gasit ceva mai interesant de facut!”).

6) „Trebuie”. Un cadru didactic ar putea gandi ”Toti elevii trebuie sa ma asculte, orice-ar fi!”, ”Elevul acesta trebuie sa faca cum ii spun eu”. Gandirea in termeni imperativi favorizeaza instalarea rapida a frustrarii, deoarece cerem lucruri care nu depind neaparat de noi sau, uneori, nici macar de altii. Varianta benefica este de a formula asteptarile fata de ceilalti si fata de sine insusi in termeni de „As prefera”: „As prefera ca toti elevii sa fie atenti si voi face tot ce pot pentru acest lucru.”

Cum poate fi gestionata furia?

1. Pastrarea controlului asupra gandurilor. Atunci cand apare un comportament care de obicei te enerveaza, identifica gandurile care iti vin minte. Este posibil ca printre ele sa se numere si cele de tip irational, enumerate mai sus. Inlocuieste pe rand gandurile irationale cu cele rationale „Nu vrea sa ma enerveze, probabil vrea doar atentie din partea mea.”, „Nu e doar un copil obraznic, este un copil cu personalitate in formare, e normal sa faca greseli.” etc. Este nevoie de antrenament pentru a reusi sa iti „modelezi” gandurile, dar nu este imposibil.

2. Tehnici de calmare: numararea de la 10 in jos. Aceasta este o modalitate care poate ajuta pe moment un cadru didactic enervat de modul in care cineva din clasa de elevi se comporta. Distragerea atentiei dinspre gandurile negative printr-o tehnica comportamentala atat de simpla poate fi pe moment solutia de a merge mai

departe si a evita aparitia furiei. Poti folosi si cuvantul „STOP” pentru a opri sirul gandurilor negative. Te poti focusa pe un aspect pozitiv pe care il observi in acel moment in clasa.

3. Ignorarea atitudinii sau comportamentului copilului. Cauta sa identifici elevii din clasa care sunt atenti si cere-le sa participe la lectie sau continua sa predai pur si simplu. Daca nu primeste atentie din partea cadrului didactic, este posibil ca elevul sa renunte la comportamentul sau.

4. Folosirea comportamentul copilului in favoarea ta. Deseori, elevii care deranjeaza o ora o fac pentru ca doresc sa fie in centrul atentiei, sa capteze toate privirile asupra lor. De aceea, indicat ar fi ca profesorul sa ii ”capteze” pe ei. Implica-i in predarea la clasa, cere-le ajutorul in a scrie la tabla schita lectiei, cere-le exemple din viata lor de zi cu zi care pot face legatura cu materia pe care o predai.

5. Reconsiderarea surselor comportamentului manifestat de catre copil. Furia poate sa apara pentru ca profesorul nu a analizat sursa comportamentului copilului sau pentru ca o atribuie gresit. Atunci cand un elev are anumite comportamente inadecvate, este util sa incerci sa afli mai multe despre el, despre familia sa si despre preocuparile sale. In acest fel ai putea gasi explicatii pentru comportamentul sau, pe care nu il vei atribui doar intentiei de a te enerva sau a-ti strica ora.

6. Ajustarea asteptarilor fata de copil. Multe dintre reactiile de furie la clasa apar pentru ca profesorul se asteapta ca elevii sa se comporte „rational”. Copiii (si nici adolescentii) inca nu au dezvoltate toate functiile cognitive si de control care sa ii ajute sa ia decizii rationale. Aceste capacitati se dezvolta in timp si nici macar adultii nu dispun de ele in totalitate. Asadar, este bine pentru un cadru didactic sa intre in clasa cu asteptari realiste.

7. Schimbari in modul de predare. In loc sa incerce sa schimbe comportamentul copilului, cadrul didactic poate incerca sa schimbe ceva in modul de predare si de disciplinare a copiilor. Se pot stabili inca de la inceput un set de reguli impreuna cu

elevii din clasa respectiva, precum si un sistem de recompense si sanctiuni in cazul respectarii/nerespectarii acestora. Pe cat posibil, este recomandabila folosirea metodelor interactive de predare si captarea atentiei elevilor si prin mijloace audio-vizuale.

8. Introspectie. Deseori, controlul scazut asupra furiei poate indica existenta unei probleme de ordin afectiv: acumularea de insatisfactii pe diverse planuri (material, profesional, personal) da nastere la o multime de emotii negative, care asteapta un simplu pretext pentru a se manifesta. Persoanele care au probleme in gestionarea furiei sunt sfatuite sa descopere care sunt lucrurile care le nemultumesc la propria persoana, la propria viata si pe care ar fi bine sa le repare. Este posibil ca furia manifestata in relatie cu alte persoane sa scada daca faci acest lucru.

9. Tehnici de relaxare. Furia poate fi diminuata si cu ajutorul tehnicilor de relaxare – prin respiratie profunda, precum si prin imagerie dirijata – in stare de relaxare, incearca sa iti vizualizezi furia, de exemplu, ca pe un cub de gheata care se topeste treptat sub actiunea razelor soarelui. Poti fi gasite si alte imagini sugestive care ajuta persoana sa controleze si transforme aceasta emotie.

10. Daca nicio metoda de acest fel nu da rezultate, este recomandabil ajutorul de specialitate, din partea unui psiholog. Tehnici precum jocul de rol pot ajuta la intelegerea perspectivei elevilor, precum si la interpretarea si intelegerea propriilor reactii in situatii de stres.