GASTRITA ACUTĂ ŞI CRONICĂ

Definiţie Gastritele sunt afecţiuni gastrice acute sau cronice caracterizate prin inflamaţia mucoasei gastrice.

Etiologie:

- infecţii: bacterii (H.pylori produce 80% din gastritele cronice), virusuri, fungi, paraziţi;

- afecţiuni autoimune: anemia Biermer, gastrita atrofică;- medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, ibuprofen, ketoprofen, etc.),

corticosteroizi;- boală Crohn, gastrită eozinofilică, gastrită limfocitară;- alcool, stres sever, arsuri, septicemii, şoc, substanţe caustice, intervenţii chirurgicale

(toţi aceşti factori pot induce gastrită acută).

Dispepsia este durerea epigastrică nesistematizată şi senzaţia de disconfort, localizate în etajul abdominal superior. Dispepsia este caracterizată prin simptome permanente sau recurente atribuite tubului digestiv superior: durere epigastrică sau disconfort abdominal, borborisme, balonări, greaţă, vărsături, eructaţii, saţietate precoce, simptome ce evoluează de cel puţin câteva săptămâni sau luni.

Gastritele acute

Unii autori le numesc gastrite de eroziune (gastrite hemoragice). Clasificare:

- gastrita acută simplă;- gastrita acută corozivă şi flegmonoasă;- gastrita alergică.

Gastrita acută simplă (indigestie) Cauze: alimente şi băuturi prea reci sau prea fierbinţi, alcool în exces, mese copioase, conserve, mezeluri, condimente, cafea, grăsimi, antiinflamatoare nesteroidiene. Simptome: dureri epigastrice, greaţă, vărsături alimentare şi bilioase, cefalee, astenie, inapetenţă, uneori diaree – consecinţa enteritei sau enterocolitei. Durată: 2-3 zile. Tratament: înlăturarea cauzei, regim de protecţie (ceai de mentă, muşeţel, tei şi supe de zarzavat), apoi se introduc progresiv alimente uşoare; comprese umede alcoolizate pe abdomen; ser sau glucoză în prefuzii, papaverină sau atropină injectabil.

Gastrita acută corozivă şi flegmonoasă Cauze: ingestia de substanţe caustice (acid sulfuric, clorhidric, acetic, azotic, etc.). Simptome: durere extrem de intensă localizată epigastric şi retrosternal, urmată imediat de disfagie, după care survin vărsături incoercibile şi hematemeze repetate. Evoluţia: vindecare cu cicatrici mutilante la nivelul stomacului şi esofagului; uneori se poate complica cu o gastrită flegmonoasă sau perforaţie a stomacului.

1

Tratament: administrarea de soluţii neutralizante prin ingestie; clisme alimentare, alimentaţie parenterală, apoi se reia alimentaţia orală treptat; antispastice şi analgetice.

Gastrita alergică

Cauze: alergen, de obicei alimentar (lapte, raci, peşte, ou, etc.). Simptome: dureri epigastrice violente, greaţă, vărsături, anxietate, plăci urticariene pe tegumente şi eozinofilie în sânge. Tratament: este cel obişnuit plus antihistaminice (Romergan, etc.).

Tratamentul gastritelor acute

- regim igieno-dietetic (repaus la pat şi dietă);- rehidratare (glucoză şi ser fiziologic în perfuzie 2-3 litri);- antispastice (Scobutil, Papaverină), analgetice, antivomitive (Torecan,

Metoclopramid, Emetiral);- în gastrita acută flegmonoasă se administrează antibiotice în doze mari (Penicilina

G), intervenţie chirurgicală, drenaj, etc.- în gastrita hemoragică sunt necesare transfuzii de sânge, spălături gastrice cu ser,

alcaline.

Gastritele cronice

Cercetările făcute au arătat că numai o treime din populaţia adultă are o mucoasă gastrică normală, iar ceilalţi prezintă leziuni mai mult sau mai puţin evidente de gastrită. Dintre cei care au leziuni, la o bună parte nu există nici o manifestare clinică. Studii recente de histologie tind să demonstreze că există o singură gastrită cronică cu stadii evolutive, iniţial fiind hipertrofică şi ulterior devenind atrofică. Cauzele sunt multiple, adesea intricate (bacterii, alcool, nicotină, avitaminoze, reflux gastro-duodenal, sechele după o gastrită acută, cauze psihice, etc.). Simptomele sunt vagi: epigastralgii cu senzaţii de plin, dureri de tip ulceros, greaţă, vărsături, diaree, inapetenţă, rareori hematemeză. Limba este saburală şi există sensibilitate a epigastrului la palpare. Examenul sucului gastric arată mucus crescut cantitativ, iar gradul de aciditate este normal sau crescut. Examenul radiologic poate decela pliuri gastrice mai îngroşate şi neregulate. Endoscopia relevă o mucoasă hiperemică şi edemaţiată, presărată cu mici pete hemoragice şi uneori cu mici eroziuni. Pe măsură ce boala evoluează, pacienţii devin astenici, palizi, durerile şi pirozisul apar mai rar şi sunt atenuate, pofta de mâncare scade, apare greaţa şi senzaţia de plenitudine gastrică şi saţietate rapidă. Secreţia gastrică tinde spre hipoaciditate, până la anciditate. Examenul radiologic decelează o mucoasă cu pliuri şterse şi stomacul are o evacuare încetinită. Evoluţia este lentă spre forma atrofică şi este adesea însoţită de anemie.

2

Tratamentul

- regim igieno-dietetic: corectă igienă alimentară; mese regulate în condiţii de linişte; se evită consumul de alcool, cafea, tutun, condimentele, prăjelile, sărăturile, acriturile, brânzeturile fermentate, rântaşurile, ceapa, usturoiul, ciocolata;- tratamentul medicamentos antiacid: carbonat de calciu (Dicarbocalm = carbonat de calciu + carbonat de magneziu + trisilicat de magneziu), subcitrat de bismut coloidal (De-Nol), Epicogel soluţie (hidroxid de aluminiu + hidroxid de magneziu + dimeticon);- antispastice la hiperkinetici: Spasmomen (bromură de otiloniu – este un antagonist de calciu cu efect miolitic direct pe musculatura tractului digestiv);- prokinetice: Metoclopramid (favorizează evacuarea gastrică şi relaxează pilorul, având şi rol antiemetic), Dogmatil (Sulpirid este un neuroleptic folosit în schizofrenie, dar totodată şi în boala ulceroasă pentru a combate componenta psihosomatică şi favorizează evacuarea gastrică);- antiemetice: Metoclopramid, Emetiral, Torecan;- sedative şi tranchilizante: Diazepam, Rudotel (Medazepam), Hidroxizin (tranchilizant, miorelaxant, antiemetic, antihistaminic - 3 cp/zi);- în anemia pernicioasă: vit.C, B6, B12, Acid folic, Ranitidină, Omeprazol.- tratament balnear: staţiunile Sângeorz, Slănic-Moldova, Bodoc – în formele cu hiperaciditate; Covasna, Zizin, Borsec, Slănic-Moldova – în formele cu hipoaciditate;- în formele cu hipoaciditate sau anaciditate – preparate cu acid clorhidric şi pepsină şi fermenţi pancreatici.

3