2
"Decembre" are consonante cu mai multe poeme bacoviene, identificate prin planurile multiple de referinte pe care le dezvolta acest text poetic. Mai intai pare o celebrare a iernii, printr-o ciudata stare de extaz creata de caderea masiva de zapada, teroarea boreala din alte texte (preluata de la Alecsandri) fiind convertit a in dorinta de recluziune intima in casa iubitei, din care de altfel priveste sau recepteaza, prin sugestie, intregul spectacol hibernal. entru poet, anotimpul semnifica, in mod obisnuit, apocatastaze individuale, boli incurabile, angoase insurmontabile. !ste aici insa, in "Decembre", o stare de puritate perpetuata prin poezie, prin lectura ei continua ("u rade... citeste nainte"), opusa cu totul atmosferei funerare din "#uptor"$ "%unt cativa morti in oras, iubito,& #hiar pentru asta am venit sa-ti spun". oetul, de asemenea, se vede ingropat in nameti ("otop e-napoi si nainte"), ca in elementul acvatic din "'acustra". redominanta culorii intunecate din "egru" este inlocuita in "Decembre" cu o nuanta hibernala, foarte apropiata de tinuturile frigurilor polare. n acest poem, printre putinele zugravite in culori deschise, albul ninsorii neintrerupte si rosul antinomic al araticului, poetul se viseaza intr-un spatiu intim, protector, in fata sobei, in casa iubitei, dincolo de vitregia naturii, admirand fascinat nuanta de pastel a peisaului exterior$ "* e uita cum ninge decembre...& %pre geamuri, iubito, priveste -& Mai spune s-aduca aratec& %i focul s- aud #um trosneste." maginea interiorului reflecta, prin contrast, tonuri linistite ale vietii, focul este un tovaras placut, devenit chiar un centrum mundi, de care se apropie treptat protagonistii,  araticul este chi ar imaginea puterni ca a fortei ce i nfrunta vieli a ramasa afara, fil trata muzical, in sonoritati magnifice, prin horn$ "%i mana fotoliul spre soba,& 'a horn sa ascult vielia,& %au zilele mele -totuna & As vrea sa le-nvat simfonia." !ul liric imagineaza interiorul ca pe un univers virtualizat, %ituat dincolo de perceptia imediata a realului, zgomotele si senzatiile creand o atmosfera intima, (ufonica, rezultata din trosnetul focului si din suierul vieliei neatenuate de geamuri. +niversul familiar se compune din obiecte ce creeaza imagini ale confortului personal$ fotoliul, apropiat tot mai mult de foc, implantand in spatiul citadin imaginea romantica a conacelor de la tara, hornul ce duce spre cer semnele prezentei umane, barometru, in acelasi timp, al vieliei de afara, facand legatura, in plan vertical, ascensional, cu exteriorul, cu inaltul, cu stihia dezlantuita a torentului fluid de ninsoare, orchestrat intr-o simfonie cosmica. Atmosfera intima, de multumire interioara, este completata cu scena aducem ceaiului, ca intr-o stranie reprezentatie "Mai spune s-aduca si ceaiul,& %i vino si tu mai aproape, -& #iteste-mi ceva de la poluri,& %i ninga, zapada ne- ngroape." Domul silvatic al lui Mihai !minescu este inlocuit aici cu un dom hibernal, ce se edifica intr-un spatiu concentric, prin troiene imense de zapada, intr-o simfonie totala a simturilor . oetul pare transpus dea in locuri de un exotism straniu, la poli, loc al linistii absolute si al cufundarii in somn, spatiul predilect de. exprimare a puritatii simboliste. %e implineste astfel o rara senzatie de bine, mai putin obisnuita in lirica bacoviana, de un onirism total, dominata de prezenta feminina, indemnata, prin numeroase verbe la imperativ, unele repetate, "spune", "citeste", sa indeplineasca oficiile unui "maitre des ceremonies", sa organizeze ritualic scenariul intimitatii si sa citeasca din carte poezia inefabila a spatiului hibernal, devenit dom cosmic$ "#e cald e aicea la tine,& %i toate din casa mi-s sfinte, -& * e uita cum ninge decembre...& u rade... citeste nainte." #asa devine o imensa nava, un dom plutitor prin urgia de afara, un loc de unde se poate admira frumusetea impersonala, primordiala a naturii. #asa este un templu al linistii, este insasi casa cosmica din miturile omenirii, echivalent al locuintei acvatice din "'acustra", obiectele toate fiind "sfinte", unice, cu aer de primordialit ate. *reptat apare senzatia de dizolvare in timp, prin confuzia alternantelor temporale, de eternizare a eului prin cadenta ritmica a poeziei hibernale ce se citeste, mecanic, etern parca, "inainte"$ "! ziua si ce intuneric...& Mai spune s-aduca si lampa -& *e uita, zapada-i cat gardul,& %i-a prins promoroaca si clampa." Domul hibernal are invelisuri multiple, zapada, prin superlativul imaginilor colosale, fiind, la randu-i, un miloc de protectie impotriva lumii exterioare, ca intr-un paradis improvizat ad-hoc$ "!u nu ma mai duc azi acasa...& otop e-napoi si nainte,& * e uita cum ninge decembre...& u rade, citeste nainte." 'aitmotivul poeziei, dat de versurile "* e uita cum ninge decembre...& u rade, citeste nainte", construieste panza visului, tesatura slaba care leaga visul de realitate. %enzatia de dizolvare intr-o epoca revoluta, in timpul iernii vesnice, pure, primordiale, este dat de potopul care cuprinde intreaga suflare. 'umea se construieste din elemente simple, care se compun u nul in prelungirea celuilalt, pentru a construi realitatea exterioara, a viscolului

George Bacovia Decembre

  • Upload
    ani7k

  • View
    7

  • Download
    0

Embed Size (px)

DESCRIPTION

George Bacovia Decembre

Citation preview

  • 5/26/2018 George Bacovia Decembre

    1/3

    "Decembre" are consonante cu mai multe poeme bacoviene, identificate prin planurile multiple dereferinte pe care le dezvolta acest text poetic. Mai intai pare o celebrare a iernii, printr-o ciudatastare de extaz creata de caderea masiva de zapada, teroarea boreala din alte texte (preluata dela Alecsandri) fiind convertita in dorinta de recluziune intima in casa iubitei, din care de altfelpriveste sau recepteaza, prin sugestie, intregul spectacol hibernal. entru poet, anotimpulsemnifica, in mod obisnuit, apocatastaze individuale, boli incurabile, angoase insurmontabile.

    !ste aici insa, in "Decembre", o stare de puritate perpetuata prin poezie, prin lectura ei continua("u rade... citeste nainte"), opusa cu totul atmosferei funerare din "#uptor"$ "%unt cativa morti inoras, iubito,& #hiar pentru asta am venit sa-ti spun". oetul, de asemenea, se vede ingropat innameti ("otop e-napoi si nainte"), ca in elementul acvatic din "'acustra". redominanta culoriiintunecate din "egru" este inlocuita in "Decembre" cu o nuanta hibernala, foarte apropiata detinuturile frigurilor polare.n acest poem, printre putinele zugravite in culori deschise, albul ninsorii neintrerupte si rosulantinomic al araticului, poetul se viseaza intr-un spatiu intim, protector, in fata sobei, in casaiubitei, dincolo de vitregia naturii, admirand fascinat nuanta de pastel a peisaului exterior$ "*e uitacum ninge decembre...& %pre geamuri, iubito, priveste -& Mai spune s-aduca aratec& %i focul s-aud #um trosneste." maginea interiorului reflecta, prin contrast, tonuri linistite ale vietii, focul esteun tovaras placut, devenit chiar un centrum mundi, de care se apropie treptat protagonistii,

    araticul este chiar imaginea puternica a fortei ce infrunta vielia ramasa afara, filtrata muzical, insonoritati magnifice, prin horn$ "%i mana fotoliul spre soba,& 'a horn sa ascult vielia,& %au zilele

    mele -totuna & As vrea sa le-nvat simfonia." !ul liric imagineaza interiorul ca pe un universvirtualizat, %ituat dincolo de perceptia imediata a realului, zgomotele si senzatiile creand oatmosfera intima, (ufonica, rezultata din trosnetul focului si din suierul vieliei neatenuate degeamuri.

    +niversul familiar se compune din obiecte ce creeaza imagini ale confortului personal$ fotoliul,apropiat tot mai mult de foc, implantand in spatiul citadin imaginea romantica a conacelor de latara, hornul ce duce spre cer semnele prezentei umane, barometru, in acelasi timp, al vieliei deafara, facand legatura, in plan vertical, ascensional, cu exteriorul, cu inaltul, cu stihia dezlantuita atorentului fluid de ninsoare, orchestrat intr-o simfonie cosmica. Atmosfera intima, de multumireinterioara, este completata cu scena aducem ceaiului, ca intr-o stranie reprezentatie "Mai spunes-aduca si ceaiul,& %i vino si tu mai aproape, -& #iteste-mi ceva de la poluri,& %i ninga, zapada ne-ngroape." Domul silvatic al lui Mihai !minescu este inlocuit aici cu un dom hibernal, ce se edifica

    intr-un spatiu concentric, prin troiene imense de zapada, intr-o simfonie totala a simturilor. oetulpare transpus dea in locuri de un exotism straniu, la poli, loc al linistii absolute si al cufundarii insomn, spatiul predilect de. exprimare a puritatii simboliste. %e implineste astfel o rara senzatie debine, mai putin obisnuita in lirica bacoviana, de un onirism total, dominata de prezenta feminina,indemnata, prin numeroase verbe la imperativ, unele repetate, "spune", "citeste", saindeplineasca oficiile unui "maitre des ceremonies", sa organizeze ritualic scenariul intimitatii si saciteasca din carte poezia inefabila a spatiului hibernal, devenit dom cosmic$ "#e cald e aicea latine,& %i toate din casa mi-s sfinte, -& *e uita cum ninge decembre...& u rade... citeste nainte."#asa devine o imensa nava, un dom plutitor prin urgia de afara, un loc de unde se poate admirafrumusetea impersonala, primordiala a naturii. #asa este un templu al linistii, este insasi casacosmica din miturile omenirii, echivalent al locuintei acvatice din "'acustra", obiectele toate fiind"sfinte", unice, cu aer de primordialitate.*reptat apare senzatia de dizolvare in timp, prin confuzia alternantelor temporale, de eternizare a

    eului prin cadenta ritmica a poeziei hibernale ce se citeste, mecanic, etern parca, "inainte"$ "!ziua si ce intuneric...& Mai spune s-aduca si lampa -& *e uita, zapada-i cat gardul,& %i-a prinspromoroaca si clampa." Domul hibernal are invelisuri multiple, zapada, prin superlativul imaginilorcolosale, fiind, la randu-i, un miloc de protectie impotriva lumii exterioare, ca intr-un paradisimprovizat ad-hoc$ "!u nu ma mai duc azi acasa...& otop e-napoi si nainte,& *e uita cum ningedecembre...& u rade, citeste nainte." 'aitmotivul poeziei, dat de versurile "*e uita cum ningedecembre...& u rade, citeste nainte", construieste panza visului, tesatura slaba care leaga visulde realitate. %enzatia de dizolvare intr-o epoca revoluta, in timpul iernii vesnice, pure, primordiale,este dat de potopul care cuprinde intreaga suflare. 'umea se construieste din elemente simple,care se compun unul in prelungirea celuilalt, pentru a construi realitatea exterioara, a viscolului

  • 5/26/2018 George Bacovia Decembre

    2/3

    etern. rin simbolistica lui, viscolul este un element de constructie a visului si, prin aceasta, aparadisului generat de o indepartata coborare in timp, in care casa are toate atributele unuicentrum mundi, dincolo de care lumea intreaga dobandeste o imaterialitate stranie, eufonica,prelungita la nesfarsit prin lectura misterioaselor imagini "de la poluri", care interfereaza realul cuimaginarul pana la disolutia limitelor."Decembre" este un elogiu adus sentimentului erotic, vazut, in ultima luna a anului, ca punct de

    plecare catre un nou inceput. #atrenele poeziei, in numar de sase, cu rima de tipul a a b b,contureaza un cadru spatial si temporal de inceput de lume, prin integrare intr-o cosmicitateperfecta, intr-o singura culoare, albul absolut. Motive simboliste cunoscute, al singuratatii, alsolitudinii iubitilor intr-un timp aparent catastrofic, devenit primordial, motivul iubirii, diferit de cel alromanticilor, totusi profund, cu note eschatologice, de sfarsire prin combustia interna asentimentului de dragoste, se armonizeaza intr-o feerie melodica singulara in universul poeticbacovian.

  • 5/26/2018 George Bacovia Decembre

    3/3