5/26/2018 George Bacovia Decembre
1/3
"Decembre" are consonante cu mai multe poeme bacoviene,
identificate prin planurile multiple dereferinte pe care le
dezvolta acest text poetic. Mai intai pare o celebrare a iernii,
printr-o ciudatastare de extaz creata de caderea masiva de zapada,
teroarea boreala din alte texte (preluata dela Alecsandri) fiind
convertita in dorinta de recluziune intima in casa iubitei, din
care de altfelpriveste sau recepteaza, prin sugestie, intregul
spectacol hibernal. entru poet, anotimpulsemnifica, in mod
obisnuit, apocatastaze individuale, boli incurabile, angoase
insurmontabile.
!ste aici insa, in "Decembre", o stare de puritate perpetuata
prin poezie, prin lectura ei continua("u rade... citeste nainte"),
opusa cu totul atmosferei funerare din "#uptor"$ "%unt cativa morti
inoras, iubito,& #hiar pentru asta am venit sa-ti spun". oetul,
de asemenea, se vede ingropat innameti ("otop e-napoi si nainte"),
ca in elementul acvatic din "'acustra". redominanta
culoriiintunecate din "egru" este inlocuita in "Decembre" cu o
nuanta hibernala, foarte apropiata detinuturile frigurilor polare.n
acest poem, printre putinele zugravite in culori deschise, albul
ninsorii neintrerupte si rosulantinomic al araticului, poetul se
viseaza intr-un spatiu intim, protector, in fata sobei, in
casaiubitei, dincolo de vitregia naturii, admirand fascinat nuanta
de pastel a peisaului exterior$ "*e uitacum ninge decembre...&
%pre geamuri, iubito, priveste -& Mai spune s-aduca aratec&
%i focul s-aud #um trosneste." maginea interiorului reflecta, prin
contrast, tonuri linistite ale vietii, focul esteun tovaras placut,
devenit chiar un centrum mundi, de care se apropie treptat
protagonistii,
araticul este chiar imaginea puternica a fortei ce infrunta
vielia ramasa afara, filtrata muzical, insonoritati magnifice, prin
horn$ "%i mana fotoliul spre soba,& 'a horn sa ascult
vielia,& %au zilele
mele -totuna & As vrea sa le-nvat simfonia." !ul liric
imagineaza interiorul ca pe un universvirtualizat, %ituat dincolo
de perceptia imediata a realului, zgomotele si senzatiile creand
oatmosfera intima, (ufonica, rezultata din trosnetul focului si din
suierul vieliei neatenuate degeamuri.
+niversul familiar se compune din obiecte ce creeaza imagini ale
confortului personal$ fotoliul,apropiat tot mai mult de foc,
implantand in spatiul citadin imaginea romantica a conacelor de
latara, hornul ce duce spre cer semnele prezentei umane, barometru,
in acelasi timp, al vieliei deafara, facand legatura, in plan
vertical, ascensional, cu exteriorul, cu inaltul, cu stihia
dezlantuita atorentului fluid de ninsoare, orchestrat intr-o
simfonie cosmica. Atmosfera intima, de multumireinterioara, este
completata cu scena aducem ceaiului, ca intr-o stranie
reprezentatie "Mai spunes-aduca si ceaiul,& %i vino si tu mai
aproape, -& #iteste-mi ceva de la poluri,& %i ninga, zapada
ne-ngroape." Domul silvatic al lui Mihai !minescu este inlocuit
aici cu un dom hibernal, ce se edifica
intr-un spatiu concentric, prin troiene imense de zapada, intr-o
simfonie totala a simturilor. oetulpare transpus dea in locuri de
un exotism straniu, la poli, loc al linistii absolute si al
cufundarii insomn, spatiul predilect de. exprimare a puritatii
simboliste. %e implineste astfel o rara senzatie debine, mai putin
obisnuita in lirica bacoviana, de un onirism total, dominata de
prezenta feminina,indemnata, prin numeroase verbe la imperativ,
unele repetate, "spune", "citeste", saindeplineasca oficiile unui
"maitre des ceremonies", sa organizeze ritualic scenariul
intimitatii si saciteasca din carte poezia inefabila a spatiului
hibernal, devenit dom cosmic$ "#e cald e aicea latine,& %i
toate din casa mi-s sfinte, -& *e uita cum ninge
decembre...& u rade... citeste nainte."#asa devine o imensa
nava, un dom plutitor prin urgia de afara, un loc de unde se poate
admirafrumusetea impersonala, primordiala a naturii. #asa este un
templu al linistii, este insasi casacosmica din miturile omenirii,
echivalent al locuintei acvatice din "'acustra", obiectele toate
fiind"sfinte", unice, cu aer de primordialitate.*reptat apare
senzatia de dizolvare in timp, prin confuzia alternantelor
temporale, de eternizare a
eului prin cadenta ritmica a poeziei hibernale ce se citeste,
mecanic, etern parca, "inainte"$ "!ziua si ce intuneric...& Mai
spune s-aduca si lampa -& *e uita, zapada-i cat gardul,&
%i-a prinspromoroaca si clampa." Domul hibernal are invelisuri
multiple, zapada, prin superlativul imaginilorcolosale, fiind, la
randu-i, un miloc de protectie impotriva lumii exterioare, ca
intr-un paradisimprovizat ad-hoc$ "!u nu ma mai duc azi
acasa...& otop e-napoi si nainte,& *e uita cum
ningedecembre...& u rade, citeste nainte." 'aitmotivul poeziei,
dat de versurile "*e uita cum ningedecembre...& u rade, citeste
nainte", construieste panza visului, tesatura slaba care leaga
visulde realitate. %enzatia de dizolvare intr-o epoca revoluta, in
timpul iernii vesnice, pure, primordiale,este dat de potopul care
cuprinde intreaga suflare. 'umea se construieste din elemente
simple,care se compun unul in prelungirea celuilalt, pentru a
construi realitatea exterioara, a viscolului
5/26/2018 George Bacovia Decembre
2/3
etern. rin simbolistica lui, viscolul este un element de
constructie a visului si, prin aceasta, aparadisului generat de o
indepartata coborare in timp, in care casa are toate atributele
unuicentrum mundi, dincolo de care lumea intreaga dobandeste o
imaterialitate stranie, eufonica,prelungita la nesfarsit prin
lectura misterioaselor imagini "de la poluri", care interfereaza
realul cuimaginarul pana la disolutia limitelor."Decembre" este un
elogiu adus sentimentului erotic, vazut, in ultima luna a anului,
ca punct de
plecare catre un nou inceput. #atrenele poeziei, in numar de
sase, cu rima de tipul a a b b,contureaza un cadru spatial si
temporal de inceput de lume, prin integrare intr-o
cosmicitateperfecta, intr-o singura culoare, albul absolut. Motive
simboliste cunoscute, al singuratatii, alsolitudinii iubitilor
intr-un timp aparent catastrofic, devenit primordial, motivul
iubirii, diferit de cel alromanticilor, totusi profund, cu note
eschatologice, de sfarsire prin combustia interna asentimentului de
dragoste, se armonizeaza intr-o feerie melodica singulara in
universul poeticbacovian.
