Upload
phungmien
View
221
Download
5
Embed Size (px)
Citation preview
1
MANAGERI EFICIENȚI PENTRU O REȚEA NATURA 2000 EFICIENTĂ – EME NATURA
2000
GHID DE PLANIFICARE STRATEGICĂ
PENTRU MANAGEMENTUL DURABIL
AL RESURSELOR NATURALE
2
Autori: Grupul de Lucru din cadrul Proiectului LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea
Natura 2000 Eficientă
Realizat de Asociația Grupul MILVUS
Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161
Tel/Fax: +40 265 264726
E-mail: [email protected]
Website: www.milvus.ro
Ghidul a fost realizat cu sprijinul Comisiei Europene, prin Programul LIFE + Comunicare. Finanţarea a
fostăfăcută de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, partener în proiect, reprezentând
cofinanțare la Proiectul LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienţi pentru o Reţea Natura 2000 Eficientă.
© Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate copyright 2014.
Acest material poate fi reprodus gratuit, în orice format, sau pe orice suport dacă este redat întocmai și nu
se utilizează într-un context ce poate induce în eroare. Copyright: © Ministerul Mediului și Schimbărilor
Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate, indicând titlul și sursa acestuia.
Documentul este disponibil și online pe www.emenatura2000.ro
Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar opiniile oficiale ale Comisiei Europene
3
CUPRINS
1. Despre ghid ............................................................................................................................. 6
1.1. CUI se adresează Ghidul - Grupuri țintă ............................................................................. 7
1.2. DE CE este necesar acest ghid (argumente, relevanța tematicii) ........................................ 8
1.3. CE își propune acest ghid? ............................................................................................... 11
1.4. CE conține ghidul ? ............................................................... Error! Bookmark not defined.
2. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ (principii de bază) ................................................... 12
3. CADRUL NAȚIONAL PENTRU PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI INTEGRAREA PROBLEMATICII MANAGEMENTULUI ARIILOR PROTEJATE ....................................................................................... 18
3.1. Procesul național de planificare a dezvoltării .................................................................. 20
3.1.1. Componenta teritorial - administrativă .................................................................... 21
3.1.2. Componenta sectorială ............................................................................................ 22
3.1.3. Planificarea priorităților naționale pentru finanțarea europeană ............................. 23
4. PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI ARIILOR PROTEJATE........................................................ 25
4.1. Cadrul legal al planificării managementului ariilor protejate ............................................ 25
4.2. Ariile protejate (situri Natura 2000) și cum au fost luate în calcul până în prezent (din perspectiva planificării) ............................................................................................................. 25
5. METODOLOGIA PLANIFICĂRII STRATEGICE ............................................................................. 28
5.1. Etapele Planificării Strategice .......................................................................................... 28
5.1.1. Etapa 0: Pre-planificarea .......................................................................................... 28
5.1.2. Etapa 1: Analiza situației existente (profilul / potențialul domeniului analizat): ........ 33
5.1.3. Etapa 2 ..................................................................................................................... 38
5.1.4. Etapa 3: Definirea Planului de Acțiuni ....................................................................... 41
5.1.5. Etapa 4: Pregătirea implementării Strategiei și Planului de Acțiuni ........................... 43
6. AVEM O STRATEGIE. CE FACEM CU EA ? ................................................................................. 52
De la documentele de planificare strategică la politica de dezvoltare ........................................ 52
7. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ................................................................................................ 55
7.1. Concluzii ......................................................................................................................... 55
4
Abrevieri și acronime utilizate în text
Abrevieri, acronime Denumire completă
ADI Asociație de Dezvoltare Intercomunitară
AP Arie protejată
APL Administrație Publică Locală
BAT Best Available Technologie/ Cea mai bună/performantă tehnologie disponibilă
CJ Consiliu Județean
FI Factori interesați
GAL Grup de Acțiune Locală
IUCN (UICN) International Union for Conservation of Nature (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii)
MVP Minimum Viable Population (Populatia minima viabilă)
Glosar de termeni și definiții
Acest glosar conține explicații de termeni, în sensul prezentului ghid, respectiv definiții, atât din
domeniul la care se referă (pentru eventualli utilizatori nespecializați în planificare strategică), cât și
din domeniile tratate în celelalte ghiduri din această serie). De asemenea, în textul ghidului se vor
regăsi, pe alocuri, explicații de termeni sau definiții care sunt utile pentru utilizatorii care nu sunt
specializați în aceste domenii.
Termen Definiție / explicație
Arie protejată Arie naturală protejată - ”zonă terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică,
ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi
conservare, stabilit conform prevederilor legale.”1
Administratori de arii
protejate
Custozi și echipe de administrație care - în baza contractelor încheiate cu
autoritatea centrală de mediu - au responsabilitatea de a planifica și de a implementa și/sau de a coordona implementarea măsurilor de management din
arii protejate, măsuri menite să asigure menținerea biodiversității și realizarea
obiectivelor de management ale acestor arii.
Dezvoltare durabilă
(utilizat în ghid uneori
simplificat
”dezvoltare”)
Dezvoltarea durabilă - se urmărește satisfacerea nevoilor prezente ale societății
fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile
nevoi2 .
Factori interesați Persoane fizice sau juridice (agenții, organizații, instituții sau altele) sau grupuri
fără personalitate juridică ce au un interes sau sunt afectate direct sau indirect și/sau care pot influența sau pot fi influențați de decizii și acțiuni de
management legate de un anumit domeniu
1Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice 2 Conform definiției date de către Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986)
5
Proces decizional Proces ce se desfășoară într-un cadru organizatoric, la nivelul conducerii, în vederea pregătirii, realizării și implementării unei decizii. Ca proces, se pleacă
de la definirea problemei, se continuă cu colectarea și analiza informațiilor
necesare, identificarea alternativelor, alegerea deciziei optime și se finalizează
cu implementarea acesteia, în paralel cu monitorizarea efectelor.
Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în baza obligației asumate la
aderarea la Uniunea Europeană, ca situri de protecţie specială avifaunistică
(SPA), precum şi situri de interes comunitar (SCI) – viitoare arii speciale de conservare (SAC)
Situri de Importanță
Comunitară (SCI)
Arii protejate care contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea, la o stare de conservare favorabilă, a habitatelor naturale sau a speciilor de interes
comunitar şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei "Natura 2000"
şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori
regiunile biogeografice respective. Sunt desemnate conform Directivei 92/43/CEE din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei şi
florei sălbatice. Vor deveni arii speciale de conservare (SAC).
Arii de Protecție
Specială Avifaunistică
(SPA)
Ariile protejate, ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor
de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de
păsări de interes comunitar, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE din 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice
Specii de importanță
comunitară
Speciile care, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sunt:
(i) amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în
pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală;
(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor apropiat, în categoria speciilor amenințate, dacă factorii care le amenință
continuă să acționeze;
(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt, deocamdată, amenințate sau vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc pe
arii geografice reduse sau sunt răspândite, în număr mic, pe suprafețe întinse
sau
(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului
propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de
conservare a speciei.
6
Despre ghid
Ghidul a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 - Manageri eficienți pentru o Natura
2000 Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului Life+. Acest ghid face parte
dintr-o serie de cinci ghiduri care au, ca temă, managementul unor resurse naturale critice pentru
societate și planificarea strategică. Cele cinci ghiduri sunt structurate pe următoarele domenii:
A. Planificare strategică
B. Managementul resurselor legate de apă
C. Managementul resurselor legate de păduri
D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic
E. Managementul principalelor resurse agricole
Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor, ca furnizori de resurse și servicii
ecologice, vitale pentru societate. Legătura dintre domeniile alese este prezentată în figura de mai
jos: planificarea strategică, prin componenta sa teritorial administrativă, cu alte cuvinte planificarea
pentru dezvoltare durabilă, ”încorporează” resursele naturale, la care fac referire celelalte ghiduri,
resurse a căror utilizare durabilă presupune o planificare strategică sectorială (componenta
sectorială).
Figura 1. Legătura între cele cinci ghiduri
Cele patru ghiduri, specifice resurselor naturale, împreună cu ghidul metodologic referitor la
planificarea strategică, alcătuiesc Setul de ghiduri de planificare strategică pentru managementul
durabil al resurselor naturale.
7
Ghidurile demonstrează importanța critică a celor patru domenii de management al resurselor
naturale pentru dezvoltarea durabilă și, prin urmare, relevanța lor în procesul de planificare
strategică, pentru dezvoltare durabilă la nivel local, regional și național.
Aceste ghiduri, deși abordează aspecte foarte complexe, încearcă să prezinte, sintetic, valorile din
fiecare domeniu și modul în care pot fi păstrate și utilizate cât mai eficient, în beneficiul societății.
Ca urmare, pot deveni documente de referință, importante pentru toți cei implicați în managementul
acestor domenii, dar și pentru cei ce doresc să înțeleagă mai bine dependența dezvoltării durabile de
aceste resurse și interdependența între cele cinci domenii.
Ghidul de planificare strategică prezintă cadrul general și pașii de urmat în procesele de
planificare sectorială și strategică, constituindu-se într-un îndrumar util, nu numai celor ce
coordonează procesele de planificare, dar și managerilor din domeniile mai sus amintite.
Ghidul a fost realizat cu ajutorul unui grup de lucru, constituit din experți pe diferite domenii
relevante și cu contribuția experților din celelalte patru grupuri de lucru, constituite pe resursele
naturale prezentate mai sus, precum și cu sprijinul celor care au contribuit în cadrul procesului de
consultare.
Din grupul de lucru pe Planificare strategică au făcut parte:
- Sorin Pop, coordonator grup, expert în domeniul planificării strategice,
- Mihaela Nechifor - jurist,
- Andrei Blumer – Asociația de Ecoturism România
- Bogdan Papuc - Asociația de Ecoturism România
- Dorina Mihai – Agenția Metropolitană Brașov
- Szabo Istvan – facilitator dezvoltare comunitară
- Alina Ioniță – ProPark Fundația pentru Arii Protejate
1.1. CUI se adresează Ghidul - Grupuri țintă
Responsabilitatea planificării strategice pentru dezvoltare durabilă revine autorităților publice
administrative, de la diferitele niveluri de planificare, precum și partenerilor sociali ai dezvoltării
locale (incluzând societatea civilă și mediul de afaceri). Sarcina de planificare strategică în cele
patru domenii, legate de principalele resurse naturale, revine managerilor autorităților sectoriale
(instituții publice) cu responsabilități legale în managementul acestor resurse. Ca urmare, grupurile
țintă cărora li se adresează acest ghid sunt diferite, în funcție de nivelurile teritoriale de planificare
strategică3 și/ sau de domeniile de planificare.
Pe lângă grupul țintă principal, ghidul poate fi util altor ”părți interesate”, potențiali beneficiari,
entități a căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în mod semnificativ de
planificarea strategică.
3 Niveluri de planificare strategică – se face trimitere la ghidul de Strategie sau se dă aici o definiție
8
Tabelul 1. Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează
Nivelul
Grupul țintă
Autorități cu responsabilități în domeniul
planificării strategice Alte părți interesate
Autorități administrativ
- teritoriale
Autorități sectoriale Mediul de afaceri:
Local - Zonal Consilii locale și primărie
Administratorii de AP GAL-uri
Administratorii de AP,
Ocoale silvice, gestionarii de fonduri cinegetice,
cooperative și asociații
profesionale din domeniul agriculturii, grupuri de
producători, asociații de
proprietari
Societăți comerciale și specialiști,
având ca domenii de activitate sau interese în: dezvoltarea urbanistică
– teritorială, instituțională sau ale
domeniilor analizate, Institute de cercetare și planificare
pe domenii (ex. ICAS),
Societate civilă:
Organizații de bază ale comunităților locale sau ale
domeniilor analizate informale și
formale – ONG Structuri asociative ale celor mai
de sus: ex. clustere sectoriale ale
companiilor interesate federații – ex: Coaliția Natura 2000,
Asociația Administrațiilor de Arii
Protejate,
Consiliul Național pentru Vânătoare, etc.
Județean -
Regional
Consilii Județene
Direcții silvice, APM,
SEGA, ABA, filiale ANPA,
direcții agricole
(Inter) Național Autoritatea centrală
pentru dezvoltare
regională și administrație publică,
Autoritatea centrală de
mediu, autoritatea centrală
pentru agricultură, ANAR, ANPA
Principiile planificării strategice la toate nivelurile, susținute de aceste ghiduri, sunt:
1. Dezvoltarea administrativ teritorială (urbanistică) reprezintă cadrul de referință, incluzând
subcomponentele sectoriale ale dezvoltării. Procesele de planificare strategică ale dezvoltării
administrativ teritoriale trebuie să includă / să asimileze procesele, rezultatele planificării
strategice sectoriale.
2. Resursele naturale, ca fundament biologic, material al dezvoltării socio – economice
locale, reprezintă componenta sectorială prioritară a oricărui proces de planificare a unei
dezvoltări integrate, durabile, teritoriale sau sectoriale.
3. Procesele de planificare strategică sunt ineficiente în absența unor metodologii
interdisciplinare, bazate pe cooperarea, parteneriatul cu toate părțile interesate4.
Grupul țintă al acestor ghiduri este alcătuit din potențialii inițiatori, coordonatori și
participanți la procesele de planificare strategică (teritoriale sau sectoriale), care își
asumă și aplică principiile prezentate mai sus.
1.2. DE CE este necesar acest ghid
4 Persoane juridice care inițiază și coordonează procesul de planificare a managementului resurselor naturale și integrarea rezultatelor acestuia în planurile de dezvoltare teritorială.
9
„Ideile se clădesc pe o bază stabilă. Nu există o scurtătură între prezent şi viitor. Scopurile se ating
prin planificare, pregătire şi executare. ” Bruce Hyland
Complexitatea societății moderne impune necesitatea planificării strategice pentru a direcționa toate
domeniile economice și sociale, spre o utilizare responsabilă a resurselor, astfel încât să se poată
vorbi de o dezvoltare durabilă în adevăratul sens al cuvântului. Abordarea strategică permite nu
numai o utilizare responsabilă și eficientă a resurselor, ci și evitarea unor costuri imense ce pot
apărea, din lipsa planificării integrate, pe durate lungi de timp (5, 10 și chiar mai mulți ani).
Lipsa planificării strategice are implicații majore asupra societății, fapt ce poate fi, din păcate, ușor
exemplificat în țara noastră. Majoritatea dezastrelor calificate ca fiind ”pur și simplu dezastre
naturale”, cu impact major asupra societății și economiei, sunt rezultatul unor interese și apoi a unor
decizii orientate pe un orizont de timp scurt, luate și aplicate fără o minimă analiză a potențialelor
efecte pe termen lung asupra unor mase mari de persoane afectate (tocmai am definit
”impactul” unei decizii strategice). Tratarea simplistă a resurselor naturale, ca simple surse de venit,
respectiv ignorarea sau desconsiderarea principiilor de utilizare durabilă ale acestora reprezintă, pe
de o parte, un calificativ nesatisfăcător acordat politicilor elaborate și aplicate de autoritățile
responsabile cu managementul resurselor naturale, iar, pe de altă parte, reprezintă sacrificarea unor
oportunități de dezvoltare teritorială, bazate pe puținele avantaje competitive pe care le mai au
localitățile din România.
Planificarea strategică presupune ca acest lucru să se întâmple, atât în cadrul sectoarelor economice
(planificare pe verticală), cât și pentru dezvoltarea durabilă a unei (micro)regiuni (planificare
teritorială).
Planificarea strategică (definiție): este o cale sistematică (un Proces) de anticipare și răspuns
(un Plan) la provocările create de schimbarea dorită (o Strategie).
Cu alte cuvinte, a planifica strategic presupune:
(1) apariția și conștientizarea nevoii unei schimbări (trecerea de la o situație existentă,
nesatisfăcătoare, la una acceptată, dorită) la nivelul unor grupuri mari de oameni, al unor
organizații (grupul sau organizația incluzând beneficiari și furnizori, comunitatea, sectorul
de activitate, etc.), cu efecte pe termen lung; concentrarea tuturor resurselor disponibile
pentru aplicarea soluțiilor (proiectelor) la problemele stabilite ca fiind prioritare.
(2) aplicarea unui proces sistematic (care include o anumită metodologie, proceduri, resurse și
termene stabilite), pentru inițierea schimbării.
10
Caseta .... Exemple cu privire la necesitatea planificării strategice
De ce să planificăm strategic, pe termen lung? Pentru că:
- Previziunea, respectiv planificarea este prima dintre funcțiile axiomatice ale managementului
(alături de: organizare, coordonare, motivare – antrenare, evaluare – control),
- ”Dacă nu ai un plan, faci parte din planurile altora” – planificarea permite identificarea și
”controlul” impactului evoluției ”mediului exterior” (în special al deciziilor de rang superior)
asupra domeniului supus schimbării, diminuând riscurile și maximalizând oportunitățile,
- Planificarea reprezintă un ”blazon” al conducerii (leadership) unei comunități, instituții –
contribuind la crearea motivației, prestigiului și la atragerea de noi ”forțe” parteneriale.
1. Planificare strategică în domeniul agriculturii la nivel de UE
Schimbările majore, în managementul terenurilor agricole în Uniunea Europeană, au
dus la un abandon accentuat al terenurilor și o scădere a producției agricole. Ca
răspuns la aceaste schimbări, UE a inițiat un proces de planificare strategică al cărui
scop a fost identificarea soluțiilor pentru revitalizarea producției agricole .
- nevoia de schimbare, care a apărut și a fost conștientizată: reducerea abandonului de
terenuri agricole;
- efect pe termen lung asupra: fermierilor, cetățenilor (consumatori), industriei
alimentare;
- probleme prioritare: identificate în Politica Agricolă Comună (PAC);
- resurse: alocare de fonduri pentru implementarea PAC (de exemplu fondurile pentru
implementarea Planului Național de Dezvoltare Rurală;
- procesul sistematic pentru inițierea schimbării: elaborarea planurilor la nivel de UE
și state membre, alocarea de resurse financiare, finanțarea și monitorizarea
proiectelor .
2. Impactul lipsei de planificare strategică a exploatării de masă lemnoasă
Deși, prin amenajamentele silvice se face, în mod normal, o planificare strategică cu
privire la exploatarea masei lemnoase pe 10 ani, asigurându-se menținerea pădurilor
pentru furnizarea continuă a acestei resurse importante, lipsa planificării strategice
pentru industria lemnului și pentru menținerea pădurilor ca furnizor de servicii critice,
poate avea impact semnificativ asupra societății. Sunt numeroase exemple care
demonstrează faptul că depășirea capacității de suport și regenerare a suprafețelor
forestiere are impact major asupra biodiversității (vegetație și faună), cursurilor de
apă, asupra atractivității turistice locale. Impactul cel mai vizibil și cel mai evident
apare, de multe ori, în cazul ploilor torențiale care, în aceste zone, produc pagube mai
mari decât în mod normal, afectând gospodăriile, sectorul agricol local, numărul
turiștilor care au înoptat în zonă, conducând la o criză severă a surselor de venituri
locale. Analizele resurselor locale arată că pierderea sau compromiterea celor mai
importante resurse naturale locale (păduri și cursuri de ape naturale) a compromis
majoritatea oportunităților de dezvoltare în zonele unde, prin planificarea strategică
pentru dezvoltare teritorială, nu s-a pus accent pe integrarea prevederilor
amenajamantelor silvice.
11
- Planificarea permite identificarea și concentrarea tuturor resurselor disponibile spre soluționarea
problemelor, priorităților, identificate.
- Planificarea fundamentează și măsoară performanța dezvoltării: eficiența, eficacitatea,
relevanța, utilitatea, sustenabilitatea.
- Mărește decisiv capacitatea de identificare și atragere a resurselor necesare dezvoltării.
1.3. CE își propune acest ghid?
Acest ghid se dorește a fi:
Instrument de conștientizare asupra importanței planificării strategice,
Instrument de promovare pentru:
o aplicarea proceselor participative de management, cu participarea directă a
”părților interesate”, “factorilor interesați”(eng: stakeholders), afectați direct de
schimbare,
o abordarea integrată, multidisciplinară, partenerială a managementului ariei
protejate, empatice cu conceptul Dezvoltării Durabile Locale,
o corelarea, integrarea dezvoltării sectoriale, luând în calcul conservarea și protecție
naturii, cu/în dezvoltarea durabilă teritorială (urbanism) la diverse niveluri (local –
regional - național),
Îndrumar metodologic pentru cei ce s-au decis să susțină schimbarea, să inițieze și să
participe activ în procesul de planificare strategică, în domeniul lor sau să se implice în
procesele inițiate în alte domenii,
Instrument de lobby & advocacy, de fundraising pentru aplicarea (implementarea)
rezultatelor procesului planificării (a strategiei și planului de acțiuni).
12
2. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ5 (principii de bază)
Raportul Brundtland 1 definește ”pilonii” de bază ai dezvoltării durabile. Aceștia sunt:
1. Economia – definită prin eficiență, creștere continuă, stabilitate;
2. Social – definită prin nivel de trai, echitate, dialog social si delegarea responsabilităților.
3. Mediu – definit prin conservarea şi protejarea resurselor naturale, biodiversitate, evitarea
poluării.
Din pilonul Social s-a desprins, în ultimii ani, un al patrulea pilon:
4. Cultura – definită prin cele două dimensiuni:
4.1. Identitatea culturală - totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire
(dimensiunea educațională pentru dezvoltare durabilă) și
4.2. Buna guvernare - cadrul instituțional pentru susținerea, promovarea și aplicarea principiilor
dezvoltării durabile (dimensiunea instituțională);
Principiile care generează perspectiva durabilă a dezvoltării sunt:
Abordarea integrată a celor 3
(+2) piloni ai dezvoltării
durabile conform schiței
alăturate (Fig ...)
Abordarea sistemică: ”Gândește
global, acționează local”;
Abordarea vizionară, pe termen
lung, a planificării și acțiunii.
Pe parcursul acestui ghid, conceptul de
”dezvoltare durabilă” este, implicit,
asociat termenului ”dezvoltare”, utilizat
în text.
Fig. .... Schița: Conceptul Dezvoltării Durabile
Dezvoltarea durabilă și ariile protejate
Ariile protejate au o definiție în legislația românească, care scoate în evidență strict rolul pe care
acestea îl au pentru a asigura un regim special de protecţie şi conservare al ”speciilor de plante şi
animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită”.
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN sau IUCN) extinde definiția, incluzănd și
rolul de menținere a serviciilor de ecosistem, strâns legate de nevoile societății, precum și a
valorilor culturale asociate valorilor naturale: „Un spaţiu geografic clar definit, recunoscut, destinat
şi administrat, prin mijloace legale sau alte mijloace efective, cu scopul de a realiza conservarea pe
5 Dezvoltare Durabila – „dezvoltarea care urmareste satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi” (1987, Raportul Brundtland – Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare/ WCED).
13
termen lung a naturii, precum şi a serviciilor de ecosistem şi a valorilor culturale asociate.”6
Ariile protejate diferă, în funcție de obiectivele principale de management, fiind încadrate în
categorii de management, definite de IUCN și acceptate de legislația românească. Aceste categorii
și obiectivele lor de management prioritare, sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul .... Principalele obiective de management în arii protejate
Domenii/obiective de management conform IUCN
Categorii de arii protejate conform legislației
românești (categorie IUCN corespunzătoare)
Rez
erva
ție
știi
nți
fică
(I)
Parc
n
ați
on
al
(II)
Mon
um
ent
al
natu
rii
(III
)
Rez
erva
ții
na
tura
le
(IV
)
Parc
n
atu
ral
(V)
Sit
N2
000 (
poate
fi
ca
tego
ria I
UC
N I
I,
da
r c
el m
ai
ad
ese
a
IV s
au
V)
Cercetarea ştiinţifică
Protecţia ecosistemelor și proceselor naturale (fără
intervenţie umană)
Protecţia diversităţii speciilor/genetice naturale
Protecţia diversităţii speciilor/genetice semi-naturale -
Menţinerea serviciilor de mediu
Turism si recreere -
Educaţia
Utilizare durabilă a resurselor - -
Activităţi tradiţionale de utilizare a resurselor naturale
desfăşurate de către şi în beneficiul comunităţilor din zonă
- -
Menţinerea atributelor culturale traditionale - -
Dezvoltare durabilă comunități - -
Legendă:
Obiectiv prioritar (obligatoriu de îndeplinit de către administratorul AP)
Obiectiv secundar (important, dar dependent în foarte mare măsură de resurse și sprijinul
autorităților și sectoarelor economice)
Obiectiv potențial aplicabil – dacă se dipune de resurse și există interes din partea
factorilor interesați
Obienctiv nerelevant / neaplicabil -
6 Dudley, N. (Editor) (2008). Ghid pentru aplicarea categoriilor de management al ariilor protejate. Gland, Switzerland: IUCN
14
După cum se observă, parcurile naturale și siturile Natura 2000 sunt cele mai complexe, din punct
de vedere al obiectivelor de atins și, mai mult decât atât, au, printre obiectivele prioritare, și
dezvoltarea durabilă. Ca urmare, se poate considera că aceste arii protejate pot deveni modele
viabile pentru dezvoltare durabilă, dacă sistemul lor de management este clădit pe pilonii
dezvoltării durabile.
Chiar dacă, în cazul celorlalte categorii de arii protejate, dezvoltarea durabilă nu este un obiectiv
prioritar, iar uneori chiar nu poate fi luat în considerare în interiorul ariei protejate (de exemplu în
cazul rezervațiilor științifice), este important să se înțeleagă că și aceste arii protejate pot avea un rol
important în dezvoltarea (micro)regională, fie asigurând menținerea biodiversității ca resursă pentru
servicii de mediu importante, fie prin asigurarea mențineriii valorilor naturale și culturale, inclusiv a
peisajului. ca atracții și resurse importante pentru anumite sectoare, care contribuie la rândul lor la
dezvoltarea durabilă.
Caseta .... Ariile protejate ca și catalizatori în procesul de dezvoltare durabilă
Rețeaua ariilor protejate de interes comunitar (situri Natura 2000) este o reţea de zone
protejate, desemnate la nivelul UE, care cuprind un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi
habitate naturale de interes comunitar7, în vederea garantării menţinerii acestora pe termen lung.
Scopul constituirii acestei rețele, de către Comisia Europeană, nu este doar unul de protecție /
conservare a biodiversității, ci acela de a contribui la întărirea pilonului Mediu, considerând că
biodiversitatea și sistemele naturale sunt extrem de importante, chiar critice ca sisteme suport
pentru dezvoltarea sistemului socio-economic.8
7 specii și habitate de interes comunitar – cele ale căror situație impune măsuri speciale de conservare pentru a se ajunge la realizarea stării favorabile de conservare. Sunt specii și habitate a căror stare este necorespunzătoare în principal din cauza proiectelor,
planurilor și activităților care nu au șinut cont de principiile de dezvoltare durabilă. 8 Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC, referitoare la conservarea habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice adoptata la 21 mai 1992, Introducere: ” principalul scop al acestei Directive fiind acela de a promova menținerea biodiversității. ținând cont de cerințele economice, sociale, culturale și regionale, ca urmare această Directivă contribuie la obiectivele generale ale dezvoltării durabile”.
De exemplu parcurille naționale se întind, în genera,l pe suprafețe mari (zeci de mii de
hectare) și nu includ comunități. Cu toate acestea, sunt surse foarte importante pentru
servicii ecologice, cu efecte mult extinse în afara AP și au potențial pentru a contribui la
dezvoltarea durabilă a comunităților învecinate, prin utilizarea resurselor din zona
tampon sau devenind atracții turistice majore.
O planificare strategică corespunzătoare, atât la nivelul parcului național, cât și la nivel
teritorial administrativ (ținând cont de valorile parcului național) poate identifica, ca
domenii prioritare de dezvoltare, sectoarele care se bazează pe utilizarea tradițională,
durabilă a resurselor naturale și pe cele care pot sprijini un turism durabil. Exemple în
acest sens se regăsesc în numeroase publicații, printre care recomandăm studiul
”Oportunități de dezvoltare regională legate de arii protejate și patrimoniul natural din
Carpați”(http://www.bioregiocarpathians.eu/tl_files/bioregio/donwnloads_resources/Key
%20Outputs%20and%20Publication/RDO_study_05.07.2014.pdf)
15
Siturile Natura 2000 în Româna sunt considerate arii protejate (a se vedea Tabelul ...), în care, la
obiectivul principal de conservare a speciilor și habitatelor, se adaugă de cele mai multe ori și cel de
utilizare durabilă a resurselor naturale și chiar de dezvoltare durabilă a comunităților locale.
Definițiile redau scopul pentru care au fost desemnate ariile protejate, urmând ca, în cele ce
urmează (Tabelul nr...) să fie prezenate principiile specifice de management, care trebuie să stea la
baza procesului de planificare a gospodăririi resurselor naturale în aceste arii. Ariile protejate au
fost grupate, după ponderea a două dintre obiectivele de management: grupul în care conservarea
biodiversității este prioritară și cel în care conservarea biodiversității se combină cu dezvoltarea
durabilă.
Tabel nr.- Principii de manangement al ariilor protejate
*conform documentelor de referință actuale (legislative, de politici, conceptuale)
Domeniul
analizat:
Arii Protejate de interes național
cu obiective prioritare legate, în
principal, de conservrea
biodiversității (categoriile IUCN
I, II, III și de cele mai multe ori și
IV din Tabelul ....)
Sit-uri Natura 2000 și parcuri naturale (categoria
V IUCN, uneori rezervațiile naturale (categoria
IV IUCN) – având ca obiectiv prioritar
dezvoltarea durabilă alături de cel de conservare
a biodiversității
Management orientat spre:
- administrarea patrimoniului
natural;
- conservarea biodiversității.
Management orientat spre:
- patrimoniul natural, ca resursă de dezvoltare
locală; (orientare spre economie ‚verde’ bazată pe
resurse naturale)
- menținerea și dezvoltarea relației biodiversitate –
societate. (A rețeleleor eco-sociale)
Conservarea Biodiversității9
(a Mediului)
Dezvoltarea Durabilă
(Integrată: Mediu, Social, Economic)
Principii
comune:
Prevenția - prevenirea unor prejudicii este cu mult mai eficienta decat inlaturarea
consecintelor, dupa ce acestea s-au produs;
Precauția: lipsa analizelor/ studiilor ştiințifice complete nu justifică acceptarea activităților
ce pot avea impact negativ semnificativ asupra biodiversității/ societății;
“Poluatorul plătește” - folosirea mecanismelor de piaţă pentru ca poluatorii sa suporte, in
totalitate costurile sociale si de mediu ale activitatii lor şi ca aceste costuri sa fie reflectate
in preturile şi tarifele bunurilor si serviciilor (incluzând Principiul compensării - în cazul
în care există un impact negativ s,i în lipsa unor soluții alternative, pentru obiective de
interes public major se stabilesc măsuri compensatorii);
Participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la informație si justiție în
domeniul mediului – libertatea/ dreptul accesului la informațiile de mediu și de participare
la procesul de luare a deciziilor de mediu;
Buna guvernare – definită cumulativ prin aplicarea criteriilor: participativă, măsurabilă,
transparentă, responsabilă, efectivă si eficientă, echitabilă și în acord cu normele legale.
9 Biodiversitate – „variabilitatea organismelor vii din ecosisteme şi complexele ecologice ale căror părţii sunt acestea, incluzând diversitatea speciilor, comunităţilor şi a ecosistemelor”(Conventia pentru Biodiversitate a Natiunilor Unite) .
16
Principii
Sociale
Rețelele ecologice, cu rol în asigurarea conectivității dintre componentele biodiversității,
peisajului si ale structurilor sociale, având ca și componente centrale ariile naturale
protejate și coridoarele ecologice care le leagă, stabilindu-se culoare de legătură cu rol
ecologic dar și socio-economic
Echitatea intergenerațională: generația prezentă
are dreptul de a folosi și de a beneficia de resursele
Pamântului, cu obligația de a ține seama de impactul,
pe termen lung, al activității acesteia și de a susține
baza de resurse și mediul global, în beneficiul
generațiilor viitoare;
Principii
Tehnologic –
Economice
- Abordarea ciclului de viață al bunurilor,
serviciilor si tehnologiilor - evaluează consecințele
asupra mediului generate de efectele economice
legate de diferitele stadii ale prelucrării și
valorificării produselor de piață.
Substituția - inlocuirea unor produse și servicii
existente cu altele mai eficiente și cu impact ecologic
mai redus și mai puțin dăunătoare (BAT);
Principii
Politice
Abordarea ecosistemică - strategie
de management integrat, adaptativ,
bazată pe aplicarea unor metodologii
stiințifice, care iau în considerare
structura, funcțiile și capacitatea de
suport a ecosistemelor;
Managementul integrat : abordarea, în manieră
unitară, a ciclul de viață al produselor și
tehnologiilor (producție, procesare, transport,
distribuție, utilizare și depozitare), cu implicarea
părților interesate (stakeholders) și coordonare
interinstituțională;
Integrarea sectorială: conservarea
biodiversității şi utilizarea durabilă a
componentelor sale, trebuie luate în
considerare în procesul de luare a
deciziilor şi de stabilire a politicilor
sectoriale;
Internalizarea externalităților pozitive (a
beneficiilor indirecte) - folosirea unui sistem de
subvenții corective, stimulente pentru activitățile cu
beneficii indirecte de mediu (ex. activități de
cercetare-dezvoltare, protectia mediului, educație,
dezvoltare regională, eco-green business, etc);
Subsidiaritatea: reglementează
exercițiul puterii, deciziile trebuind
luate la nivelul cel mai de jos (local,
regional, național).
Parteneriatele public-private - cooperarea directă,
inter şi intrasectorială, între părțile interesate
(stakeholders: autorități și instituţii publice, ONG și
mediul de afaceri), care să asigure sustenabilitatea
dezvoltării locale/ globale;
Cooperarea intre state/ organizații presupune
responsabilităti comune, dar diferenţiate, in functie
de nivelul de dezvoltare al ţărilor/ organismelor:
responsabilități mai mari economico - financiare
pentru protecţia mediului, inclusiv acordarea de
asistență țărilor/ organizații mai slab dezvoltate sau
cu economie de piață emegentă (principiul
supleanței).
Important:
Din această perspectivă, principiile conservării bidodiversității și ale dezvoltării durabile trebuie
17
să fie considerate, apriori, fundamentale pentru orice proces de management al oricărei resurse
naturale.
18
2. CADRUL NAȚIONAL PENTRU PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI INTEGRAREA PROBLEMATICII MANAGEMENTULUI ARIILOR PROTEJATE
Planificarea strategică (obligativitatea întocmirii de planuri strategice) este reglementată în cazul
următoarelor domenii:
Domeniu Responsabili Document rezultat Oservații/Comentarii
(1) Dezvoltarea
teritorial –
administrativă
Administrații publice ale
unităților administrativ –
teritoriale (conform
Legii 350/ 2001, secț. 3,
art. 14)
Ministerul Dezvoltării
Regionale și
Administrației Publice
Strategii și Planuri de
Dezvoltare teritoriale;
Planuri și Programe de
Amenajare Teritorială și
Urbanism.
Impune o activitate
continuă de planificare –
implementare –
monitorizare si evaluare –
revizuire planificare.
(2) Dezvoltarea
sectorială
La nivelul autorităților
publice centrale/ a
administratorilor de
resursă.
Planurile sectoriale de
dezvoltare:
Ex: Planul de Acțiune pentru
Protecția Mediului, Planul de
Management Bazinal,
Amenajamentul Silvic, etc.
Exemplu de procedura de
planificare participativa
la nivel local: Planurile
de Acțiune pentru
Protecția Mediului
(PLAM/ PRAM/
PNAM).
(3) Prioritizarea
obiectivelor de
dezvoltare,
cofinanțate din
fondurile UE
Ministerul Afacerilor
Europene,
Ministerul Finantelor
Publice.
Planurile Operaționale
Regionale, respectiv
Sectoriale/ Cadrul National
Strategic de Referinta (2007
– 2013), Acordul de
Parteneriat cu UE (2014 –
2020)
Procese de planificare cu
metodologii proprii,
separate de procesele de
planificare anterioare.
(4) Dezvoltarea
Durabilă
Centrul Național pentru
Dezvoltare Durabilă
Strategia Națională de
Dezvoltare Durabilă 2013 -
2020 - 2030
Proces susţinut de
Programul Naţiunilor
Unite pentru Dezvoltare.
Planificarea managementului ariilor protejate are caracteristici, atât de planificare teritorial
administrativă cât și de planificare sectorială, realizându-se și o prioritizare a obiectivelor. Ca
urmare, este un model de planificare strategică, dar nu se poate substitui planurilor respective,
având ”doar” o puternică influență asupra acestora. În acest sens, legislația prevede:
Planul de management al ariilor protejate este un instrument important pentru a atrage atenția
asupra importanței naturii și a resurselor naturale pentru dezvoltare și asupra necesității menținerii
acestora pentru generațiile viitoare. Conform legislației specifice ariilor protejate10
: ”Planurile de
amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare locală şi naţională, precum şi orice alte planuri de
10
Articolul 21 alineatul 5 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011
– pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice
19
exploatare/utilizare a le resurselor naturale din aria naturală protejată, vor fi armonizate de către
autorităţile emitente, cu prevederile planului de management.”
În cadrul acestui domeniu sectorial (protecția mediului), pe site-ul Agenției Naționale pentru
Protecția Mediului este promovată o procedură de planificare a managementului ariilor protejate
(http://www.anpm.ro/upload/5944_anpm_Ghid_Appleton.pdf).
Figura 2. Schema integrării planului de management al ariei protejate în planul de dezvoltare teritorial-
administrativă și în planurile sectoriale*
* NOTĂ: Schema sugerează că, în procesul de elaborare a Planului de Management al Ariei
Protejate, să se țină cont de următoarele:
(1) etapa de analiză a situației existente (prima etapă de planificare) să acopere toate
domeniile de dezvoltare teritorială, din perspectiva dezvoltării durabile.
(2) etapele de planificare strategică și operațională,
(a) să-și identifice obiectivele specifice de dezvoltare (de conservare și protecție a
biodiversității), promovându-le la nivel superior
(b) să-și identifice obiectivele de dezvoltare durabilă (în domeniile economic și
social) pe care să le susțină, partenerial, la nivelul dezvoltării locale (teritoriale).
Partenerii din procesul de planificare teritorială al managementului ariei protejate vor
susține și promova obiectivele comune de dezvoltare durabilă, la nivele teritoriale
superioare (microregionale, județene, regionale, naționale) în funcție de relevanța lor.
Ghidurile, din Setul de ghiduri de planificare strategică pentru managementul resurselor naturale,
abordează atât aspecte legate de planificarea strategică pentru dezvoltarea teritorial administrativă,
cât și aspecte legate de dezvoltarea sectorială, cu accent pe importanța și rolul pe care îl au
20
biodiversitatea și ariile protejate, în aceste planificări și dezvoltări.
Acest ghid oferă detalii despre procesele de planificare strategică la nivel național, cu scopul de a
ajuta cititorul să conștientizeze poziția, rolul pe care-l ocupă și importanța participării sale, atât ca
profesionist în administrarea resurselor naturale dar, mai ales, în calitae de cetățean responsabil.
Procesul național de planificare a dezvoltării
Această secțiune prezintă unele aspecte importante legate de cele două tipuri de planificare ale
dezvoltării, dezvoltarea teritorial-administrativă și dezvoltarea sectorială.
Planificarea este un instrument de management. Planificarea dezvoltării teritorial – administrative și
al celei sectoriale, este un instrument de management public al autorităților administrative,
respectiv, al instituțiilor publice centrale cu structurile lor descentralizate din teritoriu.
În România, ne confruntăm, în prezent, cu trei neajunsuri majore, în domeniul planificării
strategice:
- planificarea strategică, în sine, nu este o activitate internalizată (nu se constituie într-un proces
continuu propriu, prin adoptarea unor proceduri interne) în nici o instituție publică, în nici un
domeniu al dezvoltării.
- această activitate este. cel mai adesea, externalizată, ceea ce duce, de cele mai multe ori, la
neasumarea reală a planurilor și neimplementarea lor și la o foarte slabă implicare a factorilor
interesați (adesea doar formală).
- legătura între planificarea teritorial-administrativă și cea sectorială nu este explorată și
valorificată corespunzător, în beneficiul dezvoltării durabile
Figura 3. Schița celor
două procese paralele
de planificare la nivel
național așa cum se
realizează în prezent
Legendă –
Gri – planuri de dezvoltare teritorial-administrative și responsabili
Roșu - planuri de dezvoltare sectorială și responsabili
21
2.1 Componenta teritorial - administrativă
Primele exerciții de planificare strategică, pentru dezvoltarea administrativ – teritorială, au fost
inițiate în România prin programul pilot ”Agenda Locală 21” (2000), finanțat de către Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Cel mai important rezultat al acestui proces a fost
lansarea, în 2008, a Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă 2013 – 2020 – 2030 de către
Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă.
În lipsa unei capacități strategice de management public, procesele de planificare ale dezvoltării
administrativ teritoriale, sunt conjuncturale, orientate exclusiv spre absorția fondurilor europene.
Adeseori sunt realizate prin contracte de servicii, ale căror termene scurte de finalizare și resurse
reduse alocate nu permit abordări participative.
Procesul de planificare al dezvoltarii administrativ teritoriale, ca fundament al elaborării politicilor
publice de dezvoltare locală, nu este reglementat. Este insă încorporat în reglementările privind
amenajarea teritoriului și urbanism. Documentul fundamental de planificare al dezvoltării
teritoriului National este Planul de Amenajare a Teritoriului National (PATN), care are caracter
director si ”fundamenteazã programele strategice sectoriale pe termen mediu şi lung şi determinã
dimensiunile, sensul şi prioritãţile dezvoltãrii, în cadrul teritoriului României, în acord cu
ansamblul cerinţelor europene”.
PATN se elaboreazã, pe secțiuni specializate, care sunt aprobate, prin lege, de cãtre Parlamentul
României. Până în acest moment au fost legiferate 6 secțiuni:
- Secțiunea I – Rețele de Transport (Legea 363/ 26.09.2006),
- Secțiunea II – Apă (Legea 171/ 24.11.1997),
- Secțiunea III – Arii Protejate (Legea 5/ 6.03.2000),
- Secțiunea IV – Rețeaua de localități (Legea 351/ 6.07.2001),
- Secțiunea V – Zone de risc natural (Legea 575/ 22.10.2001),
- Secțiunea VI – Zone turistice (Legea 190/ 26.05.2009),
și sunt în diferite faze de execuție alte două secțiuni:
- Sectiunea VII - Infrastructura pentru educaţie,
- Sectiunea VIII - Zone rurale.
Contribuția managerilor de resurse naturale din domeniile abordate în Setul de ghiduri de
planificare strategică pentru managementul resurselor naturale la realizarea Secțiunilor din PATN
se descrie parțial în fiecare din ghidurile sectoriale.
Atribuțiile administrației publice centrale în domeniul amenajarii teritoriului
Activitatea în domeniu, la nivel national, este coordonata de catre Guvern, care stabilește, în raport
cu conţinutul Programului de Guvernare, programe prioritare, linii directoare şi politici sectoriale.
Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice este organul specializat al Guvernului
în domeniul amenajarii teritoriului, având urmatoarele atributii:
- asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului National – PATN;
- asigură elaborarea Planului de Amenajare a Teritoriului Regional – PATR – care fundamenteaza
dezvoltarea regională;
22
- asigură colaborarea cu ministerele, precum şi cu celelalte organe ale administratiei publice
centrale, pentru fundamentarea, din punct de vedere al amenajarii teritoriului si a programelor
strategice sectoriale;
- asigură colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regională, consiliile judetene şi consiliile
locale, precum şi urmărirea modului în care se aplică programele guvernamentale şi liniile
directoare, în domeniul amenajării teritoriului, la nivel regional, judeţean11
si local12
;
- asigură avizarea documentaţiilor de amenajare ale teritoriului, potrivit competenţelor, stabilite
prin lege.”
(http://www.mdrt.ro/dezvoltare-teritoriala/amenajarea-teritoriului/amenajarea-teritoriului-in-context-national)
2.2 Componenta sectorială
Procesul de reglementare al planificării strategice sectoriale post decembriste a fost inițiat în anul
2005 (H.G. nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare,
monitorizare şi evaluare a politicilor publice la nivel central, vezi Anexa 113
), dar nu este asumat
de departamentele de specialitate, din cadrul instituțiilor publice sectoriale (nu este o activitate
internalizată). Nu sunt aplicate metode participative și, aspectul cel mai important îl constituie
faptul că procesul de planificarestrategică sectorială nu este corelat cu acesta și nu face parte
integrantă din procesul de planificare administrativ teritorială.
Simbolul procesului național de planificare a fost, până în 1989, actuala clădire a Ministerului
Economiei, sediul fostei Comisii de Stat a Planificării (înființată prin Decretul nr. 119 din 2 iulie
1948). Atribuțiile fundamentale ale acestei Comisii erau:
- „asigură înfăptuirea unitară a politicii partidului şi cu privire la:
- dezvoltarea proporţională şi, în ritm susţinut, a economiei naţionale; lărgirea bazei tehnico-
materiale a unităţilor economice şi a activităţilor social-culturale; ridicarea eficienţei întregii
activităţi economice; sporirea continuă a venitului naţional şi, pe aceasta baza, ridicarea
nivelului de trai al populaţiei;
- folosirea deplină a capacităţilor de producţie; diversificarea producţiei şi îmbunătăţirea
permanentă a calităţii produselor; valorificarea superioară a resurselor naturale şi asigurarea
bazei materiale a planului;
- introducerea progresului tehnic în toate ramurile economiei şi valorificarea rezultatelor obţinute
în munca de cercetare ştiinţifică;
- folosirea raţională a forţelor de muncă şi perfecţionarea continuă a pregătirii acestora; creşterea
productivitatii muncii şi reducerea cheltuielilor de producţie şi a celor de circulaţie;
- îmbunătăţirea repartizării teritoriale a forţelor de producţie”.
Deși, din punct de vedere al utilizării resurselor naturale și al impactului asupra mediului,
prevederile de mai sus lasă de dorit, privind natura, doar din perspectiva exploatării, celeilalți piloni
ai dezvoltării durabile, erau, cel puțin la nivel declarativ, luați în calcul în mod integrat la nivel
național.
11 Se referă la Planurile de Amenajare a Teritoriului Județean (PATJ) sau Zonal (PATZ). 12 Se referă la Planurile de Urbanism: Planurile Urbanistice Generale (PUG), Zonale (PUZ) și cele de Detaliu (PUD). 13 Anexa 1 – Legislație planificare.
23
După 1989, Ministerul Economiei a preluat clădirea, mai puțin procesul de planficare economică
națională, până la ciclurile de planificare pentru absorția fondurilor Europene (pentru perioada 2007
– 2013 și mai ales pentru perioada 2014 – 2020), fiind responsabil cu elaborarea strategiei (politicii)
de (re)industrializare a României.
2.3 Planificarea priorităților naționale pentru finanțarea europeană
Conform atribuţiilor conferite, prin HG nr. 457/2008, Ministerul Afacerilor Europene (actualul
Minister al Fondurilor Europene) coordonează procesul de elaborare a documentelor de programare
pentru perioada 2014-2020, în calitatea sa de coordonator naţional al managementului fondurilor
europene. Memorandumul MAE, adoptat de către Guvernul României la 13.06.2012 conține
orientări metodologice pentru programarea (planificarea atragerii) fondurilor europene, precum și
precizări pentru organizarea şi funcţionarea cadrului partenerial instituționalizat de consultare, în
vederea elaborării documentelor de programare naţionale 2014-2020: Comitetul Interinstituţional
pentru elaborarea acordului de parteneriat (CIAP) și 12 comitete consultative organizate ca secţiuni
ale CIAP14
. Produsul final al acestui activității CIAP este: ”Acordul de parteneriat propus de
România (UE) pentru perioada de programare 2014‐2020”, care definește prioritățile naționale,
propuse spre finanțarea exclusivă din fondurile UE pentru perioada 2014 – 2020.
Coroborând informațiile de mai sus, ajungem la două concluzii importante pentru toți „actorii”
publici și privați, implicați sau interesați ca prioritățile de dezvoltare teritorială și sectorială de la
nivel local să se regăsească în prioritățile naționale, finanțate de la bugetul public național sau din
fonduri atrase:
1. Metodologiile participative de planificare au nevoie de termene lungi de finalizare (ani),
necesare implicării unor grupuri largi de persoane interesate, în fiecare etapă a proceselor de
planificare. Din acest motiv esențial, procesele de planificare ar trebui să fie continue,
devenind o sarcină permanentă de management și de leadership.
2. Gradul de participare în procesul planificării naționale este proporțional cu:
a. relevanța, utilitatea și sustenabilitatea priorităților stabilite la nivel național față de cele
identificate la nivel subsidiar,
b. capacitatea de implementare a acestora (respectiv cu gradul de absorție al fondurilor
alocate);
Faptul că planificarea strategică în România lasă de dorit, este dovedit și de răspunsurile primite de
țara noastră în procesul de planificare, pentru perioada de finanțare 2014 – 2020:
- Experţii Comisiei Europene au transmis autorităţilor române că prima versiune a
Acordului de Parteneriat (AP,) pentru utilizarea fondurilor comunitare în perioada
2014-2020, este lipsită de viziune strategică, prea vagă şi nu dovedeşte că lecţia
dată de eşecul cheltuirii banilor UE, este valorificată. Declaraţia era susţinută,după
ce o primă formă a documentului care stabilea modul în care vor fi cheltuiţi banii
europeni în perioada 2014-2020, conform informaţiilor transmise atunci de
MEDIAFAX, generase deja criticile Comisiei Europene, care l-a catalogat
"incoerent şi fără priorităţi clare", astfel încât trebuia refăcut până în septembrie.
- În acelaşi timp, în pofida importanţei sectorului agricol în România, atât din
14 Intre care Comitetul Consultativ Tematic: Mediu şi schimbări climatice
24
perspectivă economică, cât şi socială, din draftul Acordului de Parteneriat nu rezultă
o imagine clară legat de viziunea autorităţilor române pentru dezvoltarea viitoare a
acestuia, necesităţile fiind prezentate superficial şi fără să fie indicate investiţii în
inovaţie, domenii cu valoare adăugată sau sectorul bio. Tot în agricultură, mai exact
în acvacultură, experţii CE arată că trebuie promovată o diversificare a speciilor,
având în vedere că majoritatea peştilor din fermele de profil sunt crapi, iar
orientarea actuală, din acest sector, privind limitarea numărului de specii riscă să
creeze serioase probleme de competitivitate pe termen lung.
- Experţii europeni atenţionează totodată că investiţiile în unităţi de cazare turistică,
incluzând facilităţi de tratament pentru sănătate şi SPA în staţiuni turistice, indicate
în document la secţiunea necesităţilor de finanţare, ar trebui să provină din strategii
de dezvoltare locală, cu scopul de a sprijini creşterea economică la nivel local şi
regional sau sectorul de business. "Acestea nu pot fi considerate ca investiţii publice
în sănătate", arată oficialii CE. (http://www.mediafax.ro/politic/exclusiv-expertii-
ce-atentioneaza-prima-versiune-a-acordului-de-parteneriat-fara-viziune-prea-vaga-
cu-lectii-neinvatate-11881094)
- În cazul versiunilor inițiale ale Acordului de Parteneriat cu Uniunea Europeană,
experții Comisiei au avertizat că acest document de referință pentru perioada de
dezvoltare 2014 – 2020, nu reflectă, în mod suficient prioritățile legate de
componenta de mediu / conservarea naturii. Recomandările Comisie Europene prin
„Documentul de poziţie cu privire la dezvoltarea Acordului de Parteneriat și a
Programelor Operaționale în România în perioada 2014-2020” subliniază, de
asemenea, importanța alocării fondurilor europene pentru conservarea
biodiversității, promovarea serviciilor ecosistemice (serviciilor de mediu) și
investițiile în infrastructurile ecologice (infrastructura verde) de asemenea, și
punerea în aplicare a planurilor de management pentru siturile Natura 2000 și
elaborarea și implementarea corespunzătoare a Cadrului de Acțiune Prioritară
pentru rețeaua Natura 200015
Concluzii referitoare la procesul național de planificare
1. Există, din punct de vedere tipologic, două procese de planificare paralele:
a. Planificarea strategică administrativ – teritorială (regională), așa numita ”planificare
orizontală”, derulată prin autoritățile publice administrative, a căror autoritate centrală
coordonatoare este Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (începând cu
ianuarie 2013),
b. Planificarea strategică sectorială, numită și ”planificarea verticală”, derulată prin
instituțiile publice descentralizate, la nivel de teritoriu, coordonată pentru fiecare sector de
către ministerele de resort.
2. Prioritățile, obiectivele sectoriale trebuie integrate în obiectivele de dezvoltare teritorială.
3. Dintre prioritățile, obiectivele comune, la nivel național, se selectează prioritățile, obiectivele
pentru (co)finanțare din surse externe și cele cu finanțare publică națională.
4. Persistă confuzii majore, cu privire la documentele de planificare, procesele de elaborare și
interdependența lor (în acest sens recomandăm cititorilor o parcurgere atentă a capitolului
15 http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/pdf/partnership/ro_position_paper_ro.pdf
25
final).
5. Pentru integrarea celor două tipuri de planificare, într-un proces național instituțional, continuu,
au fost înființate comitete și comisii interministeriale. Activitatea acestora a fost evaluată în
raportul ”Cum îmbunătățim eficiența guvernării în România?”, editat de Centrul Român de
Politici Europene, în august 2013. Conform acestuia:
”Reforma comunicării şi coordonării interministeriale - a fost o inițiativă condusă de SGG16
pentru a înlocui cele peste o sută de comitete şi comisii interministeriale ..., cu un sistem
permanent de 11 consilii interministeriale organizate în jurul unor zone politice majore. ...
Consiliul de Planificare Strategică17
a fost unul din cele 11 înființate în 2005, prin HG
750/200518
. ... , Consiliile nu au funcționat și nu au fost generatoare de dezbatere şi analiză de
politici publice, aşa cum fusese prevăzut”.
6. Acest blocaj instituțional, la nivel național, a fost evitat prin înființarea Ministerului Fondurilor
Europene (prin HG 43/2013) și, în special, lansarea unui mecanism de planificare național prin
înființarea și funcționarea Comitetului Interministerial pentru Acordul de Parteneriat cu Uniunea
Europeană (Memorandumul cu tema Aprobarea acţiunilor şi documentelor privind pregătirea
accesării şi implementării fondurilor europene în perioada 2014-2020 aprobat de guvern la 13
iunie 2012). Totuși, acest document prezintă prioritățile naționale propuse doar pentru
cofinanțarea europeană.
7. Pentru perioada 2014 – 2020 nu a fost elaborat un Plan Național de Dezvoltare.
3 PLANIFICAREA MANAGEMENTULUI ARIILOR PROTEJATE
3.1 Cadrul legal al planificării managementului ariilor protejate
Planurile de management ale ariilor protejate, sunt instrumentele de planificare ale managementului
patrimoniului natural protejat, prevăzute de legislația de mediu (Anexa 1). Site-ul oficial al Agenției
Naționale pentru Protecția Mediului promovează, ca metodologie (manual, instrument) de elaborare
a Planurilor de Management ale Ariilor Protejate, lucrarea ”Procesul de Elaborare a Planurilor de
Management pentru Ariile Protejate din România”, elaborat de către Michael R Appleton (2002).
Această lucrare, deosebită ca mod de realizare și a metodologiei propuse, râmâne deocamdată
singurul reper bibliografic național pentru conducerea unui proces de planificare strategică și
operațională a dezvoltării unei arii protejate.
3.2 Ariile protejate (și siturile Natura 2000) - cum au fost luate în calcul până în prezent (din perspectiva planificării)
Este important să realizăm necesitatea integrării procesului de planificare strategică a
managementului unei arii protejate, în ambele dimensiuni ale procesului național de planificare date
de:
(1) dimensiunea teritorial administrativă - adeseori suprafața unei arii protejate se desfășoară
peste teritoriile mai multor unități administrativ teritoriale, și
(2) dimensiunea sectorială - dată de scopul înființării și funcționării unei arii protejate, și
16 SGG – Secretariatul General al Guvernului 17 CPS îi revin atribuțiile de coordonare a procesului național de planificare strategică conform art.2, pct (2), lit. a – d. 18 Conform HG 250/ 2005, art.1, pct h. este înființat ”Consiliul Interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală și mediu”, căruia îi revin atrubuții de fundamentarea, implementarea, monitorizarea politicilor în domeniile respective și comunicarea intersectorială.
26
anume, protejarea și conservarea patrimoniului natural, componentă a domeniului de
protecția mediului înconjurător a dezvoltării locale, ”pilon” clasic al unei dezvoltări
durabile.
Prezentăm, mai jos, sub forma unei analize strategice, mediul intern al ariilor protejate (puncte tari
și puncte slabe din perspectiva planificării) și modul în care sunt incluse, luate în calcul în
procesele de planificare a dezvoltării.
Tabel ..... Analiza strategică (SWOT) a mediului intern al ariilor protejate
Puncte tari Puncte slabe
Adm
inis
trat
iv t
erit
ori
al
- Sunt prezentate datele referitoare la ariile protejate,
in analizele situatiei existente ale strategiilor de
dezvoltare locală, ale planuri de urbanism sau de
amenajare a teritoriului;
- Sunt prezenate obiectivele specifice de protecție,
conservare a biodiversității în cadrul documentelor
de dezvoltare, la nivel național;
- Apariția și aplicarea reglementărilor legale de
evaluare strategică a impactului de mediu pentru
planuri și programe (SEA - HG 1076 din 8 iulie
2004), incluzând analiza impactului asupra
patrimoniului natural protejat.
- Obiectivele specifice de protecție, conservare a
bidiversității nu sunt prezentate în cadrul
documentelor de dezvoltare locale și regionale (în
majoritatea cazurilor)
- Grad redus de acoperire a ariilor protejate cu
planuri de management;
- Grad scăzut de implicare, participare a
administratorilor, custozilor ariilor protejate în
procesul de planificare a dezvoltării administrativ
– teritoriale;
- Diversificare scăzută a măsurilor de management
ale ariilor protejate, identificate în planurile de
management al ariilor protejate orientate
cvasiprioritar pe trei direcții:
- protecția și conservarea biodiversității,
- educație ecologică,
- diverse forme de turism.
- Măsurile de management, specifice ariilor
protejate, nu sunt analizate și reflectate în mod
coresunzător în documentele de dezvoltare locală
- Serviciile de mediu, furnizate de resursele
naturale, nu sunt identificate în nici o etapă a
procesului de planificare strategică a dezvoltării
administrativ teritoriale sau sectoriale de mediu.
- Abilități scăzute de planificare strategică a
membrilor delegați în grupul de lucru constituit
pentru aplicarea procedurii SEA.
27
Sec
tori
al (
Pro
tecț
ia M
ediu
lui)
- Procesul de elaborare al planurilor de management
este singurul proces public de planificare sectorială
aplicat de jos în sus (coordonat de către Agenția
Națională pentru Protecția Mediului), care stabilește
problematica, obiectivele și acțiunile prioritare
sectoriale specifice locale – județene – regionale,
având, ca rezultat, Planurile Locale /Regionale de
Acțiune pentru Protecția Mediului cu componenta de
Protecție a Biodiversității/Naturii,
- 2013 - apariția primului document de planificare strategică națională a domeniului ”Biodiversitate”:
Strategia Naţională şi Planul de Acţiune pentru
Conservarea Biodiversităţii 2013 – 2020, supus consultării publice.
- Metodologia de elaborare de tip expert
(externalizată) a Strategiei Naţionale pentru
Conservarea Biodiversităţii , completată cu o etapă
de informare și consultare redusă a factorilor
interesați;
- Construcția Strategiei Naţionale pentru
Conservarea Biodiversităţii, pe baza priorităților de
rang superior (UE) și nu pe problematica prioritară
a Planurilor Locale de Acțiune pentru Protecția
Mediului (necorelarea procesului de planificare de
la nivel local cu cel de la nivel național).
- Analiza necorespunzătoare a situației și
problemelor legate de ariile protejate (instrument
prioritar de conservare a biodiversității) și a rolului
lor în dezvoltarea durabilă
28
4 METODOLOGIA PLANIFICĂRII STRATEGICE
4.1 Etapele Planificării Strategice
Metodologiile de planificare strategică sunt multiple, dar toate includ etape fundamentale similare.
Acestea sunt prezentate în figura de mai jos și explicitate în tabelul următor:
Figura ... Etapele planificării strategice
Etapele planificării sunt:
- Etapa 0 – pre-planificarea
- Etapa 1 – analiza situației existente
- Etapa 2 – elaborarea strategiei
- Etapa 3 – elaborarea planului de acțiuni
- Etapa 4 – pregătirea implementării
Ciclul planificării este marcat prin 2 evenimente reper (milestones):
- Evenimentul 01 – Lansarea publică a procesului de planificare,
- Evenimentul 02 – Asumarea publică, a documentelor de planificare, marchează finalul
procesului de planificare și inițierea etapei de implementare a dezvoltării.
4.1.1 Etapa 0: Pre-planificarea
Tabel ... Rezultatele etapei de pre-planificare
Etape Rezultate așteptate:
0. Organizare (Pre-planificare)
- internalizarea procesului;
Decizia internă privind derularea procesului de planificare, care conține
informații cu privire la:
29
- Definirea clară a domeniului de analiză - tema planificării
- Alegerea metodei de planificare
- Planificarea etapelor (perioadele, termenele orientative pentru derularea,
finalizarea etapelor procesului de planificare),
- Resurse și atribuții alocate, delegate sau împuternicite,
- Modul de implicare a părților interesate identificate (facilitarea
participării)
- Planul de comunicare (informarea și promovarea publică a procesului de
planificare).
Adeseori ignorată sau subevaluată, etapa de organizare asigură sistemul de referință al derulării
întregului proces de planificare.
Este extrem de importantă definirea clară, delimitarea domeniilor de analiză (”scoping”): ne
referim la resursa naturală administrată? La instituția/ organizația care o administrează? La un
departament din cadrul acesteia? Răspunsul la aceste întrebări defineşte magnitudinea procesului de
planificare.
Oficializarea rezultatelor așteptate, prin asumarea unei decizii interne, transmite semnale și
informații cu impact, atât în cadrul instituției/ organizației, cât și asupra factorilor interesați,
încurajând participarea și relațiile de colaborare, în cadrul procesului de planificare.
Parcurgerea acestei etape permite crearea și promovarea unei imagini de ansamblu a stării
domeniului analizat, la nivelul tuturor factorilor implicați. Realismul, obiectivitatea acestei imagini
asigură calitatea rezultatelor analizelor ulterioare.
Alegerea tipului de strategie se face în funcție de gradul de implicare al factorilor interesați
Tipologia proceselor de planificare – bazată pe analiza factorilor interesați
In funcţie de metodele de implicare a părților interesate aplicate în cadrul metodologiilor de
planificare, acestea pot fi clasificate si caracterizate dupa cum urmează :
Tabel ... Tipuri de procese de planificare strategică
Tipologie
planificare
strategica
Descriere Resurse
consumate
Timp
necesar
Sustenabilitatea
rezultatelor
“Expert”
Consultantul elaborează documentul final pe
baza cunoștiințelor și experienței sale.
Implicarea beneficiarului are loc doar în etapa de validare a formei finale a documentului.
Mici Termen
scurt Minimă
“Consultativ”
Consultantul elaborează documentul final, pe
baza solicitărilor de informații și consultărilor periodice cu beneficiarul (și alte părți
interesate) asupra rezultatelor de etapă.
Medii > Mici Termen mediu
Medie > Minimă
“Participativ”
Conținutul documentului final de planificare este rezultatul exclusiv al muncii beneficiarului
(și al părților interesate implicate). Rolul
Mari Termen
Lung Maximă
30
consultantului este acela de facilitator al
transferului de cunoștințe și a abilităților de
planificare, de moderator al procesului de planificare. Scopul este creșterea capacității de
dezvoltare a beneficiarului (și a părților
interesate implicate).
Alegerea tipului procesului de planificare, care urmează să fie aplicat, depinde de criteriile
de evaluare, descrise în ultimele trei coloane ale tabelului de mai sus. Între cele trei criterii:
Resurse – Termene – Calitatea Rezultatelor (ca și în cazul proiectelor) există o relație de
nedeterminare. Ex: dacă se dorește o economie de resurse, prin aplicarea unui proces de
planificare de tip ”expert”, aceasta poate fi obținută doar în detrimentul termenelor stabilite
(prelungirea termenelor) și a calității rezultatelor obținute (scăderea sustenabilității
rezultatelor). Dacă, dimpotrivă, se urmărește maximalizarea rezultatelor procesului de
planificare (ex: printr-o metodă participativă) aceasta se poate obține prin majorarea
resurselor alocate procesului (umane, materiale, financiare) sau stabilirea unor termene lungi
(ani) de derularea procesului de planificare.
Importanța procesului participativ:
Planificarea participativă este importantă pentru că:
- Schimbarea, respectiv trecerea de la situația existentă la cea dorită, prezentată simbolic
prin viziunea împărtășită, este asumată de către toți cei care-și doresc schimbarea,
- Reprezintă manifestarea credinței că oamenii, direct afectați de schimbarea planificată,
au capacitatea de a identifica și aplica cele mai performante mijloace de a o înfăptui,
punând accentul astfel pe cei afectați și mai puțin pe cei care decid sau care pot influența
decizia. Se asigură, în acest sens, transparența procesului decizional și garantarea unui
proces democratic,
- Documentele de planificare strategică, validate prin procese participative de elaborare,
sunt puternice instrumente de “fundraising”, asigurând contextul şi justificarea bugetelor
solicitate sau a cererilor de finanțare şi sunt instrumente de relații publice.
- Contribuie la asumarea responsabilității factorilor interesați. Odată implicați în procesul
de planificare, vor fi motivați să se implice mai mult în implementare și se vor identifica
mai mult cu obiectivele strategice propuse,
- Asigură / facilitează accesul în procesul de planificare și în cel de implementare la
cunoștințele, informațiile și eventual resursele celor care participă.
- Asigură un mediu social favorabil pentru dezvoltare, prin echilibrarea intereselor
divergente și prin evitarea / ameliorarea / reducerea conflictelor.
Metoda participativă presupune implicarea directă a factorilor interesați identificați (față de
domeniul specific analizat) pe parcursul întregului proces de planificare.
Analiza factorilor interesați
31
Factori interesați (FI)19
- (eng. Stakeholders): ”Persoane sau grupuri care afectează sau sunt
afectate de către o organizație și activitățile acesteia” (Freeman, R. Edward: Strategic
Management: A Stakeholders Approach, Boston 1984)
Aceștia pot fi: membrii propriei organizații, furnizori, beneficiari/ clienți, parteneri, autorități
teritoriale, autorități sectoriale de reglementare sau control, mass media, ONG colaboratoare, lideri
de opinie, etc.
La modul general, putem identifica trei categorii de factori interesați:
Tabelul ... Categorii de factori interesați
(1) Autorități publice (2) Mediul de afaceri (3) Societatea Civilă
Administrativ – Teritoriale
(regionale) Sectoriale
- Consilii Locale, Primării
- Consilii Județene
- Consilii Regionale
- Asociații de dezvoltare
intercomunitară:
Zone Metropolitane
Grupuri de Acțiune Locală
(Microregională)
Instituții publice
descentralizate din
teritoriu (subunități
ale acestora la nivel
local)
- Companii, IMM
- Inclusiv forme de ”self
employment”: fermieri,
persoane fizice autorizate,
asociații familiale, etc.
- Cetățeni, lideri de
opinie,
- Grupuri de într-
ajutorare (CBO),
- Organizații
neguvernamentale
(ONG),
- Universități, Biserică,
Sindicate, etc.
Factorii interesați, reprezentând mass media și mediul politic pot aparține unuia dintre grupurile de
mai sus, fiind un grup important de luat în considerare în procesul de planificare.
Prezentăm o analiză calitativă a factorilor interesați care poate fi făcută pe baza identificării și
clasificării detaliată a părților interesate, pe baza criteriilor de importanță20
(indicator sintetic care
cumulează elemente de vecinătate, dependență și reprezentare) și influență21
(incluzând
component atitudinală de responsabilitate), în tabelul de mai jos:
Tabel ... Matricea de clasificare a factorilor interesați, în funcție de importanță și influență Importanță
1 Beneficiari
Importaţa +
Influenţa -
Parteneri
Importanta +
Influenta +
Beneficiarii - au o importanță mare pentru
organizație (SH Primari), dar capacitate
redusă de a influența efectele si impactul acesteia.
Partenerii - au o importanță si influență
mare pentru/ asupra organizației.
“Potențialii sabotori” - nu reprezintă o
importanță deosebită pentru organizație, dar au o mare capacitate de influențare a
efectelor, impactului organizației.
2
3 Importanta –
Influenta -
Nesemnificativi
Importanta -
Influenta +
“Potențiali
Sabotori”
4
19 Sau părți, persoane interesate, implicate 20 Importanța - notare de la 1 la 4 (unde 1 = maximă importanță, până la 4 = minimă importanță). 21 Influență - notare de la 1 la 4 (unde 1 = maximă influență, până la 4 = minimă influență).
32
4 3 2 1 Influență Legendă: 1 – importanță / influență mare, 4 – importanță / influență redusă
Din punct de vedere al influenței, pe care schimbarea promovată printr-un plan strategic o poate
avea asupra factorilor interesați, aceștia pot fi împărțiți în factori interesați primari sau secundari.
Tabel .... Analiza factorilor interesați
Impact al organizației
(al activităților ei) TOTAL PARTIAL
Direct
Factori Interesați (FI)
PRIMARI
Sunt cei care beneficiaza/ afectaţi negativ de activitate/ decizie.
Sunt dependenţi de activitate/ resursă/ serviciu pentru bunăstarea lor.
Trăiesc de obicei în imediata apropiere a activităţii/ resursei. Au dificultăţi in adaptarea la schimbarea provocată de activitate.
În genera,l sunt vulnerabili.
Indirect
Factori Interesați
SECUNDARI
Sunt alte persoane, organizatii sau instituţii cu o motivaţie, interes sau
rol intermediar în activitatea/ resursa considerată
Exemple de analiză a factorilor interesați se prezintă în Setul de ghidurile de planificare strategică
pentru managementul durabil al resurselor naturale.
Implicarea factorilor interesați
Dezideratul final al analizei părților interesate este inițierea construcției platformei de cooperare, de
parteneriat al beneficiarului/ inițiatorului procesului de planificare. Realizarea și dezvoltarea acestei
construcții parteneriale are ca scop susținerea evoluției ”beneficiarilor” și a ”potențialilor sabotori”
la statutul și profilul de ”parteneri”:
(a) Modalităţile uzuale de transformare a beneficiarilor în parteneri sunt:
- Identificarea intereselor/ nevoilor reale / comune,
- Creşterea capacității de acţiune a beneficiarilor, în cadrul planului strategic,
- Promovarea reprezentanților lor în structurile de analiză şi decizie, la nivel superior.
(b) Transformarea potenţialilor “sabotori” în parteneri depinde de modul de aplicare a tehnicilor
de facilitare/ constrângere care urmăresc:
- Identificarea intereselor/ nevoilor reale / comune,
- Delimitarea zonei de cooperare, pe baza intereselor comune identificate,
- Delimitarea clară a acțiunilor necesare, pentru schimbare prevăzute prin planificarea
strategică de prevederile legislației, care impun un anumit mod de abordare indiferent de
obiectivele planului,
- Procese participative, transparentă în comunicare, consultare, colaborare, participare.
Corelând tipologia părților interesate (pe grupuri și subgrupuri), cu indicatorul cumulat ”importanță
x influență”, poate fi schițată o procedură standard de încadrare a părților interesate, pentru
participare în cadrul procesului de planificare. Astfel:
33
Tabel ... Niveluri de implicare funcție de importanța și influența factorilor interesați
Tip FI: Partener Beneficiar Potențial Sabotor Nesemnificativ
Tip serviciu
Informare (punctuală)
Transfer de
cunoștințe
doar în relație strictă cu zona de
interes comun (procesul de
planificare)
-
Consultare (metode
calitative)
(metode formale, publice) -
Participare
(inclusiv în
luarea
deciziilor)
(reprezentativă) doar în cadru public, transparent
-
Explicații:
În procesul de planificare:
(1) Partenerilor – le vor fi furnizate (facilitate) accesul la toate tipurile de servicii: informare/
transfer de cunoștințe, consultare, participare.
(2) Beneficiarilor – le vor fi furnizate, cu prioritate, serviciile de informare și transfer de cunoștințe,
pentru creșterea capacității lor. Metodele de consultare vor fi adaptate percepției lor specifice,
iar implicarea lor se va face prin intermediul reprezentanților lor, instruiți sau (pe termen scurt)
prin delegarea voluntară a reprezentării lor, unor parteneri cu capacitate crescută de acțiune.
(3) Potențialilor ”sabotori” – li se vor furniza, cu prioritate serviciile de informare și transfer de
cunoștințe, pentru a evalua cauza opoziției (posibilă lipsă de informare). Transferul de
cunoștințe va fi acordat strict în zona intereselor comune, agenda și rezultatele procesului de
planificare. Consultarea și participarea va fi furnizată/ accesibilă numai prin metode deschise,
oficiale (corespondență oficială) sau publice (dezbateri, întâlniri cu mai mulți participanți).
(4) Nesemnificativi – li se vor furniza punctual informațiile solicitate. Implicarea lor, în alte
activități ale procesului de planificare, presupune un consum nejustificat de resurse. Esențial, în
cazul acestui grup de persoane interesate, este încadrarea lor corectă și evaluarea măsurilor,
acțiunilor necesare reîncadrării lor în grupul de parteneri sau posibili beneficiari.
Elaborarea și administrarea unei baze de date, cu datele de contact ale părților interesate și ale
reprezentanților săi, analiza lor și stabilirea modului de cooperare, în cadrul procesului de
planificare, constituie elementele unui Plan de Implicare a Părților Interesate (anexa la decizia
instituțională de inițiere a procesului).
Etapa de pre-planificare se încheie cu lansarea procesului de planificare.
Evenimentul 01 Rezultate așteptate:
E01. Lansarea procesului de
planificare
- Lansarea oficială a procesului de planificare în fața membrilor instituției/
organizației și a factorilor interesați.
Acest eveniment marchează, semnalizează decizia publică de inițiere a schimbării, atrage atenția
publică, inițiază procesul de participare, colaborare a părților interesate.
4.1.2 Etapa 1: Analiza situației existente
34
Această etapă se referă la analiza profilului22
/ potențialulului23
domeniului analizat.
Tabel ... Rezultatele etapei de analiză
Etapa 1 Rezultate așteptate:
Analiza situației existente/
de potențial/ Analiza
strategică (SWOT) – se
realizează în trei pași (a se
vedea mai jos);
- un tablou complet al domeniului analizat, a stării resurselor (în cazul
situației existente):
- a celor naturale administrate și
- a celor de funcționare, dezvoltare ale organizației/ instituției
(naturale, fizice/ materiale, umane, sociale, financiare și
informaționale);
- evoluția/ involuția stării acestor resurse pe parcursul unei perioade
anterioare de timp (în cazul studiului de potențial);
- identificarea oportunităților și a pericolelor pe care le poate furniza
evoluția mediului exterior al domeniului analizat.
Această etapă definește și evaluează starea domeniului analizat, pe baza comparației unor indicatori
de stare:
- cantitativi (număr, distanțe, suprafețe, volume, etc) și
- calitativi (procente, grad, nivel, percepții favorabile – nefavorabile) cu indicatori similari, în
sisteme de evaluare:
- relative (față de valorile din perioade anterioare ale acelorași indicatori) sau
- absolute (față de valorile indicatorilor similari, de referință la nivel superior: regional,
național, internațional).
Practic, indicatorii cantitativi și calitativi colectați, prelucrați și raportați în această etapă, definesc
sistemul de monitorizare și evaluare a stării domeniului analizat, descris într-un capitol distinct.
Este greu de imaginat orice formă de analiză și decizie managerială, fără existența unui sistem de
monitorizare și evaluare funcțional.
Cel mai cunoscut instrument de analiză strategică a indicatorilor cantitativi și calitativi colectați este
Analiza SWOT24
. Componentele fundamentale ale unei analize SWOT sunt date de caracterul său
sistemic, dat de comparația:
(1) caracteristicilor mediului intern (propriu domeniului de analiză definit),
cu
(2) evoluția probabilă a mediului extern (impactul asupra domeniului studiat).
Pasul 1: Analiza mediului intern al domeniului analizat: se referă la analiza resurselor interne ale
domeniului analizat, care există efectiv (în momentul analizei) și nu depind de vreun factor extern -
vezi exemple în Setul de ghiduri de planificare strategică pentru managementul durabil al
resurselor naturale.
22 Profil – imaginea domeniului analizat, la un moment dat,(pe baza unei singure serii de indicatori de monitorizare și evaluare, la momentul evaluării) 23 Potențial – evaluarea evoluției resurselor/ domeniului studiat (pe baza mai multor serii de indicatori de monitorizare și evaluare pe perioade anterioare: 3 – 5 ani și mai mult) comparativ cu analiza, tendințele de evoluție a mediului extern (oportunități și pericole) . 24 SWOT – Strenghts (puncte tari, avantaje), Weaknesess (puncte slabe, slăbiciuni), Opportunities (oportunități), Threats (pericole, amenințări).
35
Tabel ... Analiza resurselor
Resurse interne: VALORI – BUNURI ȘI SERVICII (Economice,
Sociale, Ecologice / Naturale)
Puncte Tari/ Avantaje
Puncte Slabe/ Slăbiciuni
Naturale
Se referă la descrierea sintetică (pe baza
indicatorilor cantitativ și calitativi din studiul
profilului, potențialului domeniului analizat)
a stării resurselor interne25
, în termeni de puncte tari (avantaje) vs. puncte slabe
(slăbiciuni) comparative, competitive în
sisteme de referință relative (ex. creșterea (+)/ scăderea (-) valorii indicatorului X în
ultimii Y ani) sau absolute (ex. indicatorul X
este cu Y % peste (+)/ sub (-) valoarea medie regională, națională).
Fizice _ materiale
(infrastructură)
Umane (resurse umane,
starea de sănătate,
nivelul de educație,
cunoștințe și aptitudini, etc – cu accent pe nivelul
individual, etc)
Sociale (relații sociale,
instituții, mod de
organizare social,
atitudini, percepții, etc)
Financiare (acces la
resurse financiare,
servicii financiare, surse de venit, moduri
tradiționale și actuale de
economisire și investiție)
Informaționale (accesul
la / și informații,
experiența practică și cunoștințele)
NOTĂ: analiza resurselor se face în termeni de valori (bunuri & servicii).
Valorile (bunurile și resursele) identificate, așa cum se prezintă în ghidurile26
pentru fiecare din cele
patru sectoare, în Capitolul 1.1. Valori economice, sociale și ecologice (naturale) ale resurselor
sectorului, se analizează utilizându-se indicatori:
- se definesc indicatorii cantitativi pentru fiecare tip de resursă (din cele şase de mai sus),
ținându-se cont de deposibilitatea furnizării unor indicatori cantitativi definiți de către
sistemele publice de date ale autorităților administrativ teritoriale sau sectoriale (singurele
posesoare de date cantitative conforme – acceptate oficial),
- se strâng și se prelucrează datele cantitative,
- analizele indicatorilor cantitativi vor fi completate cu indicatori calitativi, colectați prin
metode participative (interviuri, focus/ expert grupuri, ateliere, dezbateri publice, etc) în care
vor fi implicați factorii interesați.
Tabel ... Exemplu de analiză a resursei utilizând indicatori cantitativi și calitativi
Analiza Interpretare sintetică a
rezultatelor analizei (swot)
25 Sau a starii domeniilor prioritare de dezvoltare (economice, sociale, de mediu, etc) pentru procesele de planificare administrativ teritoriale. 26 Setul de ghiduri de planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale
36
Indicatori cantitativi Indicatori calitativi27
Punct tare Punct slab
Resursa Valoare
actuală
Analiză față
de valoarea
de referință
Valoare
actuală
Analiză față
de valoarea
de referință
Materială
ex. Infrastructură
de alimentare
cu apă
350 de
gospodării
branșate la rețeaua de
apă în 2014
Ind. de
referință în
sistem
relativ: (i) 100 de gospodării
alimentate cu
apă în 2010 (ii) 600 de
gospodării
care ar trebui branșate la
rețea
80% grad de satisfacție al
beneficiarilor
față de serviciile
furnizate
Ind. de
referință în
sistem
relativ: gradul de satisfacție al
beneficiarilor
față de serviciile
furnizate
Creșterea cu 350 % a
numărului de
gospodării branșate la apă
55% gradul de acoperire
al nevoii de
acoperire cu rețea de apă
Unul dintre cele mai importante rezultate ale analizei mediului intern este identificarea problemelor
cu care se confruntă domeniul (punctele lui slabe, slăbiciunile). Este de ajutor pentru etapele
următoare, pentru ca problemele identificate să fie prioritizate prin: (1) acordarea de punctaje de
către participanții la un grup de lucru, problemele fiind ierarhizate în funcție de punctajul general
obținut și, sau (2) stabilirea relațiilor cauză – efect între (grupurile de) probleme identificate
(metoda ”arborele problemelor”).
Primul pas, în analiza mediului intern, este identificarea resurselor (după tabelul de mai sus).
Etapa de analiză a mediului intern, presupune, implicit, analiza resurselor domeniului, adică
identificarea/analiza valorilor și identificarea/analiza amenințărilor la adresa acestor valori.
Analiza valorilor este integrată în analiza mediului intern. Amenințările la adresa valorilor
pot fi sintetizate și preluate, mai departe, în analiza SWOT sau identificarea amenințărilor,
se poate face simultan, în acelasi tabel în care se face analiza valorilor.
Pasul 2: Analiza mediului extern al domeniului analizat:
Tabelul ... Analiza mediului extern
Tendințe: Oportunități Pericole/ Amenințări
Sociale Se referă la descrierea sintetică a evoluției probabile (pozitive, în sensul apariției oportunităților de dezvoltare sau negative, în sensul apariției unor
pericole, amenințări asupra dezvoltării domeniului analizat) a mediilor:
social, tehnologic, economic, politic – normativ - legislativ. NOTĂ: amenințările identificate în această etapă și oportunitățile se referă
la aspecte din afara domeniului analizat.
Tehnologice
(metodologice, procedurale)
Economice
Politice
(legislative)
Tabelul ... Exemplu de analiză a mediului extern
27 Asta se corelează cu analiza valorilor
37
Tendință Oportunitate Amenințare
Creșterea numărului de persoane
branșate la rețeaua de apă
Disponibilitatea finanțărilor
externe pentru extinderea rețelelor de apă
Imposibilitatea încadrării unei
comunități rurale/ urbane în condițiile de eligibilitate
Se recomandă ca analiza mediului extern să includă și identificarea amenințărilor la adresa valorilor
sectorului, așa cum se recomandă în ghidurile28
pentru fiecare din cele patru sectoare în Capitolul
1.2. Amenințări la adresa valorilor resurselor sectorului
Pasul 3: Analiza strategică de ansamblu
Completarea tabelului analizei SWOT cu rezultatele sintetice ale analizei mediului intern și
extern, conduce la crearea unui tablou de ansamblu a stării, potențiualului de dezvoltare a
domeniului studiat.
Analiza strategică propriu-zisă are loc la limita celor două componente de analiză, prin compararea
caracteristicilor mediului intern cu cele ale mediului extern, furnizând elementele necesare definirii
strategiei, respectiv a obiectivelor și măsurilor.
Analiza strategică de ansamblu (SWOT) poate să genereze, spre exemplu:
- definirea unor obiective, măsuri ”ofensive” – ca rezultat al analizei comparative a
”Avantajelor” (din mediul intern) cu ”Oportunitățile” (mediul extern)
Caseta ... Exemplu de definire măsură ”ofensivă”
28 Setul de ghiduri de planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale
38
- obiective, măsuri ”defensive” – ca rezultat al comparației ”Slăbiciunilor” (problemelor
domeniului) cu ”Pericolele”
Caseta ... Exemplu de definire măsură ”defensivă”
- obiective, măsuri mixte – prin analize ”încrucișate”.
Caseta ... Exemplu de definire măsură ”mixtă”
NOTĂ: este recomandabil ca strategia să integreze și obiective defensive, adeseori mult mai
realiste.
Trecerea concretă, de la rezultatele SWOT, la stabilirea obiectivelor este prezentată în capitolul
următor.
4.1.3 Etapa 2: Elaborarea strategiei
Etapa 2 Rezultate așteptate:
Definirea elementelor
Strategiei
- Viziunea29
dezvoltării,
- Misiunea organizației/ instituției,
- Obiective și măsuri
Această etapă reprezintă ”de facto” planificarea strategică, având ca produs final ”Strategia de
Dezvoltare” a domeniului analizat. Elementele acesteia sunt generale, ca urmare stabile, pe perioade
mari de timp și definite prin indicatori de impact asupra întregului domeniu analizat.
- Fundamentul elaborării unei strategii este întotdeauna o descriere detaliată, completă a
29 Viziunea trebuie să definiească principiile și conceptele de dezvoltare.
Punct tare: ”număr și calitate mare de exemplare și specii avifaunistice în
cadrul AP” și
Oportunitate: ”tendință globală de creștere a activității ecoturistice de tip
”bird watching”,
Poate fi definit obiectivul ofensiv: ”dezvoltarea infrastructurii și activităților
AP de tip bird watching”.
Punct Slab: ”scăderea continuă a numărului de exemplare din specia X” și
Pericol: ”creșterea fenomenului de braconaj făptuit de persoane din afara
comunităților învecinate”,
Poate fi definit obiectivul defensiv ”stoparea declinului speciei X prin implicarea
partenerilor locali în reducerea fenomenului de braconaj”
Punct Slab: ”Terenuri degradate, improprii agriculturii”
Oportunitate: ”Fonduri externe pentru reabilitarea terenurilor degradate”
Poate fi definit obiectivul ofensiv ”Reabilitarea ecologică și resălbăticirea
terenurilor degradate” sau a obiectivului defensiv ”Stoparea degradării
terenurilor din zona Y”:
39
situației existente (implicit o analiză SWOT, obiectivă).
- Garanția aplicabilității unei strategii o reprezintă nivelul (și modul) de participare al
factorilor interesați (în special ai beneficiarilor finali) la elaborarea ei.
Ce este o Strategie? Strategia este un document sintetic, în care se descrie (1) schimbarea dorită
(viziunea de dezvoltare), (2) direcțiile (obiectivele) și (3) reperele (măsurile), care ne conduc către
aceasta, dar și (4) modul în care ne propunem să obținem această schimbare (misiunea).
Caracteristicile unei strategii: (1) Asigură relația dintre situația existentă și situația dorită.
(2) Afectează grupuri largi de factori interesați (stakeholders),
(3) Este stabilă pe termen lung. Din acest motiv elementele de
descriere a strategiei au un grad ridicat de generalitate (și
incertitudine).
Componentele unei strategii de dezvoltare:
Tabel ... Comonentele unei strategii de dezvoltare
Viziunea
(dezvoltării):
- Imaginea unui posibil viitor pe care organizația, comunitatea, etc. dorește să-l creeze,
asigurând bazele elaborării strategiei și stabilirii obiectivelor dezvoltării.
Misiunea: - Descrierea succintă, clară, a rolului asumat de către structura care își asumă aplicarea
procesului de planificare și implementarea rezultatelor sale: Cine este?/ Ce face?/ Cum va
face ?/ Pentru cine?/ Care îi sunt valorile, principiile?
- Caracteristici: inspira/ usor de înțeles și comunicat/ orientată pe termen lung.
Obiective: - generale: o descriere sintetică și concretă (nu neapărat SMART) care indică direcția
generală, ținta finală spre cei care sunt concentrate toate resursele.
- specifice: descrierea (SMART30
) a efectelor pe termen mediu și scurt a aplicării
eforturilor (și resurselor) de dezvoltare asupra domeniului analizat, grupurilor țintă, etc.
- în cazul aplicării unei metodologii, având ca scop elaborarea unei ”Strategii de
Dezvoltare Durabilă”, obiectivele specifice sunt predefinte prin cei 3 + 2 piloni ai
dezvoltării durabile (vezi Capitolul 2)
Măsuri
(element de
Planificare):
- definirea activităților cu caracter general (a unui set de acţiuni, proiecte corelate)
care conduc, cumulativ, la atingerea unui obiectiv specific.
Program
(Element de
Implementare):
- un sistem coerent de management al aplicării (implementării) unei măsuri.
Structura şi pașii elaborării unei strategii de dezvoltare:
30 Acronim al caracteristicilor definirii obiectivelor: Specific: forma concisa a: cand? cum? unde? situatia va fi schimbata; Măsurabil: rezultatele, procesele planificate sa poata fi masurate; (Achievable) Realizabil: sa motiveze schimbarea (este posibil) si sa evite frustrarea; Relevant/Realistic: concentrare pe nevoile identificate; Incadrat in Timp: perioada de realizare.
40
Figura ... structura și pașii elaborării unei strategii de dezvoltare
Pasul 1: Definirea viziunii de dezvoltare - în cazul unei instituții publice, al unei comunități, al
unui teritoriu, forma finală a descrierii unei viziuni de dezvoltare (conform definiției de mai sus)
apare treptat, ca un rezultat cumulativ a unor repetate exerciții, ateliere de grup, dezbateri publice.
Participarea, în cadrul acestora a factorilor interesați, asigură cele două atribute esențiale ale unei
viziuni: este (1) împărtășită de către toți beneficiarii dezvoltării, (2) reprezentând sintetic
dezideratele lor comune.
Pasul 1.1: Definirea misiunii – misiunea se definește prin aceleași metode ca și
viziunea.
Pasul 2 + 3: Definirea Obiectivelor și Măsurilor de dezvoltare:
Logica definirii obiectivelor are la bază ”sarcinile” fundamentale ale planificării:
(1) Stabilirea priorităților, creând condițiile pentru:
(2) Concentrarea resurselor.
Pentru ”dimensionarea” stabilirii numărului nivelurilor (pe verticală) și a tipurilor (pe orizontală)
ale obiectivelor, este de ajutor să facem, permanent, analogia între structura strategiei domeniului
analizat și structura organizațională de implementare a strategiei (vezi capitolul dedicat
aranjamentelor instituționale). Astfel vor fi prioritizate obiectivele pe toate nivelele de decizie,
respectiv, pe toate tipurile de ”departamente” implicate în elaborarea și aplicarea strategiei.
Bineînțeles, obiectivele de rang inferior vor fi integrate în obiectivele de rang superior (principiul
convergenței). Astfel realizarea obiectivelor operaționale vor conduce implicit la atingerea
obiectivelor strategice.
Există diverse metode pentru definirea obiectivelor:
- Metoda ascendentă, de jos în sus – ”bottom – up” (tipică metodelor participative de
planificare) implică definirea obiectivelor de rang superior, pornind de la măsurile
41
identificate în cadrul întâlnirilor cu factorii interesați, pe baza analizei SWOT:
Caseta .... Exemplu de definire a unui obiectiv prin metoda ascendentă
- Metoda descendentă, de sus în jos – este tipică în condițiile unor obiective de rang superior
predefinite, ale căror principii (cazul Dezvoltării Durabile în care obiectivele de dezvoltare
trebuie să fie corelate cu cei 3 + 2 piloni predefiniți) sau resurse (cazul Fondurilor
Europene, în care procesele de planificare națională au fost precedate de procesele de
planificare strategică a UE, prioritățile UE sunt definitorii pentru stabilirea obiectivelor
regionale și/ sau sectoriale ale Programelor Operaționale) sunt vizate.
În aceste cazuri, pașii logici care trebuie parcurși pentru definirea obiectivelor sunt:
(1) Identificarea nevoilor (atenuarea punctelor slabe, sau promovarea punctelor tari – vezi
SWOT)
(2) Definirea obiectivelor (strategice și specifice) și măsurilor – se face pe baza nevoilor
identificate grupate pe cele 5 domenii ale dezvoltării durabile/ respectiv pe obiectivele
de dezvoltare de rang superior.
(3) Compararea obiectivelor, definite mai sus, cu obiectivele de rang superior:
microregional, județean, regional, național și ajustarea / finalizarea lor (asigurând
”convergenței obiectivelor” de dezvoltare).
Corelarea obiectivelor strategice cu cele de rang superior (convergența) facilitează
accesul la resursele de rang superior (mai mari). Lipsa acestei corelări poate orienta
atingerea obiectivelor spre identificarea unor resurse alternative, suplimentare,
negarantate de nivelele superioare
4.1.4 Etapa 3: Definirea Planului de Acțiuni
Tabel ... Rezultatele etapei de definire a planului de acțiuni
Etape Rezultate așteptate:
3. Definirea Planului de
Acțiuni31
- Elaborarea ”Portofoliul de acțiuni”32
,
- Criteriile de prioritizare ale proiectelor/ acțiunilor,
31 Acțiunile pot fi definite și ca activități principale sau proiecte.
Pe baza grupării tuturor activităților cu caracter general (măsuri) care pot
conduce la soluționarea, atenuarea sau compensarea problemei (punctului slab)
”reducerea suprafeței habitatelor protejate” poate fi definit obiectivul defensiv:
”menținerea suprafeței habitatelor protejate” (sau a unuia ofensiv: ”creșterea cu
x% a suprafeței ... ), ca obiectiv specific al ”departamentului” conservarea
biodiversității. Acesta poate fi integra,t alături de alte obiective specifice
”departamentele”, într-un obiectiv de rang superior, ”a conducerii
organizaționale”: ”reducerea impactului activităților antropice asupra habitatelor
și speciilor protejate”.
42
- Planul de Acțiuni (proiecte prioritare, termene de aplicare, responsabilități
și resurse identificate, alocate).
Denumită și etapa de planificare operațională, această etapă stabilește acțiunile (mijloacele,
instrumentele) prin care poate fi implementată strategia de dezvoltare. Participarea factorilor
interesați pe parcursul acestei etape, precum și definirea clară a responsabilităților, pe care aceștia le
au, este imperios necesară pentru responsabilizarea acestora.
Ce este Planul de Acțiuni? Acesta reprezintă un sumar al acțiunilor (proiectelor) concrete,
prioritare, care pot fi susținute financiar de către planificator (și partenerii săi), care prin aplicarea/
implementarea lor conduc la realizarea strategiei.
Caracteristici: (1) definesc sarcini și responsabilități specifice (ce va fi făcut? și de către
cine?);
(2) sunt prioritizate (corelate, încadrate în timp);
(3) le sunt alocate resurse identificate (care sunt fondurile disponibile pentru
fiecare etapă a ciclului de viață a unei acțiuni, proiect),
A. Structura şi pașii elaborării unui Plan de Acțiuni:
Figura ... Structura și pașii de elaborare a Planului de acțiune
Pasul 1. Definirea ”Portofoliului de Acțiuni”
Portofoliul de Acțiuni reprezintă lista lungă de acțiuni. Se obţine, prin completarea de catre factorii
interesati şi colectarea unor fişe sintetice de acţiune care să includă elementele necesare planificării
32 Portofoliul de Acțiuni” – totalitatea acțiunilor identificate pentru toate măsurile stabilite prin strategia de dezvoltare (nu depinde de bugetul disponibil) = Lista lungă de acțiuni.
43
din tabelul de mai jos. Fiecare acțiune este corelată cu o măsură prestabilită, în etapa anterioară.
Astfel, ”portofoliul” este alcătuit din totalitatea acțiunilor pe care factorii interesați, partenerii
dezvoltării și le asumă pentru aplicare în perioada pentru care se face planificarea.
Tabelul ... Fișa sintetică de acțiune
Codul
măsurii
Titlul Responsabilul Termen Buget
(elab /conf /
prefinanțare)
Finanțare
identificată
Sursa
finanțărilor
identificate
Pasul 2. Prioritizarea acțiunilor - stabilirea unor criterii, indicatori de evaluare și prioritizare a
acțiunilor de portofoliu. Acești indicatori pot fi de ordin: financiar, tehnic, etc. (Ex. un indicator
financiar poate fi accesibilitatea sursei de finanțare, un indicator tehnic – numărul de beneficiari).
Pasul 3. Definirea ”Planului de Acțiuni” = lista scurtă de acțiuni. Toate acțiunile de portofoliu se
evaluează pe baza criteriilor definite la pasul 2. Filtrarea acțiunilor are ca rezultat o listă de acțiuni
prioritizate descendent, în funcție de punctajul primit. În acestă listă, fiecărei acțiuni i se asociază
bugetul necesar pregătirii și aplicării ei.
Planul de acțiuni este alcătuit din acțiunile cu punctajul cel mai mare, ale căror bugete cumulate pot
fi susținute de către disponibilitatea financiară (bugetul de dezvoltare) a beneficiarilor procesului de
planificare (inițiator, parteneri, alți factori interesați).
Planul de acțiuni se revizuiește anual sau ori de câte ori este nevoie – de ex. la fiecare
modificare a contextului care poate afecta evaluarea și prioritizarea proiectelor.
4.1.5 Etapa 4: Pregătirea implementării Strategiei și Planului de Acțiuni
Pregătirea implementării presupune:
A. Aranjamentele instituționale
B. Monitorizarea și evaluarea
Etape Rezultate așteptate:
4. Implementarea
documentelor de planificare
- Aranjamente instituționale (”departamente de dezvoltare” + parteneriate
= echipe de proiecte funcționale),
- Resurse atrase și alocate implementării fiecărei etape ale ciclurilor de
proiect,
- Sistemului de Monitorizare și Evaluare (inclusiv modul de raportare și
revizuire) operațional.
Este o etapă, derulată după finalizarea procesului de planificare. Însă succesul acesteia depinde de
proiectarea cadrului de implementare (instituțional, partenerial, financiar, evaluare – control și
revizuire) definit în cadrul procesului de planificare.
44
Rezultatele etapei de implementare se află într-o relație de directă proporționalitate cu calitatea
procesului de planificare și, în special, cu nivelul de participare şi colaborare de pe parcursul
întregului proces de planificare.
A. Aranjamente instituționale. Construcția parteneriatelor pentru dezvoltare
Asocierea, colaborarea, parteneriatul (structurate oficial sau nestructurate - informale) au ca
principală motivație: facilitarea, creșterea accesului la toate tipurile de resurse.
Strategia de dezvoltare este, înainte de toate, un document. Puterea acestui document este dată de
capacitatea solidară a beneficiarilor lui de a-l elabora și a-l aplica.
”Puterea” unui parteneriat (implicit a fiecărui membru al acestuia) este dată de:
(1) interesele reale comune care stau la baza construcției parteneriale.
Figura .... Piramida intereselor.
Interesele părților interesate sunt evaluate, în etapa de preplanificare a procesului de
planificare strategică și redefinite continuu pe parcursul întregului ciclu de dezvoltare
(planificare, implementare, evaluare, revizuire). Încadrarea cât mai exactă a acțiunilor
parteneriale, în zona de interese comune identificate, asigură solidaritatea, coeziunea și în
cele din urmă, performanța partenerială. Interesele comune sunt cu atât mai pregnante,
intense, cu cât sunt identificate mai subsidiar (până la nivel individual al reprezentanților
părților interesate) și reprezentate în structura (pe nivele de acțiune) și elementele de
planificare parteneriale (obiective – acțiuni).
(2) compatibilitatea partenerilor. Compatibilitatea devine vizibilă, încă de la primele
contacte, întâlniri ale parților interesate și se manifestă prin valori, principii asumate,
proceduri și instrumente de acțiune. Procesul ”compatibilizării” partenerilor este un obiectiv
45
obligatoriu al construcției unui parteneriat, adeseori fiind un proces de durată.
(3) implicarea, participarea activă a partenerilor. Participarea activă este un rezultat
implicit al primelor două caracteristici ale unui parteneriat funcțional, puternic dar și al unei
încrederi mutuale între parteneri (construită în timp pe baza unor politici de implicare a
factorilor interesați, prin consultare, informare și transfer de cunoștiințe).
Structura partenerială (prezentată în figura de mai jos) este similară structurii unei Strategii de
Dezvoltare, reprezentând atribuțiile asumate de către parteneri în elaborarea și implementarea
documentelor de planificare:
(1) pe verticală: pe nivele de analiză, decizie și acțiune și
(2) pe orizontală: pe componente/ domenii (ale dezvoltării durabile: economic, social,
mediu, cultural și guvernanță).
Figura ... Structura partenerială a procesului de planificare strategică
Capacitatea unei astfel de structuri parteneriale se obține prin ”aplatizarea” acesteia, prin reducerea
”distanțelor”, a relații ierarhice între nivelele de bază (operaționale) și cele din vârful structurii (de
decizie strategică, de stabilire a politicilor), prin:
(1) asumarea responsabilității nivelelor superioare în implicarea factorilor interesați în
46
procesul de planificare,
(2) responsabilizarea, conștientizarea nivelelor inferioare față de importanța implicării lor
directe în procesul de planificare și implementare a documentelor de dezvoltare
B. Sistemul de monitorizare și evaluare a implementării strategiei
Sistemul de monitorizare (permanent) și de evaluare (periodică) este reprezentat de:
- totalitatea indicatorilor, prin care definim starea domeniului analizat la un moment dat,
- procedurile de colectare, prelucrare, raportare a acestora.
Procesul de monitorizare și evaluare asigură cadrul metodologic și instituțional, prin care se
compară valorile indicatorilor realizați (atinși) față de valorile planificate.
Indicatorii de monitorizare și evaluare (cantitativi) - reprezintă unități de măsură a evoluției
și a performanțelor acțiunilor/ proiectelor identificate.
Acești indicatori sunt aceeași cu cei analizați în etapa 1, de analiză strategică a domeniului (unde au
fost prezentate tipurile de indicatori) și este recomandabil să fie corelați cu indicatorii utilizați
pentru prioritizarea, filtrarea acțiunilor prioritare, în cadrul Etapei 3 de elaborare a Planului de
Acțiuni.
Între structura indicatorilor de monitorizare și evaluare, structura Strategiei de Dezvoltare (și a
Planul de Acțiuni) și structura instituțională de implementare trebuie să existe o profundă
interdependență.
Astfel:
Obiectivele operaționale sunt exprimate în termeni, indicatori de resurse / intrări (input)
și de iesiri (outputs).
(1) Indicatori de resurse sau intrări (input) :
a. Indicatorii tehnici se referă la mărimea resurselor materiale și/sau umane
implicate în derularea activităților,
b. Indicatorii financiari se referă la bugetul alocat fiecarei activități.
(2) Indicatori de iesiri (output):
a. Se referă la servicii sau produse furnizate, prin aplicarea activităților,
b. Aceştia se masoara în unităţi fizice sau monetare,
Caseta … Exemple indicatori obiective operaționale
Măsurile sunt exprimate in termeni, indicatori de rezultate
Pregatirea / sustinerea cursurilor de training pentru rangeri
Indicatori de resurse sau intrări (input): numărul formatorilor necesari,
fonduri necesare pentru logistică
Indicatori de ieşiri (output): număr materiale formare
47
(3) Indicatori de rezultate :
a. Se referă la efecte directe/ imediate aduse de catre program/ proiect,
b. Aceştia ofera informaţii a schimbării/ modificarii unor parametri (ex. comportament,
capacitatile/ performanţele beneficiarilor directţ)
c. Aceştia pot fi exprimaţi în unităţi fizice (ex. reducerea timpului călătoriei, numarului de
training-uri reuşite, număr de litigii soluționate amiabil, …) sau financiare (ex.
cantitatea de resurse naturale exploatate, scăderea costurilor pentru utilități, …)
Caseta … Exemple indicatori de rezultate
(4) Obiectivele specifice și globale sunt exprimate in termeni, indicatori de impact. Indicatori de
impact:
a. Se referă la consecinţele programului asupra beneficiarilor direcţi dupa efectele imediate,
b. Pot fi definite două concepte ale impactului:
- Impact specific – sunt acele efecte care apar dupa un interval stabilit de timp şi care
sunt fără dubiu, direct legate de activităţile avute,in cadrul programului
- Impact global – sunt efecte pe termen lun, care afecteaza o populaţie larga.
c. In mod cert, aceste tipuri de indicatori sunt complecşi şi relaţiile cauzale clare cu proiectele/
programele desfăşurate sunt dificil de stabilit.
Figura ...: Relații procesuale între indicatorii de monitorizare și evaluare și elementele de planificare
strategică
Imbunătaţirea, prin training, a capacității de planificare a personalului din
administrația ariilor protejate
Indicatori de rezultate: numărul cursurilor de formare, număr particianți la cursuri
sau număr atestate acordate în urma cursurilor.
48
Indicatorii de performanță (calitativi) – ”măsoară” calitatea implementării, gradul de corelare
a diferitelor elemente de planificare:
a. Relevanță - Arată în ce masură obiectivele proiectului sunt relevante in relație cu nevoile
identificate și prioritățile stabilite.
b. Eficiență: - Cum se regaăsesc resursele alocate (inputs) în rezultatele (outputs) obținute ?
Arată raportul dintre rezultate (outputs), rezultate și/ sau impacte si resursele alocate (inputs)
(în particular cele financiare) utilizate pentru realizarea acestora.
c. Eficacitate - Cât de mult a contribuit proiectul la atingerea obiectivelor sectorului de
dezvoltare ? Compară ce s-a facut cu ceea ce a fost planificat inițial. (compara
ieşirile/outputs, rezultatele şi/ sau impactele realizate cu cele planificate).
d. Utilitate - Proiectul a avut un impact
asupra grupului țintă în relație cu nevoile
lor identificate?
e. Sustenabiltate (durabilitate/
continuitate) – arată ce schimbări sau
beneficii pot fii așteptate și/ sau
dezvoltate dupa finalizarea proiectului.
- financiară: dacă proiectul, activitatea
poate fi continuată după întreruperea
finanțării;
- instituțională/ organziațională: dacă
activitatea/ proiectul a condus la
asimilarea unor noi deprinderi,
cunoștiințe, aptitudini personale,
profesionale, manageriale (care a condus
la creșterea capacității de dezvoltare a
organizației și a membrilor ei);
- procedurală/ legislativă: dacă proiectul,
activitatea a condus la apariția unor noi
proceduri de lucru, la modificarea
cadrului decizional și de reglementare atât la nivelul organizației cât și la nivele sectoriale (la
nivel local, județean, etc).
Caseta … Exemple indicatori de performanță
Relevanța : Proiecte comerciale gen ”Dracula Park” sau „Aqua Land”, nu sunt relevante pentru o
populație (grup social) care și-a definit ca nevoie ”păstrarea unui stil de viață tradițional,
durabil”, dar pot fi relevante pentru comunități, care simt nevoia să promoveze „cresterea
veniturilor din turismul de masa, de agrement”.
Eficiența este :
- scăzută pentru amenajarea din surse publice ainfrastructurii unei zone de agrement în vecinătatea unei
arii protejate, urmată de concesionarea terenurilor din zonă pentru construcții de locuințe personale,
familiale (”intrări” de resurse ,fonduri publice mari și ”ieșiri” : servicii și produse specifice reduse, pentru
un numar limitat de persoane).
- ridicată prin susținerea creării unor obiective de agrement cu acces public: Complex turistic, Centre de
49
practicare a sporturilor in/ outdoor, Centre de informare turistică (”ieșiri” : servicii dezvoltate adresate
unui grup mai mare de beneficiari).
Eficacitatea: Activitățile de ”ecologizare” ale zonei verzi ”X” sunt:
- mai puțin eficace decât campaniile de ”educație ecologică” a beneficiarilor zonei verzi ”X” din
perspectiva obiectivului ”menținerea curățeniei în zona X”;
- dar mai eficace din perspectiva obiectivului ”promovarea voluntariatului de mediu în zona X”.
Utilitatea :
Proiectul, prin care a fost creata marca ecologica a produselor locale, avand ca simbol aria protejata din
vecinatate, a fost utilă prin impactul creat asupra cresterii veniturilor producătorilor locali şi a creşterii
atractivităţii economice locale;
Proiectul constructiei unu supermarket in localitate a fost mai putin util, prin impactul negativ, creat
asupra producatorilor locali neasociati, nesustinuţi de către administraţia locală, pentru a vinde
ecoprodusele alimentare în supermarket la preţuri care să le permită sa-şi menţină producţia.
Sustenabilitatea :
Implementarea, cu succes, a proiectului „Centrul de marketing agro – silvic” al ariei protejate, a permis:
- Apariţia primului serviciu generator de venituri, care susţine o parte din activităţile de administrare a
ariei protejate;
- Creerea, in cadrul aministratiei ariei protejate, a unui departament specializat, cu proceduri de lucru
specifice, în care lucrează doi dintre colegii nostri (foşti voluntari, specializaţi in cadrul proiectului) în
domeniul marketing-ului produselor agro – silvice;
- Impactul creat in comunităţile invecinate de campania noastra de marketing agro – silvic a permis: (1)
creşterea cooperării intre administratia ariei protejate si membrii comunităţilor învecinate, (2)
includerea obiectivelor şi promovarea proiectelor departamentului de marketing al ariei protejate, la
nivelul documentelor de planificare a dezvoltarii locale şi (3) aparitia primei hotărâri a Consiliului Local,
privind protecţia si promovarea produselor agro-silvice locale.
50
Instrumentul, utilizat pentru definirea și colectarea indicatorilor de monitorizare și evaluare, este
fișa de monitorizare, după exemplul orientativ de mai jos:
Tabel .... Exemplu de fișă de monitorizare
Indicator An (ti) ... An (tf) Sursa / document Sursa /
Organizaţia
Arii protejate (nr, ha) pe categorii (clasificare),
din care:
Raport de mediu APM
Cu administrare (nr, ha) Raport de mediu APM
In custodie (nr, ha) Raport de mediu APM
Habitate protejate (nr, ha) pe categorii
(clasificare)
Raport de mediu APM
Specii protejate (nr) pe categorii (clasificare) Raport de mediu APM
Comunități in perimetrele ariilor protejate (nr/
tip urban, rural)
Raport de mediu APM
Planuri de management aprobate (nr) Raport de mediu APM
Masuri aplicate (nr/ tipuri de masuri:
conservarea biodiversitatii, dezvoltare durabila)
Raport de mediu APM
Strategii de vizitare aprobate (nr) Raport de mediu APM
Proiecte derulate in ariile protejate (nr, buget
lei/ sursa de finantare)
Raport de mediu APM
Campanii de informare publica (nr, beneficiari) Raport de mediu APM
Etc
Reamintim importanța validării oficiale a datelor de monitorizare și evaluare, ceea ce presupune
colectarea acestora din surse publice. Această validare permite utilizarea datelor, pe parcursul
proceselor de planificare publice și a implementării documentelor de planificare realizate.
Etapa 4. Este finalizată cu asumarea publică a documentelor de planificare de către factorii de
decizie. Această asumare publică este marcată public printr-un eveniment decizional oficial avânc
ca rezultat un document public (hotărâre, decizie, ordonanță, lege, etc).
Tabelul .... Rezultatele eveninmentului de asumare publică a documentelor de planificare
Evenimentul 02 Rezultate așteptate:
E02. Asumare publică a
documentelor de planificare
- Oficializarea rezultatelor procesului de planificare, ca fundament al
inițierii politicii publice (asumarea lor publică prin luarea unei decizii
formale, la nivelul autorității publice administrative – teritoriale sau
sectoriale).
Asumarea publică a rezultatelor planificării inițiază procesul elaborării unei politici publice (de
interes pentru toate părțile interesate). Asumarea publică acordă documentelor de planificare statutul
de reglementare juridică, pentru accesul la resursele identificate, necesare pentru dezvoltarea
domeniului analizat.
52
5 AVEM O STRATEGIE. CE FACEM CU EA ?
De la documentele de planificare strategică la politica de dezvoltare
Așa cum ”niciodată existența unui proiect de casă nu reprezintă o garanție că ai unde să dormi
peste noapte!”, nici finalizarea unei Strategii de Dezvoltare (incluzând Planul de Acțiuni) nu
garantează soluționarea problemelor și realizarea obiectivelor prioritare.
Strategia/ Planificarea Dezvoltării reprezintă, înainte de toate, un instrument/ funcție de
management (organizațional, instituțional sau teritorial - comunitar), o agendă a ceea ce (Strategie)
și cum (Plan de Acțiuni) trebuie făcut, pentru a aduce schimbarea dorită și asumată.
Necunoșterea termenilor de referință asociați planificării în România, interpretarea lor aleatorie
uneori chiar de către reprezentanți ai autorităților publice, conduc la crearea unor situații hilare,
”caragialești”, în procedura de validare și asumarea lor publică. În figura și tabelul de mai jos
aducem minime clarificări asupra acestor termeni de referință ai planificării dezvoltării:
Figura ... Relația dintre procesul de planificare și elaborarea politicilor publice
Tabelul .... Termeni de referință pentru principalele ....
Page 53 of 58
Domeniu Ce este: Livrabile Relația cu alte documente de dezvoltare:
Planificarea
strategică:
Instrument managerial
(public) de planificare și
prognoză care (1)
definește prioritățile de
dezvoltare, (2) identifică
și concentrează resurse
pentru realizarea acestora.
- Strategia identifică și
descrie atât situația
actuală cât și, în special,
schimbarea dorită.
- Planul de Acțiuni
identifică și descrie,
mijloacele, termenele și
resursele necesare pentru
realizarea schimbării
dorite.
Strategia de
Dezvoltare
(pe termen lung)
Planul de Acțiuni
(pe termen scurt și
mediu)
cu PPATU:
- descrie situația existentă, viziunea
împărtășită a beneficiarului asupra
dezvoltării, direcțiile, măsurile și acțiunile/
proiectele necesare dezvoltării teritoriului/
sectorului analizat.
cu SEA:
- reprezintă subiectul aplicării procedurii
de evaluare strategice de mediu (în cazul
Programelor și Planurilor de Dezvoltare
încadrate în procedura SEA) - prezintă
cadrul strategic de ansamblu al evaluării de
mediu:
- starea de mediu inițială (base line);
- potențialele surse de impact de mediu
(direcții, măsuri, proiecte structurale de
dezvoltare);
- incadrarea în obiectivele de mediu de
rang superior.
cu Politici:
- fundamentează procesul de analiză și
decizie publică cu privire la dezvoltare,
schimbare;
- asigură, prin aplicarea metodologiilor
participative, consensul și suportul
”electoral”;
- asigură corelarea cu, integrarea în
obiectivele/ documentele d eplanificare
strategică de rang superior.
PPATU:
Planuri și
Programe
pentru
Amenjarea
Teritoriului și
Urbanism
Documentații de
amenajare a teritoriului,
definite conform Legii
350/2001 modificată și
adoptată prin OG 69/
2004 care cuprind
propuneri cu caracter
director (PPAT) și
reglementări cu caracter
operațional (PPU).
Scop PPAT33
–
armonizarea în plan
teritorial a politicilor
economice, sociale,
Planuri de
Amenajare a
Teritoriului:
Național/ Zonal/
Județean
Planuri de
Urbanism:
General/ Zonal/ de
Detaliu.
Regulamente de
Urbanism
cu Strategia și Planul de Acțiuni:
- transpunerea elementelor de planificare
strategică în documentatții oficiale de
amenajare a teritoriului cu caracter director
(PPAT) și reglementări cu caracter
operațional (PPU).
cu SEA:
- reprezintă subiectul aplicării procedurii
de evaluare strategice de mediu (în cazul
încadrării acestora în procedura SEA).
cu Politici:
- Instrumente publice de aplicare a
politicilor de dezvoltare teritoriale și ale
dezvoltării sectoriale la nivelul unităților
33 Planuri de Amenajare a Teritoriului: Planul de Amenajare a Teritoriului Național (PATN), Planul de Amenajare a Teritoriului Regional (PATR), Planul de Amenajare a Teritoriului Județean (PATJ) și Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal (PATZ)
Page 54 of 58
ecologice, și culturale la
nivelurile național –
local, în vederea
asigurării unei dezvoltări
echilibrate și a coeziunii
între diferite zone.
Scop PPU34
– asigură
dezvoltarea, pe termen
scurt, mediu și lung a
localităților (municipii,
orașe, comune, sate).
teritoriale, asigurând caracterul
intersectorial, integrat, durabil al
dezvoltării;
- Asigură realismul, credibilitatea și
atractivitatea investițională și financiară a
unei comunități locale.
SEA:
Evaluarea
Strategică de
Mediu
Proces de evaluare a
impactului asupra
mediului (stabilit conform
HG 1076/ 2004) în
elaborarea propunerilor
de dezvoltare la nivel de
politică, plan, program
sau proiect înainte de
luarea deciziei finale in
legatura cu promovarea
acestora (obținerea
acordului de mediu).
Raport de mediu
SEA
Aviz de mediu
SEA
cu Strategia și Planul de Acțiuni &
PPATU:
- Verifică durabilitatea, responsabilitatea
socială a elementelor de planificare
strategică (viziunea, obiectivele, măsurile
dezvoltării) precum și ale metodologiei de
elaborare;
- Verifică integrarea, corelarea obiectivelor
de mediu cu cele similare de rang superior;
- Validează (sau nu) din punctul de vedere
al impactului de mediu, conformitatea
legală a documentelor cu criteriile de
evaluare SEA , într-un mod public,
transparent. Rezultatul fiind emiterea
Acordului de Mediu.
cu Politici:
- Este un instrument pentru factorii de
decizie, care îi ajută să pregătească și să
adopte decizii prin care se reduc la minim
formele negative de impact asupra
mediului şi se pun în valoare aspectele
pozitive.
Politici
publice:
sectoriale &
teritorial -
adminsitrative
(regionale)
Totalitatea
reglementărilor, deciziilor
și acțiunilor
interrelaționate ale
administrației publice
care abordează o
problemă sau un domeniu
de interes public.
Decizii - hotărâri,
Resurse și
atribuții
instituționale
publice alocate.
cu Strategia și Planul de Acțiuni &
PPATU & SEA
- Garantează un angajament al aplicării lor
prin alocare de atribuții instituționale și
concentrarea resurselor înspre realizarea
priorităților identificate;
- Asigură cadrul legal de aplicare a
procedurilor, proceselor de analiză,
dezbatere și decizie publică;
- Asigură motivarea/ facilitarea accesului
la surse publice pentru proiectele încadrate
34 Planuri de Urbanism: Planul de Urbanism General (PUG), Planul de Urbanism Zonal (PUZ) și Planul de Urbanism de Deztaliu (PUD).
Page 55 of 58
în prioritățile de dezvoltare și aplicanții lor.
6 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
6.1 Concluzii
1. Procesul de planificare strategică (și implicit, elaborarea politicilor de dezvoltare), este
“veriga slabă” a managementului public din România.
a. Este cvasi neaplicat la nivelul autorităților sectoriale (excepția fiind planificarea
sectorială de mediu), iar structurile naționale interministeriale, create pentru a coordona
procesul sunt nefuncționale.
b. Este confundat cu planificarea teritorială și urbanistică, la nivelul autorităților
administrativ teritoriale.
c. Singurul proces de planificare strategică, aplicat la nivel național, este direct și profund
corelat cu o unică sursă de finanțare – Fondurile Structurale ale Uniunii Europene.
Singurele corelări între componentele administrativ teritorială (regională) și cele
sectoriale ale acestui proces de planificare strategică sunt legate de eligibilitatea
activităților finanțabile din diverse fonduri structurale.
d. Cele mai utilizate metodologii de planificare strategică sunt cele de tip expert, cu
consultări publice asupra conținutului documentelor finale. Nu există experiențe reale și
nici resurse alocate unor metodologii participative de planificare.
2. Metodologiile participative de planificare strategică, sunt definite prin aplicarea permanentă
și concomitentă ale celor două componente:
a. de conținut (”hard”), bazate pe expertiză tehnico - financiară, având ca rezultat
documentele de planificare strategică (Strategia) și operațională (Planul de Acțiuni),
b. de proces (”soft”), bazate pe facilitarea participării factorilor interesați, având ca
rezultat: capacitatea partenerială de implementare a documentelor de planificare
(structura de implementare îi include în special, și pe beneficiari).
Page 56 of 58
Figura….. Derularea paralelă, corelată a componentelor ”hard” și ”soft” a procesului de
planificare
3. Elaborarea Planurilor de Management ale Ariilor Protejate (inclusiv ale siturilor Natura
2000), conform metodologiilor existente, este orientată, prioritar, spre nivelul operațional
(plan), dedicat specialiștilor din domeniul biodiversității. Planurile de Management conțin
elemente insuficiente, la nivel strategic (relația cu mediul exterior și dezvoltarea cadrului de
cooperare partenerial), dedicate managementului Ariei Protejate. Majoritatea conflictelor
(dar și a soluțiilor acestora) se regăsesc la acest nivel, în această zonă de analiză.
4. Participarea reprezentanților administratorilor de Arii Protejate, în procesele de planificare a
dezvoltării sectoriale, teritoriale și viceversa, participarea reprezentanților autorităților
sectoriale sau administrative, în procesul de elaborare a Planurilor de Management al Ariilor
Protejate (având ca rezultat integrarea Planurilor de Management ale Ariilor Protejate în
Strategiile și Planurile de dezvoltare de rang superior) rămâne, mai degrabă, o excepție
(cazul elaborării Planurilor Locale pentru Protecția Mediului sau a Grupurilor de Lucru în
cadrul aplicării procedurii SEA, respectiv al unor grupuri de lucru pentru elaborare de
planuri de management ale ariilor protejate).
2.1 Recomandări
1. În planificarea strategică, poate fi utilizată expresia: ”Nu sacrifica ziua de poimâine de
dragul zilei de azi!”. Așa că, deciziile, opțiunile strategice, luate pot fi catalogate ”durabile”
dacă asigură cumulativ:
a. creșterea economică (venituri),
b. beneficii pentru întreaga comunitate (echitate),
c. conservarea resurselor locale pentru viitoarele generații (resposnabilitate),
d. crearea și susținerea identității culturale local (personalitate),
e. definitrea și aplicarea participativă (implicare, participare).
2. Este important să se înțeleagă importanța și sustenabilitatea metodelor participative de
planificare, ca garanție a gradului de success al implementării planurilor de dezvoltare (a
gradului de absorție a resurselor identificate);
3. Pentru aplicarea efectivă a acestor metode participative de planificare, expertiza
profesională, necesară parcurgerii etapelor de planificare (component ”hard”), trebuie
susținută permanent de o atitudine favorabilă facilitării implicării tuturor factorilor
interesați, cooperării, parteneriatelor reale (component ”soft”) în procesul managementului
AP (adeseori cauza și soluția problemelor majore ale AP se află în mediul exterior);
4. Dezvoltarea capacității de planificare și acțiune strategică a administratorilor de arii
protejate (profesionalizarea managementului AP) este mai mult decât necesară în condițiile
unui mediu social și economic extrem de dinamic și ”competitiv” față de mediul natural;
5. Creșterea capacității de planificare strategică, la nivelul ariilor protejate, va permite crearea
unei capacități colective (asociative) de influențare a politicilor de dezvoltare sectorială și/
sau teritorial administrativă în domeniul conservării și protecției biodiversității la nivele
superioare de decizie
Bibliografie:
Page 57 of 58
Biodiversitate:
Convenția privind Diversitatea Biologică (Nairobi 22.05.1992/ Rio de Janeiro 5.06.1992);
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice;
Decizia Consiliului 93/626/CEE din 25 octombrie 1993, pentru ratificarea Convenției privind
diversitatea biologică;
Legea nr. 58/1994, pentru ratificarea Conventiei privind diversitatea biologica, semnata la
Rio de Janeiro la 5 iunie 1992;
Arii protejate - Reteaua Natura 2000 Legea 5/ 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului Național – Secțiunea a III-a, zone
protejate;
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice
OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi
faunei sălbatice;
OUG 31/2014 pentru modificarea si completarea OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice;
Dudley, N. (Editor) (2008). Ghid pentru aplicarea categoriilor de management al ariilor protejate.
Gland, Switzerland: IUCN.
Dezvoltare Durabilă
United Nations (1987), Our Common Future - Report of the World Commission on
Environment and Development;
Comisia Europeană, COM (2001)264, ”A Sustainable Europe for a Better World: A European
Union Strategy for Sustainable Development”;
Decizia Guvernului nr. 1460 din 12 noiembrie 2008, Strategia Naţională pentru Dezvoltare
Durabilă la orizontul anilor 2013–2020–2030;
United Nation (1992), Agenda 21;
http://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/Agenda21.pdf;
Legislatie – Planificare
Decretul Presedintelui RSR, nr. 119 din 2 iulie 1948 – privin înființarea Comisiei de Stat a
Planificării;
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (2010), Ordinul nr. 509 din 09.04.2010 pentru
reglementarea activităţii de elaborare şi actualizare a Planului Strategic Instituţional al
Ministerului Mediului şi Pădurilor:
o Strategia pentru imbunatatirea sistemului de elaborare, coordonare si planificare a
politicilor publice la nivelul administratiei publice centrale,
http://mmediu.ro/vechi/upp/politici_publice/manuale_ghiduri/Strategie_politici_publice.
pdf ;
o Manual pentru elaborarea propunerii de politici publice,
http://mmediu.ro/vechi/upp/politici_publice/manuale_ghiduri/Manual_elaborare_propun
ere_politici_publice.pdf ;
o Metodologia privind sistemul de planificare strategică pe termen mediu al instituţiilor
administraţiei publice de la nivel central,
http://mmediu.ro/file/metodologie_componenta_management.pdf;
Page 58 of 58
o Metodologia privind sistemul de planificare strategică pe termen mediu al instituţiilor
administraţiei publice de la nivel central,
http://mmediu.ro/file/metodologie_programare_bugetara.pdf ;
o Agenția Națională de Mediu (2009), Ghid practic al planificării de mediu;
o Appleton, M.R , Procesul de elaborare a planurilor de management pentru ariile
protejate în România,
http://www.mmediu.ro/protectia_naturii/biodiversitate/Proces_Elaborare_PMPA.pdf .
Ministerul Fondurilor Europene:
o Cadrul Strategic Național de Referință (2007 – 2013), http://www.fonduri-
ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Doc_prog/CSNR/1_CSNR_2007-
2013_(eng.).pdf ;
o HG 457/ 2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a
instrumentelor structurale, http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-
62/Legislatie/nationala/1_Gestionarea_asistentei_nerambursabile/12_HG_457_2008.pdf
;
o HG nr. 43/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene;
http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/mfe/organizare/HG.43-
2013.si.organigrama.MFE.pdf ;
o Acordul de Parteneriat România (2014 - 2020); http://www.fonduri-
ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/acord-parteneriat/PA_2014-
2020_official_2014RO16M8PA001.1.0.pdf ;
Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, http://www.mdrt.ro/dezvoltare-
teritoriala/amenajarea-teritoriului/amenajarea-teritoriului-in-context-national;
Hotărârea de Guvern, nr. 750/ 2005 privind constituirea comisiilor interministeriale permanente;
Hotărârea de Guvern, nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de
elaborare, monitorizare şi evaluare a politicilor publice la nivel central;
Dinu D., Giosan V., Centrul Român de Politici Europene, (2013), ”Cum îmbunătățim
eficiența guvernării în România?”, http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/08/policy-
memo-planificare-strategica-crpe-2.pdf .