Embed Size (px)
Citation preview
1
ŞCOALA GIMNAZIALĂ ÎZBICENI – JUDEŢUL OLT
GHID METODIC Evaluarea în învăţământul
preşcolar
PROF. SPRÎNCENATU FLORICA FELICIA
2
ARGUMENT
Ȋnvăţământul preşcolar se află, ca şi celelalte trepte de învăţământ, într-un dinamic
proces de restructurare şi revalorizare, de racordare la nivelul mondial în acest domeniu.
Evaluarea este o component importantă a procesului de învăţământ, ce permite
luarea, în cunoştinţă de cauză, a unor decizii de reglare, ameliorare, perfecţionare a
activităţii. După D. Ausbel, ea este punctul final într-o succesiune de evenimante,
stabilirea scopurilor, prin prisma comportamentelor dezirabile, proiectarea şi executarea
programului, măsurarea rezultatelor, aprecierea lor. Ȋn fapt, procesul nu este încheiat,
deoarece, pe baza evaluării va fi reluat într-un mod mai convenabil, adecvat nevoilor de
educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisfice, astfel încât evaluarea are rolul unei
legături, a unei conexiuni inverse, unui feed-back operativ între etapa parcursă şi cea
următoare.
Ultimele decenii au înregistrat preocupări de amploare fără precedent pentru
sporirea eficienţei învăţământului, pentru valorificarea mai bună a potenţialului educativ
al copilului.
Procesului de învăţământ i se asigură prin planificare, o perspectivă socială,
economică, politică amplă, în timp şi în spaţiu, obiective care se precizează în trepte, pe
măsură ce programarea se apropie de condiţiile concrete în care va fi realizat.
În amplul proces de raţionalizare a învăţării, evaluarea a devenit una din
componentele principale ale reformei. Inserările acesteia privesc lărgirea funcţiilor sale
diversificarea formelor importanţa ei în funcţionarea procesului de învăţământ, reşterea
coerenţei manifestărilor sale. Însă respinse evaluarea tradiţională, înţeleasă ca eveniment
sporadic ocazionat în principal de cerinţele externe, intr-un proces de învăţare cu
obiective insuficient precizate şi justificate şi insuficient de flexibile în desfăşurarea sa
precum şi atribuirea de indiferenţă a educatoarei la particularităţile copilului, condiţiile
de desfăşurare a procesului de învăţare, validitatea probei şi condiţiile de evaluare.
Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o
modalitate obiectivă de punere în evidenţa a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc
important de învăţare, cât şi al celei de instruire, furnizând totodată informaţia necesară
pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor măsuri de ameliorare a acestei activităţi.
3
EVALUAREA – ÎNTRE TRADIŢIE ŞI INOVARE
Evaluarea constituie o parte importantă a procesului de învăţământ, frunizând, în
primul rând cadrelor didactice şi copiilor/elevilor informaţiile necesare desfăşurării
optime a acestui proces.
Problemele refomei în evaluare implică noi modalităţi de abordare a acesteia,
centrate pe elementele pragmatice, concrete, care sâ imprime procesului de învăţământ în
ansamblul său eficienţă.
Aprecierea cât mai obiectivă a rezultatelor presupune raportarea lor la anumite
criterii:
criteriul raportării la obiectivele generale şi operaţionale;
criteriul raportării la nivelul general atins de populaţia şcolară evaluată;
criteriul raportării la capacităţile fiecărui elev şi la nivelul lui de cunoştinţe
înainte de începerea programului de instruire.
Ȋn funcţie de aceste criterii, evaluarea se poate defini drept un process de măsurare
şi apreciere a calităţii rezultatelor la învăţătură şi a progreselor obţinute de elevi.
Criteriul fundamental de evaluare a rezultatelor şcolare trebuie să-l constituie
obiectivele pedagogice.
Joel Davitz apreciază faptul că prin evaluare se verifică dacă “obiectivele
sistemului sunt realizate”.
Modelul evaluării bazate pe obiective implică un proiect bazat pe următoarele
elemente:
Scopuri (ce?)
Experienţe de învăţare (cum?)
Modalităţi de învăţare eficientă a experienţelor de învăţare (cum?)
Nivelul la care scopurile sunt / nu sunt atinse (cum?)
Evaluarea prin obiective se realizează pe parcursul şi la finalul lecţiei prin
raportarea rezultatelor obţinute de copii la obiectivele operaţionale şi specific propuse de
dascăl.
Abordând astfel evaluarea, se constată că ea nu se desfăşoară haotic, ci este
raportată în permanenţă la anumite obiective, contribuind astfel la creşterea coerenţei
între elementele procesului de învăţământ.
4
Noţiunea de educaţie trebuie corelată cu cea de valoare. O. Rebone constată că a
învăţa înseamnă, a deveni mai bun, iar Kant afirma că şcoala nu trebuie sâ pregătească
elevii după starea de faţă a neamului omenesc, ci după o stare mai bună, posibilă în viitor.
Ȋn cadrul unei societăţi democtratice în care fiecare învaţă de la fiecare, după cum
spunea G. Văideanu, perfecţionarea acţiunilorde evaluare a rezultatelor şi procesele
desfăşurate este una dintre condiţiile învăţământului eficient.
Ȋn teoria şi practica evaluării se înregistrează cateva tendinţe de prim ordin:
extinderea evaluării, de la simpla constatare a rezultatelor la analiza procesului ce
le-a propus, la analiza activităţii didactice însăşi;
integrarea organică, armonioasă a evaluării în procesul instructiv – educativ, în
activitatea de predare – învăţare;
raportarea rezultatelor la obiectivele definite şi la evoluţia societăţii.
5
FUNCŢIILE EVALUĂRII
Evaluarea are următoarele funcţii importante în procesul didactic:
de constatare (descriere, măsurare) a rezultatelor obţinute de cei educaţi;
de clasificare, ierarhizare a acestora după performanţele obţinute;
de diagnoză, adică de cunoaştere a factorilor ce au condus la aceste rezultate;
de prognoză (predicţie), de prefigurare a soluţiilor de ameliorare a rezultatelor,
eliminare a lipsurilor şi erorilor, reglare şi perfecţionarea activităţii.
Privind din unghiul de vedere al educatorului, funcţiile evaluării vizează:
stabilirea eficienţei organizării, structurării, accesibilizării conţinutului, alegerea
strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă;
descoperirea unor lacune, dificultăţi, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor sâ
elaboreze un program de recuperare (cu întreaga grupă, pe grupuri mici sau
individual);
anticiparea, proiectarea, organizarea şi conducerea ştiinţifică, eficientă, a următoarelor
secvenţe de instruire.
Pentru preşcolar, funcţiile specific ale evaluării sunt educative deoarece îl ajută să
fixeze, să consolideze şi să reţină cunoştinţele prin repetare şi prin întărirea pozitivă pe
care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme; să mărească încrederea în forţele
proprii ori să-i descurajeze comportamentele negative sau ineficiente; îi susţine interesul
pentru cunoaştere; îi stimulează şi îi dirijează învăţarea; contribuie la formarea capacităţii
de autoapreciere şi la stimularea trebuinţei de autoafirmare.
Aceste funcţii generale şi specifice ale evaluării demonstrează necesitatea includerii
evaluării în activitatea didactică.
6
FORME DE EVALUARE ȊN GRĂDINIŢĂ
Activitatea educativă în grădiniţă este complex şi solicit forme de evaluare variate,
multiple, aceleaşi ca şi în etapele ulterioare, dar adaptate la activitatea preşcolarilor.
Evaluarea formativă (continuă) este indispensabilă într-o pedagogie a formării
centrate pe copii. Rezultatele se raportează, după fiecare secvenţă, la obiective, cu scopul
de a înregistra lacune, greşeli sau a confirma eficienţa învăţământului. Evaluarea
formative ajută la prevenirea unor distorsiuni în învăţare, provenite din surse afective.
Evaluarea formativă are implicaţii atât în activitatea educatoarei, cât şi în cea a
copilului. Funcţia diagnostică şi cea prognostică sunt valorificate pentru copil în
stabilirea caracteristicilor viitorului program instructiv – educativ. Copilul va învăţa ,mai
eficient dacă beneficiază de rezultatele evaluării, şi le asumă ca autoevaluare, dacă
înţelege semnificaţia evaluării. Este o evaluare continuă, ea evită ruperea procesului de
învăţare sau reluarea unor trasee lungi, printr-o învăţare conştientă de obiectivele,
desfăşurarea şi rezultatele sale. Continuarea propriu – zisă nu este însă nici posibilă, nici
necesară. Nu pot fi fixate norme de timp sau calitate de informaţii ce se evaluează,
evaluarea depinde de amplitudinea proceselor cognitive implicate, complexitatea
activităţii, posibilităţile celui educat. Evaluarea este necesară după fiecare secvenţă
semnificativă a învăţării, fără care nu se poate continua. Chiar dacă cere un consum mare
de timp, frecvenţa evaluării nu poate fi prea mare.
Evaluarea formativă se mai caracterizează prin punerea în legătură a rezultatelor
sale cu activitatea trecută şi cu cea viitoare. Astfel, este o evaluare sumativă repetată, de
sancţionare a copiilor care nu obţin performanţe în timp ce scopul este cultivarea
încrederii în propriile capacităţi de reuşită în învăţare.
Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de
performanţă atins în raport cu anumite exigenţe de formare care au fost stabilite la
începutul unei perioade lungi de învăţare sau care se formulează abia în momentul
evaluării. Constatările se exprimă în calificative atribuite copiilor, clasificări sau
promovări ale acestora. Beneficiari sunt adulţii şi copiii.
7
Ȋn grădiniţă, putem vorbi de evaluarea iniţială în momentul venirii copilului în
instituţie, evaluarea continuă şi evaluarea finală, la părăsirea acesteia, când I se finalizează
fişa de progres.
Pentru cunoaşterea unor particularităţi, de exemplu creativitatea verbală,
cunoaşterea numerelor, formarea unor deprinderi motorii, se pot organiza momente de
evaluare sumativă.
Autoevaluarea este o formă de trecere la autonomie. Există activităţi pe care
preşcolarul nu este apt să le evalueze fără exerciţiu prealabil. Pentru autoevaluare este
necesară cunoaşterea obiectivului şi a căii de realizare.
Evaluarea clinică se realizează pentru preşcolarii cu problem în evoluţie, de către
un specialist. Prescripţiile pentru activitatea ulterioară diagnosticării vor ţine seama nu
numai de simptome, ci şi de relaţiile dintre factorii psihologici, sociali şi educaţionali care
influenţează performanţele copilului.
După cum factorul de evaluare este sau nu component al procesului de învăţare, se
distinge o evaluare internă, făcută de educatoare sau de copil şi o evaluare externă,
realizată de direcţiune, inspectorat, părinţi, minister.
8
ELABORAREA STRATEGIEI DE EVALUARE
Realizarea acestor funcţii ale evaluării implică, atât o folosire a strategiilor de
evaluare, cât şi diversificarea tehnicilor şi a instrumentelor de evaluare.
În practica şcolarâ curentă sunt utilizate preponderent metodele trandiţionale de
evaluare:
o probe scrise;
o probe orale;
o probe practice.
Fiecare dintre aceste metode tradiţionale are avantaje şi dezavantaje, din acest
motiv, ele trebuie combinate într-un mod optim.
Alături de metodele tradiţionale de evaluare, în practică pot fi folosite şi metode
alternative: observarea sistematică a comportamentului copilului, investigaţia, proiectul,
referatul, portofoliul, etc.
Pentru ca rezultatele evaluării să aibă o anumită semnificaţie pentru evaluatori,
evaluaţi, instituţii şi societate, instrumentele de evaluare prin care se efectuează
măsurătorile, trebuie să aibă anumite calităţi:
o validitatea – calitatea unei probe de evaluare de a măsura exact ceea ce este
destinată să măsoare;
o fidelitatea – calitatea unei probe de evaluare de a da rezultate constant în cursul
aplicării ei succesive;
o obiectivitatea – gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluator în ceea
ce priveşte un răspuns bun pentru fiecare dintre itemii unei probe;
o aplicabilitatea – calitatea unei probe de evaluare de a fi administrată şi interpretată
cu uşurinţă.
o tipuri de itemi
Din punct de vedere al obiectivităţii în notare, itemii se clasifică în:
1. itemi obiectivi;
2. itemi semiobiectivi;
3. itemi subiectivi.
1. Itemii obiectivi – reprezintă componente ale testelor de progress, în
special ale celor standardizate. Au obiectivitate ridicată în măsurarea / evaluarea
9
rezultatelor învăţării, nu necesită scheme de notare detaliate, punctajul se acordă sau nu
în funcţie de marcarea răspunsului corect.
Itemii obiectivi se impart în: itemi cu alegere duală, itemi de tip pereche şi itemi cu
alegere multiplă.
a) Itemii cu alegere duală solicită copilului să selecteze unul din două
răspunsuri posibile, adevărat /fals, corect / greşit, da / nu, acord / dezacord,
mai mare / mai mic. Itemii cu alegere duală pot fi utilizaţi pentru
recunoaşterea unor termini, date factuale, principii, diferenţe între enunţuri
factuale sau de opinie, identificarea de relaţii de tip cauză – efect.
b) Itemii de tip pereche solicită din partea copilului stabilirea unor
corespondenţe între cuvinte, propoziţii, fraze, litere sau alte categorii de
simboluri dispuse pe două coloane. Elementele din prima coloană se numesc
premise, iar cele din a doua coloană reprezintă răspunsurile. Criteriul sau
criteriile pe baza cărora se stabileşte răspunsul corect sunt enunţate în
instrucţiunile care preced cele două coloane. Se limitează, de obicei, la
măsurarea informaţiilor factuale, bazându-se pe simple asociaţii, pe
abilitatea de a identifica, relaţia existent între două lucruri.
c) Itemii cu alegere multiplă – presupune existenţa unei premise şi a unei liste
de alternative. Copilul trebuie să aleagă un singur răspuns corect sau cea
mai bună alternativă. Itemii cu alegere duală se folosesc pentru: măsurarea
rezultatelor învăţării la nivel taxonomic inferior, măsurarea cunoştinţelor
acumulate de elevi (cunoaşterea terminologiei, cunoaşterea elementelor
ştiinţifice, cunoaşterea principiilor, cunoaşterea metodelor şi principiilor),
măsurarea rezultatelor la nivel superior (abilitatea de a interpreta relaţia
cauză – efect, abilitatea de a argumenta metode şi proceduri).
2. Itemii semiobiectivi – Principalele caracteristici ale itemilor semiobiectivi
sunt: răspunsul cerut copilului poate fi limitat ca spaţiu, sarcina este foarte puternic
structurată, libertatea elevului de a reorganiza informaţia primită şi de a formula
răspunsul în forma dorită este limitată, pentru a oferi răspunsul corect elevul trebuie să
demonstreze nu numai cunoaşterea, dar şi abilitatea de a structura cel mai corect şi mai
scurt răspuns.
10
Aceştia se împart în: itemi cu râspuns scurt şi termini de completare şi itemi
întrebări structurate.
a) Itemi cu răspuns scurt şi termini de completare
Cele două categori de itemi diferă prin forma de prezentare a cerinţei şi uneori prin
dimensiunea răspunsului cerut. Pentru itemi cu răspuns scurt, copiii trebuie să formulize
răspunsul sub forma unei propoziţii, fraze, cuvânt, număr, symbol, în timp ce itemii de
completare solicit de obicei drept răspuns unul sau două cuvinte, care să se încadreze în
contextul dorit. Ȋn primul caz cerinţa este de tip întrebare direct, în al doilea caz este o
afirmaţie incomplete.
Nu există limitări majore în utilizarea itemilor cu răspuns scurt şi a itemilor de
completare, cu excepţia unor operaţii cu caracter complex.
b) Itemi întrebări structurate
O întrebare structurată este formată din mai multe subîntrebări de tip obiectiv,
semiobiectiv, sau minieseu, legate între ele printr-un element comun. Ele umplu practice
golul dintre tehnicile de evaluare cu răspuns liber şi cele cu un răspuns limitat impuse de
itemi de tip obiectiv.
Modul de prezentare al unei întrebări structurate include:
- un material;
- subîntrebări;
- date suplimentare;
- alte subîntrebări.
Subîntrebările din componenţa lor pot viza practice toate categoriile taxonomice,
pornind de la simpla reproducere până la aplicarea cunoştinţelor, analiza, sinteza şi
formularea de ipoteze, judecăţi de valoare.
3. Itemii subiectivi – reprezintă forma tradiţională de evaluare în ţara
noastră. Ei sunt relative uşor de construit şi testează obiective care vizează originalitatea,
creativitatea şi caracterul personal al răspunsului. Aceştia sunt împărţiţi în: rezolvarea de
probleme şi itemi de tip eseu.
a) Rezolvarea de probleme – sau a unei situaţii problem reprezintă antrenarea într-o
activitate nouă, diferită de activităţile curente ale procesului de instruire pe care profesorul
o propune la clasă / grupă, cu scopul dezvoltării creativităţii, gândirii divergente,
imaginaţiei, capacităţii de a generaliza, a reformula o problemă.
11
Ȋn funcţie de domeniul solicitat, în principal cel al gândirii convergente sau
divergente, componentele care pot fi evaluate sunt cele din categoriile aplicării sau
explorării. Este evident faptul că acestea nu pot fi manifestate decât în condiţiile în care
comportamentele de nivelul analizei, sintezei, evaluării, transpunerii chiar şi cele
amnezice sunt corespunzător însuşite.
b) Itemi de tip eseu – Eseul permite evaluarea globală a unei sarcini de lucru din
perspectiva unui obiectiv care nu poate fi evaluat eficient, valid şi fidel cu ajutorul unor
itemi obiectivi şi semiobiectivi.
Acest tip de item pune în valoare abilitatea de a evoca, organiza şi integra ideile,
abilitatea de exprimare personal în scris, precum şi abilitatea de a realiza interpretarea şi
aplicarea datelor.
Itemul de tip eseu care elevului / preşcolarului să construiască, să producă un
răspuns liber în conformitate cu un set de cerinţe.
După tipul răspunsului aşteptat itemii de tip eseu pot fi:
eseu structurat sau semistructurat, în care cu ajutorul unor indici, sugestii, cerinţe,
răspunsul aşteptat este ordonat şi orientat;
eseu liber care valorifică gândirea creative, imaginativă, originalitatea, creativitatea,
inventivitatea.
12
ROLUL EDUCATOAREI ȊN EVALUARE
Pentru acrivitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele
esenţiale sunt:
cunoaşterea teoretică şi practică a particularităţilor copilului;
competenţa în domeniul evaluării;
cunoaşterea scopurilor definite, operaţionalizate, a inventatorului de
performanţe posibile pe care le oferă planul de învăţământ.
Ȋn fiecare secvenţă educativă, într-o primă fază, educatoarea preia unele dintre
obiectivele din programă, le adaptează particularităţilor copiilor şi situaţiilor de învăţare,
le redefineşte, le ordonează linear şi ierarhic pentru a le înscrie în logia didactică. Pentru
ca evaluarea să fie posibilă, educatoarea va descrie pentru sine şi pentru copii modalităţile
în care se va manifesta comportamentul scontat prin care se exprimă fiecare obiectiv,
condiţiile în care se aşteaptă ca acesta să apară şi scorul de calitate al achiziţiilor.
Ȋn faza ulterioară, după procesul de învăţare, educatoarea va recurge la metode şi
instrumente de culegere de date, care conduc la rezultate cantitative. Acestea vor fi
prelucrate apoi calitativ, prin raportare la obiective.
Pragul de acceptabilitate al rezultatelor este variabil de la o etapă a învăţării la alta,
de la un copil la altul. Ȋn perioada de învăţare exigenţele sunt mai reduse, exerciţiile şi
probele de control, mai uşoare. Angajarea în învăţare şi un minim de rezultate sunt
satisfăcătoare. Se tinde însă spre performanţe maximale, spre curba rezultatelor în formă
de J, spre aplicaţii, transfer. Educatoarea va fi tolerantă în manifestările de egocentrism,
subiectivism, faţă de supraaprecierea rezultatelor proprii sau ale prietenilor.
Prezentarea obiectivelor şi criteriilor de apreciere a realizării acestora îl ajută pe
preşcolar să preia unele criterii de apreciere. Este util şi necesar sâ verbalizeze aceste
criterii. Nota este exclusă în aprecierea copiilor preşcolari. Se folosesc calificative în
limbaj comun, stimulente material sau simbolice pentru recompensare, cu grija de a da o
tentă optimist evaluării.
Evaluarea se face în raport cu rezultatele anterioare, cu ale celorlalţi copii din grup,
nu doar cu obiectivele propuse.
13
APRECIEREA REZULTATELOR EVALUĂRII
Procesul evaluării nu se încheie odată cu măsurarea rezultatelor, ci continuă cu
aprecierea, înregistrarea acestora, şi cu adoptarea deciziilor ameliorative.
Evaluarea are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional, însă urmăreşte şi aspectele
formative ale activităţii educatoarei. Datele obţinute sunt prelucrate în scopul de a
desprinde concluzii utile despre activitatea desfăşurată.
Evaluarea constituie o acţiune complexă ce presupune realizarea anumitor operaţii
întreprinse de cadrul didactic. Indiferent de forma pe care o îmbracă, procesul evaluării
parcurge următoarele etape:
„definirea şi cunoaşterea prealabilă a obiectivelor procesului de învăţământ,
crearea situaţiilor de învăţare pentru a permite copiilor să realizeze
comportamentul pe care îl presupun aceste obiective,
alegerea metodelor şi instrumentelor de înregistrare şi măsurare a
rezultatelor,
desfăşurarea procesului de înregistrare şi măsurare,
evaluarea şi analiza datelor culese,
concluzii şi aprecieri diagnostice pe baza datelor obţinute.” ( E. Baller,
1972, p. 193-211)
Ȋn funcţie de specificul vârstei preşcolare, metodele de culegere a datelor pentru
evaluare vor fi: observaţia, conversaţia, studiul produselor activităţii, analiza procesului
de integrare socială, testul, ancheta.
Educatoarea obţine cea mai mare parte a datelor despre preşcolar prin observarea
comportamentului în condiţii obişnuite. Nu se va limita la observaţia spontană, ci va
realiza şi observaţia sistematică, stabilindu-şi obiectivele de urmărit, mijloacele şi
activităţile programate, dispunând de metode de înregistrare, ordonare, prelucrare
narativă sau codificată. Elementul de comportament supus observării va fi circumscris şi
descris prin indicatori semnificativi. Rezultatele sunt evalluate cu ajutorul unor scale ce
diferenţiază calităţi ale comportamentului observat.
14
Conversaţia curentă cu copilul ne adduce date neorganizate, nesistematice. Se
recurge atunci la conversaţia dirijată sau semidirijată, axată pe problemele care ne
interesează, ale cărei rezultate sunt apoi prelucrate şi sistematizate.
Alte metode de culegere a datelor în vederea evaluării sunt:
ancheta şi chestionarea adulţilor;
testele etalonate;
probele docimologice;
fişele de muncă independentă.
Numai prin măsurare, rezultatele preşcolarilor nu au o semnificaţie anume. Acestea
capătă semnificaţie în urma aprecierii, act ce presupune raportarea la un sistem de valori,
la anumite criterii.
Rezultatele preşcolarilor pot fi apreciate în următoarele moduri:
apreciere verbală
notarea prin culori
Aprecierea verbală se realizează prin intermediul limbajului verbal şi cuprinde o
gamă variată de exprimări valorice ( laudă, acord, dezacord, corect, etc.). Acest mod de
apreciere nu este prea exact, însă, prin mesajele evaluative, poate impulsiona copiii pentru
activităţile viitoare.
Notarea prin culori
În învăţământul preşcolar nu se dau note, astfel notarea numerică a rezultatelor
copiilor nu poate avea rol de clasificare. Notarea prin culori este un sistem foarte vechi,
se foloseşte mai ales în învăţământul preşcolar sub forma unor simboluri ( steluţe, buline,
flori, etc.) de diferite culori. Fiecare simbol indică gradul de apropiere sau discrepanţa
dintre rezultatele aşteptate şi cele obţinute.
15
FORMELE ŞI METODELE DE MĂSURARE ŞI APRECIERE A
REZULTATELOR COPIILOR
La începutul fiecărui an şcolar, primele două săptămâni sunt rezervate culegerii
de date pentru cunoaşterea fiecărui copil. Metodele utilizate de educatoare sunt:
o observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul
zilnic, consemnarea în protocoale individuale sau fişe psihopedagogice;
o dialogul cu copilul şi cu părinţii, pentru cunoaşterea dezvoltării psihofizice, a
nivelului de cunoaştere, a deprinderilor preşcolarilor.
Ȋn timpul anului şcolar, se realizează în mod implicit o evaluare continua a nivelului
de cunoştinţe şi deprinderi prin oportunităţile oferite de regimul zilnic, fişele de evaluare,
observaţie zilnică, prin convorbiri, studiul produselor, activităţi, test.
Observaţia copiilor în timpul regimului zilnic reprezintă perceperea organizată,
sistematică, de durată a conduitei în situaţii variate. Presupune stabilirea unui scop,
elaborarea unui plan, precizarea instrumentelor, consemnarea datelor în protocol,
interpretarea acestora din punct de vedere psihopedagogic.
Convorbirea este un dialog între educator şi copil după un plan de întrebări, urmând
consemnarea răspunsurilor şi interpretarea.
Testul este o probă standardizată. El furnizează date despre caracteristici psifofizici
din diverse planuri.
Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea deprinderilor,
a intereselor, a aptitudinilor, a motivaţiilor copiilor. Se studiază desene, obiecte
confecţionate, colaje, picture, modelaje etc.
La sfârşitul anului şcolar şi la finele unui ciclu se impune o evaluare atentă, detaliată
a copiilor pentru a stabili programul viitor sau pentru a finaliza fişele psihopedagogice de
acces în şcoala primară (fişele de progres). Pentru acest scop se planifică o perioadă de
circa două săptămâni pentru evaluarea finală. Nu se va abuza de fişele de evaluare sau
texte, ci se va apela la o largă paletă de mijloace, care să confere copilului siguranţă şi
detaşare.
Fiecare tip de activitate şi fiecare categorie de activităţi comune are forme şi metode
specifice.
16
Se vehiculează o serie de caiete de muncă independent şi fişe de evaluare, ce pot fi
însă împogăţite şi diversificate.
Ȋn povestiri, repovestiri sau convorbiri se apelează la recunoaşterea unor scene din
poveşti, ordonarea lor cronologică, recunoaşterea unor obiecte, fiinţe, lucruri.
Ȋn desen şi lucru manual evaluarea se realizează chiar prin analiza creaţiilor; în
muzică se pot organiza serbări, spectacole pentru părinţi; la activităţile de educaţie pentru
societate se propun acţiuni de curăţenie, ordine, autogospodărire, îngrijire a spaţiilor
verzi, în care pot fi evaluate contribuţiile fiecărui copil; la educaţie fizică se aplică probe
de motricitate, forţă, rezistenţă, îndemânare specific vârstei.
Contribuţia jocurilor şi a activităţilor alese, a opţionalelor se evaluează împreună cu
cea a activităţilor commune, deoarece este dificil să delimităm cât din performanţele
copiilor se datorează fiecărei forme de activitate. Important este ca la finele fiecărei
activităţi, preşcolarii să-şi îmbunătăţească rezultatele, să se comporte conform regulilor
stabilite de comun acord şi motivate raţional.
Ȋn acest fel, preşcolarii devin treptat capabili sâ se autoaprecieze, sâ descopere ce
au lucrat bine, corect, ce achiziţii noi au dar şi ce lipsuri trebuie compensate. De
asemenea, părinţii preşcolarilor vor afla rezultatele evaluării prin întâlnirile periodice,
expoziţii, scrisori tematice etc, sporind astfel preocuparea acestora pentru munca
educativă şi conţinutul informational vehiculat de educatori şi atrăgând sprijinul lor ca
parteneri în educaţie, eventual şi pentru dotare.
Noile schimbări apărute în învăţământul preşcolar privind modalităţile de predare
care să aşeze în centrul actului educaţional copilul şi interesele acestuia impun şi noi
strategii de evaluare. Dacă în actul predării, educatoarea poate utiliza cu succes metode
activparticipative, evaluarea, la rândul său, trebuie să fie coerentă cu noile strategii de
predare-învăţare, fapt pentru care au apărut metodele interactive de evaluare.
Activitatea didactică modernă este centrată pe demersuri intelectuale
interdisciplinare şi afectiv-emoţionale, educatoarea urmărind realizarea unor obiective
interdisciplinare, ca de exemplu: să culeagă informaţii despre o temă dată, să identifice,
să rezolve probleme diferite, să realizeze conexiuni. Astfel, obiectivele evaluării trebuie
să fie în concordanţă cu obiectivele interdisciplinare ale actului predării.
Printre metodele şi procedeele interactive de fixare şi evaluare a cunoştinţelor
utilizate în grădiniţă, se înscriu următoarele:
17
Turul galeriei - se utilizează după soluţionarea de către copii a unor sarcini
primite în grup. Rezultatele activităţilor sunt expuse, iar fiecare grup, prin rotaţie,
vizualizează lucrările realizate. Se realizează un dialog interactiv între copiii „autori” ai
lucrărilor şi copiii „vizitatori”. Copiii fiecărui grup vor fi, la rândul lor, în calitate de autori
şi vor oferi explicaţii privind modul de realizare a sarcinii, contribuţia fiecărui membru al
grupului, rezultatul muncii lor, dar şi în calitate de vizitatori, formulând aprecieri despre
modul în care au fost rezolvate sarcinile.
Etapele care trebuie parcurse în realizarea turului galeriei sunt următoarele:
- formarea grupelor de copii ( 3- 4 copii)
- comunicarea sarcinii de lucru ( trebuie să aibă mai multe perspective de abordare
sau mai multe soluţii)
- activitatea în grupuri
- expunerea produselor
- „Turul galeriei” – se examinează corectitudinea rezolvării sarcinilor date. Copiii,
în calitate de vizitatori trec pe la fiecare exponat şi înscriu comentariile critice, ajutaţi de
educatoare, sau utilizând simboluri.
- activitate în grupuri – timp de 5 minute, fiecare grup reanalizează lucrarea,
corectând-o şi adăugând elemente, dacă este cazul.
Utilizând această tehnică de evaluare, educatoarea poate antrena grupurile,
reactualiza cunoştinţele copiilor şi poate evalua capacităţi şi deprinderi specifice
preşcolarilor
Scaunul autorului - se utilizează, în special în grupele se Step-by-Step, în cadrul
„Întâlnirii de dimineaţă”, fiind un procedeu prin care li se oferă copiilor ocazia de a se
autocunoaşte, autoevalua, de a realiza un dialog cu membrii grupei, de a argumenta
alegerea modului de realizare a sarcinii, dar şi capacitatea de a-şi spune opinia despre ce
ar trebui îmbunătăţit, fără a jigni pe cineva. Copilul este „invitat” pe „Scaunul autorului”,
pentru a prezenta educatoarei şi copiilor din grupă, rezultatul muncii independente sau de
grup, după rezolvarea unei sarcini primite. Ceilalţi copii intervin, dacă este cazul, prin
sugestii, opinii despre ce ar trebui corectat
Piramida - poate fi utilizată în cadrul activităţilor, pentru reactualizarea
cunoştinţelor, în etapa de complicare a jocului( în cazul în care se desfăşoară un joc
didactic), ca feed-back al activităţilor de observare, povestire, lectură după imagini,
18
convorbire, dar şi în activităţile integrate ( DŞ, DLC, DOS, DEC), sau la centrele ARTĂ
şi CONSTRUCŢII. Prin intermediul acestei metode, copiii îşi dezvoltă capacitatea de
sintetizare a unor probleme, informaţii, idei, teme, sau a unui text literar.
Ghicitorile - Stimulează şi exersează capacităţile de analiză, sinteză, comparaţie,
generalizare, descriere şi evaluare, inteligenţele multiple, iar copiii au ocazia să aplice în
situaţii noi ceea ce au învăţat.
În activitatea cu preşcolarii, educatoarea poate utiliza diferite tipuri de ghicitori:
ghicitori – descriere , folosite în povestiri, observări, descrieri, jocuri,
ghicitori – analiză, folosite în observări,
ghicitori de comparaţie, folosite în jocuri didactice, povestiri, lecturi
ghicitori de generalizare, folosite în observări, lecturi după imagini, poveşti create,
ghicitori literare,
ghicitori muzicale,
ghicitori eliptice,
Ca metode interactive de evaluare, ghicitorile pot fi folosite cu succes în evaluarea
formativă, dar şi în evaluarea sumativă ( concursuri , de ex. „Câştigă cel mai isteţ”,
„Răspunde repede şi bine!” ).
Ciorchinele - este utilizată în scopul de a exersa gândirea liberă a copiilor, de a
facilita realizarea de conexiuni între idei şi de a reactualiza cunoştinţele anterioare.
Etape în realizarea ciorchinelui:
- comunicarea sarcinii de lucru
- activitate individuală ( completarea ciorchinelui de fiecare copil)
- activitate în perechi - se formează perechi, se prezintă colegului ciorchinele
realizat şi se completează cu informaţiile noi, obţinute de la acesta
- activitate în grupuri – fiecare pereche prezintă ciorchinele unei alte perechi, având
ocazia să descopere cunoştinţe noi, prezentate de colegii de grup,
- activitate frontală – se completează ciorchinele de pe tablă ( coală A4, flipchart),
cu ideile comune fiecărui grup, ulterior, grupurile vor denumi o singură idee care nu a
fost scrisă.
19
Ciorchinele poate fi aplicat în cadrul activităţilor de observare, convorbire,
povestire, repovestire, la începutul şi pe parcursul unui proiect, pentru a reactualiza şi
sintetiza cunoştinţele copiilor despre subiectele din cadrul proiectului respectiv.
Posterul
Blazonul
Diagrama Venn - Se poate utiliza atât în activităţi de predare-învăţare, cât şi în
fixarea şi evaluarea cunoştinţelor. Diagrama Venn se aplică în activităţi de observare,
povestire, joc didactic, convorbire.
Etapele metodei sunt următoarele:
- comunicarea sarcinii de lucru
- activitate în pereche sau în grup ( se completează diagrama individual, apoi se
discută în perechi sau în grup, corectându-se şi completându-se informaţiile)
- activitate frontală – Se completează de fiecare copil / grup diagrama realizată pe
un poster sau o coală A3.
Examinarea povestirii
Jurnalul grafic
Harta conceptuală / cognitivă - se defineşte ca fiind o imagine a modului de
gândire, simţire şi înţelegere ale celui sau celor care le elaborează. În cazul preşcolarului,
după multe experienţe în acest sens realizează o hartă conceptuală - simplă la început,
apoi din ce în mai completă -, devenind o modalitate, o procedură de lucru la diferitele
domenii experienţiale, dar şi inter - şi transdisciplinar. Aceasta procedura poate fi folosită
în predare, în învăţare şi în evaluare.
Harta conceptuală este o metodă prin care învăţarea noilor informaţii depinde de
cunoştinţele acumulate şi de relaţionările pe care copilul le stabileşte între acestea. În
hărţile conceptuale sunt incluse idei noi într-o structură cognitivă, fiind rearanjate
cunoştinţe deja acumulate, astfel încât idei noi dau roade pe terenul metodelor cognitive
existente. .
Conceperea acesteia se bazează pe principiul potrivit căruia „învăţarea temeinică a
noilor concepte depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care
se stabilesc între acestea”. (Teoria lui Ausubel). Esenţa cunoaşterii constă în modul cum
se structurează cunoştinţele. Important este nu cât ştie preşcolarul, ci relaţiile pe care le
stabileşte între cunoştinţele asimilate. Astfel, harta conceptuală poate fi înţeleasă ca un
20
grafic ce cuprinde concepte centrale, localizate în centrul acesteia şi concepte secundare,
localizate pe marginea hărţii.
Etapele metodei sunt următoarele:
- pregătirea, formarea grupurilor;
- stabilirea temei de lucru;
- generarea idelor, definirea conceptelor;
- structurarea ideilor, selectarea lor;
- reprezentarea grafică, elaborarea hărţilor conceptuale;
- interpretarea: verificarea listei de concepte, analiza utilităţii pentru scopurile
propuse, analiza relaţiilor dintre concepte;
- utilizarea hărţilor conceptuale: prezentarea unor proiecte, realizarea unor produse,
întocmirea unor portofolii.
Ca metodă de evaluare, harta conceptuală are următoarele avantaje:
- organizează cunoştinţele existente în mintea preşcolarului;
- elimină simpla reproducere a unor definiţii sau algoritmi de rezolvare a unei
probleme;
- scoate în evidenta modul cum gândeşte copilul şi cum foloseşte ceea ce a învăţat.
Tehnica florii de nufăr
Metoda colţurilor
Tehnica analitico-sintetică
Cubul
Turnirul întrebărilor - este o metodă prin care se exersează capacitatea copiilor
de a formula întrebări pe baza unui text ştiinţific, concurând, dar şi cooperând. Se poate
utiliza în activităţile de lectura educatoarei, povestire, audiţia unor texte ştiinţifice.
Etapele metodei:
- organizarea colectivului de copii, în grupe de câte şase
- prezentarea sarcinii didactice presupune anunţarea obiectivelor, explicarea
sarcinilor; ascultarea poveştii,
- activitate în grupuri – fiecare membru al grupului va formula singur întrebări
adresate în primă fază membrilor din grupul respectiv, apoi celorlalte grupe.
21
- întrecerea între grupe – membrii celor două grupe se aşează faţă în faţă şi se
pregătesc de întrecere, fiecare echipă prezintă, pe rând, câte o întrebare echipei adverse,
evaluează răspunsul dat şi decide punctajul.
Educatoarea apreciază atât întrebările, cât şi răspunsurile şi validează punctajul.
Întrebările nu trebuie să se repete. Pentru o evidenţă cât mai exactă, punctajele obţinute
se trec într-un tabel. Se pot atribui copiilor diferite roluri în cadrul grupului, cum ar fi:
„conducătorul”, „ceasornicul” / „orologiul”, „energicul”, „crainicul”,etc.
Cvintetul
R.A.I. ( Răspunde. Aruncă. Interoghează.) - este o metodă destul de uşor de
aplicat în activităţile desfăşurate, în special cu preşcolarii mari. Este un joc simplu de
aruncare a unei mingi de la un copil la altul. Cel care aruncă mingea adresează o întrebare
celui care o prinde. Acesta răspunde la întrebare, apoi aruncă mingea altui coleg şi îi pune
o altă întrebare vizând conţinutul care trebuie evaluat ( precizat de la început de către
educatoare). Prin caracterul său antrenant şi realizată sub formă de joc, metoda menţine
trează atenţia tuturor copiilor din grupă, participând chiar şi cei mai timizi dintre aceştia.
Copiii sunt atraşi de suspansul generat de întrebările neaşteptate şi de exerciţiul de
promptitudine la care îi solicită jocul.
Această metodă de evaluare poate fi utilizată cu succes, mai ales la grupa
pregătitoare, la sfârşitul unor activităţi de cunoaştere a mediului, educare a limbajului,
activităţi cu conţinut matematic.
R.A.I. este atât o metodă de evaluare cât şi strategie de învăţare care îmbină cu succes
competiţia şi colaborarea şi permite realizarea unui feed‐back rapid.
Jurnalul grupei - este o metodă de evaluare, utilizată destul de des în spaţiul nord-
american, în care sunt menţionate sarcinile de învăţare, paşii parcurşi, dificultăţile şi
reuşitele copiilor, elemente esenţiale din activitatea desfăşurată. 68 Educatoarea
completează în jurnal informaţiile obţinute de la copii, iar aceştia pot realiza desene,
simboluri. „Jurnalul metacognitiv“ constă în evaluarea copilului la sfârşitul zilei cu
privire la conţinutul învăţării, rezultatele obţinute în activităţile individuale sau comune,
în termeni de reuşite şi dificultăţi întâmpinate, relaţiile şi calitatea acestora cu colegii pe
parcursul îndeplinirii sarcinilor de învăţare. Poate lua forma unui dialog între copil şi
educatoarea sau între copil şi colegii de grupă. Se formulează întrebări de genul: „Ce ai
învăţat să faci astăzi?“, „Ce ţi s-a părut reuşit în activitatea ta de azi?“, „Ce dificultăţi ai
22
întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simţit astăzi?“, „Ce
activităţi ai vrea să repeţi?”, etc .
Metodele alternative de evaluare au valoare formativă, prin faptul că oferă
posibilitatea copilului de a arăta ce ştie, dar mai ales ce ştie să facă; atât educatoarea, cât
şi preşcolarii au o imagine permanent actualizată asupra performanţelor copiilor, asigură
un demers interactiv actului de predare-învăţare, raportându-se la nivelul psihologic al
preşcolarilor, prin individualizarea sarcinii de lucru. În concluzie, toate aceste metode
complementare de evaluare asigură o alternativă la formele tradiţionale, îmbogăţind
practica evaluativă. Metodele tradiţionale de evaluare nu sunt înlăturate definitiv, ci sunt
completate şi susţinute în procesul evaluării de metodele alternative. Deoarece ambele
tipuri de metode prezintă atât avantaje, cât şi limite / dezavantaje, este necesară îmbinarea
lor, opţiunea pentru o anume metodă de evaluare fiind determinată de vârsta copiilor, de
volumul de cunoştinţe, de categoria de activitate şi, în mod deosebit, de obiectivele
urmărite.
23
STUDIU PRIVIND EVALUAREA ȊN GRĂDINIŢĂ ŞI FACTORII
PERTURBATORI
Scopul şi obiectivele studiului:
o identificarea caracteriaticilor procesului evaluativ realizat în învăţământul
preşcolar;
o inventarierea metodelor şi a tehnicilor de evaluare a rezultatelor şi
progreselor copilului preşcolar;
o descrierea factorilor perturbatori şi a erorilor în evaluarea şcolară;
o studierea ponderii şi a modului de manifestare a acestor factori perturbatori
şi a erorilor în evaluarea preşcolară;
o identificarea măsurilor ameliorative în sistemul de examinare şi apreciere
a rezultatelor copilului preşcolar.
Subiecţii studiului:
o copiii grupei mici (16 copii)
o educatoarea: Sprîncenatu Felicia
o colectivul de educatoare al grădiniţei (5 cadre didactice)
Durata studiului: semestrul I an şcolar 2015 – 2016
Metode utilizate în realizarea studiului:
studiul individual;
aplicare probe de evaluare, înregistrarea datelor şi identificarea factorilor
perturbatori şi a erorilor în evaluare în cadrul probelor aplicate;
chestionare completate de toate cadrele didactice din unitate.
Trăsăturile evaluării în grădiniţă
Deoarece activitatea din grădiniţă are un preponderent caracter formativ, educativ,
cu finalităţi de perspectivă, care nu se pot concretiza imediat, evaluarea este incompletă,
fragmentară. Rezultatele evaluării preşcolare se traduc în: priceperi şi deprinderi fizice şi
intelectuale, capacităţi cognitive, trăsături de voinţă şi caracter, conduită civilizată.
Evaluarea însuşirii cunoştinţelor se realizează mai uşor. Aceste aspecte sunt greu de pus
în evidenţă, greu de măsurat şi de apreciat riguros, anevoios surprinse în caracteristici
comportamentale. Evaluarea preşcolarilor solicită timp îndelungat, răbdare, migală,
24
consemnarea răspunsurilor sau a observaţiilor educatoarei. Înîndeplinirea obiectivelor se
realizeată în mod indirect, prin materializarea lor în comportamente observabile şi
măsurabile, ce presupun o definire riguroasă, indicarea prin descriptori de performanţă a
nivelului atins de preşcolari.
Aplicarea probelor şi interpretarea rezultatelor
Au fost aplicate 10 probe de evaluare orală prin metoda conversaţiei în cadrul
evaluării iniţiale şi sumative. Apariţia erorilor de evaluare în cadrul aplicării şi
interpretării rezultatelor probelor de evaluare orală:
Efectul halo în cadrul a 5 probe de evaluare (e3)
Efectul de ordine – 3 probe (e2)
Eroarea logică – 1 probă (e1) (e4-probe fără erori de evaluare)
Au fost aplicate 10 probe de evaluare scrisă prin fişe de evaluare şi teste în cadrul
evaluării iniţiale şi sumative.
Apariţia erorilor de evaluare în cadrul aplicării şi interpretării rezultatelor probelor
de evaluare scrisă:
Efectul de contaminare – 3 probe(e5)
Eroare logică – 3 probe (e1)
Efectul de contrast – 1 probă (e6)
Ȋn grădiniţă copilul nu ar trebui să conştientizeze faptul că este evaluat. Acest lucru
se poate realiza prin joc. Factorii perturbatori care contribuie la apariţia unor erori în
evaluarea realizată în grădiniţă sunt aceeaşi întâlniţi în evaluarea şcolară, având câteva
particularităţi. În privinţa naturii probelor, examinările orale realizate prin joc ocupă o
pondere însemnată în raport cu probele scrise care iau forma fişelor. În cadrul
examinărilor orale sunt întâlnite atât „efectul de contrast-de ordine” cât şi „efectul halo”.
O modalitate de corectare a acestor efecte este modificartea constantă a ordinii în care
copiii răspund.
Primii care doresc să răspundă sunt copiii buni, ceilalţi lăsând impresia că copiază
de fapt răspunsul celorlalţi, chiar dacă ar fi fost în stare să răspundă ei înşişi.
O altă modalitate este cea de corelare a evaluărilor realizate în cadrul activităţilor
pe domenii experienţiale cu evaluările realizate în cadrul jocurilor şi activităţilor alese şi
pe centre de interes, unde copilul nu se mai simte în centrul atenţiei şi se poate exprima
mai uşor. În evaluarea realizată prin fişele de lucru individuale poate apărea „eroarea
25
logică”. De exemplu, în cadrul unei activităţi din domeniul ştiinţe se propune o fişă în
care cerinţa este de recunoaştere şi colorare a fructelor de toamnă. Uneori se apreciază
modul în care copilul a colorat şi se ignoră faptul că a recunoscut fructele, deci a atins
obiectivul.
În acest caz copilul trebuie apreciat că a recunoscut fructele precizându-i că ar fi
putut colora mai bine.
În grădiniţă avem în vedere mai mult evaluarea capacităţilor şi deprinderilor
formate sau în curs de formare şi mai puţin evaluarea volumului de cunoştinţe, primele
fiind mai greu de evaluat. De multe ori se deplasează accentul de pe evaluarea
capacităţilor pe evaluarea cunoştinţelor din dorinţa uşurării actului evaluativ. 0 2 4 6 8 10
E1 E2 E3 Erori de evaluare‐ chestionare E1 E2 E3 Particularităţile psihice ale copiilor
joacă un rol important în evaluare. Mai uşor evaluăm ce ne propunem în momentul în
care copilul manifestă disponibilitate de a colabora cu educatoarea decât în care acesta
are îndreptată atenţia către alte tipuri de activitate. De modul în care educatoarea reuşeşte
să capteze atenţia copiilor depinde reuşita actului evaluativ. Relaţia educatoare-copil
diferă prin gradul de intimitate, de apropiere, încrederea jucând un rol esenţial. În faţa
educatoarei copilul trebuie să se manifeste liber, fără inhibiţii şi doar astfel el poate
dezvălui întregul bagaj de achiziţii fie că este vorba de capacităţi, deprinderi sau
cunoştinţe. Dacă se propune înlocuirea educatoarei ca evaluator cu o altă
persoană(evaluator extern) pentru a înlătura astfel „efectul halo” este foarte posibil ca,
din lipsa încrederii, copiii să se inhibe, să refuze cooperarea. Mai indicat este ca, în lipsa
copiilor, să se ceară aprecierea obiectivă a lucrărilor realizate de copii de către un alt cadru
didactic. În urma probelor de evaluare orale şi scrise şi a aplicării chestionarelor cea mai
întâlnită eroare de evaluare este Efectul halo.
Măsuri amelioirative în sistemul de examinare şi apreciere. Există mai multe căi
prin care cadrul didactic poate micşora influenîa factorilor perturbatori în evaluarea
didactică:
- cunoaşterea amănunţită de către cadrele didactice a acestor factori pentru a le
sesiza mecanismul de funcţionare;
- stabilirea unor obiective clare, precise în corelaţie cu conţinuturile învăţării, cu
resursele materiale existente;
26
- realizarea unor instrumente de verificare curentă şi periodică care să fie relevante
pentru comportamentul cuprins în obiectiv;
- combinarea metodelor de evaluare;
- deplasarea accentului de pe evaluarea cunoştinţelor pe evaluarea capacităţilor şi
deprinderilor
27
PROIECT DIDACTIC
UNITATEA DE ȊNVĂȚÂMÂNT: G.P.N. Izbiceni
DATA: 30 ianuarie 2015
GRUPA: mică
PROPUNĂTOARE: Sprincenatu Florica Felicia
TEMA ANUALĂ: Când, cum şi de ce se întâmplă?
TEMA SAPTAMANALA: NINGE CA-N POVESTI
TIPUL DE ACTIVITATE: verificarea cunoştințelor dobândite
FORMA DE ACTIVITATE: activitate integrată ALA1 + ADE (DLC + DOS + DS) + ALA2
CATEGORII DE ACTIVITĂȚI:
ADP
Rutine
Tranziții
ALA1 – activități liber alese
Bibliotecă: Sortăm imagini de iarnă si realizăm cărticele cu acestea
Artă: Colorăm brăduțul
Ştiințe: ,,Din jumătăţi - întregul” – obiecte
Construcții: ,,Palatul Crăiesei Zăpezii – piese lego
ADE – activități pe domenii experiențiale
Activitate integrată „Ce stim despre iarnă?”
28
DLC – educarea limbajului – convorbire
DS – cunoasterea mediului – convorbire
DOS – activitate practică – decupare, asamblare, lipire
ALA2
„Colinde” – audiție muzicală
SCOPUL:
verificarea şi consolidarea cunoştinţelor copiilor referitoare la caracteristicile anotimpului iarna
OBIECTIVE CADRU:
dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere şi utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;
stimularea curiozității privind explicarea şi înțelegerea lumii înconjurătoare;
utilizarea unui limbaj adecvat in prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul inconjurator;
formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor produse finite.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
să fie capabil să creeze el însuşi structuri verbale;;
să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate;
să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unor activități practice;
să se comporte adecvat în diferite contexte sociale.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
cognitive
O1 – să recunoască aspectele de iarnă prezentate pe jetoane, alintând cuvintele;
O2 – să redea mai multe obiecte decât imaginea prezentată;
O3 – să identifice din ghicitorile prezentate aspectele de iarnă;
29
O4 – să formuleze propoziţii simple despre iarnă;
O5 – să desparta in silabe cuvintele, reprezentandu-le grafic;
O5 – să identifice cuvinte cu sens opus pentru anumite cuvinte;
psiho-motorii
O6 – să aplice tehnicile cunoscute pentru realizarea produsului finit;
O7 – să denumească materialele puse la dispoziție, utilizandu-le;
O8 – să lucreze curat şi îngrijit pe parcursul activității, păstrând o ținută adecvată în bancă; afective
O9 – să-şi exprime părerea despre lucrarea proprie şi despre lucrările colegilor utilizând criteriile de evaluare date.
STRATEGII DIDACTICE: inductiv-semialgoritmice
FORMA DE ORGANIZARE: frontal-individuală, pe centre de interes, pe grupe
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia, lucrul individual, turul galeriei, metoda R.A.I., analiza,
cubul
MIJLOACE ŞI MATERIALE: imagini şi jetoane de iarnă, creioane colorate, imagini cu jumătăţi de obiecte de iarnă, piese de lego
mari şi mici, lipici, cartoane şi hârtii colorate şi albe, recompense, laptopul, videoproiectorul, omul
de zăpadă, plansa Zana Iarna, planșă brăduț, bulgărașul de zăpadă
EVALUARE: aprecieri verbale, autoevaluare, examinare prin probă practică
DURATA: o zi
BIBLIOGRAFIE:
Revista învățământului preşcolar 3- 4/2011, editura Arlequin;
Ghid orientativ – Laura Mara Culea, editura Diana;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar- editura Didactica Publishing House, 2009;
30
SCENARIUL ZILEI
ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ
Salutul: “Dimineaţa a sosit
Toţi copiii au venit
În cerc să ne adunăm
Pe covor să ne-aşezăm
Cu toţii să salutăm:
Bună dimineaţa, dragi pitici,
Mă bucur că sunteţi aici,
A-nceput o nouă zi
Bună dimineaţa, copii!”
,,Bună dimineaţa fulgișori” – copiii se vor saluta în sensul acelor de ceasornic, unul după altul
Se va realiza şi prezenţa ( cu ajutorul versurilor “Fulgişorii s-au trezit / Şi la grădi au venit! / Dar acum să vedem, oare, / Când
ninsoarea a venit, / Pe toţi fulgii i-a trezit?) în ordinea strigării de către educatoare din catalogul grupei, iar copiii îşi vor alege jetonul
cu semnul care-i reprezintă pe fiecare şi îl vor aşeza în balonul clownului. Jetoanele rămase le va număra un copil şi le va aşeza în
buzunarul absenţilor. (“Cred că sunt câtiva pe care / Somnul i-a atras mai tare. / Ei acas-au poposit! / Vai! Oare nu s-au topit?”) Se
numără apoi fetiţele de către un băiat şi băieţii de către o fetiţă.
Se va alege copilul zilei care mă va ajuta să conduc mai departe întâlnirea de dimineaţă şi pentru a ajuta la organizarea activităţii,
a aranja, împărţi materialele.
Calendarul naturii: Se va discuta despre cum este vremea în acea zi, se va alege data şi se va completa trenulețul vremii.
31
Împărtăşirea – se vor numi trei fetiţe şi trei băieţi care să împărtăşească cu colegii de grupă ideile, gândurile visele lor din
noaptea ce a trecut, o întâmplare petrecută în familie.
Se trece la gimnastica de înviorare care se face prin câteva versuri:
„Dacă vreau să cresc voinic
Fac gimnastică de mic:
Merg în pas alergător,
Apoi sar într-un picior,
Mă opresc, respir uşor
Întind braţele să zbor
Toată lumea e a mea
Când mă aşez la podea!
Ăsta-i doar un început!
Ia priviţi cât am crescut!”
...... şi prin cântecelele ,,Cerne iarna” şi ,,Iarna”.
Noutatea zilei se va anunţa de către educatoare: “Copii, după cum vedeți noi avem în sala de grupă un invitat, un om de
zăpadă. El are în mână o scrisoare, haideți să o citim. Activitatea de astăzi se numeşte “Poveste de iarnă” şi a debutat cu Întălnirea
de dimineaţă. Ȋn continuare vom trece la Activităţile la liberă alegere, iar apoi la Educarea limbajului unde ne vom juca cu sunetele,
cuvintele şi propoziţiile urmând să ȋncheiem cu o activitate de Abilitati practice.”
Tranziţie: “Mulţumim! Noi am aflat
Tot ce avem de lucrat.
Şi acum, iată, pornim
Să lucrăm, cum ne dorim!”
32
Cu ajutorul cutiei fermecate, copiii vor alege câte un jeton care le va preciza sectorul la care vor lucra.
Sarcinile sectoarelor sunt următoarele:
Bibliotecă: - copiii vor avea de sortat nişte imagini de iarna şi de realizat cărticele cu acestea.
Artă: - copiii vor avea de colorat braduti.
Ştiinţe: - copiii vor avea de alcătuit întregul din jumătăţile unor obiecte de iarna
Construcţii: - la acest sector copiii vor avea de construit din piese, castelul Craiesei Zapezii
Prin metoda „Turul galeriei” copiii vor aprecia munca colegilor de grupă. Voi aprecia şi eu munca micuţilor per ansamblu.
Tranziţie:
„Câte unul pe cărare
Mergem veseli către baie,
Mergem ca să ne spălăm
Curăţei să arătăm.”
“Rândul iute să-l formăm
Lângă uşă ne-aşezăm
Şi cuminţi să aşteptăm
Pe mânuţe ne spălăm
Este timpul să mâncăm
33
DESFĂŞURAREA ACTIVITĂȚII
Nr crt
EVENIMENTE INSTRUCȚIONALE
ACTIVITATEA PROPUNĂTOAREI ACTIVITATEA COPIILOR
STRATEGII DIDACTICE EVALUAREA METODE ŞI PROCEDEE
MIJLOACE ŞI MATERIALE
1 Moment organizatoric
Pregătirea grupei pentru activitate
Se crează condiții ergonomice pentru desfăşurarea activităților. Aerisirea şi pregătirea sălii de grupă pentru activitate. Aranjarea mobilierului, stabilirea liniştii şi asigurarea unei atmosfere propice pentru buna desfăşurare a activităţii.
Copiii sunt atenți şi nerăbdători să înceapă o nouă zi.
Activităţi de întărire a sarcinilor formulate
2 Captarea atenției
Captarea atenției se face cu ajutorul unei prezentari power point care o va ilustra pe Craiasa Zapezii. Zana Iarna ii supune astfel pe copii la mai multe probe – joculete, pentru a observa daca acestia stapanesc elementele de dezvoltare a vorbirii.
Copiii privesc cu interes prezentarea si cantecelul.
conversația
explicația
Zana Iarna videoproiector
ul
Observarea comportamen tului verbal şi nonverbal al copiilor
3 Reactualizarea cunostintelor
Activitatea debutează prin metoda interactivă RAI. Cu ajutorul unui bulgaras de nea voi încerca sa evaluez cunostintele copiilor. Copilul care primeste bulgarasul trebuie sa raspunda la intrebare si sa o de-a inapoi. Se procedeaza asemanator pana cand toate intrebarile despre iarna au fost epuizate. - In ce anotimp suntem noi? - Cate luni are anotimpul iarna?
Copiii sunt atenţi la explicaţiile mele. Sunt atenți la corectitudinea răspunsurilor date de
explicaţia
exercițiul
Bulgarasul de
nea
aprecieri verbale
34
- Care sunt aceste luni? Solicit copiilor sa recite o poezie in care sunt prezentate lunile anotimpului iarna. - Ce au sarbatorit oamenii in prima zi de iarna? - Care insemnele tarii nostre? - Ce culori are steagul Romaniei? - Ce reprezinta fiecare culoare? - Ce alte sarbatori de iarna mai cunoasteti voi? - Ce sarbatorim de Craciun? - Cum este afara iarna? - Ce fac animalele si pasarile iarna?
- Care sunt jocurile copiilor iarna? Solicit prescolarii sa imi recite o poezie in care avem prezentat anotimpul iarna.
colegi şi îi ajută acolo unde este cazul. Copiii recita poezia „Lunile de iarna” Prescolarii recita poezia „Iarna pe ulita” de George Cosbuc.
4 Anunțarea temei şi a obiectivelor activității
Se va preciza că activitatea de astăzi se numeşte „Ce stim despre iarna?”. Se pune un copil să repete titlul activității de astăzi pentru a se sistematiza.
Prichideii sunt atenți la explicațiile mele. Copilul repetă titlul activității.
conversația
explicația
5 Desfăşurarea activității
Sarcini: 1. Se cere copiilor să identifice
aspectelor de iarna cu ajutorul ghicitorilor de la videoproiector si sa decoreze rochia Zanei de la panou cu elementele descoperite din ghicitoare (fulg, om de zapada, Mos Craciun, sanie etc)
Prescolarii raspund la ghicitori.
exercițiul
conversația exercitiul
laptop panou
videoproiector
plansa Zana Iarna jetoane
activităţi de întărire a sarcinilor formulate
35
2. Se cere prescolarilor să desparta in silabe cuvintele reprezentate pe spatele globuletelor din brad si sa spuna cate silabe are fiecare cuvant, reprezentandu-l grafic la tabla (fular, manusi, brad, ren, zapada, casa).
3. Copiii au de alintat cuvintele ce
se ascund in saculetul omului de zapada (fulg – fulgisori, sanie – saniuta, caciula – caciulita, ghete – ghetute).
4. Proba a patra solicită copiilor să
sa identifice cuvinte cu sens opus pentru cuvintele reprezentate pe steluta magica. (soare/luna, lumina/ intuneric, coboara / urca, se topeste / ingheata, imbracat / dezbracat)
5. Ultima proba cere copiilor sa
alcătuiască scurte propoziţii despre iarna cu ajutorul unor imagini reprezentate pe fetele cubului fermecat.
Hai să ne jucăm Și să aruncăm
Prichindeii numesc mai multe obiecte decat imaginea dupa globulet Copiii alinta cuvintele. . Prescolarii alcatuiesc scurte propozitii.
conversatia
bradut globuri
saculetul
Steluta
Cubul fermecat
aprecieri verbale corectarea eventualelor greşeli aprecieri verbale colective şi individuale
36
Cubulețul fermecat Cu imagini decorat
6
Obținerea performanței
DOMENIUL OM ŞI SOCIETATE
(DOS) Activitate practică Se anunță preşcolarii că ce-a de-a doua activitate din ziua de astăzi este o activitate practică. Ei vor trebui să realizeze o hora a oamenilor de zapada, utilizand mijloacele puse la dispozitie pe masa. Se pune un copil să repete titlul activității, realizându-se astfel fixarea temei. Se poartă o discuție introductivă referitoare la zapada.
- Ce este zapada? - In cate stari intalnim apa?
Se interpreteaza melodía “Omul de zapada”. Se realizează intuirea materialului de către copii, cerându-li-se să recunoască materialele pe care le au pregătite pe masă. Se prezintă omul de zapada model, copiii observându-l. Se trece apoi la explicarea tehnicilor de lucru: se decupeaza cele trei cercuri;
Copiii sunt atenți la explicațiile educatoarei. Copiii intoneaza cantecul „Omul de zapada”. Copiii prezintă materialul pe care-l au pe masă. Copiii observă modelul educatoarei. Prichindeii sunt atenți la succesiunea tehnicilor de lucru.
exercițiul
explicația
conversația
observația
explicația demonstratia
foarfecă, şabloane,
lipici
lucrarea model
hartie
fulgi de nea
37
se lipesc cercurile pe hartie, fiecare reprezentand cate un bulgaras al omului de zapada;
se lipesc ochii;
se lipeste palaria, matura si nasul;
se realizeaza chenatul tabloului. Se demonstrează modul de lucru,
dându-li-se explicații permanent. Se pune un copil să repete tehnicile de
lucru, pentru a vedea dacă ele au fost înțelese. Înainte de a trece la executarea lucrării, voi cere copiilor să exerseze câteva exerciţii de încălzire a muşchilor mici ai mâinii: morişca, închiderea şi deschiderea pumnilor, cântatul la pian etc.
,, Ploaia cade neîncetat Vârful degetelor bat. Degetele-mi sunt petale, Le deschid ca pe o floare. Şi apoi le răsfirăm, Şi la un pian cântăm. Frecăm palmele de zor Să avem la lucru spor. ’’
Se urează “Spor la lucru!”! şi se dă astfel startul începerii lucrului individual pe un fond muzical – “A venit, a venit iarna” de Cleopatra Stratan..
Copilul prezintă tehnicile de lucru. Se fac exerciții pentru încălzirea muşchilor mici ai mâinii. Copiii realizează lucrările.
demonstrația
lucrul individual
laptopul
foarfecă, şabloane,
lipici
38
Voi supraveghea modul în care copiii îşi realizează lucrările, iar dacă va fi nevoie voi interveni cu explicaţii individuale. Voi încuraja pe cei mai puţin abili şi voi urmări ca toţi copiii să-şi ducă munca la bun sfârşit. Voi urmări corectitudinea şi acuratețea lucrărilor. Când majoritatea copiilor au terminat, voi da preavizul şi apoi semnalul de încetare a lucrului. Se expun toate lucrările, după care se vor observa şi se vor analiza, ținându-se cont de aspectul şi corectitudinea execuției lucrărilor.
Se analizează lucrările de la panou.
analiza
Ȋncheierea activității Se vor face aprecieri verbale asupra modului de participare a copiilor la activitate. Pentru întreaga activitate desfăşurată în ziua respectivă, copiii vor primi şi câte o recompensă – o prăjiturică din partea Omului de zapada..
Copiii sunt atenți la aprecierile educatoarei şi cu bucurie recompensa.
conversația
recompense
Aprecieri finale individuale şi colective
39
EXEMPLE DE ITEMI
DŞ - grupa mijlocie Animale domestice
Obiective:
să specifice foloasele animalelor domestice,
să redea prin desen cuvintele potrivite
Item:
Completează prin desen ce lipseşte:
De la găină putem mânca: carne şi………………………….
Pisica prinde …………………………
……………………….. ne trezeşte dis-de-dimineaţă.
DŞ - grupa mare Plantele
Obiective:
să denumească părţile componente ale unei plante,
să identifice o parte componentă a plantei, în funcţie de caracteristicile acesteia,
Item: Completează, folosind simbolul potrivit:
Orice plantă este alcătuită din: rădăcină, tulpină, ________ , __________, fructe şi
seminţe. ( frunze, flori). ________ se mai numeşte bucătăria plantei. ( frunza) ________
absoarbe apa, substanţele hrănitoare şi fixează planta în pământ. ( rădăcina)
DŞ - grupa mare Numere naturale
Obiectiv:
să completeze corect cifrele lipsă, cunoscând locul fiecăreia în scara numerică,
Item: Completează cifrele lipsă, în ordine crescătoare / descrescătoare: __ , 1, 2, __, 4; 6,
5, __, 3, __, 1; 8, 7, __, 5, 4, __; 5, 6, __, __, 9;
DLC – grupa mare Poezia „Toamna”
Obiectiv: să redea prin desen termenii lipsă pentru a întregi poezia,
Item: Completează ce lipseşte: „_____________ a pus în pomi ( soarele) şi
dulceaţă şi ________________ ( culori) În________________ acum găseşti ( livadă) Tot
ce vrei, tot ce pofteşti: ___________roşioare, pere aurii, ( mere) Gutui gălbioare,
40
____________ brumării. ( prune) În livada toamnei, toate îşi zâmbesc şi parcă te-
ndeamnă să vii la cules.
Exemplu de întrebare structurată:
DLC – grupa mare Povestea „Punguţa cu doi bani”
Obiective:
să definească, prin note caracteristice, povestea, pe baza cunoştinţelor
dobândite anterior să precizeze trăsăturile caracteristice ale poveştii, să
identifice personajele poveştii
Item: Răspundeţi la întrebări: „Punguţa cu doi bani” este o poveste? De ce? Cine este
autorul poveştii? Care sunt personajele? Numiţi 2-3 elemente ce ţin de domeniul
fantasticului ( care nu se pot întâmpla în realitate) Ce înseamnă personificare? Cum
personifică autorul cocoşul?
DOS – grupa mare „ Invidie”
Obiective:
să-şi exprime propriile păreri, pe baza conţinutului textului, argumentându-
le; să identifice mesajul textului;
Item: Ascultaţi cu atenţie textul: „ La activitatea de educaţie artistico-plastică toţi copiii
privesc încântaţi spre desenul lui Ionuţ, care este un mic pictor talentat. Colegul său,
Victor îl priveşte cu invidie. „Ce-ar fi dacă i-aş strica desenul? Nu ar mai fi cel mai
frumos. Gândi Victor. Aşa că băiatul răsturnă paharul cu apă peste lucrarea lui Ionuţ,
astfel încât să pară un accident. Dar ghiciţi ce s-a întâmplat! Paharul a căzut peste desenele
ambilor băieţi. Victor nu mai putea de supărare! Ionuţ, însă, nu s-a supărat de „neatenţia”
lui Victor, i-a spus acestuia: Stai liniştit! Nu mai fi supărat! Te ajut eu să faci altă lucrare.
Dacă vom lucra împreună vom termina mai repede. Victor s-a ruşinat de fapta sa şi a
realizat că într-o prietenie adevărată nu există loc de invidie.” „ De ce era Victor invidios?
De ce nu trebuie să fim invidioşi? Ce înţelegeţi prin expresia „fiecare e unic, în felul său”?
A procedat Victor corect? Cum a reacţionat Ionuţ? Voi cum aşi fi reacţionat? Cum s-a
simţit Victor? De ce? Cum trebuie să fie pentru voi un adevărat prieten?”
Item de tip eseu structurat:
DLC- grupa mare „ Magia iernii”- convorbire după un şir de ilustraţii
Obiectiv:
41
să alcătuiască un text structurat, pe baza ilustraţiilor prezentate,
Item: Alcătuiţi o scurtă povestire pe baza imaginilor prezentate, răspunzând la întrebările
de mai jos: În ce anotimp se petrece acţiunea? Ce transformări au loc în natură? Ce fac
copiii? Cum îl aşteaptă pe Moş Crǎciun? De ce este îndrăgită iarna? Povestirea cu expresii
date Grupa mare – „Toamna” Obiectiv: să alcătuiască o poveste corect structurată ( cu
toate etapele: introducere, cuprins, încheiere), utilizând expresiile date, Item: Realizaţi o
scurtă povestire cu următoarele expresii: „ covor de frunze ruginii”, „ vreme mohorâtă”,
„ copacii goi”, „ toamna darnică”, „ prune brumării”. Daţi un titlu poveştii.
42
CONCLUZII
Ȋn contextul actualei reforme a învăţământului românesc, evaluarea este parte
integrantă a procesului de învăţământ.
Problematica evaluării este una prioritară în contextul educaţional din ţara noastră
şi destul de complexă, fiind un domeniu care în ultimii ani a suferit modificări esenţiale,
prin diversificarea conţinuturilor şi îmbogăţirea metodelor şi tehnicilor de evaluare. Deşi
multă vreme nu i s-a acordat evaluării importanţa cuvenită, aceasta este considerată ca
fiind sursa soluţiilor de perfecţionare a actului didactic, integrându-se organic 127 în
procesul de învăţare.
Astfel, procesul educativ implică cu necesitate proiectarea simultană a triadei
predare - învăţare - evaluare, orice schimbare produsă în cadrul uneia influenţează
modalităţile de realizare a celorlalte, producând o adevărată reacţie în lanţ.
Învăţământul preşcolar românesc permite în zilele noastre, prin aplicarea noului
curriculum naţional, parcurgerea unui traseu individualizat de educare şi formare a
preşcolarilor. Calitatea şi nivelul actului educaţional se reflectă în momentul evaluării.
Modelul complet al evaluării parcurge următorul traseu: Scop – Instrumente –
Măsurare – Informaţii – Apreciere – Decizie.
Lucrarea de faţă este structurată în conformitate cu acest drum pe care evaluarea
trebuie să-l parcurgă. Este structurată în mai multe părţi, fiecare parte răspunzând la
întrebările: „De ce este necesară evaluarea?”, „Ce evaluăm?”, „Când evaluăm?”, „ Cum
evaluăm?”, „Ce metode folosim ţi cum le putem îmbina eficient?”, „Ce instrumente de
evaluare folosim?”, „Cum apreciem rezultatele evaluării?”, „Ce decizii şi măsuri
ameliorative putem lua în urma evaluării?”.
Prezenta lucrare este o propunere de a gândi evaluarea ca pe un prilej de
perfecţionare continuă a întregului demers didactic, care, prin complexitatea sa, răspunde
tuturor cerinţelor societăţii actuale.
43
BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru Gherghina, Limba română în şcoala primară, Editura Didactica Nova,
Craiova, 1999;
2. Aurel Cazacu, Evaluarea – ghid al activităţilor din grădiniţă;
3. Elisabeta Voiculescu, Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, 2003;
4. Elena Macavei, Pedagogie – Teoria educaţiei, Editura Aramis, 2002;
44
CUPRINS
ARGUMENT ............................................................................................................................. 27
EDUCAŢIA - ȊNTRE TRADIŢIE ŞI INOVARE .................................................................. 27
FUNCŢIILE EVALUARII ....................................................................................................... 27
FORME DE EVALUARE ȊN GRADINIŢA .......................................................................... 27
ELABORAREA STRATEGIEI DE EVALUARE ................................................................. 27
ROLUL EDUCATOAREI ȊN EVALUARE ........................................................................... 27
APRECIEREA REZULTATELOR ȊN EVALUARE ...........................................................13
FORMELE ŞI METODELE DE MĂSURARE ŞI APRECIERE A REZULTATELOR
COPIILOR……………………………………………………………………………………..15
STUDIU PRIVIND EVALUAREA ȊN GRĂDINIŢĂ ŞI FACTORII PERTURBATORI...23
PROIECT DIDACTIC ..............................................................................................................27
EXEMPLE DE ITEMI...............................................................................................................39
CONCLUZII...............................................................................................................................42
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................................43
