Upload
veronica-mirea
View
242
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
1/31
6
“Culmea globaliz ării-moartea prinţ esei Diana”
“O prinţ esă englezoaic ă cu un prieten egiptean au un accident , într-o
maşină germană cu motor egiptean şi şofer belgian, care a băut whisky scoţ ian,
urmări ţ i de paparazzi italieni, c ălare pe motociclete japoneze. Accidentaţ ii sunt
trataţ i de un medic american cu medicamente produse în Brazilia.”- RevistaTranzit.
CAPITOLUL I
GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI
RUTIER ÎN ECONOMIE
1.1 Aspecte şi concepte, privind globalizarea; Probleme globale ale
omenirii.
“Tr ăim o epocă în care întreaga Planetă a fost cercetată şi împăr ţită
între naţiuni”, spunea celebrul scriitor şi om de cultur ă Paul Valery în
Introducere la lucrarea “Regards sur le monde actuel” , apărută la Paris în
1931.
Analiştii consider ă că Paul Valery este primul teoretician al
fenomenului pe care în prezent îl numim “globalizare”. Deşi nu i-a dat un
nume, el a evidenţiat cinci caracteristici ale acestui fenomen, care r ămân
până astăzi elemente de referinţă în înţelegerea şi interpretarea
raporturilor de interdependenţă între economiile naţionale. 1
Aceste caracteristici se prezintă în felul următor :
• Atingerea stadiului de cunoaştere şi evaluare a resurselor globale ale
Planetei;
• Atingerea stadiului de cunoaştere, cartografiere şi importanţă la nivel
planetar a terenurilor locuibile şi cultivabile;
• Atingerea stadiului de interconectare prin sistemul de comunicaţii a
tuturor regiunilor Globului;
• Atingerea stadiului de implicare a tuturor regiunilor Globului în situaţii
speciale cum ar fi: r ăzboaie, crize economice, revoluţii, catastrofe
naturale;
1 Coşea Mircea-„Economia integr ării europene”; Ed. Tribuna Economică; Bucureşti, 2004, pag.18
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
2/31
7
• Atingerea stadiului în care noile raporturi dintre popoare şi regiuni nu
atenuează importanţa obiceiurilor, ambiţiilor şi tradiţiilor locale sau
regionale, ci din contr ă le poate transforma în eventuale surse de
conflicto-globale.
Azi, după mai bine de 70 de ani, globalizarea este un fenomenunanim recunoscut, reflectând procesul de creştere a interdependenţelor
dintre economiile şi societăţile naţionale prin tendinţa acestora de a se
insera într-un ansamblu caracterizat de unitate prin diversitate. Aşadar,
atacul terorist de la 11 septembrie 2001 este un aspect al globalizării, aşa
cum Internetul este un alt aspect al ei. Comunicaţiile rapide şi extinse,
libera circulaţie a persoanelor şi a ideilor, dar şi extinderea SIDA sau a
pneumoniei şi mai nou extinderea gripei aviare sunt tot aspecte aleglobalizării.
Globalizarea este o idee al cărei timp a sosit. Pentru mulţi,
globalizarea este asociată şi cu un sentiment de fanatism politic şi
insecuritate cronică, prin aceea că la scara schimbării economice şi sociale
contemporane pare să depăşească posibilitatea guvernelor naţionale ori a
cetăţenilor de a controla, a contesta sau a se opune acestei schimbări. Cu
alte cuvinte, globalizarea evidenţiază într-un mod convingător, limitelepoliticii naţionale.2
Globalizarea este şi internaţionalizarea pieţelor financiare şi jocul în
timp real pe pieţele bursiere de la polii opuşi ai Planetei ca şi creşterea f ăr ă
precedent a schimburilor internaţionale de bunuri şi servicii.
Globalizarea este prezentă şi la televizor prin cele mai mult de
treizeci de canale internaţionale pe care ni le ofer ă transmiterea prin
sateliţi, dar şi atunci când la McDonald′
s mâncăm acelaşi tip dehamburger, pe care îl mănâncă mai mult de un miliard de oameni de pe
toate continentele. “Unii se tem de globalizare ca de un “tăvălug” care ne
va distruge cultura, tradiţiile şi chiar identitatea naţională. Alţii , cred că,
globalizarea este singura şansă pe care o avem de a ne dezvolta şi de a
intra în lumea civilizată” , spunea Mircea Coşea în lucrarea sa.
Globalizarea nu reprezintă nici pe departe un fenomen nou. Primele
simptome ale acestuia au apărut cu mult timp în urmă. Fenomenul s-a2 Popescu.Ion, Bondrea.Aurelian, Constantinescu.Mădălina- “Globalizarea-mit şi realitate”; Ed. Economică;
Bucureşti, 2004;pag.9.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
3/31
8
dezvoltat însă treptat cunoscând etape distincte de evoluţie, până în
momentul în care nu a mai putut fi explicat prin vechile şabloane cu care ne
obişnuise economia clasică şi chiar neclasică. Adâncirea legăturilor dintre
noii actori ai economiei mondiale, a atins la un moment dat un asemenea
nivel încât întregul sistem categorial al economiei politice a trebuit să fierevizuit şi restructurat în scopul oglindirii mai clare a noilor relaţii intervenite
în relaţiile economice internaţionale. Este adevărat că o lungă perioadă de
timp manifestarea acestor relaţii de interdependenţă economică nu a pus
cu atâta acuitate problema găsirii unor definiţii noi menite să refacă din
temelii vechea structur ă categorială intrată în rutină. Din acest punct de
vedere, globalizarea poate fi considerată ca un concept “nou născut” pe
fondul evoluţiei vertiginoase a evenimentelor economice caracteristiceultimei păr ţi a secolului XX şi a atingerii pragului mediatizatului an 2000.
Făr ă îndoială una din problemele teoretice pe larg dezbătută în
legătur ă cu fenomenul globalizării vizează momentul declanşării lui, cu alte
cuvinte a începutului său. Cercetătorii nu au ajuns la un punct de vedere
comun, totuşi f ăcând abstracţie de o serie de detalii istorice, se poate
spune că până la urmă s-au conturat trei posibilităţi de abordare a acestui
aspect şi anume:3
Unii consider ă că ,despre globalizare se poate vorbii chiar de la
începutul istoriei efectele acestui proces resimţindu-se mai mult sau mai
puţin în timp, până la momentul când a cunoscut o accentuare
deosebită;
După alţii dimpotrivă, globalizarea este un fenomen contemporan
caracteristic modernizării şi dezvoltării capitalismului cu menţiunea că în
ultimele două decenii s-a marcat o accentuare deosebită; În fine, poate fi întâlnit şi punctul de vedere potrivit căruia globalizarea
constituie un fenomen recent asociat însă cu alte evenimente
economice şi sociale cunoscute deja sub denumirea de post
industrializare, post industrialism sau, aşa cum menţionează unii autori,
cu reorganizarea capitalului în alte baze.
Pentru a ieşi din această capcană aparent teoretică alţi cercetători au pus
în evidenţă
un argument care are toateşansele de a fi acceptate, fiind
absolut raţional. El se refer ă la aria de cuprindere a procesului globalizării.
3 Waters Malcom -“Globalization Routlege”, London, 1996, pag.4
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
4/31
9
Potrivit acestui punct de vedere globalizarea, în sensul larg al cuvântului
acoper ă trei domenii ale vieţii sociale, respectiv: economic, politic şi
cultural. Evident partea economicului vizează toate fazele procesului de
reproducţie, adică, producţia-repartiţia-schimbul şi consumul, reprezentând
structura de rezistenţă, coloana vertebrală a globalizării pe baza căruiaapar şi se dezvoltă celelalte două componente, reflectate de relaţiile
politice şi culturale.4
Ca termen strict, globalizarea semnifică multitudinea transformărilor
economico-sociale înregistrate de omenire în prezent, extinse la scar ă
integratoare şi generate de impactul fluxurilor financiar-monetare
transcontinentale asupra caracteristicilor interacţiunilor sociale.5
Globalizarea se refer ă la acea transmutaţie intervenită în structura şimodul de organizare a societăţilor omeneşti care a dus la ampla disociere
şi polarizare a statelor-naţiune sau, cel puţin, a ceea ce a mai r ămas astăzi,
la început de mileniu trei, din acestea. Totuşi, termenul nu trebuie “citit” ca
fiind unul de natur ă a prefigura iminenta naştere a unui alt tip de societate
mondială armonioasă şi, de asemenea, nu trebuie înţeles ca un proces
universal de integrare în noi structuri mondiale caracterizate prin creşterea
gradului de convergenţă a culturilor şi civilizaţiilor, astăzi, naţionale.Cu toate că termenul globalizare a atins deja statutul unui clişeu
extrem de popular, conceptul în sine nu este cu totul de esenţă novatoare.
Originile lui se găsesc încă de pe vremea scrierilor intelectualilor sfâr şitului
de secol XIX şi început de secol XX adică din perioada maximă de
penetrare a ideilor lui Karl Maxx şi ale sociologilor adepţi ai şcolii lui Saint-
Simon.
Omenirea a trebuit să aştepte până la sfâr şitul anilor 60 , cândtermenul globalizare, a căpătat girul academic şi a experimentat o întindere
cu adevărat universală. Această “epocă de aur” a r ăspândirii rapide a
interdependenţelor dintre naţiunile Occidentului (statele industrializate şi
economic dezvoltate), a fost cea care a demonstrat lacunele gândirii
economico-sociale tradiţionale, care presupunea o separaţie strictă între
politica economică internă a unui stat şi regulile ce trebuiau să guverneze
relaţiile comerciale interna
ţionale ale acestuia.
4 Postelnicu Gheorghe– “Globalizarea Economiei”, Ed.Ec. Bucureşti 2000 pag.16.5 Erhan Florin – “Globalizarea-în căutarea echilibrului”, Ed. Ec. Bucureşti 2003, pag.23
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
5/31
10
Ceea ce separ ă fenomenul contemporan al globalizării de
manifestările lui timpurii este tocmai faptul că lumea s-a mişcat de la
dezvoltarea “în sine”, la fiinţa “pentru sine”, în sensul că a învăţat “să
gândească”, să înţeleagă apartenenţa ei la “un singur loc”, să
conceptualizeze fragilitatea suportului planetar şi să sesizeze că unitateade vederi asupra problemelor majore fundamentale este singura cale de
urmat pentru a supravieţui.6
Într-o lume ce devenea, pe zi ce trecea, din ce în ce mai
interdependentă, evenimentele economice, politice şi militare de peste mări
şi ţări aveau un impact imediat “acasă”, şi în paralel, orice zguduire din
mediul intern al statului-naţiune genera valuri de reacţii în teorii situate la
mii de kilometri distanţă. Imediat după colapsul Blocului Comunist, adică după transformările radicale 1989-1990, teama oamenilor de rând privind
efectele globalizării a crescut exponenţial. Bineînţeles, perioada a concis
cu “Revoluţ ia informaţ ional ă”, iar dezvoltările ce au însoţit-o au părut de
natur ă a confirma supoziţia că lumea va deveni rapid un “spaţiu comun al
împăr ţirii cuceririlor economice şi sociale”.
Globalizarea a constituit, încă de la începuturile ei, un izvor nesecat
de controverse, nu numai între oamenii de rând, în ciorovăielile lor din piaţă sau de pe la colţul str ăzii, ci mai ales între discipolii academici ai unei şcoli
sau alteia.
Aşa s-a născut, mitul globaliz ării.
Nici o definiţie a fenomenului globaliz ării nu este mai cuprinzătoare
decât cea indusă de cunoscuta sintagmă a “statului planetar ”, prin care
Marshall McLuhan surprindea acum câteva decenii esenţa fenomenului din
zilele noastre:
7
tehnologiilor ale informaţ iei care ne pun mai rapid şi mai des în
leg ătur ă cu al ţ ii;
comprimarea distanţ elor noi tehnologii;
interconectarea şi creşterea dependenţ elor reciproce;
integrarea pieţ elor financiare şi de capital;
internaţ ionalizarea (globalizarea) crescând ă a produc ţ iei prin
intermediul firmelor transnaţ ionale;
6 Robertson R.-“Globalization”; Sage, London,1992,pag.58
7 Bari Ioan-“Probleme globale contemporane”,Ed.Economică,Bucureşti,2003,pag.32.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
6/31
11
apari ţ ia unor fenomene planetare care necesit ă abord ări globale
(protec ţ ia mediului înconjur ător, protejarea surselor de apă potabile,
migraţ ia masiv ă ilegal ă, cauzat ă de săr ăcie şi de conflicte interetnice şi
militare, şi nu în ultimul rând, internaţ ionalizarea crimei organizate şi a
terorismului internaţ ional).Deşi prezentă ca un fenomen specific sfâr şitului de secol şi de
mileniu globalizarea, sau cel puţin unele dintre dimensiunile sale nu sunt
lipsite de o lungă istorie. Sub acest din urmă aspect, globalizarea
reprezintă consecinţa aproape naturală a cursului tot mai accelerat
imprimat istoriei, dacă nu de Renaştere, atunci cel puţin de prima Revoluţie
industrială. Ceea ce deosebeşte fenomenul contemporan de precedentele
procese integraţioniste sunt: scara (anterior regional ă, actual mondial ă );
ritmul schimbărilor (universalizarea internetului);
şi sprijinirea într-o mai mare măsur ă decât înainte pe procesul tehnologic,
cu impact imediat asupra condi ţ iilor vieţ ii cotidiene.
Totuşi, este bine să nu uităm că nu doar eroii romanelor lui Jules
Verne, dar chiar unii dintre contemporanii acestuia călătoreau global (este
adevărat în 80 de zile), comunicau global (prin intermediul telegrafului) şichiar gândeau global asupra unor probleme mai actuale azi decât oricând,
precum dezarmarea sau chiar cele de factur ă ecologică .
Putem afirma oare c ă globalizarea este un proces care se deruleaz ă
de secole? 8Triburile de indieni au călătorit cu unele secole în urmă din
Mongolia spre America de Nord; Roma antică stabilise legături comerciale
cu negustorii asiatici care se strângeau la o dată fixă în marea Insulă
Ceylon, în aşteptarea flotei romane care venea dintr-un port de la MareaRoşie; marile descoperiri geografice din Evul Mediu au fost rezultatul unor
călătorii intercontinentale. Prin urmare fluxurile umane, de produse şi
simboluri, există de foarte mult timp. Dar aceste accepţiuni nu sunt
suficiente pentru a judeca procesul globalizării prin prisma aspiraţiei
generale de a poseda instrumente sau tehnici de cunoaştere şi de
stăpânire a lumii.
Kevin H.O Rourke (profesor la Universitatea din Dublin)şi Jefferey G.
Williamson ( profesor la Universitatea Harvard) şi-au propus să r ăspundă la
8 Bari Ioan-“Globalizarea şi probleme globale”;Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag.53.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
7/31
12
întrebarea: “Când a apărut de fapt globalizarea?”, în lucrarea cu acelaşi
nume apărută în 2000. Unii istorici asociază “big bang-ul” globalizării
momentelor 1492, când Christopher Columbus a atins Americile şi 1498
când Vasco da Gama face ocolul Africii, acestea fiind considerate cele mai
importante evenimente ale istoriei umanităţii. Alţi istorici susţin că procesulglobalizării a apărut mult mai timpuriu.9
O a treia opinie consider ă că economia lumii a fost extrem de
fragmentată şi “dezglobalizată” înaintea secolului al XIX-lea. Nici una dintre
aceste trei perspective nu a demonstrat în mod explicit diferenţa dintre
expansiunea comer ţului mondial condusă de vectorul creşterii cererii şi
ofertei în cadrul partenerilor comerciali naţionali (ex. creşterea populaţiei) şi
expansiunea comer ţului indusă de vectorul integr ării pieţelor (formă demanifestare centrală a globalizării, care conduce la convergenţa preţurilor).
Cei doi autori demonstrează empiric că cele două momente, 1492 şi
1498, nu au avut impactul presupus de către istorici, cu toate că nu
minimizează importanţa istorică a acestora, când a apărut transferul de
tehnologie, de produse agricole, de boli, etc. la scar ă globală. Dar au
evidenţiat cu numeroase argumente că secolul al XIX-lea a fost leagănul
globalizării, iar în a II-a jumătate a secolului XX acest fenomen a erupt, cutoate că termenul de globalizare s-a încetăţenit abia în anii 90.
De astfel, studiul “Globalizare, creştere şi săr ăcie”, elaborat de Banca
Mondială şi republicat în anul 2002 împreună cu Oxford University Press
apreciază că au existat mai multe valuri ale globalizării:10
• Primul val ar fi avut loc între anii 1870-1914 şi s-a concretizat prin
creşterea sensibilă a fluxurilor de mărfuri, capital şi for ţă de muncă, ca
urmare a dezvoltării transporturilor şi reducerii obstacolelor din caleacirculaţiei factorilor de producţie (ponderea exporturilor în exportul mondial
s-a dublat, capitalul str ăin s-a triplat comparativ cu venitul în ţări în
dezvoltare din Africa, Asia şi America Latină ), 60 de milioane de cetăţeni
au migrat din Europa către America de Nord şi alte zone; mişcările din
ţările foarte populate, precum China şi India către ţări mai puţin populate
cum erau Sir Lanka, Birmania, Thailanda, Filipine şi Vietnam au avut
aceeaşi intensitate; 10% din populaţia mondială s-a aflat în mişcare pe plan9 Bari Ion, Op.cit., 2003, pag.32 .
10 Dumitrescu Sterian, Marin George, Puiu Ovidiu– “Economie mondială”, Ed. Independenţa Economică,
Piteşti ,2003, pag.160.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
8/31
13
mondial. Primul r ăzboi mondial, criza economică din anii 1929-1933, ca şi
al doilea r ăzboi mondial nu au fost de natur ă să susţină tendinţele
anterioare. Dimpotrivă politici economice incorecte, şomajul, naţionalismul
au condus guvernele către un protecţionism accentuat, care a avut ca
rezultat încetinirea creşterii economice, extinderea săr ăciei şi adâncireainegalităţilor pe plan mondial.
• Al doilea val s-ar fi desf ăşurat între anii 1950 şi 1980, caracterizat prin
concentrarea atenţiei ţărilor dezvoltate asupra revigor ării relaţiilor
comerciale printr-o serie de liberalizări multilaterale sub auspiciile GATT,
precum şi prin orientări către integrarea economică. Ţările în dezvoltare în
majoritatea lor s-au limitat la exportul produselor de bază, ceea ce a
contribuit la adâncirea inegalităţilor.• Al treilea val , început în anii 1980 şi continuând şi astăzi, a fost gr ăbit de
procesul tehnologic în transporturi şi tehnologia comunicaţiilor, ca şi de
alegerea f ăcută de ţări mari în dezvoltare de a-şi îmbunătăţi climatul de
investiţii şi de a adopta o poziţie deschisă faţă de comer ţul exterior. Pentru
prima dată s-a dovedit că ţările sărace sunt capabile să utilizeze potenţialul
for ţei de muncă pentru a pătrunde pe pieţele globale ale produselor şi
serviciilor.Pentru unii globalizarea se identifică cu “americanizarea”, alţii
asociază termenul cu creşterea importanţei pieţei mondiale, în timp ce o a
treia categorie utilizează conceptul pentru descrierea unei realităţi
ideologice – globalizarea ca victorie a economiei de piaţă.
“Globalizarea reprezint ă procesul prin care distanţ a geografic ă devine
un factor tot mai puţ in important în stabilirea şi dezvoltarea relaţ iilor
transfrontaliere de natur ă economic ă, politic ă şi socio-cultural ă. Reţ elele derelaţ ii şi dependenţ ele dobândesc un potenţ ial tot mai mare de a deveni
internaţ ionale şi mondiale.” 11
“Globalizarea înseamnă exportul unui model de existenţă social ă: cel
al lui homo occidentalis; adic ă globalizarea ar reprezenta voinţ a de a
uniformiza mentalit ăţ ile, de a le determina prin factori de presiune
mediatic ă să-şi însuşeze aceeaşi concepţ ie despre lume şi viaţă ca cea a
Occidentului americanizat de ast ăzi.”
12
11
Bari Ioan- Op.cit.,2003, pag.34.12
Dumitresu Sterian,Marin George, Puiu Ovidiu - Op.cit. pag.159.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
9/31
14
În viziunea secretarului general al O.N.U., termenul de globalizare
sintetizează : complexul ac ţ iunilor transfrontaliere în creşterea între indivizi,
instituţ ii şi pieţ e, implicând variate şi multiple activit ăţ i şi determinând o
dezvoltare a cooper ării la scar ă mondial ă.13
Globalizarea duce la eliberarea barajelor din calea liberului schimb şila integrarea economiilor naţionale, ea poate fi un factor al bunăstării şi are
potenţialul de a aduce bogăţia tuturor, în special celor săraci.14 Prin urmare
relaţiile la nivel internaţional sunt mai uşor de stabilit şi oamenii, mărfurile şi
simbolurile sunt eliberate de contextul geografic. Într-un sistem global
acestea se mişcă liber la nivel planetar, devenind din ce în ce mai clar ă
ideea că indivizi şi societăţile sunt tot mai puţin protejaţi de graniţe.
Globalizarea nu este un fenomen în totalitate negativ. Ea este unfactor de integrare a omului în comunitatea mondială şi ofer ă spaţiu de
desf ăşurare noilor sisteme de guvernare globală şi unei societăţi unite
globale. Globalizarea se refer ă la toate acele procese prin care popoarele
lumii sunt încorporate într-o singur ă societate mondială, societatea global ă.
Globalizarea presupune comprimarea timpului şi spaţiului, reducerea
timpului , respectiv a perioadei dintre achiziţionarea factorilor de producţie
şi obţinerea produsului finit, astfel încât el să poată fi livrat “just-in-time”. Odată cu aceasta, barierele spaţiale au început să cadă una câte una,
omenirea transformându-se, în scurt timp, într-un câmp de acţiune, în
cadrul căreia circulaţia capitalului a devenit din ce în ce sensibilă la
avantajele relative şi la localizarea spaţială particular ă. Pardoxal, pe
măsur ă ce producţia a fost delocalizată, fiind amplasată, acum, în cele mai
îndepărtate colţuri ale lumii, consumul s-a universalizat şi el, conducând la
o oarecare omogenizare a gusturilor.
15
Este suficient să amintim, înaceastă privinţă, doar câteva exemple legate de r ăspândirea rapidă a unor
articole de îmbr ăcăminte precum blue jeans, cucerirea pieţei băuturilor
r ăcoritoare de către Coca-Cola şi Pepsi-Cola, dezvoltarea incredibilă de a
reţelei de restaurante de tip McDonald′s.16
13
Kofi Annan-“Preventing War and Disaster. A Growing Global Challenge”, Annual Report of Organization,NewYork, 1990 pag.70.14 Jospeph E.Stiglitz-“Globalizarea. Strategii şi deziluzii”,Ed. Economică, Bucureşti,2003, pag.1015 Popescu.I, Bondrea.A, Constantinescu.M- Op.cit., pag.17.16
Ritzer.G.-“The McDonaldization of Society”, Thousand Oaks, Pine Forge, 1993, pag.13.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
10/31
15
Globalizarea, poate fi definită ca intensificarea relaţiilor sociale în
lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsur ă localităţi îndepărtate,
încât evenimentele care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora
similare, petrecute la multe mile depărtare şi invers. Globalizarea este
reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi de pe această planetă,altădată dispensate şi izolate, într-o dependenţă mutuală şi o unitate ale
unei singure lumi.
Lumea devine tot mai mult un ”supermarket global” (a global
shopping mall), în care ideile şi produsele pot fi găsite peste tot în acelaşi
timp. Globalizarea este ceea ce cei din Lumea a treia au numit colonizare.
Globalizarea se refer ă la procesul prin care relaţiile sociale devin relativ
lipsite de factorii distanţă şi graniţe, în aşa fel viaţa umană se desf ăşoar ă din ce în ce mai mult în largul unei lumi văzute ca un loc unic.
Termenul de globalizare a intrat pentru prima oar ă într-un dicţionar în
1961. De la mijlocul anilor 80 câştigă o circulaţie considerabilă: el se
alătur ă ca adjectiv altor termeni ca pieţe, instituţii, ecologic, finanţe, r ăzboi,
conferinţe, comunicaţie, migraţie, legi, fabrici, societate civilă, evenimente
şi riscuri.17Daniel Yernig face diferenţierea între globalizare ca proces de
expansiune a comer ţului şi investiţiilor şi globalitate, care este o stare sau ocondiţie, o realitate dincolo de globalizare: „intrarea într-o lume a
globalizării”.18
Globalizarea, la drept vorbind, este procesul prin care oamenii de
oriunde înţeleg să accepte ceea ce-i aseamănă, punând în surdină ceea
ce-i separ ă. Globalizarea reprezintă noua ordine economică şi politică a
lumii, ca sistem multidimensional şi corelativ în care coerenţa este dată de
guvernanţa globală. Este procesul de funcţionare a economiei globale,care, în cadrul societăţii globale, devine aptă să creeze structuri de decizie
globală pentru soluţionarea problemelor globale.19
Mulţi privesc procesul globalizării cu ostilitate, chiar cu teamă,
considerând că el determină creşterea inegală între naţiuni, provoacă
şomajul şi ameninţă standardele de viaţă şi procesul social.
17 Jan Aart Scholte-“Globalization and social change”, Transnational Associations, Bruxelles, 1998, pag.56
18 Coautorul căr ţii The Commanding Heights, 1998, face acestă precizare cu ocazia fuzionării companiilor Daimler-
Chrysler, prezentate ca fenomen al globalizării. Newsweek, May, 1998.19
Dinu Marin- « Globalizarea şi aproximările ei »,colecţia nr. 9 –prelegeri, Ed. Economică Bucureşti, 2004, pag.81.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
11/31
16
Aşadar, globalizarea este o realitate, iar orice ţar ă care-şi pregăteşte
temeinic viitorul se vede nevoită să se interfereze cu ea. Neadaptarea la
noul mediu al globalizării înseamnă nu numai o şansă pierdută, ci şi riscul
de a pierde poziţii şi segmente deja dobândite.
Probleme globale
Cercetarea ştiinţifică, economică, social-politică a debutat în anii’70
cu aşa-numitele probleme globale. De ce subiectul nu a fost abordat
anterior? Să fie vorba oare, despre conturarea lui abia în cea de-a doua
jumătate a secolului XX ? Făr ă îndoială că nu. Primele probleme globale au
apărut mai devreme. Analiza lor a început însă mai târziu, dată fiind
dificultatea creată de caracterul lor planetar şi de constrângerilereprezentate de nivelul aparatului tehnic de cercetare. A fost nevoie de cea
de-a treia revoluţie industrială, de revoluţia informaţiei şi a comunicării,
pentru ca aceste constrângeri să dispar ă.
În mod logic orice “problemă” sugerează existenţa unei dificultăţi cu
care ne confruntăm. O realizare, o performanţă nu pot reprezenta
“probleme”. Ele apar în situaţii exacte contrare, în cazul nerealizării
obiectivelor propuse. Orice problemă impune identificarea unor soluţii caresă constituie r ăspunsuri valabile la chestiunea ridicată. Viaţa economică şi
socială are, desigur, problemele ei proprii. Ele nu apar brusc, ci sunt
rezultatul acumulării în timp a unei mulţimi de dificultăţi care, într-un final,
pot conduce la un impas. Problemele globale au caracteristici specifice,
bine determinate.20
În primul rând, ele sunt fenomene negative ce se manifestă la scar ă
planetar ă. De aceea, problemele globale nu trebuie confundate cu celecomune. Crizele economice, de exemplu, în evoluţia lor din perioada
modernă, au reprezentat o problemă globală numai în intervalul 1929-
1933, când au cuprins întreaga lume.
Uneori problemele globale nu sunt definite, considerându-se că se
înţeleg de la sine sau că au tangenţă cu lumea în ansamblu, însă cele mai
frecvente determinări se refer ă la probleme apărute în urma dezvoltării
obiective a societăţ
ii, care creează pericole pentru omenire în ansamblu
sau care cer pentru soluţionarea lor eforturile întregii comunităţi
20 Bari Ioan, Op.cit., 2003,pag.183
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
12/31
17
internaţionale. Unele probleme globale apar iniţial şi pot fi observate chiar
la nivele geografice mai restrânse-continental, regional, zonal, naţional au
local. Dar este greu de presupus că o problemă globală care apare în
oricare zonă a globului poate fi depistată peste tot. De pildă, foametea-
aproape necunoscută în multe ţări-r ămâne totuşi o problemă globală nupentru că afectează anumite structuri ale populaţiei, ci mase, popoare
întregi. Sau, dacă ne referim la criteriul pericolelor pentru omenire, trebuie
să recunoaştem că există multe probleme de natur ă ştiinţifică nesoluţionate
care nu constituie pericol pentru omenire-cel puţin într-o fază-dar care vor
putea fi incluse în categoria problemelor globale.
O posibilă clasificare a problemelor globale, în funcţie de caracterul
lor ar putea avea următoarea structur ă:21
probleme universale, cu caracter politic şi socio-economic, cum ar fi
prevenirea r ăzboiului nuclear şi păstrarea păcii pe planetă (aceasta ar fi
o “superproblemă”sau “megaproblemă”), combaterea terorismului,
dezvoltarea durabilă asociată nu atât cu creşterea economică, cât cu
progresul socio-economic al omenirii;
probleme cu caracter preponderent natural-economice (a materiilor
prime, energetică, alimentar ă, ecologică, a oceanului planetar) nemijlocitlegate de bazele naturale ale vieţii pe pământ;
probleme cu caracter preponderent sociale, care adesea sunt
asemănate “bombei” sociale-demografice, relaţiile interetnice, “ecologia
sufletului”(respectiv crizele culturilor, oamenilor, faunei), deficitul
democraţiei, protejarea sănătăţii;
probleme cu caracter combinat (simbioză a fenomenelor naturale şi
sociale) legate de dispariţia în masă a oamenilor, cum ar fi conflicteleregionale, criminalitatea, avariile tehnologice, catastrofele naturale;
probleme cu caracter pur ştiinţific: stăpânirea cosmosului, cercetarea
structurii interne a pământului, prognoza pe termen lung a climatului, a
căror nesoluţionare nu ar constitui un pericol iminent de cataclisme;
“micile probleme”, cu caracter sintetic, care însoţesc întreaga dezvoltare
a civilizaţiei umane şi de care, se pare, că este greu de scăpat:
birocraţia, corup
ţia, egocentrismul, în paralel cu tendin
ţele centripete.
21 Dumitrescu Sterian, Marin George, Puiu Ovidiu- “Economie Mondială”, Ed. Independenţa Economică, Piteşti,
2006, pag.138.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
13/31
18
Este evident că această posibilă clasificare are un caracter relativ, între
probleme globale, mari sau mici, existând o puternică interdependenţă.
Globalizarea a devenit o realitate a secolului XXI pentru că „Planeta”
a conştientizat existenţa unor „bunuri comune” şi a necesităţii unui
mecanism, la nivel global, de gestionare a acestora.Probleme cum ar fi : protejarea mediului înconjur ător, reglarea
fluxurilor demografice, criminalitatea juvenilă, financiar ă sau informaţională,
traficul de arme sau de substanţe radioactive, prostituţia, pedofilia,
sănătatea publică, clonarea şi transplantul de organe au devenit „bunuri
comune” ale comunităţii internaţionale a căror gestionare nu mai poate fi
concepută la nivel local sau zonal.
Printre problemele ale acestui început de secol se număr ă:22
Contrar aştept ărilor, dispari ţ ia regimului sovietic şi destr ămarea
Zidului Berlinului nu a însemnat nici pe departe, acceptarea automat ă şi
necondi ţ ionat ă a modelului occidental al economiei de piaţă. Vasta
regiune de la Estul Zidului Berlinului s-a fragmentat într-o manier ă
dramatică, diferenţele şi decalajele dintre ţări şi zone devenind tot mai mari.
Doar o mică zonă economică , limitrof ă Occidentului (Polonia, Ungaria,
Cehia) au reuşit să mimeze mai convingător modelul occidental aleconomiei de piaţă, ceea ce i-a conferit perspective unei integr ări europene
mai rapide.
Deşi s-a crezut la începutul ultimului deceniu al secolului XX c ă
globalizarea va elimina problemele marilor conflicte o dat ă cu încetarea
R ăzboiului Rece, în realitate acestea nu au dispărut. S-a schimbat doar
tipul şi forma de manifestare. A început o epocă de restructurare şi
reaşezare a diferitelor tipuri de interese, care a condus la o situaţiecaracterizată printr-un echilibru fragil între tendinţa de globalizare şi cea de
fragmentare.
Sfâr şitul R ăzboilui Rece nu a însemnat începutul manifest ării
unei ere de cooperare şi conlucrare sistemic ă şi instituţ ionalizat ă între
participanţ ii la viaţ a politic ă şi economic ă internaţ ional ă. Cu alte cuvinte,
sfâr şitul Războiului Rece nu s dus la constituirea unei pieţe planetare
bazate pe libera competiţie, ci la apari
ţia unor poli de identitate
şi interese
contrare, intraţi într-o puternică luptă de concurenţă dar nu numai pe
22 Coşea Mircea- Op.cit.2004, pag.28
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
14/31
19
motive economice, ci şi pe concepţii diferite privind viitoarea structur ă a
raporturilor de for ţe şi interese.
Progresele procesului de globalizare nu au dus la diminuarea
sau chiar disoluţ ia rolului Statului Naţ ional, aşa cum se credea înainte de
încetarea R ăzboiului Rece. Contrar acestei păreri, „Statul naţional” şi-apăstrat rolul important în gestionarea economică socială dar trebuie
recunoscut şi faptul că rolul său este într-un accentuat proces de
reevaluare şi adaptare.
Globalizarea acutizeaz ă problema, mai veche, a articul ării
identit ăţ ii naţ ionale (sociale şi culturale) cu expresia ei politic ă (statul).
Atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 a constituit nu
numai o dovad ă a faptului c ă globalizarea reprezint ă principala tendinţă alumii contemporane , dar şi faptul c ă aceast ă tendinţă este extrem de
vulnerabil ă. Tocmai de aceea s-a ajuns la concluzia că este imperios
necesar ă instituirea unui „sistem de securizare a globalizării .
Atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 a revigorat, însă şi
opiniile antiglobalizare . Aceste opinii condamnă globalizarea pentru faptul
că a generat mişcări teroriste prin agravarea injustiţiei sociale, a inegalităţii
şi a săr ăciei la nivel mondial. Deteriorarea situaţiei şi condiţiei de viaţă amilioane de persoane ar fi dus la radicalizarea populaţiilor arabo-
musulmane care, în disperare, au aderat la mişcări teroriste violente de
tipul Al-Qaida.
În decursul istoriei, lumea a cunoscut Oraşe-State (Atena,
Veneţ ia), Regiuni-State (epoca feudal ă ), Naţ iuni-Unite (XIX-XX), dar odat ă
cu dezvoltarea procesului de globalizare apar şi Reţ ele-State sau chiar
Individ-Stat. Primul exemplu de Reţ ea-Stat este Al-Qaida iar primul Individ-Stat este Bin Laden. Desigur, un astfel de Individ-Stat are nevoie-la fel ca
un melc hermit care caută o cochilie goală în care să se adăpostească- de
un stat „golit” de instituţiile sale democratice (de exemplu, Afganistan).
Globalizarea favorizează astfel de „anomalii” aşa după cum ar putea
încuraja apariţia unei Întreprinderi-Stat, care beneficiind de prezenţa unui
stat destructurat şi golit de conţinutul instituţiilor sale democratice, ar putea
acapara, prin investiţii sau privatiz
ări, prerogativele statale în scopul
utilizării lor pentru satisfacerea unor interese legate de concurenţa şi
competitivitatea pe piaţa internaţională.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
15/31
20
Prin natura lor, problemele globale au un caracter complex.
Această tr ăsătur ă este determinată, atât de aria de acţiune (mondială), cât
şi de cauzele care le generează. La rândul lor, soluţiile problemelor globale
sunt, ele însele, complexe.23 De regulă, pentru abordarea unei probleme
globale este necesar să se acţioneze simultan asupra unui număr mare defenomene diferite. Soluţiile problemelor globale nu se pot baza pe folosirea
for ţei, ci numai pe cooperarea internaţională a tuturor statelor.
Analiza acestor probleme cu care se confruntă comunitatea
internaţională la începutul secolului XXI ne îndreptăţeşte să precizăm
următoarele:
-Procesul globalizării nu este echivalent cu procesul de formare a
unei societăţi mondiale omogene şi a unei pieţe planetare unice.-Globalizarea nu este nici un proces de omogenizare treptată a
structurilor economice şi sociale naţionale care avansează lin ca urmare a
unor înţelegeri, acorduri sau alt mod de conlucrare între principalii poli ai
puterii economice, ci din contr ă, este un proces în salturi, cu evoluţii
graduale şi câteodată contradictorii, declanşat de competiţia în care se află
aceşti poli.
Într-adevăr, globalizarea dezvoltă un sistem complex deinterdependenţe dar intensitatea lor difer ă în funcţie de puterea şi poziţia
fiecărei ţări în cadrul sistemului internaţional.
În concluzie, o problemă globală reprezintă un fenomen complex, ce
se manifestă la scar ă mondială, planetar ă şi care, prin natura sa, are un
caracter negativ. O problemă globală poate fi asemuită unei maladii.
Netratată la timp, ea înseamnă reducerea şi chiar dispariţia şanselor unei
creşteri economice sănătoase a organismului economiei mondiale.
1.2. FACTORI IMPLICAŢ I Î N PROCESUL GLOBALIZ ĂRII
Se poate constata că fenomenul globaliz ării se face simţit în toate
domeniile şi nivelele societăţii contemporane. La nivel economic,
globalizarea este urmarea directă a faptului că pieţele interne nu mai pot
acoperi costurile crescânde ale cercetării şi dezvoltării din propriile resurse,
şi nici investiţiile de pe aceste pieţe, datorită ciclurilor de viaţă tot mai
23 Mosiuc C.- “Economie internaţională”; Ed. Fundaţia României de Mâine, Bucureşti, 2001, pag.71.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
16/31
21
scurte ale produselor, sub aspect tehnologic.24 Firmele naţionale se extind
dincolo de graniţele statului de origine, devenind transnaţionale, apar
fuziuni de firme, producţia sau desfacerea se realizează de două sau mai
multe firme.
Globalizarea este prezentată la nivelul pieţelor, firmele diversificând-şi sursele de aprovizionare şi zonele de desfacere.
Dezvoltarea internaţională a afacerilor economice implică surse de
finanţare tot mai mari pentru investiţiile necesare acestui proces. În
condiţiile în care sursele interne degajate din economia naţională, nu sunt
suficiente pentru a finanţa noile investiţii, este necesar să se apeleze la
resursele financiare ale altor state. Problemele se complică atunci când nu
toate statele pot degaja aceste fonduri, ci doar statele dezvoltate. Apareastfel, o concurenţă între firme pentru a atrage fondurile disponibile, care
ridică remuner ările acestor capitaluri, aspect ce impune ca ele să fie
alocate unor activităţi ce aduc beneficii suficiente, dar din păcate, aceste
noi activităţi implică şi riscuri suplimentare şi, în final, o creştere
propor ţională a exerciţiilor financiare încheiate cu pierderi sau falimente.
Primul factor al globaliz ării este inovaţ ia tehnologic ă. El cuprinde mai
ales tehnologia de informare şi comunicare. Acesta are un asemeneaimpact asupra mobilităţii şi comunicării, încât “revoluţia tehnologică” implică
şi “o revoluţie socială” şi o avansare clar ă de la capitalismul industrial către
o concepţie postindustrială a relaţiilor economice.
Prima revoluţ ie tehnologic ă (sfâr şitul secolului al XVIII-lea) a constat
în apariţia maşinii cu aburi, proces derulat pe traseul fier-vapori textile,
produsele care au modelat structurile economice şi tehnologice fiind
cărbunele, fierul şi confecţiile. Dominaţia acestora a durat peste 100 de ani.Cea de-a doua revoluţ ie (sfâr şitul secolului al XIX-lea) a consemnat
triumful electricităţii şi al sistemelor tehnologice electro-mecano-chimice,
proces derulat pe traseul electricitate-oţel-mecanică-automobile-aviaţie-
petrol-chimie. Perioada de tinereţe s-a înscris în intervalul 1870-1914, iar
cea de afirmare , maturitate şi extindere s-a întins până prin anii 1950-
1960.
Cea de-a treia revoluţ ie a început, practic, în 1950 după ce în 1948 a
fost descoperit tranzistorul, urmat de micro proceselor la începutul anilor
24 Ciutacu Constantin-“Reformă şi metareformă”, Ed. Expert, Buc. “2001, pag.23
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
17/31
22
1970 şi de introducerea acestuia în prelucrarea informaţiilor,
telecomunicaţiilor şi telematică. Produsele care domină această perioadă
sunt: microordinatoarele şi computerele personale, roboţii, videodiscurile,
laserul, faxul, radiotelefonul, internetul, biomasa. În general, sistemele
tehnologice, ataşate celor trei revoluţii industriale coexistă, se întrepătrund,dar se şi substituie şi se elimină reciproc, printr-o luptă, intertehnologică, ce
se transformă în domenii economice, sociale şi cultural-educaţionale ale
fiecărei ţări.25
Al doilea factor al globaliz ării este hegemonia ideologiei neoliberale.
Ea este legată de triumful ideologiei economiei de piaţă a societăţii de
consum şi de distracţie. Este un curent ideologic global în care democraţia
este considerată sor ă cu economia de piaţă, împreună formând o echipă câştigătoare.
Realitatea globalizării poate fi înţeleasă ca fiind o concentrare a celor
doi vectori: “noua tehnologie” şi “hegemonia valorilor neoliberale”.
Ideologia neoliberală invită politicienii să liberalizeze pieţele, să
descentralizeze economiile şi să privatizeze companiile de stat. Apoi,
inovaţiile tehnologice, mai ales informatizarea şi telecomunicaţiile au
permis actorilor economici să profite deplin de posibilităţile deschise depieţele libere. Tot tehnologia informatică a permis mişcările de capital spre
toate colţurile lumii într-o fracţiune de secundă. Tot ea, împreună cu
procesul de revoluţionare a transporturilor au permis producerea unor păr ţi
componente ale unui produs în diferite continente pentru ca apoi să fie din
ce în ce mai puţin legate de factorul geografic ca niciodată. Producţia,
vânzarea şi cumpărarea au început să fie (asamblate şi distribuite pe
pieţele din lumea întreagă) din ce în ce mai puţin legate de factorulgeografic ca niciodată. Acest lucru s-a întâmplat pentru că ideologia
neoliberală a convins politicienii să înlăture “barierele la penetrarea
pieţelor”, dar şi pentru că tehnologia avansată a permis circulaţia bunurilor,
banilor ,simbolurilor şi oamenilor dincolo de frontiere, repede şi ieftin.
Deşi hegemonia neoliberalismului poate fi considerată for ţa motrică a
globalizării, nu se poate spune că toate consecinţele globalizării au fost
dorite sau măcar prev
ăzute de protagoni
ştii acestei ideologii.
25 Bari Ioan-Op.cit. ,2003, pag.36.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
18/31
23
Există mulţi susţinători ai ideii că nu economia a fost cea care a
determinat dezvoltarea procesului de glolobalizare, ci tehnologia şi
ideologia confirm căreia o colectivitate se poate lansa în acţiuni de natur ă
internaţională sau, mai curând, care promovează ideea creaţiei unei lumi
f ăr ă limite, caracterizată tot mai puţin de ideea definirii teritoriilor,promovând o nouă “geografie a puterii”.26 Acest proces pare să fi căpătat
un caracter de sine stătător, ca for ţă incontrolabilă. Chiar dacă hegemonia
neoliberalismului poate fi considerată for ţa cea mai importantă a dezvoltării
globalizării nu se poate afirma că toate consecinţele globalizării au fost
dorite sau chiar anticipate de către protagoniştii acestei ideologii. Ea are la
bază conceptual de democraţie (unde naţiune este entitatea politică, statul-
autoritatea exclusivă în anumite graniţe; în acest model spaţiul internaţionaleste organizat în codul unui sistem interstatal).
Pe lângă aceşti factori care î şi pun amprenta în mod hotărâtor
asupra globalizării, globalizarea economică vine şi completează lista
acestora. Globalizarea este cel mai caracteristic fenomen al dinamicii
sociale contemporane. Ea se manifestă în toate domeniile vieţii: politic,
economic, cultural, ştiinţific. Cea mai importantă este globalizarea
economică, potrivit căreia organizaţiile economice se internaţionalizează formându-se reţele de agenţi cu o firmă centrală (firma mamă) şi firme
subsidiare (firme fiice) distribuite în plan continental- firme multinaţionale,
sau chiar intercontinentale-firme globale.27
Globalizarea economică este cea mai importantă datorită impactului
său asupra condiţiei umane. Ea poate genera satisfacţii pentru cei ce
reuşesc s-o abordeze în folosul lor şi nemulţumiri pentru cei marginalizaţi.
Manifestările ostile de la Seattle, în 1999 şi Davos-Elveţia, ianuarie la careOrganizaţia Mondială a comer ţului (OMC) şi alte foruri economice
importante au dezbătut perspectiva extensiei fenomenului , subliniază
caracterul contradictoriu al globalizării. Motivaţia atitudinii de respingere a
globalizării de către manifestanţi este nerespectarea spiritului democratic în
relaţia dintre state şi încălcarea independenţei şi suveranităţii ţărilor slabe
cărora le corespunde majoritatea populaţiei globului.
26 Waters Malcom-Op.cit.pag.12.
27 Robert B. Reich, “Munca naţiunilor. Pregătindu-se pentru capitalismul secolului XXI”, Paidea, Bucureşti,
1996,pag.65
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
19/31
24
Prin avantajele incontestabile pe care globalizarea le confer ă însă
celor capabili s-o folosească şi anume lărgirea pieţelor de desfacere la
produsele şi serviciile oferite de firme, obţinerea unor efecte pozitive din
utilizarea selectivă a resurselor globului, realizarea unor producţii de masă,
ieftine şi de bună calitate prin concentrarea producţiei la firmele globale,creşterea potenţialului competiţional faţă de celelalte firme, globalizarea
tinde să se dezvolte tot mai mult. În întâmpinarea acestei tendinţe vin şi
principalele for ţe create de societatea contemporană; progresele
tehnologice din transporturi şi comunicaţii, amplificarea cooper ării
internaţionale, dezvoltarea ştiinţei managementului, folosirea de către
majoritatea populaţiei a limbilor de circulaţie internaţională.28
Întreaga lume recunoaşte că , datorită avantajelor şi for ţelor care-lpropulsează, fenomenul globalizării nu poate fi oprit. Totodată spre a evita
dezechilibrele sociale, este necesar ca la acest proces să participe cât mai
multe state, ajutându-le pe cele mai slabe să reducă la minimum
nemulţumirile şi frustr ările cu care se confruntă pe această linie. Ajutorul
constă la antrenarea la activitatea creatoare şi la o bună gospodărire a
resurselor umane, materiale şi de mediul geografic de care dispun ţările
slab dezvoltate. Se apreciază că numai o accentuare a procesuluieducaţional şi mai ales în domeniul gospodăririi resurselor proprii ar putea
conferi for ţa necesar ă ţărilor mai slab dezvoltate pentru integrarea
internaţională.
1.3. Globalizarea sistemului de transport; Locul şi rolul
transportului rutier în cadrul globaliz ării .
“Pieţ ele în expansiune, precum România, vor avea mult de câştigatdac ă vor ridica atât barierele transportului rutier, cât şi pe cele ale
comer ţ ului şi turismului”- spunea fostul preşedinte al României într-un
interviu acordat revistei Cargo-magazin nr.4/2002.
Relaţia dintre globalizare şi volumul transporturilor este complexă
datorită multitudinilor de cauze. Creşterea continuă a producţiei, mai mult
timp liber pentru populaţie, noile tehnologii şi creşterea numărului de
agenţii de turism sunt numai câteva exemple , ale tendin
ţelor care vor
28 *** Dosar Adevărul Economic, nr.34, 2000.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
20/31
25
influenţa viitorul dezvoltării sectorului de transport, în special transportul
rutier (mai ales de pasageri) şi transportul naval.
Se pune problema, că, viitorul dezvoltării sectorului de transport este
“nesigur”. Scopul dezvoltării sectorului de transport, mai ales în sectorul de
transport european, este să arate, mai degrabă, impactul globalizăriiasupra transporturilor cu scopul reducerii de gaze şi de dioxid de carbon.
Acest lucru presupune mijloace de transport performante, care sunt dotate
corespunzător, care poluează mai puţin decât modelele precedente, care
sunt bazate pe eficienţă şi rapiditate.29
Statele, în special europene, trebuie să găsească căi comune de
dezvoltare a acestui sector, iar imaginile viitoare ale acestui sector trebuie
să fie fixate asupra reducerii emisiilor poluante.Constatările de până acum, arată că rezultatele obţinute în cadrul
acestui sector sunt “empirice” şi trebuie să existe o ambianţă perfectă între
politica dusă de fiecare stat şi sectorul de transport al fiecărui stat.
“Sectorul transporturilor” este un subiect cu schimbări drastice.
Diferitele tendinţe şi factori principali influenţează dezvoltarea în sectorul
transporturilor. Schimbările într-un mod rapid şi creşterile mobile, vor avea
un impact direct asupra sistemului de transport în viitorul apropiat. Pentruacest motiv, este important să realizăm că un sistem de transport eficient
este o precondiţie crucială pentru dezvoltarea economică şi un lucru de
preţ în schimburile locale, regionale şi internaţionale.
Mobilitatea pasagerilor şi libertatea transportului de marf ă, sunt
considerate “un element” esenţial pentru societatea modernă. Cu
integrarea în piaţa mondială, cu creşterea economică viitoare şi continuă,
transportul devine un sector economic major, care este caracterizat princreşteri calitative şi cantitative.
Atenţia sporită pentru stimularea pieţei, în general, şi mişcarea în
legătur ă cu armonizarea (ca o politică recentă a Uniunii Europene) sunt
aspecte, care pot să aibă un impact semnificativ al dezvoltării
transporturilor. Aşa că, viitorul sectorului de transport este presărat cu
incertitudini, pentru că sistemul poate fi influenţat de mai mulţi factori, care
se dezvoltă în diferite c
ăi.
29 *** www. Crodenburg.com-« How to influence development în transport ? », Conferince No.6, Europien
Strategies in the Globalizing; May 2001.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
21/31
26
Scopul globaliz ării este să câştige înţelegerea într-o dezvoltare
viitoare a sectorului de transport, acesta reprezentând o perspectivă
europeană. Această dezvoltare viitoare a lumii globale va crea perspective
serioase pentru transporturi, mai ales pentru transportul mărfurilor şi al
pasagerilor.Globalizarea se refer ă la aria largă şi sporită a pieţelor internaţionale,
la schimbările preferinţelor consumatorilor şi schimbările activităţilor
industriale din lumea întreagă. În cercetările efectuate acest termen este
interpretat ca o creştere economică interdependentă a ţărilor din lumea
largă, prin sporirea volumului şi a varietăţilor tranzacţiilor cu mărfuri şi
servicii şi prin internaţionalizarea fluxului de numerar şi de asemenea prin
creşterea rapidă în tehnologie şi viteza de divizare a informaţiilor.Globalizarea poate afecta indicatori, cum sunt fluxul de capital, comer ţul cu
partenerii şi localizarea schimbărilor firmei, astfel înregistrând schimbări
drastice ale activităţii de producţie specific regiunilor.
Deosebit de semnificative sunt transformările produse de globalizare
în materie de producţie. Corporaţia clasică naţională s-a transformat azi în
reţea, încorporând într-un produs finit o suită de elemente culese din cele
mai îndepărtate surse. Marca de fabricaţie r ămâne neschimbată din motivede prestigiu al calităţii, dar “made in” dispare, pentru că piesele se produc
înainte de asamblare în zece locuri, apar ţinând reţelei globale.30
De remarcat este următorul aspect constatat de Ioan Bari în lucrarea sa
“Probleme globale contemporane” : Când un American cumpăr ă un
automobil Pontiac de la General Motors cu 20 000 USD el nu ştie că:
6.000 USD merg în Coreea de Sud pentru operaţiuni de rutină şi
asamblare; 3.000 USD merg în Japonia pentru componente principale (motoare,
axe planetare şi componente electronice);
1.500 USD merg în Germania pentru designe;
800 USD merg în Taiwan, Singapore şi Japonia pentru componente
mici;
500 USD merg în Marea Britanie pentru serviciile de reclamă;
şi cam 100 USD merg în Irlanda pentru prelucrarea.
30 ***Revista Cargo& Bus-Revisra Transporturilor, aprilie 2006,pag.18
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
22/31
27
Restul-mai puţin de 8000 USD- revin celor care se ocupă cu elaborarea
strategiilor în Detroit, avocaţilor şi bancherilor din New York, lucr ătorilor din
domeniul asigur ărilor şi cel al asistenţei sociale din toată ţara şi acţionarilor
de la General Motors, majoritatea lor tr ăind în Statele Unite, dar un număr
tot mai mare fiind cetăţeni str ăini. Un asemenea tip de producţie presupunereţele dezvoltate în transporturi, comunicări şi informaţii. Dar această
situaţie se poate constata aproape la nivelul fiecărei ţării, pentru că de fapt
autoturismele , autovehiculele au devenit produse globale.
Pieţele tind să se globalizeze datorită faptului că pieţele interne nu mai
pot susţine costurile crescânde ale cercetării şi dezvoltării şi ciclurile de
viaţă ale produselor sunt tot mai scurte sub aspect tehnologic. Într-o
măsur ă tot mai accentuată, marile corporaţii î şi extind sfera de acţiune înafara graniţelor naţionale, recurgând la managementul transnaţional în
domeniile inovaţiei, producţiei şi desfacerii. O data cu globalizarea pieţelor,
produsele , la rândul lor, devin tot mai “globalizate”. Un produs finit
reprezintă tot mai mult rezultatul combinării unor „input-uri” materiale şi
servicii ale căror surse de provenienţă sunt tot mai diversificate, fiind
localizate în cele mai diferite colţuri ale lumii.
Încă de la mijlocul anilor “80, rezultatele unor cercetări efectuate cuprivire la dimensiunea globalizării producţiei, industriei prelucr ătoare indica
un stadiu avansat de globalizare în industria automobilelor, a bunurilor
electronice de larg consum, în industria textilă şi a confecţiilor. Se
evidenţiază, de exemplu, că un “autoturism global” este construit din păr ţi
componente provenite din numai puţin de 16 ţări diferite. Un exemplu
concret de data mai recentă, ne este oferit de autoturismul –sport, de mare
success “Mazda Miata”, care a beneficiat de servicii de design în California,de servicii de inginerie în Japonia, iar prototipul a fost construit in Anglia.
Acesta fiind unul din miile de exemple care se pot da (firma Ford produce
autoturisme destinate transportului european în Germania; firma Mercedes
fabrică autocare de 25-30 de locuri destinate transportului de călători în
Turcia, ş.a.).
Complexitatea mediului de afaceri internaţional a for ţat companiile
să formeze alian
ţe. Fuziunile
şi contractele pe termen lung, caracterizeaz
ă,
f ăr ă îndoială economia modernă. Au apărut astfel adevărate reţele globale
de afaceri. Conceptul de globalizare r ămâne acelaşi, păstrează acelaşi
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
23/31
28
înţeles şi în cadrul serviciilor de transport, adică transformarea pieţelor
naţionale într-o “piaţă” f ăr ă frontiere, atât din punct de vedere al
consumului, cât şi din punct de vedere al producţiei de bunuri şi servicii.31
România chiar dacă se mai împiedică din când în când nu poate şi
nu va r ămâne indiferentă la mişcările de pe plan internaţional, cel puţinpentru faptul că, în câţiva ani va fi “invitată” să adere la Uniunea
Europeană, iar logistica şi transportul rutier sunt printre primele sectoare în
care se fac resimţite, pe plan intern influenţele globalizării. Activitatea de
transport rutier din România, va trebui să se adapteze tendinţei generale,
ceea ce presupune ca firmele să î şi dezvolte capacitatea de a oferi
clienţilor servicii de aceeaşi calitate, indiferent de locul unde acţionează.
Globalizarea serviciilor de transport, în special a transportului rutier demarf ă presupune asamblarea într-un lanţ logistic a unor operatori de
transport diver şi, care nu ştiu unii de alţii, dar concur ă la o prestaţie unică,
în beneficiul aceluiaş client. La baza oricărei colabor ări, şi în consecinţă, a
globalizării, stau, bineînţeles, considerentele financiare.
Globalizarea transportului rutier, presupune, posibilitatea operatorului de
transport rutier, de a desf ăşura activitatea în orice colţ al reţelei globale,
f ăr ă nici o restricţie de ordin legislativ, politic , din partea statului, acolounde ,“transportatorul” doreşte să opereze.
Totodată ,globalizarea transportului rutier dă posibilitatea producătorilor
de mărfuri şi opţiunea de a folosi acel “transportator global”, care
corespunde cerinţelor lor, indiferent de locul unde se află.
Românii, şi în general est –europenii, reprezintă mână de lucru ieftină,
receptivă la nou, şi dacă luăm în considerare şi legislaţia socială, mult mai
sever ă din Occident, observăm de ce marile companii au început să migreze spre ţări ca: Ungaria, Cehia, Slovacia şi România.
Primii paşi ai globalizării au atins producţia în sistem lohn („ prelucrarea
în lohn const ă într-o afacere economic ă internaţ ional ă desf ăşurat ă pe baz ă
de contractual ă între două firme din ţări diferite în care una execut ă contra
unei retribuţ ii în bani sau natur ă un produs la comand ă după modelele,
desenele, de regul ă cu materii prime şi materialele celeilalte firme, care î şi
păstreaz ă dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marca
31 ***Revista Tranzit –Revista Afacerii de Transport şi Logistică ; nr.9;septembrie 2005 ;pag.55.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
24/31
proprie”)32 din industria textilă, fenomen ce a determinat pe operatorii de
transport rutier să achiziţioneze autocamioane speciale, pentru a transporta
mărfurile pe umeraşe. Aceştia au trebuit să achiziţioneze semiremorci
(dube) utilate cu “faguri” şi bare de inox (ştendere) care să permită acest
gen de transport , sau şi-au utilat camioanele, deja existente în parcul lor,cu “faguri” şi ştendere necesare transportului confecţiilor.
Figura nr.1.3.1
Camioane destinate transportului confecţiilor
sursa:http//www.traficmedia.ro
Cel mai simplu exemplu de globalizare este cel al transportului succesiv
(combinat sau multimodal) practicat din ce în ce mai frecvent din nevoia de
a reduce costurile de transport.Figura nr. 1.3.2.
Interior camioane destinate transportului confecţiilor(bare de inox şi perete fagure)
sursa:http//www.traficmedia.ro
Un exemplu în acest sens, este transportul de la Râmnicu-Vâlcea, al unui
container cu confecţii la Chicago, la care participă o serie de operatori în
lanţ , de la firma de transport din România, firma de transport rutier care
preia marfa şi o transportă cu destinaţia o firmă de expediţii din portul
Hamburg, iar firma de shipping din portul Hamburg tranzitează marfa
29
32 Puiu Alexandru- ”Management internaţional- Tehnici de afaceri economice interne şi internaţionale”- Tratat-
vol.II, Ed. Independenţa Economică ,Piteşti, 2003, pag.55.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
25/31
30
br ăileană prin depozitul său şi o predă unei firme de transport maritime.
Firma de transport maritime transportă marfa cu destinaţia portul New
York. Din port marfa va fi transportată pe cale rutier ă cu destinaţia
Chicago.33
Se poate spune că transportul este factorul cheie în economia modernă.Totuşi, există o permanentă contradicţie între societatea care solicită tot
mai multă mobilitate, şi opinia publică, care este din ce în ce mai
intolerantă faţă de întârzierile repetate şi slaba calitate a unor servicii de
transport.34
Globalizarea economiei este rezultatul unui proces istoric obiectiv
de adâncire a interdependentelor dintre statele naţionale ca urmare a
adâncirii f ăr ă precedent a diviziunii muncii la scara planetara, a revoluţieiinformatice bazată pe calculator, a noilor tehnici şi tehnologii de
comunicare la distanţă (sateliţi de telecomunicaţii, fibre optice etc.).
Numeroase sunt problemele care necesita în prezent o abordare mai
curând globală decât naţională, şi când fac această afirmaţie mă refer
îndeosebi la lupta împotriva terorismului şi a crimei organizate, la
drepturile omului, la traficul ilegal de narcotice şi de organe umane, la lupta
împotriva poluării, conservarea mediului ambiant, descoperirea de noimedicamente care să poată vindeca boli teribile şi incurabile in prezent
(HIV, SARS, cancer etc.).
În plan economic, globalizarea este menită să ofere soluţii pentru
asigurarea creşterii la scar ă planetar ă, pentru o dezvoltare durabilă pe
termen lung, eradicarea săr ăciei şi a foametei în lume, crearea de noi locuri
de munca şi combaterea şomajului, asigurarea permanenta a echilibrului
economic, utilizarea eficienta a resurselor, dezvoltarea de noi tehnologii deproducţie. În esenţă, globalizarea economiei presupune integrarea
internaţională a pieţelor de bunuri şi servicii, a pieţelor de capital, accesul
liber şi neîngr ădit, pe baze comerciale, la sursele de materii prime şi
energie, la noile tehnologii, la rezultatele cercetării ştiinţifice şi tehnologice
etc.
În acest context, transporturile internaţionale sunt confruntate cu noi
exigenţe în privin
ţa deplas
ării în timp
şi spa
ţiu a bunurilor
şi persoanelor.
33 ***exempu realizat pe baza informaţiilor culese de la societatea de transport rutier internaţional de marf ă
S.C.Start-King SRL-Rm.Vâlcea şi, care este dezbătut mai bine în studiul de caz-capitolul V.34
***Revista Tranzit –Revista Afacerii de Transport şi Logistică ; nr.9;octombrie 2005 ;pag.37.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
26/31
31
Deplasarea bunurilor în spaţiul intern şi internaţional trebuie realizată cât
mai repede, dar în condiţii de siguranţă a transporturilor şi cu costuri cât
mai mici posibile, iar pe de altă parte, economia de timp înseamnă bani
(time is money), în sensul că procesul de reproducţie a mărfurilor şi
serviciilor poate fi reluat într-un termen mai scurt. În principiu, sistemul transporturilor internaţionale este un sistem cu
acţiune globală. El asigur ă deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor şi
persoanelor în orice punct al globului, într-un termen dinainte stabilit pe
bază de calcul matematic, sau în baza experienţei trecute. Serviciile de
transport pot fi realizate direct sau prin conlucrarea mai multor moduri de
transport (transportul multimodal).35
În noile condiţii ale globalizării, infrastructura transporturilor trebuie să asigure deplasarea unor mijloace de transport tot mai perfecţionate la
viteze tehnice şi comerciale din ce in ce mai mari. Timpul de staţionare în
porturi sau pe aeroporturi trebuie redus tot mai mult prin mecanizarea
operaţiunilor de încărcare- descărcare şi utilizarea tehnologiilor moderne
de transport (containerizare, paletizare, pachetizare ). Utilizarea unor
autovehicule performante, dotate cu instalaţi moderne (izoterme, sistem
de temperatur ă controlată) care permit transportul unor vaste categorii demărfuri sunt o necesitate pentru transportul rutier.
Pentru sistemul de transport al României, globalizarea ridică
probleme şi mai mari dacă avem în vedere, pe de o parte, necesitatea
conectării eficiente la sistemul de transport european şi planetar, iar pe de
altă parte, starea actuală necorespunzătoare reţelei rutiere, a infrastructurii
căilor ferate, nivelul scăzut al mecanizării operaţiunilor de încărcare-
descărcare, utilizarea pe scara redusă a tehnologiilor moderne de transports.a. Este nevoie de proiecte performante de modernizare a infrastructurii
actuale a transporturilor, şi dezvoltare în continuare a acesteia. Este
inadmisibil ca în România, în prezent să existe o singura autostradă de
112 km Piteşti-Bucureşti, iar după 16 ani de la schimbarea regimului
comunist, al doilea tronson vestita autostradă a “Soarelui” să aibă doar
102 km. Totodată este nevoie să asiguram finanţarea economică a acestui
tip de proiecte, îndeosebi prin atragerea capitalului str ăin,
şi s
ă
administr ăm derularea acestor proiecte printr-un management performant.
35 ***http/www.google.com/alexa c.-globalizarea economiei
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
27/31
32
În acelaşi timp trebuie să înţelegem cu toţii că problemele trebuie
soluţionate, în primul rând, prin efortul propriu dar şi cu sprijin
internaţional. Efortul propriu nu se poate substitui ajutorului internaţional.36
1.4. Globalizarea: între acceptare şi contradicţie.Globalizarea are privilegiul de a fi un fenomen care şi-a creat prieteni
şi duşmani nu numai la nivelul analiştilor. Aprobarea sau contestarea
globalizării constituie, în prezent, curente de opinii şi de acţiune care au
coborât până la nivelul cetăţeanului de rând, „dezbaterile” pe această temă
fiind, în multe cazuri, la nivelul mişcărilor de stradă.37
Pentru unii este o binefacere pentru că ar fi o sursă a prosperităţii.
Pentru alţii, un risc major pentru că ar fi o sursă de săr ăcie şi inegalitate.Partizanii globalizării se înscriu în două mari categorii: pe de o parte,
adepţii curentului neoliberal, iar pe de altă parte reprezentanţii instituţiilor
financiare internaţionale şi a marilor întreprinderi internaţionale.38
Neoliberalii consider ă globalizarea un fenomen irezistibil, deoarece
viteza cu care fluxurile de capital circulă în exteriorul graniţelor naţionale,
amploarea schimbului de tehnologie şi informaţii, ca şi apariţia unor zone
de propulsie economică sunt elemente care, prin întrepătrundere,constituie o nouă structur ă de piaţă mondială, a cărei dezvoltare nu permite
o întoarcere la vechile forme de comer ţ şi cooperare internaţională.
Reprezentanţii instituţiilor, întreprinderilor internaţionale consider ă
globalizarea un fenomen universal deoarece liberalizarea schimburilor
între naţiuni reduce riscul conflictelor militare, generalizând tendinţa de
schimb şi cooperare în dauna tendinţelor de confruntări violente şi
revendicări teritoriale.39
Şi la nivelul adversarilor globalizării putem considera existenţa a
două grupuri distincte. Prima grupare este reprezentată de aceia care
consider ă că globalizarea afectează interesul economic naţional şi cer
luarea de măsuri cu caracter protecţionist. A doua grupare consider ă
globalizarea doar ca pe o „mască” sub care se ascunde ideologia
36 ***http/www.google.com/alexa c.-globalizarea economiei37
Coşea Mircea-Op.cit.pag.85.38
Jean Louis Leve-« Sept lecons d′economic a l′usage du citoyen »,Seui,Paris, pag.35.39 Expresia cea mai clar ă şi directă a acestor poziţii a fost reprezentată de către documentele Forumului Economic de
la Davos din 1996, Klaus Schwab-Fondatorul Forumului economic de la Davos-deschidea lucr ările cu următoarearemarcă “oamenii politici trebuie să înţeleagă că deciziile lor vor fi din ce în ce mai mult influenţate de către piaţafinanciar ă internaţională decât de probleme interne ale propriilor ţări!”-Le Neouveau Quotidien-12/02/1996
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
28/31
33
liberalismului american, considerată periculoasă pentru identitatea
economică, socială şi culturală a diferitelor ţări şi popoare.
Prima categorie susţine că globalizarea instaurează un climat de
concurenţă neloială şi de inegalitate între ţări şi agenţi economici. Nu
putem trece cu vederea următorul aspect: Poate România să integreze unsistem de transport de tip centralizat, deficitar , birocratic, într-un sistem
european (internaţional) bazat pe o economie de piaţă liber ă cu structuri
de management solide, cu o legislaţie bine pusă la punct? Sau putem
compara infrastructura României cu autostr ăzile moderne ale Occidentului
în care disciplina rutier ă şi viteza de deplasare nu mai sunt o problemă?
Astfel, se argumentează că în ţările dezvoltate producţia şi
desfacerea sunt obligate să suporte o fiscalitate mai mare ( mai ales caurmare a introducerii taxelor de protecţie a mediului) şi costuri mai mari ale
for ţei de muncă. Întreprinderile internaţionale, care evită mediul economic
al ţărilor dezvoltate prin delocalizarea producţiei, beneficiază de o fiscalitate
mai mică şi de costuri mai mici ale for ţei de muncă. Întreprinderile r ămase
preponderent naţionale şi, mai ales întreprinderile internaţionalizate, cerând
propriilor guverne măsuri de protecţie în vederea menţinerii integrităţii pieţei
interne şi a portofoliului naţional de locuri de muncă. A doua categorie argumentează prin faptul că, după căderea
comunismului, liberalismul nord-american a declanşat o ofensivă în
vederea impunerii la scar ă mondială a modelului american al „
capitalismului criminal”. Aceşti adversari ai globalizării se pronunţă
împotriva „ modelului de societate bazat pe totalitarismul pieţei şi tirania
globalizării”.40
For ţele care se pronunţă împotriva globalizării nu reprezintă unpericol real pentru cei care sunt adepţii acestuia. Partizanii
protecţionismului sunt puţini şi slabi organizaţi, fiind reprezentaţi de unele
organizaţii patronale şi de către unele organizaţii sau federaţii ale
întreprinderilor mici şi mijlocii din ţările dezvoltate. Impactul lor asupra
politicilor guvernamentale este slab şi se manifestă cu timiditate doar în
unele situaţii conjuncturale.
Ceea ce este important de semnalat este, însă, amploarea pe care a
luat-o mişcarea acelor adversari ai globalizării care înţeleg prin aceasta
40 Ignacio Ramonet-« Scenarios de la mondialisation –Le Monde diplomatique », nr.32 nioembrie 1996.
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
29/31
34
tendinţa ideologică de impunere a modelului liberalismului nord- american.
Ei accentuează latura politică a globalizării şi se erijează în apăr ători ai
identităţii naţionale. În cadrul acestei mişcări se identifică un nucleu de
for ţă format din organizaţii ale societăţii civile din ţările dezvoltate,
sindicate, asociaţii culturale şi cu profil intelectual, grupări politiceneguvernamentale din ţări în curs de dezvoltare.
Mişcările contra globalizare î şi pierd progresiv susţinerea opiniei
publice din cauza violenţei extreme pe care le-au imprimat protestele
stradale ale acestora. Adevăratele lupte de stradă de la Seattle,
Washington, Praga şi Genova au pricinuit daune şi victime, creând
impresia că lupta contra globalizării nu este nimic altceva decât vandalism
şi huliganism.Se poate afirma că globalizarea nu este un fenomen nou pentru
omenire , dar amploarea pe care a luat-o fenomenul în a doua jumătate a
secolului XX îi dă configuraţia unui fenomen cu desf ăşurare şi implicaţii nu
îndeajuns de bine cunoscute.
Pe de-o parte globalizarea:41
stimulează transferul şi schimbul de informaţii, tehnologie şi know-how.
facilitează circulaţia mărfurilor , capitalurilor şi a for ţei de muncă. realizează contactul dintre diferite culturi şi tradiţii, contribuie la o mai
bună cunoaştere şi impulsionează contactele interumane, interetnice şi
interconfesionale
contribuie la conştientizarea şi soluţionarea unor probleme globale de
mediu înconjur ător , de demografie, de dezarmare şi sănătate.
stimulează creşterea economică pe ansamblul economiei mondiale
prin efectul de propagare a boomului economic spre zonele adiacente.Pe de alt ă parte:
• sfera activităţii productive este orientată şi determinată de către sfera
activităţilor financiare. Economia reală devine o consecinţă a dinamicii şi
situaţiei pieţelor financiare.
• are tendinţe de excludere de pe piaţa muncii a ţărilor dezvoltate a
persoanelor cu nivel inferior de calificare.
•
dă posibilitatea extinderii la nivel global a criminalităţii economice, atraficului de droguri , de arme şi prostituţie.
41 Coşea Mircea-Op-cit.pag.88
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
30/31
35
• transfer ă efectele crizelor financiare sau sectoriale de la zonele
generatoare de crize spre toate componentele economiei globalizate.
De aici se naşte întrebarea cât de bine au înţeles transportatorii români
acest fenomen numit globalizare? Dacă ar fi să intervievezi „patronii”
societăţilor de transport cu privire la acest concept numit globalizare mareva fi surprinderea unor r ăspunsuri evazive, f ăr ă logică , pentru că aceştia
sunt foşti şoferi care o dată cu căderea regimului comunist şi-au
achiziţionat un camion sau două şi au început să desf ăşoare această
activitate concurând marile companii de transport. O dată cu integrarea
României se va produce următorul fenomen : firmele mari o să le înghită
pe cele mici, lucru de altfel care se observă acum pe piaţa transporturilor
rutiere, este cazul Ungariei, Poloniei, Cehiei sau Slovaciei.Punctul forte al transportului rutier este capacitatea de a transporta mărfuri
în întreaga Europă la un preţ scăzut cu o flexibilitate mare. Vor putea
firmele de transport româneşti să ţină faţă marilor companii de transport
europene cum ar fi: Waberer’s, Centrum, Willi Betz, sau Fixemer? Asta
r ămâne de văzut. Însă trebuie să fim realişti că asemenea firme cu
vechime şi cu tradiţie pe „piaţa globală” vor înghiţi tot ceea ce înseamnă
companie mică. Însă cel mai mare avantaj competitiv al transportului rutier îl constituie
acesta de a transporta bunuri în toată Uniunea Europeană şi pe întregul
continent, cu o flexibilitate neegalată şi la un preţ mic. Dar această
capacitate s-a dezvoltat în circumstanţe paradoxale. Companiile de
transport militează puternic împotriva altor tipuri de transport şi, în acelaşi
timp, una împotriva celeilalte. Pe măsur ă ce costurile variabile cresc
(pentru combustibil şi pentru echipamente noi) aceste companii pentru asupravieţui în acest mediu extrem de competitiv, sunt obligate să for ţeze
regulile în privinţa orarelor de lucru, a autorizaţiilor şi chiar principiile de
bază ale siguranţei rutiere.
Cota de piaţă deţinută de transportul rutier nu poate ascunde poziţia
financiar ă extrem de precar ă a multor companii de transport, mai ales a
celor mici, care descoper ă că este din ce în ce mai dificil să menţină chiar
şi o aparenţă de profitabilitate în faşa presiunilor exercitate asupra
8/16/2019 GLOBALIZAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTULUI RUTIER ÎN ECONOMIE
31/31
preţurilor de către expeditori şi industrie, în special în perioade de criză,
cum ar fi ridicarea preţurilor motorinei.42
Globalizarea impune o nouă viziune asupra strategiei dezvoltării.
Dacă în perioadele anterioare strategiile de dezvoltare la nivel naţional se
adaptau schimburilor fenomenelor internaţionale, în condiţiile globalizăriiacestea trebuie să anticipeze aceste schimbări. Făr ă o anticipare prin studii
de prognoză, strategiile naţionale sunt puse în pericol de a nu mai putea
r ăspunde în timp util vitezei cu care se modifică elementele ce caracterizau
mediul economic internaţional.