HEPATITA VIRALĂ CU HVD

1. DEFINIŢIE

Virusul hepatitei delta (HVD) este un virus defectiv care pentru realizarea infecţiei necesită prezenţa virusului hepatitei B (HVD). Infecţia mixtă HVD+HVB poate surveni concomitent (co-infecţie) sau HVD poate suprainfecta un pacient anterior infectat cu HVB.

2. ETIOLOGIE

- virusul hepatitei delta cu ARN monocatenar, al cărui înveliş este reprezentat de AgHBs, care îi asigură protecţia externă.

3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Morbiditatea este greu de precizat, nefiind diagnosticată datorită costului ridicat al diagnosticului serologic.

4. DIAGNOSTIC POZITIV

4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

            Co-infecţia HVB+HVD evoluează mai sever decât hepatita acută virală B. Obişnuit sunt prezente două pusee de simptome clinice, cărora le corespund două episoade de citoliză crescută, separate de un interval de 2-3 săptămâni. Riscul crescut în co-infecţie este dat de posibilitatea instalării formelor fulminante şi de rata de cronicizare mai crescută.

Suprainfecţia HVD care survine la un purtător de Ag HBs îl transformă pe acesta în bolnav cu hepatită cronică, cu evoluţie mai rapidă spre decompensare metabolică. Dacă suprainfecţia apare la un bolnav cu hepatită cronică persistentă sau activă determină în 70-80 % din cazuri instalarea simptomatologiei clinice şi a modificărilor biologice de ciroză hepatică.

4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR

            A. Diagnostic serologic constă în decelarea în ser a următorilor markeri virali:

   Ag-HVD este prezent în infecţia acută pe durată relativ scurtă (tranzitoriu, uşor de depăşit faza în care ar putea fi evidenţiat);

   Anticorpii IgM-anti HVD sunt markeri serologici de infecţia acută.

Apar la scurt timp de la apariţia Ag-HVD şi dispare la sfârşitul infecţiei acute, oarecum paralel, dar în titru mai scăzut, cu anticorpii HBc-IgM (co-infecţie HBV+HVD).

Titrurile crescute şi persistente a anticorpilor Ig M-anti HVD semnifică infecţia cronică dublă HBV +HVD;

   Anticorpii totali anti-HVD se menţin în titruri crescute şi după co-infecţie, dar şi în infecţia cronică dublă.

B.Tehnici de hibridizare moleculară permit identificarea ARN-ului viral.

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE (idem ca şi la hepatita B)

5. TRATAMENTUL HEPATITELOR ACUTE VIRALE

Izolarea în spital este obligatorie cu declararea nominală a fiecărui caz.

   Tratamentul igieno-dietetic

1. Regim alimentar echilibrat în principii nutritive cu aport crescut de vitamine, din legume şi fructe proaspete.

2. Repausul fizic prelungit pe perioada de stare cu evitarea efortului fizic şi în convalescenţă.

Alimente permise

   lapte de vacă: dulce sau bătut (acru) şi derivatele sale: iaurt, kefir, brânză de vacă, caş, urdă dulce, telemea (dar numai desărată). Cantitatea de brânză de vacă poate fi de 300-400 g/zi.

   făinoase: macaroane, tăiţei, orez, griş, bine fierte şi preparate cu lapte sau cu brânză de vacă, cu suc de roşii sau bulion, şi eventual, cu puţin unt proaspăt, adăugat înainte de consumare. Făinoasele mai pot fi preparate sub formă de papanaşi cu brânză de vacă, budincă de macaroane sau griş, orez cu lapte, supe; biscuiţi, pâine albă, de preferat prăjită, mămăliguţă, grisine, cornuri, chifle.

   vegetale: zarzavaturi şi legume: salate crude, dovlecei, lăptuci, urzici, guli noi, conopidă, roşii, sfeclă roşie fiartă, morcovi, legume verzi, cartofi fierţi sau copţi, ardei gras, spanac, ridichi de lună, mazăre verde. Acestea vor fi preparate sub formă de salate (amestecuri de cartofi, sfeclă roşie, morcovi fierţi, salată verde crudă, la care se adaugă untdelemn crud şi zeamă de lămâie), soteuri de legume, pireuri (de cartofi sau morcovi), supe de zarzavat îngroşate cu făinoase, supe-creme de legume.

   carnea şi mâncărurile de carne: este admisă carnea de găină, de pui, curcan, porumbei, carnea slabă de viţel, de vacă, sau mânzat, fiartă (rasol cu untdelemn crud şi oţet slab-diluat) sau grătar. Carnea mai poate fi preparată tocată (fără ceapă sau alte condimente), fiartă sub formă de perişoare sau sărmăluţe în frunză de viţă (fierte în borş), sau friptă pe grătar (sub formă de chifteluţe).

            Carnea de peşte alb (şalău, ştiucă, lin, păstrăvi, cleam, lipan, calcan, cambulă, mreană) fiartă (rasol) sau friptă la grătar. Mai este permisă şunca slabă şi foarte puţin sărată, crenvurştii, parizerul.

   supe şi ciorbe: în afară de supele de făinoase şi de zarzavaturi sunt permise şi supele de pasăre şi de vacă (degresate), ciorbele, preparate cu borş (ciorbă de vacă, ciorbă de perişoare, slabe şi preparate fără condimente).  De asemenea, supele şi ciorbele de oase fără măduvă.

   ouăle: (de găină) fierte moi, (fierte 3-4 minute), ''ochiuri româneşti'', (fierte în apă şi servite cu unt proaspăt, adăugat imediat înainte de consumare) şi nu mai mult de 2 ori pe săptămână. Ouăle sunt interzise numai la bolnavii suferinzi de colecistită sau litiază biliară în antecedente.

   grăsimile: se permit numai untul de vacă proaspăt, smântâna, frişca şi grăsimile vegetale: untdelemn, ulei de măsline, porumb, floarea-soarelui, de dovleac (servite crude), margarină. Grăsimile nu vor depăşi cantitatea de 50 grame zilnic la adult şi vor fi consumate sub forma cea mai uşor digerabilă (emulsionate).

   sosurile: sunt permise numai cele preparate dietetic, cu grăsimi în cantitate redusă, preparate numai cu unt proaspăt sau untdelemn, fără ceapă prăjită, fără condimente, fără rântaş, numai sub formă de sos alb, sos de roşii sau bulion, sos de zarzavat etc.

   dulciuri şi produse zaharoase: miere de albine (în special), marmeladă, magiunuri, jeleuri, rahat, bomboane, gemuri de fructe, dulceaţă, şerbet, gelatină de fructe, spumă de fructe cu albuş, creme de lapte cu albuş, cremă de zahăr ars, prăjituri preparate din aluat uscat, cu brânză de vacă, cu fructe sau marmeladă, tarte cu fructe, bezele, spumă de albuş bătut cu zahăr, cornuleţe cu marmeladă.

   fructe: mere, struguri, căpşuni, pepene, lămâi, portocale, grepfruit, sucuri (în special de citrice şi struguri), compoturi de cireşe, prune, piersici, caise, banane.

   băuturi: în afară de sucurile de fructe şi zeama de compot, mai sunt permise ceaiurile de: mentă, tei, cozi de cireşe,  siropul cu sifon, citronadele, oranjadele, cafea naturală (slabă).

   prăjituri: budincă de orez ori griş, tarte cu fructe, cornuleţele, ruladă, savarină.

   diverse: pentru a acri supele şi ciorbele, salatele sau sosurile se va folosi sucul de lămâie, sarea de lămâie diluată (acidul citric, nu însă acidul tartric), oţetul slab, diluat, de preferinţă de fructe. Sunt permise următoarele condimente: pătrunjelul, mărarul, leuşteanul, tarhonul, dafinul, cimbrul, chimionul, ţelina; pentru deserturi: vanilina, coaja de lămâie sau portocala.

Alimente interzise

   brânzeturi: fermentate sau grase, caşcaval.

   legumele uscate: fasolea, mazărea, bobul, lintea.

   carnea grasă:  de porc, de berbec, oaie, miel, gâscă, raţă, cocoş, vânat. Carnea conservată, afumată, pastrama, cârnaţii, mezelurile, salamurile. Carnea tocată condimentată şi prăjită (ardei umpluţi, chiftele, sarmale). Măruntaiele: creier, rinichi, drobul de miel.

   peştele: gras (somn, crap, lin, biban, guvizi, scrumbie, peştele de mare), afumat, conservat, prăjit; sardelele, marinata, icrele.

   ouăle:  răscoapte şi prăjite în untură sau untdelemn, ouăle de raţă.

   grăsimi: untura de porc, slănina, grăsimea de vacă. De asemenea, este interzisă consumarea grăsimilor prăjite (chiar unt şi ulei prăjit), grăsimea de gâscă, salata de boeuf, maioneza.

   sosurile: toate cele pregătite cu rântaş, ceapă şi grăsime încinsă, sau prăjită cu condimente.

   condimente: piper, ardei iute, hrean, muştar.

   zarzavaturile: ridichile de iarnă, castraveţii, guliile, varza, pătlăgelele, vinetele, ceapa, usturoiul, cartofii prăjiţi.

   fructe: nucile, alunele, migdalele, smochinele, curmalele.

   dulciuri: prăjitura cu cremă de unt sau mult gălbenuş, plăcintele, cozonacul, aluaturile proaspete, dospite, clătitele, gogoşile, îngheţata, prăjiturile cu cacao, ciocolata.

            Sunt interzise, de asemenea, ori ce fel de băutură alcoolică (cel puţin 1 an), ciocolata, cacaua, băuturile prea reci (la gheaţă).

            În general sunt interzise: alcoolul, mâncărurile prăjite, gătite cu sos, rântaş, grăsime, untură, precum şi conservele.

   Tratamentul simptomatic

   combaterea greţurilor şi vărsăturilor din perioada de debut;

   combaterea meteorismului prin fermenţi digestivi;

   combaterea pruritului tegumentar în formele cu icter intens.

   Tratament patogenetic: administrare de vitamine din grupul B, acid alfa-lipoic.

   Tratament etiotrop

            1. În infecţiile cu VHB antiviralul de elecţie este lamivudina, care, însă, este utilizată în asocire cu interferonul doar în hepatitele cronice. Aceleaşi produse medicamentoase, dar în doze mult mai mari şi pe durate mult mai lungi, se administrează în infecţiile mixte VHB+VHD.

            2. În infecţiile cu VHC ribavirina are efect de oprire a replicării virale şi este mai eficientă în asociere cu interferonul.