1

HOMOCISTEINA - noul cholesterol http://www.formula-as.ro/2012/1009/medicina-preventiva-85/homocisteina-noul-colesterol-14809

O toxină celulară mai puţin cunoscută ne subminează grav sănătatea. Însă există

metode de a reacţiona contra ei. În primul rând, vitamina B. Când se discută despre riscurile ce ne ameninţă sănătatea, ne-am obişnuit să-i întâlnim menţionaţi

pe cei patru „răufăcători” principali: hipertensiunea, obezitatea, diabetul şi colesterolul mărit.

Însă, mai nou, trebuie să adăugăm încă unul: toxina celulară numită homocisteina. Ea este cerce-

tată abia din anul 1992 şi numeroşi specialişti o consideră mai periculoasă decât colesterolul, în-

trucât face să crească enorm riscul de infarct, demenţa senilă, accidentul vascular cerebral şi

depresia.

Substanţa ia naştere ca un produs intermediar al proceselor metabolice desfăşurate, secundă de se-

cundă, în miliardele de celule ce alcătuiesc organismul nostru. Se descompun materiile de care cor-

pul nu mai are nevoie şi se formează altele, de însemnătate vitală pentru buna sa funcţionare. În

acest context, apare homocisteina, un metabolit toxic, preluat în circuitul sanguin. Organismul în-

cearcă să-l neutralizeze şi pentru aceasta îi sunt indispensabile vitaminele B6, B12 şi acidul folic.

Tocmai aici, oamenii se confruntă cu una din carenţele importante ale alimentaţiei moderne,

care nu le mai asigură un aport suficient de substanţe bioactive. Tinerii consumă prea multe sub-

stanţe de tip fast food, iar vârstnicii asimilează din ce în ce mai greu vitaminele din alimentele inge-

rate.

Consecinţa: nivelul homocisteinei urcă, în fiecare zece ani, cu aproximativ 10%, astfel încât per-

soanele cu vârste cuprinse între 85 şi 95 de ani, ajung să depăşească limita normală chiar cu

60%.

Valorile crescute provoacă daune considerabile, în primul rând în sistemul circulator. Toxina dis-

truge pereţii arterelor şi favorizează formarea cheagurilor de sânge, urmările fiind devastatoare:

studiile confirmă faptul că nivelul ridicat al homocisteinei sporeşte riscul de deces cu până la

33%. Şi invers: în condiţiile unor valori normale, riscul de a suferi o depresie scade cu nu mai

puţin de 50%.

Femeile şi dietele lor de slăbit Se poate spune că avem de-a face cu un paradox. Tocmai în ţările dezvoltate, cu economie prosperă,

mulţi oameni prezintă un deficit sever de substanţe bioactive. Un studiu recent arată că doar un

sfert din tinerele femei europene (Categoria de vârstă 19-36 de ani) dispun de vitamina B6 în canti-

tate suficientă. 76% din ele nu-şi asigură nici măcar aportul minim recomandat de nutriţionişti. De

vină este mai ales obsesia siluetei perfecte, care duce la un abuz de diete şi chiar la regimuri drastice

de înfometare.

Alimente fără vitamine Uneori însă, nici alimentaţia echilibrată şi nici prepararea corectă a alimentelor nu ne protejează cu

adevărat contra deficitului de substanţe biologic active. Vina o poartă, printre altele, recoltarea legu-

2

melor şi fructelor înainte de coacere, iradierea lor pentru a le împiedica să se strice, precum şi dura-

ta mare a depozitării şi transportului (în special la fructele şi legumele din import).

O altă problemă: monoculturile şi excesul de îngrăşăminte chimice au sărăcit solul în asemenea mă-

sură încât în zilele noastre alimentele nu mai posedă decât 20-30% din nutrienţii pe care îi conţineau

odinioară. Şi prelucrarea industrială elimină o parte din substanţele hrănitoare importante. Cerealele

măcinate şi transformate în făină albă pierd până la 60% din cantitatea de vitamină B6, iar orezul

decorticat şi lustruit - circa 50%. În ce priveşte preparatele fast food, acestea reprezintă practic o

hrană mortală, complet lipsită de vitamine.

Bolile favorizate de homocisteină Accident vascular cerebral – Valorile crescute ale homocisteinei indică un risc major de acci-

dent vascular cerebral. Dacă sunt readuse în limite normale, pericolul se diminuează cu 82%.

Ateroscleroza – Chiar şi o creştere uşoară a nivelului homocisteinei sporeşte de trei-patru ori ris-

cul de formare a ateroamelor. Dacă valoarea urcă numai cu 5 micromoli/litru, pericolul de deteri-

orare a vaselor de sânge este cu 80% mai mare la femei şi cu 60% la bărbaţi.

Cancer de colon – Cu cât este mai mare cantitatea de vitamina B6 prezentă în sânge, cu atât se

diminuează riscul cancerului de colon. Studiile ştiinţifice dovedesc că el se reduce până la 49%.

Cancer de sân – Femeile aflate în premenopauză, care ingerează cantităţi foarte mici de vitamina

B12, prezintă un risc major de carcinom mamar.

Colopatii – 80% dintre suferinzii de boala Crohn sau de colită ulcero-hemoragică au un deficit

de acid folic.

Demenţă senilă – Când valoarea homocisteinei depăşeşte 14 micromoli/litru, se dublează ris-

cul de apariţie a maladiei Alzheimer.

Depresie – La femeile mai în vârstă, lipsa vitaminei B12 dublează pericolul de declanşare a

unei depresii. Şi carenţa de acid folic provoacă o stare de deprimare profundă, afectând toto-

dată capacitatea de concentrare şi memorare.

Diabet – Bolnavii de diabet sunt deosebit de sensibili la creşterea nivelului de homocisteină. Le

este afectat nivelul nervos şi se produc tulburări ale circulaţiei periferice, cum este aşa-numitul

„picior diabetic”.

Infarct – Surplusul de homocisteină sporeşte riscul de infarct miocardic cu până la 70%. În

schimb, femeile care îşi asigură un aport masiv de acid folic şi vitamină B12, reduc riscul de

infarct la jumătate.

Malformaţii congenitale – Deficienţele canalului medular la nou-născuţi (ex. splina bifida) se

numără printre cele mai frecvente malformaţii congenitale (1 la 1000 de naşteri). Prin admini-

strarea zilnică a 400 micrograme de acid folic în timpul sarcinii, se pot preveni 50-70% din

malformaţiile congenitale.

Neurastenie – Deja o creştere minimă a nivelului homocisteinei poate duce la tulburări cerebra-

le, dereglând echilibrul psihic şi provocând stări de epuizare.

3

Osteoporoza – Potrivit unui studiu al cercetătorilor din Boston, frecvenţa fracturilor de col femu-

ral este mai mare la femeile aflate la menopauză care au un nivel ridicat al homocisteinei.

Parkinson – Homocisteina distruge ireversibil anumiţi receptori din creier, ceea ce favorizează

apariţia maladiei Parkinson.

Tromboza – Homocisteina lezează pereţii vaselor de sânge, favorizează depunerile de coleste-

rol „rău” (LDL) şi sporeşte riscul de opturare a vaselor. La o cincime din pacientele cu trombo-

ză, homocisteina depăşeşte limita normală. Dacă într-o venă de la picior se desprinde un cheag

de sânge, se poate ajunge la temuta embolie pulmonară.

Tulburări de somn – Excesul de homocisteină perturbă la nivelul creierului secreţia de neuro-

transmiţători, în special pe cea a serotoniei. Persoana devine agitată şi irascibilă, adoarme greu şi

are întreruperi de somn în cursul nopţii.

Un trio de forţă pentru dvs. Ştiinţa modernă cunoaşte 20 de vitamine, toate fiind extrem de importante. Mai ales fără B6, B12,

şi acid folic, nu funcţionează aproape nimic în organismul uman. Şi iată unde le puteţi găsi:

1. Vitamina B6

Aduce o contribuţie esenţială la formarea hemoglobinei (care transportă oxigenul în sânge), la pro-

curarea rapidă a energiei necesare organismului şi la transmiterea influxurilor nervoase. Se găseşte

în: nuci, raci, sardine, heringi, carne de vită şi de viţel, banane, avocado, hrişcă.

Doza zilnică recomandată: Femeile au nevoie de 1,2 mg, gravidele şi mamele care alăptează –

de 1,9 mg. Necesarul zilnic al femeilor poate fi acoperit, de exemplu, cu două banane.

2. Vitamina B12

Este indispensabilă pentru formarea globulelor roşii, pentru construirea structurii celulare şi trans-

portul oxigenului în sânge. Reglează înmagazinarea în muşchi a energiei obţinute din alimentele in-

gerate. Se găseşte în: heringi, midii, sardine, stridii, crabi, carne de pui şi de vită, brânză, ouă de

găină, lapte, lebărvuşt cu un procent redus de grăsime.

Doza zilnică recomandată: Adulţii necesită 3 micrograme, gravidele 3,5 micrograme, iar ma-

mele în perioada de alăptare 4 micrograme. Pentru aceasta sunt suficiente circa 100 g de somon

sau 100 g de brânză Camembert. Şi 300 ml lapte acoperă necesarul zilnic.

Simptome de carenţă: Pot apărea arsuri pe limbă, o coloraţie gălbuie a mucoaselor, senzaţia de

stomac plin, eructaţii acide sau probleme gastrice. Dar se manifestă şi simptome cu caracter mai

curând general, cum sunt oboseala extremă, dificultăţile de concentrare sau o diminuare evidentă

a rezistenţei la efort fizic.

3. Acidul folic

Această vitamină, cunoscută altădată şi sub denumirea de B9 sau vitamina M, joacă un rol impor-

tant în diviziunea celulară şi în sinteza acizilor nucleici (purtători ai informaţiei genetice). De ase-

menea, ea ajută la scăderea nivelului prea ridicat al homocisteinei în sânge, reducând astfel ris-

cul de apariţie a bolilor vasculare. Se găseşte în: roşii, varză, spanac, sparanghel, fenicul, fetica,

4

andive şi salata verde. E prezent în cantitate însemnată şi în germenii de cereale, mazăre, linte,

boabe de soia şi căpşuni.

Doza zilnică recomandată: Pentru adulţi este suficient un aport de 400 micrograme, pentru gra-

vide şi mame care alăptează – 600 micrograme. Aceasta corespunde cu patru roşii de mărime

mijlocie sau 180 g varză creaţă, ori 100 g carne de pui.

Simptome de carenţă: Anemie însoţită de dureri de cap, oboseală şi ameţeli, dar şi diaree. Siste-

mul imunitar formează mai puţini anticorpi. Mult mai grave sunt însă urmările constatate la femeile

gravide: un deficit de acid folic provoacă adesea malformaţii la nou-născuţi.

Principalii furnizori de vitamine B Carnea de pui e săracă în grăsimi, bogată în proteine şi conţine circa 123 micrograme acid folic

şi 0,53 vitamina B6 la 100 g.

Seminţele de susan sunt benefice pentru sănătate, căci 100 g cuprind 0,79 mg vitamina B6.

Racii ne întăresc sistemul imunitar datorită celor 25 micrograme de vitamina B12 la 100 g car-

ne.

Varza creaţă este unul din cei mai valoroşi furnizori de acid folic, cu 187 micrograme la 100 g.

În acelaşi timp, ea conţine o cantitate mai mare de proteină vegetală de bună calitate decât orice

alt soi de varză.

Pieptul de curcan ne oferă 0,46 mg vitamina B6 la 100 g. În plus, are avantajul de a fi o carne

săracă în grăsimi.

Ouăle furnizează cam 2,4 micrograme vitamina B12 la 100 g. Astfel fiind mai sănătoase decât

îşi închipuie multă lume. Conţin într-adevăr colesterol, însă numai o parte din el trece în sânge.

Aşadar, putem mânca liniştiţi un ou pe zi.

Salata de andive, o delicatesă în timpul iernii, combate cu succes homocisteina, cu 109 micro-

grame acid folic la 100 g. Cam 250 g acoperă în întregime necesarul unei zile.

Macrourile – În carnea grasă a acestor peşti de mare găsim 0,63 miligrame vitamina B6 la 100

g. Dar şi 0,3 până la 1,6 g acizi graşi Omega 3, care ajută la scăderea tensiunii arteriale.

Carnea de viţel e foarte slabă şi ne pune la dispoziţie 0,4 mg vitamina B6 la 100 g. Atenţie:

evitaţi carnea albicioasă ori de un roz palid, pentru că de obicei este de calitate inferioară.

Brânza moale reprezintă o sursă excelentă de vitamina B12 – 3 micrograme la 100g. Pe lângă

aceasta, în ea se află şi o mare cantitate de calciu, care protejează oasele împotriva osteoporozei.

Seminţele de floarea soarelui – mici, dar pline de forţă: 100 g cuprind 0,4 mg vitamina B6. Şi

nu numai atât. Ele conţin, în proporţie de 90% acizi graşi nesaturaţi, cât se poate de sănătoşi.

Carnea de vită – Cu 2 - 3 micrograme vitamina B12 la 100 g, un biftec mic reuşeşte să acopere

necesarul zilei.

Bananele ne dau 0,35 miligrame vitamina B6 la 100 g şi, printre altele, reglează şi nivelul

glicemiei.

Spanacul ne menţine în formă maximă, cu 145 micrograme acid folic la 100 g, oferindu-ne de

asemenea multă vitamină C şi betacaroten.

5

Heringii furnizează, pe lângă preţioşii acizi graşi Omega 3, 14 micrograme vitamina B12 la

100 g.

Avocado este fructul cu cel mai bogat conţinut de grăsimi, însă n-avem motive să ne temem de

el, ci dimpotrivă. În afară de o cantitate apreciabilă de vitamina B1, el ne aduce şi 0,5 mg vita-

mina B6 la 100 g. Iar acizii săi graşi mono şi polinesaturaţi ajută la scăderea colesterolului.

Varza de Bruxelles ar trebui fiartă în foarte puţină apă cu sare, pentru a nu-i distruge valorosul

conţinut de acid folic, de 182 micrograme la 100 g.

Conopida e departe de a fi apreciată la justa ei valoare. Alături de 125 micrograme acid folic la

100 g, ea mai conţine multă vitamină C şi o serie de minerale. Dacă prezintă pete maronii, în-

seamnă că a fost depozitată în condiţii improprii şi a pierdut o parte din vitamine.

Ficatul este, fără nici un dubiu, cea mai bună sursă de vitamină B12, cu 70-80 micrograme la

100 g. Însă el ne mai oferă încă o vitamină din aceeaşi familie – şi anume B5, care deţine un rol

important în metabolismul lipidelor.

Germenii de grâu furnizează cantitatea record de 304 micrograme de acid folic la 100g. La

aceasta se adaugă şi un anumit procent de vitamină B6, care acţionează sinergic cu acidul folic.

Şi alţi germeni, cum ar fi boabele de soia încolţite, sunt surse minunate de acid folic.

Homocisteina (sânge)

http://www.sfatulmedicului.ro/analize/homocisteina-sange_223

Descriere Homocisteina este produsul intermediar de metabolizare al metioninei ce este rapid redus în pre-

zenta vitaminei B12 şi a folatului. Alimentaţia săracă în vitaminele B6, B12 sau acid folic este

cea mai frecventă cauza de hiperhomocisteinemie. Excesul de homocisteină determină agregarea

plachetară şi modifică nivelele factorilor coagulării favorizând coagularea; de asemenea promo-

vează ateroscleroza prin lezarea endoteliului vascular, acilitarea depunerii lipoproteinelor cu

densitate joasă (LDL) şi multiplicarea fibrelor musculare netede vasculare. La gravide nivelele

ridicate ale homocisteinei par a creşte riscul de apariţie a defectelor de tub neural.

Concentraţia serică a homocisteinei poate fi măsurată atât a jeun cât şi după administrarea unei do-

ze-test de metionină. Deoarece la circa 1/3 din pacienţii cu hiperhomocisteinurie, nivelele a jeun ale

homocisteinei sunt normale, se poate efectua suplimentar testul de încărcare cu metionină: probele

de sânge se recolteaza a jeun şi 2 ore mai târziu. Creşterea homocisteinei după două ore indică hi-

perhomocisteinuria.

Recomandări Recomandări pentru determinarea homocisteinei:

- evaluarea deficitului ereditar enzimatic (cistationinsintetaza B) ce determină homocistinuria;

- anemie megaloblastică;

- malnutriţie (deficit de vitamina B6/B12 sau acid folic);

- evaluarea riscului cardiovascular/de tromboză venoasă.

6

Pregătire pacient Pacientul nu va mânca cel puţin 10-12 ore înaintea efectuării testului.

Metoda

Este utilizată metoda cromatografică şi de dată recentă cea imunoenzimatică.

Pentru cadre medicale

Se prelevează sânge venos a jeun într-o eprubetă cu capac albastru sau violet (ce conţine EDTA, he-

parină sau citrat de Na). Pentru testul de încarcare cu metionină, i se oferă pacientului un prânz ce

conţine 100 mg metionină/kgc şi se poate recolta sânge la 0, 2, 4, 8, 12 şi 24 ore. Se compară nive-

lele plasmatice ale vitaminelor B şi ale aminoacizilor.

Precauţii! Testul este contraindicat la pacienţii cu nivele ale creatininei serice >1.5 mg/dL deoarece

rinichii acestora nu pot filtra corespunzator metionina. Probele trebuiesc pastrate la rece şi trimise

imediat la laborator pentru procesare. Pentru a evita eliberarea homocisteineidin eritrocite se centri-

fugheaza sangele in 30 min de la recoltare.

Limite şi interferenţe Nivelele sunt fals crescute în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală. De obicei bărbaţii prezintă

valori ale homocisteinei mai mari decât femeile deoarece au masa musculară mai bine reprezentată.

Deficitul de vitamine B (necesare metabolizării şi reciclării homocisteinei) se asociază cu nivele

crescute ale homocisteinei. Fumatul determină de asemenea nivele ridicate. Anticonvulsivantele,

carbamazepina, cicloserina, fenitoina, hidralazina, izoniazida, metotrexatul, oxidul nitric, penici-

lamina şi teofilina cresc nivelele homocisteinei. Contraceptivele orale ce conţin estrogen pot alte-

ra metabolismul homocisteinei.

Homocisteina, o toxină care îţi atacă creierul şi inima http://sanatate.bzi.ro/homocisteina-o-toxina-care-iti-ataca-creierul-si-inima-2086

Un aminoacid din sânge despre care puţini medici ştiau până foarte recent este considerat un fac-

tor major în distrugerea creierului, dar şi vinovat de apariţia bolilor cardiovasculare. Se numeşte

homocisteina şi acumulat în sânge într-o cantitate prea mare, contribuie la obturarea şi distruge-

rea vaselor sanguine, inclusiv a acelora ce alimentează creierul; poate chiar deteriora acuitatea

mintală şi dispoziţia printr-un efect toxic direct asupra celulelor cerebrale.

Homocisteina este produsul intermediar de metabolizare al metioninei. Din fericire, ea poate fi

rapid redusă în prezenţa vitaminei B12 şi a folatului. Nivelul ridicat al homocisteinei, asemenea

colesterolului ridicat, poate fi determinat prin analiza sângelui.

Potrivit unui studiu, bărbaţii de vârstă mijlocie sau înaintată, care au avut concentraţiile cele mai

mari ale homocisteinei în sânge au evoluat la un test de competenţă mintală exact ca persoanele a-

fectate de o formă uşoară de Alzheimer. De fapt, dintre cei 25% cu concentraţia cea mai mare a ho-

mocisteinei, numai 22% au putut copia corect un cub şi numai 17% au putut copia un con. Aceste

„performanţe” indică deteriorarea creierului, au afirmat cercetătorii.

7

Homocisteina şi depresia Nivelurile ridicate ale homocisteinei nu semnifică doar probleme de memorie, concentrare şi abili-

tăţi de gândire, ci şi proasta dispoziţie. Într-un grup de persoane deprimate, tinere şi bătrâne, cu cât

nivelul homocisteinei o fost mai ridicat, cu atât rezultatele la testele de acuitate mintală şi evaluare a

dispoziţiei au fost mai proaste. Într-un studiu efectuat pe pacienţi cu depresie gravă, 20% aveau un

nivel crescut de homocisteina, iar 19% prezentau un nivel redus al acidului folic.

Homocisteina favorizează bolile de inimă Homocisteina în exces este factor de risc în bolile cardiovasculare, la fel ca fumatul şi colesterolul.

Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la 19 centre medicale din Europa, pe 750 de bolnavi de

ateroscleroză, cei aflaţi în primii 50 cu valori mari ale homocisteinei prezentau un risc dublu de

boală cardiovasculară.

Persoanele cu alimentaţie bogată în proteine (carne) au un aport redus de vitamine B6, B12 şi

acid folic şi sunt expuse celui mai înalt grad de risc. Cu toate ca derivatele de carne sunt consi-

derate o sursa rezonabila de vitamina B6, un simplu calcul demonstrează că ar fi necesar un consum

de minimum cinci hamburgeri pe zi pentru acumularea dozei minime recomandate de vitamina B6,

adica două mg.

CSID: Când faceţi analizele, verificaţi şi nivelul de homocisteină http://www.labtestsonline.ro/tests/Homocysteine.html?tab=1

Un nivel prea mare al homocisteinei este un indicator direct al riscului de a face infarct, accident

vascular sau demenţă! Mai mult, unele studii au pus în evidenţă legătura directă dintre nivelul

homocisteinei şi îmbolnăvirile retinei.

Cunoscut şi ca: Homocisteina totală a plasmei

Denumire oficială: Homocisteină

Teste Înrudite: Cardiac Risk, Vitamin B12, Vitamina B12 şi Folat, Colesterol

Pe scurt De este necesar acest test?

Pentru a stabili dacă sunteţi supuşi riscului de a face infarct miocardic sau AVC (accident vascu-

lar cerebral); pentru a stabili dacă aveţi o deficienţă de folat sau de vitamina B12; pentru a ajuta la

diagnosticarea unei tulburari ereditare rare, denumită homocistinurie.

Când este necesar?

Dacă aţi avut un infarct miocardic sau AVC fără a avea simptomele specifice sau ca o parte a eva-

luării riscului de afecţiune cardiacă; atunci când medicul suspectează o deficienţă de vitamina B12

sau de folat sau suspectează faptul că un copil sau o persoană tânără poate avea homocistinurie.

Proba necesară pentru testare?

O probă de sânge; câteodată, o probă de urină suplimentară celei de sânge.

Este necesară o pregătire prealabilă?

Uneori, medicul vă poate cere să nu mâncaţi cu 10-12 ore înainte de recoltarea probei.

8

Proba pentru testare Ce anume se testează?

Acest test stabileşte nivelul de homocisteină din sânge sau urină. Homocisteina este un aminoacid

care conţine sulf şi care este prezent, în mod normal, în cantităţi foarte mici, în toate celulele corpu-

lui. Homocisteina este un produs al metabolismului metioninei. Metionina este unul din cei

unsprezece aminoacizi „esenţiali” - aminoacizi care trebuie să derive din dietă, deoarece corpul

nu îi poate produce. La celulele sănătoase, homocisteina este transformată rapid în alte produse.

Vitaminele B6, B12 şi folatul sunt necesare pentru metabolizarea homocisteinei. Pacienţii care

au deficienţe ale acestor vitamine pot avea valori crescute de homocisteinei.

Studii recente au arătat că persoanele care au valori crescute ale homocisteinei, au un risc mai

ridicat de a face un infarct miocardic sau AVC, prin comparaţie cu acelea care au niveluri medii.

Concentraţiile crescute de homocisteină au fost asociate cu o tendinţa crescută de a forma chea-

guri de sânge inadecvate. Atunci când se întâmplă acest lucru, pot apărea infarcturi, AVC-uri şi

blocaje ale vaselor de sânge în oricare parte a corpului.

Homocisteina poate fi crescută în sângele şi urina pacienţilor care au o afecţiune genetică rară, nu-

mită homocistinurie. Aceasta tulburare este cauzată de o alterare apărută într-una dintre diferite-

le gene. Persoana afectată are o enzimă disfuncţională care nu permite descompunerea normală a

metioninei. Din aceasta cauză, homocisteina şi metionina încep să se acumuleze în organismul bol-

navului. Un copil care are această afecţiune va părea normal la naştere, dar în câţiva ani va începe

să prezinte semnele afecţiunii, cum ar fi dezlipire de retină, o conformaţie corporală subţire şi înaltă,

degete lungi şi subţiri, anormali ale scheletului, osteoporoză şi un risc ridicat de tromboembolism

(coagulare inadecvată în artere şi vene) şi de ateroscleroză (plăci grase pe pereţii vaselor de sânge)

care pot duce la afecţiuni cardiovasculare premature. Acumularea de homocisteină poate, de aseme-

nea, să cauzeze retard mintal, tulburări de comportament şi convulsii.

Cum se recoltează proba pentru testare?

Sângele se recoltează prin puncţie venoasă (introducerea unui ac de seringă) din braţ; câteodată,

este recoltată şi o probă de urină.

NOTĂ: dacă analizele medicale vă creează o stare de îngrijorare sau de jenă, ar fi util să citiţi

unul sau mai multe dintre articolele următoare: Cum să facem faţă durerii, disconfortului şi anxie-

tăţii în timpul analizelor, Câteva ponturi despre analizele de sânge, Cum să ajutăm copii să suporte

mai uşor analizele medicale, şi Cum să-i ajutăm pe bătrâni să suporte mai uşor analizele medicale.

Într-un alt articol, intitulat Urmăreşte-ţi proba, puteţi găsi imagini cu modului în care se colectează

şi procesează probele de sânge şi exudat faringian (probele recoltate din gât) pentru cultură.

Testul La ce foloseşte?

Medicul poate comanda testul pentru homocisteină pentru a stabili dacă un pacient are defici-

enţă de vitamina B12 sau de folat. Concentraţia de homocisteină poate fi ridicată, înainte ca testele

9

pentru B12 sau folat să dea rezultate anormale. Anumiţi medici pot solicita testarea homocisteinei

la pacienţii cu malnuţritie şi la persoanele în vârstă (care de obicei iau mai puţină vitamina B12

din alimentaţie), şi la persoanele dependente de droguri sau alcool.

Medicul poate solicita uneori atât testarea homocisteini urinare, cât şi a acelei sanguine, pentru a

diagnostica homocistinuria, dacă suspectează că un copil ar putea avea această boală ereditară. În

unele ţări, copiii sunt testaţi pentru exces de metionină, ca parte a examinării de screening pentru

nou-născuţi. Dacă rezultatul testului unui copil este pozitiv, se efectuează testele pentru homocistei-

nă din urină şi sanguină, pentru confirmare.

Homocisteina este folosită, de regulă, pentru examinarea persoanelor cu un risc crescut de a face

infarct miocardic sau AVC. Testul poate fi util la pacienţii care au un istoric familial de boală ar-

terială coronariană, dar nu şi alţi factori de risc. Oricum, utilitatea testului pentru acest scop

continuă să fie sub semnul întrebării deoarece rolul jucat de homocisteină (dacă există vreu-

nul) în evoluţia afecţiunii cardiovasculare (ACV), nu a fost pe deplin stabilit. Examinarea de

rutină, cum ar fi aceea pentru colesterolul total, nu este încă recomandată.

Când este solicitat acest test?

Testul pentru homocisteină poate fi comandat ca parte a evaluării riscului cardiac, în funcţie de

vârsta pacientului şi de alţi factori de risc. Poate fi comandat, de asemenea, după un infarct mio-

cardic sau un accident vascular cerebral (AVC), pentru a ajuta la ghidarea tratamentului. Testul

poate fi necesar şi atunci când medicul suspectează că un pacient are o deficienţă de vitamina B12

şi/sau folat, sau când un copil prezintă simptome care sugerează că ar putea avea homocistinurie.

Ce semnificaţie are rezultatul?

În cazurile suspectate de malnutriţie sau de deficite de vitamina B12 sau de folat, valorile homocis-

teinei pot fi crescute. Dacă organismul nu obţine suficiente vitamine B şi/sau de acid folic din ali-

mente sau suplimente alimentare, nu va fi capabil să transforme homocisteina în acele forme care

pot fi utilizate de către organism. În acest caz, valorile homocisteinei sanguine pot creşte.

Studii recente au arătat că persoanele care au valori ridicate ale homocisteinei au un risc crescut de

a face infarct miocardic sau AVC, prin comparaţie cu persoanele care au valori medii. Până în pre-

zent, totuşi, nu s-a stabilit o legătură directă între nivelurile homocisteinei şi infarcturile miocar-

dice, dar se evidenţiază o strânsă legătură între ratele de supravieţuire legate de nivelurile de ho-

mocisteină şi infarctul miocardic/AVC. Blocarea unei artere coronariene, un precursor pentru in-

farctul miocardic, apare cu frecvenţă mai mult decât dublă la persoanele cu valori ale homocisteinei

la nivel maxim, prin comparaţie cu cele cu valori minime.

Valorile crescute ale homocisteinei din sânge şi urină la nou-născuţi, sugerează că este foarte proba-

bil să existe homocistinurie şi indică necesitatea efectuării de teste suplimentare pentru a confirma

cauza creşterii concentraţiilor.

Ce altceva ar mai trebui să ştiu?

Atunci când rezultatele testului indică prezenţa homocistinuriei, sunt testate uneori probe biopsice

de ficat sau de piele, pentru a stabili dacă este prezentă enzima cistanionina beta-sintază (CBS).

10

Absenţa acestei enzime este cea mai des întâlnită cauză a homocistenuriei. Testele genetice pot fi

solicitate pentru a identifica una sau mai multe dintre cele mai des întâlnite mutaţii ale genelor.

Dacă pacientul are un istoric familial de ateroscleroză cu instalare timpurie, sau dacă un membru al

familiei a fost diagnosticat cu homocistinurie, atunci pacientul trebuie testat pentru mutaţia genei

identificată la respectivul membrul al familiei.

Valorile homocisteinei pot creşte odată cu vârsta, atunci când pacientul fumează, şi în cazul utiliză-

rii unor medicamente cum ar fi carbamazepina, metotrexatul şi fenitoina. Concentraţiile homocistei-

nei cresc la femei după menopauză, posibil datorită scăderii producţiei de estrogen.

Întrebări frecvente

1. Care sunt sursele bune pentru acid folic şi vitaminele B6 si B12? Cerealele sunt cea mai importantă sursă de acid folic. Fructele şi legumele au cantităţi semnifica-

tive de vitamina B6, iar vitamina B12 se poate găsi în carnea de porc, de vită şi de pui, în peşte

şi în diverse moluşte comestibile.

2. Pot avea unele medicamente pe care le iau vreun efect asupra nivelului meu de

homocisteină?

Da. Sunt numeroase medicamente care pot creşte sau scădea cantitatea de homocisteină din orga-

nism. Trebuie să ţineti la curent pe medicul şi farmacistul dvs. cu privire la orice medicamente pe

care le luaţi, tradiţionale sau pe bază de plante, deoarece acestea pot interfera cu rezultatele testului.

Homocisteina şi mutaţiile MTHFR http://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/19700-homocisteina-si-mutatiile-mthfr.html

Elizabeth A. Varga, MS; Amy C. Sturm, MS; Caron P. Misita, PharmD, Stephan Moll, MD

Homocisteina este un produs chimic din sânge, care este produs atunci când un aminoacid (un

bloc de proteine), numit metionină nu funcţionează în organism. Cu toţii avem homocisteină în

sânge. Nivelurile crescute de homocisteină (numite, de asemenea, hiperhomocisteinemie) pot pro-

voca iritaţii ale vaselor de sânge. Nivelurile ridicate de homocisteină arată un risc crescut pentru

(1) rigidizarea arterelor (ateroscleroza), ceea ce ar putea duce în cele din urmă la atac de cord şi

/sau accident vascular cerebral, şi (2) cheaguri de sânge în vene, tromboză venoasă.

Scopul acestei lucrări este de a explica legătura dintre nivelurile crescute de homocisteină şi chea-

gurile de sânge din artere şi vene; de a discuta despre cauzele nivelurilor crescute de homocisteină,

inclusiv variantele genetice comune ale genei MTHFR (a se vedea secţtiunea „Ce trebuie să ştim

despre predispoziţia ereditară?); şi să descrie modalităţi de a monitoriza şi de a scădea nivelul ho-

mocisteinei pentru a îmbunătăţi starea de sănătate.

Perspectiva istorică In 1962, s-a raportat ca persoanele cu o boală genetică rară numita homocistinurie erau predispuse

la a dezvolta boli cardiovasculare severe în adolescenţă şi până la 30 de ani. În acest caz, o enzimă

defectă provoacă acumularea de homocisteină în sânge, ducând la niveluri foarte ridicate. Studii pe

copii cu homocistinurie au dus la descoperirea faptului ca nivelurile crescute de homocisteină sunt

11

un factor de risc pentru dezvoltarea aterosclerozei şi a cheagurilor de sânge în artere şi vene. Deşi

homocistinuria este o boala rară (afectează aproximativ 1 la 200 000 de persoane), mult mai mulţi

oameni au niveluri puţin sau moderat crescute de homocisteină.

Cauzele concentraţiei crescute de homocisteină Unii oameni au niveluri crescute de homocisteină (Tabelul 1) cauzate de o deficienţă de vitamine

B şi acid folic în dieta lor. Nivelurile ridicate de homocisteină sunt, de asemenea, observate la per-

soanele cu boli de rinichi, niveluri scăzute de hormoni tiroidieni, psoriazis şi în cazul administră-

rii unor medicamente (cum ar fi medicamente antiepileptice şi metotrexat). S-a constatat că unii

oameni au o variantă genetică comună (denumită metilentetrahidrofolat reductază, abreviat MTHFR

), care le afectează capacitatea de a procesa acidul folic. Aceasta genă defectă duce la niveluri ridi-

cate de homocisteină la unele persoane care mostenesc variante MTHFR de la ambii părinţi.

TABELUL 1. Cauzele nivelurilor crescute de homocisteină

Deficienţa de acid folic sau vitamine B6/B12

Boli de rinichi

Niveluri scăzute de hormoni tiroidieni (hipotiroidism)

Medicamente

Metilentetrahidrofolat reductaza (MTHFR) mutatii genetice

Psoriazis

Lupus eritematos sistemic

Necunoscut.

Cum se măsoară homocisteina? Homocisteina este măsurată printr-un test de sânge de rutină. De cele mai multe ori, nu este nece-

sară o pregătire specială înainte de testele de sânge. Ocazional, medicul poate cere să se măsoare ni-

velul de homocisteină după un anumit regim, cu 10 de ore înainte de recoltarea probei de sânge. Re-

gimul inainte de a se recolta proba de sânge, nu este intotdeauna necesar, deoarece, pe termen scurt,

factorii alimentari nu influenţeaza probabil rezultatele testelor.

Ocazional, medicul poate cere un test numit testul de încărcare cu metionină. Acest test măsoară

nivelul homocisteinei, înainte şi după administrarea a 100 mg/kg de metionină (dizolvată în suc de

portocale).Testul este cel mai frecvent utilizat pentru a diagnostica metabolismului homocisteinei

anormale la persoanele care au un risc crescut de boli cardiovasculare, dar care au niveluri normale

de referinţă ale homocisteinei. Acest test poate fi folosit pentru a lua decizii cu privire la tratament,

întrucât oamenii cu teste „încărcate” anormale pot răspunde mai bine la vitamina B6 comparativ cu

acidul folic.

Ce nivel de homocisteină este considerat „Crescut”? Există clasificări oarecum variabile pentru ceea ce este considerat un nivel de homocisteina ridicat.

Valorile „normale” şi „anormale” sunt stabilite de către laboratoare individuale. De obicei, un

12

nivel mai mic de 13 μmol/L este considerat normal. Un nivel între 13 şi 60 μmol/L este considerat

moderat crescut, iar o valoare mai mare de 60 – 100 μmol/L este grav ridicat.

În ce fel contribuie homocisteina la deteriorarea vaselor de sânge şi tromboză? Deşi ştim că nivelurile crescute de homocisteină sunt întâlnite mai frecvent la persoanele cu trom-

boză şi ateroscleroză, nu este clar dacă homocisteina în sine este cea care duce la aceste afecţiuni

sau dacă valorile ridicate ale homocisteinei sunt un rezultat al acestora. Studii recente arată că scă-

zând nivelul homocisteinei nu scade şi riscul de ateroscleroză sau de tromboză; aceasta susţine te-

oria că homocisteina poate fi doar un „spectator nevinovat” şi nu cauza acestor afecţiuni.

În plus, nu s-a înţeles prea bine în ce fel ar putea homocisteina exercita efecte dăunătoare. O ipoteză

este aceea că homocisteina are un efect toxic asupra celulelor care alcătuiesc stratul intern al vaselor

de sânge. Sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica rolul homocisteinei în ateroscleroză şi

tromboză şi pentru a determina dacă scăderea nivelului homocisteinei este eficace în reducerea ris-

cului de cheaguri de sânge.

Care sunt riscurile persoanelor cu concentraţii crescute de homocisteină? Un nivel ridicat homocisteina este asociat cu un risc crescut de a dezvolta ateroscleroză, care la rân-

dul ei poate duce la boli coronariene (CAD), atac de cord şi accident vascular cerebral (Tabelul 2).

Magnitudinea riscului de boli coronariene nu este bine definit. In general, se pare ca persoanele cu

un nivel ridicat de homocisteină sunt expuse de două ori mai mult riscului de boli coronariene, com-

parativ cu cei fără un nivel ridicat de homocisteină. Cu toate acestea, riscul este dependent de nive-

lul de homocisteina. De exemplu, într-un studiu, cercetatorii au descoperit o creştere cu 10% a ho-

mocisteinei, era egală cu aproape aceeaşi creştere a riscului de boli coronariene. Riscul poate fi, de

asemenea, legat de cât de mult timp cineva a avut un nivel ridicat de homocisteină.

TABELUL 2. Riscurile asociate cu nivelurile crescute de homocisteină

Boli coronariene (ateroscleroza)

Atac de cord

Accident vascular cerebral

Boala arterială periferică

Tromboza venoasă

Tromboza venoasă profundă

Embolie pulmonară

Demenţa

Naşterea unui copil cu un defect de tub neural (de exemplu, spina bifida). Este încă neclar dacă există risc crescut de complicaţii ale sarcinii (preeclampsie, desprinderea de

placentă, pierderea sarcinii). Există, de asemenea, un risc crescut de a avea un cheag de sânge în ve-

ne, dacă aveţi un nivel ridicat de homocisteină. Prezenţa unui cheag de sânge în vene se numeşte

tromboza venoasă. Cel mai adesea, tromboza venoasă are loc în zona picioarelor; cheagul se poate

13

desprinde de peretele venei şi poate ajunge la plămâni, ceea ce duce la o complicaţie ce poate fi fa-

tală, numită embolie pulmonara. Cheagurile de sânge în vene apar la aproximativ 1 din 1000 de per-

soane pe an. Anumite studii au sugerat că nivelurile crescute de homocisteină aproape că dublează

riscul de a dezvolta tromboză venoasă.

Este recunoscut faptul că nivelurile crescute de homocisteină sunt asociate cu demenţa, în special

boala Alzheimer. Încă nu este pe deplin înţeles în ce fel este homocisteina legată de demenţă. Se

suspectează că există o legătură între nivelul homocisteinei şi a schimbările vaselor de sânge din

creier. Cercetarea în acest domeniu este în curs de desfăşurare.

Sănătatea femeilor Exista anumite implicaţii ale nivelurilor crescute de homocisteină care sunt în mod special relevante

pentru femei. Nivelurile crescute de homocisteină au fost observate mai frecvent în randul femeilor

cu anumite complicaţii ale sarcinii, inclusiv preeclampsie (tensiune arteriala ridicată, care poate

avea consecinţe periculoase), desprinderea de placentă (placenta se desprinde de uter), pierderea

sarcinii şi nasterea unui copil cu greutate mică (numita restricţie de creştere intrauterină). Cu toate

acestea, cercetarea medicală sugerează că nivelurile crescute de homocisteină pot fi o consecinţă a

acestor complicaţii, mai degrabă decât o cauză.

Hiperhomocisteinemia este mai frecvent intâlnită in rândul femeilor care au un copil cu un defect de

tub neural (o anomalie a coloanei vertebrale fetale sau a creierului). Defecte de tub neural includ

spina bifidă (o deschidere la nivelul coloanei vertebrale fetale) şi anencefalie (un defect de naştere

severă, în care creierul şi craniul nu se formează în mod corespunzător). Aproximativ 20% dintre

femeile care au un copil cu un defect de tub neural au un metabolim anormal al homocisteinei.

Scăderea nivelului de homocisteină reduce riscul pentru ateroscleroză şi tromboză? Nu este clar dacă reducerea nivelului de homocisteină scade şi riscul de ateroscleroză şi tromboză.

Până în prezent, doar două studii clinice au fost publicate pe acest subiect. Deşi în aceste studii aci-

dul folic şi complexul de vitamina B (alcătuit din vitaminele B6 şi B12), au avut succes în scăderea

nivelului de homocisteină, nu s-a obsevat nici un beneficiu clinic, adică, reducerea nivelului homo-

cisteinei nu a determinat mai puţine atacuri de cord, accidente vascular cerebrale, cheaguri de sânge

pe vene. Acest lucru sprijină ideea ca homocisteina nu poate fi cauza trombozei şi aterosclerozei, ci

mai degrabă un produs secundar al afectării vaselor de sânge care are loc prin alte mecanisme.

S-ar putea argumenta, prin urmare, că nu există niciun motiv pentru a trata nivelurile crescute de

homocisteină, iar acest lucru este, probabil, adevărat. Cu toate acestea, în acest moment, mulţi me-

dici recomandă tratarea nivelurilor crescute de homocisteină, deoarece (1) este încă posibil ca un

nivel ridicat homocisteină să contribuie la riscul de tromboză şi ateroscleroză, iar scăderea nive-

lului acesteia este benefică şi (2) tratamentul cu acid folic şi vitaminele B6 si B12 ar putea fi de

siguranţă. Mai multe cercetări sunt necesare pentru a determina dacă scăderea nivelului homo-

cisteinei are vreun beneficiu. În acest moment, este important ca pacienţii (şi medicii) să nu su-

praevalueze importanţa terapiei cu acid folic şi complexul de vitamine B.

14

Cum putem scădea nivelul de homocisteină? Nivelurile crescute de homocisteină pot fi reduse. Ştim că acidul folic, vitamina B6 şi vitamina

B12 sunt toate implicate în distrugerea homocisteinei din sânge. De aceea, creşterea aportului de

acid folic şi vitaminele B pot reduce nivelul de homocisteină. O sursă bună de acid folic pot fi

fructele şi legumele (în special legumele cu frunze verzi). Alte surse bune de acid folic includ pâi-

nea şi cerealele fortificate, linte, năut, spanac, sparanghel şi fasole.

În cazul in care ajustarea dietei nu ajută la scăderea homocisteinei la nivelul dorit, vitaminele speci-

fice sunt adesea eficiente. Multivitaminele care conţin cel puţin 250 μg (0,25 mg) de acid folic,

precum şi vitaminele B6 şi B12 (de obicei de la 2 - 25 mg de B6 şi 5-100 μg pentru B12) pot fi efi-

ciente. Cu toate acestea, ele nu pot fi suficiente, deoarece conţin cantităţi relativ mici de acid folic,

vitamina B6 şi vitamina B12. O opţiune mai bună ar fi să cumpăraţi separat acid folic, vitamina

B6 şi vitamina B12.

Acest lucru implică să luaţi comprimate diferite în fiecare zi. Dozarea de acid folic şi vitaminele B6

şi B12 poate fi confuză. Tabelul 3 ne va ajuta cu privire la dozele adecvate. În cele din urmă, me-

dicul poate prescrie medicamente care conţin niveluri mai ridicate de acid folic şi de vitaminele B.

Cantităţile mari de aceste vitamine nu sunt cunoscute a prezenta riscuri pentru sănătate.

TABLE 3. Terapia pentru nivelurile crescute de homocisteina: Pastile individuale

Ingrediente per Tableta

Nume Folic Acid Vitamina

B6 Vitamina

B12 Nr. de tablete

necesare per zi Costul lunar aproximativ

Vitamina

B6 … 50 mg … 1 $1.00

Vitamina B12

… … 1000 μg 1 $1.50

Acid folic 0.8 mg (= 800 μg)

… … 3 $1.50

Total pe luna

$4.00

Exista comprimate cu diferite dozaje. Cititi cu atenţie eticheta şi alegeţi dozajul corect .

TABLE 4. Terapia pentru nivelurile crescute de homocisteină: Tablete combinate

Numele Brandului

Acid folic

Vitamin B6

Vitamin B12

Cost lunar aproximativ

Generic disponibil

Folbee* 2.5

mg 25 mg 1000 μg $12.50 Nu exista

Folgard Rx 2.2 2.2 mg

25 mg 500 μg $14.00 Nu

Foltx 2.5 mg

25 mg 1000 μg $21.00 da

*Generic pentru Foltx.

Femeile care intenţionează să rămână gravide trebuie să discute despre nivelurile crescute de homo-

cisteină cu un medic. Se recomandă ca toate femeile de vârstă fertilă să ia multivitamine care să

conţină 0,4 mg de acid folic pe zi, pentru a reduce posibilele defecte de tub neural la copiii lor. O

doză mai mare de acid folic, de obicei, 4 mg, poate fi recomandată dacă aveţi concentraţii crescute

de homocisteină înainte de sarcină.

15

Cât de des trebuie să fie verificate nivelurile de homocisteină? Odata ce a fost găsit este iniţiată terapia cu acid folic şi/sau vitamina B6 şi B12 şi este necesar să se

verifice din nou nivelul homocisteinei la aproximativ două luni, pentru a vă asigura că s-a normali-

zat. În cazul în care nu s-a normalizat, doza de acid folic sau de vitamina B6 şi B12 poate fi crescu-

tă. Este rezonabil să se verifice din nou peste alte două luni.

Ce trebuie să ştim despre predispoziţia ereditară? Unii oameni dezvoltă un nivel ridicat de homocisteină, în parte din cauza unei predispoziţii geneti-

ce. Gena MTHFR menţionată anterior produce o enzimă care ajută la reglarea nivelului de homocis-

teina din organism. Dacă există o eroare genetică (mutaţie) în gena MTHFR, este posibil ca niveluri-

le de homocisteină să nu poată fi reglementat în mod corespunzător. Mutaţiile genetice ale MTHFR

sunt factorul cel mai cunoscut de risc moştenit pentru nivelul homocisteinei crescute. Cu toţii avem

două gene MTHFR, una moştenită de la fiecare părinte. Unii oameni prezintă o mutaţie genetică a

uneia sau a ambelor gene MTHFR. Cei cu mutaţii ale unei gene MTHFR sunt numite „heterozigote”

pentru mutatia MTHFR; dacă sunt prezente mutaţii în ambele gene, persoana este declarată a fi „ho-

mozigotă” pentru mutaţie.

Cea mai frecventă mutaţie MTHFR este mutaţia C677T MTHFR sau mutaţia „termolabilă” MTHFR.

O altă mutaţie comună se numeste MTHFRA1298C. Pentru a avea efecte negative, mutaţiile trebuie

să fie prezente în ambele copii ale genelor MTHFR ale unei persoane. Având doar o mutaţie, adică,

fiind heterozigotă, este, din punct de vedere medical, lipsit de relevanţă. Chiar şi atunci când două

mutaţii MTHFR sunt prezente (de exemplu, două mutatii C677T, sau o mutaţie C677T şi o mutaţie

A1298C), nu toti oamenii vor dezvolta niveluri ridicate de homocisteina. Deşi aceste mutaţii nu a-

fectează reglementarea homocisteinei, nivelurile adecvate de acid folic, „anulează” în esenţă acest

defect.

Sunt diferite tratamentele pentru persoanele cu o predispoziţie ereditară la niveluri crescute

de homocisteină?

Indiferent dacă aveţi o mutatie MTHFR în ambele gene sau nu, tratamentul pentru nivelul ridicat al

homocisteinei este acelaşi – regim alimentar şi suplimente cu acid folic şi vitaminele B6 şi B12.

Doza pentru fiecare dintre aceste suplimente ar trebui sa fie ajustată în funcţie de nivelul homociste-

inei, nu de statusul genetic. Daca aveti mutatii in ambele gene MTHFR, dar aveţi niveluri normale

de homocisteină, nu trebuie să luaţi acid folic sau vitamina B6 şi B12.

Există şi alte implicaţii ale mutaţiilor MTHFR?

Studiile au fost efectuate pentru a investiga dacă existenţa a două mutaţii MTHFR creşte riscul de

formare a cheagurilor de sânge în artere, în vene sau de boli coronariene. În general, dovezile din

aceste studii indică faptul că, atât timp cât nivelul de homocisteină este normal, mutaţiile MTHFR nu

cresc in mod semnificativ riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral. Studii care investi-

ghează asocierea mutaţiilor MTHFR cu cheagurile de sânge din vene au fost inconsistente, unele

studii arătând o uşoară asociere, dar cele mai multe studii nu au demonstrat nici o asociere. Deşi câ-

16

teva au sugerat ca mutatiile MTHFR pot interactiona cu alti factori de risc pentru tulburari de

coagulare ereditare (cum ar fi mutatia genetica numita factorul V Leiden), cele mai multe studii

aratand ca mutatiile MTHFR nu cresc si mai mult riscul de coagulare asociat cu factor V Leiden.

Mutatiile MTHFR au fost legate in unele studii cu un risc crescut de a avea un copil cu defect de tub

neural (spina bifida). Un studiu a sugerat ca mamele cu două mutatii MTHFR au fost de două ori

mai susceptibile de a avea un copil cu un defect de tub neural, în timp ce alte studii nu au susţinut

aceasta constatare. Cercetările recente au sugerat faptul ca riscurile variaza, in functie de starea de

nutriţie a mamei (de exemplu, nivelul de acid folic şi aportul de vitamine) şi dacă are sau nu un ni-

vel ridicat de homocisteina. Din cauza acestei controverse, unii medici recomandă suplimentarea cu

acid folic (de obicei 4 mg) pentru femeile cu două mutaţii MTHFR, in timp ce alţi medici recoman-

dă utilizarea normală a vitaminelor prenatale ce conţin acid folic pentru femeile care nu au un nivel

ridicat de homocisteină.

Există, de asemenea, dovezi contradictorii privind legatura dintre mutaţiile MTHFR homozigote şi

complicaţiile sarcinii (inclusiv preeclampsie, desprinderea de placentă, pierderea sarcinii, precum şi

creşterea intrauterină, asa cum am descris mai devreme). O meta-analiză recentă, care a combinat

toate datele din aceste studii, a constatat ca nu există o asociere între MTHFR şi pierderea sarcinii.

Se pare ca MTHFR homozigota poate creşte moderat riscul de preeclampsie şi desprinderea de pla-

centă, dar sunt necesare mai multe cercetări în acest domeniu. Deşi nu este o practică medicală stan-

dard pentru a testa mutaţiile MTHFR atunci când o femeie are în istoric astfel de complicaţii, unii

medici pot recomanda această testare.

Cine ar trebui să fie testat pentru nivelurile de homocisteină şi cine pentru mutaţiile MTHFR?

În ceea ce priveste homocisteina nu există linii directoare oficiale cu privire la cine ar trebui să fie

testat. Nivelurile de homocisteină din sânge ar trebui verificate la persoanele cu cheaguri de sânge

inexplicabile (arteriale sau venoase) şi ateroscleroză inexplicabila. Se poate argumenta, de aseme-

nea, că toţi cei cu ateroscleroză, pacienţii cu boală coronariană, infarct miocardic sau accident

vascular cerebral ar trebui să îşi verifice nivelul de homocisteină din sânge. În acest moment, nu

este clar dacă femeile cu un istoric de pierdere a sarcinii, preeclampsie, desprindere de placentă şi/

sau naşterea unor copii cu greutate mică ar trebui să îşi verifice nivelurile de homocisteină.

Atât pentru testarea MTHFR, cât şi pentru homocisteină, nu există linii directoare oficiale cu privire

la cine ar trebui sa fie testat sau nu. În absenţa unor niveluri ridicate de homocisteină, mutaţiile

MTHFR nu par să aibă relevanţă clinică în ceea ce priveşte tromboza şi ateroscleroza. Prin urmare,

se poate argumenta că nu există nici un indiciu pentru a efectua teste genetice MTHFR. Autorii

acestui articol au această abordare în practica lor clinică. Pare, totuşi, rezonabil să fie verificate

pentru mutaţii MTHFR mamele care au născut un copil cu spina bifida.

Rezumat Nivelurile crescute de homocisteină indică un risc crescut de boli coronariene şi cheaguri de sânge

în artere şi vene. Puteţi reduce aceste niveluri crescute cu acid folic, vitamina B6, vitamina B12 şi

sau o combinaţie a celor trei. Cu toate acestea, studii recente indică faptul că reducerea nivelului ri-

17

dicat al homocisteinei nu scade riscul de formare a cheagurilor de sânge şi de ateroscleroză. Până ca

aceasta problemă să fie mai clar definită, este prudent să se facă un efort pentru a încerca reducerea

nivelurilor de homocisteină prin suplimentarea cu vitamine B şi acid folic. Pacientul ar trebui să ela-

boreze un plan cu medicul său curant pentru a verifica periodic nivelul homocisteinei şi a ajusta tra-

tamentul în consecinţă.

Femeile cu niveluri crescute de homocisteină ar trebui să fie, de asemenea, conştiente de posibilele

implicaţii pe care le poate avea cu privire la complicaţii ale sarcinii şi ar trebui să discute acest lucru

cu medicul. Mutaţiile MTHFR par a fi irelevante din punct de vedere medical, atât timp cât nivelul

homocisteinei este normal. Prin urmare, ar trebui să fie testat nivelul de homocisteină, nu statutul

genetic al MTHFR, la pacienţii cu cheaguri sau cu risc de formarea de cheaguri de sânge, ateroscle-

roza sau complicaţii ale sarcinii.

Referinţe Malinow MR, Bostom AG, Krauss RM. Homocysteine, diet and cardiovascular diseases: a state-

ment for healthcare professionals from the Nutrition Committee, American Heart Association.

Circulation. 1999; 99: 178–182.

Moll S. Homocysteine. Retrieved December 15, 2004, at http://www.fvleiden.org/ask/77.html Bos MJ, Heijer M, Willems H, Blom H, Gerrits W, Cattaneo M, Eichinger S, Rosendaal F.

Homocysteine lowering by B vitamins and the secondary prevention of deep vein thrombosis and

pulmonary embolism: a first randomized, placebo-controlled, double-blind trial. Blood. 2004; 104:

142a.Abstract.

Toole JF, Malinow MR, Chambless LE, Spence JD, Pettigrew LC, Howard VJ, Sides EG, Wang

CH, Stampfer M. Lowering homocysteine in patients with ischemic stroke to prevent recurrent

stroke, myocardial infarction, and death.JAMA. 2004; 291: 565–575.

Goldhaber S, Morrison RB. Pulmonary embolism and deep vein thrombosis. Circulation. 2002;

106: 1436–1438.

Goldhaber S, Fanikos J. Prevention of deep vein thrombosis and pulmonary embolism. Circulation.

2004; 110: e445–e447.

Ray JG, Laskin CA. Folic acid and homocyst(e)ine metabolic defects and the risk of placental

abruption, pre-eclampsia and spontaneous pregnancy loss: a systematic review. Placenta. 1999; 20:

519–529.

Botto LD, Yang Q. 5,10-Methylenetetrahydrofolate reductase gene variants and congenital anoma-

lies: a HuGE review. Am J Epidemiol. 2000; 151: 862–877.

Ray JG, Shmorgun D, Chan WS. Common C677T polymorphism of the methylenetetrahydrofolate

reductase gene and the risk of venous thromboembolism: meta-analysis of 31 studies. Pathophysiol

Haemost Thromb. 2002; 32: 51–58.

Klerk M, Verhoef P, Clarke R, Blom H, Kok F, Schouten E. MTHFR 677C-T polymorphism and

risk of coronary heart disease: a meta-analysis. JAMA.2002; 288: 2023–2031.

Ornstein DL, Cushman M. Factor V Leiden. Circulation. 2003; 107: e94–e97.

18

Steegers-Theunissen RP, Van Iersel CA, Peer PG, Nelen WL, Steegers EA. Hyperhomocysteine-

mia, pregnancy complications, and the timing of investigation. Obstet Gynecol. 2004; 104: 336–

343.

Rey E, Kahn SR, David M, Shrier I. Thrombophilic disorders and fetal loss: a meta-analysis.

Lancet. 2003; 361: 901–908.

Homocisteina (154 lei) https://www.synevo.ro/homocisteina/

Informaţii generale Homocisteina, un aminoacid care conţine o grupare thiol, se formează prin demetilarea intracelulară

a metioninei. În plasmă, homocisteina se găseşte în principal legată de proteine dar sunt prezente de

asemenea şi forme libere, oxidate şi disulfidice4.

Nivelul homocisteinei plasmatice variază în funcţie de cele două căi de metabolizare ale acesteia.

Prima ar fi trans-sulfurarea la cisteină, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS),

enzima care necesită vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionina necesi-

tând prezenţa unor enzime (metilentetrahidrofolat reductaza MTHFR şi metionin-sintetaza), care au

co-substrat acidul folic şi co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei în sânge este in-

vers proporţional cu nivelul plasmatic al folaţilor, vitaminei B12 şi piridoxal 5-fosfatului (vitamina

B6) şi implicit cu aportul exogen al acestor vitamine3.

Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare în situaţiile în care este blocată

una din cele două căi de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severă care conduce la homocistei-

nurie este produsă de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o inci-

denţă de 1 la 300 000 naşteri. Aceşti pacienţi prezintă retard mental, tromboembolism arterial şi

dezvoltă ateroscleroză precoce. Acelaşi tip de manifestări este întâlnit şi în cazul deficitului homozi-

got de MTHFR. Deficitul heterozigot de CBS intâlnit la aproximativ 1% din populaţie este asociat

cu o hiperhomocisteinemie moderată la fel ca şi deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei

MTHFR mai este descrisă o mutaţie care generează o variantă enzimatică termolabilă. Pacienţii care

sunt heterozigoţi pentru aceasta mutaţie nu prezintă hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de

evenimente trombotice în timp ce homozigoţii pot dezvolta hiperhomocisteinemie7. Alte cauze de

hiperhomocisteinemie sunt: deficitul de folaţi şi de vitamina B6, vârsta inaintată, hipotiroidism,

lupus eritematos sistemic, afecţiuni renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofi-

lina, L-dopa5;7.

Numeroasele studii efectuate au arătat că hiperhomocisteinemia se asociază cu următoarele:

risc crescut de afectiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc

independent atât pentru femei (chiar şi înainte de menopauză) cât şi pentru bărbaţi;

risc crescut de tromboze venoase;

risc crescut de complicaţii ale sarcinii şi defecte de tub neural2.

19

O metaanaliză a 27 studii epidemiologice a indicat că o creştere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se

asociază cu un risc de boală coronariană similar cu cel indus de o creştere cu 0.5 mmol/L a nivelu-

lui de colesterol (un „odds ratio” de 1.6 la barbaţi şi de 1.8 la femei)4.

Sunt multe teorii cu privire la mecanismul prin care hiperhomocisteinemia favorizează apariţia şi

dezvoltarea aterosclerozei. Unii sugerează că este implicată gruparea sulfidril din molecula homo-

cisteinei deoarece aceasta este uşor oxidabilă. Au fost elaborate teorii, care să justifice rolul patoge-

nic al homocisteinei, precum favorizarea agregării plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale, al-

terarea afinităţii pentru fibrina a lipidelor şi lipoproteinelor, alterări ale proliferării celulelor muscu-

lare netede şi creşterea producţiei de specii reactive de oxigen, conducând la creşterea stresului oxi-

dativ.

A fost demonstrat că acidul folic imbunătăţeşte funcţia endotelială la adulţii sănătoşi cu hiperhomo-

cisteinemie. La pacienţii cu boală coronariană documentată, scăderea nivelului plasmatic al homo-

cisteinei, prin suplimentarea aportului de acid folic (5 mg/zi) îmbunătăţeşte funcţia vaselor de rezis-

tenţă. Se pare că scăderea nivelului homocisteinei este responsabilă de acest efect şi nu creşterea ni-

velului seric al folatului. O doză de acid folic mai mare sau egală cu 0,8 mg este necesară pentru o

scădere optimă a nivelului de homocisteina.

Pacienţii cu insuficienţă renală preterminală, în dializă, sau primitorii unui transplant renal au un

risc cardiovascular crescut, mediat în parte de creşterea nivelului homocisteinei. Strategiile de redu-

cere a nivelului homocisteinei nu sunt însă foarte eficace, mai ales la pacienţii aflaţi sub dializă3.

Riscul de boala tromboembolică la pacienţii cu hiperhomocisteinemie a fost evidenţiat pentru prima

oară in 1991. Multe studii au arătat că aceştia prezintă un risc de 2-4 ori mai mare de tromboză ve-

noasă în comparaţie cu persoanele sănătoase. Riscul este de 20 ori mai mare dacă la hiperhomocis-

teinemie se asociază statusul heterozigot pentru factorul V Leiden7. Administrarea de contraceptive

orale la pacientele cu hiperhomocisteinemie se asociaza cu un risc crescut de tromboza a venelor

cerebrale1

Recent, nivelurile crescute de homocisteina si statusul homozigot pentru mutatia C677T de la nive-

lul genei MTHFR (care generează o variantă enzimatică termolabilă ce este cu 20% mai puţin efici-

entă în metabolizarea homocisteinei) au fost asociate cu anumite complicaţii ale sarcinii ce includ

anomalii cromozomiale, malformaţii congenitale, pierderi recurente de sarcină, afecţiuni ale placen-

tei şi preeclampsie. Mai mult, pe lângă consecinţele asupra embrionului sau fătului în prima parte a

sarcinii cei doi factori sunt implicaţi şi în fenomenele tromboembolice survenite tardiv în sarcina şi

chiar în perioada post-partum6.

Recomandări pentru determinarea homocisteinei – screening-ul pacienţilor cu risc crescut de afec-

tiuni cardiovasculare (la fiecare 3-5 ani); pacienţi < 40 ani cu afecţiuni cardiovasculare (pentru a ex-

clude homocistinuria); avorturi recurente spontane5;2.

Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate)4.

Specimen recoltat - sânge venos; vacutainerul se agită foarte uşor, prin răsturnare şi se pune imediat

pe gheaţă; se transportă la laborator cât mai repede posibil pentru a fi centrifugat4.

20

Recipient de recoltare – a) vacutainer cu EDTA K3 (de preferat, deoarece plasma este mai adecvată

pentru testarea homocisteinei); b) vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator4;5.

Specimen recoltat - sânge venos4.

Prelucrare necesară după recoltare - centrifugarea probelor de sânge va fi efectuată în maxim 30

minute pentru plasmă şi în decurs de 1 oră pentru ser4. După 1 oră de menţinere a probei de sânge

integral la temperatura camerei nivelul homocisteinei creşte cu aproximativ 10% (fiind sintetizată

de către eritrocite)5.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau care nu a fost centrifugat în interval-

ul menţionat2.

Stabilitate probă - plasma sau serul separate sunt stabile câteva săptămâni la 2-8°C4.

Metodă - enzimatică4.

Valori de referinţă - ≥ 12 μmol/L4.

Limita de detecţie - 2.8 μmol/L4.

Limite şi interferenţe

Medicamente

Valori fals crescute ale homocisteinei se pot întâlni la pacienţii aflaţi sub tratament cu preparate

care conţin S-adenozil-metionină, methotrexat (prin depleţia de 5-metiltetrahidrofolat), oxid nitric

(prin inactivarea metionin-sintetazei), carbamazepin, fenitoin (prin interferarea cu metabolismul fo-

laţilor), 6-azauridin triacetat (prin antagonizarea vitaminei B6), contraceptive orale (prin deficitul de

vitamina B6 indus de estrogeni)4.

Bibliografie: 1. Francesco Dentali, Mark Crowther, and Walter Ageno. Thrombophilic abnormalities, oral

contraceptives, and risk of cerebral vein thrombosis: a meta-analysis. In Blood, April 2006,

vol.107, 2766-2773.

2. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.

Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 436-438.

3. H. Păunescu, Isabel Ghiţă, Oana Andreia Coman, I. Fulga. Vitaminele ca factori protectori car-

diovasculari. In Medicina moderna, nr.4, 2006.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.

5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Homocystei-

ne, Plasma. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

6. Willianne L.D.M. Nelen and Henk J. Blom. Pregnancy Complications. In MTHFR

Polymorphisms and Disease. Edited by: Per Magne Ueland, 2005.

7. www.med.uiuc.edu. University of Illinois. Hematology Resource Page. Hyperhomocysteinemia.

Ref Type: Internet Communication.

21

Vitamina B6 (160 lei) https://www.synevo.ro/vitamina-b6/

Informaţii generale Vitamina B6, denumită şi piridoxină, este o vitamina hidrosolubilă formată din 6 vitameri, dintre

care piridoxal fosfatul constituie forma biologic activă. Participă ca şi coenzima în peste 100 de re-

acţii metabolice: transaminări, decarboxilări, faza iniţială a sintezei porfirinelor, mobilizarea glico-

genului din depozite, aminoacid transsulfurări şi sinteza neurotransmiţătorilor.

Sursele alimentare importante sunt reprezentate de cereale integrale, carne de pui, porc, peşte,

legume, fructe (excepţie citrice) şi ouă. Fierberea alimentelor conduce la pierderea vitaminei B6.

Vitamina B6 se elimină prin urina3;4.

Deficitul de piridoxină apare de obicei impreună cu deficitul de alte vitamine şi proteine, în special

la alcoolici. Semnele şi simptomele deficitului sunt reprezentate de anemie sideroblastică, crize de

epilepsie, modificări EEG; depresie, confuzie, iritabilitate, dermatita seboreică, posibil tulburări de

coagulare1;4.

Niveluri crescute de piridoxal fosfat se intâlnesc în hipofosfatazie, boala caracterizată prin scăderea

nivelului seric al fosfatazei alcaline şi modificări scheletale3.

Administrarea de vitamina B6 în doze mari este utilă în unele anomalii ereditare ale metabolismu-

lui aminoacizilor. Homocisteinuria, asociată cu un risc crescut de afecţiuni cardiovasculare, răspun-

de la administrarea de acid folic, vitamina B12 şi uneori de piridoxină4.

Doze mari de piridoxină la adult (> 100 mg/zi) pot produce neuropatie senzorială periferică şi

posibil leziuni cutanate1.

Recomandări pentru determinarea vitaminei B6 – persoane care prezintă simptomele deficitului

de piridoxină; stabilirea eficienţei tratamentului cu vitamina B6; diagnosticul şi evaluarea hipofos-

fataziei.

Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate); ultima masă trebuie să fie în urmă cu 12-14 ore (se poate

bea apa)2.

Specimen recoltat – sânge venos2.

Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant2.

Cantitate recoltată - cât permite vacuumul1.

Prelucrare necesară după recoltare – proba nu se centrifughează şi se congelează imediat2.

Volum minim proba – 2 mL2..

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic sau decongelat2.

Stabilitate proba - sângele este stabil o lună la -20°C2.

Metoda – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2. Valori de referinţă - 8.7-27.2 μg/L2.

Bibliografie 1. Ball GFM: Vitamins: their role in the human body. Oxford, Blackwel Publishing, 2004, 133-187

2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

22

3. Mackey AD, et al: Vitamin B6. In Modern Nutrition in Health and Disease. 10th edition. Edited

by ME Shils, M Shike, AC Ross, et al. Philadelphia, Lippincott Williams and Wilkins, 2006,

452-46.

4. Martin J. Salwen. Vitamins and Trace Elements. In Henry’s Clinical Diagnosis and Manage-

ment by Laboratory Methods. Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 381-382.

Vitamina B12 (45 lei) https://www.synevo.ro/vitamina-b12/

Informaţii generale Cobalamina este formată dintr-un tetrapirol plan cu un atom de cobalt central, o grupare nucleotidi-

ca (5,6-dimetilbenzimidazol) sub nivelul planului şi o parte prostetică deasupra planului. În funcţie

de gruparea prostetică se identifică mai multe forme de cobalamină: metilcobalamina, care predo-

mină în plasma şi în citoplasma, adenozilcobalamina, care predomină intramitocondrial şi ciancoba-

lamina, care este un preparat farmacologic stabil care trebuie convertit în alte forme pentru a fi activ

metabolic. Pentru a fi activă cobalamina trebuie redusă din starea naturală oxidată (Co3+ sau Co2+).

Cobalamina redusă (Co+) are două roluri cunoscute la om: transformarea metilmalonat CoA in suc-

cinil CoA (ca parte a oxidarii acizilor grasi), reacţie catalizată de metilmalonil CoA mutaza – de-

pendenta de cobalamină şi metilarea homocisteinei la metionină, reacţie catalizată de metionin sin-

tetaza şi care necesită prezenţa de metiltetrahidrofolat, metilcobalamină servind drept cofactor. De-

ficienţa cobalaminei determină acumularea de metilmalonil CoA, homocisteina şi metiltetrahidrofo-

lat, cu scăderea formei active, tetrahidrofolatul, ducând la alterarea sintezei ADN, rezultatul final

fiind oprirea în diferite stadii ale interfazei a precursorilor hematopoietici. Consecinţa este apariţia

anemiei megaloblastice care se poate asocia cu leziuni ireversibile ale SNC (prin deficit de metilare

a proteinelor SNC).

Sursa alimentară de vitamina B12 este reprezentată de produsele animale (carne, lactate, ouă).

Cobalamina este eliberată de proteinele de legare din alimente de către pepsina la pH-ul acid din

stomac, se leagă de transcobalamina (TC) I salivara; în duoden cobalamina este eliberata sub actiu-

nea proteazelor pancreatice si se leaga de factorul intrinsec (FI) (inclusiv cobalamina excretata bili-

ar) produs de celulele parietale gastrice. Complexul cobalamina-FI este endocitat la nivelul cellule-

lor ileale prin intermediul cubilinei şi megalinei, apoi este splitat şi cobalamina se leagă de TC II

(sintetizată în ficat), acest complex părăsind bazolateral celulele ileale şi intrând în circulaţie la câ-

teva ore după ingestie. O parte din cobalamină este internalizată la nivelul ficatului prin intermediul

receptorilor pentru TC II, iar clearance-ul continuă în circulaţia sistemică, mai ales la nivelul rini-

chiului, cu un timp de injumătăţire de 90 minute. ~70% din cobalamina plasmatică este legată de

TC I (produsă de leucocite), acest complex nefiind preluat de ţesuturi (timp de înjumătăţire 9-10

zile). Conţinutul total de cobalamină al organismului este de 2.5 mg la adult, în timp ce pierderile

zilnice (biliare şi urinare) sunt de numai 1 µg. Deficitul alimentar de vitamina B12 este extrem de

23

rar, exceptând vegetarianismul strict, copiii născuţi din mame cu deficienţa sau în cazul dietei res-

trictive din fenilcetonurie. Absorbţia intestinală insuficienţa reprezintă principala cauză de deficit de

vitamina B121;6;7.

Recomandări pentru determinarea vitaminei B12 serice Anemie megaloblastică,

Gastrita atrofică cronică,

Gastrectomie,

Boli ale ileonului terminal (boala Crohn, limfom, rezectie etc.),

Alcoolism cronic,

Dieta vegetariana prelungită (ani),

Ingestia prelungită (ani) de inhibitori ai pompei de protoni/blocanţi de receptori H2,

Pacienţi cu SIDA4;6.

Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate), inaintea unei eventuale injecţii cu vitamina B12,

efectuării testului Schilling sau administrării de radionuclizi5.

Specimen recoltat - sânge venos5.

Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator5.

Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare5.

Volum probă – minim 0.5 mL ser5.

Stabilitate probă - serul separat este stabil 2 zile la 2-8°C; 2 luni la -20°C; se congelează numai o

dată, se protejează de lumina5.

Metoda - imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)5. Valori de referinţă - 191-663 pmol/L (pentru populatia europeana5.

Factori de conversie: pmol/L x 1.36 = pg/mL (ng/L); pg/mL (ng/L) x 0.738 = pmol/L.

Limita de detecţie - 22 pmol/L (30 pg/mL)5.

Interpretarea rezultatelor

Creşteri

• Insuficienta renala, • Tratament cu vitamina B12, • Leucemie mieloida cronica, leucemie

acuta promielocitara, leucemie limfatica cronica, unele cazuri de leucemie monocitara, •

Policitemie vera, • Cancer metastatic adesea cu reactie leucemoida sau afectare hepatica, •

Hepatom (crestere marcata a TC I)1;2;4 • Hepatita acuta/cronica, ciroza2;4• Insuficienta

cardiaca congestiva severa, diabet, obezitate, BPOC2; • Autoanticorpi anti-TC II (rar)1.

Scăderi

Deficit de cobalamina subclinic (biochimic)1;6.Deficit de cobalamina clinic (simptomatic) –

anemie megaloblastica si/sau manifestari neurologice. Cauze:• Deficit nutritional (rar).•

Anemia pernicioasa (boala autoimuna caracterizata prin atrofia corpului si fundului gastric,

24

pierderea factorului intrinsec si prezenta de autoanticorpi anti-celule parietale gastrice si anti-

factor intrinsec).• Deficienta ereditara de factor intrinsec (anemia pernicioasa ereditara), •

Malabsorbtia vitaminei B12 din alimente (chirurgie gastrica, pacienti varstnici cu gastrita

atrofica cronica si aclorhidrie, infectia cu Helicobacter pylori),• Insuficienta pancreatica, •

Sindromul Zollinger-Ellison, • Competitia biologica pentru vitamina B12: proliferarea

bacteriana a intestinului subtire (anomalii structurale: diverticuli, stricturi, fistule, ansa oarba,

sau ale motilitatii: disfunctia autonoma din diabet); infestarea cu Diphyllobothrium latum.•

Boli ileale: sprue tropical, boli inflamatorii intestinale, boala celiaca, rezectii ileale, by-pass

jejuno-ileal pentru obezitate, radioterapie cu afectarea ileonului, boli ileale infiltrative

(limfom, sclerodermie).

• Malabsorbtia familiala selectiva a vitaminei B12 (Sindromul Imerslund-Gräsbeck).

• Malabsorbtia vitaminei B12 indusa de toxice si medicamente: alcool, colchicina,

metformin, neomicina, colestiramina, acid paraaminosalicilic1.

• Deficienta usoara de tanscobalamina I1.

• Cauze rare: hipotirodismul primar (50% din pacienti dezvolta aclorhidrie)2;4, deficit sever

de TC I, infectie HIV (dezvolta aclorhidrie cu scaderea eliberarii cobalaminei din alimente),

tratament anticonvulsivant, contraceptive orale, mielom multiplu, scleroza multipla, hairy

cell leukemia, anemie aplastica, mielodisplazie, hemoglobinurie paroxistica nocturna, boala

Gaucher1; hemodializa1;4.

• Idiopatica1

Limite şi interferenţe

Condiţii fiziologice şi patologice:

False scăderi (fara semne de deficienta) :

Sarcina (trimestrele II-III): niveluri până la <100 ng/L, se normalizează la câteva zile după naşte-re.

Deficit de folaţi: valorile se normalizează după tratament cu folaţi; trebuie diferenţiată de defici-tul combinat al ambelor vitamine.

Infecţie HIV, mielom multiplu, scleroză multiplă1. Fals normală:

Există un număr de pacienţi vârstnici cu semne şi simptome clare de deficienţă, dar cu niveluri

normale de cobalamină serică (250-350 ng/L) din motive necunoscute.

Asocierea leucemiei mieloide cronice cu anemie pernicioasă1.

Medicamente.

Scăderi: anticonvulsivante, acid ascorbic, colestiramina, clorpromazina, colchicina, metformin, ne-

omicina, octreotid, contraceptive orale, ranitidina, rifampicina3.

Creşteri: cloralhidrat, omeprazol3.

Interferente analitice

Dacă pacientul se află în tratament cu biotină > 5 mg/zi, recoltarea de sânge pentru determinarea vi-

taminei B12 se va face la cel puţin 8 ore de la ultima administrare.

25

În cazuri izolate, prezenţa în titruri mari de anticorpi antiantistreptavidina sau antiruteniu poate cau-

za interferenţe, iar rezultatele obţinute sunt neconcludente5.

Bibliografie 1. Carmel R.Megalobastic Anemias: Disorders of Impaired DNA Synthesis. In Wintrobe’s Clinical

Hematology. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 2 ed. 2004, 1367-1388.

2. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory

and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 139-140.

3. Frances Fischbach.Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered

Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams &

Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 1257.

4. Jacques Wallach. Afectiuni hematologice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura

Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed. 2001, 502-503.

5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

6. Lothar Thomas.Cobalamin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical

Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998,

424-430.

7. Wayne R.DeMott, Lowell L.Tilzer.Haematology. In Laboratory Test Handbook. David S.

Jacobs, Wayne R. DeMott, Paul R. Finley et al.,LEXI-COMP.Inc., USA, 3 ed. 1994, 612-614.

Colesterolul şi homocisteina http://colonhelpsicolesterolul.wordpress.com/2013/01/10/colesterolul-si-homocisteina/

Un raport al Organizatiei Mondiale a Sănătăţii avertizează că aproximativ 20% din totalul deceselor

inregistrate la nivel modial sunt cauzate de afecţiunile cardiovasculare. Hipertensiunea arterială, di-

abetul, colesterolul mărit, tabagismul, obezitatea sunt factori de risc pentru afectiunile cardiovascu-

lare. De curând însă, studiile au depistat încă un factor de risc pentru bolile cardiovasculare: homo-

cisteina.

Ce este homocisteina? Homocisteina este un aminoacid, subprodus la proteinelor, produs de organismul nostru pornind

de la un alt aminoacid − metionina. Metionina se găseşte în alimente, fiind indispensabilă organis-

mului. Printr-un mecanism, metionina se transformă în homocisteină. În mod normal, homocisteina

se transformă de la sine în cisteină sau redevine metionină, datorită acţiunii anumitor enzime. Dacă

însă nu se transformă în cisteină sau metionină, homocisteina devine factor de risc pentru bolile

cardiovasculare.

Acest lucru se întâmplă atunci când dieta noastră este săracă în vitamine din grupul B. Studiile

au arătat că 20%-30% dintre persoanele suferind de maladii coronariene prezintă un nivel ridicat de

homocisteină. Se pare că nivelul ridicat al homocisteinei creşte capacitatea de coagulare a sângelui

şi în consecinţă, creşte riscul de tromboză. S-a constatat de asemenea că, în timpul acumulării ho-

mocisteinei, nivelul colesterolului HDL (colesterolul bun) scade. Nivelul scăzut al colesterolului

26

bun creşte riscul apariţiei problemelor cardiace şi încetineşte recuperarea după un atac cerebral, ara-

tă un studiu efectuat la Institutul de Ingrijiri Medicale din Philadelphia (SUA).

10% dintre decesele de cauză coronariană au legatură cu nivelul ridicat al homocisteinei. În

creşterea nivelului homocisteinei sunt implicaţi atât factorii genetici, cât şi dieta.

Homocisteina, responsabilă pentru scăderea colesterolului bun Potrivit medicului francez Jean-Pierre Nicolas, homocisteina ar putea exercita un impact asupra

sănătăţii publice egal ca măsură cu colesterolul. Homocisteina creşte coagularea sângelui, având un

efect toxic asupra celulelor endoteliale (celulele ţesuturilor organismului nostru). De asemenea, ho-

mocisteina este responsabilă pentru peroxidarea colesterolului rău LDL şi pentru scăderea nivelului

colesterolului bun HDL. Un material publicat în numărul din august 1996 al revistei Newsweek a-

răta: „Ultimele studii sugerează că un aminoacid, denumit homocisteină, joacă un rol important

în distrugerea arterelor din corpul nostru. Aceste leziuni sunt probabil la fel de importante ca şi

cele produse de fumat sau colesterol“.

Ştiai că în anul 1969, dr. Kilmer S. McCully a arătat că copiii născuţi cu un defect genetic, nu-

mit homocistinurie, care se manifestă prin nivelurile crescute de homocisteină, mor la vârste

tinere cu ateroscleroză în formă avansată? Abia în anii ’90, studiile au pus în legătură nivelu-

rile ridicate de homocisteină şi riscul de infarct şi atac vascular cerebral, în rândul populaţiei

generale.

Care sunt riscurile nivelului crescut al homocisteinei?

Excesul de homocisteină are ca efecte:

determinarea agregării plachetare

favorizarea coagulării

favorizarea aterosclerozei prin lezarea endoteliului vascular

facilitarea depunerii colesterolului „rău“ LDL pe artere

multiplicarea fibrelor musculare netede vasculare. Ştiai că persoanele cu un nivel ridicat al homocisteinei prezintă o predispoziţie de două ori

mai mare de a suferi de îngroşarea arterelor spre deosebire de persoanele cu un nivel scăzut

al homocisteinei?

Un studiu efectuat la Institutul de Ingrijiri Medicale din Philadelphia (SUA) a făcut legătura

între aminoacidul homocisteina, al cărui nivel creşte pe fondul consumului de carne roşie şi recu-

perarea dificilă dupa un atac cerebral. S-a dovedit că persoanele cu un nivel crescut al colesterolu-

lui, cu un nivel mare de homocisteină au de două ori mai multe şanse să se recupereze mai greu

după un atac cerebral, să rămână cu dizabilităţi şi să aibă funcţiile cognitive mai slabe. Cel mai greu

se recuperează persoanele cu vârste peste 55 de ani şi cu niveluri mari de homocisteină în corp.

Concentraţia în sânge a homocisteinei poate fi măsurată pe nemâncate sau după administrarea unei

doze-test de metionina.

27

Un alt studiu, publicat în European Journal of Clinical Investigation, a demonstrat că 40% dintre

persoanele care sunt victime ale unei crize cardiace prezintă un nivel ridicat de homocisteina în

sânge.

Potrivit statisticilor, niveluri ridicate ale homocisteinei se înregistrează la 5%-12% din popu-

laţia generală. La unele categorii de persoane, aşa cum sunt alcoolicii (care au carenţe de vita-

mine), pacienţii cu afecţiuni renale cronice, incidenţa nivelului ridicat al homocisteinei este

mai mare.

Aportul de B-uri şi scăderea nivelului de homocisteină În aceste condiţii este importantă impiedicarea acumulării acestei substanţe. În mod normal, ea se

transformă în alţi aminoacizi lipsiţi de primejdie datorită unui sistem enzimatic, în care sunt impli-

cate trei vitamine din grupul B: vitamina B9 (acidul folic), vitamina B12 (cobalamina) şi vitamina

B6 (piridoxina). Dacă aceste vitamine lipsesc din organismul nostru, metabolismul homocisteinei

este dereglat. S-a dovedit că nivelul de homocisteină din corp este invers proporţional cu nivelul

de acid folic din sânge. Când nivelul de acid folic din sânge este mare, nivelul de homocisteină este

mic. Cu cât nivelul de acid folic scade, cu atât creşte nivelul de homocisteină şi implicit, riscul apa-

riţiei bolilor de inimă.

Pentru a ne asigura necesarul de vitamina B9 (acid folic) trebuie să consumăm legume cu frunze

verzi. Spanacul este bogat în acid folic, de altfel această vitamină a fost descoperită prima oară în

frunzele de spanac. Acidul folic este destul de sensibil şi se poate pierde dacă fierbem spanacul.

Pentru a profita de acidul folic ar fi bine să mâncăm spanacul sub forma de salată. Broccoli este

de asemenea o legumă foarte bogată in acid folic. Sunt suficiente 100 g broccoli pentru a ne asi-

gura doza zilnică de acid folic.

Pentru a reduce nivelul homocisteinei, acidul folic trebuie asociat cu vitamina B12. Această vita-

mină se găseşte în carne, peşte, ouă, produse lactate. În trioul care lupta cu homocisteină intră şi

vitamina B6, care se găseşte în ficat, orez integral, banane, alune.

Ţinând seama de aceste lucruri se înţelege că dieta este cea care ne ajută să controlăm nu doar ni-

velul colesterolului, ci şi nivelul homocisteinei. Excesul de colesterol şi de homocisteină se află

pe acelasi plan şi pot fi evitate prin alimentaţie.

ColonHelp, remediu natural pentru scăderea colesterolului ColonHelp este o combinaţie inspirată de fibre solubile şi insolubile din seminţe de in şi psyllium.

Fibrele solubile din psyllium au capacitatea de a reduce absorbţia colesterolului alimentar din in-

testin, care în mod obişnuit ajunge în fluxul sangvin. Persoanele care au urmat o cură completă (3

luni) cu produsul ColonHelp au observat o reducere a nivelului colesterolului cu 7%-10%.

Cum poate fi anihilată homocisteina http://www.mediculmeu.com/sanatatea-familiei/sanatatea-creierului/cum-poate-fi-anihilata-homocisteina.php

Leacul împotriva nivelului ridicat al homocisteinei, dăunatoare creierului este incredibil de sim-

plu şi de ieftin: vitaminele B, în special acidul folic. Absenţa acidului folic permite homocisteinei

28

toxice să se acumuleze necontrolat în sânge. Acidul folic o distruge. Vitaminele B6 şi B12 contri-

buie şi ele la anihilarea homocisteinei, dar acidul folic este de departe cel mai puternic nimicitor.

Investigatorii de la Harrd au determinat că cel puţin două treimi din cazurile de homocisteină ridica-

tă sunt legate de nivelurile joase ale acidului folic. Persoanele care iau multivitamine, ce conţin de

obicei 400 micrograme de acid folic, au concentraţii ale homocisteinei mult mai reduse decât ale ce-

lor care nu iau vitamine.

Luând vitamina B, puteţi opri sau chiar repara daunele produse de homocisteină vitalei artere a-

orte, conform unui studiu revoluţionar intreprins în 1998 de cardiologul canadian dr. J. David

Spence de la Universitatea din Toronto. Echipa condusă de el a măsurat obturarea progresivă şi

acumularea plăcii în arterele carotide a 38 de bărbaţi şi femei cu o medie de vârstă de 58 de ani,

înainte şi după administrarea de vitamine B timp de patru ani şi jumătate. Rezultatele au fost ui-

mitoare.

Când nu au luat vitamina B, zona plăcii subiecţilor s-a mărit cu aproximativ 50%. După ce au luat

vitamine, placa s-a micşorat cu aproximativ 10%. Pe scurt, vitaminele au acţionat ca un fel de de-

tergent, curăţând arterele şi ameliorând arteroscleroza. În studiul doctorului Spence s-a utilizat o

doză mare de acid folic 2,5 mg deoarece unii au nevoie de o cantitate mare pentru a invinge o pre-

dispoziţie genetică pentru homocisteina ridicată. Totuşi, el afirmă că 400 micrograme de acid folic

pe zi doza zilnică obişnuită reduce nivelul homocisteinei la majoritatea oamenilor. El a mai admi-

nistrat pacienţilor 250 micrograme de B12 şi 25 mg de B6.

De ce este homocisteina periculoasă pentru vasele sanguine şi ţesutul cerebral? O teorie: ho-

mocisteina pregăteşte scena în invelişurile vaselor sanguine pentru depunerea plăcii şi obturarea

acestora, conducând la deteriorarea şi inchiderea vaselor. În particular, homocisteina incită celu-

lele arterei să sintetizeze colagen, o componenta majoră a plăcii aterosclerotice, care poate provo-

ca şi rigidizarea vaselor sanguine. În al doilea rând, homocisteina poate bloca sinteza neurotrans-

miţătorilor, cum ar fi serotonina. În al treilea rând, homocisteina ridicată poate acţiona ca o neu-

rotoxină prin declanşarea modificărilor meolice ce duc la activarea substanţelor de tipul gluta-

matului care ucid celulele cerebrale.

ALERTĂ: Numai unul din zece americani primeşte cantitatea de acid folic necesară pentru a

menţine nivelul scăzut al homocisteinei, conform cercetărilor de la Harrd.