HOTARARILE SINOADELOR ECUMENICE

8/8/2019 HOTARARILE SINOADELOR ECUMENICE

1/23

Sinodul nti Ecumenic de la Niceea (325)

Despre dumnezeirea lui Hristos

mpotriva arienilor

Crezul mrturisit de ctre cei 318 Prini

Credem ntr-Unul Dumnezeu, Tatl Atotputernic, Fctorul tuturor celor vzute i

celor nevzute. i ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nscut din

Tatl, Unul Nscut, adic din [fiina] Tatlui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumin din

lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut, iar nu fcut, Cel de-o-fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut, att cele din cer ct i cele de pe pmnt;

Care pentru noi oamenii i pentru a noastr mntuire S-a pogort i S-a ntrupat i S-

a fcut om, a ptimit i a nviat a treia zi, S-a nlat la ceruri i va veni s judece viii

i morii; i n Duhul Sfnt.

Iar pe aceia care spun c a fost o vreme cnd [Fiul lui Dumnezeu] nu era i c

nainte de a Se fi nscut nu era, i c S-a fcut din cele ce nu erau, sau dintr-un altipostas sau substan, sau pe aceia care spun c Fiul lui Dumnezeu este schimbtor

sau striccios, pe [toi] acetia Biserica apostoleasc i soborniceasc i d anatemei.

Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol (381)

Despre Duhul Sfnt

mpotriva pnevmatomahilor

Crezul mrturisit de ctre cei 150 de Prini

1


2/23

Credem ntr-Unul Dumnezeu, Tatl Atotputernic, Fctorul tuturor celor vzute i

celor nevzute. i ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nscut din

Tatl, Unul Nscut, Care din Tatl S-a nscut mai nainte de toi vecii, lumin din

lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut, iar nu fcut, Cel de-o-fiin cu Tatl, prin Care toate s-au fcut, Care pentru noi oamenii i pentru a

noastr mntuire S-a pogort din ceruri i S-a ntrupat de la Duhul Sfnt i din

Fecioara Maria i S-a fcut om; i S-a rstignit pentru noi n zilele lui Poniu Pilat, i

a ptimit i S-a ngropat, i a nviat a treia zi, dup Scripturi, i S-a nlat la ceruri,

i ade de-a dreapta Tatlui, i iari va s vin, s judece vii i morii, a Crui

mprie nu va avea sfrit. i ntru Duhul Sfnt, Domnul de via fctorul, Care

din Tatl purcede, Cel ce mpreun cu Tatl i cu Fiul este nchinat i slvit, Care a

grit prin prooroci. i ntru una sfnt, soborniceasc i apostoleasc Biseric.

Mrturisim un [singur] botez spre iertarea pcatelor. Ateptm nvierea morilor i

viaa veacului ce va s vin. Amin.

Sinodul al treilea Ecumenic de la Efes (431)

Despre Maica Domnului

mpotriva nestorienilor

Sinodul de la Niceea a formulat aceast mrturisire de credin:

(Urmeaz Crezul de la Niceea:) Credem...

Sinodul a hotrt ca toi s primeasc aceast sfnt mrturisire de credin; cci

este dreapt i ndeajuns pentru mntuirea lumii. Dar pentru c unii se prefac a o

mrturisi i a o primi, dar rstlmcesc puterea nelesurilor dup placul lor, i

stlcesc adevrul, fiindc sunt fiii rtcirii i copiii pierzaniei, a fost de trebuin s

se adauge insuflatele mrturii ale Sfinilor Prini drept-credincioi care sunt

2


3/23

chezie pentru felul n care au neles i au ndrznit s propovduiasc [adevrul],

nct s fie limpede, i pentru ca toi cei care au o credin dreapt i neptat s l

neleag, s l tlcuiasc i s l propovduiasc n acest fel.

(Not: aici se afl un florilegiu de texte adunate din scrierile Prinilor i actele

privitoare la preotul Harisie).

Dup citirea acestor documente, Sfntul Sinod a hotrt c nimnui nu i este

ngduit s propovduiasc, s scrie sau s alctuiasc o alt mrturisire de credin

dect cea statornicit de Sfinii Printi adunai la Niceea mpreun cu Duhul Sfnt.

Cei care vor ndrzni s alctuiasc o alt mrturisire de credin, s o mrturiseasccelor ce vor s vin la cunoaterea adevrului fie din rtcirile elineti [pgneti],

fie de la cele iudaiceti sau de la oricare alt erezie, [aceia], dac sunt episcopi sau

clerici, vor fi caterisii, episcopii din treapta episcopiei i clericii din cler; dac sunt

laici, vor fi dai anatemei.

n acelai chip, dac vreunul dintre episcopi sau clerici sau laici vor fi aflai creznd

sau nvnd cele nfiate n expunerea preotului Harisie despre ntruparea Fiului

lui Dumnezeu Cel Unul Nscut, sau nvturile cele stricate i rstlmcite ale lui

Nestorie, adugate [acestora], s fie supui osndirii acestui Sfnt Sinod Ecumenic,

astfel nct episcopul vdit s fie ndeprtat din treapta episcopiei i depus, iar

clericul de asemenea s fie caterisit; dac este laic, s fie dat anatemei, precum s-a

zis.

Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon (451)

Despre cele dou firi ale lui Hristos

mpotriva monofiziilor

3


4/23

Sfntul i Marele i Ecumenicul sinod strns cu harul lui Dumnezeu i la

ndemnul prea binecredincioilor i de Dumnezeu iubitorilor de Hristos

mprai, augutii Valentinian i Marcian, n Calcedon, metropola eparhiei Bi-

thiniei, n biserica Sfintei Mucenie Eufimia, cea biruitoare n Hristos, a hotrtcele ce urmeaz:

Domnul i Mntuitorul nostru Iisus Hristos, ntrind pe ucenicii Si n cunoaterea

credinei, a spus: ,pacea Mea v-o dau vou, pacea Mea o las vou", pentru ca nimeni

s nu se separe de aproapele su n dogmele credinei, ci la fel s se arate cu toii n

propovduirea adevrului. Dar fiindc cel ru nu nceteaz s semene ne-ghina lui

printre seminele bunei credine, i pururea nscocete ceva nou mpotrivaadevrului, pe aceasta Stpnul cunoscnd-o mai nainte, cu purtare de grij pentru

neamul omenesc a ridicat cu rvn pe acest binecredincios i evlavios mprat s

cheme la sine pe mai marii preoimii din toate prile, astfel nct, sub lucrarea

harului lui Hristos, Stpnul nostru, al tuturor, s ndeprteze de la oile lui Hristos

toat ciuma nelciunii, cluzindu-le iari s se ngrae cu mldiele adevrului.

Ceea ce am fcut i noi, ncuviinnd s ndeprtm dogmele rtcite, rennoind fr

rtcire credina Prinilor, propovduind tuturor Crezul celor 318 [Prini] i scriind

precum nii Prinii care au artat aceast nelegere a noastr privitoare la dreapta

credin, adic cei 150 de Prini care, adunndu-se dup aceea la Constantinopol,

au adoptat aceeai mrturisire de credin. Hotrm, aadar, pzind i noi rnduiala

i toate izvoadele credinei statornicite de Sfntul Sinod inut odinioar la Efes, ai

crui ntistttori de venic pomenire au fost Celestin al Romei i Chiril alAlexandriei, s strluceasc iari mrturia credinei drepte i fr cusur a celor 318

Sfini i Fericii Prini adunai la Niceea pe vremea mpratului de vrednic

pomenire - Constantin, i s se ntreasc cele hotrte de ctre cei 150 de prini la

4


5/23

Constantinopol, spre nimicirea ereziilor care apruser atunci i spre ntrirea

credinei soborniceti i apostoleti, care este a noastr.

(Urmeaz Crezul celor 318 prini de la Niceea - Sinodul I Ecumenic:) Credem...

(i cel al celor 150 de prini adunai la Constantinopol - Sinodul II Ecumenic:)

Credem...

Aadar, era de-ajuns pentru desvrita cunoatere i ntrirea bunei credine acest

nelept i mntuitor Crez al harului dumnezeiesc, cci nva desvrit despre Tatl

i Fiul i Sfntul Duh i nfieaz ntruparea Domnului celor ce o primesc cu

credin.

ns de vreme ce aceia care se strduiesc s lepede propovduirea adevrului i prin

propriile erezii au nscocit deertciuni, unii ndrznind s strice [nvtura despre]

taina iconomiei Domnului pentru noi i tgduind numirea de Nsctoare de

Dumnezeu dat Fecioarei [Maria], iar alii scornesc [nvtura despre] contopire i

amestecare, nchipuindu-i nebunete c este o singur fire din trup i dumnezeire,

nscocind grozvia c, prin contopire, firea dumnezeiasc a Celui Unul Nscut este

ptimitoare.

Pentru aceasta, Sfntul i Marele i Ecumenicul Sinod adunat aici, voind s

strpeasc orice uneltire potrivnic adevrului, nvnd propovduirea cea

neclintit de la nceput, a hotrt mai nti s rmn neatins credina celor 318

Sfini Prini, i, din pricina celor ce lupt mpotriva Duhului Sfnt, a ntrit

nvtura despre fiina Duhului predanisit de ctre cei 150 de Prini adunai nu

demult n cetatea mprteasc, pe care acetia [cei 150 de Prini] au fcut-o

cunoscut tuturor, nu ca i cum ar aduga ceva care lipsea celor hotrte mai nainte,

5


6/23

ci lmurind, dup mrturia Scripturilor, nvturile lor despre Sfntul Duh

mpotriva celor care ncearc s tgduiasc stpnirea Sa.

Iar pe de alt parte, din pricina celor care au ncercat s strice taina iconomiei i care

cu neruinare spun c Cel Nscut din Sfnta Fecioar Maria nu este dect un simplu

om, Sinodul Sfnt a ncuviinat scrisorile sinodale ale Fericitului Chiril, pstor al

Bisericii Alexandriei, ctre Nestorie i cei din Rsrit, ca fiind potrivite pentru

tgduirea smintelii lui Nestorie spre dreapta tlcuire a celor ce, mnai de cucernic

rvn, doresc s priceap Crezul cel mntuitor.

Acestora li s-a adugat, cu ndreptire, i epistola lui Leon, ntistttorului marii i

vechii Rome ctre cel ntre sfini - Arhiepiscopul Flavian, scris pentru surparea

cugetrilor stricate ale lui Eutihie, ntruct [aceast epistol] conglsuiete cu

mrturisirea marelui Petru, fiind un stlp de susinere [a adevrului] mpotriva

atacurilor [ru credincioilor]. St mpotriv i celor care ncearc s mpart taina

Iconomiei ntr-o doime de fii. i ndeprteaz din adunarea celor sfini pe cei care

ndrznesc s spun c dumnezeirea Fiului Cel Unul Nscut este ptimitoare; le st

mpotriv i celor care i nchipuie o amestecare sau contopire a celor dou firi ale

lui Hristos; i ndeprteaz pe cei care rtcesc [spunnd c] chipul de rob pe care

Hristos l-a luat de la noi este ceresc sau din alt substan; i i d anatemei pe cei

care scornesc rtciri, cum c nainte de unire erau dou firi, iar dup unire a rmas

una.

Urmnd aadar Sfinilor Prini, noi nvm ntr-un glas c mrturisim pe Unul i

acelai Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, nsui desvrit ntru dumnezeire ct i

ntru omenitate, nsui Dumnezeu adevrat i om adevrat din suflet raional i din

trup, de-o-fiin cu Tatl dup dumnezeire i de-o-fiin cu noi dup omenitate, ntru

toate asemenea nou afar de pcat, nscut din Tatl mai nainte de veci dup

dumnezeire i, la plinirea vremii, Acelai nscut pentru noi i pentru a noastr

6


7/23

mntuire din Fecioara Maria, Nsctoarea de Dumnezeu, dup omenitate, Unul i

Acelai Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nscut, cunoscndu-se n dou firi, fr

amestecare, fr schimbare, fr mprire, fr desprire, deosebirea firilor nefiind

nicidecum stricat din pricina unimii, ci mai degrab pstrndu-se nsuirile fiecreifiri ntr-o singur persoan i ntr-un singur ipostas, nu mprindu-se sau

desprindu-se n dou fee, ci Unul i Acelai Fiu, Unul Nscut, Dumnezeu

Cuvntul, Domnul Iisus Hristos, precum [au vestit] de la nceput proorocii, precum

El nsui ne-a nvat despre Sine i precum ne-a predanisit nou Crezul Prinilor.

Acestea toate fiind statornicite de noi cu mare grij i acrivie, Sfntul Sinod

Ecumenic a hotrt c nimnui nu i este ngduit s nfieze, s scrie sau salctuiasc, nici [el nsui] s gndeasc, nici s nvee pe altul o alt mrturisire de

credin. Ct despre cei care ndrznesc s alctuiasc o alt [mrturisire de]

credin, s o nfieze altora spre nvtur, sau s rspndeasc un alt Crez celor

care vor s se ntoarc la cunotina adevrului de la rtcirile elineti sau iudaiceti

sau de la oricare alt erezie, acetia, dac sunt episcopi sau clerici, s fie ndeprtai

[episcopii de episcopie i clericii de cler], iar dac sunt monahi sau laici, s se dea

anatemei.

Sinodul al cincilea Ecumenic de la Constantinopol (553)

Despre unirea firilor in ipostasul lui Hristos

Impotriva defaimatorilor invataturii Sfantului Chiril

I. Daca nu marturiseste cineva o singura fiinta a Tatalui si Fiului si a Sfantului Duh,

o singura putere si virtute, o [Sfanta] Treime de-o-fiinta, o dumnezeire cinstita in

trei ipostasuri sau persoane, unul ca acesta sa fie anatema. Caci unul este Dumnezeu

7


8/23

Tatal de la Care [sunt] toate, unul [este] Domnul Iisus Hristos prin Care [s-au facut]

toate si unul [este] Sfantul Duh intru Care [sunt] toate [cele ce sunt].

II. Daca cineva nu marturiseste ca sunt doua nasteri ale lui Dumnezeu Cuvantul, una

mai inainte de veci, din Tatal, fara timp si fara trup, si cealalta, la plinirea vremii, a

aceluiasi Cuvant Care S-a coborat din cer si S-a intrupat din Sfanta si Cinstita

Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria si S-a nascut din ea, unul ca

acesta sa fie anatema.

III. Daca cineva spune ca unul este Dumnezeu Cuvantul Care a facut minuni si altul

Hristos care a patimit, sau spune ca Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu Hristos nascut

din femeie, sau ca este in El ca cineva in altcineva si nu unul si acelasi Iisus Hristos,

Domnul nostru, Dumnezeu Cuvantul intrupat si facut om, acelasi facator de minuni

si [acelasi] patimitor de bunavoie care a indurat in trupul Sau suferintele, unul ca

acesta sa fie anatema.

IV. Daca cineva spune ca unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu omul S-a facut dupa har

sau dupa lucrare sau dupa egalitatea demnitatii sau dupa autoritate, relatie, afect,virtute sau dupa bunavointa, ca si cum Dumnezeu Cuvantul ar fi cautat sa fie pe

placul omului de la care sa aiba o buna si frumoasa slavire, precum zice smintitul

Teodor; fie dupa omonimie, potrivit careia nestorienii numind Iisus si Hristos pe

Dumnezeu Cuvantul, iar pe om luat separat Hristos si Fiul, vorbind in mod vadit de

doua persoane se prefac ca vorbesc de o singura persoana si de un singur Hristos

numai dupa numire, cinstire, demnitate si inchinare: dar daca nu marturiseste ca

unirea lui Dumnezeu Cuvantul cu trupul insufletit de un suflet rational si intelegator

s-a facut dupa alcatuire, adica dupa ipostas, precum au invatat Sfintii Parinti; si daca

nu marturiseste din acest motiv singurul Sau ipostas, care este Domnul nostru Iisus

Hristos, Unul din Sfanta Treime, unul ca acesta sa fie anatema. Caci in multe chipuri

a fost inteleasa aceasta unire; unii urmand nelegiuirea lui Apolinarie si Eutihie,

8


9/23

sustinand disparitia celor unite, marturisesc o unire prin amestecare, altii, gindind

precum Teodor si Nestorie, adepti ai despartirii, introduc o unire prin relatie. Pe

cand Sfanta Biserica a lui Dumnezeu respinge nelegiuirea celor doua erezii si

marturiseste unirea dupa alcatuire a trupului cu Dumnezeu Cuvantul, adica [unirea]dupa ipostas. Caci unirea dupa alcatuire in taina lui Hristos nu numai ca pastreaza

fara amestecare elementele unite, dar nu primeste nici despartirea.

V. Daca cineva intelege singurul ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos ca si cum

ar presupune mai multe ipostasuri si incearca prin aceasta sa introduca in taina lui

Hristos doua ipostasuri sau doua persoane, si dupa ce a introdus doua persoane,

vorbeste de o persoana dupa demnitate, cinstire si inchinare, cum au scris in nebunialor Teodor si Nestorie, si [care] cleveteste ca Sfantul Sinod din Calcedon ar fi folosit

expresia un singur ipostas in acelasi inteles nelegiuit; si nu marturiseste ca

Dumnezeu Cuvantul S-a unit cu trupul dupa ipostas, si din aceasta pricina este un

singur ipostas sau o singura persoana, si ca in acest sens Sfantul Sinod din Calcedon

a marturisit un singur ipostas al Domnului nostru Iisus Hristos, unul ca acesta sa fie

anatema. Caci Sfanta Treime nu a primit adaugare de persoana sau ipostas dupa

intruparea Cuvantului lui Dumnezeu, Unul din Sfanta Treime.

VI. Daca cineva spune intr-un sens impropriu, nu dupa adevar, ca Sfanta, Cinstita si

pururea Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu dupa relatie, ca si cum ar fi

nascut un simplu om si nu ca Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat si S-a nascut din ea,

ci, dupa spusa lor, zamislirea omului este transferata lui Dumnezeu Cuvantul, ca si

cum S-ar fi unit cu omul care S-a nascut; si cleveteste Sfantul Sinod de la Calcedon,spunand ca acela o numeste pe [Sfanta] Fecioara Nascatoare de Dumnezeu in acel

inteles stricat inchipuit de Teodor; sau daca cineva o numeste nascatoare de om sau

nascatoare de Hristos, ca si cum Hristos nu ar fi Dumnezeu, dar n-o marturiseste pe

aceasta cu adevarat si cu tarie Nascatoare de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu

9


10/23

Cuvantul nascut de Tatal inainte de veci S-a intrupat din ea la plinirea vremii, si cu

dreapta credinta Sfantul Sinod de la Calcedon o marturiseste Nascatoare de

Dumnezeu, unul ca acesta sa fie anatema.

VII. Daca cineva zicand in doua firi nu marturiseste ca in dumnezeire si omenitate

este cunoscut Unul Iisus Hristos, Domnul nostru, ca sa arate astfel deosebirea firilor

din care S-a facut fara amestecare unirea de negrait, fara sa Se preschimbe Cuvantul

[lui Dumnezeu] in firea trupului si nici firea trupului sa treaca in firea Cuvantului

(#caci fiecare ramane ce este in firea sa chiar dupa unirea ipostatica), dar daca ia

aceasta expresie despre taina lui Hristos in sensul unei impartiri sau daca,

marturisind numarul firilor intr-Unul Domnul nostru Iisus Hristos, DumnezeuCuvantul intrupat, nu intelege asa cum trebuie deosebirea firilor din care este

alcatuit, deosebire care nu este suprimata prin unire (caci Unul este din ambele firi si

cele doua firi [sunt] prin Unul), ci foloseste numarul pentru a sustine firi deosebite

[avand] fiecare ipostasul ei, unul ca acesta sa fie anatema.

VIII. Daca cineva marturisind ca unirea dumnezeirii cu omenitatea s-a facut din

doua firi, sau vorbind de o singura fire intrupata a lui Dumnezeu Cuvintul nu

intelege aceasta asa cum ni le-au predanisit Sfintii Parinti, adica [in sensul ca] unirea

dupa ipostas s-a facut pornind de la firea dumnezeiasca si cea omeneasca si s-a

desavarsit intr-Unul Iisus Hristos, sau daca prin aceasta expresie incearca sa

introduca o singura fire sau substanta a dumnezeirii si a trupului lui Hristos, unul ca

acesta sa fie anatema. Caci zicand ca S-a unit dupa ipostas Cuvantul Fiul cel Unul,

noi nu afirmam ca s-a produs un fel de contopire reciproca a firilor, ci credem ca s-au unit Cuvantul cu trupul, fiecare dintre firi ramanand ceea ce era. Iata de ce Unul

este Hristos, Dumnezeu si om, acelasi de-o-fiinta cu Tatal dupa dumnezeire, de-o-

fiinta cu noi dupa omenitate. Caci Biserica lui Dumnezeu respinge si anatemizeaza

10


11/23

atat pe cei care taie si despart in parti taina dumnezeiestii Iconomii a lui Hristos, cat

si pe cei care introduc [in ea] amestecare.

IX. Daca cineva spune ca Hristos este inchinat in doua firi, si de aici introduce doua

inchinari, una [cuvenita] lui Dumnezeu Cuvantul si a doua [cuvenita] omului; sau

daca cineva, pentru a suprima trupul [Sau] si pentru a introduce amestecul

dumnezeirii cu omenitatea, luandu-le impreuna, inchipuie o [singura] fire sau o

substanta, si se inchina astfel lui Hristos, si nu se inchina cu aceeasi inchinare lui

Dumnezeu Cuvantul intrupat impreuna cu trupul Sau, precum a primit Biserica lui

Dumnezeu inca de la inceput, unul ca acesta sa fie anatema.

X. Daca cineva nu marturiseste ca Cel ce a fost rastignit in trup, Domnul nostru

Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat, Domnul slavei si Unul din Sfanta Treime,

unul ca acesta sa fie anatema.

XI. Daca cineva nu da anatemei pe Arie, pe Eunomie, pe Macedonie, pe Apolinarie,

pe Nestorie, pe Eutihie si pe Origen, impreuna cu scrierile lor nelegiuite, si pe toti

ceilalti eretici care au fost osanditi si anatemizati de catre Sfanta BisericaSoborniceasca si apostoleasca si de cele patru Sfinte Sinoade mai sus numite, si pe

toti cei care au gandit sau gandesc cele asemenea ereticilor mai sus pomeniti si care

au ramas in nelegiuirea lor pana la moarte, unul ca acesta sa fie dat anatemei.

XII. Daca cineva ia apararea rau-credinciosului Teodor al Mopsuestiei, cel ce a zis

ca unul este Dumnezeu Cuvantul si altul [este] Hristos care, tulburat de patimile

sufletului si de poftele trupului, de cele mai rele eliberandu-se cate putin si astfelimbunatatindu-se prin inaintarea faptelor sale a ajuns fara cusur prin purtarea sa, a

fost botezat ca simplu om in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh; si prin

botez s-a invrednicit sa primeasca harul Sfantului Duh si infierea si i se aduce

inchinare in persoana lui Dumnezeu Cuvantul aidoma unei icoane imparatesti, si

11


12/23

dupa inviere a devenit neschimbator in gandurile sale si cu totul fara de pacat. [Si

iarasi] a mai zis acelasi nelegiuit Teodor ca unirea dintre Dumnezeu Cuvantul si

Hristos este de acelasi fel cum [este cea despre care] zice Apostolul pentru barbat si

femeie: cei doi vor fi un singur trup. Si pe langa toate celelalte nenumarate blasfemiia indraznit a zice ca dupa Inviere, cand Domnul a suflat asupra ucenicilor zicand:

luati Duh Sfant (Ioan 20, 22), nu le-a dat Sfantul Duh, ci a suflat numai de forma;

inca mai zice si ca marturisirea lui Toma, atunci cand [acesta] a atins mainile si

coasta Domnului dupa Inviere, acele cuvinte: Domnul meu si Dumnezeul meu!

(Ioan 20, 28) Toma nu le-ar fi spus despre Hristos, ci, inspaimantat de minunea

Invierii, Toma L-a laudat pe Dumnezeul care L-a inviat pe Hristos. Mai rau inca: in

talcuirea pe care a dat-o Faptelor Apostolilor, acelasi Teodor il compara pe Hristos

cu Platon, cu Mani, cu Epicur si Marcian, zicand ca asa cum fiecare dintre ei, dupa

ce si-a inventat propria invatatura i-a facut pe ucenici sa se numeasca platonicieni,

manihei, epicurei si marcioniti, tot asa si Hristos, dupa ce Si-a inventat o invatatura,

I-a numit pe ucenici crestini, dupa numele Sau.

Daca cineva ia apararea sus numitului, prea necredinciosului Teodor, si a scrierilor

lui nelegiuite prin care el a raspandit blasfemiile de mai sus, cat si altele nenumarate

impotriva Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si daca nu il

anatemizeaza pe el, scrierile lui nelegiuite si pe toti cei care il incuviinteaza si il

apara, sau sustin ca ideile lui sunt ortodoxe, ca si pe cei care au scris in apararea lui

si a scrierilor lui nelegiuite si pe cei care cugeta sau au cugetat vreodata asemenea

lui [Teodor] si au ramas pana la sfarsit intr-o astfel de erezie, sa fie anatema.

XIII. Daca cineva ia apararea nelegiuitelor scrieri ale lui Teodoret impotriva

credintei adevarate, impotriva primului Sfant Sinod din Efes, impotriva Sfantului

Chiril si a celor douasprezece capete ale sale, si pe toti care au scris in apararea rau-

credinciosilor Teodor si Nestorie, si a celor care au aceleasi pareri cu mai sus

12


13/23

numitii Teodor si Nestorie si ii primesc pe ei si ratacirea lor, si din aceasta cauza ii

numesc necredinciosi pe invatatorii Bisericii care invata unirea lui Dumnezeu

Cuvantul dupa ipostas; daca nu anatemizeaza nelegiuitele scrieri si pe cei care au

gandit si mai gandesc inca unele asemenea, precum si toate scrierile impotrivadreptei credinte si impotriva Sfantului Chiril si a celor douasprezece capete ale sale,

precum si cel care a ramas intr-o asemenea ratacire pana la moarte, unul ca acesta sa

fie anatema.

XIV. Daca cineva ia apararea epistolei scrise, dupa cum se zice, de catre Ibas catre

Maris Persul, in care se neaga faptul ca Dumnezeu Cuvantul S-a intrupat din Sfanta

Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, [ca] S-a facut om; zicand ca celnascut din ea este un simplu om [care este] numit Templu, ca unul este Dumnezeu

Cuvantul si altul omul; si [pe] cel intru sfinti Chiril, propavaduitorul dreptei credinte

a crestinilor, il resping ca [fiind] eretic si pentru ca ar fi scris asemenea rau

credinciosului Apolinarie; si acuza cel dintai Sfant Sinod din Efes ca ar fi osandit sa

fie depus Nestorie fara judecata si cercetare; [si acea epistola] numeste cele

douasprezece capete ale celui intre sfinti Chiril necredincioase si potrivnice dreptei

credinte si ii indreptateste pe Teodor si Nestorie cu invataturile si scrierile lor

nelegiuite. Daca cineva, asadar, ia apararea sus numitei epistole si nu o

anatemizeaza atat pe ea cat si pe aparatorii ei si pe cei care zic ca este ortodoxa cel

putin in parte, si pe cei care au scris sau scriu in favoarea acesteia sau a nelegiuirilor

din ea, si pe cei care indraznesc s-o incuviinteze pe ea sau nelegiuirile pe care le

contine, facand referire la numele Sfintilor Parinti si al Sfantului Sinod din

Calcedon, si raman intru acestea pana la moarte, sa fie anatema. Dupa ce noi am

marturisit astfel cele primite din Sfintele Scripturi, din invatatura Sfintilor Parinti si

din cele hotarate despre una si aceeasi credinta de catre cele patru [Sfinte] Sinoade

mai sus pomenite; dupa ce i-am osandit pe eretici si nelegiuirea lor, si necredinta

celor care au incuviintat si incuviinteaza cele trei capete mentionate mai sus, si care

13


14/23

au perseverat si persevereaza in ratacirea lor; daca cineva incearca sa transmita, sa

invete sau sa scrie ceva potrivnic celor hotarate de noi, daca este episcop sau cleric

sa fie indepartat din episcopie sau preotie, ca unul care lucreaza cele straine preotiei

si rangului bisericesc; daca este calugar sau laic, sa fie anatema.

Sinodul al aselea Ecumenic de la Constantinopol (680-681)

Despre cele dou lucrri ale lui Hristos

mpotriva monoteliilor

Fiul Cel Unul Nscut i Cuvntul lui Dumnezeu Tatl, Cel fcut om ntru toate

asemenea nou, afar de pcat, Hristos Adevratul nostru Dum-ne-zeu, apropovduit cu trie prin cuvintele Evangheliei:Eu sunt lumina lumii. Cel ce mi

urmeaz Mie nu va umbla ntru ntuneric, ci va avea lumina vieii (Ioan 8, 12), i

iari pacea Mea v dau vou(Ioan 14, 27). Lsndu-se cluzit cu dumnezeiasc

nelepciune, nvndu-ne pacea prin aceste dumnezeieti cuvinte, prea blndul

nostru mprat, atlet al Ortodoxiei, potrivnic al heterodoxiei, reunind acest Sfnt

Sobor Ecumenic, a adunat trupul ntreg al Bisericii. Pentru aceea, Sfntul nostruSinod Ecumenic, dup ce a alungat rtcirea necredinei care s-a artat n ultima

vreme i urmnd fr abatere calea cea dreapt a Sfinilor Prini cunoscui, a

conglsuit cu cele cinci [sfinte] Sinoade Ecumenice [de pn acum]; adic [fiind de

acord] cu cei 318 Sfini Prini adunai la Niceea mpotriva smintitului Arie; cu

sinodul celor 150 de brbai purttori de Dumnezeu adunai la Constantinopol

mpotriva lui Macedonie, lupttorul mpotriva Duhului Sfnt, i Apolinarie cel ru

credincios; de asemenea [i acordul cu] cel dinti sinod al celor 200 de cinstii

brbai adunai la Efes mpotriva lui Nestorie, cel cu minte de iudeu, i cu cei 600 de

brbai de Dumnezeu insuflai, adunai la Calcedon, mpotriva lui Eutihie i Dioscor,

cei uri de Dumnezeu; i, mai mult nc, cu Sfntul Sinod al cincilea care s-a

adunat aici mpotriva lui Teodor al Mopsuestiei, Origen, Didim i Evagrie, i

14


15/23

mpotriva scrierilor lui Teodoret contra celor dousprezece capete ale vrednicului

Chiril, i mpotriva epistolei ctre Maris Persul, epistol pus pe seama lui Ibas.

Mrturisind ntru totul fr nnoiri dumnezeietile hotrri ale bunei credine i

respingnd nvturile ru credincioase, Sfntul nostru Sinod Ecumenic, insuflat deDumnezeu, pecetluiete Crezul mrturisit de ctre cei 318 Prini i ntrit de ctre

cei 150 de Prini cugettori de Dumnezeu, Crez pe care celelalte Sfinte Sinoade l-

au primit i l-au ntrit cu bucurie spre nimicirea oricrei rtciri ucigtoare de

suflet.

(Urmeaz Crezul de la Niceea i Constantinopol): Credem...

Sfntul Sinod ecumenic a hotrt: pentru desvrita cunoatere i ntrire a

credinei ortodoxe acest Crez ortodox al harului dumnezeiesc ar trebui s fie

ndestultor; dar fiindc nceptorul rutii nu a ncetat de la nceput s gseasc un

conlucrtor n arpe i prin el s introduc veninul n firea omeneasc, tot aa i

acum n-a ncetat s gseasc unelte potrivite pentru a-i ndeplini voia, adic pe

Teodor, fost episcop de Faran, pe Serghie, pe Pyrhos, Pavel i Petru, care au ocupat

scaunul ntistttorilor cetii mprteti [Constantinopol], i Honorius, fost pap

al vechii Rome, Chir, fost episcop al Alexandriei, Macarie, de curnd aezat pe

scaunul Antiohiei, i ucenicul su, tefan. Prin acetia, [diavolul] n-a ncetat s

strneasc tulburri n ntreaga Biseric, semnnd n poporul ortodox, prin

nvturi noi, erezia unei singure voine i a unei singure lucrri n cele dou firi ale

Unuia din Sfnta Treime, Hristos adevratul nostru Dumnezeu; [erezie] care se

potrivete cu kakodoxia [smintita rtcire] a rucredincioilor Apolinarie, Sever iThemistie, care rvnete cu cuget viclean s nimiceasc i desvrirea ntruprii

Aceluiai i Unicului Domn Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, artnd blasfemiator

lipsa de voin i nelucra-rea n trupul Su nsufleit [cu suflet raional].

15


16/23

A ridicat atunci Hristos, Dumnezeul nostru, un mprat credincios, un nou David,

gsindu-l brbat dup inima Sa, care n-a dat- dup cum st scris -somn ochilor si

i dormitare genelor sale, pn ce nu a gsit prin acest Sobor al nostru, sfnt i de

Dumnezeu adunat, desvrita propovduire a dreptei credine, dup Cuvntul luiDumnezeu: Unde sunt doi sau trei adunai n numele Meu, acolo sunt i Eu n

mijlocul lor(Matei 18, 20).

Acest Sfnt Sinod Ecumenic a primit cu credin i cu braele deschise propunerea

fcut de ctre Preasfinitul i Preafericitul pap al vechii Rome, Agathon,

mpratului nostru dreptmritor i preacredincios, Constantin, [propunere] care i-a

respins nominal pe cei care au propovduit i au nvat, dup cum s-a spus mai sus,o singur voin i o singur lucrare n iconomia lui Hristos Cel ntrupat, adevratul

nostru Dumnezeu.

La fel a primit i propunerea sinodal a Sfntului Sinod al celor 125 de episcopi

iubitori de Dumnezeu [adunai] sub acelai preasfinit pap, [propunere] fcut de

mpratul nostru de Dumnezeu nelepit, ca fiind de acord cu Sfntul Sinod de la

Calcedon i cu TomosulPreasfinitului i Preafericitului pap al vechii Rome, Leon,

ctre sfntul Flavian, [papa Leon] pe care acest Sinod l-a numit stlp al Ortodoxiei;

i n acord [de asemenea] cu epistolele sinodale scrise de fericitul Chiril ctre

episcopii din Rsrit mpotriva lui Nestorie.

Urmnd aadar celor cinci Sfinte Sinoade Ecumenice i aleilor Sfini Prini,

[Sinodul de fa] hotrte i mrturisete ntr-un glas c Domnul nostru Iisus

Hristos [este] adevratul nostru Dumnezeu, Unul din Sfnta Treime cea de-o-fiin

i de via fctoare, desvrit n dumnezeire i, de asemenea, desvrit n

omenitate; acelai Dumnezeu adevrat i om adevrat alctuit din suflet raional i

trup; de-o-fiin cu Tatl dup dumnezeire i de-o-fiin cu noi dup omenitate, ntru

toate asemenea nou afar de pcat (cf. Evrei 4, 15), Cel dup dumnezeire nscut

16


17/23

din Tatl mai nainte de veci i la plinirea vremii, pentru noi i pentru a noastr

mntuire, [nscut] dup omenitate din Sfntul Duh i din Maria Fecioara [cea care

este] cu ndreptire i dup adevr Nsctoare de Dumnezeu.

Unul i acelai Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nscut, n dou firi, fr amestecare,

fr schimbare, fr mprire i fr desprire, fr ca deosebirea firilor s se

piard din pricina unimii, ci mai degrab pstrndu-se nsuirile fiecrei firi, unite

ntr-o singur persoan i ntr-un singur ipostas; nu mprindu-se sau desprindu-se

n dou persoane, ci Unul i Acelai Fiu, Unul Nscut, Dumnezeu Cuvntul,

Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la nceput proorocii, i El nsui, Iisus

Hristos, ne-a nvat [despre Sine] i precum ne-a predanisit nou Crezul SfinilorPrini.

[Noi] propovduim la fel, dup nvtura Sfinilor Prini, c n El sunt dou voiri

sau voine fireti i dou lucrri fireti, fr despri-re, fr schimbare, fr

mprire i fr amestecare. i cele dou voine fireti nu sunt, cum au zis ereticii

necredincioi, potrivnice una alteia, ci voina Sa omeneasc urmeaz celei

atotputernice i dumnezeieti, fr a i se mpotrivi sau rezista, ci mai degrab

supunndu-i-se. Cci a trebuit ca voina cea trupeasc s fie micat de voina

dumnezeiasc i supus ei, dup [cum spune] preaneleptul Atanasie (cf. PG 25,

XXVII). Cci precum trupul Su este numit i trupul lui Dumnezeu Cuvntul, tot

aa voina Sa trupeasc este numit i este [cu adevrat] a lui Dumnezeu Cuvntul,

precum El nsui spune: M-am cobort din cer nu ca s fac voia Mea, ci voia

Tatlui care M-a trimis. El numete a Sa voia proprie, de vreme trupul a fost al Su.

Cci n acelai fel precum trupul Su nsufleit, preasfnt i preacurat nu a fost

nimicit prin ndumnezeire, ci a rmas ntre limitele sale i rostul su, tot astfel i

voina Sa omeneasc [fiind] ndumnezeit nu s-a nimicit, ci mai degrab a fost

salvat, dup cum spune [sfntul] Grigorie de Dumnezeu Cuvnttorul: "Cci voina

17


18/23

[trupeasc a] Mntuitorului nu este potrivnic lui Dumnezeu, fiind cu totul

ndumnezeit" (Grigore de Nazianz, Oratio XXX, 12; PG 36, 117).

[Noi] preamrim dou lucrri fireti nedesprite, neschimbate, nemprite i

neamestecate n Domnul nostru Iisus Hristos, adevratul nostru Dumnezeu, adic o

lucrare dumnezeiasc i o lucrare omeneasc, dup cum Leon Cuvnttorul de

Dumnezeu, spune lmurit: "Fiecare fire lucreaz n comuniune cu cealalt ceea ce i

este propriu, Cuvntul lucrnd cele ce sunt proprii Cuvntului i trupul svrind

cele ce sunt proprii trupului" (Leon I, Tomus ad Flavianum). Cci noi nu suntem de

acord [c ar exista] o singur lucrare dup fire a lui Dumnezeu i a fpturii [firea

omeneasc a lui Hristos], ca s nu ridicm fptura la fiina divin i nici s cobormmreia firii dumnezeieti la nivelul fpturilor.

Cci noi recunoatem c minunile i ptimirile sunt ale Unuia i Aceluiai dup una

sau cealalt dintre firile Sale care strlucesc ntr-un singur ipostas, precum a grit

vrednicul Chiril. Pzind ntru-totul neamestecarea i nedesprirea, mrturisim totul

n puine cuvinte: creznd c Unul din Sfnta Treime este i dup ntrupare Domnul

nostru Iisus Hristos, adevratul nostru Dumnezeu, mrturisim c cele dou firi

strlucesc ntr-un singur ipostas n care a artat minunile i ptimirile, dup

iconomie, din timpul petrecerii Sale [n lume], nu dup nchipuire, ci ntru adevr.

Deosebirea firilor este recunoscut ntr-un singur ipostas dup aceea c i una i alta

voiesc i lucreaz ceea ce le este propriu, una n comuniune cu cealalt. Pentru

aceasta noi mrim dou voine i dou lucrri fireti, cci sunt mpreun lucrtoare

spre mntuirea nea-mu-lui omenesc.

Acestea fiind statornicite de ctre noi cu mare grij i scumptate, hotrm c nu i

este ngduit nim-nui s alctuiasc o alt mrturisire de credin, sau s scrie, sau

s compun, sau s cugete, sau pe alii s-i nvee [asemenea].

18


19/23

[Iar] cei care vor ndrzni s alctuiasc, s rspndeasc, s nvee sau s transmit

un alt Crez celor ce voiesc s se converteasc de la rtcirile pgneti sau de la cele

iudaiceti sau de la oricare alt erezie i la cunotina adevrului s vin, sau vor

[ndrzni] s introduc expresii noi sau cuvinte nscocite pentru a rsturna celehotrte de noi, dac sunt episcopi sau clerici s fie caterisii, [nlturai] episcopii

din episcopie i clericii din cler, iar dac sunt monahi sau laici, s fie anatema.

Sinodul al aptelea Ecumenic de la Niceea (787)

Despre cinstirea sfintelor icoane

mpotriva prigonitorilor icoanelor

Sfntul i Marele Sinod Ecumenic care prin harul lui Dumnezeu i datorit hotrrii

dreptcredincioilor i iubitorilor de Hristos, mpraii notri Constantin i mama sa

Irina, s-a adunat pentru a doua oar la Niceea, slvita metropol a provinciei

Bithinia, n sfnta biseric a lui Dumnezeu numit Sfnta Sofia, urmnd predaniei

Bisericii Soborniceti, a hotrt cele ce urmeaz:

Cel care ne-a druit nou lumina cunotin-ei Sale i ne-a izbvit din ntunericul

nebuniei idoleti, Hristos Dumnezeul nostru, dup ce i-a fcut mireas Sfnta Sa

Biseric Soborniceasc cea fr pat sau zbrcitur (Efes. 5, 27), a fgduit s

vegheze asupra ei, zicnd cu trie sfinilor Si ucenici:Eu sunt cu voi n toate zilele,

pn la sfritul veacului (Matei 28, 20). Aceast fgduin nu a fcut-o ns

numai acelora, ci prin ei [a fcut-o] i nou, celor care am crezut prin ei n numele

Lui (Ioan 17, 20).

ns unii oameni, nesocotind acest dar, naripai de ctre vrjmaul cel viclean, s-au

ndeprtat de judecata cea dreapt i, mpotrivindu-se predaniei Bisericii

19


20/23

Soborniceti, au pctuit ntru nelegerea adevrului, [i], precum zice proverbul, nu

i-au brzdat bine ogorul i minile lor nu au avut ce culege.

Ei au ndrznit s defaime podoaba bineplcut lui Dumnezeu a sfintelor

aezminte, numindu-se preoi fr s [i] fie; despre care Dumnezeu strig prin

profei: mulime de pstori au clcat via Mea; clcat-au cu picioare-le lor partea

Mea... (Ieremia 12, 10). Cci urmnd unor oameni nelegiuii, ncreztori n propriile

cugete, au clevetit Sfnta Biseric, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, i nu fac

deosebire ntre curat i necurat (Ezechiel 22, 26), numind icoana Domnului i a

sfinilor Si ca pe statuile idolilor diavoleti.

De aceea, ntru bunvoina Sa, Domnul Dumnezeul nostru, nesuferind ca cel

asculttor s fie vtmat de o asemenea cium, prin rvna dumnezeiasc i cu

aprobarea lui Constantin i a Irinei, preacredincioii notri mprai, ne-a chemat de

peste tot pe noi, ntistttorii preoiei, pentru ca dumnezeiasca predanie a Bisericii

Soborniceti s i regseasc tria prin hotrrea noastr soborniceasc.

Cercetnd i examinnd cu mult acrivie i avnd n vedere scopul adevrului nunlturm nimic, nu adugm nimic, ci pstrm neschimbate [toate] cele bune ale

Bisericii Soborniceti; i urmm cele ase Sfinte Sinoade Ecumenice, mai nti pe

cel reunit n strlucita metropol Niceea, [i] mpreun cu el pe cel care a avut loc n

cetatea mprteasc de Dumnezeu ocrotit [a Constantinopolei].

(Urmeaz Crezul niceeo-constantinopolitan): Credem...

Ne lepdm i anatemizm: pe Arie i pe cei care cuget asemenea lui i i

mprtesc nelegiuita credin; pe Macedonie i pe cei dimpreun cu el, numii cu

ndreptire lupttori mpotriva Duhului Sfnt; [noi] mrturisim i c Stpna

noastr, Sfnta [Fecioar] Maria, este pe deplin i cu adevrat Nsctoare de

20


21/23

Dumnezeu, pentru c a nscut n trup pe Unul din Sfnta Treime, pe Hristos

Dumnezeul nostru, dup cum a nvat mai nti Sinodul din Efes care a alungat pe

necredinciosul Nestorie i pe cei dimpreun cu el, pentru c a introdus [nvtura

despre] doimea de persoane.

mpreun cu acestea, mrturisim i cele dou firi ale Celui ce S-a ntrupat pentru noi

din Preacurata Nsctoare de Dumnezeu i pururea Fecioar Maria, mrturisindu-L

Dumnezeu desvrit i om desvrit, precum i Sinodul din Calcedon a proclamat,

ndeprtn-du-i din curtea dumnezeiasc pe blasfemiatorii Eutihie i Dioscor; i

mpreun cu ei pe Sever, Petru i [ntreaga] ceat blasfemiatoare; mpreun cu ei

dm anatemei i nscocirile lui Origen, Evagrie i Didim, urmnd celui de-alcincilea Sinod ntrunit la Constantinopol.

Apoi mrturisim dou voine i dou lucrri, dup nsuirea firilor n Hristos, aa

cum a proclamat i Sinodul al aselea [Ecumenic] de la Constantinopol, respingnd

pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, toi [acetia fiind] oameni neiscusii

n dreapta credin i pe [toi] cei care cuget asemenea lor.

i, rezumnd, zicem: [noi] pstrm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau

nescrise, ncredinate nou [cu sfinenie]. ntre ele se afl i zugrvirea icoanelor, n

acord cu relatarea propvduirii evanghelice, n vederea ntririi credinei n

ntruparea, adevrat i nu nchipuit, a lui Dumnezeu Cuvntul, [acestea]

aducndu-ne bun folos; cci lumina cu care se lumineaz ntre ele [propovduirea i

icoana] este spre mrirea amndurora .

Aa stnd lucrurile, naintnd pe calea mprteasc i urmnd nvtura [de

Dumnezeu] insuflat a Sfinilor notri Prini i a Predaniei Bisericii Soborniceti,

cci noi recunoatem c ea este a Duhului Sfnt Care locuiete ntr-nsa, hotrm cu

toat grija i acrivia: mpreun cu imaginea cinstitei i de via fctoarei cruci, n

21


22/23

sfintele biserici ale lui Dumnezeu s se pun i: cinstitele i sfintele icoane, pictate

sau lucrate n mozaic, sau fcute din materii potrivite, pe sfintele vase i veminte,

pe ziduri i scnduri, n case i pe drumuri; icoana Domnului i Dumnezeului i

Mntuitorului nostru Iisus Hristos i a Preacuratei Stpnei noastre, SfntaNsctoare de Dumnezeu, ale cinstiilor ngeri i ale tuturor sfinilor i drepilor

brbai.

Cci cu ct mai des sunt vzute acestea, prin icoane, cu att mai mult cei care

privesc la ele sunt adui a-i aminti i a iubi prototipurile [icoanelor] i a le da

cuvenita srutare i cinstita nchinare; nu cinstirea adevrat, care dup credin se

cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aa] cum se face cu semnul sfinteii de via fctoarei cruci, cu sfintele Evanghelii, i cu toate lucrurile sfinte; ntru

cinstirea lor se vor face tmieri i se vor aprinde lumini [lumnri], dup evlaviosul

obicei al celor de demult. Cci cinstirea [acordat chipului] urc la prototip (cf.

Sfntul Vasile cel Mare: Despre Sfntul Duh 18, 45; PG 32, 149), i cel care se

nchin la icoan se nchin persoanei zugrvite n ea.

n acest fel se ntrete nvtura Sfinilor notri Prini, adic Predania Bisericii

Soborniceti, [Biseric] ce a primit Evanghelia de la un capt la altul al pmntului;

aa urmm lui Pavel, care a grit n Hristos, [i ntregii] cete dumnezeieti a

Apostolilor i sfineniei Prinilor notri, innd cu trie predaniile pe care le-am

primit (cf. II Tes. 2, 15), cntnd astfel profetic lauda biruinei Bisericii: bucur-te,

fiic a Sionu-lui! Ridic-i glasul, fiic a Ierusalimului, bucur-te i te veselete din

toat inima. Cci Domnul a nlturat toate judecile mpotriva ta i te-a izbvit dinmna potrivnicilor ti; Domnul este mprat n mijlocul tu; [tu] nu vei mai vedea

nici o nenorocire (Sof. 3, 14) i pacea va fi cu tine totdeauna.

[Iar] cei care cuteaz s cugete sau s nvee altfel, sau, urmnd blestemailor eretici,

[ndrznesc] s dispreuiasc predaniile Bisericii, nscocind sau lepdnd ceva

22


23/23

dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoan zugrvit, fie

sfinte moate de mucenici, sau [ndrznesc] s cugete strmb i viclean pentru a

rstlmci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii Soborniceti, nc i [de vor

ndrzni cu necuviin] s foloseasc n chip profan sfintele vase sau sfintelemnstirilor: poruncim ca toi acetia, dac sunt episcopi sau clerici, s fie caterisii,

iar dac sunt monahi sau laici, s fie ndeprtai de la mprtanie [s fie afurisii].

Documents

HOTARARILE SINOADELOR ECUMENICE