I. I. U.

IL

ACADEMIA ROMANAMEMORIILE SECTIUNII ISTORICE

SERIA III TOMUL XVII MEM. 8

COMEMORAREA LUI LOPE DDE

N. IORGAMEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

Sedinfa dela 13 Decemvrie 1935

0.3LIOT

L

Comemorarea lui Lope de Vega nu e numai, in micetaxa civilizata i pentru orice societate care cetestedeste asupra lecturilor ei, indeplinirea unei datorii de recu-nostinta catre omul, de un geniu pe atat de modest, pe catde generos, care a irnbogatit comoara de frumuseta cu carese inaltä omenirea, dar i un omagiu adus poporului spaniolinsusi i chiar, dincolo de dansul, acestei latinitati, in care,oricata deosebire de rasa, neaparata, ar fi, o stare de spiritcomuna i permanenta nu se poate tagadui.

In ce priveste valoarea de expresie a omului care a samanatcu o imbielsugare fArd pareche dovezile unui geniu autentic,nu toti scriitorii si nu toate literaturile, in a lor intregime,dau nota clara i deplina a unui popor. Natiile-si imprumutdispravile in domeniul creatiei literare ca si in acela al creatieiartistice i ca i, fireste, in domeniul, cu mai putina colo-ratura osebità, al ideilor. Astfel, oricat de Normand ar fiprin placerea de a argumenta i sentimentele, de a le prefacein paragrafe ale unei pledoarii increzute i indaratnice, Cor-neille se inspirà pe trei sferturi din opera lui asa de darzmandra dela teatrul spaniol contemporan al unui Guillen deCastro, care, acesta, are un caracter national evident. Desigur ca fara Curtea rafinata, mai ales in manifestatiile eipublice, a lui Ludovic al XIV-iea,. Racine n'ar fi dat simtiriinesfarsitele nuance care ispravesc rapindu-i energia elemen-

dar se vede limpede drumul care duce dela teatrul sau,

r A. R. Memoriile Sedition Istorice. Seria III. Tom. XVII. Mem. 8.

ft, AcioExifr

LAt

,'"12.76ITAR

..

/an

1293 IRI

71.7

CtITE:1,4

........

, .: .....

gan-

1

,71:3eiLIOTec).4

4.c15°'

"."

ell?/i

tart,

r

2 N. IORGA 192

ramas i azi, peste romantism, in admiratia poporului francez,desi nu se poate recunoaste cu adevarat intr'insul, la tragediilelui Seneca mai mult deck la ale corifeilor elenici, croiti dinalt material de rasa, i anume la aceste tragedii asa cum leexplica scoala iezuità, stapana pe invatamantul francez maiinalt, si cum le interpreta, le prefacea si in productiile tea-trale prezintate anual de colegii. E mult din sentimentalitateasi ideologia, cam lesinata, a lui Rousseau si in cele mai puter-nice si nobile avanturi ale lui Schiller, Svabul dela carelipseste asa de mult tocmai nota Germaniei de Sud, de Sud-Vest, din care venea el, -si prefacerile in vesmantul productieiliterare, de o asa de lunga durata si de o asa de mare felurime,a lui Goethe indreapta, cu un rdsunet slab al vietii germanedela Rin, pe care n'a cunoscut-o la tara deck doar ca uncalaret grabit spre locurile de intalnire amoroasa in tinereta, lastudii adancite in domeniul altor literaturi, evoluand dela ratio-nalismul jucaus al lui Diderot la calmul olimpian al scrisuluigrecesc descoperit de el cu atatea greutati i asa de tarziu.

La marele dramaturg al Castiliei nu e asa. tim ce a inva-tat, nu prea mult, bastardul fara familie care a putut fi primitin Colegiul « Imparatului » Carol, unde, in locul studiiloradancite dela colegiile iezuite sau cultivarii celor trei limbi,latina, greaca Si ebraica, ca in fundatia lui Francisc I-iu, se pre-gatea mai mult pentru infatisarea la Curte sau pentru intrareain oaste o lume tinereasca mult mai putin aristocratica »deck aceea a Franciei din acelasi secol al XVI-lea. Studiileacestea, care nu puteau familiariza cu o antichitate de a cariidisciplina i masurà a ramas, si de aceea, strain acest spiritgeneros, au trebuit sa fie intrerupte din lipsa de mijloace.Dela colegiul cu scop practic, scolarul Inca desorientat, faraindemanarile bunului curtean, asa cum ele au fost fixate totin Spania, si cam pe atunci, de un codificator literar, ajunse,printr'o binefacere intamplatoare, sa cunoascal ace,le scolidela Salamanca si Alcala de Henares, care nu faceau decksa continue, cu argumentari si argutii in vag intre margenileunei teologii traditionale, datinile evului mediu, asa cum, dindepartatul Paris universitar, ele se putusera transmite aici.Intelegem de ce natura era deci « filosofia de ramasite

«

»

1

193 COMEMORAREA LUI LOPE DE VEGA 3

aristotelice trecute prin Arabi si cu ce stari sociale incre-menite era in legatura dreptul.

Cetirea n'a putut completa ceea ce nu dAduse instructia,unitä cu o educatie numai formalà, careia i-a lipsit si deaici poate i inferioritatea literarà in vAdirea retorica i vehe-menta a unor sentimente pe care nu le-a putut incerca in reali-tatea, si mai ales intimitatea lor, o adevarata viata de fa-milie. Dupa contactul cu actorii catalani din Valencia, oamenide o alta faptura, vioaie, indrazneata i mobila, deck profe-sorii din lAcasurile solemne ale unor veacuri incheiatedeck educatorii imperiali ai primilor ani de initiere, tanarulse aruncA in vieata, ca soldat.

Para" atunci el nu cunoscuse din lume, afara de salile declasa universitare, atat de solemn inghetate, deck vieataMadridului unde se näscuse. Si aceasta atmosferA madrilenätrebue cunoscuta pentru a-I intelege. Si anume cunoscutasupt indoitul raport : al experientii copilului i adolescentului,pe de o parte, si al obligatiei lui de a scrie, de a scrie necon-tenit, ca marele maestru al distractiei, pentru insusi acestpublic din Madrid, care, cum vom vedea, nici nu e un public,fie si in sensul foarte larg al ascultätorilor, la Londra, ai luiShakespeare, ci un popor. Un popor, bineinteles, nu o plebe,ci ceva mult mai complicat si de o valoare pe care, nici intr'undomeniu, plebea n'o are niciodata.

II

Madridul, asa de invalmäsit pe la i600, de o populatiesAracA venità de pretutindeni, alaturi de o Curte restransä,saraca i inapoiata, e un oras nou. In evul mediu numelenu i se pomeneste. Asezat pe marginea chiar intre inaintareade jos a Musulmanilor si coborirea de sus a baronilor recu-ceririi », el se va folosi imediat de o asa de fericità situatie,dar nimic din trecut nu-i sprijinA ambitiile incepatoare.Vechea <<MantuA> a tribului Carpetanilor, cu care-I leaga oistorie poate nu chiar asa de sigura, devenise un simplu satal localnicilor, apoi o intaritura. a Arabilor, pdstrand Inst unnume romanic, cu aceeasi desinenta in itum, ca in Valladolid,

si

«

z

4 N. IORGA 194

capitala trecatoare din partile mai spre miazanoapte. Ceeace se atribue, ca fundatie, descalecatorului rege castillanHenric al III-lea e prea putin, cu atata nu se face un orasadevarat. Deodata, spiritul dominator al lui Filip al II-lea,deprins a infAptui din nimic, muta aici, nu o capitalà, cumvom vedea, ci un centru care fusese pana atunci la Toledo,venerabila cetate visigota, plina de rämäsita antropologica acuceritorilor germanici, mare; cuib de stApAnire pe piatrade deasupra largului rau lenes Tajo, acea Toleda, pe alecarii pieti se vor reprezinta atatea din (< actele lui Lope,care e insä omul cetatii celei noi.

Astfel Madridul s'a colonizat asa cum colonizase, pe rui-nele vechiului Bizant, Constantin-cel-Mare noua urbs aimperiului sAu. A venit cine a vrut, cu obiceiuri mai multdela tara, i asa a limas pana azi, in fond, oricate block-housuri s'ar fi ridicat dAunAzi, orasul de capetenie i pentruCastilla si pentru Aragon, si pentru Catalonia si pentru Anda-luzia. 0 burghezie negustoreascA nu existä, cum nu existä,ca la Cordova, o clasa harnicA de mesteri, lucrand dupaamintirile romane Si orientale. Curtea lucru esential nuse vede, Curtea, cu cerintile, impunerile, reservele i prefacerileei. Filip al II-lea nu e, ca marele sAu pArinte, strabatand Ger-mania, Italia, Tarile-de-Jos, si in urmArirea idealului de cru-ciatä, un vesnic absent, dar de ingramadirea vulgara de locuintigrace, edificiile Madridului sunt din era Bourbonilorcu oameni culesi de pretutindeni, nu-i place. In pustiul depiatra el si-a sadit livada dela Escoriale, unde numai mineriicuratiau scoriile mineralului, i, inaltand un maret templude durà i rece piatra lui Dumnezeu, inexorabilului sauDumnezeu catolic, si-a fAcut alAturi tainita ingusta i obscuraa muncii de fiecare clipA si a grozavelor suferinti delasfarsit. Dela aceastä sumbra i chinuitä regalitate de singuradatorie nu radiazA nimic asupra unei societati care nici nuse formeaza, nu simte macar nevoia de a se forma.

Pentru a intelege pe Lope de Vega sä ne uitAm la quasi-contemporanul lui, marele pictor Murillo, cu care, de altfel,mai sunt legaturi. Acela care, mai apoi, refugiat la Sevilla,un asa de venerabil oras, i cu atat mai viu, nu e chemat,

i

,

,

1

195 COMEMORAREA LUI LOPE DE VEGA 5

ca Velasquez, sa vesniceasca figurile membrilor unei dinastiicare dupa Filip s'a mai imblanzit, face tablouri de altarpentru bisericile noi care se cladesc, dar, pe langa aceasta,prins de vieata din prejur, se opreste, cu un instinct popular,cu o plebeiana satisfactie, la copiii cari pe un maidan, caacelea, de adevarat Orient, putin cam african, ce n'au dis-parut nici pant acum din umbra trufasa i banala a buildin-gurilor, îi rod coaja de harbuz sau culeg de pe fragmenteleunei camäsi care se cased in. multe locuri insectele ce se hrä-nese pe

Ratacirea ostasului da orizont copilului din flori care nu-sicunoaste tatal. Unde nu se va duce el: in insulele Azore, aleAcvilelor » portugheze, acuma supt aceeasi coroana cu toate

regatele Spaniei, apoi pe recile coaste triste ale Angliei unde,ca sot al reginei Maria, Filip fusese un rege-consort. Eraa doua zi dupa biruinta dela Lepanto, si faima luptei cu Turcii,a cruciatei transmise de Carol Quintul fiului sau nu va fi con-tribuit putin sä facd pe acest tanar poet a-si cauta locul suptsteagurile crucii catolice, in umbra carora sangerase Cer-vantes, laudator calduros al lui Lope, acel Cervantes careel insusi, nu numai in nemuritoarea parodie epica a lui DonQuijote, dar si in acele Novelles ejemplares pe care spiriteledelicate le prefera celebrului roman tragi-comic, infatiseazaaceeasi nota dominanta, intr'o epoca, totusi de atata maie-state », si imperiala »: iubirea pentru detaliul popularnevoia atingerii cu multimea, care si ea meritd o literaturd.

Murillo, prietenul vagabonzilor si al paduchiosilor, zugra-veste cu o adânca pietate Madone de o nobleta ideala farapareche. Tot asa ucenicul « scolii de comedianti » din Valen-cia, ostasul de aventuri care nu castigat niciun grad siasupra caruia nu s'a revarsat nicio glorie, tatal de familiecu copii se face servitor la altarul bisericilor madrilene, ajun-gand a fi onorat si cu distinctia de protonotariu. Acumaceteste, i va putea porneni ici i colo mai pe toti corifeiiliterari ai antichitätii romane, nu si fara ate un Grec langàdânsii sa nu uitam niciodata cä o parte importanta dinimensa lui opera e acea epopee a pisicilor, Gatomaquia, alearn model e in ispravile de broaste ale lui Homer insusi.

,

«

«

si-a

---

ti

6 N. IORGA 196

In fond, el e bunul Madrilen iubitor de glume si de farse.Dar publicul pentru care se rasp Andeste nemargenit si care,dupa un gust care, la unii, in legatura cu importanta unica amomentului istoric, e foarte pretentios, cere i altceva : ohrana gatitä cu cel mai mare mestesug. Spectatorii dinLondra fac pe sublimul Shakespeare sa se coboare la celemai grosolane jocuri de cuvinte, la cele mai triviale alu-zii ; morga madrilenk toledank cordovana, caci pretutin-deni in aceste cetati, Inca de Q destul de larga autonomiemedievala, se joaca teatru , impune dramaturgului neo-bosit i rasfatat sä caute potriviri de idei care striga, legaturide elemente concrete care scrasnesc si o falg fitosofie carerAspinge.

Curtea, dad se poate vorbi de o Curte, cuprinde oamenicari asista cu placere, cu pasiune chiar, la asemenea repre--zintatii, dar ea nu are nicio consistenta si nu poate exercitanicio influenta. Pe de alta parte, dela tara, din satele gracesamanate pe platouri sau ascunse in sierras vine acea atmosferade frageda naturaleta, de linistitä armonie, de duios patriar-calism pe care o gasim, in plin secol al XIX-lea, la un Anto-nio de la Trueba din Cantos campesinos. Ca si in teatrulspaniol contemporan la un Echegarray, care ing urmareste

scopuri de critica filosofica i socialà, a fost in cele treimii de bucati teatrale datorite lui Lope de Vega numai ecoulacestui valmasag de oras cu locuri virane i casute popularede-asupra carora se tidied ici i colo o locuinta de curtean.De aici, nivelul.

Si, deoarece aceasta lume e necontenit in piata, deoarececauta i alte distractii cleat <<cursele de tauri », dar in fondcu aceleasi ern otii pe care acolo le da sangele ce se scurge

aici retorica in vesnica desvoltare incandescentd, cu bunrau in dara ei de foc viu, el, poetul vremii, intruparea

natiei in stratele de culturk dä fart intrerupere ceea ceiese, nu atat din puterea de a da arhitecturi dramaticenoi i tari, ci din darul de a li arunca de-asupra po-doaba stralucita in care, printre atAtea pietre false, pe carepublicul nu le recunoaste ca atare, scânteie ate un adevaratdiamant.

« »,

si

si

197 COMEMORAREA LUI LOPE DE VEGA 7

III

Dar Lope de Vega, cel asa de Spaniol, adeca de Madrilen,inainte de toate, e si, in general, « Latin ».

De sigur ca n'a stiut nimic de o Franta care e totusi asade legata va fi, o bucata de vreme, tot mai mult deSpania lui. Francezii, pe atunci, imprumuta dela Spanioli,dupa ce au imprumutat dela Italieni. Acum, legatura cuItalia e evidenta (in ce priveste Portugalia, supt dubla co-roana a lui Filip al II-lea, e o singura tara cu « Spaniilecelelalte, si America latina e numai o provincie a regeluiiberic).

La dansul ca si la Murillo, ca i, mai tarziu, in acelasidomeniu al picturii, la « Grecul>> Teotocopoli, purtat prinVenetia, pe la Bassano ca sa se aseze in Toledo si sa fie marelepictor al bisericilor si al seniorilor, la ei toti ca i la scriitoriiRenasterii din secolul al XV-lea, Italia si Spania, de toatefelurile, sunt elemente de gand si de simtire comune, detehnica imprumutata, de moda care circuld necontenit delaunii la altii, fiindca nu se pot desparti.

Murillo e cu totul neinteligibil fail Venetia lui Veronese,precum färä amintirea i exemplul lui Tiziano e imposibilVelasquez. Madonele din Madrid si cele din cetatea lagu-nelor Ii corespund, doar cu o mai impresionanta seninatatesi puritate orientala la ale lui Murillo, si portretul italian afost adoptat intreg de acel Velasquez care ni-a dat galeriaHabsburgilor degenerati ai Spaniei.

De sigur ca nu din aproape neexistentul teatru italian altimpului si-a luat Lope de Vega impunatoarele scene devie* contemporana framantata cu atata retorica, dar nuodata ridicata pe un plan mai inalt de un avant care e sincer.Dar liricul, epicul care este intr'insul si care se ascunde suptforma dramatica e influentat de Italia. De acolo vine felul dea intelege si de a talmaci antichitatea. De acolo pomenireaVenetiei asa cum este, « cu cerul de-asupra apelor i cu « gon-dolele in loc de cocii », ca acelea cu care se primbla in ArdealMihai Viteazul Si citarea unui vers chiar cules din Tasso.De acolo placerea de a incerca, pe urme virgiliene, invierea

1,

i

a

8 N. IORGA 198

epopeii, in forma serioasä ca si in cea comica. Frumoasa Ange-lica a lui e in spiritul lui Ariosto, cu aceeasi eroina de carese aprinde cavalerul. Si, pe vremea and Italia se inspiràdela vechea pastorala clasica, pe care o copiaza formal, siel scrie o Arcadie.

Prin aceastä Italie, pe care o domina Venetia dogilorToscana Marilor Duci din Casa de Medicis, initiatoare si

sprijinitoare a ideii de cruciata parià la trimeterea ingine-rilor militari cari ajuta pe Voda-Nlihai la reluarea Giurgiuluicontra lui Sinan fugarul, prin ea acela care n'a avut noro-cul, de sigur dorit, ca de orice bun Spaniol, de a loviin ienicerii Sultanului profanator se pune in legatura cuOrientul in care soarta, in socotelile ei neintelese, ne-a asezatpe noi. .

Astfel, daca toate piesele lui sunt asezate in cadrul deacasä, prin cetatile pe care una dupd alta le glorifica, dinsentiment firesc ca i pentru a capata aplause, o singuradata, cu personagii care n'au nicio autenticitate, ca si, dealtfel, toate figurile straine, istorice, de care se atinge, elprezinta, supt influenta marilor schimbari din Rusia falsu-

lui Dimitrie si a lui Boris Godunov, pe « Marele Duce deMoscovia» e altfel in scrisul poetului epic. Nu se puteaca, pe vremea and faima luptelor pentru Cruce la Dundrea-de-Mijloc si la Dunarea-de-Jos strabatea Europa, ca el sänu urmeze lui Torquato Tasso, care poate fi pus si el in le-gatura cu o epopee in asa de mare masura româneasca,alcatuind un lerusalim cucerit corespunzator operei mareluipoet italian. Ca a rasbatut 'Dana" la el zvonul de arme deprin vaile muntene, ardelene, moldovenesti o dovedeste, dealtfel, pomenirea in « Razboiul Pisicilor » a Valahiei noastre :

Y escuche la famosa Gatomaquia:Asi des de las Indias a Valaquia,Corm tu nombre y famaQue ya per nuestra patria se derrama.

Iar, daca Mihai Viteazul insusi nu e pornenit, langa « GreculPir i Romanul Scaevola », langa « Juan de Espera en Dios »vedem rasarind acel « Transilvano » care nu e deck bietul

,

»

.

asi

«

199 COMEMORAREA LUI LOPE DE VEGA 9

Sigismund Báthory, considerat, un timp, in Apus, ca un nouGodefroi de Bouillon.

Cu aceasta apropiere care n'a fost relevata cleat tot demine, aiurea 1), vreau sa isprävesc o comemorare menità säarate i natiei spaniole ca, nu de astazi sau de ieri, nimicdin ce e latin nu ni-a fost vreodata strain, chiar dacd asade rar, i numai ocazional, ceva despre noi a razbatut inlatinitatea apuseana.

1-10Te&41,,,,

1) V. in cartea mea Istoria literaturilor romanice in desvoltarea i raporturilekr, II, Bucuresti 1920 (din <( Studii si cercetari* ale Academiei Romane, IV),p. 217, nota 4. Acolo se afla tot felul de lamuriri asupra subiectului, si cucitatii i traduceri din opera.

PRETUL LEI 5.