imprinmi r-

SOCIETBTEDDEHaiHE REVISTĂ BILUNARĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE

Anul V

N-rnI 3

Cultura, cultura va scăpa pe Români şi cultura numai naţională poate fi. A. Papiu Ilarianu

C L U J , 15 F e b r u a r i e 1 9 2 6

Numitul

Lei 30

CUPRINSUL

PROBLEME SOCIALE: Expansiunea românească — — — Ion Clopoţel Ardealul din punct de vedere administrativ — —- — Petre Suciu Problema clasei de mijloc — — — — — — Nicolae Ghiulea „Astra" si „Cooperaţia" — — — — — — Graţian Mărcus

PROGRESE ŞTIINŢIFICE: Papin (II) _ _ _ _ _ M. Berthelot ARDEALUL VECHILI: Din viaţa economică a Ardealului ve-

chiu: preţul alimentelor. — — — — — — Petre Suciu PROBLEME ECONOMICE: Cercuri viţioase (II) — — — Gavril Todica

In jurul soluţionării problemei noastre monetare — — N. G. V. Gologan Industria de pielărie şi de încălţăminte în anul 1927 — — Simion Haţieganu Stabilizarea valutară: Experienţa Belgiei '— — — Gheorghe I. Popescu

ACTUALITĂŢI: O călătorie de studii în Germania (II) — — I. F. Radu Piatra de temelie a şcoalei române din Roma — — — Al-Da Calendarul National al ziarului „America,, — — — Horia Trandafir

CRONICI CULTURALE ŞI ARTISTICE: Conferinţele exten­siunii universitare (Proţ. FI. Ştefănescu-Goangă: Politica culturală: Prof. G. Bogdan-Duică: Fiinţa şi menirea univer­sităţilor), Asociaţia asistenţilor universitari din Cluj (Liviu Rusu: Cultul muncii) — — — — — — — Cronicar

CRONICA ECONOMICĂ ŞI FINANCIARĂ: Cerşetoria. — Convenţia cu Banca Naţională. -— Credit pentru Ardeal. — Terorismul Băncii Naţionale. — Numărul indice pe Ianua­rie. — Standardizarea. — Legea chiriilor. — România-Au stria-Ungaria — — — — — — — — Gh. Neculcea

FAPTE, IDEI ŞI OBSERVAŢ1UNI: Criza învăţământului secun­dar. — A murit Blasco Ibanez. — Românii de peste Nistru. Cea mai mare bibliotecă din lume. Red.

R E D A C Ţ I A Ş l A D M I N I S T R A Ţ I A ; C L U J , __ETAA^CTORE.EI N°o.!i Abonamente: Pe un an 600 lei. Autorităţi şi întreprinderi part iculare 1000 lei. Funcţio­narii publici, preoţi i şi învăţătorii 500 lei. Pentru streinătate, abonamentele sunt îndoite. In America 10 dolar i . Abonamentele se plătesc înainte, pe cel puţin o jumătate de an.

©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA. DE MIINF

FAPTE, IDEI ŞI OBSERVAŢIUNI Calendarul National

al ziarului „America" • Institutul de editură „Minerva" din Bu­cureşti tipărea înainte de războiu un calen­dar, în paginile căruia se întâlniau toţi scriitorii preţuiţi şi valoroşi în viaţă. Era un fel de publicaţie anuală, care rezuma mişcarea literară a vremii, aducând şi cro­nici serioase despre progresele vieţii inte­lectuale româneşti în diferitele ei terene de manifestare. Printre rânduri portrete şi re­produceri artistice, cari întregeau imaginea sporului cultural realizat an de an de reamu nostru. După războiu sa încercat reluarea firului rupt brusc, dar cu succes efemer.

Se pare că firul se înoadă tocmai dincolo de ocean, la fraţii noştri din Statele Unite ale Americei, cărora nu le lipsesc nici oa­menii înţelegători pentru fenomenul cultu­ral, nici oameni eu simţ de gospodărie şi au pi- deasupra, — ceeace-i o raritate zilei — oameni capabili de sacrificii bă­neşti pentru astfel de iniţiative. Vorbim de Calendarul Ziarului „America". înainte cu vre-o 2—3 ani acest calendar era o adevă­rată antologie a scrisului românesc. Calen­darul din acest an ceva asemănător, deşi mai puţin cuprinzător. Ii lipsesc doar, ex­ceptând coloana scriitorilor, acele cronici anuale, cari să rezume progresul cultural al anului, pentru a fi la înălţimea „Miner-vei" dinainte de războiu.

In schimb are însemnări despre viaţa românească din republica de dincolo ctt ocean, cari sunt adevărate documente isto­rice. Aceşti fraţi îndepărtaţi ai noştri ne dau. lecţii de solidaritate naţională. Au o organizaţie unitară, de directivă şi atâtea aşezăminte speciale, cari susţin pulsul vieţii româneşti vin şi puternic, în cel mai cosmo­polit stat din lume. Ilustraţiile calendaru­lui această viaţă o ilustrează. Gândiţi-vă la multele familii cari îşi văd odraslele în acest calendar, lăudate pentru o ispravă să­vârşită spre binele obştei româneşti din aceea ţară, şi la bucuria lor; gândiţi-vă apoi la multele familii cari aspiră la aceeaş glorie în viitor şi veţi avea o idee despre rostul acestor ilustraţii, cari provoacă surâ­sul unui intelectual prea rafinat.

Să ne întoarcem iarăşi la scrisul româ­nesc al acestui calendar. E bogat. Calen dârele noastre de astăzi au elice de scrii­tori. Ei se singularizează şi calendarul e astfel sărac, mărginit. In calendarul „Ame­rica" pot sta alături diverşi, scriitori. Şi le stă bine în tovărăşie. Câţiva sunt de acasă, adecă din America, iar alţii din „ţară", adecă din Homănia. Iată-le numele: Ion I. Bănăţeanu, Al. T. Stamatiad, D. Psattu. Ion G. Gaspar, Ion Pillat, Leon Feraru, Aron Cot rus, G. Stănculescu, K. Batzaria, I. St. Ioachimescv, Teodor Andrica, Victor Eftimiu, Nicolae Sainciuc, Septimiu Popa, Ioan Lepa, P. Crăciun, Ecaterina Pitiş, Budi Nan, Adam A. Prie, Al. Lascarov-Moldoveanu, Simion A. Breaz, A. Mateevici, D. Militam, Constanţa Marino-Moscu. Con­stantin Nistor. Dintre cei morţi G. Coşbuc şi V. Vlad Delamaria. Printre ei bucăţi tine alese din scriitorii streini: Anton Ce-hov, O. Henry, S. W. Phillips, Marlc Twain, Washington Irving, Patrick Henry, I. Kert-ner, Oscar Wilde, Bjornstjerne Bjornson, Leonard Merrick.

Redactorii ziarului „America", cari au redactat şi calendarul, pot fi mândri de fapta lor.

Horia Trandafir.

Criza învăţământului. — Intr 'o confe­rinţă ţinută la „Institutul Social român" la 15 Ianuarie 1928, dl Const. Kiriţescu, atacă cu o deosebită competenţă subiectul celei mai actuale, celei mai naţionale pro­bleme, ce' se pune azi la ordinea zilei cu toată gravitatea, cu toată urgenţa — „pro­blema culturii" — tratând despre „Criza învăţământului secundar si reforma liceu­lui". '

Situaţia de azi a îngrijorat legitim toată lumea. Strigătul de alarmă unanim este: nu mai poate, nu mai trebuie" să dăinu­iască.

învăţământului secundar în genere i-se aduc două imputări. Bacalaureatul a dat în vileag slăbiciunea arsenalului de cunoştinţe necesare unui absolvent de liceu. In medie 50% din absolvenţi cad la examenul de ba­calaureat. Se mai obiectează că bacalaurea­tul ar fi construit pe principii greşite, că ar constitui un regres faţă de principiul acti-vismului intelectual, o revenire la materia lismul didactic.

Autorul combate această imputare, sus­ţinând că bacalaureatul e numai un mij îo de selecţiune, care va ierarchiza societatea viitoare în raport cu capitalul iniţial ce un individ aduce în viaţă.

Bezutatele obţinute, evident că n'au afec­ta t darul de a încânta pe cineva, dl Const. Kiriţescu le explică prin faptul necesităţii deschiderii de numeroase scoale de după războiu, reclamate cu insistenţă de ţărăni­mea aceea multă şi anonimă care acum striga: daţi-ne şcoală.

Fenomenul acesta de „inflaţiune şcolară" explică şi el un altul: devalorizarea şcoalei. Problema aceasta mai are o latură: insufi­cienţa pregătirii pedagogice a' profesorilor, „mediocrizarea carierei profesorale", cum îi place dlui C. Kiriţescu să numească fe­nomenul de mai sus.

Nerentabilitatea proporţională — ineclu librul acsta enorm între aport şi randament — sare în ochii şi celor mai pasionaţi apostoli ai carierei profesorale. Atmosfera depreciată de după războiu a contribuit şi ea la formarea unei clase de „profesori improvizaţi", cari evident că nu puteau fur­niza rezultate decât tot improvizate.

O reformă radicală a învăţământului se­cundar se impune eu toată urgenţa. Con­solidarea poziţiilor câştigate până acum, e cea mai elementară — şi'n acelaş timp — cea mai esenţială, cea mai eficace — po­litică — dacă se poate spune astfel, azi când cuvintele se denaturează atât de obraznic.

Politica culturii este steagul ce se ridică şi care trebuie urmat eu sfinţenie de toţi românii, dacă vrem ca Bomânia-Mare ce-o avem, să fie şi o Românie tare! . . .

* Blasco Ibanez. ' — In liniştea patriar­

hală şi simplistă a castelului dela Meuton, departe de valurile vieţii cari le-a agitat cu a tâ ta credinţă, bărbăţie şi eroism, s'a stins acela, căruia nu i-a fost îngăduit să-şi manifeste aşa cum înţelegea el — cu tăria credinţei, cu demnitatea nobilă, cu curajul de elită — opiniile unui republican incori-jibil şi căruia „for ţa" i-a contestat drep­tul de a se mai bucura de blândele raze ale unui soare andaluzian. A murit Blasco Ibanez — cavalerul neînfricat — „El ca-ballero audaz" — a murit scriitorul fecund — a murit gazetarul temut — lucra cu revolverul pe birou — a murit — mai pre­sus de toate — eroul admirat de miile de agitatori clandestini ai patriei sale, pentru însuşirile sale alese, pentru voinţa lui, pen­

tru credinţa lui. Soarta, cu legile ei ineluc­tabile, a jucat ultima carte pe seama lui Blasco Ibanez, iar testamentul său sublim, zugrăveşte admirabil atitudinea implaca j

bilă a celui mai perfect cavaler, „cenuşia _ lui să nu fie transportată în Spania până

ce regimul actual va mai dă inui !" •

Cea mai mare b~%tsliotecă din lume este Biblioteca Naţională din Paris. La un con­gres al secretarilor de redaeţie ai ziarelor

' ş i ' revis te lor franceze, administratorul ge­neral al acestei biblioteci, dl Roland Mar­cel, a dat următoarele date statistice cu privire Ja bogăţiile instituţiei pe care o conduce. Ea cuprinde 4.280.000 opere cla­sate, 40.000 colecţii de jurnale şi periodice, 203.000 de hărţi şi planuri. Toate aceste sunt distriluite pe o lungime de 94 km., fiecare gardian având 7 km. să servească pe o întindere de 7 km. Din aceste volume zilnic se comunică cetitorilor şi cercetăto­rilor o medie de 1860 de opere. Insti tuţia mai cuprinde 240.000 de medalii şi mo-nete, 4500 pietri gravate, 7500 opere ds artă, 3.045.000 stampe şi gravuri. Afară aceasta în aceeaşi clădire se găsesc cea mai mare parte a manuscriselor franceze şi o însemnată parte de manuscrise celebre streine. Tot acest material imens este strat în cea mai perfectă ordine şi cură­ţenie. In curs de cel puţin 20 minute eşti servit cu orice carte sau manuscris ce do reşti. Biblioteca dispune de un catalog pe autori şi unul pe materii. Localul ei din sec. XVII , renovat pentru ultima dată subt Napoleon I I I , începe să devină neîncăpă­tor faţă de creşterea imensă a imprimate­lor şi înmulţirea cercetătorilor. Cu toate acestea administratorul promite, că dacă va fi ajutat de opinia pubilcă, va înte­meia într 'una din sălile Bibliotecii cel mai are serviciu mondial, de informaţie biblio­grafică jurnalistică. E vorba anume să se pună la dispoziţie cercetătorilor, în pri­mul rând ziarişti, toate ziarele şi revistele mari din lume. Ziaristul poate avea la dis­poziţie, în felul acesta, toate mijloacele ne­cesare pentru a redacta, repede şi documen­tat , articolul de informaţie mondială de care are nevoie.

O bibliotecă destul de bine înzestrată, cu un local mai comod şi mai elegant chiar decât a celei din Paris, avem şi noi la Cluj. Dar nu e încă o forţă vie în mijlocul intelectualităţii noastre. Şi aceasta nu a tâ t din pricina ei cât din lipsa de interes a publicului. Noi am dori, de pildă, ca ser­viciul de periodice al acestei Biblioteci, care de altfel e foarte bine organizat, să fie mai des cercetat de studenţii şi îndeo­sebi de ziariştii noştri. Presa noastră, atât cea din capitală, cât şi cea din celealalte provincii, ar trebui să iasă odată di nfaza de reportaj caracudesc, de care sufere încă în mare măsură. Dacă comparaţi oricare dintre ziarele streine cu marile noastre co-tidiane politice veţi fi surprinşi de ma­rele loc cel ocupă în acestea din urmă re­portajul politic, sughiţurile miniştrilor, sau sugestiile „personagiilor importante". De aci extrema confuzie, care se găseşte în capetele cetitorilor acestei prese. îndeosebi bietul provincial sufere grozave decepţii de pe urma atotştiutorului Caraoudi. El crede to t ; urăşte şi iubeşte după sugestiile aceluia.

Mai multă grijă pentru idee şi pentru fapte, domnilor ziarişti! E şi mai util şi, în acelaş timp, şi mai — onest.

50 ©B.C.U. Cluj

Societatea Naţionala de Credit Industrial Activ Bilanţi general încheiat la 31 Decemvrie 192? Pasiv

Acţionari Cassa ' numerar şi disponibil la bănci . Efecte publice Efec'e publice ale fond. statutare (val.

nom. lei 18.025.500), Portofoliu d scont

Conturi curente: Cu gerantie ipotecară . , . . . . . Cu gaj comercial Cu scris, de garanţie şi credit personal . Parlicipatiuni industriale . . . . , . Mobilier şi cassa de fier Imobil

Conturi de ordine: Efecte de eoni curent

I poteci, gajuri comerciale, seziuni, efecte cemerciale şi titluri în gaj, scrisori de garanţie .

Garanţii stalulare Poliţe de asigurare pentru ipoteci şi gaj', ri Diverse conturi

Debit

1.593.392.418 201.207.468 426.178.551

988.400 57.201.278 13.252.047

7.324.608 437.974.174

2.220.778.437 [60.339.000

1 13.965.000

2.811.822.945 2.548.620.000

2.597.303.530 260.000

6.251.233.524 29.066.000

11.426.483.054

Capital . .".' . . . Fond de rezervă statutar . . . . . ' . Fond pentru creanţe dubioase . . . . Fond special pentru imobil Fond de pensii şi ajutoare ." . . . . Fond pentru mica industrie Depunători spre fructificare Bonuri de cassă . . Angajamente pentru efecte reescontate . Dobânzi cuvenite anului 1928 . . . . Diverse conluri . . , . ,

Profir, şi pierdere: Report din 1926 Beneficiu pe 1927

Conturi de ordine: Depunători de efecte de cont curent . . Depunători de ipoteci, gajuri comercial \

cesiuni, efecte comerciale şi titluri în gaj, scrisori de garanţie

Depunători de garanţii statutare . . . Diverşi, polije de asigurare Diverse conturi

Contai de profit şi pierdere încheiat la 31 Peccinvrie 1927

21.404.630 5.000.000

33.000.000

208.029.381 220.000.000

1.690.258.406

1.410.418 105.950.200

500.COO.000

59.404.630 3.650.183

12.853.130

2.118,287.787 3.241.060 7.025.537

107.360.618 2811.822.945 2.548.620.000

2.597.303.530 260.000

6.251.233.524 29.066.000

11.426.483.054 — Credit

Cheltueli generale: Salarii şi gratificaţii, chirii, imprimate şi

registre, lumina şi îr.călzit, tantiemele contractuale ale direcţiunii, indemni­zaţia censorilor, a comitetului de direc­ţiune şi a comisarului guvernului . .

Diverse . . 22.728.950 Ajutoare şi binefaceri . . . 837.199 Impozite 9.713.408 Fond special pentru imobil

Beneficiu net: Report din 1927 1.410.418 Beneficiu din 1927 . . . . 105.950.200

33.279.557 18.000.000

107.360.618

158.640.175

Report din 1926 . . . . Dobânzi şi beneficii diverse

1.410.418 157.229.757

158.640.175

Preşedinte, Oscar Kiriacescu. Şeful con'abi'itătii, Th. Nitzu, expert contabil. Director general, Ing. ins. general Gh. Popescu. Subdirectori generali: Victor Slăvescu. Ing. insp. gene-al L. Erbiceanu.

Am verificat prezentul bilanţ şi contul de profit şi pierdere, conform art. 186 din codul comerciat şi le-am găsit în concordantă cu registrele. Censori: C. /. Băicoianu, Dr. Gheron Netta, expert-contabil: C. Oromulu. ©B.C.U. Cluj

?? Albina" Institut de credit şi de economii în Sibiu Activ Contul Bilanţi Ia 31 Decemvrie 1937 Pasiv

Cassa în numerar — — — — — Disponibil la bănci — — — — — Monete — — — — — — — — Cambii — — — — — — — — Credite cambiale cu acop. hipolecară — Împrumuturi hipotecare în scrisuri fonciare Avansuri pe efecte publice — — — Cr dile de cont-curent — — — — Casele institutu'ui şi alte realităţi — — Efecte publice — — — — — Acţiuni diverse — — — — — — Efectele de fondului de pensiuni al func-

tionarior institutului — — *— — Mobilier amortizat — — — — — Diverse conturi debiioare — — — —

Conturi de ordine: Efecte, cauţiuni, şi garanţii — — —

Debil

43.262.653 41.398.565 2.212.446

224.597.084 277.442.669

97.562 463.226

343.197.169

5.952.489 45.876.278

86.873.664

845.797.710 18.729.251

51.828.767

6.173.600

21.622 1.009.424.614

508.609.501

1.518.034.115-

Capilal societar — — — — — — Fond general de rezervă — — — — Rezerve pentru creanţe dubioa e — —<• Fond cultural— — — — — — — Fondul „Partenie Cosma" — — — — Fondul de pensiuni al funct. institutului Scrisuri fonciare eşile la sorti în circulaţie Depozite spre fructificare — — — — Depozite în cont-curent — — — — Reescont la Banca Naţională — — — Girur. la Banca Naţională şi Creditul In­

dustrial — — — — — — — Ordine de plată — — -— — — — Dispozijiuni Americane — — — — Dividendă neridicată — — — — — Diverse conturi creditoare— — — — Dobânzi iransitoare anticipate pe 1928 Profit curat — — — — — — —

Conturi de ordine: Diverse efecte, garanţii şi cauţiuni — —

Contul Profit şi Pierdere

26.840.589 16.000.000

816.300 709.800

679.248.740 85.267.672 57.533.800

24.041.550 9.930.828 6.118.345

50.000.000

42.840.589

1.526.100 10.155.000

44.750

764.516.412

81.575.350

16.049.173 346.432 580.219

16289.454 25.501.135

1.009.424.614

5.08.609.501

1.518.034.115 Credit

Dobânzi după depuneri — — — — CHELTUELI:

Sala-e, salare între itoare, bani de cvartir — — — — — — —

Imprimate, registre, porto, div. — —

Chirii— — — — — — — - -Impozite — — — — — — —

Profit curat - — — — — — —

19.839.075 5.284.132

158.600 704.784

5.299.056

—

-

80.245.528

31.285.647 25.501.135

137.032.310

—

Dobânzi — — — — — — — Dobânzi dela efecte publice şi acţiuni

diverse — — — — — Chirii — — — — — — — — Proviziuni — — — — — — —

_

96.371.155

7.879.894

-

104.251.049 401.555

32.379.706

137.032.310 —

Sibiu la 31 Decemvrie 1927. Dr. I Beu m. p., prez. Gons. de adm. I. Vătăşianu m. p., dir. general. C. Popp m. p., dir. executiv. Ioan Rebega m. p„ ş?f-con!abil expert contabil

Subsemnatul comitet am examinat conturile de fată şi le-am aflat în deplină regulă şi în consonantă cu r gistrele institutului. Sibiu, la 3 Februarie 1928. C O M I T E T U L D E C E N Z O R I 1 (Reproducere nu se onorează.)

Mateiu Voileanu m. p., prezident. D. Comşa m. p. Dr. Nicolae Schiau m. p., T. V. Păcăţianu m. p. Revăzut: Matei Jiga rev. expert al „Solidarităţii,, ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE REVISTA BILUNARĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI EGONOMIGE

Editor şt redactor-şef:

Ion Clopoţel

' Redacţia st Administraţia: /->T TTT ) Calea Victoriei-51. <•„/•-*,- ina CLUJ, \ pUpi UnlreiNo. 8. letefon 308-

C L U J , 15 F e b r o a i i e J 9 2 8 WMMMN«iH|iinntu]||iiiiniiii|iliiHiHiwimii[iM

4 n a / F iV-re/ 3

Numărul: Lei 30 3 B » ^ > ^ i ^ > N w i < ^ ^ ^ y î i ! i i ^ > i i » ' * P w ^ ^ ^ ^ ^ ^ i % i i i ^ ^ N p * ^ ^ « i<

Expansiunea românească Bine fac toţi aceia cari consacră

ore multe de trudită meditaţie asupra condiţiunilor de viaţă ale românilor necuprinşi în hotarele patriei. Pe cine nu încearcă un adânc şi firesc sim­ţământ de duioşie şi îngrijorare de-câteori caută să ştie ceva din rostu­rile românilor jertfiţi Ungariei şi Ba­natului sârbesc?

Dar soarta teritoriilor compacte de aromâni, distribuiţi Serbiei, Gre­ciei şi Albaniei, despoiaţi de orice posibilităţi de viaţă naţională auto­nomă? Nu mai puţin gândul nostru alunecă peste Ocean, unde o civili­zaţie englezeasca asimilatoare, toceş­te pe încetul simţul de colectivitate românească al atâtor emigranţi cari rup cu vremea legăturle lor cu tul­pina familiei din A r d e a l . . .

România are interese de apărat peste frontiere şi fermitatea unei politici în acest sens se impune. A sprijini înmănuncherea lor în socie­tăţi cari să funcţioneze, a le pune în mână cărţi bune româneşti, a inter­veni, pe cale diplomatică pentru sus-Jiaere $e scol în limba lor, pentru o acbsunistţfţie autonomă cu atât mai necesară, cu cât mai dese sunt enti­tăţile naţionale, şi în sfârşit a face totul pentru o omenească şi onora­bilă condiţie economică — sunt pro­bleme ce nu trebuiesc scăpate din vedere.

Fenomenul de emigraţie este de­stul de ciudat pentru o ţară ca Româ­nia, cu atâtea multiple bogăţii neex-plbatate. El se şi petrece pe o scară destul de redusă acum. In trecut el a fost trezit de o concurenţă strivi­toare. De aci înainte el încă va con­tinua,. toată vremea cât nu vor ti puse în valoare imensele bogăţii na­turale ale ţării. Sărăcia va împinge pe aţâţi cetăţeni să cutreere ţâri in­dustriale unde munca este ordanată iar banul se câştigă uşor.

Cu câc însă se va sparge ghiaţa şi ia noi şi»procesul de valorificare mânia liberă va fi mai mare.

Acesta este primul adevăr, Iar al doilea este aproape de cel dintâi şi stă într'o vădită corelaţie: cu cât ţara va lua chiag-material, prin deschide­rea surselor inepuizabile de produc­ţie datorite iniţiativelor de industria-lzare — cu atât va fi mai vi : conştiinţa despre datoriile noastre faţă de cei de peste hotare.

Slăbiţi în interior de tot felul de crize adânci, cum vom putea avea grija fraţilor de aiurea?

Toată cheia rezolvirii problemii este aici. Iar la ora asta România este departe de a fi cuprinsă "de cu­raj urile creatoare în domeniul eco­nomic pentru a ajunge la întărirea nădejduită.

Bogăţii imense îşi rânjesc zadar­nic comorile. Abia capitalismul apu-

f sean ne mai destăinueşte ce avem d î făcut pentru a exploata bunurile de cari dispunem. Sunt societăţi ano­nime cu acţionari cunoscuţi şi necu­noscuţi, restrânşi la anume cercur cari le pun în valoare, parţial, dar în ce măsură profită naţia de ele, cu cât capital poate ea participa, şi ce beneficiu i-se asigură? Nimic! Popo­rul stă deoparte, la plug, cu utensilii ca vai de ele, şi duce o gospodărie puţin rentabilă. Capitalismul nostru e egoist, e nemărturisit, e limitat la câţiva atotputernici cari tot ei deţin,

\ fireşte, şi puterea politică. Cu câtă i parte participă poporul la exploata­rea pădurilor munţilor apuseni, a mi­nelor de aur tot de acolo, a minelor de cărbuni, a minelor de fier, a ga­zului metan, a petrolului, etc? In ce măsură s'a desvoltat agrarianismul cu maşini moderne şi cu exploatarea căderilor de apă?

Dar fără industrializare pe lângă participaţia poporului, nu putem râvni

va prindt tărie, cu atât ţara se va îmbogăţi, emigrarea se va opri, iar tentaţia pentru cei de peste frontiere-de a reveni la căminurile lor din Ro-nimic, nu vom putea stinge crizele so­ciale cari se vor ţine lanţ de noi. Nici nu vom putea ieşi din starea de in­ferioritate faţă de capitalismul strein care pătrunde totuş irezistibil. . .

, România are deci nevoie înainte de toate de un regina care să ne în­ceapă industrializarea mare, gene­roasă şi fertilă. Atunci vom avet. condiţia de a ne îndrepta către cei din afară, ca să le apărăm interesele cu eficacitatea cuvenită. Vom fi ma­turi pentru expansiunea aşteptată.

•

O pledoarie pentru expansiunea românească poate fi sprijinită şi cu argumentele înfăptuirilor de aiurea. Cel mai proaspăt model, european ni-1 serveşte marea Italie redeştep­tată de astăzi. Chestiunea Tripoli tandei este popularizată chiar şi prii.-mărcile poştale lipite pe scrisorile c.c ne vin în ţară. Dar sistemul italian este grandios: s'a înfiinţat un Insti­tut al muncii care să ocrqtească toate coloniile italiene din lume pentru a le feri de desnaţionalizare şi de mi­zerie. Expansiunea umană a Italiei în lumea întreagă este un exemplu care îmbărbătează pe oricare p o p e . chiar dacă nu deţine prolixitatea ere­ditară şi proletariatul atât de puter­nic expus la răspântiile ţărilor şi con­tinentelor'— cum este cazul Italiei

.De o fermitate a preocupărilor, cel puţin, in' direcţia expansiunii, este însă neapărat nevoie de pe acum, pen truca în ceasul când vom fi în plin progres de industrializare să ştim ce probleme de această natură vom avea de rezolvit cu energia şi promptitudinea cuvenită.

Ion Clopoţel

©B.C.U. Cluj

SOClfiîAÎEÂ DM MAWb

1:'^/?/,/•'''S".'•.:-.'•.'.•' f PROBLEME SOCIALE

^rdeâlul diii punct de vedere administrativ — Un scurt istoric — •:*••&

Organizarea: "adminisrtativă a. Ar­dealului în epoca romană e în deob-ş t e cunoscută. Neavând direct legă­tură cu Ardealul de mai târziu, e de prisos să stăruim asupra ei. Des­pre epoca postromană, sau barbară. ce a urmat după aceea, nu se ştie aproape nimic. Coloniştii daco-fo mani, retraşi îi munţi, au trăit d vi-iaţă patriarhală. In aceasta epocă, destul de lungă de altfel, nu se face pomenire de nici un stat, de nici o formaţiune peltică. Autohtonii tră­iau- o viaţă izolată, sub cnezi şi voi­vozi.

In. vremuri de primejdie comună (invaziuni de popoare streine) se u-niau. mai multe voivodate spre ă s>. putea apăra. Trecută primejdia, ali­anţa de arme se desfăcea, continuân-du-şi fiecare viaţa de patriarhală ne­atârnare politică. Intr 'o astfel de­viată organism central administrativ nici nu exista, nici nu era lipsă de el. Cnezul sau judeţul ajutat de sfa­tul bătrânilor, întrunea în persoana lui toate drepturile maj'estatice.

Aşa a trăit Ardealul inexistent istoriceşte şi politiceşte, până prin veacul XI. Ungurii dupăce au pus stăpânire pe-' Ungaria propriuzisă, au ocupat, pe rând, şi Ardealul. Ve­chea brgoniza.ţie voivodală i-au lă -sat-o şi pe mai departe.- Ca voivo -dat, atârnâtor - de regii maghiari, a stat' Ardealul sute de ani. Spre a-1 lega mai tare de ei, regii arpadien; i-aU dat aceeaş'.organizaţie admni-

. strativă .ca; şi Ungariei. ,-, Sfântul Ştefan' a împărţit Ungaria în judeţe (Comitate, vârmegye), în frunte având fiecare un comite dz cetate A(vârispân). In centrul comita­tului era o cetate bine întărită. A-ceastă, împărţire administrativă s ' i introdus şi în Ardeal. împărţirea Ardealului în judeţe, " se atribsie-Sfântului Ştefan. La nceput au fost probabil 7 comitate. Intr 'o .diplomă de pe vremea lui Cărol de Anjou" se vorbeşte de „universitas nobilium septem comitatum". Aceste erau: Alba, Târflavele, Turda, Cojocna, Dobâca, Solnocul de mijloc şi Hu­nedoara. Nu e amintit ntre acesie jucleţe Făgăraşul. In diploma andre-iană e amintit ca „terra Blacqrum".

O esenţială schimbare a produs, în viaţa administrativă a Ardealului, a-

nul 1437. Cele trei naţiuni au câ­ştigat, prin uniunea lor, nu numai stăpânire de fapt, ci şi de drept asu­pra Ardealului.

întreg Ardealul s'a împărţit în 3 teritorii: al ungurilor, al săcuilor şi al saşilor.

Teritoriul, sau pământul ungurilor cuprindea cele 7 comitate amintite mai sus. Despre acestea se face a-mintire şi în anul 1552, într 'un ra­port înaintat împăratului Ferdinand de către comisarii săi trimişi în Ar­deal.

Regiunea săcuilor era împărţită în scaune (szek), încă din vremile cele mai vechi. Numărul şi numele scaunelor vechi nu se ştie cu sigu­ranţă. Intr 'o diplomă din 1586 se vorbeşte de 7 scaune. De altfel f. scriitori şi diplome de prin veacul XVI vorbesc tot numai de 7 scaune. Se deosebesc însă în ce priveşte nu­mele lor. Scriitorul Solner dă, pro­babil bine informat, numele celor 7 scaune vechi săcUieşti:* Odorheiu, Şepşi, Kezdi, Orbai, Miklosvâr, Csik, Ghiurghiu.

Saşii, -veniţi aici în; veacul XII, , s'au, aşezat în părţijp''Sibiului, ale Bârsei şi în părţile 'Bistriţei. Acest teritoriu, forma 3 colonii. Provincia. Sibului, ţara Bârsei şi districtul Bra­şovului formau cele două colonii ve­stice, iar districtul Bistriţei forma colonia nordică. Regele Andrei H a numit, pentru coloniile vestice, un comite (cornes cibiniensis Saxonum),

Teritoriul ocupat de saşi a fost împărţit, încă din timpurile cele mai vechi, în 7 scaune.

Fiecare naţiune îşi avea organele ei administrative deosebite, naţio­nale. •

In ,1541 Ardealul devine princi­pat independent. Structura "lui ad­ministrativă rămâne aceeaş. Schim­bări în defavoarea celor trei naţiuni dominante nu s'ar fi putut face, fiindcă „ Principii se răzimau pe no­bilime. . . . - • •

In epoca principatului nu va fi fost, de sigur, o administraţie linia. Nu putea să fie din mai multe cau-'-e. Erau trei naţiuni cu trei jurisdicţiuni. De aici se iveau dese conflicte în­tre diferitele instanţe. Comitatele şt scaunele nii aveau delimitări de gra­niţe precise. Unele comitate aveau

întinderi prea mari. Unele judecăto­rii aveau comune prea multe, iar altele aveau abia 10—15, mai ales cele săseşti.

Incuria aceasta administrativă, a ţinut întreagă epoca principatului, până la sfârşitul veacului XVII, când Ardealui trece sub Habsburgi.

Dominaţiunea austriacă introduce o adminstraţe mai regulată, mai oc­cidentală. Se introduce acelaş cen­tralism, ca în celelalte provincii hab-sburgice. Sub Leopold I se înfiin­ţează, cu sediul în Viena, o cancela-'rie aulică ardeleană; în frunte cu un cancelar aulic şi cu mai mulţi consi­lieri. In Sibiu îşi avea sediul un ga-bernium, înfiinţat tot sub Leopold I. în 1693. Acesta avea în frunte' un guvernator'cu 14, mai târziu cu 17 consilieri,

Iosif II, fire reformatoare, face schimbări în ordinea ierarhică a funcţiunilor administrative. Aceste schimbări desaprobate 'de mulţi, au fost revocate — şi în 1790 a fost restabilită ordinea veche

Pe lângă guberniu mai funcţio­nau vre-o 1Q dicasterii, oficii supe­rioare. Unele îşi aveau sediul în Si­biu, altele în Cluj.

împărţirea administrativă, cu pu- ' ţine deosebiri, a rămas tot cea ve­che. Anume: '

Pământul, sau ţara ungurilor a-vea 11 comitate şi 2 districte,

Pământul sau ţara săcuilor aveau 5 scaune;

Pământul sau ţara saşilor avea 9 scaune şi 2 districte.

Administraţia aceasta pnvehgiatâ a rămas în vigoare până în 1849. Deodată cu ştergerea privilegiilor naţionale şi de clasă, trebuiau des­fiinţate şi formele de manifestare ale acestor privilegii.

In epoca absolutiştă Ardealul, ca provincie, rămâne în acelaş raporr de drept faţă de curtea vieneză. I-se schimbă numai structura administra­tivă. E împărţit, provizor, în 5 di­stricte. Această împărţire a ţinut nu­mai până la 1854. In Iunie a;.acestui an i-s'a dat o altă împărţire admi­nistrativă definitivă, în baza unui plan elaborat de o comisie de orga­nizare. De data aceasta, e împărţit în 10 circumscripţii. Acestea cuprin­deau: 10 tribunale, 79 cercuri (plăşi) şi 2701 comune.

Ardealul, prin înţelegerea duali­stă din 1867, se contopeşte în Un­garia. Aceasta însemna începutul u-nei noi epoce: epoca de dominaţiune a „naţiunei maghiare". întreagă

54 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA PE MÂINE

viaţa de organizaţie interioară a ţă­rii trebuise să poar te pecetea acest îi dominaţiuni; Vechea dominaţiune a Ardealului se sprijinea pe privilegia Aceste desfiinţate — noua domina­ţiune trebuia să se razime pe meca­nismul protecţionist al puterii de stăţ.'

In Ardeal , unde majoritatea et nică era a acestora, s ' a creat un or-

Rezolvarea problemei clasei de mijloc implică o serie de de măsuri care trebue x

luate grabnic, dar eu linişte şi cu chib­zuială.

Meseriaşii şi comercianţii sunt oameni cu- pregătire de meşteşug, care nu se pot inventa peste noapte. Pregătirea lor cerc ' ani de muncă şi de experienţă. Ridicarea anei clase de mijloc nu se face dintr'o dată, prin voinţa cuiva şi din ordinul ad­ministraţiei. Trebuie ani, muncă şi stră­duinţă mare, pentru aceasta.

' '*

Ridicarea contra meseriaşilor şi comer­cianţilor străini, este o copilărie, fiindcă ei nu pot fi înlocuiţi dintr'o dată. Ei pot fi chiar folosiţi — dacă se lucrează cu socoteală :— la rezolvarea problemei clasei,de mijloc.

Dacă nu putem creia meseriaşi şi co­mercianţi dintr'odată îi putem creia în timp şi în număr sufieient pentruca, în-t r 'ua . anumit interval de timp să ne. Ti ajuns scopul. Pentru aceasta trebuie să urmăm o întreagă, politică în chestia în­văţământului profesional.

Trebuie să sporim, pe toate căile, n j -mărul ucenicilor, făcând p întinsă pro­pagandă la sate, creind mari şi bune că­mine de ucenici şi luând toate măsurile administrative şi legale ca acei ucenici să-şi găsească locuri, locuri bune, în in­dustrie.

Trebue să reglementăm raportul între patroni şi ucenici printr'o lege a con­tractului de ucenicie, astfel ca patronii să aibă siguranţa că ucenicii vor rămâ­nea subt ascultarea sa tot timpul con­tractului, şi ca ucenicii să capete în a--cest timp o bună educaţie morală, o bu-\ nă educaţie tehnică, căpătând toate cu­noştinţele care îi sunt necesare în exer­citarea meşteşugului, şi bune cbndîţii de desvoltare fizică.

Trebuie să se'organizeze şcoli de con­tinuare şi de desăvârşire, pentru ca Uce­nicii să capete cunoştinţele necesare-de ansamblu, şi de armonizare a cunoştin­ţelor unilaterale şi necoiripleete căpătata într'un atelier.

Trebuie să se organizeze chiar şcoala de desăvârşire pentru maeştri, fiindcă buna tradiţie o conştientei în: meşteşug a cam slăbit, iar metodele de lucru şi mo­delele se schimbă neîncetat, şi nu este

ganism administrativ, care le-a asi­gurat s tăpânirea acestei provincii.

N o u a a rondare administrat ivă au fa.ciît-o în bâza conscripţiei din 1869. La baza acestei arondăr i a fost principiul de a asigura, prin concen­trări , o anumită p reponderan ţă ele­mentului unguresc — şi de a slăbi, prin dislocări, elementul românesc.

P. Suciu.

î în folosul industriaşilor să rămâie la me-s - todele vechi de lucru. . ,

In sfârşit, nu trebuie să se piardă nici un mijloc care ar putea ajuta ridicarea

t profesională a clasei de mijloc, aşa.tre-; buie să se organizeze expoziţii, muzee, ; ' călătorii de studii în ţară şi în streină-i tate, târguri, concursuri şi aşa mai de-> parte.

* Problema clasei de mijloc nu poate,

apoi, fi rezolvată fără organizarea pro­fesională a industriaşilor şi a comer­cianţilor. Numai prin muncă organizată se poate creia condiţii sociale potrivite

t pentru desvoltarea, întărirea şi înălţarea acestei clase.

ţ * La vechile bresle, când întrau în a-

ceeaş asociaţie: patroni, lucrători şi ,'ii-cenici, nu ne mai putem înqarce.

Puterea lor era în monopolul fabrica-1 ţiei şi în monopolul vânzării, ceeaee a-; stăzi ar fi socotit ea un anacronism. i Slăbiciunea lor era în rutina, în- an-1 chilozarea în metode de lucru, ceeaee a-

stăzi ar fi socotit ea o aberaţie.' » .

Interesele diferitelor categorii fiind profund deosebite. Patronii de astăzi, care au numai interese economice, ne

ţ mai având nici un interes comun eu lu-i crătorii lor, care au numai revendicări

sociale, nu mai pot face parte cu folos din aceeaş organizare profesională.'

3 Patronii trebuie să se organizeze pe profesiuni sau pe grupe de profesiuni,

i în sindicate patronale sau. corporaţii. Salariaţii trebuie să se organizeze pa

profesiuni sau pe grupe de profesiuni în sindicate muncitoreşti.

A ' ' » Problema clasei de mijloc nu cuprinde

şi problema muncitorească, ea nu are a e se ocupă de sindicatele muncitoreşti.

* . ' • . ' • .

Patronii au a trage din sindicate nu­meroase şi mari foloase. Sindicatul ar

e procura industriaşilor sau comercianţi­lor preţioase informaţii asupra locurilor

3 de proeurare a materiilor prime, scule şi maşini, precum şi asupra preţurilor,

a. ar procura informaţii asupra metodelor â de lucru şi modelelor noui, precum ş a-5 supra pieţelor de desfacere, şi cerinţe­

lor acelor pieţe. ' e Sindicatul ar da totdeauna industria­

şilor şi comercianţilor, sfaturi bune asu­pra organizării lucrului, asupra contac­tului eu, autorităţile:şau asupra folosind ţei serviciilor publice.

Sindicatul, ar da membrilor lor sprU jin în profesiunea lor. în faţa autorităţi-, lor, în faţa justiţiei, a târgurilor.

In jurul sindicatului;-se pot organiza-apoi nesfârşite asociaţii de nepreţuit fo­los pentru clasa de mijioc. ' . .

• . - - . . . •

Cooperaţia satisface aproape în chip complect interesele eeonomice ale mese­riaşilor şi comercianţilor.

Prin ajutorul cooperaţiei, meseriaşilor şi comercianţii se pot a-

proviziona direct de la producător, în­lăturând pe intermediar, samsar sau co­merciant' angrosist, care îşi rezervă a bună parte din câştigul atât al producă­torului, cât şi al consumatorulu.. Pe . a-eeastă cale meseriaşii şi comercianţii, îşi pot procura în comun materii prime, ; unelte, maşini, mărfuri, maj ieftine/ de mai bună calitate, şi în condiţii mai a-' vantajoase>

meseriaşii se pot întovărăşi în coopera?, tive.de producţie creind, cu puteri indi­viduale modeste, mari întreprinderi, caie se pot mai bine organiza şi ,ţinea mai uşor piept concurenţii fabricelor;

meseriaşii se pot întovărăşi chiar.nu­mai în cooperative de lucrai,, fără o. ge­stiune comună, organizând însă în. co­mun ateliere, cumpărând în comun ma-, sini, realizând astfel importante econo­mii în cheltuielile lor generale;

meseriaşii şi comercianţii pot^. de ase­menea, cu ajutorul cooperaţiei,.organi­zând cooperative de credit,,., să împli­nească una din marile, Iqr necesităţi: cre­ditul. Pe ageastă cale, şi .cerând şi spri­jinul băncUor.,;de, Stat, meseriaşii şi co­mercianţii pot să*şjL procure întreg cre­ditul de care au nevoie. J^ireşte.că ei.pot organiza şi bănci, comerciale, adică pe baze capitaliste., însă cooperaţia le, pune la-îndemână posibilităţi mai mari,'uşu­rinţe judiciare, credite lesnicioase şi OT conomii în.cheltuielile.de. administraţie;

meseriaşii în fine, pot; organiza cu a-jutorul cooperaţiei.! tovărăşii de disfa-cere: în comun, care să le aducă uşurinţe în raporturile lor eu pieţele de desfaceri, economii la. transport şi cheltuieli de ad­ministraţie, şi câştiguri mai mari, punân-du-se în contact direct cu consumatorii, eliminând astfel pe intermediari.

.. • . .

Clasa de mijloc, industriaşii şi comer­cianţi, fiind clasa de întreprinzători nu «de salariaţi, cooperaţia de consum nu are interes pentru ea. '

De oarecare interes peritru clasa de mijloc ar putea fi cooperaţia de locuinţe, fiindcă pe această cale meseriaşii şi-ar putea clădi ateliere şi comercianţii. pră­vălii. Pentr uultima categorie mai pu* ţin, fiindcă comercianţii trebuie săeaute locuri de desfacere mai centrale.

Problema clasei de mijloc

55 ©B.C.U. Cluj

MOCtStAîSA DS MAiM

Vechile bresle erau în întâiul rând so­cietăţi de ajutor reciproc, în care mem­brii găseau sprijin în suferinţă şi în lipsă.

Astăzi — în parte, — necesităţile de ajutor reciproc sunt satisfăcute de asi­gurările Sociale. In vechiul Regat şi Ba­sarabia şi patronii meseriaşi sunt asigu­raţi în caz de boală şi invaliditate din boală şi pentru pensia de bătrâneţe. Co­mercianţii nu sunt cuprinşi în această lege.

Prin mutuale, prin societăţi de ajutor reciproc însă, meseriaşii şi comercianţii pot mai bine acoperi nevoile lor de asi­gurare. Pot să-şi asigure un bun trata­ment medical în caz de boală, pentru ei şi familiile lor, pot să-şi asigure pensii, şi în caz de moarte cheltuieli de înmor­mântare potrivit rangului lor social, pot, în fine, să se asigure contra accidente­lor, şi în general pot să- ji creieze fon­duri de ajutoare la necesitate. •

» La sforţările individuale şi mutuale

trebuie să se adauge sforţările Sta­tului.

Statul trebuie să încurajeze şi să spri­jine clasa de mijloc în sforţarea ei de a se ereia, întări şi ridica.

Statul trebuie să inaugureze o poli­tică toine; chibzuită. în favoarea clasei de mijloc. • . ' . . . '

•Şi Statul are resurse inifinite în acest scop.

# Pentru încurajarea micei industrii, sta

tul ţra&te^sa.tacorde ajutoare de instalare; maşini 'şi St^Şlte în împrumut, care le-ar putea ce% -fîr^tşiinitiv în anumite con­diţii; scutiri 4e 4axe, şi reduceri de im­pozite; scatiii sau reduceri de taxe va­male; reduceri $e căile ferate pentru • transportat medgeralsr pnipe,, lucrători­lor şi fabricatelorj »«t*r iak ln : condi­ţii avântajoase şi foste wotrice ieftine; Statul poate s&. facă legi de organizare şi de ocrotire, legi pentru organizarea creditului şi să dea meseriaşilor furni­turile şi comenzile şale.

Prin ereiarea, întărirea şi ridiearea u-nei clase de mijloc româneşti se încheagă unitatea naţională în linia verticală, se realizează solidaritatea naţională şi se creiază fiinţa noastră naţională, deter­minată şi deosebită de fiinţa altor nea­muri prin tehniea, cultura, arta şi civi­lizaţia noastră.

Se realizează continuitatea naţională necesară schimbului între clase şi pre-menirea lor.

Se dă posibilitate neamului nostru să-şi stăpânească destinul economic, el deţi­nând a majoritate întreprinderile eco­nomice industriale, comerciale şi ban­care.

Se dă putinţă neamului nostru de prosperare economică, el deţinând în majoritate întreprinderile productive şi .remuneratoare. • • •

Se dă posibilitatea rezolvării problemei «igrare, îndrepţându-se spre meserii şi comerţ braţele de prisos la sate.

. Se întăreşte clasa intelectuală. Se dă putinţă prosperării culturale' .şi

artistice, prin ereiarea unei burghez'.i mici româneşti, destul de întărită pentru a putea susţine manifestările culturale

PA P Zelul cel mare al lui Papin s'a îndrep­

tat apoi la aplicarea spaţiului gol, (va­cuum), a cărui producere a stadiat-ode-la început în laboratoarele lui Huygens şi Boyle. El ţintea să producă prin vacuum o forţă motrică generală, adecă voia să utiliseze puterea şi ' energia de lucra a presiunii atmosferice. Mai târzia voiu reveni asupra problemei, când vo'u consideia maşina eu vapori din punct de vedere istoric. Acuma voiu cerca s i dau o.idee despre mobilitatea spiritua ă a lui Papin prin aceea, că voiu indica pe rând invenţiile, sale. Astfel propu­ne, una după alta, maşini pentru pu: ti­părea apei din mină, pentru ridicarea apei din rîuri şi conducerea ei în basi-nuri, cari să servească pentru irigarea grădinilor. Tot probleme agreate în se­colul XVI şi XVII, într'un timp, când tot prinţul îşi edifica palaturi şi când Ludovic XIV şi-a creat pe cel imai mia re şi mai splendid, dacă nu pe cel mai d i săvârşit. Papin mai cearcă de a utiliza forţa motorică a golului pentru a pune în uuţfeare vehicole pe apă şi pe uscat, mai departe pentru a arunca granai o până la 90 de paşi. El proectează tubmi lungi, eu menirea, să transporte pe distanţe mari forţa motrică a spaţiu­lui gol: ceva analog cu tuburile ce le întrebuinţăm azi pentru expediatrea scri­sorilor în posta pneumatică. Durere, că tuburile şi legăturile lor erau pe atunci mult mai imperfecte decât să poată pă­stra pe distanţe mari un vacuum, ceea-ce a derutat întreg experimentul. S t ştie, cum astăzi electricitatea a deslfc-gat problema într 'o amploare şi desă­vârşire mărginaşe cu visurile magiei Dar despre electro-dinamică nu există nici o idee pe la anul 1680.

Pe lângă aceste intenţii generale, şi pe lângă proectele de aparate, spiritul totdeauna efervescent al lui Papin se ocupă cu o serie întreagă de alte lu­cruri, cari aveau să aţiţe curiositatet principilor şi nobililor germani, în sfe­ra cărora trăia Papin.. Dar cu proiec­tele şi planurile aceste totdeauna nouă, cari asemenea beşicilor de săpun necon­tenit se iveau, sclipeau şi plesniau, nu i-a succes inventatorului să-şi câştige în­crederea binefăcătorilor lui în măsura, ca aceştia să-i fi pus la dispoziţie mij­loacele necesare pentru realizarea planu-

şi artistice ale neamului. Se romanizează oraşele, dând caractjr

naţional întregei acestei ţâri,- unde ma- -rea majoritate a populaţiei este româ­nească. N. Ghiulea

'PROGRESE ŞTIINŢIFICE

I N (2) rilor. Despre ceeace se plânge el nu-fără amărăciune, când construia maşinele, cari aveau să conducă apa-din Fuldi într 'un reservoriu, pentru a uda grădi­nile contelui de Blessen în Kassel. Mai târziu se ceartă, ca toţi inventa­torii, cu adversarii săi reali sau închi­puiţi: „Am motiv de a crede că adver­sarii mei 8u apă la cap ' ' — scrie el î i anul 1707.

O idee din cele mai nenorocite — pe lângă altele, ce le trec cu vederea — era construirea unui tun cu vapori, pen­tru aruncare proiectilelor. Tunul a ex­plodat, i-a distrus atelierul, a omorît mai mulţi oameni şi 1-a adus complect în disgraţia protectorului său, contele de Hessen, oare era cât p'aci să se pră­pădească şi el prin catastrofă. In loc să urmărească cu zel executarea com­pletă a vre-^unei idei, cum a făcut bunâ : oră cu digestorul, Papin săria dela o idee la alta, fără să-şi ducă la îndepli­nire , proiectele, încât şi-a perdut toată încrederea. De multe-ori ideije'sale nu erau nici nouă, fiind" discutate de-o potrivă şi de alţi inventatori Contimpo­rani. Mai multe probleme afirma­tiv resolvate de atunci, mi-s'au păstr.it până în zilele noastre şi servesc de în­demn la solicitări continue de brevete, de cari se leagă aceleaşi speranţe, a-ceeaş activitate febrilă a inventatorilor şi aceleaşi desamăgdri. In Londra a cer­cat Papin în 1707, ca atâţia alţii, să-şi valorifice invenţiile prin o societate pe acţii, dar nu a aflat pe piaţă încrede­rea necesară.

A trebuit să raporteze despre planu­rile totdeauna înnoite ale lui Papin pentru a esplica caracterul acestui băr­bat şi originea nenorocirii lui. Cu toate aceste trebue să ne păgiari de a-1 consi­dera ca şarlatan, ea un fantast ma­niac. Marile spirite de atunci, ca Huy­gens şi Leibniz, au remarcat nu, odată hărnicia personală şi meritul lui Papin. Leibniz mai ales, care i-a 'făcut cuno­ştinţa în Paris, încă la începutul carie­rei, amândurora, îl îmbărbăta necurmat şi a cercat chiar să-1 facă atent asu­pra unor' perfecţionări, după-cum re­zultă din scrisorile lui. Meritul lui Leibniz e cu atât mai mare, cu cât ira­scibilul, impacientul şi chiar în greşeli capriciosul Papin i-a dat uneori ocazia

56 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MA1NS

de a se plânge asupra tonului şi amă­răciunii sale. Dar Leibniz era de natură mult mai superioară, decât să nu s? poată ridica peste asperităţi de acesta ale caracterului. El i-a rămas prieten credincios până în capăt. Dar pe lânvră năvala ideilor şi proiectelor lui Papin, cari se primeniau necontenit, Leibniz na putea fireşte să intereseze nici pe con­tele de Hessen, nici Societatea Regală, pentru executarea planurilor în adevăr geniale, cuim era,' de exemplu, corabia mânată cu maşina de aburi. Epoca de atunci nu era miatură, iar ştiinţa şi ar­ta nu erau la nivel destul de înalt, peo-

- tra a duce la bun sfârşit încercarea unei invenţii-, care reclama un secol pentru realizarea ei. Astfel Papin, cu tot geniul şi talentul său practic, avu o viaţă agitată, iritată, care a fost tul­burată de multe duşmănii, ee le-a stâr­nit prin pretenziunile şi alte particu­larităţi ale caracterului său. Era o jert­fă demnă de compătimit a imprudenţei sale proprii.

Acuma, e timpul, să schiţăm o ieoană scurtă o Odiseei, care trebuia să aibă un sfârşit atât de trist, încă înainte ca să-i fi succes lui Papin să-şi anali-seze ideile fundamentale, cari-1 conda-ceau în invenţiile sale

S'a născut la 22 April 1647 în Blois, din o familie protestantă. Când era de" şaptesprezece ani, asculta lecţii la Fa­cilitatea de medicină a Universităţii din Anger^s. In anul 1669 şi-â primit diploma ele medic. Nu se ştie, dacă a practicat vr'bdată profesiunea aceasta. Dar' 'după doi ami, în 1671, Huygens, care-1 eunoşeu în Angers, îl- chemă la Paris, ea să-1 ajute la experimentele, ce le întreprinse la Louvre, în camerele bibliotecii iregelui. Sub conducerea iscu­sită a acestui experimentator, Papin s'a putut dedica după plăcere fizicei şi .mechanicei. Concepţiile nouă despre spaţiul evacuat de aer, ce se datorau descoperirilor lui Torricelli şi experien­ţelor lui Pascal, precum şi maşinele in­ventate de curând de Otto von Gnericke pentru producerea spaţiului vid, preo­cupau în acest timp pe toţi savanţii, în­deosebi pe "Huygene. La el şi-a câştigat Papin cunoştinţele teoretice şi practice, cari ulterior i-au prins aşa de ibine ia experienţe. Cu ocazia aceasta a venit în atingere şi cu Leibniz, care trăia în Paris, ca instructor al băiatului ba­ronului de Bornebourg. (1672—6). Pa­pin a încheiat cu Leibniz o prietenie, ce Leibniz o practica prin binefaceri dese.

Dupăce Papin a publicat în 1674 un prim memoriu asupra spaţiului vid, el demisionează din postul ce-1 avea în Paris şi trece în Anglia pentru a-şi cerca norocul acolo. In Franţa 1-a £m-

pedecat probabil calitatea sa de pro­testant de a ajunge la demnităţi mai înalte. Dar la aşa ceva nu face nici­când vr'o aluzie. Când a trecut în An­glia, Huygens i-a făcut recomandaţi.!".. Boyle 1-a primit ca asistent şi colabo­rator în laboratorul său (1676—1679). El avu grija, ca în 1680 Papin să fi,! numit funcţionar al Societăţii Regale, al cărei fondator fu şi Boyle. In anul 1681 Papin inventează digestorul, opera lui cea mai perfectă. După trecere de 6 ani, Papin, în loc să-şi continue în Londra cariera ştiinţifică, ce i^se des­chisese jOU auspicii aşa de avantagioasi, se lasă amăgit de aventuri nouă. Si-rotti, împuternicitul senatului veneţian pe lângă Curtea engleză, voia ca întor-. cându-se în patrie să înfiinţeze acolo o aşa numită academie, adecă o socio-tate de învăţaţi şi artişti, cari aveau să fie patronaţi şi retribuiţi de el însuj. Papin acceptă oferta aceasta .amăgi­toare, renunţând, pentru a putea pleci cu Sarotti, la titlul său de membru al Societăţii Regale, legat de domicilia. După debarcarea în Anvers, făcu îti 1682 o vizită scurtă şi în Paris, cea din urmă din viaţa sa, apoi trecu pen-

-tru doi ani la Veneţia, cari i^au fost de foarte puţin folos. . Când Sarotti în 1684 fu trimis dia

nou, din partea senatului veneţian, că plenipotenţiat la Londra, academia .s'a desfiinţat şi Papin trecu şi el la Lon­dra, unde Societatea Regală iarâş i-a acordat titlul de membru şi de „Cura­tor la experimentele societăţii". Ea i-;i exoperat o retribuţie trilunară de 190 fonti — modestă, ce e drept, dar. prea suficientă în acel timp, ea să poată trăi onorabil un savant, care voia să-şi consacre tot timpul studiilor şi expe­rienţelor. Fără îndoială, onorarul ace­sta s'ar fi mărit ulterior, cu creştere i renumelui lui Papin,. Acesta şi-a conti­nuat aici invenţiile practice, dintre caii cele mai multe se intemeiau pe aplica-îeia vidului. Dar nici una nu pare să o fi valorificat, când amăgit de spe­ranţe /nouă, părăsi Londra pentru a trece în Germania.

Savanţii din epoca aceasta peregri­nau din ţară în ţară, cum ne învaţă istoria Academiei de ştiinţe pe timpul lui Ludovic XIV. Peregrinau din Fran­ţa în Anglia, în Germania şi îndărăpt. Nu erau legaţi prin lanţurile naţionali­tăţii, cari astăzi îngreunează foarte mult peregrinări similare, mai ales du­când Germania şi Italia s'au constituit ca naţiuni mari. Acuma e mai uşor ie a face carieră în ţara proprie decât îa ţări srtăine, unde întimpinăm greutăţi de examene şi înaintări. In urma sistă­rii edictului de Nantes, protestanţii

persecutaţi au părăsit în massă Franţa ducându-şi hărnicia în toate părţile. Contele de Hessen, ca şi electorul ct<> Brandenburg şi ceilalţi principi prote­stanţi, au cercat să atragă în ţările lor pe bieţii emigranţi asigurându-le o pri­mire bună şi diferite privilegii. O parte din familia lui Papin a emigrat- de'<ţ Blois la Marburg. Contele, care se in­teresa de invenţiile ştiinţifice, voia să cheme pe Papin în ţara sa. I-a oferit profesura de matematică la Universita­tea din Marburg cu iun venit de 150 floreni, care corespundea la 1600—170?) fonti de Tour, cam duplul- «ubveirţîu-^ nei ce o avea Papin în Angli». I-s 'a mai pus în prospect şi alt venit lateral, ne­lămurit mai de aproape. 0 retribuţia însămnată pentru epoca aceasta. ' ••

Papin se afla deci, la etatea de patru­zeci de ani, într 'o poziţie frumoasă ÎŞI în situaţia de a-şi putea continua expe­rienţele. Profesoratul său cuprindea şi ştiinţele naturale. Durere, trebuia să ţină patru lecţii pe săptămână, — T> problemă grea pentru acela, care nici­odată nu a ţinut prelegeri mai înainta.. Afară de aceasta, studenţii din timpul acesta se Ocupau mai ales cu teologia, jurisprudenţa, medicina, fiind. singu­rele studii, cari puteau duce şi la 'câşti­garea panii. Ştiinţele- celelalte, cari nu aduceau nici un câştig, nu atrăgeau pe nimeni. De aceea, lui Papin i-au lipsit

"studenţii. Ocum -s'au ivit neînţelegeri cu senatul academic din Marburg, fiind­că prosperitatea Universităţii şi veni­tele laterale ale profesorilor s'au fă-eut pendeate de numărul -studenţilor. Introducere» celui nou venit în corpo­raţia academică şi gelosia deşteptate de el a contribuit fără îndoială la mă­sură aceasta. Dar nu trebue să fim exageraţi în punctul acesta, căci "uni­versităţile germane erau deprinse ' cu angajarea de profesori străini. Contele acorda simpatie cercetătoriltar şi savan­ţilor eminenţi, primind cu plăcere tit- ' Iul onorific de „Magistru încoronat". , Toţi micii prinţi germani rivaUsau î».„ cultivarea ştiinţei şi artelor, imitând » aceasta pe Ludovic XIV, cu osşarile ţti exemple şi păstrând tradiţia^ car*- mec--gea până în secolul XVI, ba pâ­nă la Renaştere. Astfel Carol din Hessen a chemat însfârşit pe Papin (1695) la Kassel, capitala sa, cu titlul unui consilier şi medic retribuit din ca­seta sa privată, lăsându-i pe lângă r»-eeea şi plata de profesor în Marbur-r, cu tot protestul senatului academic. Fiindcă Papin şi-a părăsit postul da profesor, el atârna exclusiv de bună­voinţa contelui, ceeace era o chestie foarte delicată. M. Bertiielqt

(Va urma).

57 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

„Astra" şi „Cooperaţia* Astra a fost întemeiată de marii ei

fondatori pentru „cultura poporului român' ' . Cultura nu prinde însă nu­mai unde găseşte bunăstare. Natural au trebuit deci ca, purtătorii de idei să fie şi purtătorii de sfaturi. Iar sfa­turile erau, de, cele mai multe ori, economice. Şi iată cum. activitatea culturală s'a înjţudjt cu activitatea economică. Adjcă, mai precis, activi­tatea de. propagandă culturală s'a făcut ,mână'n mână cu propa'ganda

. economică. Nici nu se putea altfel. Pentru ţărănimea noastră cultura în­seamnă, deocamdată, o gospodărie mai prosperă, o folosire mai bună, mai raţională a factorilor de cari dis­pune.

Astra printr'o intuiţiune reală a înţeles perfect legătura strânsă între cultură şi starea economică. Urma­rea a fost că în anii dinainte de răz­boiţi, vremuri grele de luptă pentru toată suflarea românească de din­coace de Carpaţi, nenumăraţi confe­renţiari ai Asociaţiunii alergau din sat în sat, făcând o inimoasă propa­gandă culturală, care a avut darul ca să fie inspirată adânc de sentimen­tul naţional şi ca să fie,: în acelaş timp, şi povăţuitoare economică. Sfa­turile date se îndreptau stăruitor spre organizarea economică. Numai ast­fel s'a putut întări elementul româ­nesc în ciuda tuturor forţelor cutro-pitoare. Organizat eeonomiceşte, conştient în politică, a îde-venit iubi­tor de cultură, sămânţa aruncată de propovăduitori căzând, pe pământ bun şi f e r t i l . . .

Aşa a fos t ! . . . ' Şi ne vine pe buze involuntar întrebarea, —- oare astăzi n 'ar trebui să fie la fel? Sau nu cum­va poate, astăzi economiceşte stăm atât de bine, încât nu se mai simte necesitatea colaborării propagandi­stului cultural cu cel economic?

Desigur, la această întrebare, orice *'-orii cunbscutbr a stării economice din

fcimpurtle -de azi, va răspunde hotă-râ%v*.. azi'mai mult ca oricând!. .

Şi oarecare ar putea să fie aceea formă a organizării economice, pen­tru care âr putea milita Astra? între­bare, la care'a răspuns, cu mult înainte de războiu îndemnul iubirei de neam şi a unei concepţii sănătoase â marelui prieten al Ardealului în vremuri de restrişte, mecenatul basa­rabean, Vasile Stroescu, a cărui aju­tor moral şi material a dat Astrei în­ceputul unei activităţi însemnate pb terenul economiei. Acest îndemn în­drepta Astra spre cooperaţie. Pen-

trucă numai cooperaţia este .singura forma de organizaţiune , economieo-socială, care corespiinde întru toate mai potrivit intereselor, ţărănimei. Aşa este în toate ţările,-,Aşa este şi la noi. :. , .

Elanul cu care s'a început atunci propaganda cooperatistă, ooordonată chiar printr'un conferenţiar Coopera­tist, a dat frumoase rezultate. Coope­raţia românească înfloritoare din ju­deţul Sibiu, mai ales, se datoreşte ac tivităţii neobosite a propagandiştilor Astrei. Ar merita ca cineva să de­scrie aceea activitate de iniţiere coo^ peratistă, care ar constitui o pagină prea interesantă în istoria coopera­ţiei la noi.

Astăzi situaţia âr părea mult mai favorabilă. Astra are,între membrii ei conducători, cari sunt cooperatori distinşi. Publicaţiile secţiei socia»-economice au început cu, ;un volum despre cooperaţie. Totuşi lipseşte ceva, lipsă foarte simţită, anume; lipseşte un program cooperatist bine definit. Dacă reorganizatorul biblio­tecii poporale a Astrei ne promite că, în aceste atât răspândite broşuri se va îngriji ca, între alte sfaturi econo­mice, să se dea chiar şi sfaturi pentru' negustori, iar de cooperaţie nici nu aminteşte măcar, atunci vedem con-ffrmându-se afirmaţia noastră. O fi o scăpare de vedere, se poate, dar am dori să o vedem corectată, pen-trucă mişcarea cooperatistă are atâte aspecte interesante, aproape toate în legătură strânsă cu viaţa satelor, întrucât tratarea acestora nu poate să fie omisă de o publicaţie poporală, fără a se comite o gravă greşală.

De ce este necesar acest program? Să examinăm niţel situaţia. In ţara românească mişcarea cooperatistă suferă de lipsa unui oficiu pentru propaganda ideilor cooperatiste. Acest oficiu, pe care-1 are fiecare mişcare cooperatistă bine închegată, în toate ţările, trebuie să fie susţinut din iniţiativa particulară a coopera­torilor. La noi însă legătura prea strânsă între stat şi cooperaţie e de natură paralizantă pentru multe ini­ţiative particulare. Tot astfel e şi cu propaganda care nu este susţinută de mişcare, ci de oficialitate, Or, e mare deosebire dacă propovădueşte cineva din suflet, sau din . . . oficiu! Rezultatele se şi văd: lipsa conştiin­ţei cooperatiste a maselor. Lacuna aceasta ar putea fi împlinită de Astra culturală, care să ia însăşi în mână

chestiunea propagandei cooperatiste dincoace de Carpaţi, aşa precum a făcut-o şi înainte. Pentru aceasta-se cere, din partea Astrei, un program de lucru bine definit. Se cere organi­zarea unei propagande intense. Pen­tru coordonarea acesteia se cere re­înfiinţarea postului de conferenţiar cooperatist. Se cere ca Astra să re­zolve problemaf prin care să atragă atenţiunea intelectualilor asupra în­semnătăţii mişcării şi să-şi atragă chiar în cooperaţia activă. Astra pro-povăduitoarea culturii, trebuie să fie şi propovăduitoarea cooperaţiei.

Punându-şi Astra în program sus­ţinerea propagandei cooperatiste, a cărei lipsă este mult simţită aici în părţile ardelene, unde începe acum o mişcare cooperatistă, care — dacă îi se va găsi 6 bună îndrumare — promite a fi viguroasă, ar fi salutată cu entusiasm de toate unităţile coo­peratiste, de toţi cooperatorii şi chiar şi de oficialitatea cooperatistă. Repet şi de oficialitate, pentrucă între con­ducători ei actuali se găsesc câţiva cooperatori cu suflet, desvoltând c activitate remarcabilă, şi cari ei în­şişi se.simt încătuşaţi în cadrul şi spi­ritul creiat astăzi cooperaţiei, prin

. legile ei de organizare. Iar pe lângă ajutorul moral nu Va lipsi nici con­tribuţia materială dată de mişcare, prin care se vor putea înmulţi mij­loacele de propagandă, asigurându-le un maximum de rezultat.

Un admirabil câmp de acţiune va constitui deci însărcinarea conferen­ţiarului, cu probleme care de care mai interesante.

Nţişcarea cooperatistă ar câştiga nespus de mult prin susţinerea ei autoritatea morală a bătrânei Aso-ciaţiuni, autoritate a cărui respect este înrădăcinat în mase.,, In schimb Insă şi Astra ar avea numai de câş­tigat de pe urma acestei activităţi, pentrucă mişcarea cooperatistă, des-voltată în urma luminei învăţăturilor răspândite de Astra, i-ar fi un foarte preţios colaborator şi ajutor în acti­vitatea ei culturală.

G-raţian C. Mărcuş

Publicăm acest articol, fiindcă autorul, ca glas din public,, are perfectă dreptate. Nimeni nu are- de unde să ştie că Secţia social-economică: a Astrei a făcut. în. fiecare an propuneri- Direcţiunei Asociaţiei la Sibiu chiar în vederele autorului- acestui articol.

Aşa în amil 1927 s'a cerut iwi buget de 700.000 lei, şi anume pentru înfiinţarea pe lângă şcoala normală de băieţi din Cluj a unei şcoli de cooperaţie, — propunere care s'a bucurat de' mare aprobare din partea dini G. Bogdan-Duică, secretarul general al Astrei.

Pentru organizarea unei puternici propa­gande pentru înfiinţarea fa. bănci şi coope-

58 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

rative. Propagandişti ar fi fost studenţii seminarului de Politică socială dela Univer­sitatea din Cluj;

pentru publicaţii de biblioteci social-eco-nomice, una pentru intelectuali şi alta pen­tru popor;

pentru întemeierea de cămine ţărăneşti unde să adăpostim fiii ăe săteni, care nu-şi

pot ţine elevii la liceu din cauza scumpetei intreţinerei lor in oraşe.

Sa dat numai o mică sumă pentru publi­caţii. . Pe anul 1928, secţia sociat-economică n'a.

mai cerut nimic, fiindcă Centrul nu înţe­lege să o ajute şi Ministerele dela Bucu­reşti nu vor să ajute Ardealul. N. G.

ACTUALITĂŢI

Sporirea producţiei agricole H

— 0 călătorie de studii în Germania — Satele Germaniei, sunt clăite după ace-

laş plan ea şi oraşele în pivniţa case­lor. In majoritatea lor casele au 2 etaje-Uliţele satelor sunt pavate cu piatră, bi­ne întreţinute şi curate. In ceiace pri­veşte aranjamentul gospodăriei este cel

. cunoscut. Casa de locuit se leagă sau mai bine zis, se continuă cu şopronul petnru maşini şi unelte agricole şi cu grajdul animalelor. Platforma de gunoi nu lip­seşte din nici o curte. jFânul şi în gene­ral nutreţul se păstrează în şoproane a-nume construite. Şoselele cari leagă ora­şele cu satele şi satele între ele se re­marcă prin soliditatea construcţiunii lor, prin curăţenia şi plantaţiile cu care sunt împodobite. Aceste şosele sunt prevă­zute cu trotuar, de cel puţin l 1 / ,—2 m. lărgime. Satele ea şi oraşele sunt ilumi­nate cu gaz şi electricitate. La intrare sa ueşire din satele sau oraşelee ger­mane, la întretăerea şoselelor principale, prin păduri etc. se află harta ţinutului respectiv cu cele mai mici detalii, pe o scară destul de mare, după care oricine se poate orienta şi cu destulă siguranţă. Se cere un singur lucru: să ştii să ce­teşti harta ceiace denotă un nivel cultu­ral, mediu, foarte ridicat-

Aceiaşi risipă de hărţi se vede prin trenuri, tramvae etc.

Respectul proprietăţii. In Germania şi azi există aceeaş repartiţie agrară ca şi înainte de xăsboi; de o parte marii pro­prietari, iar de alta micii cultivatori de pământ cu 1—10 Morgen = %—2]/2 Ha, precum şi populaţia flotantă care alcătueşte aşa numiţii muncitori agricoli şi care se angajează cu ziua, luna sau anul precum şi cu bucata. Situaţia ace­stei clase de lucrători este din cele mai precare.

Respectul proprietăţii de orice natură este foarte desvoltat, ba aş putea spune că formează un adevărat cult. Nu există certuri şi neajunsuri între micii proprie­tari parcelari relativ, la răzor, tarla, et. Este ceva extraordinar, ceva de necrezut, să vezi cum agricultorii îşi lasă pe ogoa­re în timpul nopţii uneltele agricole de tot felul, pe eâhd grapele sau tăvălu-gele, cultivatoarele etc. nu se readuc în gospodărie decât odată cu încetarea acti­vităţii agricole, odată cu sosirea ernei; căci pentru agricultorul german din ca­

uza variaţii în culturi, chiar pe o cât dj mică suprafaţă, nu există spaţii de timp în care activitatea agricolă propriu zisă să înceteze, cum se află în agricultura ţării noastre.

In privinţa recoltelor, care sunt ne­voite prin forţa lucrurilor şi natura lor să mai stea câtva timp pe ogor, sau a semănăturilor încă nerecoltate, există de asemenea o siguranţă superlativă isvo-râtă tot din respectul proprietăţii.

Graţie acestui nobil sentiment ogoarele Germaniei sunt plantate cu tot felul de pomi roditori, la capete, ca şi şoselele, ale căror- fructe sunt recoltate de ade­văratul proprietar, iar ramurile nu sunt mutilate de nimeni — cum se întâmplă de obicei pe la noi —, afară de forţele naturii, vânturi, polei, etc.

Biuroul lucrurilor găsite. O altă con­secinţă a respectului proprietăţii, este ce­darea lucrului găsit sau mai bine zis po­sibilitatea pentru cel care 1-a perdut de a l regăsi. De foarte multe ori, se în­tâmplă, din diferite cauze, ca cineva să uite un lucru oarecare — haine, pachete, pălării, şaluri etc- — în trenuri. Conduc-ductorii trenului imediat după sosirea lui la-destinaţie precum şi în timpul mer­sului, înainte de oprire, graţie sistemu­lui de numerotare al locurilor din com­partiment, vizitează compartimentele şi toate lucrurile găsite se predau cu acte îir- regulă biuroului pentru lucrurile gă­site. Chiar dacă am admite că funcţio­narii dela căile ferate ar fi de o cinste iieproşabilă, acesta nu ar putea avea loc dacă toţi călătorii nu ar avea deaseme-nea aceleaşi sentimente faţă de respectul proprietăţii.

Ace"st biurou este deschis zilnic în o-rele de lucru pentru toţi care reclamă lucrurile pierdute, unde buna credinţă este subînţeleasă şi de unde se eliberează imediat lucrul găsit. Dacă păgubaşul nu se prezintă, se fac anunţuri prin gazete şi apoi după un anumit timp care este în legătură cu natura lucrului găsit, se şocate la licitaţie. Despre acest lucru m'am coinvins personal, căci în trenul accelart eu care am sosit în Berlin ui­tând un lucru de mică importanţă — un şal, — când am observat că-mi lipseşte şi aducându-mi aminte că numai în treti l-am putut uita, după 2 zile, am simţit

mare mulţumiri şi m'am mirat mult, gă-sindu-1, întrucât îl -credeam pierdut de­finitiv.

Cum lucrează agricultorul german o-gorul său. Agricultorii germani, .fie cei mici, fie cei mari sau proprietarii par­celari au . o deosebită* dragoste, un fel de cult, pentru glie, pe care o lucrează cu o adevărată artă. Ca dovadă despre acesta afirmaţie este lipsa complectă a bururilor din ogoare, bururi care la noi dacă nu împiedică complectamente des-voltarea plantelor agricole, reduce la % producţia, mărind şi imposibilitatea une bune recoltări, cum e cazul pălămidei, rugilor, etc. Dealtfel în acesta privinţ"t agricultorii- germani au un dieton destul •

~de plastic şi anume: „Buruenile se hră­nesc din aceeaşi strachină cu plugarul'' eeeace ne scuteşte de orice comentarii-

Epoca semănatului şi recoltatului după regiuni formează unul dintre punctele ' cu care se poate mândri un agricultor german. Pe de altă parte, în maximum, o săptămână de zile dela data recoltei păioasele de orice soi, urmează şi des-miriştirea şi împrăştierea amendamente­lor calearoase. Aceste chestiuni au in­trat în obiceiul agricultorilor germani şi s'au înrădăcinat aşa de puternic încât dacă au posibilitatea, desmiriştirea o fac în aceeaş zi cu recolta. După re­coltă ogorul devine obiectul de predilec­ţie al agricultorilor, pentru- a realiza un mediu optim în vederea nouilor însămân-ţări. Ca atare imediat după recoltă se desmirişteşte, se grăpează, se amendează cu calcar, se tăvălugeşte cu diverse tavă- ' -luge ca format, adaptate felului de a fi al solului, se lucrează cu cultivatorul şi cu câtva timp înainte de semănat, timp care e în legătură cu natura îngrăşămin­telor, se adaugă cantitatea respectivă db N.- P2O5. şi K2O, separat, amestecat sau când există se dă sub formă de băligar amestecat sau nu cu îngrăşăminte artifi­ciale, cantităţi care sunt indicate de spe­cialişti aproape cu precizie, pentru fie-, care regiune şi plantă în parte. ' • -i

Dacă respectul proprietăţii este aşa de desvoltat şi lucrările de mobilizare ale organului în scop bine definit sunt aşa de curente şi continui în exeecutara, aplicarea îngrăşămintelor ca o nevoe in­exorabilă în executarea ei, nu sufere nici, o stricteţe sau întârziere, nici- cantitativ nici calitativ, căci solul arabil al germa­niei, e pe punctul, unde va ajunge şi al nostru, de a nu putea produce fără să-' fi asigurat anual, echilibrul static '

In afară de acestea agricultorul ger­man dă o deosebită atenţie sămânţii în privinţa calităţii şi preparării ei, în.ve­derea semănatului şi ea urmare munca lui e destul resplătită căci obţine pro­ducţii duble la unitatea de suprafaţă faţă de cele obţinute la noi, având în plus o calitate superioară. , , Acolo Unde gunoiul de grajd e în can- , titate suficientă, plugarii sunt scutiţi . de a mai recurge la îngrăşăminte artifi­ciale, însă cum nevoia de îngrăşăminte e foarte mare, faţă de cantităţile preş.

59 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

mici de gunoi, îngrăşămintele artificiale nu lipsesc din gospodăria nici unui plu­gar. Adăugăm că, platforma de gunoi e pregătită, eu destulă luare aminte, fiind socotită ea o mină de aur pentru piu gar şi nu j a o pacoste sau ca ceva de aruncat afară la marginea satului, cum se obicinueşte la noi.

Insă timpul, bătrânul sfătos care re­zolvă toate problemele, va arăta şi plu­garilor noştrii greşala comisă cu arun­carea unui aşa de folositor material -absolut propriu pentru restabilirea equi-* librului static al ogoarelor.

Cum e considerată munca în Germa­nia. A munci e scopul ruprem al fiecă­ruia în ţara aceasta care se pare că va fi sufocată din cauza maşinismului 'prea desvoltat- Munca, fiind singura ereia-toare de drepturi este ceva sacru şi con­siderată ca cea mai nobilă manifestare a fluxului muscularo-cerebral. Dela cea mai fragedă vrâstă, pentr uambele sex Î, şi până la cel mai respeeetabil bătrân, cu toţii se întrec în a munci. Poporul no­stru are un foarte frumos şi înţelept dic­ton: „Munca e brăţara de aur", dar ce folos dacă toţi locuitorii ţării noastre n i dau consideraţia ce se cuvine acestui în­ţelept dicton. Pe de altă parte munci* ştim că e'fizică şi intelectuală. Ei bine, nu există nici o animozitate în privinţa consideraţiunii ce se cuvine fiecărei ca­tegorii de muncitori şi deaceea întectua-lii •— profesori, studenţi, avocaţi medici, e tc etc. — nici nu întrebuinţează alt verb decât tot a munci — arbeiten. In discuţiile zilnice fiecare se întrece cum a muncit, cât a muncit, şi cum va munci de aci înainte. Dacă la noi munca are altă consideraţie^ nu tocmai favora­bilă pentru cei ce-o servesc, din contră în Germania cel ce nu munceşte '— fie în fabrici, biurouri, fie studiind — este dispreţuit ca şi un făcător de rele. Din cauza consideraţiunii de care se bucură munca, ceeace la noi se credfe că desono-rează, acolo onorează. Aşa de exemplu Doamnele se duc singure în piaţă spre a face cumpărături pentru menaj, pur­tând în spate un coşuleţ sau o raniţă — un sac militar. In zilele de sărbători — Dumineca, căci alte sărbători nu prea se ţin — când toată familia merge la aer curat, în pădure, etc. Domnişoarele poartă asemenea săculeţe cu de ale mân­cării fără să fie luate în derâdere de ci­neva- Dealtfel Duminecile afară de bă­trânii eăroia musculatura nu le mai per­mite luxul deplasăm, nu rămâne nimeni în oraşe. Pentru aprovizionări culinare, etc. pe o durată mai mare v de timp, fie­care familie are un fel de cărucior de diferite mărimi, în care încap spre exemplu 200—600 kgr. cartofi. Aceste cărucioare în timpul zilei sunt purtate în toate direcţiunile prin oraşe fără nici o jenă. De multe ori se văd ambii soţi purtând pe stradă asemenea cărucioare, fiind încărcate cu diferite alimente, zar • zavaturi- etc.

O altă consecinţă, a eonsideraţiunei de care se bucură munca, este faptul că îa

gările din Germania sunt foarte puţini hamali, întrucât fiecare călător îşi poartă bagajul său. Deaceea Românul obicinuit ca în fiecare staţie la coborâre sau ur­care din şi în tren să fie asistat de un hamal, are o surpriză neplăcută în Ger­mania.

* Sportul. In privinţa sportului, Ger­

manii, fără deosebire de sex şi etate au trecut limita permisă de menţinerea unui equilibru în funcţiunea normală a orga­nismului uman. Există numfoase insti-tuţiuni particulare care predau gimna­stica, etc, după diferite metode, propo­văduitorii acestor sisteme venind chiar la domiciliu pentru o singură persoană-Numeroase. reviste şi tratate apar şi se ocupă numai de sport; menţinerea sănă­tăţii prin sport, înfrumseţarea corpului prin sport, etc. etc. formează obiectul principal al acelora care se ocupă eu li teratura sportivă. Toate şcolile aran-jază, în timpul verii şi primăverii, cel puţin de 2 ori pe lună concursuri de a-lergări, de fond, pentru tineet, fără să mai amintim celelalte jocuri sportive. Ciclismul este aşa de desvoltat încât membrii familiei îşi au fiecare bicicleta sa. Copia merg la şcoală cu bicicleta; studenţii şi studentele merg la Universi­tate cu bicicleta; stăpâna casei sau ser­vitoarea merge în piaţă etc, cu bicicleta; plimbările. în oraş, seara se fac cu bici­cleta individual, cu motocicleta în doi sau trei, şi cu maşini de diferite dimen­siuni.

Toate instituţiile au şoproane constru­ite pentru depozitarea bicicletelor.

In oraş circulaţia cu bicicleta se face pe un trotuar anume construit, sau în oraşele unde asemenea trotuare nu există, se face pe dreapta şi stânga străzii pe lângă trotuarele pietonilor. Când un bi­ciclist, seara nu are felinar imediat ser­gentul de .stradă îl amendează şi achi­tarea amenzei se face pe loc contra chi­tanţă. La fel se întâmplă şi cu maşinile sau eu motocicletele când contravin l n

normele circulaţiei. Sportul bicicletelor ?i motocicletelor este aşa de desvoltat în­cât din cauza urmărilor la care dă na­ştere pentru sexul femeenin — doctorii au constatat că 50% sunt bolnave din din cauza deranjărilor provocate de a-cest sport— în prezeent se caută să se modereze acest fel de sport- De multe ori se văd pe străzi bărbaţi în fracuri cu pălării tari şi pe biciclete, sau alţii au legat de biciclete cărucioare în care transport ădiferite lucruri, precum ş;

alte curiozităţi sportive. Arta fotografică e foarte desvoltată .:i

deaceea, aproape fiecare persoană îşi are aparatul său de care mai ales sărbă­toarea e nedespărţit.

*

Spiritul de asociaţiune în Germania e foarte desvoltat şi aş putea spune c" aproape întreaga viaţă se desfăşoară la cadrele unei eorporaţiuni oarecare. Po­porul german nu ţine aşa de mult la

individualitatea individului, ci la indivi­dualitatea corporaţiei ale cărei norme re­glementare sunt -observate şi îndepliniţi cu o deosebită stricteţe. Aci dispoziţiile reglementare ide orice natură nu se dis­cută ci se execută. Emulaţia între cor­poraţii este foarte mare şi deaceea fie­care se simte mândru că face parte din-

• o anumită corporaţie care are anumite merite recunoscute ş i ' de alte corporaţii. Acelaş lucru se întâmplă şi cu asocia­ţiile studenţeşti. Corporaţiile stauden-ţeşti din care ca studenţi au făcut parte anumiţi oameni mari ai Germaniei, ca Bismark etc sunt foarte orogolioase de această norocoasă moştenire. Pe de altă parte toate casele în care aii locuit oa­meni mari poartă inscripţii arătând tim­pul în care, şi durata cât, au fost lo­cuite de ei. Graţie acestui spirit susţinut de asociaţie, au putut lua naştere cele 2 feluri de cooperative încă de mult şi a-numie: Schultze şi Reiffeisen.

Creştsreea copiilor este pentru mamele germane ocupaţia cea mai nobilă, din care-şi fac un titlu de glorie şi aş pu tea spune > ă sunt crescuţi aproape nu mai în aer liber. Copii care nu pot um­bla sunt purtaţi în leagăn, cărucioara, etc, încă din cea mai. fragedă vârstă, cea mai mare parte a zilei pe străzi, prin parcuri şi grădini ptţblice, iar cei mai mari îşi măsoară puterile trăgând după ei diferite cărucioare-jucării, făcând exerciţii de alergări, clădind castele, fă­când tranşee, jucându-se de-a soldaţii, etc. în anumite . locuri, unde se află de­pozitat, în vederea acestui scop, nisip în cantitate mare.:In-zilele dee sărbători,' copii de ambele sexe, până la etatea de 15 ani, i'âc exces de sport în parcur! unde se' află anumite locuri destinate în acest scop, sau pe timp cu soare pu­ternic fac aşa zisele băi de soare. In plus ou toată lipsa de alimente oe se simte în Germania copii sunt hrăniţi din abondenţă.

(Va urma.) I. F. Radu

a apărut într'un îngrijit volum

Sociografie românească

Anchetarea plăşilor muntoase: Margina, Almăj, Beiuş.

de

ION CLOPOŢEL

Preţul 60 lei 60 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

Piatra de temelie a Şcoalei române din Roma Intr'o măreaţă şi superbă revăr­

sare de soare, într'o atmosferă dulce şi încântătoare (primăvară — termo­metrul arăta 15 grade peste zero — Excelenţa Sa Ministrul Titulescu a depus întâia piatră la clădirea nou­lui lăcaş al Şcoalei Române din Ro­ma. Edificiul care adăpostise până acum acest aşezământ de cultură ro mânească în oraşul obârşiei noastre, a intrat astfel, în agonie. In puţinii ani, trecuţi dela înfiinţarea Şcoalei Române, nu a avut timpul necesar să excepe în jurul lui o tradiţie. Căci Roma e, mai presus de toate, un oraş al tradiţiilor, după douăzeci sau trei­zeci de ani, o casă, un teatru, un otel devine ceva tradiţional, înrădă­cinat în mintea şi inima romanilor. Orice transformare, cât de mică, a unei clădiri ori o schimbare a rostu­lui ei, provoacă o adevărată ură,- pri-cinuieşte un veritabil doliu pentru populaţie. Şi aceasta chiar şi faţă de clădiri ce nu fac să mai dăinuiască. Din norocire, fascismul e alcătuit din tineri cu avânt, cu sufletul închinai numai către ce a fost într'&devăr frumos. într'adevăr măreţ şi dărâmă tot ce s'a împopoţat urât şi prost, deasupra superbelor frumuseţii ale Romei Eterne. — Aşa e şi cazul cu vechiul sediu al Şcoalei Române din Roma: o casă burgheză, în stil aproape de casarmă, locuită de fa­milii burgheze, într'o ulicioară necu­noscută până şi de către sergenţii de stradă, la periferia împănată de clă­diri moderne de prost gust, într'o ve­cinătate pe care o declari cam jenat (grădina zoologică), a fost, de ne voie, sălaşul vremelnic al tinerilor sa­vanţi români. Cu tot confortul intern al ei., clădirea era cu totul nepotri­vită. Părăsirea ei nu o regretă ni­meni.

In schimb, noul lăcaş al ştiinţei ro­mâneşti: ce-şi croieşte drum spre oc­cidentul latin, se va înălţa în una din cele mai sugestive regiuni ale Oraşu­lui veşnic: în Valle Giulia, în to­vărăşia seicentescului palat al Papei luliu al III-lea şi a luminoasei Ga­lerii de Artă Modernă. Verdeaţa veşnic vie a pinilor din grădina Bor-ghese va fi o mândră cunună pala­tului nou, construit în un senin stil românesc, după proiectul arhitectu­lui român Antonescu.

Solemnitatea de azi a fost simolă şi frumoasă. Colonia română din Ro­ma a fost toată de faţă. Toate şco­lile streine, până şi cea ungurească, şi-au trimis reprezentanţii lor. Gu­

vernul italian era înfăţişat în per­soana Excelenţei Sale Ministrului de Instrucţiune publică Fedele şi prin dl Grandi, subsecretar la Ministerul de externe. Au. mai intervenit Prin­cipele Potenfiani, guvernatorul Ro­mei, Ex. Sa mareşalul Badoglio şi nu meroase personalităţi din viaţa artis­tică şi politică. După celebrarea ser­viciului divin, cu răspunsurile cân­tate de corul studenţilor români, preotul aşează pe blocul de travertin ce forma prima piatră a clădirei, placa de marmoră cu inscripţia: „Re­gele României Mihai I 1928 înstitu tul Academic Român — Roma." Mişcate cuvinte rosti dl ministru La-

hovary, amintind cu duioasă mân­drie că prin aşezarea temeliei acestui nou Institut de cultură românească, d-sa îşi încheie o lungă şi rodnică carieră de diplomat. Vorbi apoi £x Sa ministrul Fedele, frumos şi cfernU. încheierea discursurilor a făcut-o dl ministru Titulescu printr'un discurs, scurt şi lapidar. In puţine cuvinte a spus lucruri mari. Şi când cu vocea tremiirândă, pornită din inimă, rostia că „România va fi pe veci legată de Roma atât în ceasurile bune ca şi'n cele rele", nimeni n'a fost care să nu simtă că această frază spusă sin­cer şi răspicat, nu e o floare de stil, ci o mărturisire solemnă şi o chezăşie irevocabilă.

Roma'. AL-DA.

<PRO<BLEME ECONOMICE

Cercuri vicioase (2) — O comparaţie instructivă'— Se împuţinează debitorii oneşti •

In toate acţiunile mari de refacere internă, conducătorii noştri mai mult se orientează după acţiunile similar ale vecinilor, decât după trebuinţele reale interne. Aceeaş mentalitate şi aceeaş atitudine expectativo-imita-tivă o manifestează şi în refacerea vieţii noastre economice — finan­ciare. Banca Naţională, în cei 10 ani de după răsboiu nu a cercat să sa acomodeze cu toată supleţa ritmului

.vieţii vieţii noastre economice, aug-mentându-şi an de an stocul de aur şi proporţional, emisiunea de bilete, pentru a satisface în măsură mai am­plă nevoile arzătoare ale- circulaţiei, — ci a aşteptat, a pretins chiar, că viaţa noastră economică să se aco­modeze tardivităţii ei — ca să na întrebuinţez cuvinte mai potrivite. —-Efectele s'au văzut, se văd şi se vor mai vedea. Noian de poliţe protes­tate. Procese în serii imense. Fali­mente. Licitaţii. Ruină. După drep­tate, toate nevoile aceste ar trebui să se descarce asupra acelora, cari sunt adevăraţii lor urzitori. Morala eco­nomică — există şi de aceasta — le şi descarcă. In lumina ei, Banca Naţională e falita cea mai mare în toată ţara. După insolvabilitatea ei de 10 ani, acum nu se "poate pune în picioare, ca să-şi poată împlini mi­siunea firească, decât cu împrumut sdravăn în valută forte!

Ca să răspund încâtva şi mani»; celor chemaţi, de a se crampona tot­deauna de exemple străine, iată

Banca Franţei. In raportul ei pe 1927, conducătorii acestui institut subliniază asanarea îealizată în cur­sul anului. S'a înregistrat o însem­nată augmentare a stocului de.aut... De asemenea, avansurile către Stat s'au redus în mod simţitor. Circu­laţia de bilete este actualmente

de 56,300.610.000 franci. Ştiţi ce însemnează suma asta? Francul elveţian (sau francul dt

aur) valorând aproxamativ 5 franci francezi, rezultă că din emisiunea precedentă de bilete, se vin pe cap de locuitor (socotind 40 milioane lo­cuitori) aproape 300 franci — aur, sau 1400 franci francezi.

Comparativ la noi în România, francul elveţian valorând peste 33 lei, emisiunea întreagă de 21 mili­arde a Băncii Naţionale face abia 700 milioane franci elveţieni (sau lei — aur).

Pe oap de locuitor (socotind 17 milioane de locuitori) avem deci:

700:17 = (rotund) 40 adecă pa­truzeci lei-aur, va să zică de 71/2-ori mai puţin decât la locuitorii din Franţa. ,

Vor fi cetăţenii noştri şi sub ra­port economic, inferiori cetăţenilor din Franţa, nu zic ba. Dar nu cred, ca disproporţia să ne fie aşa de sdrobitoare. Mai de grabă cred, că disproporţia trebue să condamne po litica Băncii Naţionale, care îaante de răsboiu emitea bilete de 90 lei pe cap de locuitor. Ori crede cineva,

61 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

că puternica industrie, apoi marile întreprinderi, miniere, comerciale etc, din părţile cfscarpaţjne, reclamă re­lativ mai puţin numerar?

ţ a o recentă, consfătuire, ţinută Lu Banca Naţională, dl;-1. I. Lăpadatu afirma, că-băncile noastre dispun de numerar, dar nu au .cui să~l dea, lip-

•sindu-'le 'debitorii oneşti. Observaţia corespunde încâtva a-

devărului, Î dar interpretarea e, gre­şită. Lipsa de datoraşi oneşti nu e cauza, ci efectul ruinei noastre eco­nomice./ Dacă într'un organism lip­sit de sânge, se paralizează o mână, un picior,, evident că - nu membrele aceste poartă vina, ci infirmitatea generală a corpului. Membrele ar. lu­cra, dar nu pot. Cauza, că debitorii

de încredere au devenit rari, în toată clasa industriaşilor, mese­riaşilor şi intreprinzătorilor, cari îrt timpuri normale, ei reprezentau a-devăraţii. factori ai circulaţiei finan­ciare, prin ei rulând banul în ţară, cauza acestei anomalii, zic, trebuia căutată nu jos, printre debitorii har­nici, d a r nenorociţi, ci sus, tocmai acolo, unde*se ţinea ancheta şi unde dl. Lapedatu îşi făcea observaţia.

Debitorii oneşti devin din zi în zi mai rari; dar riu din vina lor. Şi dacă viaţa noas t ră economică nu se va asana îngrabă, ei vor deveni rari şi în rândurile ţărănimii, cum rari erau şi înainte de răsboiu.

Gavril TodiCa

In jtiwl soluţionării problemei noastre monetare Printre urmările economice şi finan­

ciare ale trecutului răsboiu problema m V-netară ocupă desigur un loc de frunte.

Curând după deslănţuirea răsboiului această problemă se pune fără deose­bire pentru toate statele trecute pe pi­cior de răsboiu! Necesităţile mereu cre­scânde ale ostilităţilor conduc de cu vreme în aceste ţări la distrugerea stru?-turei de dre.pt şi economice a banului: convertibilitatea. . , - . ' •

CheltUelile publice în bani, materiale • şi muniţiuni se aeopăr de aci înainte prin împrumuturi făcute la băncile de emi­siune^ "în schimbul cărora statele r idhă obligaţiunea acestor instituţiuni de a nişi garanta plata în aur a biletelor.

Prin introducerea cursului forţat al ba­nului de hârtie şi prin suspendarea con­vertibilităţii-acestei monete, valoarea-ba-

-• fiului se-nimiceşte văzând cu ochii. Băncile de emisiune nu mai pot inter­

veni cu aurul lor pentru a menţine cursul biletelor emise nici pe piaţa in­terioară nici pe aceea a schimbului in­ternaţional.

„Fluctuaţiunile cursului valutei naţio­nale nu mai pot fi nivelate prin inter­venţia acestor bănci, ci ele urmează toaL,e sinuozităţile date de alternarea epocii r de plăţi sau încasări externe, fără ca publicul să poată vedea substratul a-cestor fluctuaţiuni".*)

Această depreciere monetară merge :Î;-tr'unele state cum a fost cazul în Germa­nia şi Rusia; aşa de departe, încât în cele din urmă banul aproape, că nu mai are nici o valoare.

In Ţara Românească pierderea valorii banului de hârtie îşi are. isvorul în si­starea convertibilităţii legiferată la Iaşi în 1917. Emisiunile făcute în contul sta­tului .până ajung la importanta cifră de

circa 12 miliarde lei, înstrăinarea stocului nostru metalic la Moscova, felul cum i'a făcut retragerea celor 2V 2 miliarde hi , emisiunea Băncii Generale, ca şi schim­bul rublelor şi coroanelor, al căror stoc (coroane) ajunge dela l 1 / 2 miliarde io. momentul unirii, la 8 miliarde în tinip.il schimbului, sunt/tot atâtea cauze, care au contribuit ca leul nostru să piardă a-proape 97% din valoarea lui din vreme de pace. -

De sine înţeles, că între cauzele, cavi grăbesc deprecierea banului nostru, — ajuns într'un timp aproape de prăbu­şire, — nu putem trece cu vederea nici stările noastre economice din primii ani de după răsboiu. Cu mai mult de jumătate din ţara VJ-che, secătuită de duşmani, iar cu eealaltx jumătate sleită de trupele noastre, do cele ruseşti şi de de populaţia refugiat:'-, cu nouile teritorii trecute prin furia re­voluţiei, cu utilajul producţiunii complet desorganizat, eu veniturile şi cheltuie­lile publice în plin desechilibru, ţara în­tregită e silită să-şi acopere o mare parce din nevoile proprii prin importul din alte ţări.

In primii ani de după răsboi impor­tul copleşeşte cu mult exportul produse­lor naţionale, balanţa comerţului exte­rior arătând pentru România un de Ei cit în anii 1919, 1920 şi 1921 de peste 11 miliarde lei.

In anii următori, datorită pe de o parte măsurilor luate de conducătorii vie­ţii noastre publice, prin echilibrarea ve­niturilor şi cheltuielilor bugetare, regu-

*) Prof. dr. I. N. Anglielescu: Massa de manevră valutară, In Analele econo­mice şi statistice No. 5—6 din Mai—Iunie 1926.

larea datoriilor externe, ridicarea trep­tată a măsurilor, cari stânjeneau expor­tul produselor indigene, ca şi stăvilirii importului nefolositor din alte ţări, pe de altă parte în urma intensificării din ce în ce a forţei noastre productive lu­crurile' iau o întorsătură în spre bine, balanţa comercială se îmbunătăţeşte; ex­portul depăşind importul, în perioda 1921—1926 cătn cu aceeaş sumă cu care importasem mai mult»în anii 1919—1921.

Excendentul importţdui primilor 3 ani de după răsboi, abia poate fi deci aco­perit prin surplusul, ]$ export al celor 5 ani următori.

In asemenea împrejurări de sigur, că orice sforţări pentru îmbunătăţirea şi în­tremarea leului nostru nu putem fi în­cununate de succes.

Dar nu numai acestea au fost cauzele devalvării banului românesc.

Grelele sarcini financiare ale răsboiu­lui, cari recer în fiecare an peste 5 mi­liarde lei, ca anuitate a datoriei noastre publice externe, la, care se mai adaugă cea 1 miliard lei anuitate datoriei pri­vate şi cea 2.8 miliarde dobânzi şi di­vidende la capitalul strein plasat în în­treprinderile economice din ţară *) , au apăsat şi vor apăsa încă multă vreme bu­getele statului nostru. Trimiterea în fie­care an peste graniţă a, acestor " sume desechilibrează balanţa plăţilor şi eontri-bue în cea mai mare măsură la nepu­tinţa restabilirii unei valori mai apre­ciabile a banului românesc. , Din cele dintâi zile ale păcii, condu­cătorii tuturor statelor cu monete ava­riate sunt preocupaţi în modul cel mai intens de uşurarea acestor grele sarcini ale răsboiului, contractate în valută forte, cari cu cât banul se deprecia, cu atât do-veniau mai apăsătoare.

Ca şi în restul ţărilor cu maneta de­preciată, aşa şi la noi problema valutară — formează în timpul ce s'a scurs dela răsboi încoace, centrul preocupărilor fi­nanciare. ,In împrejurări, când elementul esenţial *d siguranţei tranzacţiilor, banul, se le-preciază văzând cu ochii, nimicind deia o zi la alta averi agonisite cu trudă în-tr'o viaţă de om, lucrurile nici nu se pu­teau petrece altcum.

Grija aceasta a reînsănătoşirii mone­tare prin care se urmăria uşurarea dato­riilor faţă de/ streinătate şi restabilirea condiţiilor economice din vremurile bune, conduce şi în ţara noastră la o acţiune de revalorizare a leului, al cărei temem îl găsim în convenţia încheiată la 1925 între Stat şi Banca Naţională.

Epoca revenirii la normal în materie monetară — adecă restabilirea înrtegralâ a valorii kului nostru — -este prevăzută în această convenţie la o perioadă 4e "0

62 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

de ani; pornind deia principiul restrân­gerii din' ce în ce-ia circulaţiei fidueiaro

«priaraplătei anuale din bugetul staturai în - contul-' datoriilor sale contractate la Bancă Naţională in timpul şi din cauza răsboiului.O " Judecând după efectele distrugătoare ce le are revalorizarea asupra organis­mului economic ea şi după pildele tre­cutului, culese din istoria economică, m era greu de prevăzut că această presu­punere nu se va putea înfăptui. - E :drept,-eă Anglia şi-a restabilit acum răsboi. valuta la paritatea aurului, de­precierea monedei sale nu a fost însă mai mare de %)••/• g-*&%. . ,

România noastră în 1889:, când în ur­ma primei ce aurul făcea faţă de argint şi a inflaţiei produsă prin retragerea ce­lor 26 milioane bonuri ipotecare, pe cari le, emisese Statul.la 1877, în vremea^răs-boiului şi emisiunea în schimb a unei cantităţi egale de hârtie monedă păşeşte la reînsănătoşirea valutei prin revalori­zare, deprecierea banului — agiul faţă de aur — nu era mai mare de 15—20%.

Deprecierea francului francez la 1870, produsă prin emisiunea de 1V 2 miliarde frcs. pentru plata celor 5 miliarde fres. aur despăgubiri de răsboi, nu trecea de 2.50%; reînsănătoşirea valutei se poate face şi în acest caz tot prin revalori­zare.*)

Desigur, că ţări ca Franţa, Italia şi cu atât mai puţin România, unde depre­cierea a trecut de 50% nu se mai pot gândi la restabilirea valorii banului lor dela ceeace este astăzi la ceeace era în-nainte de răsboi.

Italia de altfel — ţara surprizelor din zilele noastre — deşi credea, că prin forţa fascismului va putea învinge greu­tăţile revalorizării, a renunţat în cele din urmă la politica de revalorizare, decre­tând pe neaşteptate stabilizarea legai -i a lirei la cursul de 92.46 lire hârtie 1 liră sterlină.

Urmările politicei de revalorizare ita­liene, cu toate măsurile de atenuare luate de guvernul acestei ţări, prin uşurarea sarcinilor financiare publice ale contri­buabililor şi jîn special ale comerţul ai, industriei şi agriculturei, •— a adus a-gricultura şi industria Italiei într'o si­tuaţie aşa de grea, încât multe din în­treprinderi renunţând la orice beneficiu nu mai puteau lucra decât 3 zile p i săptămână.

Franţa, deasemenea după restabilirea francului prin autoritatea şi' măsurile guvernului de concentrare, se gândeşte acum serios la stabilizarea legală a mo­nedei naţionale.

*) Vezi Dr. I. N. Anghelescu, Analele economice şi statistice.

Şi aceasta este singura oale de urmat pentru ţările, a căror monedă a suferit deprecieri mai serioase, căci este ştiut, că adaptarea condiţiilor economice esta mult mai grea şi direct periculoasă în ca­zul, când moneda — mijlocul de schimb şi măsurătorul de valori — oscilează prin câştigarea în puterea ei de cum­părare. "

„In perioade de revalorizare, pe mă­sură ce se face revalorizarea, «e res­trânge cantitatea de numerar. • Aceasta produce 6 mare descurajare în publi<\ Afacerile stagnează;' producţia merge în­cet; numerarul se găseşte greu; dobân­zile sunt imense".

„Capitalurile fug din producţie; ni­meni nu mai produce, ci toată lumea spe­culează la ridicare. In câţiva anj de po­litică de revalorizare, întreaga producţie a unei ţări este distrusă".

Oricum s'ar face deci revalorizarea, brusc, repede, sau; lent,, sa distruge orice progres şi' propăşire1 eeonpmîţă-/ ţ â ţ â n a întregul organism economic. înţr^o coHţ-pletă lâneezire şi inactivitate.

Găci cine-şi mai investeşte banii în in-preprinderi, când fără muncă şi fără nici un rizie, avutul sporeşte dela sine prin simpla păstrare în aceeaş propor­ţie în care banul câştigă în valoare ?

Punerea în execuţie a convenţiei din­tre Statui, nostru şi Banca Naţională pi in retragerea din circulaţie, a sumelor ce reprezentau plăţile anuale ale Statu­lui în. contul datoriilor «ale contractate la Institutul de emisiune a avut ca C3a mai simţită urmare intensificarea tot, mii pronunţată a crizei financiare, dobân­zile din cauza lipsei de numerar ajun­gând în mod obicinuit să consume până la V din valoarea împrumuturilor.

Leul nu se . îmbunătăţeşte cu toate că devine din ce în ce tot mai căutat, decât în momentul când sumele ce se plătesc anual străinătăţii în contul datoriilor pu­blice încep a se reduce simţitor pr ;n surplusul exportului nostru faţă a>-ceeace importăm din streinătate.

Aceasta împrejurare arată şi mai mult, că atâta timp cât sarcinile , datoriilor streine apasă încă greu asupra economiei unei ţări, a revenire la normal numai prin mijloace proprii este un lucru cu neputinţă.

Că acesta este adevărul ne-o dovedeeşte însăş hotărîrea din ultimul timp a gu­vernului nostru de a trece la soluţiona­rea definitivă a problemei monetare: stabilizarea leului prin contractarea a-nui împrumut extern.

Faptele: s'au dovedit şi de astă dată

*) G. Ţaşeă, Expunere făcută în- faţa Camerii de comerţ Bueureşti.

mai tari decât voinţa omului. Şi dacă s'ar fi avut în vedere aceasj,i

condiţiune: stabilizarea se putea realiz'i şi până acum, căci cu nimic.stările; eco­nomice de astăzi nu sunt mai avâiital-j oase acestei operaţiuni decât cele de a-cum un an de pildă- . . . -<.

Menţinerea leului la' cursul de 3.20 s'ar f i .putut face cu atât mai bine în cazul stabilizării' legale, câtă 'vreirie

• cursul s'a menţinut la acest nivel şi în împrejurările cunoscute.

După 8 ani o aproape dela- îricheierrii păcii am ajuns în cele din urmă la de­finitiva hotârîre în materie de~însăhăt:>-şire monetară:, stăbilizarea. _ ;

Când se va face aceasta operaţiune, şeful guvernului şi ministrul finanţelor d. Viritilă Brătîanu a declarat'eăvjtar-menul operaţiunei'nu poate fi-dinainte precizat pentru a nu da loc^lâispecula-ţiuni, şi că operaţiunile de stabiliea.'e se vor efectua atunci, când ele vor ii Jbotărîtej cu toată'! sjgura»ţa-j pnei reu­şite, depline şi fără a provoca perturba-

• ţiuni că în alte state". Cursul la care se va face stabilizarea

desigur, că nu se poate şti dinainte, eăai cunoaşterea liii ar da naştere la specii-laţi'unl ş i ' mai ales atunci când acest curs":âr diferi' fie în jos, fie în sus faţă de cursul zilei. , ' " î ;>

De aceea calea ,cea măi sigură este a-ceea a cursului' zilnic, în cazul când :*-cesta se menţine . la cursul mijlociu de 3.20 sau este inferior acestuia.

Dacă cotarea leului .'înregistrează însă în preajma executării operaţiunei sau nu cu prea mult înainte o.urcare, •— aceasta nu trebue luată în conside­rare în calculul stabilizării.

Cât priveşte puterea liberatorie a mo­nedei după executarea stabilizării, ra portul trebue, menţinut în proporţia a--doptată prin stabilizare.

Dacă reducerea banului veehiu faţă de banul nou reprezintă 1 la"33 aceasta tre­bue să fie proporţia" şi în ceeeeace pri­veşte puterea liberatoare a nouei mo­nede, adecă' o datorie de 33 lei să se a-chite cu un leu monedă nouă.

Altfel se vor produce din nou pertur-baţiuni, eu deplasări' de valori dintr'c gospodărie în &lta. Un exemplu ne va lămuri mai bines Păstrând raportul de 1.330 datorie, de lei 33.000 ar urma s:t fie plătită, după Stabilizarea cu 1000 lei; dacă însă raportul puterii liberatorii se fixează 1.25 cele 33.000 lei vechi trebu-ese achitaţi cu 1320 lei noi, deci o pier­dere de 320„lei pentru debitor şi un câ­ştig de aeeeeaş mărime pentru creditor.

Ar urma deci o deplasare de bunuri din direcţia datornicilor în aceea a cre­ditorilor. • -f, -

Asupra stabilizării după câte se a-

63 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

firmă pare, că suntem definitiv fixaţi, rămâne numai ca cuminţenia conducăto­rilor noştri să ferească economia ţării de noui sguduiri prin felul cum vor în­ţelege să ducă la bun sfârşit această im­portantă operaţiune de care depinde în priniul rând intensificarea muncii na­ţionale pentru punerea în valoare a ma­rilor bogăţii aie :ţării, prin marea in fluenţă ce această reformă o poate avea „asupra reorganizării economiei interne fiindcă eliminează din ea un factor le inactitudine de investimente şi profitui-j speculative şi o normă patologică în re partizarea economiilor".

încheiem acest studiu cu nădejdea, că anali- 1928 nu va trece fără să aducă prin Statornicirea valorii banului elemen­tul esenţial al afacerilor, siguranţa în tranzacţiii de care simte astăzi mai muit ca ori când atâta nevoie întregul noştr i

Numărul tăbăcăriilor, cât şi al fabri-celor de pielărie şi încălţăminte în anul trecut a rămas acelaşi. Noui fondări nu s'au făeut. Au fost,doar mici încercări de cointeresări sau asocieri cari au purtat în sine mai mult criteriul unei reconfor-tări.-In schim cele existente în majo­ritatea lor în anul 1927 au înregistrat o evoluare în ce priveşte producţia canti­tativă şi mai ales perfecţionarea calita­tivă a produselor lor.. Un număr foarte redus de uzine a trebuit însă să-şi în­chidă porţile din multiple motive de or­din financiar şi technic.

Fabricile de pielărie în funcţie iu majoritatea lor s'au consolidat şi s'au fortificat tot mai mult. Este ştiut,- că în primul trimestru al anului 1927, pe te­ren financiar în urma fluctuaţiei mone­dei noastre, fabricile din această branşă s'au luptat ou multe mizerii şi îndeosebi au -suferit în urma nesiguranţei calcu-laţktnilor lor lipsite în acest fel de o bază stabilă. Această forţă majora însă, s'a atenuat deja în trimestrul al doilea, când cursul leului devenise staţionar. Aceasta a avut o influinţă folositoare asupra stabilităţii preţurilor şi sigu­ranţei afacerilor. In acest fel s'au pu­tut .selecţiona cu mai multă verosimitate clientela, şi asigura securitatea plasamen­tului. Toate acestea au servit indirect şi ca o mai deplină garanţie a obţinerei de credite eftine. Aici trebue -să amintesc menirea frumoasă a Băncii Naţionale şi a Creditului Industrial cari s'au grăbit a ajuta — deşi limitat — cu credit^, in­dustria de piele şi încălţăminte indigenă. Acest ajutor a contrabalansat î a mare

organism economie. Braşov, Ianuarie 1928.

Nicolae G. V. Gologan, Secretar general al Came-

rii de comerţ, Braşov. Lucrări consultate:

1. Prof. G. Taşcă: Problema stabiliză­rii monetare, expunerea făcută înaintea Ca-merii de comerţ şi industrie din Bucureşti în şedinţa din 8 Aprilie 1927 Buletinul Ca­merei.

2. Prof. dr.. I. N. Anghelescu, rectorul Academiei de înalte Studii comerciale şi industriale din Bucureşti: Massa de ma­nevră valutară, Analele economice şi sta­tistice No. 5—6, 1927.

3. Mihai Popoviei: Politica de revalori­zare şi convenţiunea cu Banca Naţională.

4. Mihail Manoilescu: Cum putem reîn­via leul-aur. . 5. Diverse ziare şî reviste cu caracter economic.

parte monopolul băncilor particular;, cari au fost şi ele nevoite ca treptat tă reducă etalonul lor de dobânzi.

Pe terenul afacerilor piaţa a devenit mai animată, deşi toamna lungă şi f ă r i pl6i a exercitat o influenţă păgubitoare, periclitând într'o privinţă chiar şi re­zultatele obţinute până atunci, printr'o stagnare a vânzărilor şi trăgănare pa­tentată a îneassărilor, cari în unele ca­zuri s'au terminat prin cereri de mora­toriul sau declarări în stare de faliment. Intre aceste asemenea nu putem enu-mura, decât firme mai neînsemnate, şi cari abia după răsboiul mondial s'au în­fiinţat. Aceste întâmplări au fost în mare parte derutate de către streinătatea, ca­re în revistele ei de specialitate („Die Lederindustrie, Berlin") a dat iriforma-ţiuni, cari nieideejim nu cadrau cu rea­litatea. Aceste la rândul lor ne fiind desminţite la timp în lipsa unei organ de specialitate la noi, ori în urma neeu-noaşterei de către forurile competente — au avut repercursiuni asupra expor­tului nostru modest, care şi azi încă este încătuşat prin taxe vamele şi impozite pe cifra de afaceri, în loc, ca statul să-1 stimuleze prin acordare de „premii" după, modelul ţărilor streine învecinate nouă.

Afară de aceste considerente pentru a da b icoană, cât mai exactă a situâţiw industriei inidigene pe pielărie şi încăl­ţăminte, nu putem, ca să preterăm legi­ferările noui făcute în. cursul anului 1927 pe teren vamal, fiscal şi profesio­nal.

Industria indigenă în. ultimul semestru

ai anului expirat se afla în faţa unei concurenţe formidabile a produselor stre­ine în lipsa protecţionismului vamal şl a unui dumping -— precursorul legiferă­rii noului tarif vamal protecţionist in­trat în vigoare la 14 Aprilie 1927. A-mintim aci importul de pielărie din Ger­mania, America, Austria, Franţa şi Un­garia, iar de ghete din Cehoslovacia ş: Elveţia.

Aeest tarifj pe lângă corectările fă­cute, în mare parte satisface interesele industriei naţionale- Greşala şi aici a fost, că înainte de a se legifera s'a trâm­biţat deja în lume eu mult timp mai în-iiainte încât streinătatea uşor a putut ac­ţiona prin măsura ei ultimă de apărare, prin aşa numitul „dumping". De prezent piaţa indigienă a absorbit în mare parte stocul imens de mărfuri im-' portate anterior, aşa că cumpărările vor creşte şi cu ele posibilităţile de plasa-mient/cari vor uşora mult magaziile iu-prasaturate la unele fabrici.

Pe tereen fiscal vom aminti „Legea a:upra impozitului pe cifra de afaeeri şi lux" intrată în vigoare la 18 Iunie 1927. Legea se bazează pe principii noui de impunere şi anume: nu al valorii>r resp. preţurilor, ci al greutăţilor, folo-sindu-se ca bază impozabilă aşa numi­tele, „valori medii'', iar procentul de 1% roajorându-se la 2%. Din aceste puncte de vedere este o lege eu totul specificTx şi interesantă. Multele'' irealităţi ş i ' ailb-malii mai ales,, ce priveşte cifra valori­lor medii — abia acum se eliminează ci încetul. Deci pe de-o parte avem legea vamala proteeţionistă, pe de altă parte ceeace ni s'a dat ni se ia prin majora­rea procentului de impunere dela 1% la 2%, care însă considerând valorile medii ale unor fabricate, ne dau circa 45% ad valorem. Aceasta desigur, eă ia-fluinţează detestabil costul producţiei ş:

în consecinţă preţurile înşile. Cercetând şi celelalte sarcini fiscala,

cari i-s'au mai impus producţiei în a-nul 1927, vom da aci o scurtă reoapitu lare pentru a-şi putea face oricine ideio, cât de modestă despre -greutăţile imense, între cari trebue să.subsiste şi să pros-pereze o industrie la noi în ţară şi ca de ce preţurile fabricatelor nu numai cp nu se menţin, dar cresc conţinu.

Aceste sunt: . • • 1. Majorarea tarifului postai cu 50 -

100%. 2. Majorarea taxelor telefonice. 3. Majorarea tarifului de transport cu

50—300%. 4. înfiinţarea taxelor de 2.— Lei pe

săptămână şi cap de muncitor. 5. Majorarea impozitului de proprie­

tăţile clădite eu 3'—8 ori.

Industria pielăriei şi de încălţăminte - în anul 1927

64 ©B.C.U. Cluj

SdcluiÂTBADk Mlixâ

6. Majorarea impozitului pe cifra de afaceri şi lux. •

7. Obligaţiunea pt- întreprinderi de a clădi locuinţe pe seama angajaţilor.

8. Legea timbrului şi a impozitului pe acte şi fapte juridice.

Pe teren profesional: Treeera începând cu 8 Februarie 1927,

dela măsurarea suprafeţei pieilor în fuse engleze la măsurarea în metri pă­traţi. Aceasta asemenea a dat ocazie ia multe anomalii şi. ilegalităţi, cari di a lipsă de control al statului, chiar şi azi perpetuează, deşi s'a dat o nouă deri­ziune la 6 Ianuarie 1928, prin care se reglementau măsurile. Această legiuiro are însă o importanţa covârşitoare îr. relaţiunile cu streinătatea, unde la indi­carea suprafeţelor se întrebuinţează ex­clusiv fusul «nglez egal cu 9,29 dm2. a-doptat de toate statele. Eliminarea cu totul a fusului englez — în acest senz — va crea pentru noi o situaţie insupor­tabilă.

Ce priveşte legiferările constat că fo­rurile indicate nici azi nu au toate da-

• tele reale resp. controlate pentru a Ii în măsură a se pronunţa, fără de a nu comite eventuale greşeli în detrimentul . fie al Statului, dar fie îndeosebi într'al

* industriilor. Statisticile cerute resp. re­grupate de oficiile de studii ale ministe­relor, nu prezintă garanţiile suficienta ale realităţji,.deoarece nu sunt contro­late la faţa, locului ori în laboratorii. Fără de a dispune de aceste cunoştinţa verificate — încă mult timp se vor mai aduce deciziuni, eari la câteva zile vor trebui schimbate pe deaîntregul. Conclu­zia este că industria indigenă de pielă­rie după ce se va stabiliza, va evolua treptat spre o normalizare devenind ast­fel în economia naţională un factor prim ordial. Sub aceste auspicii presupunând o ameliorare prin măsuri „anume'' a pro-curărei materiilor prime fie din ţară, fie dhn streinătate, o micşorare radicală a sarcinelor publice, a ereărei de noui po­sibilităţi de plasamente, — industria de pielărie şi încălţăminte ajutate fiind cu credite ieftine va tinde spre o nouă a3 eensiune. Această ascensiune e chiar şi naturală şi este o necesitate a consumu­lui intern, pe care de prezent încă nu-1 pot satisface cantitativ în întregime.

Industria de pielărie mai ales în urma desvoltării sale, dispune deja de presti­giu, putere de acţionare şi însuşirile Ic adaptare, de care este legată existenţa şi evoluţia oricărei industrii mari. Ştie deja să*şi facă calculele ei în mod conştient, prestând toată încrederea. Cu­noaşte bine toate izvoarele din lume, îe unde se poate aproviziona cu materii prime, precum şi posibilitatea de pla­

sare a fabricatelor. î)acă guvernele i vor asigura libertatea de acţiune în in­terior, atunci industria indigenă de pie-lăire va şti contracara stagnarea consu­mului intern -priiitr'un export vigurita, ceeace în mod laic înseamnă: că va a-junde în situaţia, ca lucrul massei d'î muncitori indigeni să-1 plătească cu bani streini. Importanţa acesteia în prezen când ne aflăm într'o criză financiară şi economică continuă — cred, că este evi­

dentă. t>acă guvernul va recunoaşie si­tuaţia, şi va avea în vedere interesele ţă­rii, atunci fără întârziere va deschide graniţele pentru export, anulând orice restricţiune vamală şi fiscală.

Sub aceste condiţiuni industria naţio­nală de pielărie şi încălţăminte îşi va a-sigura un loc egal cu industriile similare din streinătate s~ w mândria ţării noa­stre.

Simion Haţieganu

ARDEALUL VECH1U

Din viata economică a Ardealului vechiu — Preţul alimentelor —

Ardealul a trecut, în mai multe rân­duri, prin grele crize eeonomice. Unele pricinuite de anii răi, altele de secătui­rea ţării prin războai - îndelungate. Ace­ste crize au fost mult mai grele, decât cele din ziua de astăzi. Lipsa de drumuri practibile îngreunează foarte mult tran­sportul de bucate dintr'o, ţară intr'alta, ba chiar şi dintr'o regiune într'alta. Secetele, chiar şi cele parţiale, aveau de multeori consecinţe dezastruoase. Alimen­tele împuţinate se scumpeau foarte tare. Poporaţiaâ^fracă suferea, în astfel de îm­prejurări, foarte* mult. Unii îşi luau lu­mea în cap, părăsindu-şi casele, iar alţii, cei rămaşi, sufereau crâncen.

De o astfel de criză economică face amintire W. Bethlen, în istoria sa. Acea­sta a fost în veacul XVI. Lipsa a fos^ aşa de mare, încât oamenii se hrăneau cu carne de mâţă. Mulţi au înebunit din cauza foamei. Maja de grâu se vindea cu 25 galbeni. Un preţ foarte mare, daci ţinem seamă de raritatea banilor pe vre­mea aceea. Un galben făcea aproape 5 floreni. Pentru anul 1583 Bethlen amin­teşte de un aşa de mare belşug, încât maja de grâu se vindea eu 1. florin.

O altă criză, pricinuită de secetă, a fost cea din 1817. Oamenii se hrăneau cu făină de coceni şi de scoarţă de arbori. Feldera de grâu se vindea cu 15-^-16 flo­reni. Urmând an bun, preţul grâului a scăzut la câteva „groşiţe". (1 groşiţă = 2 eruceri.)

E cunoscut preţul ce-1 avea grâul în jumătatea a 2-a a veacului XVI.

Mer^a mare (câni 63 litre) se vindea cu 33—34 dinari. Un dinar făcea o treime dintr'un floren, Maja de grâu se vindea eu 67 dinari, ceeace făcea 1 flo­rin 54 eruceri.

Pentru curiositate se poate reda sema-

tic proporţia scumpirii:

In 1596 1 maja grâu I f'. 54 c . „ 1886 „ „ 7 „ 58 „ „ 1914 „ „ „ 12 „ (24 cor). „ 1927 ., „ „ 8 0 0 „ 800 lei).

Am socotit coroanele şi leii în florini, pentru o mai uşoară evidenţiere..

Nu ar fi de puţină importanţă de a cunoaşte preţul alimentelor în diferite epoce. Ar fi foarte instructivă alătura­rea lor într'o tabelă comparativă. Nu ne stau astfel de date la îndemână. Trebuie să ne mulţumim cu mai puţin. Aveni pre­ţul alimentelor pentru Cluj pe anul 1781. Autorul (Gottschling), care ne da aceste preţuri, fpune că sunt mai ridicate decfît în alte oraşe al Ardealului, din cauză e l aici pei.rec mulţi magnaţi şi domni de frunte, cari scumpesc viaţa mai tare, de­cât aiurea.

Preţurile erau următoarele:

- 1 font carne de viţel 1 crucer 1 litră vin 3—4 eruceri 1 litră vin din „Valahia" 9 eruceri 1 limbă de bou 3 eruceri 1 miel de cel puţin 3 luni 18 eruceri 1 gâscă îngrăşată 12 eruceri 1 raţă 6 eruceri 1 găină 6 eruceri

Autorul obsearvă că aceste preţuri sunt de "4 ori mai mari decât în Ger­mania.

Avem preţul cerealelor pe anii 1851 şi 1856. Comunicat de un autor din ace-a vreme, (^ş^sşenberger ia Arehiv d. Vet', f. Siebeţj!>$JE£, Landeshusde V.) ' Măsura; dterttnitate e roerţa (Metzen =» 30 litre.) II dăm numai pentru anii 1851 şi 1856.

. P. Sucin

anul

1851 1852

frumos

4 H. 21 cr. 4 fi. 24 „

grâu iriiJociu

3 fi. 46 cr. 3 fi. 18 „

mai slab

2. fi. 36 cr. 2 fi. 41 .

săcară

2 fi. 56 **» 2 fi. 36 »

porumb

2 11. 30 cr, 2 f h 5 2 .

came, font

9-7 cr. 14 „

65 ©B.C.U. Cluj

SOCIMTAŢMA DM MÂ1NB

Cronica economică-finaneiară Cerşetoria. La o instituţie financiară din

Capitală sra făcut tntr'o ei, începând dela 8 dim. până la 1 după amiaziă, curioasa socoteală a Cererilor de sprijin şi ajutor care- s'au" -cerut' de, către -particulari direc-ţiunej, apelai instituţii.

Suma totală 'cerută de diferite persoane, toate, dar absolut toate sprijinite prin cărţi de vizite, scrisori, adrese, din partea oame­nilor influenţi sau-din partea autorităţilor, în aceea zi, pentru ajutoare personale, abo­nam en le sau daruri la reviste, publicaţii ocazionale, ce vor apărea sau nu, bilete de serbau, de lotării, de reprezentaţii ce se vor ăa sau nu, liste id&gpfoŞjcripţii, cărămizi, contribuţii şi aşa mat .departe , s'a ridicat la una sută mii lei.

Evident că - un scandal cu- asaltul acesta ce se dă în vremea aceasta de criză asupra întreprinderilor. Nu este intreprinzător să nu fi supus unei milogeli, care merge până la şantaj şi ameninţare. Şi aceşti cerşetori, uneori excroci, cavaleri de industrie, dar uneori oameni cu adevărat săraci, nu ar tre­bui lăsaţi aşa, fără nici un control din par­tea autorităţilor p'6'îiţierieşti.

Dar în aceasta, cerşetorie trebuie să ve-deajî simtomul tineri situaţii economici dis­perate, simtomul unor stări critice", care nu mai pot dăinui. Dela* cerşetorie se trece la banditism. . . •

* Convenţia cu Banca Naţională. Pr in jert­

fele cittWbuabirilor, şi mai ales prin jer t fă • 'refacerei 'şi -progresului- ţări i , dl Vintilă a Tetişit să facă' bugete echilibrate :—- noi le-am. zice bugete;-de sărăcie' — să pună sta­tul în situaţia de a-şi împlini faţă de Banca Naţională obligaţiile contractuale de a plă­ti ratele anuale ale dătorieţ.,, . , ,

Ce să întâmpJăirînsă. Pe deoparte statul dă, dar pe de al ta împrumută dela bancă, dela.tezaur, în credit, flotant sume imense,

jcare fac ea Bânea Naţională să nu-şi poată face datoria sa privitoare la alimentarea pieţii cu credit şi devize.

Statul e descoperit la Banca Naţională cu peste un miliard jumătate lei, datorie flotantă, pe bonuri tezaur, ceeace e contrar legii si a bunei gospodării.

Cassa statului e goală, statul datoreşte miliarde furnizorilor lui, statul nu mai poate găsi crerfit'!liicăiri şi totuşi are, o si­tuaţie . . . strălucită.

• * Credit pentru Ardeal. Nu e vorba de ceva

precis, ci de o nouă făgăduinţă. ' I n raportul anual al Băncii Naţionale găsim următorul aliniat. ' /,Gonştienţi că b,aza 'cea mai trainică a legăturile între cetăţenii ţării şi Stat, sunt legăturile economice, am făcut tot ce ne-a

„ stat; în putinţă. şâ ;resolvăni, greutăţile pro­venite din raporturile financiare ce au fost rupte, între producţia nouifer ţinuturi şi metropola financiara dela care a trebuit să fie despărţita!"Nu am pu tu t ' f ace ; încă tot" ee am fi dorit, ^ da r fnSeplini*ei ace­stei datorii constitue unul din punctele 'de căpetenie ale programului nostru, cţi puteri

• sporite de înfăptuire pentru anul care în­cepe."

- '; SnA- uţmare | ieeunpscâlfd"*că intrepriader rile ardelene (M-pierdut l e g ă t u m f inanciară cu Budapesta, Banca Naţională Eomână nu găseşte- de cât cuvinte vagi, fără nici uri temeia, pentru anul acesta, a a -

Acele paitru-mjliardet pe t care dl Buri-

leanu, guvernatorul Băncii Naţionale le-a anunţat ca spor al reesco'ntului, au fost iluzii şi mai ales praful în ochii acelora cari nu trebuiau să vadă că se urmărea subjugarea comerţului bancar.

> *

* Numărul indice pe Ianuarie. "Viaţa se

scumpeşte-pe zi ce trece, economia naţio­nală în acelaş ritm se flesorganizează.

ilri Ianuarie 1928 viaţa a fost de 5S.it

ori mai scumpă ca în August 1916. Standardizarea. Nu e de ajuns să aduci

o măsură americană pentru a o putea aplica cu succes în Eomânia, poate din contră. •

Guvernul vrea-să facă standardizarea ce­realelor. O măsură ^teoretic : bună, dacă nu s'ar urmări monopolizarea, adică brătierii-zarea comerţului de cereale. Dar chiar dacă măsură ar fi teoretic bună, ea poate fi practic dezastruoasă, şi înainte; de -a;tsV» aplica, trebuie, cercetat dacă ea p,oa.%.t!fi aplicată. c : -...- iv---• ! s;

Camera de comerţ din Capitală;.este de -" părere că introducerea sistemului • ameri­

can de standardizare a; cerealelor. este ne--potrivită în actuala situaţie a agriculturei în Eomânia. Din lipsa unui Credit ieftin acest sistem devine .oneros pentru agricul­tori, cu atât mai mult, eu cât cantităţile de cereale susceptibile de' clasificare nu sunt prea mar i / iar insuficienţa 'XSapScrtăţii de transport ' compromite dela început,^Orice-măsură. -„ '.-U; '•-'.-•-

Ce. ar .fi.dacă am începe nu cu standardi­zarea producţiei, oi a seminţei?

' . - • • *

Legea chiriilor. - Societăţile şi-ligile de chiriaşi se agită, ţin intruniri, fac memorii, merg în audienţă la îna l ta Regenţă. Pen-truce?

Şi guvernul şi proprietarii stăteau pe roze. Deşi în April expiră termenul de pre­lungire a contractelor/ . nimeni, nu dădea -nici un semn. Rozele însă s 'ău 'păl i t ^i aii eşit la iveala crengile cu ghimpi.

Lumea se mişcă,' chiriaşii cer o soluţie a problemei locuinţelor; . : . . , -

Libera transacţie nu e soluţie. Sunt oraşe unde nu se găseşte un, apartament liber, sunt oraşe unde nu ar mai găsi locuinţe un militar, un magistrat, un funcţionar, sunt.oraşe unde nu s'a' clădit nimic. Chiar, în oraşele unde. s'a clădit ceva,, numărul nouilor.' apartamente nu acopere numărul familiilor cu care în chip normal a sporit populaţia acelor oraşe. "'-*

Ocrotirea numai a funcţionarilor -statu­lui ar fi imorală. Situaţia -funcţionarilor din întreprinderile private e tot aşa de rea. Ia r trecerea în sarcina proprietarilor a di­ferenţei de chirii pe care o poate plăti funcţionarul, fiindcă statul nu-1 poate plăti omeneşte, este iarăşi . imoral..

împărţ irea .chiriaşilor..în. două categorii, după venit şi lăsarea la iiberă tranzacţie, jumătate din ei, pentruca proprietarii să fie liberi să-şi închirieze casa' sau nu, nu se poate. Dacă proprietarilor li-se face imen­sul avantaj de a-i lăsa libertatea de a spe­cula pe chiriaş după poftă; şi de a câştiga astăzi în valută aur mai ,mult decât câşti­gau înainte de războîu, Statul 'nu poate în- . gădui ca locuinţele să răfaiână goale din ca­priciul proprietarilor-cari ţ in să. capete chi­rii fantastice şi .chiriaşii, .cari nu găsesc unde locui din cauză chiriilor prea mari.

Eomânia—Austria-^-TJngaria. Consiliul de miniştri a admis participarea Eomâniei la târgurile &e mostre:ee au loc la Viena lă 11 Martie 1928 şi la: Budapesta la 28 Aprilie acelaş an.

Uniunea Camerelor de comerţ şi industrie este însărcinată cu. organizarea acestei pa» ticipări.

Chiar dacă vecinii >mi ne vor primi cu toată sinceritate:. — ca toate că poate fi şi altfel, — ,noi avem.;datoria să căutăm raporturi economice normale cu ei.

Gih. Neculcea

Terorismul Băncii Naţionale. Fiindcă în urma (împrejurărilor economice, "de după--războiu şi. a boicotării capitalului str«in,:-, Banca Naţională a devenit unica sursă,,de credit, ea deţ ine ' monopolul creditului ' în Eomânia. Din cauza acestei situaţii privi­legiate, această bancă a început să abuzeze. S'a opus cu toate puterile ei la stabilizarea leului, fiindcă poseda prin aceasta mono­polul creditului, a elaborat un absurd pro­iect de lege pentru controlul băncilor, oare tindea la dominaţia deplină asupra organi­zării - economice .a..ţării-t a, încercat să* intro­ducă în legea de organizare' a Ministerului de finanţe comisari guberniali pe lângă

. fiecare"bancă; şi în fine — ultima isprava — urmăreşte să creieze băncilor- ce îi cer creditul un regim inchizitorial. .

Pr intr 'o ultimă circulară "Bănea N a ţ i e i ; nală ordonă băncilor private să-i comunice' , toate amănuntele, chiar cele mai. interne, •<•; ale organizării şi - activităţii lor. Un ch&r ; stionar pe şapte pagini de coaie, care a . . alarmat toată luWea bancară română: şi străină. . ' . . • ' • . . . .

Deocamdată Banca Naţională e n u m a i . . . ' curioasă. Ea vrea să, ştie în amănunt şi in­formaţii din cele 'mai intime asupra orga­nizării sale interne: consiliu de administra­ţie, comitet de censori, directori, procurişti, funcţionari. Banca. Naţională vrea să facă un cazier al personalului .\\;-"băricş,r. Dar . pare că mai sunt locuri cari nu sunt ocu: . pate de liberali. '-"'.'•'•' • ._' ,...;,. .

Dar vrea s ă . ştie şi provenienţa capita-' . lului: .originea etnică a acţionarilor şi de­punătorilor. Vrea să ştie şi originea etnică "-a celor cari lucrează cu banca. Şi' nu date statistice. Creditorii şi debitorii înşiraţi nor minai, pentru ca Banca Naţională să; ştie cu.'cine lucrează, şi pentru ca influenţele şi presiunile'politice să joace jocul cel mai deşănţat. . -V- ;

Mai mult, • Banca Naţională vrea să i-se descopere rezervele _.latente ş i , rezervele oculte. Adică cum? Băncile ' pot ascunde fiscului incasârile sale? Banca Naţională recunoaşte aceasta' şi Cere cifrele — şi con­turile unde se găsesc — pentru, a -avea băn-

. cile la mână. Ori i-se supun,' ori le denunţă ' fisculuii E . grozav!

Ne ruinam total creditul în ,afară . Nesa-ţiul brătienist e prea mare!

Acum Banca ^Naţională dă înapoi. Vă­zând ce rău imens a făcut creditului extern, dela care încă şi astăzi dl Brătiânu aşteap­tă rămânerea sa la putere, direcţiunea Băncii a negat-o.

Direcţiunea Băncii Naţionale pretinde ,eă, circulara a fost dată fără ştirea ei. I a t ă d a r , o circulară a Băncii; Naţionale, care totuşi "nu e a Băncii Naţionale. De ea ră-

0 .spunde un director' al Bâncii care vrea să ' a jungă vice-guvernator, oricum un director

fără răspundere. ''Circulara a fost "retrasă," şi "va fi înlo­

cuită cu a l t a . . . mai civilizată.

66 ©B.C.U. Cluj

SOCIETATEA DE MÂINE

CRONICI CliLTUR/lLE SI ARTISTICE "A*..... VV /A'V'W AA":».. AA'V..AA". ' A A . . . f / W - A / V : ••• AAA.

Conferinţe Prof.Fl. Ştefănescu Goangă'

Politica culturală Extensiunea universitară din Cluj îşi

continuă ciclul de conferinţe despre cul­tură şi educaţie. In sânul acestui ciclu .1. Prof. Stefănescu Goangă a ţinut două conferinţe subt titlul: 1. înţelesul şi va­loarea culturii, 2. Cultură şi şcoală, des­pre cari s'a referat în această revistă. Acum a urmat a treia su'bt titlul: Poli­tica culturală.

0 bună politică culturală are laturi mult'ple şi variate. Conferenţiarul insi­stă asupra patru puncte, cari par a 'i cele mai importante: 1. Crearea de per* sonalităţii, 2. Producerea culturii, 3. Răs­pândirea culturii, 4. Intensificarea cul­turii.

Primul punct, crearea de personalităţi, este concluzia celor două conferinţe an­terioare. Cultură poate să existe numai acolo, Unde se pot desvolta personalităţi. Pentru aceea are importanţă aşa de mare educaţia şi în legătură cu aceasta organizaţia şcolară. 0 bună politică şco­lară nu poate pierde din vedere că cu­prinsul întregei ţări are dreptul la des-voltarea capacităţilor. Pentru aceea şco­lile trebuesc răspândite în mod unitar. Să nu se întâmple ca în unele părţi să" existe şcoli prea multe, iar în altele prea puţine. Şi încă un lucru foarte impor­tant: Fiecare regiune să-şi aibă acele şcoli, cari corespund împrejurărilor de acolo. Intr'o regiune pur industrială de ex. nu se vor face şcoli agricole. Prin ur­mare politica şcolară trebue să aibă la vază o geografie culturală prescrisă, ba­zată pe date statistice.

Personalităţile însă nu se desvolta pen­tru eleînşile, ci pentruca să producă cultura. In acest scop cu nevoe de un me­diu prielnic. . • : . . •

Cultura odată produsă, ea nu poate sa fie numai benefieiul unora, ci a tutu­rora. Pentru aceea .trebue răspândită, ca întreaga populaţie să se buciire de şa. Deci personalităţile să fie în aşa fel for­mate, ca într'una să fie un ferment de răspândire a culturii.

Dar nu-i destul atât. Q cultură nici­odată nu se poate opri la un anumit grad de desvoltare. In cazul acesta am ajunge în situaţia Danemarcei, unde po­pulaţia este destul de emancipată, însă s'a oprit la un punct şi astăzi este o-stilă oricărei inovaţii. Cultura trebue ne­întrerupt intensificată, pentruca popo­rul respectiv şa poată ţine piept tutu­ror împrejurărilor.

gProf. Gh. Bogdan-Duică: Fiinţa şi menirea Universităţilor

Tot în sânul Extensiunii Universitare ă. prof. Gh. Bogdan-Duică, rectorul Uni­versităţii din Cluj, a ţinut două confe­rinţe despre fiinţa şi menirea Universi­tăţilor. Le vom lua pe rând.

1. In diferite ţări există concepţii di­ferite asupra Universităţilor. Jnsă toţi teoreticehii acestor concepţii au un punct comun: Ei sunt de acord'că rolul Universităţii este să creeze, personalităţi culturale.

Universităţile 'sunt acelea în cari se plămăd şte ştiinţa. Insă o ţară n'are ne­voe numai de ştiinţă pentru ştiinţă, ei şi de aplicarea acestei ştiinţe. Pentru a-eeea. o bună Universitate are activitate în două directive: 1. Ştiinţă pentru şti­inţă, 2. Pregătirea pentru viaţa socială şi pentru aplicarea cunoştinţelor • câşti- • gate. ; •

In unele părţi se aceentuiază numai una din aceste două laturi, de ex. în Ru­sia numai partea practică. Lipind partea pur ştiinţifică, personalităţile vor fi uni­laterale şi nu vor fi pătrunse de idealis­mul, pe care-1 dă cercetarea ştiinţifică. Pentr uaceea. noi trebue să ne orientăm Pentru aceea noi trebue să ne orientăm laturi. Insă nu trebue să uităm că roliil primordial îl are ştiinţa pentru ştiinţă, fiindcă ea 'dă . imbold progresului cul­tural, . ,: ' . -'

Cum trebue să se desvolte personalita­tea în Universitate? Pe trei laturi fun­damentale : ştiinţifică, morală şi estetică. In unele părţi se aceentuiază o singură latură. Această însă rie-ar da personali­tăţi unilaterale. Noi avem nevoe de per­sonalităţi armonice..

Universitatea trebue să creeze în le-'gătură eu mediul, în care trăeşte, pen­truca personalităţile ce ies din ea, să nu fie smulse din acel mediu, .ci să răspân­dească cultura, ajutând democratiza­rea ei.

2. In a doua conferinţă conferenţiarul dă o'rientări generale. 0 universitate nu trebue să se închidă numai în cadrele ei naţionale, fiindcă în cazul acesta n'ar pur» tea da personalităţi, cari să se afirme în împrejurările, pe: -care le impune epoca. Prin urmare ea trebiue să privească şi dincolo de hotare. Iar raportul cu alte ţări se poate menţine pe două căi: Tri­miterea studenţilor noştri în streînătafce şi adueerea în ţară a profesorilor streini. Pentru trimiterea studenţilor noştri este foarte bine să se creeze instituţii româ­neşti îi diferite ţări, cum sunt • azi şco­lile române dela Paris şi Roma.

Trebuind deci să ne orientăm şi după

alte, ţări, să vedem ce ne poate da fie­care? ' ' . " • • ' ? ' : '..T/ : '-

Germania ne arată b buna îmbinare în­tre -ele două laturi: cercetarea .ştiinţi-fică şi partea practică. Anglia,, pe lângă acestea ne arată o admirabila organiza­ţie studenţească, în care studentul se p-bişnueşte cu spiritul de Comunitate şi disciplină socială. Acestea sunt încura­jate îndeosebi de importanţa, ce se 'dă educaţiei fizice. In Franţa universitatea se caracterizează prin libertatea de gân­dire şi iubirea de adevăr. Studenţimea, şi aici trăeşte în mare parte în lipsuri materiale, dar este pătrunsă de ideâlul_ insuflat de Universitate. Italia nii ne poate învăţa prea multe. Universităţile şi acolo au foarte multe lipsuri şi abia acum încep să se consolideze. Universi­tăţile din Ungaria într'o singură privinţă ' ne pot da exemplu: iubirea de naţiune şi conservarea rasei. ,

Concluzia este: Trebue să ne folosim de toate orientările, pe cari ni le dau universităţile streine, pentruca să CQre§?- ' pundem şi noi marilor cerinţe a vremii.

Liviu Rusu: Cultul muncii Asociaţia femeilor ortodoxe din Cluj,

organizează în sala festivă ă' Camerei de comerţ o serie de conferinţe îndeosebi pentru lumea : muncitorească. In cadrul acestor conferinţe a; vorbit d. Liviu,Ru­su, asistent la îtes'titutul de Psihologie, despre cultul muncii.

Conferenţiarul constată, că în ultimul timp omenirea a progresat cu păşi mtilt mai repezi ca în trecut. Aceasta se dato-reşte faptului, că în vremurile noastre omenirea şi-a schimbat în multe privinţe mentalitatea. Această -schimbare se ob­servă mai ales în privinţa muncii.

Ini trecut popoarele erau constituite de regulă în două clase: Clasa de jos şi clasa de sus. Clasa de jos era aceea care muncea din greu, iar-.; clasa de sus era aceea care trăgea foloasele a-cestei munci. Istoria însă ne arată că. o mulţime de popoare au dispărut tocmai fiindcă nu toată populaţia muncea. Ne­dreptăţile din trecut s'au răzbunat prin moartea acestor popoare. Numai acele în întregimea lor. Astăzi în loc de ruşinea1

opoare au supravieţuiţi cari- au muncit de muncă vedem, alţqeva: Vedem din ce în ce, că sunt oanierii născuţi « ^ f a m i ­lii mari, cari; n'o duc Ja nimic,"şi sunt copii născuţi din familii sărace, cari o duc departe. Asţăii au naşterea hotă-reşte soarta omului pe pământ, ci capa­citatea lui şi puterea lui de muncăi.

Pentru ea să ilustreze adevărul ace­stor afirmaţiuni, conferenţiarul <lă ca exemplu dintre mulţi alţii pe miliarda-' rul american Andrei Carnegie şi pe Edie son, cari'din copii săraci, fără mijloace, mimai prin capacitatea şi puterea lor de muncă au ajuns oameni bogaţi şi folo­sitori omenirii. Fiindcă Carnegie de ex. averea sa imensă n'o consideră numai ca a lui, ci crează o mulţime de institu­ţii, eari sunt spre folosul oamenilor. Iar

67 ©B.C.U. Cluj

SOGlEÎAtEA DE MÂINE

fidison, prin invenţiumie sale, s'a fă­cut unul dintre cei mai folositori oa-menirii. Aceşti oameni ne arată cum prin muncă o poţi duce departe, iar prin ro­dul muncii tale trebue să devii folositor pentru oameni.

Pe de altă parte, dacă aruncăm o pri­vire asupra tuturor ţărilor, constatăm că acele sunt mai bogate, unde se mi­ceşte mai bine, Nu aurul este adevărata bogăţie, ci munca omenească. Germania de ex. numai prin munca ei s'a refăcut aşa de repede după răsboi, Anglia nu­mai prin munca bine organizată a a-juns stăpâna lumii, ş. a. m. d. Deci nu numai indivizii, dar şi popoarele se fe­ricesc numai prin muncă.

Dar munca, pentruca să dea roade bu­ne, trebue să fie bine organizată. Omul trebue să se folosească de cuminţenia lui în organizarea muncii. Pentru aceea o-mul a inventat diferitele maşini, cari îi uşurează lucrul şi îi cruţă forţele. Dar ceva mai mult: Astăzi se ştie că nu ori­ce om se potriveşte la orice lucru. Pen­tru aceea trebue să introducem acele me­tode, bine cunoscute astăzi, eu ajutorai cărora putem alege oamenii î n , aşa fel, ca omul potrivit să ajungă la locul po­trivit. Numai în acest caz va da munca roade şi mai bune.

Astăzi toate popoarele sunt preocu­pate de o bună organizare a muneii, fiindcă simt că numai prin muncă pot învinge marile greutăţi, în cari trăesi. Un semn al vremurilor noastre este cul­tul muncii. Munca ne dă fiecăruia în­destulare şi mândrie şi ne face folosi­tori pentru societatea şi neamul, în care trăim.

Asociaţia asistenţilor universitari din Cluj organizează şi ea o serie de confe­rinţe, în sânul căreia d. Liviu Rusu a vorbit despre Personalitatea w/nană.

Conferenţiarul pleacă dela câteva con­statări biologice: Viaţa se desfăşoară în-tr 'un organism, care la rândul său tră-eşte î n ţ r W mediu. Mediul influinţează organismul, iar organismul reacţionează, pentruOa să-şi poată conserva şi desvol-ta. viaţa. Această schemă biologică o gă­sim până la cele mai complieate orga­nisme: şi la om. Şi omul este un orga­nism, care trăeşte, într'un mediu, oare­care. Iar pentruca să-şi poată menţine viaţa, trebue să ia atitudini, trebue să reacţioneze la aeeastă lume. Numai cât individualităţile sunt adânc diferenţiate între ele, ceeace însemnează că ele iau atitudini diferite după felul lor de a fi. Totuşi este o împrejurare, care apropie individualităţile în felul lor de a fi, a-nume viaţa socială. Fiecare individ se naşte cu o serie de dispoziţiuni, de în­suşiri, care însă sunt nedesvoltate; Pen^ truca să se desvolte, trebue să ajungă în­tr'un mediu potrivit. Acest mediu este viaţa socială. Individualităţile deci nu se desvoltă după voia lor, ci adaptându-se la viaţa socială, în care, trăesc. Aceasta îi apropie. I i mai apropie şi altceva: La fiecare individ predomină unul sau mai multe instincte. După aceste instincte

predominante, individualităţile se gru­pează în tipuri. De ex. tipul pesimist, optimist, agresiv, erotic etc. Individuali­tăţile din sânul aceluiaş tip se aseamănă între ele. In felul acesta nu avem în faţa noastră un haos de individualităţi, ci anumite tipuri.

O individualitate, în care însuşirile în­născute s'au desyoltat şi au devenit-în­suşiri constante, se numeşte o personali­tate. Personalitate este acela, al cărui aptitudini s'au desvoltat cât mai mult, pentru a deveni un factor creator. Per­sonalităţile se grupează în tipuri după însuşirile predominante, ceeaee face ca fiecare personalitate să creeze în felul său. Cultura nu este altceva decât totali­tatea creaţiunilor materiale şi spirituale ale personalităţilor. Pentru aceea pro­gres cultural poate să fie numai acoto, unde există posibilitatea de desvoltare a personalităţilor.

Insă nu toate individualităţile crează concepţn. Pentru aceea majoritatea oa­menilor adoptă concepţiile anumitor personalităţi. Acestea se înrădăcinează şi se transmit prin tradiţie. Insă vin alte personalităţi, cari crează idei nouă şi cari şi ele vor să pătrundă. In felul acesta este o continuă luptă înrte ideile vechi şi cele nouă. Marile frământări din vremurile noastre se datoresc tocmii faptului, că nieiodată.nu s'au ivit atâ­tea idei nouă ca astăzi.

Meritul vremurilor nouă este, că au descoperit importanţa personalităţii u-mane. Omenirea s'a convins, că ea este adevăratul factor creator. Pentru aceea ştiinţele iau astăzi un avânt aşa de mare, fiindcă prin ele se asigură mai bine prosperitatea şi desvoltarea marilor personalităţi, cari duc omenirea pe ca­lea progresului.

Cronicar

Stabilizarea valutară Experienţa Belgiei

Că stabilizarea nu e de provenienţă recentă, ne-o pot demonstra deja 7 exem­ple, al căror'rezultat a corespuns în to­tul speranţelor legitime cât şi intenţiei iniţiale.

Finlanda, Autsria, Ungaria, Germa­nia, Polonia, Belgia şi Italia şi-au sta­bilizat, în condiţiuni mai mult decât sa­tisfăcătoare, moneda, confirmând indubi­tabil afirmaţia de mai sus prin stabiliză­rile respective, ale căror rezultate con­crete asigură - implacabil realizarea celui mai urgent, celui mai categorie impera­tiv al timpurilor ce traversăm: normali­zarea.

Mai caracteristic pentru modul cum s'a efectuat această stabilizare, ni-se pare cazul Belgiei, a cărei situaţiune generală se prezintă în pragul stabilizării, în con­diţiuni cu mult mai grave decât ne pre-zintăm noi azi. — Şi aici ca şi la noi, marele războiu a lăsat urme adânci, ou repercursiuni atât de grave pentru eco­nomia naţională a acelei ţări. Din decla-raţiunile baronului Edmond Carton de Wiart, făcute în diferite rânduri repre­zentanţilor presei române, un spectacol tragic, în puterea cuvântului, ne prezintă anul 1918 din întreg teritoriul Belgiei: 100.000 vieţi omeneşti -pierdute în răz­boiu — 100.000 imobile distruse în vâr­tejul luptelor — 100.000 hectare de pă­mânt improprii agriculturii, toate in­dustriile lipsite de utilajul necesar şi în imposibilitate de a se aproviziona cu materii prime. Şi nu numai atât — in­ventarului acestuia tragic i s'a mai adăugat — sub forma preschimbării mărcilor, lăsate de germani în Belgia, în franci belgieni — încă 7,350.000.000 franci belgieni. Aeeată îmensa sumă a fost excepţional mărită la totalul de mai sus, datorită numai unei staliliri nereale

a raportului de valoare între marca ger­mană şi francul belgian. Ecuaţia apli­cată: 1 marcă=l ,25 franci belgieni, s 'a dovedit deadireptul periculoasă. — Mixa­jul auterior al mărcii germane fusese desminţit de complicata maşină de bani, învârtită cu atâta frenezie de şireţii fi­nanciari germani de după războiu.1 Ocu­paţia teutona s'a manifestat în Belgia cu maximum de intensitate, de vampi-rism. Exploatării ştiinţifice a tuturor re­surselor ţării în folosul invadatorilor îi trebuia un mijloc simplu de a stoarce toate picăturile de sânge unei ţări înge-nuehiate, dar nu învinse. Inflaţia era Cel mai la îndemână, cel mai puţin respon­sabil şi care-a fost întrebuinţat.

(Va urma). G-heorghe I. Popescu

\„Tenons nos yeux et nos oreilles ouverts â d'a.utres avertissements de ce genre, afin que la paix nous trosve. prâpares â lutter contre ces projets de răpine commerciale et d'ecrasement de nos industries" — şi mai departe:

„La regie allemande signifie la faillite de tout ordre, la substition de la force â la liberte individuelle et naţionale de la puissance au droit, du gantelet de fer â la justiee. Le monde aurait du etre averti."

„"Puissent l'kidustrie, la banque et Ies classes laborieuşe, des autres nations etre inf ormees en. temps vbulu pour se d&Eewlrt. contre Ies projets maShiaveliques d'itne rac, affolee par sa soit de conquetes et decidee â s'engraisser iv> sang des autres peuples, mene aprâs la-ţmerre".

Iată ce sriaji în prefaţa ediţiei franceze a volumului lui S. Herzog: „Le plan de guerre commerciale de L'AUenmagne" (p. 12 şi 14, Payot 1919, Paris) unele din spi­ritele cele mai pătrunzătoare ale vremii, dnii: Vernon Kellog, Seriert Boover şi FrâdSric C. Walcott, înalţi demnitari în serviciul marei republici de peste ocean.

68 ©B.C.U. Cluj

Activ Banca Naţională a României

Bilanţ general încheiat la 31 PeeemTrie 1937 Pasi\

3960.000

Slocul metalic: Aur monete — — — 126.454.818 Lingouri de aur — — 23.833-417 Aur depozitat la : Londra - 98.105.800 Monscova 315.179.980 Berlin - 14'853.900 428.139.680

Disponibil la Berlin - 327.000.003 Rente române în monetă

străină — — — — Bonuri de tezaur — • - — —

Argint şi diverse mone'e - — — Portofoliul român j £e"!.r,al8

( oednle — — Casele de împrumut pe gaj agriculto

rilor şi industriaşilor — ... — -împrumuturile Statului pentru trebuin­ţele tezaurului — — — — —

împrumuturile Statului pentru unifica rea monetară — — — — -

Imprumu urile Centr. Băncilor Pop- şi Cetitr. Coop. de prod. şi consum —

Impr. pe ei. publ.f centrala 177.800.900 Warante etc. I Sediile 240.648,900

împrumuturi efecte publice în cont curent — — 281.358.900

din cari nu s'au întrebuinţat 71.239.590 Suuscritori de acţiuni B. N. R. — Vărsăminte ne efectuate —

Efectele capitalului social — Efectele fondului de rezervă Efectele fond. amorU imobile, şi maşini de imprimerie —

Efectele lond. de pensii, ajutoare şi asist, medicală a persona ului B. N. R

Imobile — — — — — — — Mobilier şi maşini de imprimerie — Dobânzi datorate la împrumuturi pe efecte publice —

Conturi-curente — — Conturi de valori — — Conturi diverse — —

mob.

Efecte şî a te valori în depozit şi păstr Bonuri de tezauri în gaj pentru îm­prumuturile Statului — — — —

Efecte în gaj şi păstrare provizorie — Conturi de o/dine — — — —

909.387.915 6.123.713.333

5.553.220.994 3.474.428.084

3.652.984.284

7.025.991.421

418.449,800

210.119.302

7.033.101.248 10,494.378

9.027.649.078

137.430.424

10.678.975.705

1.622.317.671

628.569.102

24.231.500 99.962.454 22.550,546

17.965.

dele Capital — — — Prima nerenartizată

emis. act. B. N. R. Fond de rezervă — - - • — — Fond pentru amortizarea imobilelor,

mobiiierului şi maşinilor de im­primerie — — ''— —

Fond de pensii, ajutor şi asistenta personalului B, N. R« — —

Bilete B. N. R. în circulaţie — Conturi-curente şi recipise la vedere Reescontul anului viitor — — Conturi diverse — — Minis. Finanţelor, Fond lichidare

100.000.000

24.231.500 251.962.809

233.249.370

58.508.808 21,026.262.793

1.889.827.339 60.860.857

9.966.836.740 2.017.967.199

248

41.785.976 260.986.278 47,473.519

9.508.253 2.972.189.418 2.860.367.730

134.151.887

Debit

1.621.227,018

7.109.620.000 3.794.998,042

35.629,7-7,415

12.525.845.060 1.949.666.107

14.475.511.167

Diverşi efec'e şi alte valori de restituit onturi de ordine — — —

-Ci>g*g.LJg_PgglJLgJ Pierdere. încheiat la 31 Decemvrie 1937"

35.629.707.415

12.525.845.060 1.949.666.107

14.475.511.167

Cheltueli de administraţie — Impozite şi dilerite laxe — — Fond de prevedere pentru eventuale pierderi la port foliul roman şi străin

Amortizarea imobilelor — — Rezerve pentru prime la cump. de aur Dm beneficiul net total lei 199.427.718 se atribue Fondului pentru prime li cumpărări de aur cota cuvenită con form convenjiunii — — — —

Beneficiul net al emisiunii proprii d< 187.427.713 lei se distribue astfel:

20°/o Fondului pentru prime la cum­părări de aur (partea cuvenită mai înainte Fondului de rezervă) —

Restul de lei 143.942.170 (149-942.170 minus 6.000.0U0 primul dividend) se repartizează astfel :

30°/o Ministerului de Finanţe (în contul Fond. de lichidare, conf. conventiunii)

6° o Tantiemele Consiliului de admi­nistraţie şi Censori — — — —

7°/o Participarea Ia beneficii a perso naiului Băncii — — — — —

Impozit 15%-as dividend lei 66 de act- 13.200.000 Acont de divi­

dend lei 150 . „ 30.000,000 Rest de divi­

dend Iei 224 . . 44.800.000

Dividend

pe 19 7

I

Credit 228.651.913 10.496.503 30.000.000 15.60^,000 9.000.000

Dividend integral Iei 440 de fiecare ac­ţiune

De reportat pe 1928 — —

12.000.000

37.485.543

43.182.651

8.636.530

10.075.952

88.000.000

47.037

293.748.416

opera

Soldul semestrului I. — Dobânzi şi beneficii diverse Trale şi remize şi diverse tiuni cu străinătatea —

Venitul efectelor publice ale capi­talului social — — _ — _

Diferente de curs la efecte publice

199.427.713

493.176.129 Guvernator, D i m l t r i n M. lEi ir l l ianu.

404.983,782 17.636.776 7.928.328 6.015,758

56.611.485

436.564.644

493.176.129 Director, C. 1. B u l c u i a n n . ©B.C.U. Cluj

Banca Agrară Soc» An, Cluj Convocare

In conformilate cu art. 9 din statulele societăţii, dnii acţionari ai Băncii Agrare S. A. Cluj sunt convocaţi la

adunarea generală ordinară care so va tine la 10 Martie 1928 ora 10 a. m. în localul băncii din Quj, Calea Regele Ferdinand 36—38 cu următoarea

O R D I N E D E Z I ; 1. Deschiderea şi constituirea adunării generale. 2. R: portul Consiliului de Administraţie, Comitetului de Cenzori, şi apro­

barea bilanţului anului de gestiune 1927. 3. împărţirea profilului curat. 4. Darea ebsolutorului Cons. de Adm

gestiunea anului 1927. 5. Modificarea articolelor 1, 2, 3, 4, 8,

20, 21, 22, 23, 24, 26, 27, 30 şi 31, 50, 51, suprimarea art. 6, 7 48, 52—70 din statuie, introducerea art. 52—58 în sfatute.

şi Corn:' tului de Cenzori pentru

9, 10, 11, 13, 14, 16, 17, 18, 19 39, 40, 41,

ACTIV Bilanţ general la

6. Alegerea delegstiunei speciale pentru chestiunile disciplinare şi de pensionare ale directori'or şi subdirectorilor, în conf. cu ar;. 36 din statute.

7, Stabilirea jetoanelor de prezentă. In conformitate cu art. 14 din statutele societăîii, numai acele acţiuni

au drept de vot în adunările generale, care sunt înscrise în condica acţio­narilor pe nume. cu cel pujin una lună înainte de încheierea anulu de gestiune.

Justificarea acţionarilor participanţi la adunarea generală se va face prin buletinul de vot, liberat de direcţiune, la cerere, după stabilirea iden­tităţii acţionarului înscris în registrul nominal, fie prin sau după verificarea procurilor prezen'ate.

Depunerea acţiunilor respective a procurilor în scopul indicat mai sus, se poate face la caseria societăţii din Cluj, la sucursalele ei din Beiuş, Li-pova, Orşova, Timişoara, la b.-nca Marmarosch Blank et. Co. s. a. Bucureşti, Banca Chrissoveloni, Bucureşti, Albina, institut de credit şi economii s. a. suc. Bucureşti, precum şi la toate institutele membre ale Solidarităţii până la 6. Martie 1928.

Cluj, la 4 Febr. 1928. Consiliu! de Administraţie.

31 Decemvrie 1927 PASIV

Cassa — — — — — Disponibil la Banca Naţ. a României Disponibil la Bănci — — — — Efecte publice şi acţiuni — — — Efectele fondului de pensiuni— — Efectele fondului de ajutorare — Portofoliu de scont :

Portofoliu ţărănesc — — — Portofoliu comerc al — — — Portofoliu industrial — — — Portofoliu cu garanţie polecară

Conturi curente debitoare: Clienţi cu g a r a n t e ipotecară — Clienţi cu gaj comercial — —

împrumuturi ipotecare cu anuităţi Diverse conturi debi toare : Diverşi debitori, avansuri, Ssale

transitor — —• — — — Monede streine şi mărfuri — — Imobile: Casele din CI j : Calea Re­

gele Ferdinand 36—38, Str. Ba-beş 15, Str. Elisabe'a 55, din Timişoara, Lipova, Beiuş, tere­nul de parcelare din Tg.-Murtş şi pădurea din Sova'a — —

Mobilier după abscriere — — — Debitori de garanţii — 28.410.300 Avaluri — — — 10-000.000

6.421.162 1-366 710

3.011.200 2.069.000

29.921.873 57.464.297 71.200.000 54 010 989

18.156.527 56.511.519

4.833.557 24.672

7.787.872 9.589.271

30.448.281

5.080.200

212.597.139

74-668.046 137.404

4.858.229

7.213.671 683.685

353.063.798

Capital social — — — — — Fond de rezervă statutar — — Fond de garanţie a scrisurilor fonc. Fond de rezervă pt. abscrierea

creanţelor dubioase — — — Fond de pensiuni al funcţionarilor Fond de ajutorare a funcţionarilor

în caz de boală şi deces — — Depuneri spre fructificare şi dep. Ordine de plată — — '— — Conturi curente creditoare — — Eeescont la Banca Na{. a României

Prop.âu — — — — — Giruri — — — — — —

Diverse conturi creditoare Diverşi creditori — — — -Devize — — — — — Div.dend nereclamat — —

Interese transitoare cuvenite a. viitor Garanţii — — — 28-410.300 Creditori de avaluri 10.000.000

Profit net

30.100.525 1.500-000

8.400000 7.2o2.640

2.990.000

40.000.525

10 252.640 61.616.075

607.226

111.660.148 47.380.000

687.716 2.045.647

207.042

55.000.000

50.253.165

62.223.301 11.883.466

159.040.148

2.940.405 3.499.152

8224.161

353.063793

05 O

I fel

©B.C.U. Cluj

Conturi de ordine

Efqc'e îrj păstrare — — — — Efecte în gaj şi gar-nlie — —

•

31.902.412 66.842.081

98.744-493

Depunăt iri de'efecte în păstr re — Depurători d- efecte îi gaj ş ga­

rant e — —

31.902.412

66.842.081 98.744.493

DEBIT

Dobânzi plătite: la depuneai — — — — — la reescont — — — — —

Pentru fondul de abscriere al crean­ţelor dubioase — — — —

Cheltuelî generale — — — — Salare— — — — — — — Adausuri de scumpete — — — Bani de chirie — — — — — Impozite — — — — — — Amortizaţiuni — — — — '^—

Profit net

4.407.663 9.388.357

2.395 331 2 057.734

181310

Contul profit şi pierdere

13.796.020

2.482.837 3.071.068

4.634.375 785 450

47.515 8.224.161

33 041.426

Dobânzi încasate: din se mt — —' — — — din c nturi cu ente — — din efecte publice şi act uni — din impiumutu i hipotecsre —

Venitul-imobilelor — — — -Proviziuni — — — _ . _ ' . : : . -

18.125918 .4.847.099 1.863.968

8.352

CREDIT

24.845-337 630.265

7.565.824

33.041.426

ss. Anrel Esca, director general. ss. I. Enescu, director. ss Dr. Laurian German, director. :s. Adrian Lazăr, şef-cont bil, eoni. aut.

Consiliul de Administraţie.-ss. Dr. Octavian Prie, preşedinte

ss. Dr. Marcian Căluţiu. ss. Ionel Comşa. si. Dr. Elie Dăianu. s . Ion Agârbiceanu. ss. Dr. Nicolae Comşa. s-. Victor Stanciu,

ss. Dr. Laurian Gabor. ss. Dr. Lucian Borcia. s. Silviu Dragomir.

Subsemn t'i cenzori am examinat conturile de mai sus şi le-am aflat în deplină regulă şi consonantă cu registrele institutului.

Cluj, la 3 Februarie 1928.

Comitetul d e cenzori: ss. Dr. Iosif Boca, preşedinte. s=s. Gh. Bratu. ss. Ştefan Boer. expert contabil.

ss. A. C. Domşa. ss. Dr. Sehastian Bornemisa.

&5 O

(^ ta

ti ta

69

©B.C.U. Cluj

Cassa de Păstrare Civilă din Arad, Societate Anonimă.

Activ

Bilanţ 31 Decemvrie 1927 Pasiv

Cassa şi valute — — Depuneri la alte bănci Cambii — — —- — — împrumuturi ipo teca re Debitori împrumuturi în C-crt. Fondul pt. garantarea

scrisor. fonciare Efecte Cointeres. Ia int. ind. — Imobile J— Interese restante — — Invent. Centr. şi 25 suc.

\

19.278.463 23.402.950

400.765.071 1.751.992 4.796.019

26.463.276

260.000 3.077.274

14.716.776 708.509 355.780

1

495.576.111

Cepital social Fond de rezervă — — Fond de dub. 5000000 Dotntiuni din

acest an L, 2000000 Fond de pensiune Premiul de 10 o/o al ob­ligat, cu premiu împrumuturi cedate — Oblig. în circulaţie — — Depuneri spre fructif.:

în libele — — — — în cont curent — - -

Cambii reesc. la B. Nat. Cupoane neplătite Chiria anticip. a casei — Dobânzi şi comis. ant. Soldul profitului:

Report din a. 1926 Venit din a. 1927.

• Cu dot, din acest an L. 24.856.066

32.250.000 13.794.828

7.000.000* 2.061.238*

33.920 100.199

2.272.350

370.788.401 30.517.297 4.800.000

741.602 93.590

18.837.673

242.321 12.042.692

495.576.111

Arad, la 12 Ianuarie 1928. Ferdinand Weissenburger m. p.

director general. Hans Gantner m. p. primcontabil cont aut.

D I R E C Ţ I U N E A Schill, m. p- preşedinte, Adelmann, m. p. vicepreşedinte Dr. H0II6-Holziuger, m . n. Dr. Issekutz, m. p. Mandl, m. p. Nattland, m. p. Angele, m. p. Dr. Buschmann. m. p. ttuttinger, m. p. Daraayi. m. o-Gantner, m- p. Rethy, m. p. Seider, m. p. Scherer, m . p. Winkler m p.

Comparând bilanţul de fată cu registrele principale şi secundare l'am găsit în ordine.

Arad, la 17 Ianuarie 1928. •Comitetul de supraveghere :

Iuliu Reinhart, m. p. preş. Emil Kosztka m . p. Adam Minnich, m p . contabil autorizat

Iuliu Szânto, m. p. losif Weil, m, p.

Bomănii de peste Nistru. — Citim în: „Tribuna Românilor Transnistrieni" — or­ganul fraţilor noştri pe cari soarta cu le­gile ei de fier îi ţine încă departe de noi,, în ţinutul cuprinzător între Nistru şi Bug — că ei, în ciuda oricăror capricii omeneşti, n'au uitat niciodată, că mai presus de toate sunt români, sunt „moldoveni". Afirmaţia aceasta e demonstrată de următorul fapt : „La examenul de admitere în Universita­tea din Odesa, annl 1926—27, nouilor can­didaţi propunându-li-se<,să-şi scrie teza în aceea limbii, pe care o' şunosc mai bine, peste SBofodinţcei prezenţi au scris în limba 'moldovenească."\ | rfenomenul acesta îmbucurător serveştţ $b>ejft c e a m a i palpi­t an tă lecţie' somnolenţei ministrului dela „Palatul Justiţiei PablJlSfe'/v întrebăm pe cei în,.drept: Cum se incura i teză acei bravi fraţi de peste Nis t ru l F ^ t ^ j f a t â t a paradă de naţionalism — de ce nu .se traduce în ceva palpabil? Suntem sătui de retorism, vrem substanţă. $ e d .

Primăria Municipiului Cluj 1785-1928.

Publicare de concurs Primăria Municipiului Cluj pu­

blică concurs pentru 2 vagoane â 10 tone ciment portland necesar la lucrările în regie.

Deviz conditjuni precum şi toate desluşirile necesare să pot primi la serviciul technic, str. Brătianu 25 etajul I, Ing. Lakatos între orele 11—13 a. m.

Ofertele în plic închis şi sigilat se vor înainta până la data de 27 Martie 1928 ora 17 p. m. în sala cea mare a primăriei.

Se va anexa ofertei garanţia de 4 procente în numerar sau efecte garantate de Stat.

Licitaţia se va iinea în confor­mitate cu Legea Contab. PubL art. 72-78 . .

Cluj, la 7 Februarie 1928. Primăria Municipiului Cluj.

In toate librăriile cereli cartea c,ea mai «actuală şi cea mai citită :

„Revoluţia din 1918 şi M o Ardealului cu România" d e : ION CLOPOŢEL Ea cuprinde documentele cele mai de seamă PREŢUL unui exemplar lei 100- se poate ffce expresia simtăminlelor populare cari •_.

comanda la „Societatea de Mâine". d e n t a d e S t a t . S ă n u l i p s e a s c ă d i n n i c i O Ci trimiţând înainte Iei 100. r

uni şi se ndepen-

i (o i.â.iească

^xsw^n

Adresa donatului

io ., „SCHMOLLmA

S. A . B l

Fabrică de Cremă de gfcete Premiată la 3 0 de expoziţii

Institut de Editură şi Arte Grafice S. A. Cluj . Cenzurat ©B.C.U. Cluj