Upload
ruben-curea
View
89
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
ingrijirea bolnavului cu fractura ! se poate folosi de AMG sau doar de cei care sunr pasionati de a studia anumite parti ale corpului uman!
Citation preview
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
FRACTURI ALE MEMBRELOR
INFERIOARE
1
2
Motto :
Aparatul locomotor servete micarea, iar
micarea este forma primordial de manifestare a
vieii.
3
CAPITOLUL I
ISTORICUL BOLII
Aparatul specializat care efectueaz micrile corpului uman este
denumit aparat locomotor, iar funcia complex a acestui aparat se
numete de locomoie.
Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg, nu
ca o manifestare izolat a unor mecanisme ale unor aparate i sisteme care
ar aciona complet independent .
La baza micrilor stau factori morfofuncionali rezultai din
micarea nsi i care nu sunt altceva decat organele aparatului locomotor
(oase, articulaii, muchi) i organele sistemului nervos (receptori, nervi
senzitivi, mduva spinrii, encefal, nervi motori, plci motorii, sisteme
gama).
Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg,
micarea fiind rezultatul intrrii n aciune a tuturor factorilor
morfofuncionali amintii. Intrarea n aciune a acestor factori i
mecanismul lor sunt stereotipe i pot fi considerate ca nite principii .
Din istoricul anatomiei se desprind cteva nume celebre, cum ar fi
grecul Galien (131-201) sau Andre Vesal (1524-1564), cel mai mare
anatomist al secolului XVI-lea, care a trit la Bruxelles, fiind unul dintre
primii care s-au ocupat de sistematizarea tehnicii diseciei corpului
omenesc.
Anatomia omului, ca i celelalte ramuri ale tiinelor naturii, a cunoscut n
secolele urmtoare dup nfrngerea prejudecilor religioase, un
4
remarcabil progres i a ajuns s stea la baza studiului a numeroase activiti
tiinifice i artistice.
coala romneasc de anatomie a adus o important contribuie la
dezvoltarea acestei ramuri a biologiei. Numele lui Fr.Rainer, Gr. T.Popa,
V. Papilian, Z. Iagnov, E. Repciuc, D. Riga, T. Rusu i al multor altora vor
rmne strns legate de evoluia anatomiei, n general, i a anatomiei
funcionale, n special.
Definiia lui Fr. Rainer - Anatomia este tiina formei vii-
concretizeaz concepia colii romneti de anatomie.
5
CUPRINS
1. Partea teoretic
1.1. Noiuni de anatomie
1.2. Fractura, generaliti. Definiie. Clasificare.
Simptomatologie
1.3. Fracturile diafizare ale femurului. Definiie.
Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic.
Evoluie. Complicaii.
1.3.1. Tratament ortopedic.
1.3.2. Tratament chirurgical
1.3.3. Tratament de recuperare
1.3.4. Tratament medicamentos
2. Procesul de ngrijire Noiuni teoretice.
3. Tehnici de nursing
3.1. Primul ajutor
3.3. Pregtire preoperatorie
3.4. ngrijirea postoperatorie
4. Supravegherea a unui numar de trei bolnavi cu diagnostic de
fractura diafizara de femur
5. Bibliografie
6
1.Partea teoretic
1.1. Noiuni de anatomie
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior are trei segmente:
- coapsa, al carui schelet este format din femur;
- gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;
- piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele
FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua
extremitati. Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.
- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se
articuleaza cu cavitatea cotiloida;
- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de
pas in pas;
- trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului
cu corpul.
La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur
patrulater care prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre
gat si corp se gaseste o proeminenta mai mica care prezinta trahanterul mic.
De la trahanterul mare porneste spre trahanterul mic, creasta
intreahanterica. Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii
musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o
curbura cu concavitatea indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si
netede. Dintre muchii numai cea posterioara prezinta caractere particulare
si poarta denumirea de linie aspra. In partea mijlocie, linia aspra se prezinta
7
ca o creasta groasa; extremitatea superioara este trifurcata, iar extremitatea
inferioara este bifuracta. Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei.
Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase
ovoide, numite codili, un codil intern si unul extern. Pe fata anterioara,
codilii se unesc si formeaza o suprafata articulara forma de scripete, trahela
femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata posterioara, ei sunt
despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata
condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei.
OASELE GAMBEI:
Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula.
TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai
voluminoasa decat fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
Extremitatea superiaora este mai columnioasa decat cea inferioara, este
formata din doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si
condilul mediu.
Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile
glenoide ale tibiei care se articuleaza cu condili femurali. Pe partea
anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta, tuberozitatea
anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de
prisma triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din
dreptul candilului lateral si merge in jos si medial; ea se numeste linia
oblica a tibieisi serveste pentru insertia muschiului sobar si tibial posterior.
Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei mijlocie, creasta
anterioara.
8
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea
superioara. Ea prezinta o fata articulara pentru trahelea astrogalului. La
partea interna, extremitatea inferioara se prelungeste sub forma unei
apofize numita maleala mediala, caresearticuleaza tot cu astrogalul. Pe fata
laterala a acestei extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.
FIBULA este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este
un os lung, mai subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei.
Prezinta un corp si doua extremitati prin carese articuleaza cu tibia.
Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei.
Pe fata superioara are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral
de acesta este apofiza piramidala, apofiza stibiala. Corpul fibulei este
subtire si are forma de prisma triunghiulara cu suprafete neregulate, pentru
insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o
ingrosare ovala, turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii
ionferioare a tibiei. Pe fata mediala are suprafete articulare pentru tibie si
pentru astrogal.
ROTULA os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea
anterioara a genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand
o baza si un varf. Pe suprafetele articulare de pe fata posterioara se
articuleaza cu condilii femurului iar pe ia se insera muschi si ligamente.
Este
Anatomia coapsei.
Scheletul coapsei este format din femur. Femurul este format din
epifiza proximal, ce reprezint capul femurului, colul i dou tuberoziti
(marele i micul trohanter). Capul are forma a 2/3 de sfera i se articuleaz
9
cu cavitatea acetabulara a coxalului mare i micul trohanter, sunt unii
anterior prin linia intertrohanteric iar posterior prin creasta
intertrohanteric.
Diafiza este prismatic prezentnd o fa anterioar, una medial i
alta lateral. La unirea feelor medial i lateral, se observ linia aspr care
n sus se trifurc iar n jos se bifurc.
Epifiza distal prezint dou suprafee articulare numite condilii
femurale. Anterior ntre cei doi condili, se afl suprafaa paletat, iar
posterior fosa intercodiliar. Deasupra condilului medial se afl epicondilul
medial, iar deasupra condilului lateral se afl epicondiliul lateral.
Structural, la nivelul corpului (diafiza), se remarc n centru,
canalul medular ce conine mduva osoas. n jurul canalului medular, se
afl o zon de esut osos compact care are n structura sa sisteme
hawersiene (osteoane) uniti morfostructurale ale tesutului osos. n
centrul osteonului se afl canalul Hawers, esut conjuctiv i vase de snge.
n jurul canalului Hawers sunt dispuse 10 12 lamele osoase concentrice,
n care se afl caviti numite osteoplaste, n interiorul crora sunt
adpostite osteocitele. n afara esutului osos compact, se dispune periostul,
o membran conjuctiv vascular, cu rol n creterea osului n grosime i n
refacerea esutului osos la nivelul fracturilor. Periostul este alctuit din
fibre conjuctive i este bogat vascularizat i inervat. La exterior, prezint o
ptur fibroas iar la interior o ptur osteogenetic cu rol n formarea
esutului osos. La locul de unire a diafizelor cu epifizele osoase apare
cartilagiul de cretere, responsabil de creterea n lungime a oaselor.
Epifizele sunt n structura lor, esut spongios, n interior i esut
compact la periferie. esutul spongios din interiorul epifizelor, privit la
10
microscop, este format din lamele osoase care se ntretaie i delimiteaz
spaii numite areole, pline cu mduv roie. Areolele sunt echivalentul
canalului medular din diafiza oaselor lungi.
Musculatura coapsei se mparte n trei grupe funcionale: extensori,
flexori i aductori.
Muchii extensori:
a) muchiul croitor este flexor i slab aductor al articulaiei coxofemurale
n locomoie, flexor al gambei pe coaps i rotator intern al
genunchiului (cnd gamba este parial flexat).
b) muchiul cvadriceps femural, este extensor al articulaiei genunchiului.
Muchii flexori
a) muchiul semitendinos situat pe partea medial a feei posterioar a
coapsei, este flexor al genunchiului, efectueaz o rotaie interioar
dac genunchiul se afl n flexie.
b) muchiul semimembranos situat sub muchiul precedent i are aceai
aciune ca i muchiul semitendios.
c) muchiul bicept femural acioneaz ca flexor al genunchiului,
efectueaz i o rotaie lateral, dac genunchiul se afl n flexie.
Muchii aductori sunt situai n partea medial a coapsei:
a) muchiul pectineu are o slab aciune de aducie, este mai mult un
flexor i un rotor exterior al coapsei.
b) muchiul aductor lung are aciune de aducie, flexie i rotaie a
coapsei.
c) muchiul aductor scurt, similar cu muchiul aductor lung.
11
d) muchiul gracilis, situat pe partea median a coapsei. Ca aciune are
o component de aducie i de rotaie intern a gambei, dac
genunchiul se afl n flexie.
e) muchiul aductor mare, muchi profund, situat n partea medial a
coapsei, este cel mai puternic aductor al coapsei, avnd nsa o aciune
de rotaie interna. Un mic fascicol cu origine pe puleib, face flexia
coapsei.
I.2. SCHELETUL GAMBEI
Este format din doua oase asezate in paralel :
TIBIA ;
FIBULA sau PERONEUL.
I.2.1. Tibia
Tibia este un os lung, situat in partea mediana sau interna a
scheletului gambei, fiind principalul os de sprijin;
- prezinta un corp si doua extremitati.
a) - extremitatea superioara
Este mai voluminoasa decat cea inferioara, este formata din doua
tuberozitati care se numesc condili :
- condilul interior ;
- condilul exterior.
Pe fata lor superioara, condilii au suprafete articulare, cavitati glenoide ale
tibiei, care se articuleaza cu condilii femurali.
Condilul extern are o fateta periniera pentru articularea cu capul fibulei.
12
Pe fata anterioara se afla o proeminenta numita tuberozitatea interioara, pe
care este fixat tendonul rotulei.
Corpul tibiei are forma unei prisme triunghiulare ;
- pe fata posterioara se afla o creasta care porneste
din dreptul condilului extern pana in jos si median,
numindu-se linia oblica a tibiei serveste pentru insertia
muschilor solear si tibial posterior.
b) - extremitatea inferioara
Este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Prezinta o fata articulara
pentru trohleea astragalului.
La partea interna, extremitatea se prelungeste sub forma unei apofize,
numita maleola interna (se articuleaza tot cu astragalul).
Pe fata externa a acestei extremitati se afla o fateta articulara pentru fibula.
I.2.2. Fibula sau peroneul
Fibula este un os lung, mai subtire decat fibula, asezat in partea externa a
gambei.
Prezinta un corp si doua extremitati care se articuleaza cu tibia.
a) extremitatea superioara
Extremitatea superioara se prezinta cu o ingrosare, numita capul tibiei.
Pe fata superioara se afla o suprafata articulara pentru condilul extern al
tibiei, iar lateral are o apofiza piramidala numita apofiza stiloida.
13
Capul tibiei este subtire, avand forma unei prisme triunghiulare
cu suprafete neregulate (pentru intersectia muschilor).
b) extremitatea inferioara
Formeaza maleola externa si se prezinta cu o ingrosare ovala, turtita
lateral.
I.2.3. Elemente de microstructura ale gambei
Oasele sunt alcatuite din tesut conjunctiv adaptat in cel mai inalt
grad functiei de rezistenta si sustinere.
Aceasta se datoreste impregnarii substantei fundamentale cu o mare
cantitate de saruri de calciu si fosfor si aranjamentului fibrelor conjunctive
a caror orientare este determinata de fortele mecanice ce se exercita asupra
osului.
Celulele osoase sunt adapostite in mici cavitati sapate in substanta
fundamentala, care este structurata sub forma de lame osoase.
Cavitatile, denumite osteoclaste comunica intre ele prin canaliculele
osoase fine care anastomozeaza cu canaliculele cavitatilor vecine.
Prin canalicule circula lichid interstitial care asigura hranirea osului.
Diafizele tibiale si fibulare prezinta la periferie o membrana
conjunctiva vasculara numita periost cu rol in cresterea osului in grosime si
in refacerea tesutului osos la nivelul unei fracturi.
Dedesubt se gaseste osul compact, strabatut de canalele Hawers ce
contin vase de sange si tesut conjunctiv lax.
In structura epifizelor tibiale si fibularese gaseste tesut osos
spongios, dispus sub forma de lame osoase (trabecule) ce delimiteaza niste
cavitati (areole) ce dau osului aspectul unui burete.
14
Areolele si trabeculele comunica intre ele si contin in interior
maduva osoasa.
Dispozitia trabeculelor osului spongios prezinta o arhitectonica
speciala corespunzatoare factorilor functionali mecanici si biologici ce
actioneaza asupra osului.
Cercetarile au aratat ca vindecarea unei fracturi este un proces
continu in care periostul joaca un rol vital.
Vindecarea fracturii s-ar produce, dupa unii autori, in doua stadii :
STADIUL I sau faza colusului primar se caracterizeaza
prin formarea de os nou sub periostul adiacent focarului de fractura, in
primele zile sau saptamani ;
STADIUL al-II-lea - sau faza colusului secundar se
caractreizeaza prin formarea colusului extern ce protejeaza spatiul fracturat.
I.2.4. Muschii gambei
Gamba prezinta un numar de 12 perechi de muschi dispusi in trei
loje :
- anterioara muschii extensori ;
- externa (laterala) muschii peronieri ;
- posterioara muschii flexori.
a) muschii anteriori ai gambei
Se gasesc in fata membranei interosoase si a celor doua oase si sunt :
15
- muschiul tibial anterior ;
- muschiul extensor lung al halucelui ( II-V );
- muschiul extensor scurt ai halucelui ( I ).
b) muschii posteriori ai gambei
Muschii posteriori ai gambei se gasesc inapoia membranei interseroase si a
celor doua oase ale gambei si se impart in :
- muschi superficiali ;
- muschi profunzi.
Acestia sunt :
- muschiul lung peronier ;
- muschiul scurt peronier ;
- muschiul peronier al III-lea.
c) muschii laterali ai gambei
sunt :
- muschiul lung peronier ;
- muschiul scurt peronier ;
- muschiul peronier al III-lea
Muschii extensori ai gambei si peronieri in zona tranzitorie a gambei :
- piciorul este strans ancorat de planul osos prin ingrosari ale fasciei
gambei, numite retinocule ( separate pentru extensori si separate pentru
peronieri)
I.2.5. Articulatiile supra- si subiacente
Articulatia genunchiului
16
Articulatia genunchiului cuprinde :
- condilii femurali ;
- rotula ;
- condilii tibiali.
Capsula articulara este foarte stransa si este intarita de ligamente.
In interiorul articulatiei se gasesc meniscurile (formatiuni alcatuite
din tesut conjunctiv abundent, fara vase de sange si nervi).
In miscarile de rotatie externa a gambei, sau in miscarile bruste ale
genunchiului, meniscul poate fi fisurat sau rupt, producand blocaj articular,
dureri si hidroartroza.
La nivelul genunchiului se descriu numeroase burse seroase, multe
dintre ele comunicand cu cavitatea articulara.
Axul principal de miscare al articulatiei genunchiului este axul
transversal care trece prin condilii femurali :
- in flexia gambei pe coapsa, inceputul miscarii se face prin rostogolirea
condililor femurali pe platoul tibial, care ajunge la 20 grade ;
- extensia este efectuata pana la 180 grade de muschiul cvadriceps femural
si prin rotatia femurala a tibiei, ij afara, cand femurul este fix.
o Articulatia gleznei
Este formata din :
1) articulatia tibiofibulara distala, intre maleola fibulara si extremitatea
distala a tibiei intarite de doua ligamente ; articulatia permite doar miscari
de alunecare ;
17
2) articulatia talocrurala se realizeaza intre suprafetele articulare
inferioare de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si fibulei, pe de o parte si
trohleea de pe fata superioara a talusului, pe de alta parte ; articulatia
permite miscari de flexie si extensie in jurul unei axe transversale, trece
prin cele doua maleole.
1.2. Fractura generalitati. Definitie. Clasificare. Simptomatologie
Definiie
Clasic, fractura se definete ca o discontinuitate a osului, produs n
urma unui traumatism de mic importan, care acioneaz asupra unui os
fragilizat printr-o suferin anterioar (osteoporoz, tumoare osoas,
osteotit, etc.). De aceea aste foarte important s se studieze terenul pe care
se produce fractura, n aparen banal, introducnd astfel numeroase erori
n pronosticul i tratarea leziunii.
Fractura este deci o boal generalizat (dereglri post-traumatice
generale) declanate mai ales prin intermediul S.N.
Clasificare:
1. Fractura direct se produce la nivelul la care acioneaz fora
reprezentat prin zdrobire, compresiune sau soc violent. Acestea sunt
fracturi aprute la marile accidente, care se asociaz cu leziuni mai mult
sau mai puin grave a prilor moi.
2. Fractura indirect se produce n alt loc dect acolo unde a acionat
agentul traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase i dup
modul de aplicare a traumatismului, se pot produce diferite tipuri
anatomo-patologice de fracturi.
18
n fracturile indirecte traumatismele pot aciona prin unul din
urmtoarele 4 mecanisme:
flexiune, cnd fora se exercit asupra unei curburi osoase care depsind
elasticitatea normal rupe osul la maximum de curbur;
traciunea, n urma traciilor musculare violente care duc la smulgerea
unor fragmente osoase, ce prezint zone de inserie tendinoase sau
fracturi parcelare ale epifizelor prin traciune ligamentoas;
compresiune, n lungul axului osului, ducnd la fractura epifizei, ca n
fracturile de astragal sau pilon tibial n urma cderii de la nlime;
torsiunea, cnd fora vulnerant produce o rsucire a membrului
determinnd totdeauna o fractur spinoid sau helicoidal.
3. Fracturi incomplete se observ mai ales la copii i se prezint sub
urmtoarele forme:
deformarea osului n grosime, care are loc printr-un mecanism de
presiune n lungul osului. n aceste condiii se produce mai mult o
dislocare trabecular n regiunea metadiafizar, care se traduce
radiografic printr-o uoar ngroare fusiforma sau n inel;
ruperea incomplet sau n flexiune, care se observ la copii cnd
datorit elasticitii i grosimii periostului se produce un traiect de
fractur care, intereseaz numai corticala dinspre conconvexitatea
osului. Este clasica fractura en bois vert (n lemn verde);
nfundarea , se observ mai ales la oasele late ale craniului;
fisurile, se ntlnesc mai ales la aduli i mai rar la copii, integritatea
formal a osului este pstrat i numai radiografii din incidene diferite,
pot s arate traectul de fractur.
19
4. Fracturi complete cu situaiile:
a) traiectul de fractur poate s aib sediul variabil, n caz de fractur
direct i dimpotriv, s se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului
dac fractura este indirect. Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid,
longitudinal, n vrf de clarinet i n farin de fluture.
b) fragmentele sunt n general n numr de dou, uneori un traiect de
fractur accesoriu separ un al treilea fragment. Cnd exist mai multe
traiecte fractur este cominutiv, fragmentele osoase purtnd numele de
eschile;
c) deplasarea fragmentelor este variabil uneori minor, alteori este
complex. Aceast deplasare se poate face:
prin translaie cnd unul din fragmente este deplasat nainte, napoi,
intern sau extern, fa de celelalte fragmente, producnd nclecarea lor;
prin rotaie, cnd un fragment se rotete n jurul axului sau longitudinal,
n vreme ce cellalt rmne imobil sau ambele fragmente se rotesc unele
fa de cellalt, n aceste cazuri exist decalajul fragmentelor;
prin unghiularea unui fragment fa de cellalt. De obicei, fragmentele
sufer deplasri complexe, cnd se asociaz unghiularea cu nclecarea
sau deplasarea lateral cu decalaj.
5. Leziunile prilor moi.
n timpul sau dup fracturarea unor oase, se produc leziuni ale
prilor moi, fie prin agentul cauzal, fie prin fragmentele ascuite ale
oaselor fracturate. Pot fi lezai muschii tendoanelor, vasele, nervii, pielea.
Lezarea muchilor i a tendoanelor duce la tulburri de micare. Lezarea
oaselor poate determina tulburri extrem de rare, ntruct dac sunt lezate
20
oase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua natere chiar
necroze i cangrene, prin neirigarea tendonului asigurat de vasul respectiv.
Leziunile nervoase pot provoca apariia unor paralizii sau tulburri
senzoriale n zona respectiv. Lezarea pielii creaz a fractur deschis.
6. Fracturi nchise cand segmentele osoase sunt acoperite cel puin
de piele.
7. Fracturi deschise n care pielea a fost lezat i osul ajunge n
contact cu exteriorul. n acest caz se poate infecta, poate apare un proces
septic de osteit sau chiar osteomielit care ntrzie vindecarea sau poate da
natere unor complicaii, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.
Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi i luxaii amintim:
4.2 Fracturile rotulei se produc cel mai adesea consecutiv unui oc
direct sau unui oc indirect creat de contracia brusc a muchiului
cvadriceps care turtete rotula pe trohleea femural, fracturnd-o prin
flectarea ei.
Tratamentul urmrete evacuarea hemartrozei, reducerea fracturii i
refacerea inseriei muchiului cvadriceps (chirurgical).
4.3 Fractura de menisc este o leziune traumatic a aparatului
meniscal al genunchiului care afecteaz n special meniscul intern. Este
accidentul tip al fotbalitilor.
4.4 Fracturile oaselor gambei reprezint aproximativ un sfert din
totalul fracturilor i se produc ca urmare a unor mecanisme variate: oc
direct flexei, compresiune sau torsiune.
21
Fractura poate interesa unul sau ambele oase ale gambei i poate
avea aspecte variate:
-transversal
-oblic
-spiroid
Tratamentul fracturilor oaselor gambei se ncepe chiar de la locul
accidentului, prin efectuarea mobilizrii provizorii. Orice manevr de
imobilizare a membrului fracturat trebuie fcut cu cea mai mare blndee
pentru a evita eventuala deschidere a fracturii, deosebit de frecvent n
fractura de tibie.
Imobilizarea se face ntr-o gutier gipsat. Dup 30 de zile de
imobilizare, aparatul gipsat poate fi nlocuit cu un aparat de mers.
Luxaia umrului este caracterizat prin pierderea permanent a
contactului dintre capul humerusului i cavitatea cotiloid a osului omoplat.
Este cea mai frecvent dintre luxaii i survine n special la adult.
Tratamentul const n reducerea luxaiei care trebuie efectuat prin
anestezie general. Dup obinerea reducerii, braul este imobilizat ntr-o
earf timp de 8 10 zile.
4.6 Fracturile bazinului
Oasele bazinului, alctuiesc o centur osoas solid care rezist la o
presiune de circa 250kg.
Leziunea osos care se produce n urma unui astfel de traumatism
poate interesa numai unul din oasele componente ale bazinului, unul sau
mai multe zone ale lui sau poate interesa mai multe oase deodat. Fractura
22
oaselor bazinului se produce n urma accidentelor constnd n apropierea
sub drmturi, strivirea ntre dou fore contrare; leziunea afecteaz
zonele de slab rezisten ale fiecrui os component al centurii pelviene.
Semne
Datorit gravitii accidentelor n care se poate produce fractura
bazinului semnele acestei leziuni sunt ntotdeauna marcate de cele ale strii
de oc n care se gsesc accidentaii respectivi. La examinare se va observa
atent centura pelvian la toi aceti accidentai.
La examinare se poate constata o atitudine vicioas a uneia sau a
ambelor membre inferioare (rotaie extern, scurtate aparent), echimoz sau
eroziune la locul unde s-a aplicat agentul vulnerant i n special o
impoten funcional total, asemntoare cu o paraplegie.
Prin palpare se pot evidenia puncte dureroase caracteristice
corespunznd nivelului fracturii.
n fracturile multi fragmentare pubiene se poate produce ruptura
peretelui vezical.
Tratament
n tratamentul fracturilor bazinului pe primul plan se situeaz
rezolvarea leziunilor urinare asociate, atunci cnd acestea exist.
Nerezolvarea lor pot duce la complicaii infecioase din cele mai grave.
Tratamentul leziunilor osoase propri-zise este diferit dup cum
fractura prezint sau nu deplasare. n fractura fr deplasare bolnavul va sta
23
imobilizat la pat circa 30 zile. Dup acest interval se permite poziia eznd
i dup 60 de zile mersul.
n fracturile cu deplasare, se folosete pentru reducere traciunea
continua.
4.7 Luxaia congenital de old
Definiie
Prin displozie luxant a oldului nelegem totalitatea dismorfiilor
osteo-chondro-capsulo-ligamentare coxofemurale care determin s-i pot
determina dizlocarea capului femural din acetabul cu toate consecinele
sale tardive sau immediate.
Cauze
Cauze favorizante ale luxaiei congenitale de old:
1. n cursul dezvoltrii ftului, femurul i cavitatea cotiloid sufer o serie
de transformri care pentru anumite etape predispune oldul la luxaii.
2. prezena pelvin
3. nfarea copiilor nou-nscui cu membrele inferioare paralele i cu un
scutec ghemuit ntre coaste.
Semnele clinice
Semnele clinice apar n primele luni de via, iar radiografia este
edificatoare.
Forme anatomice a malformatiilor congenitale ale oldului:
- insficiena acetabular cu orientarea normal a colului femural
24
- insuficiena acetabular cu coxa valg
- subluxaie congenital cu acetabulul malformat i cap femural excentrat
- luxaia congenital cu acetabulul nalt; arcul cervicoobturator rupt.
Evoluie i complicaii
La o abducie excesiv cu rotaie extern, capsula oldului este
puternic tracionat i supleea vascular a capului poate fi compromis.
O alt complicaie este necroza aseptic a capului femural care a fost
raportat la 20-30% din bolnavii tratai cu atele rigide, n abducie marcat
i rotaie extern.
Muli bolnavi care au fost tratai prin metode manipulative, relativ
trziu n copilrie, au dezvoltat coxa-plan, coxa magn i modificri
artritice n viaa adult mijlocie.
La cei tratai precoce, n perioada neonatal se constat absena
complicaiilor sau sechelelor.
De aceea, examinarea oldului nou-nscuilor pentru luxaie ar trebui
s fie tot att de obinuit ca numrarea degetelor de la mini i picioare, la
natere.
Diagnostic diferenial
Diagnosticul diferenial se face cu:
- coxa congenital la care dimensiunea unghiului cervico-difizar al
femurului este sub 115 normal 120
- luxaia traumatic de old,aici apare durerea, hematom, poziie vicioas
a membrului
25
- luxaii patologice de old (tuberculoza osoas, osteomielita,
poliomielita)
- fractura de col femural
- epifiziologia capului femural.
Tratament
Tratamentul chirurgical la copilul mare (peste 8 ani)
Principalele operaii care se recomand:
- osteotomia de varizare n coxavalg cu cotil normal
- osteotomia pelvisului n insuficiena sprncenei acetabulare
- acetabuloplastia, n cazurile de cotil format, dar cu sprnceana
acetabular slab dezvoltat.
n luxaia congenital coxofemural bilateral nalt dureroas se
recomand o osteotomie la nivelul unui old urmat de osteotomie
supracondilian de femur de aceeai parte i scurtarea femurului de partea
opus (a membrului mai lung).
Simptomatologie
Fractura, mpreun cu leziunile ce se produc n prile moi, inclusiv
hematomul local sau difuz - la distan - constituie focarul de fractur.
Acest focar de fractur este centrul de unde pleac toate tulburrile care
dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim n acest tablou semne generale i
locale:
26
a) Semne generale. Bolnavul traumatizat cu fractur, are stare general
mult mai puin alterat, de obicei indispoziie general, frisoane i
temperatur ce poate ajunge chiar la valori ridicate (39C). Uneori
poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene dispar n scurt timp
fr s fie necesar un tratament special. Tulburarea strii generale este
urmarea resorbiei din focarul de fractur;
b) Semne locale. Pot fi de probabilitate i de certitudine. Cele de
probabilitate sunt importante i trebuie cercetate atent.
Durerea este un semn constant i valoros. Ea poate s apar i dup un
traumatism care nu a produs fractura, se datoreaz excitrii
proprietilor existeni n focarul de fractur. La examinarea bolnavului
durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii. Durerea pate fi un
element ocogen important care s declaneze prin ea nsi ocul
traumatic.
Echimoza, apare la scurt timp dup ce s-a produs fractura n cazul
fracturii oaselor superficiale i mai trziu atunci cnd fractura se gsete
ntr-un segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea
sngelui spre suprafa se face mai greu).
Hematomul, este redus dac nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate
fi ns extrem de voluminos declannd un oc hemoragic.
Astfel:
deformarea regiunii este un semn extrem de important care arat lipsa
de continuitate normal a celor dou fragmente. Deformrile iau uneori
aspecte tipice pe baza crora se pune cu uurin diagnostic de fractur.
Prezena unei fracturi determinat de traumatism sau de luxaie
articular, poate provoca de asemenea o deformare local astfel nct
27
este indicat s se efectueze un examen atent pentru a face distincie ntre
aceste afeciuni i fractur.
scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabil. Pentru unele
oase lungi unice, cum ar fi femurul, dac se produce o fractur oblic,
scurtarea poate fi evident. Trebuie s tim c exist scurtare i n cazul
unei luxaii, ceea ce impune un examen atent pentru evidenierea sigura
a acestui simptom.
Impotena funcional se datoreaz lipsei de continuitate a prghiei
osoase. Uneori impotena funcionala este determinat numai de durere,
dup cum n cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai
puin evident. Trebuie cunoscut bine aspectul, pentru c un accidentat
cu fractur angrenat, (fractura care are ansele s se evidenieze repede
i corect), s nu mai fie lsat s fac micri care pot dezangrena
fragmentele osoase, n cansecin s nrutaeasc starea fracturii
punnd sub semnul ntrebrii ansele de nsntoire.
Semnele de certitudine (siguran) au valoare mai mare pentru
diagnostic nsa ele trebuie cutate cu grij pentru a nu agrava leziunea.
Mobilitatea anormal se manifest atunci cnd executnd manevre
asupra oaselor pe care le bnuim fracturate, constatm mobilitatea
anormal a acestora i avem certitudinea de fractur a acestora.
Manevrele pentru depistarea fracturilor pe aceast cale trebuie s fie
extrem de blnde deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este
extrem de dureroas. Semnul acestora este uneori greu de pus n
eviden (n cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor nvelite de
mase mari musculare), i de cele mai multe ori neindicat.
28
Crepitaia osoas se percepe o dat cu abilitatea normal. Ea nu trebuie
confundat cu crepitaia fin a cheagurilor hematomului.
ntreruperea continuitii osoase apreciat prin palpare, constituie un
semn pretios.
Netransmiterea micrii de-a lungul unui os este un semn de fractur
complex. Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a
pune n eviden o fractur, cu condiia unei bune execuii tehnice. El
trebuie fcut sistematic, mai nainte de orice tentativ de reducere, i
pentru a putea fi complet n aprecierea impotenei deplasrilor, el
trebuie s fie efectuat de cel puin doua incidente.
Alte semne:
Flictemele provin prin decalarea epidermei de ctre plasm sau snge
care provine din focarul de fractur. Constituie un semn aproape
constant dar tardiv.
Temperatura ridicat local. Tegumentele din jurul focarului de fractur
local au temperatura mai ridicat semn al responsabilitii crescute.
Edemul local se explic tot printr-o vasodilataie local ca i prin
tulburri locale care apar fie reflex, fie determinat de modificri
patologice locale, compresiune pe vasele de ntoarcere.
1.3. Fracturile difizare ale femurului.
Definiie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Evoluie.
Complicaii.
Definiie
Fracturile diafizare ale femurului cuprinse ntr-o linie superioar
care trece la 3 centimetri sub micul trohanter i alta infenioar la 10 12
29
cm deasupra marginii superioare a condiilor (Vidal), cunosc n ultima
vreme o frecven din ce n ce mai mare datorit accidentelor rutiere ct i
datorit accidentelor de munc. Ele survin dup traumatisme importante i
sunt adesea nsoite de o stare de oc grav, mai ales cnd se produc n
cadrul unui politraumatism sau a unei polifracturi.
Etiopatogenie
Fracturile diafizare ale femurului se ntlnesc cu predilecie la
adulii tineri, dar i la copii, iar btrnii nu sunt nici ei exclui. Se tie c
diafaza femural, constituie a localizare frecvent a fracturilor spontane pe
os patologic (metastazele osoase ale tumorilor viscerale), ct i sediul unor
fracturi obstetricale mai ales n prezentrile pelviene.
Mecanismul de producere poate s fie direct, trecerea unei roi peste
coaps, dar mai frecvent este indirect, prin flexie, cu accentuarea curburii
femurale, ca n cderile de la nlime sau accidentele de bord, iar alteori
prin torsiune ca n acidentele de schi.
Anatomia patologic
Traiectul de fractur poate fi: simplu, transversal, oblic, spinoid sau
complex cu traiecte secundare care confera fracturii un aspect cominutiv.
Fragmentele osoase, de regul, se deplaseaz sub aciunea factorului
traumatic i a musculaturii puternice a coapsei. Astfel fragmentul proximal
sub aciunea muchilor pelvi-trohanterieni, se deplaseaz n abducie i
rotaie extern, iar prin aciunea psoas-iliacului, n flexie.
Fragmentul distal acionat de muchii aductori i ischiogambieri
este deplasat proximal i n abducie, nct formeaz cu fragmentul
30
proximal un unghi cu vrful orientat anteroextern. Sub aciunea greutii
membrului, fragmentul distal este i rotat extern. n fractura diafizara
nalt, delasarea fragmentelor osoase realizeaz imaginea de mner de
pistol, n vreme ce n fractura joas, fragmentul distal, sub aciunea
muchilor gemeni (a gastrocremianului) este deplasat i basculat exterior.
Deplasarea fragmentelor fracturate duce la zdrobirea cu dilacerare a
musculaturii coapsei i produce un hematom important care provoac stare
de soc.
Simptomatologie
Durerea nu constituie semnul subiectiv constant i pregnant, i se
accentueaza la mobilizarea fragmentelor. Impotena funcianal este total,
accidentatul neputnd ridica piciorul de pe planul patului.
Obiectiv se constat la inspecie o tumefiere a coapsei i deformare
n cros cu convexitate avansat anteroextern. Membrul respectiv este inut
n rotaie extern i este mai scurt dect cel sntos, distana de la spina
iliac anteroposterioar la vrful rotulei fiind cu 3-8 cm mai mic.
La palpare se constat a durere local vie, care corespunde focarului
de fractur. Mobilitatea anormal i crepitaiile osoase se pun n eviden
introducnd o mn sub focarul de fractur i cu cealat plasat sub
regiunea poplitee, se ridic usor genunchiul. Uneori, prin palpare, mai ales
n fracturile nalte, se poate simi vrful ascuit al fragmentului superior.
Deoarece deformarea coapsei, tumefacia i celelalte semne sunt suficiente
pentru diagnosticul clinic, cercetarea mabilitii anormale i a crepitaiei
osoase este mai bine s nu se fac cu insisten.
31
n fracturile diafizare joase, se poate ntlni i o hidrartroz a
genunchiului, care poate s aib lec, fie ca urmane a aciunii
traumatismului i asupra genunchiului, fie coexistena unei entorse, fie
datorit unei tulburri circulatorii reflexe legate de vasodilataie din focarul
de fractur.
Examenul clinic va consemna starea vascularo-nervoas a membrului
respectiv, sub aspectul tegumentar, a cldurii, a cercetrii
pulsului la tibia posterioar i la pedicoas, a sensibilitii i mobilitii
degetelor i piciorului.
DIAGNOSTICUL POZITIV DE FRACTURA
Se face pe baza semnelor clinice si mai ales radiografice.
El trebuie sa fie complet si sa cuprinda obligatoriu :
- denumirea osului fracturat;
- locul fracturii;
- daca este fractura inchisa/deschisa;
- daca intereseaza articulatia;
- capetele osoase
Exemplu : fractura inchisa 1/3 medie femur drept, transversala, fara
deplasare .
Bilantul clinic si radiologic are ca principale obiective ;
- stabilirea diagnosticului de fractura ;
- aprecierea starii tegumentelor ;
- contuzii susceptibile de evolutie spre necroza;
- deschiderea focarului de fractura ;
32
- cercetarea complicatiilor ;
- obligatoriu se vor examina : pulsul distal, temperatura si coloratia
tegumentului, motricitatea si sensibilitatea sub focarul de fractura.
In politraumatisme, examenul clinic rapid si complet va stabili prioritatile
terapeutice.
In toate cazurile care au si fracturi se va face o imobilizare provizorie
pentru a evita emboliile gazoase si agravarea leziunilor partilor moi in timpul
imobilizarii pacientului.
Evoluie
Fracturile diafizare ale femurului avnd fragmentele bine
vascularizate i fiind nconjurate de un manson muscular important, au de
obicei a evoluie favorabil, ele consolidndu-se la aduli n 3-4 luni, dac
sunt bine reduse i imabilizate corect i sunt urmate de un tratament
recuperator instituit precoce.
Vindecarea unei fracturi se obine prin formarea calusului, proces
ce se desfoar n dou etape; la nceput calusul moale, fibros i apoi
calusul osos.
Constituirea calusului osos i consolidarea definitiv depinde de:
vrsta bolnavului, cu ct este mai tnr procesul de vindecare este mai
rapid;
dimensiunea osului, durata de consolidare a oaselor late fiind mai lung
dect cea a oaselor lungi;
modul de aezare a fragmentelor osoase, contactul intim al fragmentelor
osoase favoriznd calusul osos;
numrul total al fracturilor concomitente;
33
starea biologic general, accidentaii cu o stare general bun, n
perfecte condiii biologice, se vindec mai usor dect cel cu boli
cronice, n covalescen, diabetici i cei care au tulburari hormonale;
calitatea tratamentului care se efectueaz.
Dinamica consolidrii focarului de fractur se poate aprecia i pe
baza aspectelor clinice prin:
perceperea calusului la palpare;
dispariia durerii n focar;
dispariia impotenei funcionale.
Complicaii
Complicaii generale imediate
Ele sunt consecine ale traumatismului i sunt dependente de
violena acestuia i de teren.
* ocul traumatic, care se ntlnete n toate cazurile i sunt
dependente de violena acestuia i de teren.
* Congestia pulmonar, se instaleaz la btrni repede dup
traumatism ducnd la bronhopneumonii grave.
* Tulburri urinare, la btrni cu adenom de prostat care pn la
accident urinau mulumitor.
* Diabetul care era lent nainte de traumatism poate s ia un aspect
clinic sever, ducnd la acidoz.
* Embolia grazoas.
34
Complicaii locale imediate
* Deschiderea focarului de fractur, se ntlnete mai rar dect la
gamb, datorit manonului muscular protector. Cel mai des, plaga are un
aspect punctiform sau liniar, fiind produs prin nteparea tegumentelor
dinuntru spre afar, de un fragment osos. Alteori, plaga este mare,
anfractuoas, prin aciunea din afar a agentului traumatic, cum se ntmpl
n accidentele de circulaie sau n timp de rzboi. Din cauza distrugerilor
ntense, aceste plgi comport riscul infeciei, cu germeni generali i aerobi
care, la aceti accidentai ocai, pot s aib evoluie foarte grav.
Complicaii embolice, sunt frecvente la balnavii imobilizai mult
vreme la pat, mai ales cu tratamente ortopedice. Administrarea
anticoagulantelor reduce simitor riscul trombo-embolic.
Leziuni vascularo-nervoase, sunt mai rar ntlnite, interesnd artera
sau vena femural i nervul sciatic.
Complicaii tardive
Mai frecvent ntlnit, este redoarea de genunchi, mai ales dup
tratamentul ortopedic al fracturii. Imobilizarea ndelungat n aparat gipsat,
duce la instalarea aderenelor ntre cvadriceps i focarul de fractur, dac
nu s-a instituit de ndat tratamentul funcional.
* Calus vicios, se ntlnete mai ales, dup tratament ortopedic
incorect, fie o redresare insuficient, fie o imobilizare defectuas, care
favorizeaz deplasarea secundar a fragmentelor. Dup tratament
chirurgical, calusul vicios este mult mai rar (calus vicios cu rotaie extern
dup osteosintez intromedular).
35
* Pseudoartroza, poate s fie ntlnit ca urmare a unui tratament
ortopedic incorect, fie o recuperare incomplet cu interpoziie de pri moi
(musculane), fie o imobilizare insuficient care permite miscri ale
fragmentelor fracturate. Producerea unei diastaze interfragmentare, printr-o
traciune excesiv, ca i manevrele repetate de reducere reluate la anumite
intervale, sunt duntoare, mpiedicnd formarea calusului osos,
fragmentele osoase clasificndu-se independent.
Deseori, pseudoartroza se instaleaz dup tratamentele chirurgicale
neadecvate. Deperiastrile ntinse, metode de osteosintez nepotrivite cu
tipul de fractur ca i infecia postoperatorie, sunt principalele cauze care
due la neconsolidarea fracturii.
Tratament
Evoluia ulterioar a traumatizatului, depinde n mare msur de
acordarea primului ajutor. Imobilizarea provizorie i transportul, prezint o
importan deasebit, pentru c mobilizarea fragmentelor mrete durerile
i accentueaz distrugerile tisulare, agravnd starea de soc.
Imobilizarea provizorie se poate asigura cel mai bine cu atel
Thomas, care realizeaz extensia membrului fracturat.
Alte mijloce folosite pentru imobilizarea provizorie sunt:
atele lungi ce pot fi mulate pe membrul rnit;
aparat gipsat circular, atel gipsat;
atele Cramer, fcute din srm, care au avantajul c sunt atele din
material plastic, simplu sau gonflabil;
36
mijloace improvizate, care pot falosi orice obiect rigid (scnduri de
lemn, rigle, placaj, bee, bastonae, umbrele, coad de mtur, schiuri,
scoar de copac).
Fixarea segmentului care urmeaz s fie imobilizat cu atel, se face
cu fei sau alte mijloace improvizate (fei de pnz, curele, cordoane etc.).
Manevrele ce trebuie executate nainte de imabilizarea provizorie
sunt:
resuscitarea candiorespiratorie, daca este nevoie, aplicarea garoului;
ndeprtarea mbrcminii, este necesar numai cnd exist suspiciunea
prezenei unei rni care trebuie curate i pansate, sau cnd transportul
accidentatului va dura a perioad de cteva ore. Se v dezbrca mai nti
membrul sntos i se mbrac mai nti membrul bolnav. Cnd
dezbrcarea este dificil, se prefer sacrificarea mbrcminii prin
descoasere sau tiere.
axarea membrului, se menine genunchiul victimei ntins i se trage n
ax. O persoan apuc de picior cu minile sprijinite de glezn i de
clci. A doua trage n sens contrar radcinii coapsei, cu minile
mpreunate n ching sau cu un cerceaf introdus ntre coapse. Axul
membrului inferior este dreapta ce unete spina iliac anteroposterior
mijlocului rotulii i marginea intern a piciorului (primul metatarsian).
Scopul imobilizrii este:
de a mpedica micrile active i pasive, pentru a pune n repaos
organele i esuturile traumatizate;
37
de a menine axarea corect a membrului, atunci cnd fragmentele nu
sunt deplasate sau cnd au putut fi reduse corect cu ocazia acordrii
primului ajutor;
de a diminua durerile, care n cazul fracturilor sunt deosebit de
chinuitoare;
de a evita complicaiile pe care le poate provoca micarea n focar a
unui fragment osos rupt i devenit tios;
reacionri ale unor vase i nervi;
sfierea musculaturii din jurul osului;
perforarea tegumentului i transformarea fracturii nchise ntr-una
deschis;
suprimarea sau atenuarea reflexelor optice i ameliorarea unor tulburri
funcionale.
Principiul unei imobilizri corecte:
asigurarea funciilor vitale, are prioritate fa de alte manevre;
se va cuta obinerea unei axri relative a segmentului de imobilizat,
prin traciune traumatic i prograsiv n ax, n momentul aplicrii
imobilizrii;
pentru a avea siguran c fractura nu se deplaseaz nici lateral nici n
jurul axului logitudinal, imobilizarea trebuie s prind, n mod
obligatoriu, articulaiile situate deasupra i dedesuptul focarului de
fractur.
s fie adaptat reliefului anatomic al regiunii accidentate;
s fie simpl, pentru a putea fi utilizate i de persoane mai puin
instruite;
38
aparatul gipsat sau atela de imobilizare, nu trebuie s fie compresiv,
pentru a nu ngreuna circulaia, sangvin ntr-un segment n care exist
deja tulburri circulatorii secundare traumatismului.
Imobilizarea provizorie:
a) Cu o singur atel
se pregtete o atel lung, care s ajung din axil pn n picior;
se aplic atele pe faa lateral (extern) a membrului inferior, dup ce s-
a introdus vat cu talc (protejarea prilor moi), n axil (la captul
atelei);
atela se fixeaz prin legturi circulare la torace, bazin, coaps, genunchi
i gamb;
suplimentar este bine s se completeze fixarea atelei cu circulare de fa
lat petrecute n jurul membrului inferior i n jurul trunchiului;
pentru a evita rotirea anormal a membrului inferior n afar, se leag
ambele picioare unul de altul cu cteva legturi de fa.
n lipsa atelei corespunztoare ca lungime, se poate prelungi o atel
(prin suprapunerea capetelor pe o lungime de 30 cm). Cele 2 atele se
fixeaz una de alta, prin ture circulare de fa (atelele se cptuesc cu vat).
Cnd nu se afl la ndemna un obiect convenabil pentru imobilizarea
fracturii, va fi folosit ca atel membrul sntos de care se leag membrul
bolnav.
b) cu dou atele
o atel lung, extern i una scurt ce se aplic pe partea intern a
membrului inferior bolnav care se ntinde de la regiunea inghinal pn
la clci;
39
peste ambele atele se aplic legturi dispuse n jurul toracelui, n jurul
bazinului, n jurul coapsei, genunchiului i coapsei de aceeai parte;
se reface bandajarea circular cu fa a membrului inferior i a
toracelui, precum i fixarea picioarelor.
Tratamentul definitiv este ortopedic i mai ales chirurgical.
TRATAMENTUL IGIENODIETETIC :
- Efortul fizic Instituirea antrenamentului fizic se face sub stricta
supraveghere medicala. Miscarile vor fi de intensitate mica si medie.
- Profesia In majoritatea cazurilor se poate continua o activitate
profesionala normala, fara a supraestima totusi interventia .
-munca fizica intensa este contraindicata , iar la nevoie se
recomanda schimbarea locului de munca.
- Regimul alimentar restrictiile alimentare sunt necesare mai ales la
supraponderali .
- o alimentatie bogata in proteine , lactate , legume
si fructe , evitarea consumului in exces a alcoolului si a tutunului.
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de
prescriptii pe care pacientul le va urma acasa luni si ani de zile, uneori
toata viata. Aceste prescriptii fac parte din ceea ce s-a numit igiena
soldului:
- scaderea in greutate, chiar sub greutatea ideala;
- evita mersul pe teren accidentat si scari;
- evita schiopatarea prin controlul mental al mersului;
- evita ortostatismul si mersul prelungit;
40
- de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu
membrele inferioare intinse;
- sprijin in baston pe distante mai lungi;
- mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa;
- de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru
mobilitate si tonifiere muscuulara;
- corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi
centimetri);
- incaltaminte cu tocuri moi;
1. Tratamentul ortopedic
n fracturile cu deplasarea fragmentelor, cnd tratamentul
chirurgical este contra indicat, se recurge la tratamentul conservator.
n acest scop, pentru reducerea deplasrilor, se instaleaz o
traciune continu (extensie continu).
Extensia se aplic, fie cu benzi de leucoplast, fie cu o bro
Kirschier (andrea subire metalic), trans-osos supracondilian i este prins
apoi ntr-o potcoav. De aceasta potcoav se leag o srm moale, care se
trece peste un scripete i de care se aga greuti n funcie de fora
muscular care trebuie nvins, nu mai mult de 1/6 din greutatea corpului.
Membrul inferior este aezat de cele mai multe ori pe o atel Braun-
Brohler. Contra extensia este realizat de greutatea corpului.
n momentul cnd cu ajutarul controlului radiologic s-a constatat
reducerea i asezarea n axul normal al fracturii, ceea ce are loc ntre 10-15
i 30 zile, se aplic un aparat gipsat pelvipedios, pn la consolidarea
focarului.
41
n fracturile diafizare nalte, extensia se face cu membrul n aducie
accentuat i uoar flexie, punnd astfel fragmentul distal n continuarea
celui proximal. Genunchiul se va ine n rotaie extern de 25 - 30. Dup 3-
4 sptmni, cnd extensia se suprim, se imobilizeaz n aparat gipsat
pelvi-pedios, cu membrul n aducie.
Tratamentul ortopedic prezinta unele neajunsuri:
necesit o imobilizare prelungit, greu de acceptat, mai ales pentru
persoanele n vrst, care duce la atrofiere muscular i la redoarea
genunchiului;
mpiedic aplicarea unui tratament funcional precoce i progresiv;
favorizeaz complicaiile tromboembolice;
impune spitalizare prelungit i ngrijiri speciale ale bolnavului, mai
ales n primele sptmni, cnd sunt necesare controale radiagrafice
repetate i manevre de corecie a unghiurilor;
interpoziia muscular mpiedic consalidarea, ducnd la pseudoartroz.
Date fiind aceste inconveniente ale tratamentului ortopedic,
tratamentul de elecie al acestei fracturi este chirurgical.
2. Tratamentul chirurgical
Folasete reducerea deplasrilor prin manipulare direct a
fragmentelor i fixarea lor cu un mijloc metalic (plac nsurubat, tij
centromedular).
Dintre metalele chirurgicale de asteosintez se fobosete n special
osteasinteza cu plac nsurubat.
Osteosinteza cu tij Kuntscher i gseste indicaia absolut n
fracturile diafizare simple cu traumatism transversal sau oblic scurt, situat
42
n treimea (1/3) medie a diafizei sau n fracturile cu dublu focar. Tija
Kuntscher clasic poate s fie folosit i n fracturile diafizare nalte. La cel
puin 5 cm sub micul trohanter, ca i n fracturile joase pn la 15 cm
deasupra interliniei genunchiului. Falosirea tijei Kuntscher necesit a
adaptare exact a acesteia la dimensiunile canalului medular. n scopul
adaptrii se folosete calibrarea canalului pe o distan ct mai mare, cu
ajutorul alezoarelor, care trebuiesc s depeasc diametrul tijei cu 0,5 cm.
Lungimea tijei Kuntscher se calculeaz de la 1,5-2 cm deasupra marelui
trahanter pn la marginea superioar a condililului extern.
Introducerea tijei Kuntscher se face fie prin deschiderea focarului
de fractura, cu focar deschis, sau mai bine cnd se dispune de instalaie
Roentgen TV cu amplificator de imagine (cu focar nchis).
Introducerea cu focar nchis este mai fizialogic, ntrucat, nu
lezeaz vascularizaia periostal i prin pstrarea hematomului fractutrat,
permite o consalidare mai rapid i de mai bun calitate.
Metoda n focar nchis, mbin avantajele tratamentului ortopedic
(consolidarea rapid cu calus periostal) cu precizia i rigurozitatea
tratamentului chirurgical.
Dac montajul este solid, imobilizarea gipsat devine postoperator
inutil, iar tratamentul recuperator poate s nceap a doua zi, cu contracii
musculare izometrice i cu mobilizare activ a articulaiilor supra i
subiacente focarului de fractur. Reluarea mersului cu sprijin parial pe
picior, poate s nceap dup 10-12 zile i apoi cu sprijin total la 3-4
sptmni.
Fa de avantajele osteosintezei anteromedulare cu tij Kuntscher,
autori ca Kempf, Grass, Leffanque (1978), au cutat extinderea falosirii i
43
n fracturile diafizare nalte ca i n cele joase, precum i n fracturile
diafizare cominutive. n acest scop se folosesc tije anteromedulare blocate,
fie inferior, fie superior, sau la ambele capete.
n aceleai cazuri enumerate mai sus, se poate folosi la bolnavii
politraumatizai sau polifracturai sau la btrni cu eventual succes.
asteosintez mai puin rigid, cu tije elastice Ender, trecute supracondilian
extern i intern n turn Eiffel. Firete c n cazul utilizrii tijelor elastice
Ender tratamentul funcional va fi condus cu mai mult menajament, iar
reluarea sprijinului pe picior ceva mai trziu la cansolidarea structurii.
Osteasinteza cu plac i gsete indicaiile n fracturile diafizare
joase sau nalte, cnd osteasinteza anteromedular nu poate fi folasit, n
unele fracturi cominutive sau n fracturi oblice lungi. n fracturile diafizare
superioare se poate folosi osteosinteza cu plac monobloc, cu compresiune
interfragmentar A.O.
Se realizeaz astfel fixarea facarului dup principiul haleonului,
transformnd forele de tensiune din focar, n fore de presiune, care
imobilizeaz mai rigid focarul de fractur, favoriznd astfel consalidarea.
De asemenea, n fracturile diafizare joase, unde canalul medular se
lrgete i utilizarea tijei Kuntscher este restrns, placa modelat sau
cuiul-plac A.O., sau Blaunt i gsete indicaia de elecie. n
osteosintezele ferme cu plac compresiv, cnd montajul este robust, se
poate renuna la imobilizarea n aparat gipsat. Comparnd cele dou
metode, osteosinteza anteromedular i placa cu presiune, exceptnd
indicaiile speciale ale plcii, se remarc superioritatea osteosintezei
anteromedulare fa de placa campresiv. Remodelarea ulterioar a
calusului fracturar, nu este cu nimic stnjenit de prezena tijei
44
centromedulare. n vreme ce placa compresiv, n timp, se poate substitui
corticalei-subdiacente, care nemaifiind solicitate mecanic, (solicitrile fiind
preluate de placa metalic) se subiaz i i pierde rezistena mecanic, se
spongiaz.
3. Tratamentul de recuperare
Tot att de important, ca i reducerea i imobilizarea fracturii este
tratamentul chinezitologic n scopul recuperrii funciei prin aciunea
asupra muchilor i articulaiilor. Rezultatul acestui tratament va fi cu att
mai bun; cu ct va fi instituit mai curnd i urmat fr ntrerupere. n
aproape toate cazurile, exerciiile de contracie muscular pot s fie
ncepute la cteva zile de la reducerea fracturii i ele se vor adresa n
special grupelor musculare esentiale la nivelul segmentului fracturat, ele nu
vor fi niciodata prea violente ca s frneze procesul de cansolidare. De
asemenea, bolnavul va fi ncurajat s-i contracte musculatura membrelor
libere printr-un program de gimnastic condus de medic sau cadre
specializate ale serviciului de recuperare, mobilizndu-i i articulaiile care
nu au fost cuprinse n aparatul gipsat.
Dup scoaterea aparatului gipsat, exerciiile musculare i
articulaiile vor fi intensificate, fcute fr ntrerupere pe toat durata zilei.
La chineziterapie se asociaz n acelai scop recuperri funcianale, masajul
fizioterapeutic i balneoterapia.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS :
Tratamentul medicamentos are un rol important in tratare, vindeacare,
calmare.
45
- analgezice: acidul acetilsalcilic in doze de la 1-3g/24h in functie de
toleranta; sub forma simpla sau tamponata; algocalmin 2 comprimate la
24h; diclofenac 2 comprimate la 24h, uneori se administreaza Mialgin,
Piafen.
- Medicamentatie antiinflamatoare: Fenilbautazona si derivatele sale.
Indicatia lor este rezervata perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase.
46
2. PROCESUL DE NGRLJIRE. NOIUNI TEORETICE
Componentele planului de ingrijire
1. Culegerea datelor, se face prin discuii directe cu bolnavul sau cu
aparintorii acestuia. Se urmrete identificarea i stabilirea antecedentelor
personale i a antecedentelor hetero-calaterale, motivele internrii i
istoricul bolii.
2. Planificarea ngrijirilor funcie de necesiti, de o real
importan este cunoaterea celor 14 necesiti ale omului, stabilite de
Virginia Henderson, cadrul mediu sanitar fiind independent n a satisface
nevoile bolnavului.
3. Stabilirea obiectivelor n funcie de prioriti, aceast etap este
dirijat n dou subetape: examinarea datelor culese cu interpretarea lor
(innd cont i de datele tiinifice) i stabilirea problemelor reale ce
afecteaz sntatea pacientului i a sursei de dificultate.
4. Realizarea ngrijirilor, o dat abiectivele formulate se poate trece
la realizarea ngrijirilor, care reprezint baza procesului de ngrijire. De
felul cum se va aciona acum, de calitatea interveniei cadrului mediu
sanitar, depinde mersul evolutiv, al bolii, spre vindecare sau cronicizare.
5. Evaluarea analizarea i evaluarea obiectivelor propuse, permite
evaluarea procesului de ngrijire i aducerea de modificri pe ntreaga
evoluie a strii de sntate a pacientului. Dup indeprtarea placii (nu
trebuie scoasa dect dup 18 luni) fracturile internative sunt posibile.
47
3. TEHNICI DE NURSING
PRIMUL AIJUTOR
Fracturi nchise
Primul ajutor are ca prim obiectiv salvarea vieii accidentatului,
atunci cnd aceasta este ameninat. Vorbind despre traumatismele
membrelor, pericolul vital n traumatismele extremitilor sunt hemoragia
masiv i infeciile grave. Primele gesturi de prim ajutor vor trebui deci s
urmresc executarea imediat a hemoragiei i pansarea plgilor.
Imobilizarea pravizorie a fracturilor are scopul diminurii durerilor
(importana pentru prevenirea instalrii ocului) i evitarea complicaiilor
leziunilor iniiale.
48
Pregtirea bolnavului pentru transport
Fracturi deschise
O fractur deschis este o urgen care trebuie rezolvat integral n
primele 6 ore de la accident prin:
ndeprtarea complicaiilor generale i locale care amenin viaa
traumatizatului (stop cardiorespirator, embolii, hemoragii externe) dac
este cazul;
mbrcmintea sau nclmintea din segmentul rnit vor fi tiate cu un
cuit, lam sau foarfec pentru a nu provoca suferine inutile bolnavului,
plaga va fi inspectata (aspectul plagii) pentru a constata dac exist
impuriti (pmnt, lemn, testuri etc.);
exploatarea instrumental a plgii cutanate (la locul accidentului), n
scopul prezicerii acesteia cu focarul de fractur este interzis;
toaleta fizic i chimic a tegumentului din jurul plgii (cu ap i spun,
degresarea cu eter sau benzin i dezinfectarea cu alcool, tinctur de
iod);
toaleta fizic i chimic a plgii, se ndeprteaz impuritile libere cu
instrumente sterile, se cur plaga prin tergere cu soluie de eter iodat
sau neofalin 0,5%. Aceste soluii nu altereaz vitalitatea esuturilor
sntoase. n caz de impregnri cu impuriti, plaga poate fi curat i
cu ser fiziologic, cloramin 0,2%, permanganat de K 1/1400 de culoare
roz pal. Nu trebuie pudrate plgile cu antibiotice;
se mai sterilizeaz a dat tegumentul din jurul plgii (alcool, tinctur de
iod);
49
se aplic comprese sterile (pansament). n caz de hemoragii, care
intereseaz vasele mici, hemostaza se face cu un pansament compresiv.
nfarea se aplica n mod diferit, n funcie de regiunea anatomic n
care exist rana;
imobilizare provizorie;
se face profilaxia antitetanic (este o msura de urgen dar ea poate fi
fcut i la ealonul urmtor, dispensar spital);
cnd funciile vitale nu sunt afectate i cnd nu exist i un traunatism
abdominal, vor fi administrate antalgice (agocalmin, mialgin n injecii
I.M.);
transportul la spital n cele mai bune condiii ntr-un serviciu de
traumatologie.
Toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a
traumatizatului, cu mult blndee i atenie spre a nu genera complicaii
(ruptura unor oase sau nervi din vecintate). De asemenea, toate aceste
manevre nu trebuiesc executate n camplexitatea lor, nici la locul
accidentului, nici n camera de gard, dect n cazul n care se tie c, dintr-
un motiv sau altul, leal, nu va putea fi operat n primele 4-5 ore de la
accident. n mod normal aceti bolnavi trebuie operai imediat, toaleta
riguroas a plgii fiind fcut de chirurg n sala de operaii ca un timp
operator esenial premergtor fixrii osului fracturat.
n aceste situaii, care sunt curente, primul ajutor la bocul
accidentului i n camera de gard, trebuie s se limiteze la splarea rapid,
prin jet, a plgii cu soluii antiseptice i acaperirea ei cu un pansament
compresiv cu dublu rol, hemostatic i de izolare a plgii de mediu exterior
contaminat.
50
II. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
PACIENTULUI IN FRACTURA DIAFIZARA DE FEMUR
2.1. Conditii de spitalizare
Pacientii sunt internati in saloane cu 4-6 paturi. Saloanele au faianta
pe jumatate din perete, gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata
de cate ori este necesar; paturile sunt rulante si prevazute cu dispozitive
de ridicare si coborare; stative pentru perfuzii.
2.2. Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii
Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale:
a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-
52%);
Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %);
Leucocite (4.500- 11.000/mm3)
b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm)
c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl); Colesterolul (120-220
mg/dl);
Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric
(3,5- 7,2mg/dl)
d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este
3-8mm/l/ora, iar la femei este 6-11 mm/l/ora
e) Urocultura
f) Sumar de urina
51
Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac
atasat la seringa.
Bolnavul este prgatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i
necesitatea tehnicii. Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul
superior sprijinit in extensie sau culcat pe pat, in decubit dorsal cu
membrul superior sprijinit in extensie.
Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi
musamaua solicitandu-I bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara.
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa
care se dezinfecteaza cu alcool sanitar.
Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a
bratului, cu indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie si se
dezinfecteaza cu un tampon cu alcool. Se cere bolnavului sa deschida si sa
inchida pumnul de cateva ori ramanad cu el inchis. Se introduce acul in
mijlocul venei in directia axului longitudinal al venei, se impinge acul de-
a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm. Cu mana stanga se trage incet
pistonul asprinand pana se extrage cantitatea necesara de sange. Se
deaface garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica un tampon de
vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul.
Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini
cu apa curata si sapun.
Urocultura caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea
urinei pentru urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar,
10-20 ml urina, intr-o eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj
52
vezical; dupa ce se (introduce 10-2) arunca primele picaturi de urina , se
introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin sonda.
Participarea asistentei medicale la examenul radiologic
Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul
radiologic al sistemului osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila
deosebita. Pansamentele vor fi ridicate de pe portiunile examinate, iar
unguentele sau alte forme medicamentoase vor fi indepartate prin spalare
cu alcool caci prin substantele rasioopace pe care eventual le contine, ele
pot produce opcitate de imagine. Pentru executarea radiografulor, bolnavul
va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul radiolog va stabili pozitia
adecvata bolnavului pentru examinare, iar asistenta va trebui sa ajute
bolnavul pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile il
provoaca dureri, atunci inainte de examinare, bolnavul va primi un
medicament analgesic.
2.3. Supravegherea pacientului
In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l
supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si
evolutia bolii acestuia comunicand medicului tot ce a observat la bolnav, in
cursul zilei sau noptii.
Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul
bolnavului (faciesul starea psihica, reactivitatea generala, somnul);
53
functiile bolnavului, vitale si vegetative ale organismului; aparitia unor
manifestari patologice.
Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului
vor fi notate graphic in foaia de observatie.
Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si
reactivitatii generale este importanta pentru stabilirea diagnosticului si
aprecierea evolutiei bolii.
In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului
vom urmari:
temperatura
respiratia
pulsul
tensiunea arteriala
diureza
2.4. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor
indicate de medic
Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub
indrumarea medicului respectand anumite reguli. Nu va inlocui niciodata
medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect asemanator. Va
verifica eticheta medicamentului inainte de administrare ca acesta san u fie
alterat, degradat sa nu aiba culoarea schimbata. Respectarea caii de
administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea poate duce la
accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului prescris de medic
54
deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un
anumit timp.
Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de
alimentatia bolnavului.
Asistenta medicala va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al
bolnavului. Va evita incompatibilitatea dintre medicamente.
De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi
timp se va administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate
precipita.
Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta
imediat medicul.Va avea grija sa administreze imediat medicamentele
deschise deoarece se altreaza repede si va preveni infectiile intraspitalicesti
prin respectarea masurilor de asepsie si igiena pentru fiecare cale de
administrare.
Pregatirea preoperatorie
1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se
decide operatia. Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de
diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa
anestezie, durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are
rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da
incredere in echipa operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii
explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii
in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura.
2. Pregatirea generala
55
a) Bilantul clinic cuprinde:
- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza
boli ca: tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme,
cardiopatii)
- starea generala:
varsta
greutatea
slabire asociata cu deshidratare
- aparatul respirator
se cauta afectiuni pleuropulmonare prin
inspectie
se caracterizeaza semnele functionale:
frecventa, amplitudinea, ritmul respiratiei ce se trece
pe foaia de temperature de catre asistenta medicala
obligatoriu se completeaza cu radiografia
pulmonara.
- aparatul cardio-vascular
Se face prin conscultatie, palpare, puls,
frecventa amplitudinea.
Tensiunea arteriala se masoara cu
sfingomanametrul.
Cantitatea de lichide tolerate de sistemul
cardiovascular
E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la
persoanele de peste 45 de ani.
56
b) Bilantul paraclinic cuprinde:
- examenele de rutina absolut obligatorii:
Determinarea de grup sanguine si factor RH
(se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat
de sodiu)
Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina
- examene complete
HLG (hamoleucograma) cu formula
leucocitara se recolteaza prin punctie venoasa
2 ml de sange pe E.D.T.A.
V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular)
se recolteaza prin punctie venoasa fara staza
venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat de
sodium 8
Valori normale la 1 ora 2-5 mm
la 2 ore 5-10 mm
la 24 ore 20-50 mm
Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml
sange prin punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate de
sodium 3,8 %
- timp Quick valori normale = 6-
12 secunde
- timp Hovell valori normale= 60-
120 secunde
Bilantul electronic
Examenul sumar de urina
57
3. Pregatirea locala
In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar
usor digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru
diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza
are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua clisma seara, iar
la indicatia medicului se poate efectua si dimineata.
Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se
regiunea inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune
cat mai larg posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de
iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe
pacient si toate lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se
imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de
observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi
instalat confortabil si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii
si este rasa corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat
proteza dentara mobila.
Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in
conditii de asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
In sala de operatie felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se
aplica fese elastice.
58
Pregatirea preoperatorie
1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide
operatia. Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de
diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa
anestezie, durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are
rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da
incredere in echipa operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii
explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii
in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura.
2. Pregatirea generala
a) Bilantul clinic cuprinde:
- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza
boli ca: tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme,
cardiopatii)
- starea generala:
varsta
greutatea
slabire asociata cu deshidratare
- aparatul respirator
se cauta afectiuni pleuropulmonare prin
inspectie
se caracterizeaza semnele functionale:
frecventa, amplitudinea, ritmul respiratiei ce se trece
pe foaia de temperature de catre asistenta medicala
59
obligatoriu se completeaza cu radiografia
pulmonara.
- aparatul cardio-vascular
Se face prin conscultatie, palpare, puls,
frecventa amplitudinea.
Tensiunea arteriala se masoara cu
sfingomanametrul.
Cantitatea de lichide tolerate de sistemul
cardiovascular
E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la
persoanele de peste 45 de ani.
b) Bilantul paraclinic cuprinde:
- examenele de rutina absolut obligatorii:
Determinarea de grup sanguine si factor RH
(se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat
de sodiu)
Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina
- examene complete
HLG (hamoleucograma) cu formula
leucocitara se recolteaza prin punctie venoasa
2 ml de sange pe E.D.T.A.
V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular)
se recolteaza prin punctie venoasa fara staza
venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat de
sodium 8
60
Valori normale la 1 ora 2-5 mm
la 2 ore 5-10 mm
la 24 ore 20-50 mm
Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml
sange prin punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate de
sodium 3,8 %
- timp Quick valori normale = 6-
12 secunde
- timp Hovell valori normale= 60-
120 secunde
Bilantul electronic
Examenul sumar de urina
3. Pregatirea locala
In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim
alimentar usor digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste
diureza, pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru
ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua
clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata.
Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se
regiunea inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune
cat mai larg posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de
iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe
pacient si toate lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se
61
imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de
observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi
instalat confortabil si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii
si este rasa corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat
proteza dentara mobila.
Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in
conditii de asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
In sala de operatie felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se
aplica fese elastice.
2.5.2 Ingrijirile postoperatorii
Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la
vindecarea completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda
pentru restabilirea functiilor organismului, asigurara cicatrizarii normale a
plagii si prevenirea complicatiilor.
Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va
ajuta sa fie transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va
controla frecvent starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa
postoperator, medicatia calmanta numai in limita prescrisa de medic.
Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie,
tensiune arteriala). Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care
se evacueaza prin tuburile de dren si cantitatea acestora. Va supraveghea
62
faciesul bolnavului si revenirea la culoarea normala a facusului indica o
evolutie buna.
La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj
aspirativ intraarticular si incep contractile izometrice. La 48 de ore va
extrage si tubul de drenaj aspirativ din tesuturile moi si se inalta speteaza
patului.
Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin
indulcit sau de preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc
de lamie.A doua zi, supa strecurata care excita peristaltismul intestinal,
apoi treptat lapte, piureuri, budinca, rasol, carne fiarta.
Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu
se recomanda un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie
generala trebuie supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de
deglutitie, faringian, cornea si tuse si pana la revenirea completa a starii de
constiinta.
1. Supravegherea faciesului urmarirea aparitiei palorii insotita de
traspiratie rece si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.
2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul
poate prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul,
drenurile, perfuzia sau sa plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.
3. Supravegherea respiratiei trebuie sa fie ritmica si se
amplitudine normala. Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne
prin mentinerea pipei Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face
aparitie buco-faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se
previne prin pozitionarea capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica.