Acest document poate fi folosit în exclusivitate numai în scopul pentru care este în mod specific furnizat şi nu poate fi reprodus, copiat, împrumutat sau

întrebuinţat integral sau parţial, direct sau indirect în alt scop, conform legii drepturilor de autor.

INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILORGeneralităţi

Protecţia împotriva incendiilor este o problemă deosebit de complexă, studiată în continuu în vederea perfecţionării. Deşi variantele de soluţionare sunt diferite pe plan internaţional, sunt recunoscute ca elemente de bază trei categorii principale:

elemente de protecţie pasive – elemente şi materiale de construcţie specializate pentru asigurarea protecţiei la foc;

elemente de protecţie active – instalaţii automate de semnalizare şi stingere a incendiilor;

elemente pasiv – active – mijloace destinate intervenţiilor la incendii, acţionate manual.

Gradul de dotare cu mijloace de protecţie împotriva incendiilor este echivalent cu gradul de siguranţă la foc al construcţiilor şi este considerat criteriu de bază în ţările dezvoltate, pentru stabilirea asigurărilor.

În cadrul elementelor de protecţie active un rol important îl au instalaţiile de stins incendii.În funcţie de natura substanţei de stingere instalaţiile de stins incendii se împart în:- instalaţii de stins incendii cu apă

Hidranţi –interiori; –exteriori;

Coloane uscate;Instalaţii tip sprinkler;Instalaţii tip drencer;Instalaţii cu apă pulverizată;

- instalaţii cu spumă – chimică; – mecanică;- instalaţii cu pulbere;- instalaţii cu abur;- instalaţii cu gaze.

În funcţie de modul de realizare şi de funcţionare instalaţiile de stins incendii se împart în: instalaţii fixe automate şi manuale; instalaţii semifixe; instalaţii mobile.

Substanţe stingătoare1.Apa- cel mai vechi agent de stingere, şi cel mai utilizat;- este recomandată pentru incendii din clasa A;- efectul de stingere se realizează prin răcirea materialului care arde şi prin izolarea oxigenului

din aer; 2.Spuma - este recomandată pentru incendii de tip B;- efectul de stingere se realizează prin răcire, înăbuşire, izolare;3.Bioxid de carbon – se utilizează în principal în mediile industriale, nr. instalaţiilor din

această categorie fiind în continuă scădere.- este recomandat pentru incendii din clasa A,B,C;- se utilizează în mod eficient în spaţii închise;

- efectul de stingere se realizează prin micşorarea concentraţiei de oxigen, făcând imposibilă arderea;

4.FM 200- este recomandat pentru incendii din clasa A,B şi aparate electrice şi electronice aflate sub

tensiune;- este înlocuitor de halon 1301 în urma protocolului de la Montreal;- efectul de stingere se realizează prin întreruperea chimică a procesului de ardere, fără a afecta

concentraţia de oxigen din încăpere;5.Argonite- este recomandat pentru toate tipurile de incendii cu excepţia metalelor active care la ardere

degajă oxigen;- efectul de stingere se realizează prin micşorarea concentraţiei de oxigen de la 21% la 10,5% -

12%, asigurându-se astfel oprirea procesului de ardere;6.Inergen- este recomandat în spaţii închise, la toate tipurile de incendii, cu excepţia metalelor;

- efectul de stingere se realizează prin micşorarea concentraţiei de oxigen până la 12%.

INSTALAŢII DE STINS INCENDII CU APĂ

1.HidranţiInstalaţiile de hidranţi interiori şi exteriori au ca scop limitarea şi localizarea incendiilor,

stingerea acestora, protecţia personalului care lucrează la temperaturi ridicate. Hidrantul este un dispozitiv fix prevăzut cu robinet, racordat la conductele de distribuţie a apei sub presiune, care permite alimentarea furtunurilor pentru stins incendii. În funcţie de locul de amplasare a hidranţilor, aceştia pot fi:1. interiori 2. exteriori – subterani; – supraterani.

1.1.Hidranţi interiori Hidranţii interiori se pot monta aparent sau îngropat. Amplasarea hidranţilor se face în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu. Amplasarea hidranţilor interiori se face astfel încât fiecare punct din interiorul încăperilor să fie protejat de cel puţin: - două jeturi, în încăperi sau grupuri de încăperi industriale ce comunică prin goluri neprotejate atunci când acestea se încadrează în categoriile A,B sau C de pericol de incendiu şi au un volum de peste 1000m3, în clădirile civile cu înălţimi mai mari de 45m, în depozite comerciale sau industriale, în magazine sau expoziţii cu exponate combustibile, la săli de spectacole; - un jet, în celelalte încăperi, inclusiv în cele prevăzute cu instalaţie automată de stingere. Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu, în funcţie de raza lor de acţiune şi de necesităţi, în următoare ordine:

lângă intrări în clădiri; în case de scări; în holuri sau în vestibuluri; pe coridoare; lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.

Hidranţii interiori se echipează cu furtun tip C flexibil sau tip B flexibil cu o lungime de maximum 20m şi, după necesităţi, cu dispozitive de refulare a apei sub formă de jet compact, pulverizat sau mixt. Dispozitivele de refulare pot fi: -ţevi de refulare simple; -ţevi simple prevăzute cu ajutaj pulverizator;

-ţevi de refulare universale. Presiunea minimă la ţeava de refulare – în cazul utilizării dispozitivelor de pulverizare şi a ţevilor de refulare universale – va fi de minim 2,5 bari. Pe timp de noapte sau în locuri unde se desfăşoară activităţi la lumină artificială, marcarea hidranţilor se va face prin iluminat de siguranţă. Timpul teoretic de funcţionare a hidranţilor interiori este de:-10 minute pentru hidranţii interiori din clădiri obişnuite;-60 minute pentru hidranţii interiori din clădiri înalte monobloc, clădirile cu săli de spectacole;-120 minute pentru hidranţii interiori din clădirile civile şi industriale cu înălţimi peste 45m.

1.2.Hidranţi exterioriHidranţii exteriori de incendiu pot fi:

- hidranţi subterani;- hidranţi de suprafaţă.

Hidranţii exteriori trebuie să permită servirea tuturor punctelor sau obiectelor ce trebuie protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în raport cu lungimea furtunului:

- max. 120m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi;- 150m în cazul folosirii motopompelor şi 200m în cazul folosirii autopompelor.

Hidranţii se amplasează la o distanţă de minim 5m de zidul clădirilor pe care le servesc şi la 15m de obiectele care radiază intens căldură în caz de incendiu.

Hidranţii exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcţie de scenariile de siguranţă cele mai defavorabile, adoptate în proiect şi menţionate în instrucţiuni (la clădirea cu debitul cel mai mare, intervenţie la nivelul cel mai înalt).

Timpul teoretic de funcţionare a hidranţilor exteriori se consideră:- 3 ore la construcţiile civile şi industriale, depozite deschise obişnuite;- 4 ore la rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalaţii fixe;- 6 ore la rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalaţii mobile.

2.Instalaţii tip sprinkler

Instalaţiile tip sprinkler sunt instalaţii automate alcătuite din conducte echipate cu sprinklere amplasate la intervale şi înălţimi corespunzătoare, proiectate pentru a detecta, localiza sau stinge un început de incendiu prin refularea apei. Ele oferă o protecţie sigură şi eficientă împotriva incendiilor atunci când sunt bine alese, dimensionate şi montate corect, exploatate şi întreţinute sistematic.

Instalaţiile de sprinkler se utilizează la:- construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită;- platourile de filmare amenajate şi închise, studiourile de televiziune;- teatre, magazine universale mari, depozite de marfă;- garaje şi parcări subterane cu mai mult de 50 de autoturisme, precum şi la cele supraterane închise

cu mai mult de 3 niveluri.În funcţie de temperatura minimă a mediului ambiant unde este amplasată reţeaua de conducte

ce alimentează sprinklerele, se pot întâlni:- instalaţii tip apă-apă – temperatura minimă peste 40C, dar nu mai mare de 1000C;- instalaţii tip apă-aer – temperatura minimă sub 40C.

Instalaţia se compune în principal din: sistemul de alimentare cu apă; aparatul de control şi semnalizare (ACS) sau staţia centrală a instalaţiei; compresoare de aer pentru tipul apă-aer; reţele de conducte pentru distribuţia apei; capete de sprinkler.Conductele de distribuţie au rolul de alimenta cu apă capetele sprinkler care sunt montate pe

acestea. Pentru eliminarea apei sau a aerului din reţelele de sprinklere, montarea se face cu pante de

20/00 – 50/00, iar la capătul conductei de distribuţie se montează un manometru care indică presiunea la capul sprinkler cel mai dezavantajat.

Capetele de sprinkler sunt dispozitive sensibile la căldură proiectate să reacţioneze la o temperatură prestabilită şi să elibereze un flux de apă distribuit într-o formă şi o cantitate specificată, pe o suprafaţă dată.

Capetele de sprinkler se montează la partea superioară a încăperilor la o distanţă măsurată în plan vertical de 8 – 40cm între deflector şi tavanul continuu şi o distanţă de minimum 60cm între deflector şi suprafaţa protejată.

Elementele componente ale unui cap sprinkler sunt: corpul sprinklerului; deflectorul; elementul de declanşare; dispozitivul de închidere.

Capetele de pulverizare pentru aceste sisteme de stingere cu apă sunt testate conform SR ISO 6182-1 care stabileşte performanţele impuse, metodele de încercare şi prescripţiile de marcare ale sprinklerelor cu fuzibil şi cu bulb de sticlă.

Conform legislaţiei şi normativelor specifice în vigoare referitoare la proiectarea, executarea şi exploatarea acestor tipuri de instalaţii, beneficiarul acestor instalaţii are obligaţia ca cel puţin o dată la 5 ani, pentru sprinklerele aflate în exploatare, să trimită 3% din capetele de declanşare din instalaţie, pentru verificare la un laborator autorizat, dacă furnizorul nu face alte precizări în acest sens.

3.Instalaţii de drencere

Instalaţiile de drencere se utilizează în combaterea incendiilor cu scopul de a obţine: stingerea incendiilor în încăperi cu pericol mare de incendiu, unde, din cauza propagării

rapide a focului sau din alte considerente, nu pot fi utilizate cu eficienţă alte sisteme de stingere;

localizarea incendiilor prin realizarea unor perdele de apă cu care se protejează goluri din pereţii despărţitori, porţiuni din încăperi cu pericol de incendiu, exteriorul clădirilor şi altele similare, împiedicând propagarea focului;

răcirea suprafeţelor bunurilor ce pot fi afectate de căldură în caz de incendiu.Drencerele sunt asemănătoare sprinklerelor, cu deosebirea că acestea nu au elementul de

detectare şi declanşare, fapt pentru care mai sunt numite şi sprinklere deschise. În funcţie de scopul pentru care sunt utilizate (stingere sau localizare incendiu, răcire), deflectoarele au forme diferite (drepte, cu marginea zimţată, concave, conice), iar montajul lor poate fi înclinat sau drept.

Instalaţia se compune, în principal din: sistem de alimentare cu apă; conducte de distribuţie; capete drencer; robinet de acţionare.Robineţii de acţionare se amplasează în locuri uşor accesibile, cât mai apropiaţi de locul

protejat, dar feriţi de acţiunea focului, locuri în care se menţine o temperatură a mediului ambiant peste 40C, şi sunt retraşi faţă de circulaţia de evacuare.

4.Instalaţii fixe de stins incendii cu apă pulverizată

Instalaţia de stingere a incendiilor cu apă pulverizată este o reţea de conducte cu apă, prevăzută cu pulverizatoare şi mijloace de punere în funcţiune a acestora.

Acest tip de instalaţie se foloseşte în principal pentru:

protejarea obiectelor (structuri şi echipamente ale instalaţiilor tehnologice), recipiente pentru lichide, transformatoare şi întrerupătoare cu ulei;

împotriva radiaţiei termice emise de un incendiu învecinat, pentru a limita absorbţia căldurii, până la un punct care previne sau micşorează avariile;

prevenirea formării unor amestecuri explozive, în spaţii închise sau în spaţii deschise.Instalaţia se compune, în principal din: sursă de alimentare cu apă; conducte principale de apă; conducte de distribuţie pe care sunt montate duze; duze pulverizatoare.

INSTALAŢII ULTRARAPIDE DE STINGERE A INCENDIILOR

Instalaţie de stingere cu azot (IG -100)

Azotul, denumit şi nitrogen (N2) este un gaz inert incolor, inodor, dielectric, utilizat pentru stingerea incendiilor din clasele A,B,C prin inundare totală.

Proprietăţile toxicologice ale azotului sunt: nici un efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de

43%; cel mai mic efect advers observabil (indicele LOAEL) la o concentraţie volumică de

azot de 52%.Efectul azotului de prevenire a aprinderii şi/sau de stingere a incendiului amestecurilor de

substanţe combustibile cu aer, este dat de reducerea procentului de oxigen din amestec.Instalaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor cu azot se prevăd conform reglementărilor

tehnice în vigoare şi se pot folosi pentru: inertizarea spaţiilor închise sau a instalaţiilor tehnologice, prin înlocuirea parţială a

aerului din spaţiile respective cu azot, diluând amestecurile de combustibili cu aerul; stingerea incendiilor din instalaţiile tehnologice sau spaţiile închise; vehicularea pulberilor stingătoare; acţionarea automată a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi sau gaze.

În România, sistemele de stingere cu azot sunt proiectate conform STAS 12507/86.Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor cu azot sunt:

sursa de alimentare cu azot; instalaţia de reducere a presiunii; dispozitive de acţionare; reţeaua de distribuţie cu duze de refulare a azotului în spaţiul protejat; dispozitive de avertizare a oamenilor; dispozitive de semnalizare a intrării în funcţiune a instalaţiei (intrarea în funcţiune a

instalaţiei se face după avertizarea şi evacuarea oamenilor).Surse de alimentare cu azot ale instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor sunt:

rezervoare de înmagazinare la presiunea de (6…8) bar (pentru azotul provenit din fracţionarea aerului în instalaţiile tehnologice);

recipienţi (butelii) de azot la presiuni de 135 şi 200 bar.

Timpul necesar pentru asigurarea concentraţiei minime de azot necesară stingerii incendiului este de 1,5 la 3 minute, iar timpul de menţinere a acestei concentraţii este de 20 minute.

Instalaţie de stingere cu INERGEN (IG - 541)

Substanţa gazoasă cu denumirea comercială INERGEN, folosită ca agent (substanţă) de stingere, este un amestec de trei gaze, în următoarele concentraţii volumice:

nitrogen 52%; argon 40%; dioxid de carbon 8%.

Proprietăţile toxicologice ale INERGENULUI sunt: nici un efect advers observabil (indicele NOAEL) la o concentraţie volumică de azot de

43%; cel mai mic efect advers observabil (indicele LOAEL) la o concentraţie volumică de

azot de 52%.Utilizarea gazului INERGEN ca substanţă de stingere a incendiului este admisă numai dacă are

avizele şi agrementele tehnice legale.INERGENUL este un gaz nepoluant, ecologic, nu atacă stratul de ozon şi nu este toxic.Se recomandă utilizarea substanţei INERGEN pentru stingerea incendiilor la:

incinte cu tehnică de calcul: reţele de calculatoare, bănci de suporturi magnetice, tunele de cabluri;

incinte cu aparatură şi echipamente electronice sau de telecomunicaţii: diagnosticări, tratamente şi cercetări medicale, centrale telefonice, staţii radio/TV, centre de comunicaţii, staţii de satelit, reţea de telefonie celulară;

incinte de producţie şi transporturi: camere de comandă, calculatoare de proces, sisteme robotice, linii automate de producţie, echipamente şi generatoare electrice, laboratoare, vopsitorii, simulatoare de zbor, control trafic aerian, maritim, fluvial sau rutier;

incinte de valori: tezaure, muzee, biblioteci, galerii de artă, colecţii, arhive, depozite.Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu INERGEN se compun, în principal, din:

butelii cu INERGEN, grupate în baterii; racorduri flexibile pentru conectare la colector; colector; dispozitive de acţionare electrică şi mecanică a buteliei pilot; dispozitive şi echipamente electrice de detectare, semnalizare (acustică şi optică) şi de

comandă; aparatura de control; elemente de monitorizare a stării elementelor de închidere a golurilor (uşi, ferestre,

trape); reţeaua de conducte pentru transportul şi distribuţia substanţei de stingere; duze pentru refularea substanţei de stingere în spaţiul protejat.

Timpul de stingere a incendiului cu gaz INERGEN trebuie să fie de maximum22 de secunde pentru incendiu de clasa A şi 17 secunde pentru incendiu de clasa B (potrivit prevederilor NFPA 2001).

Generatoare de aerosoli

Există mai multe tipuri de aerosoli, după cum urmează:- aerosol A (SFE);- aerosol C (PYROGEN, FIRE – PRO, SOYUZ).

Sistemul de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli este prezentat ca cea mai nouă şi eficientă alternativă la haloni – pentru stingerea incendiilor cele mai dificile.

Stingerea cu ajutorul generatoarelor de aerosoli se realizează în urma descompunerii rapide a unei substanţe solide în gaze inerte şi pulberi şi dispersării acestora în focar. Solidul este netoxic, nepresurizat, inert şi stabil şi poate fi activat electric sau termic.

Se utilizează ca sistem fix automat de stingere a incendiilor – pentru faza incipientă a acestora – în domeniile:

instalaţii electrice cu tensiune până la 10KV, tablouri electrice, tuneluri de cabluri, staţii de transformare;

garaje şi depozite auto; centre de calcul, centrale telefonice; vehicule civile şi militare, trenuri; depozite de produse petroliere, cauciuc, materiale solide inflamabile.

Generatorul de aerosoli activat produce o reacţie chimică între un amestec de nitrat de potasiu şi nitrat de celuloză cu producerea, pe lângă azot şi apă, a carbonatului de potasiu. Pe lângă particulele solide de carbonat de potasiu se generează şi particule gazoase specifice combustiei. Carbonatul de potasiu şi gazul după ce traversează zona de răcire a generatorului sunt eliberaţi sub formă de aerosol, cu o dispersie controlată şi cu o viteză de 10m/s.

Aerosolii generaţi acţionează asupra incendiului atât chimic, cât şi fizic (prin inhibare – datorită, în special, sărurilor de potasiu – şi prin absorbţie de căldură, ce are loc ca urmare a vaporizării particulelor condensate).

Acţiune fizică este dată de caracteristicile chimico-fizice ale metalelor alcaline dintre care în special potasiul. Metalele alcaline au cel mai mic potenţial de ionizare I din această cauză, cu un mic aport de energie este posibilă eliminarea electronilor respectivilor atomi. Acest aport de energie poate apărea în prezenţa unei flăcări. Energia din flacără se va reduce în funcţie de potenţialul de ionizare existent.

Acţiunea chimică de stingere este activă atâta timp cât durează reacţiile de combustie în flacără prin rapida succesiune între atomi şi fragmente de molecule instabile. Aceste reacţii constituie reacţiile în lanţ ale radicalilor. Întreruperea reacţiei în lanţ are loc prin intermediul atomilor de potasiu, obţinuţi din carbon, care se combină cu hidroxidul instabil.

Aerosolii generaţi nu lasă reziduuri şi nu are efecte secundare (coroziune) asupra echipamentelor sensibile sau elementelor de structură.

Produsul are potenţialul de distrugere a stratului de ozon (PDO) zero, şi potenţialul de încălzire global – efect de seră (GWP) zero.

Este uşor de transportat, manipulat şi montat, deoarece nu necesită conducte, ci doar cablajul electric pentru declanşare; nu necesită elemente sub presiune.

Durata de viaţă este 10 ani.Produsul nu este considerat toxic, dar în cazul în care în spaţiile protejate se află şi persoane, nu

se admite o concentraţie mai mare de 40 grame/m3.Generatorul de aerosoli este compus dintr-un corp metalic de formă cilindrică, o încărcătură de

stingere de natură pirotehnică (compusă din azotat de potasiu, nitroceluloză şi stabilizatori chimici) şi un dispozitiv de declanşare, care poate fi activat electric prin intermediul unei centrale de semnalizare ce furnizează energia necesară pentru iniţiere sau termic prin intermediul unui fitil termic.

Cartuşul generator de aerosoli poate fi instalat în acelaşi mod ca detectorii de incendiu, cât mai aproape de posibilele focare de incendiu.

Instalaţii de stingere a incendiilor cu substanţe tip NAF S-III

Substanţa NAF S-III este un gaz lichefiat compus dintr-un amestec de hidrocarburi (HCFC) şi un aditiv de dezintoxicare numit NAF II care reduce produsele toxice rezultate în urma arderii.

Substanţele de stingere NAF S-III, NAF S-125, NAF S-227, sunt o alternativă a halonului H 1301. Produsul se prezintă sub forma unui gaz incolor, cu miros asemănător citricelor şi este bun dielectric.

Stabilitatea şi reactivitatea chimică a NAF S-III: în condiţii normale NAF S-III este un compus stabil; poate reacţiona violent cu aluminiu, sodiu sau potasiu, toate sub formă de pudră; poate să detoneze dacă este adus în contact cu litiu; se descompune termic în clorură de hidrogen, fluorură de hidrogen şi fosgen.

Proprietăţile ecologice ale NAF S-III: potenţialul de distrugere a stratului de ozon ODP=0.04; potenţialul de încălzire globală a atmosferei GWP=0,1; timpul de viaţă în atmosferă ALT=7 ani.

Timpul de stingere a incendiilor este de ordinul milisecundelor.Instalaţia de stingere a incendiilor tip NAF S-III se compune, în principal, din:

recipiente (butelii) cu NAF S-III; dispozitive de acţionare; dispozitive şi echipamente de detecţie, semnalizare şi comandă; duze pentru refularea NAF S-III; tabloul de comandă.

Personalul de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de stingere a incendiului cu NAF S-III va fi dotat următoarele echipamente de protecţie:

mănuşi impermeabile; la peste 1000 ppm se foloseşte aparat de respiraţie; ochelari de protecţie, mască de protecţie pentru faţă; încălţăminte impermeabilă de protecţie.

Instalaţia de stingere cu NAF S-III se poate utiliza pentru protecţia încăperilor în care staţionează permanent sau temporar persoane cu condiţia evitării inhalării agentului de stingere sau a compuşilor acestuia.

Instalaţia de stingere cu NAF S-III se poate utiliza pentru protecţia: autovehiculelor militare, motoare de aeronave; staţiilor de depozitare şi de prelucrare a lichidelor inflamabile; oficiilor de calcul, de comandă, laboratoarelor, centralelor telefonice; echipamente electrice: transformatoare, motoare; materiale solide inflamabile.

Instalaţii de stingere a incendiilor cu FM 200

Substanţa FM 200 este heptafluoropropanul care reprezintă o alternativă a halonului H 1301, are PDO=0 şi este un gaz incolor, aproape inodor, utilizat pentru stingerea incendiilor din clasele A,B,C, în arii neocupate.

Proprietăţile toxicologice ale FM 200 sunt: nici un efect advers observabil - indicele NOAEL = 9; cel mai mic efect advers observabil - indicele LOAEL = 10,5.

Sistemele de stingere a incendiilor cu FM 200 se utilizează la: depozite de substanţe lichide, diluanţi, hidrocarburi; echipamente electrice: transformatoare, motoare; centre de calcul, echipamente de prelucrare a datelor, săli de comandă, centrale

telefonice; muzee, biblioteci, arhive de film şi documente.

Sistemele de stingere a incendiilor cu FM 200 nu se utilizează în următoarele cazuri:

incendii mocnite care formează multă cenuşă; combustibili care conţin în moleculelor oxigenul necesar combustiei (nitraţi, pulberi

explozive); anumite pulberi înalt reactive sau explozive;

deoarece are eficienţă scăzută şi se pot forma produse de descompunere.Instalaţiile de stingere a incendiilor cu FM 200, se compun, în principal, din:

recipiente cu FM 200 grupate în două sisteme de alimentare:- un sistem de alimentare principal (bateria activă principală);- un sistem alimentare de rezervă (bateria activă de rezervă);

colector; dispozitive de acţionare; dispozitive şi echipamente de semnalizare şi comandă; conducte pentru transportul şi distribuţia FM 200; duze pentru refularea FM 200; aparatură pentru control.

La concentraţii volumice normale de utilizare, de FM 200 în aer, de exemplu 8% volume de FM 200 în aer, conţinutul de oxigen al camerei de protejat scade de la 21% la 19,3%. Această mică scădere a concentraţiei de oxigen nu reprezintă un pericol pentru personal.