Institutul Na•ional de Statistic† Revista Român! de Statistic! … · 2020. 2. 19. · AUREL IANCU - academician, Academia Român! MARIUS IOSIFESCU - academician, ... Pre"edinte

Revista Român! de Statistic!

Supliment

Romanian Statistical Review Supplement

1/2017

Institutul Naional de Statistic

National Institute of Statistics

www.revistadestatistic .ro/supliment

COLEGIUL !TIIN"IFIC

EMILIAN DOBRESCU - academician, Academia Român!

AUREL IANCU - academician, Academia Român!

MARIUS IOSIFESCU - academician, Academia Român!

LUCIAN ALBU - academician, Academia Român!

GHEORGHE ZAMAN Prof. univ. dr., membru corespondent al Academiei Române

TUDOREL ANDREI - Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice

DAN GHERGU" - Lect. univ. dr. , Universitatea Titu Maiorescu, Bucure"ti

KONRAD PASENDORFER PhD, Director General al Statistics Austria

MARIANA MIHAILOVA KOTZEVA - EUROSTAT

CONSTANTIN MITRU" Prof. univ. dr., Pre"edinte al Societ!#ii Române de Statistic!

CONSTANTIN ANGHELACHE Prof. univ. dr., Vicepre"edinte al Societ!#ii Române de Statistic!

NICOLAE ISTUDOR Prof. univ. dr., Rector al Academiei de Studii Economice, Bucure"ti

VERGIL VOINEAGU Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice, Bucure"ti

TIBERIU POSTELNICU Prof. univ. dr., Institutul Gheorghe Mihoc-Caius Iacob

BOGDAN OANCEA Prof. univ. dr., Universitatea Bucure"ti

GHEORGHE S#VOIU - Conf. univ. dr., Universitatea Pite"ti

IRINA-VIRGINIA DRAGULANESCU - Prof. univ. dr., University Messina, Italia

DANIELA ELENA !TEF#NESCU - Conf. univ. dr., Institutul Na#ional de Statistic!

ELISABETA JABA Prof. univ. dr., Universitatea Alexandru Ioan Cuza University

EUGENIA HARJA - Prof. univ. dr., Universitatea Vasile Alecsandri, Bac!u

!TEFAN-ALEXANDRU IONESCU - Lect. univ. dr. Universitatea Româno-American!

CLAUDIU HER"ELIU - Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice

ION GHIZDEANU - Dr., cercet!tor "tiin#i$ c gradul I, Comisia Na#ional! de Prognoz!

ILIE DUMITRESCU - Institutul Na#ional de Statistic!

SILVIA PISIC# - Dr., Institutul Na#ional de Statistic!

ADRIANA CIUCHEA - Institutul Na#ional de Statistic!

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 1 / 2017

SUMAR / CONTENTS 1/2017REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT

EVAZIUNEA FISCALĂ ÎN ROMÂNIA 3Drd. Adrian Amarița

ASYMMETRIC INFORMATION IN CASE OF DECISION UNDER RISK 22 Prof. Constantin Anghelache PhD.Bodó György PhD. StudentAndreea Ioana Marinescu PhD. Student

EFECTUL PREŢULUI ASUPRA CERERII DE CONSUM A POPULAŢIEI 37THE PRICE EFFECT ON POPULATION CONSUMPTION DEMAND 47Assoc. prof. Aurelian DIACONU PhD.Lecturer Mugur POPOVICI PhD.Maria MIREA PhD. StudentTudor SAMSON PhD. Student

IMPACTUL EVOLUŢIEI INFLAŢIEI ASUPRA CONSUMULUI 56THE IMPACT OF INFLATION’S EVOLUTION ON CONSUMPTION 68Lecturer Marian SFETCU PhD.Daniel DUMITRESCU PhD. Marius POPOVICI PhD. StudentEmilia STANCIU PhD. Student

MODEL DE ANALIZĂ A PLASAMENTELOR FINANCIARE ŞI A EXECUŢIEI BUGETARE A ROMÂNIEI ÎN 2016 80ANALYSIS MODEL OF FINANCIAL PLACEMENTS AND BUDGET EXECUTION OF ROMANIA IN 2016 93Prof. Gabriela Victoria Anghelache PhD.Assoc. prof. Mirela Panait PhD.Prof. Radu – Titus Marinescu PhD.

IMPACT OF REMITTANCES ON FINANCIAL DEVELOPMENT AND ECONOMIC GROWTH 106Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD Georgiana NIȚĂ, PhD Student,Alexandru BADIU, PhD Student

ECONOMIC CIRCUIT – ELEMENTS OF MACROECONOMIC ACTIVITY FLOWS 113Prof. Alexandru MANOLE PhD.Radu STOICA PhD. StudentIhab Jweida SJ JWEIDA PhD. Student

ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTURILE MACROECONOMICE – CONŢINUT ŞI STRUCTURĂ 122THEORETICAL ASPECTS REGARDING MACROECONOMIC ACCOUNTS - CONTENTS AND STRUCTURE 132Lecturer Ana CARP PhD.Assistant Diana Valentina DUMITRESCU PhD.Doina AVRAM PhD. StudentDoina BUREA PhD. Student

www.revistadestatistica.ro/supliment

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 1 / 20172

Revista Română de Statistică, editată de Institutul Naţional de Statistică,

este unica publicaţie de specialitate din ţara noastră, în domeniul

teoriei şi practicii statistice. Articolele publicate se adresează oamenilor

de ştiinţă, cercetătorilor, precum şi utilizatorilor de date şi informaţii

statistice interesaţi în lărgirea şi aprofundarea orizontului cunoaşterii

prin asimilarea noţiunilor de specialitate, abordarea de noi lucrări

şi studii de referinţă pe care să le aplice ulterior în domeniul în care

îşi desfăşoară activitatea. Prin prezentarea unor lucrări ştiinţifi ce

şi de promovare a culturii statistice, necesară în economia de piaţă

funcţională, revista se doreşte a fi un spaţiu propice schimbului de idei

şi, totodată, o provocare. Orice studiu sau opinie care poate contribui la

dezvoltarea gradului de înţelegere a statisticii ca ştiinţă este binevenit.

The Romanian Statistical Review, issued by the National

Institute of Statistics, is in our country specialising in the fi eld of

statistical theory and practice. The articles published are addressed to

the scientists, researchers and statistical data and information users

interested in broadening and deepening their horizon of knowledge by

acquiring specialised notions and coming into contact with new papers

and reference studies they can later apply in their own fi eld. Through

the presentation of papers that are scientifi c in nature and that promote

statistical culture, which is necessary in a functional market economy,

the Review aims to be a favourable space for exchange of ideas and a

challenge at the same time. Any study or opinion that can contribute to

the development of the degree understanding statistics as a science is

welcome.

La Revue Roumaine de Statistique, éditée par l’Institut National

de la Statistique, est la seule publication de spécialité de notre pays

dans le domaine de la théorie et de la pratique statistique. Les articles

y étant publiés s’adressent aux scientifi ques, aux chercheurs, ainsi

qu’aux utilisateurs de données et d’informations statistiques, intéressés

d’élargir leur horizon de connaissances avec des notions de spécialité

et de nouveaux travaux et études de référence qu’ils peuvent appliquer

ultérieurement dans leurs domaines d’activité. Par la présentation de

certains ouvrages scientifi ques et de promotion de la culture statistique

nécessaires dans l’économie de marché fonctionnelle, la Revue se

veut être un espace propice à l’échange d’idées et en même temps

une provocation. Toute étude et opinion qui pourraient contribuer au

développement du degré de compréhension de la statistique en tant que

science sont bienvenues.

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 1 / 2017 3

Evaziunea fi scală în România

Drd. Adrian Amarița Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Abstract Fenomenul evaziunii fi scale a luat amploare în România, cu precădere în ultimii ani. Diversifi carea și complexitatea schimburilor comerciale, în condițiile unei legislații imperfecte, au constituit circumstanțe favorizante pentru extinderea acesteia, iar efectele negative ale evaziunii își pun amprenta din ce în ce mai pregnant asupra economiei naționale. În acest context, preocupările specialiștilor pentru crearea unui cadru legislativ care să atenueze acest fenomen s-au intensifi cat. În condițiile în care evaziunea fi scală nu poate fi eradicată, este imperios necesar să se găsească cele mai efi ciente măsuri de combatere. Cuvinte cheie: evaziune fi scală, sistem fi scal, legislație, impozit, contravenții, infracțiuni, măsuri de combatere.

JEL Classifi cation: E 62, G 38, H 26, H 32

***

FISCAL EVASION IN ROMANIA

Abstract

The phenomenon of tax evasion has grown in Romania, especially in

the last years. Diversifi cation and complexity of foreign trade in the context

of an imperfect legislation, constituted favorable circumstances for extending

tax evasion and its negative effects are refl ected in an increased way on the

national economy.

In this context, the specialists’ concerns to create a legislative

framework to mitigate this phenomenon have intensifi ed. Given that tax

evasion can not be eradicated completely, it is necessary to fi nd the most

effective measures to combat it.

Key Words: Tax evasion, fi scal system, legislation, tax, contravention,

crime, counteracting measures

***


Evaziunea fi scală este un fenomen economico – social, de importanță

majoră, cu care se confruntă toate statele, într-o mai mare sau mai mică măsură.

Deoarece eradicarea completă a evaziunii fi scale este practic imposibilă,

statele caută măsuri efi ciente pentru limitarea acestui fenomen.

Noțiunea de evaziune fi scală a constituit o preocupare permanentă

a specialiștilor în fi scalitate, aceștia considerând-o rezultanta logică a inadvertențelor unei legislații imperfecte, a unei metodologii defectuoase de aplicare, materializată printr-o fi scalitate excesivă sau prin omisiunea unor elemente, ceea ce generează o favorizare a apariției și dezvoltării acestui fenomen.1

În condițiile în care schimburile comerciale ale țării noastre au crescut substanțial, în special după aderarea României la Uniunea Europeană, fenomenul de evaziune fi scală s-a extins, persoanele fi zice și juridice diversifi când mijloacele de eludare a legislației fi scale.În acest context, evaziunea fi scală a înregistrat o pondere din ce în ce mai însemnată în economia românească. Acest fenomen îngrijorător preocupă în prezent specialiștii din țara noastră. Studiile acestora au în vedere, în principal, elaborarea unei legislații fl exibile și efi ciente, cu scopul eliminării efectelor negative ale evaziunii fi scale, cu impact direct asupra economiei românești. În ceea ce privește istoricul acestui fenomen în România, trebuie menționat că începând cu marea reformă a impozitelor directe din anul 1921, în special din 1929, legislația română s-a orientat spre un sistem de impunere a unor mijloace efi ciente pentru prevenirea evaziunii fi scale. În anul 1923 s-a desfi ințat impunerea minimală și s-au atenuat sancțiunile impuse prin legea din anul 1921, ceea ce a condus la creșterea și diversifi carea fenomenului de evaziune fi scală, pe fondul unei slabe pregătiri a autorităților abilitate să vegeheze asupra estompării efectelor produse de evaziunea fi scală. Legea contribuțiilor directe din anul 1923 a avut și infl uență pozitivă asupra reducerii acestui fenomen, dar a avut și lacune, în acest sens putând fi amintită scutirea de impozit pe clădirile industriale. Cea mai răspândită formă de evaziune fi scală a fost “infl ațiunea amortizărilor”, procedeu ce consta în acțiunea întreprinderilor de a exagera valoarea clădirilor și instalațiilor pe care le posedau, de a cere și a de a obține de la fi sc dreptul de a scădea din benefi ciu un fond de amortizare corespunzător unor investiții mai mari decât cele reale. În aceeași perioadă, în Germania s-a creat un obstacol automat acestui gen de evaziune prin introducerea impozitului pe avere, alături de impozitul pe profi t. Întreprinzătorul nu mai supraevalua clădirile și instalațiile deoarece ar fi plătit un impozit mult mai mare la rubrica “impozit pe avere”.

1. “Evaziunea fi scală în România” în http://www.scritub.com


Efectele legii din 1923 au fost scăderea randamentelor impozitelor directe, ceea ce avea drept consecință legiferarea specială a măsurilor de anihilare a evaziunii fi scale și o nouă metodologie de impunere pentru contribuabilii care se sustrăgeau fi scului. Legislația privind măsurile de represiune a evaziunii fi scale și modifi cările la legea contribuțiilor directe au reprezentat începutul luptei antievazioniste în România începând cu anul 1929. Legea contribuțiilor directe din anul 1933 clasifi că nerespectarea legislației fi scale în “contravențiune simplă” și “contravențiune califi cată”. Literatura de specialitate din acea vreme făcea distincție între infracțiunea fi scală, abaterea fi scală și evaziune. Infracțiunea fi scală era defi nită ca “orice abatere, neascultare a legilor fi scale, sancționată cu o pedeapsă fi scală, neurmarea sau nesupunerea la legile fi scale putând să rezulte fi e dintr-un fapt de abstențiune, fi e dintr-o acțiune.” Infracțiunea fi scală era considerată o consecință a dreptului statului de a impune și de a pedepsi. Sancțiunile erau amenzile care puteau să ajungă până la de patru ori diferența la impozitul sustras. Faptele de corupție ale agenților fi scali se pedepseau cu închisoare contravențională. În lucrarea “Fraude și infracțiuni fi scale”, Ion Stan afi rma: “Legislația română este un mozaic de legi necoordonate din punct de vedere al sancțiunilor. Infracțiunile nu sunt întotdeauna net defi nite, iar tehnica aplicării lor nu este amănunțită și precisă ceea ce îngreunează nu numai sarcina organelor fi scale chemate a le aplica, ci și cercetările în domeniul fi scal și judecarea contravențiilor...Fiecare lege fi scală are sistemul său deosebit de penalități, procedură proprie și termene de apel și recurs cu totul diferite de la un impozit la altul, astfel că se comit cu ușurință de către funcționarii Ministerului Finanțelor erori și confuzii.”1

Legea 344/29.12.1947 pedepsea aspru evazioniștii fi scali, dar le acorda posibilitatea să intre în legalitate prin lichidarea obligațiilor fi scale, chiar dacă în perioada anterioară au afectat, total sau parțial, obligațiile fi scale către bugetul de stat sau bugetele locale. În privința faptelor de evaziune fi scală, acestea erau asimilate crimei de sabotaj și se sancționau cu pedepsele prevăzute în legea pentru reprimarea speculei și a sabotajului. Tranziția la economia de piață a statelor care au avut o economie centralizată presupune schimbarea cadrului legislativ fi scal, astfel încât să permită întărirea mecanismului fi scal care are sarcina să asigure creșterea economică și efi cientizarea tuturor pârghiilor economice. Economia planifi cată nu refl ecta fi del situația reală din economie, iar sistemul de prețuri era rigid și se caracteriza printr-o rată a dobânzii foarte scăzută și o micșorare a salariilor. Aplicarea unui nou sistem fi scal trebuie să țină seama de impactul pe care îl are

1. Ion Stan, citat în http:// www.scritub.com


asupra societăților, astfel încât creșterea impozitelor să nu genereze evaziune fi scală și corupție, acestea putând fi accelerate de o creștere a infl ației. În același timp, analiza noului sistem fi scal implică și studiul efectelor produse asupra investițiilor străine. Evaziunea fi scală este consecința unor fapte ilegale care au la bază următorii factori: “- imperfecțiunile legii; - neuniformitatea în activitatea organelor fi nanciare în ceea ce privește stabilirea și perceperea taxelor și impozitelor; - conduita unor categorii de contribuabili; - lipsa de exigență sau corupția funcționarilor publici.” Etapa tranzitorie de la economia dirijată la economia de piață poate favoriza fapte ilegale precum corupția, trafi cul de infl uență, înșelăciunea sau evaziunea fi scală. Prin introducerea TVA la data de 1 iulie 1993, agenții economici s-au orientat către reducerea consumurilor, disponibilizarea resurselor în economie, stimularea exporturilor și îmbunătățirea disciplinei fi nanciare. În acest context, s-a considerat necesar ca unele instrumente fi scale să fi e ajustate temporar în scopul stabilizării economiei. Principalele măsuri au fost: “- reforma impozitului pe circulația mărfurilor; - introducerea impozitului pe profi t cu 77 clase de impozitare, apoi reducerea acestora la două clase de impozitare și, în fi nal, introducerea unei cote unice de impozitare de 38%; - introducerea impozitului pe dividende și pe vânzarea de active; - un nou sistem de taxe vamale; - introducerea impozitului pe salarii.” În literatura de specialitate există multiple interpretări ale conceptului de evaziune fi scală. Unii autori defi nesc evaziunea fi scală ca “totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag, în totalitate sau în parte, materia lor impozabilă obligațiilor stabilite prin legile fi scale.” Maurice Duverger considera că fenomenul “desemnează ansamblul manifestărilor de fugă din fața impozitului.”1 Acesta apreciază că există evaziune fi scală în adevăratul sens al cuvântului atunci când “cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plătește, fără ca obligația acestuia să fi e transmisă asupra unui terț.” Unii autori consideră că din punct de vedere al modului cum poate fi săvârșită, al raportului care există între fenomenul în cauză și legislația în vigoare, evaziunea fi scală are două forme de manifestare: - evaziune fi scală licită (realizată la adăpostul legii); - evaziune fi scală ilicită (frauduloasă) sau fraudă fi scală.

1. Maurice Duverger, citat în http://www.scritub.com


Din punct de vedere spațial, evaziunea fi scală se delimitează în: - evaziune fi scală la nivel național; - evaziune fi scală internațională. Evaziunea fi scală licită este defi nită ca “sustragerea unei părți din materia impozabilă fără ca acest lucru să fi e considerat contravenție sau infracțiune” și presupune exploatarea cadrului normativ pentru valorifi carea inteligentă a inconsecvențelor și contradicțiilor prevederilor legale cu scopul de evitare a obligațiilor contribuabililor către stat. Evitarea obligațiilor fi scale, în limitele legii, necesită specialiști în domeniul fi scal, iar consecința este că numai societățile cu capital mare pot utiliza această formă de evaziune, deoarece costurile unei consultanțe specializate sunt mari. Contribuabilii cu venituri modeste care nu au posibilitatea să aloce sumele necesare unei asistențe specializate apelează la frauda fi scală. Factorii care favorizează evaziunea fi scală licită sunt : “– acordarea unor facilități fi scale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale, reduceri, deduceri; - acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfi ințării de noi societăți comerciale; - scoaterea de sub incidența impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare și a celor provenite din plasamente în obligațiuni emise de stat; - nereglementarea cheltuielilor generale ale societăților comerciale, aceasta creând tentația supraevaluării prin creșterea nejustifi cată economic a acestora; - impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fi zice, pe baza unor norme medii de muncă creează condiții pentru contribuabilii care realizează venituri mai mari decât media să nu plătească impozite pentru diferența respectivă; - exploatarea unor lacune ale legii.” În România cele mai frecvente evaziuni fi scale licite au fost favorizate de facilitățile fi scale acordate de guverne și omisiunile în reglementarea unor impozite și taxe. Evaziunea fi scală ilicită (frauda fi scală) este defi nită ca o formă de eludare agravantă care se sancționează prin măsuri pecuniare și privative de libertate și constă în ascunderea ilegală, totală sau parțială, a materiei impozabile de către contribuabili în scopul reducerii sau eliminării obligațiilor fi scale ce le revin. Evaziunea fi scală ilicită se prezintă sub următoarele forme: “- evaziunea tradițională; - evaziunea juridică; - evaziunea contabilă; - evaziunea prin evaluare.”


Evaziunea tradițională constă în sustragerea de la plata obligațiilor fi scale prin înregistrare și depunere de documente incorecte sau prin neîntocmirea documentelor solicitate prin legislația fi scală. Această formă de evaziune fi scală se materializează prin: întocmirea de declarații fi scale false sau neîntocmirea acestora, reducerea intenționată a încasărilor în scopul reducerii TVA și a profi tului impozabil, prin încasări în numerar fără chitanțe și vânzări fără factură, creșterea cu intenție a cheltuielilor în scopul diminuării profi tului impozabil, producerea și comercializarea de bunuri și servicii în mod clandestin, desfășurarea muncii remunerate în mod clandestin (“la negru”) și a tranzacțiilor imobiliare. Evaziunea juridică constă în ascunderea naturii unui organism sau contribuabil. De exemplu, un contract de asociere este transformat, în mod ascuns, într-un contract de muncă, prin care benefi ciarul acestuia își creează avantaje din calitatea de salariat. Evaziunea fi scală este defi nită ca “sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fi scale.” Evaziunea contabilă constă în disimularea unei evidențe contabile corecte, prin utilizarea unor documente false, cu scopul de a crește cheltuielile, de a diminua veniturile și, implicit, a reducerii impozitului pe profi t, adică diminuarea obligațiilor fi scale datorate statului. Evaziunea fi scală prin evaluare constă în diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea amortismentelor și provizioanelor cu intenția de a deplasa impozitul în viitor. În privința evaziunii fi scale, comerțul se situează pe primul loc în rândul activităților generatoare de economie subterană. În ceea ce privește contribuabilii, se consideră că cele mai mari posibilități de fraudare le au aceia care desfășoară activități industriale și comerciale, precum și activitățile independente precum medicii, avocații și arhitecții. Principalele aspecte sub care se manifestă evaziunea fi scală sunt: “– sustragerea de la plata impozitelor prin înregistrarea incorectă în datele contabile a operațiunilor economice; - “companii fantomă”; - distrugerea documentelor fi nanciar – contabile; - organizarea unor evidențe contabile duble; - întocmirea balanțelor contabile bazate pe date nereale; - nedeclararea unor activități comerciale sau a unor surse de impozitare; - subzistența unor activități economice fără declararea subsidiarilor, punctelor de lucru și antreprizelor;


- prezentarea de documente false privind operațiunile de import – export.” În ceea ce privește tehnicile de fraudare fi scală, acestea pot fi grupate pe categorii de obligații fi scale. În cazul impozitului pe profi t, tehnicile de fraudare fi scală sunt: “- reducerea bazei de impozitare prin includerea în costuri a unor cheltuieli fără documente justifi cative sau bază legală; - înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă de legi; - deducerea unor cheltuieli personale ale asociaților sau dobânzi la împrumuturi acordate de administratorii societății; - neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fi e prin neîntocmirea documentelor de evidență sau prin înscrierea în documente a unor prețuri de livrare sub cele practicate în mod real; - transferul veniturilor impozabile la societăți nou create în cadrul aceluiași grup, afl ate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profi t, concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea – mamă; - determinarea impozitului pe profi t prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale în special în ceea ce privește reducerea impozitului aferent profi tului reinvestit; - necalcularea de către unele organizații nonprofi t a impozitului aferent veniturilor rezultate din activități economice; - neînregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de control sau chiar a obligațiilor legate de impozitul pe profi t datorat.” Tehnicile de fraudare utilizate în cazul taxei pe valoarea adăugată sunt: “– aplicarea eronată a regimului deducerilor taxei pe valoarea adăugată pe baza unor documente care nu au înscrisă taxa sau deduceri fără documente sau cu documente ilegale, deduceri de TVA ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în jurnalele de cumpărări, deduceri pe baza unor documente aparținând altor societăți comerciale, deducerea taxei pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor scutite de drept de deducere; - necuprinderea unor operațiuni ce intră în sfera taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei și necuprinderea în baza de calcul a tuturor facturilor; - neevidențierea și nevirarea taxei pe valoarea adăugată aferentă avansurilor de la clienți; - neînregistrarea ca plătitor la depășirea plafonului minim; - sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă importurilor de bunuri prin prezentarea unor acte fi ctive de donație, de la parteneri externi,


în loc de acte de cumpărare, precum și neincluderea în deconturi a taxei pe valoarea adăugată de plată în vamă; - emiterea de chitanțe fi scale și facturi cu taxă pe valoarea adăugată, fără ca agentul economic să fi e plătitor și fără să înregistreze și să vireze taxa pe valoarea adăugată; - neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularisticii tipizate, cu înregistrări incomplete în jurnale sau înregistrări repetate în jurnale de cumpărare, facturi “pierdute”, amânarea întocmirii facturilor fi scale, necuprinderea în baza de calcul a tuturor elementelor din factură; - sustragerea de la plata taxei pe valoarea adăugată prin declararea unor importuri ca fi ind temporare; - cereri de rambursare nejustifi cate; - “erori de calcul”.” Tehnicile de fraudare fi scală cele mai frecvente în ceea ce privește impozitul pe salarii sunt: “- neimpozitarea tuturor surselor plătite salariaților cu titlu de venituri salariale; - aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale; - nereținerea și nevirarea impozitului pe salarii datorat pentru persoanele angajate pe bază de convenții sau pentru zilieri; - necumularea, în vederea impozitării, a tuturor veniturilor salariale; - neînregistrarea obligațiilor de plată a impozitului pe salarii; - nerespectarea legislației privind stabilirea bazei de impozitare; - necuprinderea în baza de impozitare a tuturor veniturilor realizate, în special a celor pentru care impozitarea se realiza pe baza declarației subiectului impozabil; - identifi carea unor modalități de generare de cheltuieli fi ctive cu salarizarea unor persoane; - crearea unor facilități salariaților, care să nu intre în sfera de impunere a impozitului pe venitul global realizat astfel încât să plătească la bugetul de stat un impozit mai mic; - obținerea de către salariați a unor statute ce le conferă scutirea de la plata impozitului pe venitul global, precum certifi cate de revoluționari, certifi cate de handicapați.” În privința accizelor, tehnicile de fraudare fi scală sunt: “- necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile; - micșorarea bazei de impozitare prin subevaluarea produselor importate în vamă prin folosirea de documente duble; - necalcularea accizelor aferente modifi cării concentrației alcoolice; - neincluderea accizelor în prețul de vânzare al produselor pentru care se datorează accize;


- neevidențierea în contabilitate a obligației de plată a accizelor; - sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor accizate și trecerea lor la produse neaccizate sau accizate în cote reduse.” Referitor la alte impozite și taxe datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, trebuie menționate următoarele tehnici de fraudare fi scală: “- evidențierea în contabilitate a unor clădiri la valori inferioare celor reale; - nedepunerea la organele fi scale a declarațiilor privind clădirile afl ate în patrimoniu, a mijloacelor de transport afl ate în posesie și a terenurilor deținute sau afl ate în administrarea agenților economici; - declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere, în ce privește impozitul pe clădiri, taxa mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat; - neconstituirea și nevirarea impozitului pe dividende, calcularea eronată a acestuia; - nereținerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în cursul anului care după realizarea profi tului și aprobarea bilanțului au avut destinația de dividende; - nedeclararea veniturilor realizate de către persoanele fi zice din diverse activități; - încălcarea prevederilor legale privind modul de desfășurare și impozitare a activității de taximetrie de către persoanele autorizate să desfășoare aceste activități, prin neprezentarea la organul fi scal sau alterarea informațiilor furnizate de aparatele de taxat.” Cele mai noi și mai utilizate metode de fraudare a bugetului de stat sunt: “- simularea unor exporturi; - trecerea scriptică a operațiunilor prin mai multe societăți; - organizarea în ascunderea acțiunilor frauduloase prin implicarea mai multor societăți dispersate în teritoriu, aparent fără legătură între ele și întocmirea de documente care îndeplinesc doar formal cerințele legale, urmate de transferuri bancare care simulează stingerea obligațiilor fi ctive între parteneri.” Evaziunea fi scală din România ocupă un loc central în presa internațională, în care se consemnează că țara noastră pierde anual 28 miliarde euro din cauza economiei subterane.1

În acest sens, în Reuters este descris un tablou din București astfel: “În fi ecare dimineață, sute de comercianți se înghesuie într-o piață ieftină din partea de nord a Capitalei. Însă, dacă un inspector fi scal își face apariția,

1. http://www.ziare.com/impozit/evaziune/reuters


atunci ei strâng totul, iar liniștea se așterne foarte repede.” Presa internațională subliniază că România este depășită în topul statelor din Uniunea Europeană doar de Bulgaria în ceea ce privește contorizarea economiei subterane ca procent din produsul intern brut.1 Consiliul Fiscal arată că în țara noastră unul din trei muncitori nu plătește impozitul pe venit și nu achită contribuția la fondul de pensii.2

În anul 2013 evaziunea fi scală a reprezentat 16,2% din Produsul Intern Brut atingând valoarea de 22 miliarde de euro.3 Se constată că valoarea aproape s-a dublat în ultimii 14 ani, deoarece în anul 2000 aceasta era de 9,1% din Produsul Intern Brut.

2013

Evaziune fiscala

PIB

1. Studiu realizat de fi rma de consultanță AT Kearney prezentat în www.ziare.com/2014

2. Constantin Pescaru : “Reuters : “Câți bani pierde România din cauza evaziunii fi scale””, în www.ziare.com din 30.10.2014

3. Luiza Ilie:”Reuters: “Cum pierde România 28 de miliarde de euro pe an”” în www.dcnews.ro din 30.10.2014


Prejudiciile produse de economia subterană au drept consecință majorarea taxelor plătite de populație pentru acoperirea defi citului bugetar.1

Mihai Bogza , șeful Consiliului Investitorilor Străini afi rma: “Multe companii private încă fac evaziune fi scală, astfel că fac concurență neloială celor cinstiți. Taxele care ar trebui colectate de la aceste societăți vor fi recuperate prin creșterea birurilor existente.”.2

Despre evaziunea fi scală din România, Agenția France Presse scria:“ De la zidari care lucrează la negru până la rețelele de criminalitate fi nanciară, evaziunea fi scală înfl orește în România și privează bugetul statului de zeci de miliarde de euro.”.3 Conform datelor transmise de Comitetul Consiliului Europei împotriva spălării capitalurilor (MONEYVAL) și prezentate în http://economie.hotnews.ro/2014, economia subterană reprezintă 28,4% din produsul intern brut al României în 2013 (aproape 40 miliarde de euro).4

Parlamentul European a subliniat că la nivelul Uniunii Europene se pierd anual 1.000 miliarde de euro din cauza evaziunii fi scale. Ionuț Dumitru , președintele Consiliului Fiscal, a declarat: “Evaziunea fi scală, în creștere în România, reprezintă un risc pentru securitatea națională.”5 Împotriva tendinței expansioniste a evaziunii fi scale, guvernul a creat în cadrul Fiscului o direcție cu atribuții de împiedicare a activității rețelelor criminale, care s-au extins dincolo de granițele României. În articol sunt prezentate cele mai mari infracțiuni de evaziune fi scală înregistrate în anul 2014: “Una dintre afacerile cel mai răsunătoare descoperite în 2014 vizează o evaziune de 24 milioane euro pe piața fructelor și legumelor. Treizeci de cetățeni turci, iordanieni și români, dintre care 12 au fost arestați, au înfi ințat 58 de societăți fantomă pentru a scăpa de plata TVA (24%) după ce au livrat produse de 100 milioane euro. Într-un alt caz, 22 cetățeni români și chinezi au pus la punct un lanț fraudulos format din 15 societăți care efectuau tranzacții succesive și omiteau să declare și să plătească TVA. Pierderea fi scală a fost de 12 milioane euro.” Potrivit datelor Consiliului Fiscal, 1,45 milioane de oameni munceau la negru în anul 2012, adică 23% din numărul total de angajați. În acest sens, construcțiile sunt cele mai afectate, deoarece 60% din muncitori nu lucrează cu contracte de muncă.

1. Corina Vârlan : “Problema evaziunii fi scale din România dezbătută în presa străină’’ în www.gândul.info din 30.10.2014

2. Mihai Bogza, citat în www.gândul.info/2014

3. Evaziunea fi scală, o enormă gaură pentru România – France Presse în http://economie.hotnews.ro , 21.08.2014

4. Maria Enache : “France Presse : “Evaziunea fi scal înfl orește în România și privează bugetul de stat de miliarde de euro”” în https://ro-ro.facebook.com

5. Ionuț Dumitru, citat în http://economie.hotnews.ro/2014


Gheorghe Piperea arată într-un text publicat pe www.juridice.ro că pierderile înregistrate în ultimii nouă ani de economia națională cauzate de bănci, companii multinaționale și IMM-uri sunt de aproximativ 20 mild.euro, suma împrumutată de România de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană.1 Calculul efectuat de avocatul Piperea are la bază datele oferite de Florin Georgescu, viceguvernatorul BNR, conform cărora în anul 2013 erau înregistrate 720.000 persoane juridice active. Dintre acestea 115.000 nu au depus bilanțul, 87.000 nu au înregistrat profi t, 252.000 au avut profi t net de 58 mild.lei, iar 264.000 de fi rme au înregistrat pierderi în valoare de 39 mild.lei, aproximativ 9 mild.euro. Pierderile anuale reprezintă 6,5% din Produsul Intern Brut. Conform structurii celor 264.000 de fi rme care au înregistrat pierderi, 400 societăți de stat au avut pierderi, 400 societăți de stat au avut pierderi de 3 mild.lei, iar pierderile celor 263.500 mii fi rme private au fost de 36 mild.lei, ceea ce înseamnă că fi rmele cu capital privat au fost mult mai mari comparativ cu cele cu capital de stat. Autorul prezintă un exemplu de evaziune prin metoda de optimizare fi scală denumită “sendvișul olandez”. Multe corporații multinaționale își stabilesc sediile sociale în Olanda, stat în care legislația fi scală permite externalizarea integrală a profi tului către subsidiare sau holdinguri cu sediile în paradisuri fi scale. Multinaționalele cu sediul central în Olanda și fi liale în state ale Uniunii Europene exportă profi tul din Olanda în paradisuri fi scale, în care acesta nu se impozitează sau cota de impozitare este nesemnifi cativă.Opinia autorului este că pierderile anuale de 9 mild.euro nu reprezintă pierderi reale, acestea sunt doar rezultate distorsionate prin “optimizare fi scală”. Topul companiilor cu cele mai mari pierderi înregistrate în anul 2014 are drept lideri subsidiarele din România ale grupului KazMunaiGaz – Rompetro Rafi nare și Oilfi eld Expl.Business Sol, care cumulează pierderi de 2,1 mild.lei, echivalentul a 400 milioane de euro, raportate la o cifră de afaceri de 13,5 mild.lei, echivalentul a 3 mild.euro. O sursă importantă de venit o constituie combaterea evaziunii fi scale. În România sunt aplicabile prevederile Legii nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fi scale. Legea nr.241/2005 a fost actualizată prin OUG nr.54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fi scale. În sensul legii, constituie infracțiuni următoarele fapte: “- nerefacerea cu intenție a documentelor de evidență contabilă distruse în termenul înscris în documentele de control, deși operațiunea putea fi făcută; - refuzul nejustifi cat al unei personae de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verifi cărilor fi nanciare, fi scale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație;

1. Gheorghe Piperea: “Operațiunea morților vii sau cum este vlăguită economia românească de sendvișul olandez”, în www.cotidianul.ro., 19.08.2015


- împiedicarea sub orice formă a organelor competente de a intra în sedii, incinte sau pe terenuri, cu scopul efectuării verifi cărilor fi nanciare, fi scale sau vamale; - reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă; - deținerea sau punerea în circulație, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fi scal, cu regim special; - tipărirea, deținerea sau punerea în circulație, cu știință, de timbre, banderole sau formulare tipizate în domeniul fi scal, cu regim special, falsifi cate; - stabilirea cu rea – credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat; - asocierea în vederea săvârșirii faptei anterior menționate; - ascunderea bunului ori a sursei impozabile ori taxabile; - omisiune, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; - evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fi ctive; - alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fi scale sau alte mijloace de stocare a datelor; - executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; - sustragerea de la efectuarea verifi cărilor fi nanciare, fi scale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fi ctivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verifi cate; - substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fi scală și ale Codului de procedură penală.” Sancționarea infracțiunilor de evaziune fi scală este reglementată de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. În ultimii 25 de ani fenomenul evaziunii fi scale a luat o amploare deosebită, cu repercusiuni grave asupra economiei naționale. În acest sens apariția, în special, a societăților cu răspundere limitată a favorizat un mediu


propice pentru infracțiuni cu consecințe deosebit de nefaste atât în domeniul economic, cât și pe plan social. În esență, evaziunea fi scală reprezintă neîndeplinirea cu rea credință de către contribuabili a obligațiilor fi scale, iar acțiunile sau inacțiunile acestora în domeniul de referință intră sub incidența Codului penal și a Codului de procedură penală, precum și ale tuturor celorlalte prevederi legale care guvernează sediul materiei.Pentru a stabili metodele de combatere a evaziunii fi scale este necesar să se determine cauzele care o generează și efectele produse de acest fenomen. Printre cauzele care stau la baza evaziunii fi scale, trebuie amintite excesivitatea sarcinilor fi scale și insufi ciența educației cetățenilor. Excesivitatea sarcinilor fi scale se regăsește în amploarea evaziunii fi scale. Sub acest aspect, efi ciența unui sistem fi scal constă în gradul de consimțire la impozit. Insufi cienta educație fi scală a cetățenilor are, de asemenea, efecte asupra creșterii fenomenului de evaziune fi scală. În același sens, trebuie menționat și faptul că lipsa unui control efectuat de personal califi cat și lacunele legislației fi scale pot determina amplifi carea efectului evaziunii fi scale. Consecințele evaziunii fi scale produc prejudicii atât statului, cât și contribuabililor, deoarece statul nu primește veniturile necesare activității sale, iar contribuabilii suportă impozite mai mari la venituri mai mici. Sir Austen Chamberlain afi rma că “metodele de evaziune se schimbă cu o rapiditate uimitoare”, iar “noile metode de investigare trebuie adoptate cu aceeași probă”.1

În anumite cazuri o parte din venituri nu sunt supuse impunerii fi scale din cauză că legea nu precizează modul de stabilire a obiectului impozabil. Formele de eludare ale impozitului sunt diferite în funcție de natura și proveniența veniturilor. Evitarea fi scului poate avea ca sursă și organizarea defectuoasă a controlului asupra veniturilor realizate. Evaziunea fi scală poate fi favorizată de prevederile Legii nr.31/1990, prin intermediul căreia este autorizată funcționarea societăților comerciale cu multe activități în obiectul lor de activitate, fără o verifi care prealabilă a dotărilor și condițiilor reale de desfășurare în cadrul limitelor admise de lege. Un alt element care a contribuit la eludarea obligațiilor fi scale l-a constituit limita minimă a capitalului social, care nu a asigurat posibilitatea recuperării sumelor datorate de societăți bugetului de stat. Trebuie subliniat faptul că, deși Legea nr.31/1990 prevedea posibilitatea suspendării agenților economici pentru abateri repetate, nu au existat reglementări în acest sens. Multe societăți și regii autonome au stipulat prevederi în contractele colective de muncă care au creat posibilitatea de însușire a unor venituri fără a fi supuse impozitării. Acestea nu au cumulat aceste venituri cu salariile

1. Sir Austen Chamberlain citat în http://www.scritub.com


din lunile respective, drept urmare nu au fost supuse impozitării. Majorarea cheltuielilor a avut drept consecință diminuarea impozitului pe profi t. O altă practică a evaziunii fi scale a constituit-o acordarea în avans a unor sume de bani pentru servicii care nu se efectuaseră, restituirea producându-se după o lungă perioadă fără dobândă, valoarea acestora fi ind mult mai mică decât aceea la momentul acordării avansului. O cauză a evaziunii fi scale a constituit-o sistemul fi scal care a lăsat la latitudinea contribuabililor declararea veniturilor pornind de la prezumția de sinceritate a acestora. De foarte multe ori, statul nu poate lua cele mai efi ciente măsuri de combatere a evaziunii fi scale pe fondul infl ației sau recesiunii economice. Organizarea la nivel internațional a unor structuri mafi ote puternice împiedică statele europene să ia cele mai bune măsuri, iar eforturile acestora în sensul respectării legalității nu sunt întotdeauna încununate de succes. Conform prevederilor legale, agenții economici cu capital privat pot avea două conturi la bănci diferite.1 Pentru deschiderea celui de-al doilea cont, nu este necesar avizul organelor fi scale sau al băncii la care are deschis primul cont. Deschiderea celui de-al doilea cont se face prin depunerea unei cereri și a documentelor care atestă că societatea comercială este legal constituită. În ceea ce privește închiderea unui cont, agentul economic depune o cerere, iar banca verifi că dacă acesta nu este debitor. Având în vedere cele sus – menționate, în articol este prezentat un caz care, în aparență, respectă prevederile legale din domeniul fi scal: “S.C.”X” S.R.L. își deschide două conturi: unul la BRD folosit pentru operațiuni evidențiate în contabilitate corect și la timp cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare, iar al doilea la Credit Bank, în care se va derula cea mai mare parte a activităților sale, de circa 60 – 70%, fără ca vreun document pe baza căruia se derulează operațiunile să ajungă în contabilitatea societății comerciale. Presupunem că S.C.”X” S.R.L. începe activitatea sa prin cel de-al doilea cont deschis la Credit Bank cu 100 milioane lei, marfa achiziționată livrând-o S.C.”X” S.A. care o achită la primire cu fi la CEC. Operațiunea a durat cinci zile, iar S.C.”X” S.R.L a câștigat din afacere 30 milioane lei. Afacerea s-a desfășurat “curat” cu acte în regulă, verifi cările efectuate la cele trei societăți fi ind de asemenea în regulă. S.C.”X” S.R.L. își continuă activitatea prin cel de-al doilea cont, fi ind derulate numai acele operațiuni care privesc tranzacțiile cele mai mari, mai sigure și mai “curate”. Operațiunile care sunt mai greoaie se desfășoară prin primul cont deschis la BRD, agentul economic derulând aici cca 20 - 30% din cifra de afaceri, având grijă să respecte dispozițiile legale în vigoare și să-și achite integral și la termen obligațiile fi scale. Verifi cările la S.C.”X” S.R.L. se vor încheia cu bine

1. Metode de măsurare și combatere a evaziunii fi scale în http://www.scritub.com


cu această societate, va fi considerată o societate “model” “fără probleme” având o evidență contabilă ținută corect și la zi. Din aceasta vor rezulta verifi cări din ce în ce mai rare, nimeni neputând să se îndoiască de cinstea acestui agent; dacă ar exista această îndoială, regulamentul și statutul băncii asigură secretul operațiunilor bancare chiar și în fața organelor de control ale Gărzii Financiare.” În scopul prevenirii acestor fenomene, legislația a impus ca agenții economici să-și deschidă conturi doar la bănci din România, după comunicarea înscrierii conturilor la organele fi nanciare teritoriale. Cu privire la deschiderea celui de-al doilea cont, legislația prevede obligația ca aceasta să aibă loc numai în cazuri excepționale și prin înștiințarea băncii la care a deschis primul cont și a celei de-a doua bănci cu privire la existența contului deschis inițial și a unităților fi scale teritoriale. Cele mai frecvente forme de sustragere prin intermediul registrelor contabile sunt: “- înfi ințarea de conturi pasive cu nomenclaturi fi ctive, în special prin creșterea artifi cială a valorilor pasivului, cu scopul de diminuare a profi tului; - amortismente nelegale și amortismente la supraevaluări, prin creșterea cotelor maxime admise și prin exagerarea valorii clădirilor și instalațiilor; - rezerva ocultă (diminuările de benefi ciu și de activități); - înregistrări fi ctive; - nejustifi carea cu acte a înregistrărilor; - virarea în conturi a unor părți din benefi ciu prin înregistrarea sumelor aferente unor persoane, de regulă din conducerea societății, cu scopul de sustragere a unei părți din benefi ciu; - debitarea conturilor de rezultate și a cheltuielilor de exploatare cu sume fi ctive (materia primă utilizată pentru o construcție se înregistrează la cheltuieli de exploatare, dubla înregistrare a unei facturi, salarii și alte drepturi bănești fi ctive etc.); - ascunderea unei părți din benefi ciu prin omiterea înregistrării, neînregistrarea dobânzilor încasate, comisioanelor primite, vânzărilor efectuate și încasărilor aferente; - reducerea cifrei de afaceri prin intermediul operațiunilor fi ctive (diminuarea veniturilor încasate, majorarea cheltuielilor de producție sau comerciale cu sume reprezentând salariul patronului sau cheltuieli de natura investițiilor fără ca acestea să fi e puse în funcțiune și fără să fi e înregistrate în contabilitate, relevarea din contul profi t și pierderi a unor sume pentru investiții înainte de impozitare, înregistrarea în conturile de cheltuieli a unor sume mai mari decât cele reale și neîntocmirea registrului de casă).”


Pentru combaterea evaziunii fi scale, organele de control trebuie

să efectueze verifi carea încrucișată dintre datele înregistrate în evidența furnizorului și cele din contabilitatea benefi ciarului. De asemenea, este necesar să se extragă datele cu privire la cantitatea de materii prime, materiale și produse fi nite achiziționate prin vamă, de la persoane fi zice sau juridice, în scopul determinării veniturilor reale. Două forme de manifestare a evaziunii fi scale dețin ponderea cea mai mare în cadrul fenomenului evazionist: “- nedeclararea veniturilor realizate în vederea impunerii de către persoanele fi zice și juridice; - declararea eronată a veniturilor și cheltuielilor înregistrate de către persoanele fi zice și juridice.” Combaterea acestor forme de evaziune trebuie să aibă la bază corelarea activității organelor centrale și teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice cu activitatea organelor de poliție și Parchet. Opiniile specialiștilor în ceea ce privește modalitățile de combatere a evaziunii fi scale sunt unanime în sensul înfi ințării unui aparat de control unic la nivel central și local, care să aibă atribuții atât din punct de vedere procedural, cât și practic. Sarcinile acestui corp de control trebuie să conste, în principal, în: “- constatarea reală a obligațiilor față de bugetul central și local; - ținerea corectă, pe baza documentelor, a evidențelor fi nanciar – contabile; - îndrumarea contribuabililor, persoane fi zice și juridice, în scopul aplicării legislației economice și fi scale.” Efi ciența controlului fi scal depinde, în principal, de crearea unei legislații specifi ce adaptate la economia de piață și care să se orienteze spre scăderea presiunii fi scale. Specialiștii din domeniul fi scal apreciază că reducerea evaziunii fi scale și crearea unui echilibru între membrii societății contribuie la formarea unei pături mijlocii a populației care să acumuleze în cea mai mare parte contribuția lor. Scăderea presiunii fi scale asupra contribuabililor conduce la diminuarea evaziunii fi scale. În consecință, cel mai bun mod de realizare a obiectivelor îl constituie organizarea unui mecanism adaptat la evoluția pieței, care să aibă la bază cote marginale reduse și care să fi e percepute la baze lărgite de impozitare. Pentru efi cientizarea combaterii evaziunii fi scale, este important ca impozitele să se concentreze în depozite pentru o verifi care a acestora de către autoritățile fi scale cu costuri cât mai reduse. Trebuie luat în considerare și faptul că impozitele pe venit bazate pe evaluarea de către contribuabili aduc bugetului venituri mai mici decât impozitele reținute direct de către stat. Un exemplu în acest sens este TVA-ul,


care oferă posibilități mai mici de evaziune fi scală comparativ cu taxele de consumație individuală și stimulează producătorii la colectarea impozitului prin deducerea sau rambursarea taxei plătite cu ocazia aprovizionării. Un rol major în procesul de combatere a evaziunii fi scale îl are relația dintre contribuabili și unitățile fi scale, care trebuie să aibă următoarele etape obligatorii: „- constatarea și calcularea impozitelor și taxelor conform obiectului de activitate al contribuabililor; - stabilirea obligațiilor fi scale prin debitarea impozitelor și taxelor cu debit sau crearea obligațiilor pentru celelalte impozite; - urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor; - întocmirea evidențelor fi scale pentru fi ecare contribuabil și a evidențelor centralizate.” Evaziunea fi scală nu poate fi eradicată, având în vedere complexitatea acestui fenomen și multiplele forme sub care se manifestă. Cu toate acestea, acțiunea de combatere a evaziunii fi scale poate fi direcționată spre efi cientizarea activității pentru limitarea fenomenului și efectelor produse de acesta. Cele mai importante căi de combatere a evaziunii fi scale sunt: a) crearea unui cadru legislativ care să țină seama de următoarele aspecte: - contribuabilii să aibă certitudinea că faptele de evaziune fi scală pot fi descoperite; - taxele și impozitele la care sunt supuși contribuabilii să nu fi e oneroase, situație care ar favoriza apariția fenomenului de evaziune fi scală; - existența unor evidențe fi scale care să limiteze posibilitatea contribuabililor de a eluda prevederile legale care reglementează sediul acestei materii; b) creșterea nivelului de pregătire profesională a funcționarilor cu atribuții de control fi scal; c) stabilirea unui sistem de stimulente pentru salariații din cadrul organelor de control fi scal; d) crearea unui sistem centralizat de control fi scal care să aibă ca obiective evitarea dublei impuneri și evidența strictă a datoriilor contribuabililor față de bugetul de stat și bugetele locale; e) delimitarea netă a infracțiunilor de contravențiile fi scale și stabilirea modului de sancționare a contribuabililor care se abat de la prevederile legale din domeniul fi scal; f) instituirea la nivel național a unui sistem de evidență pentru contribuabilii care nu-și achită datoriile exigibile;


g) obligația statuată prin lege a contribuabililor de înștiințare a organelor de control fi scal asupra deschiderii conturilor la bănci; h) crearea cadrului legal care să permită organelor fi scale verifi carea tuturor operațiunilor efectuate la bănci de către contribuabili; i) cooperare între organele fi scale din România și cele din străinătate, în cazul în care contribuabili din țara noastră sunt asociați cu fi rme din străinătate sau își desfășoară activitatea în alte state; j) existența unor evidențe fi nanciar – contabile care să permită depistarea rapidă a fenomenului de evaziune fi scală; k) efectuarea de către organele de control a unei situații comparative între scripticul și fapticul patrimoniului unor societăți suspectate de fraudă în domeniul fi scal; l) efectuarea unor verifi cări directe periodice a reprezentanților Ministerului Finanțelor Publice asupra societăților cu cifre de afaceri importante, inclusiv asupra funcționarilor care efectuează control la aceste societăți; m) asigurarea unui cadru informatic centralizat, în care fi ecare operațiune fi nanciar – contabilă înregistrată la societăți să existe și în baza de date a organelor fi scale abilitate din momentul în care aceasta este înregistrată în evidența societăților comerciale; n) verifi carea încrucișată între datele înscrise în evidența furnizorilor și clienților; o) stabilirea unei dimensiuni optime a capitalului social, astfel încât în cazul evaziunilor fi scale prejudiciile să fi e recuperate imediat; p) schimburi de experiență între funcționarii din domeniul fi scal din România și cei din statele membre ale Uniunii Europene, cu precădere din statele cele mai dezvoltate din punct de vedere economic.

Bibliografi e

1. Enache Maria:”“France Presse:”Evaziunea fi scală înfl orește în România și privează bugetul de stat de miliarde de euro”” în https://ro-ro.facebook.com

2. Ilie Luiza: “Reuters: “Cum pierde România 28 de miliarde de euro pe an”” în www.dcnews.ro din 30.10.2014

3. Pescaru Constantin: “Reuters: “Câți bani pierde România din cauza evaziunii fi scale” în www.ziare.com din 30.10.2014

4. Piperea Gheorghe :“Operațiunea morților vii sau cum este vlăguită economia românească de “sendvișul olandez” în www.cotidianul.ro din 19.08.2015

5. Vârlan Corina:”Problema evaziunii fi scale din România dezbătută în presa străină” în www.gândul.info din 30.10.2014

6. „Evaziunea fi scală în România” în http://www.scritub.com 7. http://www.ziare.com/impozit/evaziune/reuters 8. “Evaziunea fi scală, o enormă gaură neagră pentru România” – France Presse în

http://economie.hotnews.ro din 21.08.2014 9. „Metode de măsurare și combatere a evaziunii fi scale” în http://www.scritub.com


Asymmetric information in case of decision under risk

Prof. Constantin Anghelache PhD.Bucharest University of Economic Studies, “Artifex” University of BucharestBodó György PhD. StudentBucharest University of Economic StudiesAndreea Ioana Marinescu PhD. StudentBucharest University of Economic Studies

Abstract The differentiated access level to the information is one of the key issue in the decision making process under risk. Typical cases with asymmetry of information are: the sale-purchase of goods, the insurance market (auto, health, life), the fi nancial sector (loan contract), the labour market and others. Information asymmetry is considered the source of economic ineffi ciency, and

therefore is more focus is put on the study of its effect. In this paper we analysed

different aspects related to the information asymmetry, such as the adverse

selection, the moral hazard, the principal-agent problem. Also we studied

various involvement of the parties in each situation by analysing particular

scenarios, and try to build simple models which illustrates the essence and

the implication of the information asymmetry on the decision making process.

Finally, we tried to identify optimal solutions where both involved party would

have higher benefi ts, and also their expected behaviour to reach that state.

Keywords: Information asymmetry, risk, decision making, insurance, adverse selection, moral hazard, principal-agent problem, expected utility JEL Classifi cation: D80, D82

Introduction

The access to the relevant information is a challenging issue in the decisions making process. Only in ideal cases, we can suppose the all participants have access to a complete set off information, and this cases are used mainly to build simplifi ed models for better understanding of the basic of the decision making process. In the real world people are making their decisions based on a limited set of information which are available for them in a certain moment in time. In other words, participants can have different access level to the market information, meaning that some private information are available for only some of them but it is diffi cult to get known by the other, or even impossible. On the other hand, those is possessing the information


not willing to disclose it to others, the access to the information becoming a differentiating factor in competitive market economy. Asymmetric information refers to the situation in which some persons possesses information while the other part involved in the same deal has not. Typically, is the case when the buyer knows a limited set of information about the good he intends to purchase. If the price is not refl ecting correctly the quality of the good or service, and the buyer do not have access to all details

the seller knows, this can place the buyer at a disadvantage.

Typical cases where the information asymmetry is often present

are such as: the sale-purchase of goods - where the buyer usually has less

information as the seller; the insurance market – where the insurer do not

know the real risk profi le of the individual; the labour market – where the

employer cannot know all the professional details of the future employee; the

fi nancial sector – where the applicant for a loan would show an “improved”

fi nancial situation to the bank in order to get better conditions; and we can

continue also with other examples, from all areas of the economic.

Let’s take the case of second-hand cars (also called as “used cars”)

as example. Buying such a car, bears a certain risk for the buyer, because

some cars could have hidden problems, which are very hard to be identifi ed

by the buyer before the transaction is closed, but on the other hand the seller

is not really willing to disclose such information, because it might affect the

selling price. Lack of transparent information about the cars’ real status might

conduct to the division of the used cars market. Part of them offers for sale

high-quality cars with provable track record, whilst others offer doubtable or

low-quality, but well prepared for sale (the problems might arise after a while

the transaction is closed). Since the real quality of the car is not accessible

for the buyer the presence of bad-cars causes a price distortion of the market,

meaning that it pushes down the price of the quality-cars, where the sellers

can decide in extremis not to sale anymore for such low price, actually below

their expected return value. On the other hand, the quality-car sellers might

include into the price some additional premiums in order to show to the buyer

their good-faith, such like a limited warranty time, or a quality certifi cate from

an authorised mechanic; both cases imply an additional expense for the seller,

which actually reduces the net gain on the transaction.

It might be the case, that in the sale-purchase process a third party

intermediary person is involved, which is empowered by the buyer to purchase

a car refl ecting its expectation. That intermediary could have a different

agenda, that those of the person hired him. The behaviour of the agent could be

different depending on the information he has access compared with the other

persons involved in the deal, and also by the reputation the agent has. It could


be the case when his own interest could push him to cross the loyalty of the person who employed him, and get with any means the higher return regardless of the short term implication. On the other hand the buyer is determined to pay additional incentive, in order to assure that the intermediary will act correctly. What is the warranty that the intermediary will act correctly and transparently in front of the buyer, and not willing to cheat? How much incentive should the buyer pay for in order to play correctly? These are only basic questions which supposed to be analysed in the decision making process, and each alternatives assumes a certain level of risk, and different level of knowledge (information) which is accessible to the parties involved in the decisional process. The differentiated access level to the information or the volume of information you possess, actually is affecting the way of making decisions. In case of seller-buyer each of them has different set of information, which in the literature is referred as asymmetric information. Usually the theoretical study of asymmetric information is well-structured around two approaches, namely the Adverse Selection and the Moral hazard. The case on involvement of an intermediary in the transaction / decision making process is usually referred as Principal-Agent problem. In this paper we will analyse these cases, and try to sustain with mathematical support the practical, real world situations.

Literature review The information asymmetry was studied and described fi rst by Akerlof (1970), and the adverse selection and the moral hazard have been explored in a vast body of research. Among these, the most signifi cant ones refer to Spence (1973), and Rothschild and Stiglitz (1976). Akerlof (1970) describes the information asymmetry in case of product market, with examples from the perspective of the buyer of a used car, Spence (1973) refer to similar mechanism when workers sell their labour experience to a company, and Rothschild and Stiglitz (1976) analyses the insurance market in which private information favours the buyer, who is better aware of her health condition or driving skills. The moral hazard was widely studied by scholars, among them key contributions to the literature have by Ross (1973), Holmström (1979), Grossman and Hart (1983) and Mirrlees (1999). Mirrlees considers the car insurance market, where after the contract is signed the company cannot observe the real behaviour of the driver, but can consider the historical record in the determination of the future profi le and differentiate the premium based on such calculations. The principal-Agent problem was further investigate by Holmström (1979) looking for kind of relation of the agent long term reputation and cases


of irrational decisions, whilst Harbaugh (2003) show, that the model can be further extended and includes the probability weighting related to the agent behaviour. In 1996, the Nobel Prize was awarded to James Mirrlees and William Vickerly for their contribution of theory related to asymmetric information, and introduction of incentives in the decision making process. The same Prize was granted to George A. Ackerlof, Michael A. Spence and Joseph E. Stiglitz for their analysis of the asymmetric information involvement of the market evolution. Further studies as of Chiappori and Salanie (2000), Chiappori et al. (2002) shows that information asymmetry in case of insurance market has no consistent effect on decision makers, and contradict earlier conclusion that information asymmetry creates problem in the insurance market. This is the result of continuous data collection from the insurance companies, and also making historical record available for other market players reduces the information asymmetry. Anghelache, Anghelache,., Anghel and Niţă (2016) present some considerations on the banking risk. Anghelache, Anghel and Diaconu (2016) develop on risk aversion. Anghelache and Anghel (2014) approach the risk in portfolio selection, while Păunică (2014) approaches the risk associated to infrastructure projects.

The Adverse selection The adverse selection refers to the situation when two or more parties are negotiating a transaction, and one of them has some information that the others do not have. This “hidden information” put the party have it in a privileged situation and it might take some decision which actually harms others, or create a disadvantage for them. Therefore, the possession of more information creates a potential competitive advantage for those having it. To illustrate this case, let suppose that in the second-hand car market, all the cars are traded on the same price. This situation the price of the transaction is offering less benefi t for the high-quality car sellers compared with those selling doubtable or worst quality cars who really getting a better return on the deal. This situation might force the high-quality car sellers to withdrawn from the market, since they do not get the expected benefi t. Let’s take the case of car insurance to see how the individual and the insurance company are facing the transaction from the perspective of the information they have. Usually the company does not know the real profi le of the individual, and it is hard for them to identify all detail, in order to offer a price which, cover all potential risks and would not create a loss for the company. For the company only information visible are details about the


car and the driver past history. On the other hand, the individual not willing to disclose to the company some of its risky behaviours which if it would be known by the company it might increase the insurance policy price. To easily understand the problem, let suppose that all drivers on the market are classifi ed by the insurance company in a single category, and from the adverse selection perspective we can suppose that all of them are the same, expecting their probability of loss. In this view we can distinguish “good” drivers and “bad” drivers, each of them having a probability of loss distinguish “good” drivers and “bad” drivers, each of them having a probability of loss

A loss, if occurs, for simplicity we

respective respective , where we assume that consider to have a fixed size

, where we assume that distinguish “good” drivers and “bad” drivers, each of them having a probability of loss

, where we assume that 0 < < < 1.. A loss, if occurs, for simplicity we consider to have a fi xed size L. We can assume also, that all drivers know exactly their own risk profi le and probability of loss, whilst this information which is not available for the insurance company at individual level, but they have access to aggregated statistical information about the market segmentation.

Full Insurance First, let suppose that distinguish “good” drivers and “bad” drivers, each of them having a probability of loss

A loss, if occurs, for simplicity we and respective , where we assume that

consider to have a fixed size are public information, and the

insurer offers different type of contract for each category. The market is considered to be in a long-term competitive equilibrium, so that each insurance company has the expected profi t on each type of contract equal to zero. We also know, that if available, the full-insurance is the optimal solution both for the insurer and the individual. This implies that it would be a different full-insurance policy for each type of driver, which means that the “good” driver will pay a premium

that it would be a different full- insurance policy for each type of drivermeans that the “good” driver will pay a premium = , whilst the “bad” drivers will , whilst the “bad” drivers will pay a premium means that the “good” driver will pay a premium

pay a premium = .On contrary, if we suppose that the driver type is

. On contrary, if we suppose that the driver type is private information, (meaning that the driver knows his profi le, but this information is not available for the insurer) and the insurer will continue to offer two type of insurance contract with different prices continue to offer two type of insurance contract with different prices respective

drivers to pretend to be “good” drivers in order to pay less respective respective , where

drivers to pretend to be “good” drivers in order to pay less, where

continue to offer two type of insurance contract with different prices < , it is expected that all

(meaning , it is

expected that all drivers to pretend to be “good” drivers in order to pay less (meaning continue to offer two type of insurance contract with different prices respective

drivers to pretend to be “good” drivers in order to pay less). In such situation all insurers will lose money and the market

would collapse. In order to survive the insurers might pretend from all drivers to pay respective , where

drivers to pretend to be “good” drivers in order to pay less, but this situation would not be convenient for the “good” drivers,

considering the price to high, and as a consequence either they would give up the insurance and assume the full risk, or accept the higher premium considering that any insurance is better that not having at all. This last situation could turn to the extremis where, only “bad” drivers would buy an insurance policy, which it is not really desirable for them because it would reveal the driver risk profi le also.


Pooling contracts Until now we assumed, that only full insurance is available, but we can consider also the case of partial insurance contracts. Such contracts can be characterised by the insurance premium P and the indemnity level α, and the indemnity in absolute value is αL.

In the case of full insurance contracts presented before, in order

to push the “good” drivers to buy an insurance policy, the insurer should

offer a premium which would be attractive for them, and the fi nal wealth

with this insurance is better than with no insurance. This contingent claim

can be described the inequality, which is also known as “individual rational

constraint” to make the deal:the inequality, which is also known as “individual rational constraint” to make the deal

( , + ) ( , )describe the most probable decision of the good driver. where „where „ ”

From the insurer perspective

” describe the most probable decision of the good driver.

From the insurer perspective, if there is public information available

which statistically represents the drivers’ behaviour they will use it to get

profi table. Let consider λ represent the percentage of bad drivers from the

total number of drivers, where 0


for both type of drivers, and within that each driver can select the contract he prefers. As long as each individual can select freely the desired contract type, this mechanism is often called as “self-selection mechanism”, and on the other hand it is called as “revelation mechanism” because choosing a certain type of contract the driver reveals its type to the insurer. In order to understand the construction of such contract, we introduce a new restriction, so called “incentive-compatibility constraint”, where each type of driver prefers the much suitable contract for them and dislikes the other one. Let note the contract preferred by each type of driver as:

for them and ( , ) the contract preferred by the bad drivers andof insurance contracts can be described as:

(

the contract preferred by the bad drivers and the contract preferred by the bad drivers and ( , ) that for good drivers, that for good drivers, then the pair of insurance contracts can be described as:

( , )

of insurance contracts can be described as:(i) ( , ) ( , )(ii) ( , ) ( , )

where , and describe the where

( ,( ,

where , and “bad” drivers

, and

, ) (

, ) (

, and describe the “bad” drivers.

describe the most preferable selection of the “good” drivers, respectively the “bad” drivers.

Since each type of contract is constructed to generate at least zero profi t, therefore for the bad drivers must be offered the full insurance at the fair price insurance at the fair price ( = 1 and = ), but if it is

offered a lower level of insurance the insurer’s profit will increase, regardless the good driver will , but if it is offered a lower level of insurance

the insurer’s profi t will increase, regardless the good driver will buy or not a policy (any policy sold to good drivers in fact will increase the profi t). On the mirror, the contract for the good drivers should be constructed in a way that would be not attractive at all for the bad drivers, and the insurer will be determined by the market competition to sell as much as possible good contracts at a fair price level for the good drivers. Therefore, the “incentive-compatibility constraint” (i) has to be maintained in place for the bad drivers, and they will be not interested in buy other type of policy with lower insurance level where their fi nal wealth could be lower. These two types of contracts as they are constructed, putting the drivers to choose between the preferred contract, in fact forces the drivers to reveal their risk profi le to the insurer. Generally speaking, the separate contracts seems to be the best option for the insurer. In particular, let suppose the common contracts where the percentage of bad drivers λ is relatively low. It turns out, that in this case if both category of drivers purchasing such contract, could be an alternative to

the separated contracts, since both category expected wealth might be higher

than in case of separating contract. On the other hand, if the proportion of

bad drivers λ is relatively high, then the good drivers are not attracted by the

common contracts, and the separated contract is preferred instead.


As conclusion, we can notice that the adverse selection is not affecting the wealth of the bad drivers, which certainly will prefer the benefi t of a full insurance; therefore, the information asymmetry is not applicable for them, their decision is similar to the complete information case. Only the good drivers are affected by the information asymmetry having the possibility of choosing different insurance type, and by this are bearing the cost of signalling that it is not a bad driver. In the similar way we can judge in case of sale-purchase of a used car. Only the good-quality car sellers have to show the quality of the car in order to get a high enough fair price, but also it have to bear the cost of expertise or additional warranty in order to differentiate in the market.

Moral hazard The moral hazard is related to the situation, when “hidden actions” are taken by one party involved in the deal, but the real effort is not observable. Typically, we speaking about moral hazard in information asymmetry after the transactions are concluded, but one of the participant take less care compared with the case before deal was closed. Let take the example of an individual, which might drive less carefully having an insurance policy in force, compared with the case he have to cover the whole loss in case of accident. Or another example, we suppose that the driver knowing that his car has a performant crash-protection system installed, it might determine him to rely on that system, to feel more protected and to drive less carefully than it would not be any protection. The moral hazard usually deals with the case, when the choices made by an individual lead to the possibility of changes in its behaviour. For understand the situation and to try to model it, let suppose the simplest case when in the insurance market there are only two possible outcomes: either it is no loss, or the loss occurs and its size is L. Also, we consider an individual, which has two alternatives to choose: either takes no effort to prevent the accident (loss) or not taking any effort. We notice with

ith probability with , the probability with effort, where we suppose that 0 < <

probability with no effort, and with with , the probability with effort, where we suppose that e the model, we suppose effort is not costless, and taking effort will bear a cost of

, the probability with effort, where we suppose that

effort to prevent the accident (loss) or not taking any effort. We notice with probability with , the probability with effort, where we suppose that 0 < < < 1.

e the model, we suppose effort is not costless, and taking effort will bear a cost of . To further refi ne the model, we suppose

effort is not costless, and taking effort will bear a cost of c for the individual. If we consider the expected utility to be k, then EU = k in case of no effort, and EU = k – c in case effort is taken. In such circumstances we ask the question: When will be the individual motivated to take effort? This can be described by the equation representing the contingent wealth of the individual as:

( , ) ( , )

( , ) ( , ),

+ (

where <This means that it worth to make effort when:


This means that it worth to make effort when:

) ( ,

means that it worth to make effort when: + ,correlated with the lower probability of loss is less than the possible loss without effort. In other

, when the cost of the effort correlated with the lower probability of loss is less than the possible loss without effort. In other words, if the outcome of making effort is not signifi cantly different (in positive sense) from the case without effort, the individual most probably will consider that it is “not worth” to take effort. In the situation that the individual observe a considerable difference between the wealth in case of no-loss compared with the case of loss, the individual will fi nd a certain level of cost of effort, which is worth to take, meaning the increase of the EU with effort will be higher than the cost invested. From the insurer perspective, the effort taken is not visible at all. They presume the worst, that the drivers will not take any effort, therefore the best fi tting for them it is the full insurance:

the effort taken is not visible at all. They presume the worst, that the drivers will not take any effort, therefore the best fitting for them it is the full insurance: = .

o take effort. If the level . If the level of insurance

is low enough, it might determine the individual to take effort. If the level of insurance is higher, the individual might not take any effort, which would increase the probability of loss for the insurer. There is a level of indemnity α which determine the individual to take or not effort, we noted this αE, which is the most preferred level of insurance offered at the lowest “with effort” price. Therefore, the insurer would promote differentiated nonlinear pricing structure as described below:

( ) = for

for >

These two cases leads to the extreme, where with no effort the full insurance is the best case These two cases leads to the extreme, where with no effort the full insurance is the best case α = 1, and with effort α = αE.

As conclusion we can notice some similitudes between the moral

hazard and the adverse selection models. In both cases the individual has the

possibility to choose between two variants: a low value contract which offers

a limited coverage and another with higher value offering full coverage. In the

adverse selection contracts are constructed in a way that separates the “good

risk”, whilst the case of moral hazard, they are constructed to separate the

“good behaviour”.

The Principal-Agent problem The Principal-Agent problem refers to the situation, when one

individual – the principal – want to hire another individual – the agent – to

perform a given task, or conclude a deal. In return the agent will receive a

return - incentive - for the tasks performed or the effort made in order to

achieve the principal’s expected result. As typical example we can illustrate,

is the case of a lawyer which is hired by a customer to increase the probability


of winning the case, for that will receive a premium agreed in advance. The customer is the Principal, the lawyer is the Agent and the premium is the Incentive. Whatever is the outcome of the case, the principal cannot observe clearly if the agent takes any effort or not. Let suppose that the principal has two states of wealth X1 and X2 where we suppose that X1 > X2. The probability for one of the situation is p1, respectivelly p2. The principal hires the agent which is expected to increase of the probability of reaching state 1 (or in other words, to reduce the chance to get into state 2.). If we suppose to pay the agent with a fi xed fee, then how can be sure, that the agent will take any effort to infl uence the events, and will not imitate only taking effort? For example, we can win the lawsuit case,

without the lawyer making anything additional effort. For sure, if the effort

is observable and measureable, we can build the incentive dependent on the

effort, and if no effort is taken, then no incentive is paid. But if the effort is not

observable, the principal cannot be sure if effort was taken or not. Let analyse

two borderline cases in order to better understand this.

Binary effort with Risk-neutral Principal In order to keep simple, the model, and in the sense of what it was

described beforehand in the moral hazard case, we can suppose that the agent

has two possible choices: either to take effort or not. Taking effort can be

quantifi ed as an additional cost c, which in the context of expected utility

(EU) will reduce the fi nal utility with c. For sure, the principal wiling not to

pay the agent if it not making any effort. On the other hand, the agent’s effort

is not really observable by the principal, and this cannot be sure if the agent

takes real effort or just simulating it. In case of the fi xed-fee, the agent is not

stimulated to make effort, and on the other hand the principal cannot observe

the effort, therefore we have to determine if there is a way to stimulate the

agent to take effort by offering a premium cased on contingent-claim.

We assume that the contingent claim paid by the principal to the agent,

is described by (a1,a2 ), where a1,a2≥0, then the principal will remain with the

wealth (X1-a1,X2-a2 ). In both cases the principal will remain with less wealth,

but he expects that hiring the agent the probability to reach state 1 to increase.

Indeed, if we assume that a1 > a2, then it would be no other incentive for the

agent to take effort. On the other end if we assume a1 is much higher than a2,

this it can lead to the situation where the principal fi nal wealth would be X1-

a1< X2-a2, meaning that it is not motivated at all to hire the agent.

If we note the expected utility of the agent k, and the effort taken

by the agent with e (this is assumed to be either 1 or 0), while the cost of

effort is noted with c. The probabilities to reach stage 1 or 2 are described by


p1(e) and p2(e) where p2(e)=1-p1(e), and also we assume that p1(1)>p1(0). In this context we want to fi nd a contract (a1,a2)

Documents

Institutul Na•ional de Statistic† Revista Român! de Statistic! … · 2020. 2. 19. · AUREL IANCU - academician, Academia Român! MARIUS IOSIFESCU - academician, ... Pre"edinte