Introducere in CONTA

Introducere în contabilitate

Lect. dr. Mirela NICHITA

1 / 51



2 / 51

DELIMITĂRI CONCEPTUALE ÎN CONTABILITATEA ENTITĂŢILOR ECONOMICE

Bibliografie: 1. Caraiani, C., Dumitrana, M. (coord.) - Bazele contabilităţii, Ed. Universitară, Bucureşti, 2011 2. Manea L., Nichita M. E., Irimescu A., Rapcencu C. - Bazele contabilităţii. Introducere în

contabilitate. Aplicaţii, Ediţia a V-a Editura ASE, Bucureşti, 2012 3. Ristea, M., Dumitru, C., Bazele contabilităţii, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005 4. OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele

europene INTRODUCERE 1. Definiţii Contabilitatea reprezintă un sistem de principii şi cunoştinţe care explică şi clasifică

tranzacţiile şi evenimentele care marchează viaţa diverselor entităţi în scopul furnizării de informaţii necesare luării deciziilor. (Călin O., Ristea M., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003).

Contabilitatea este arta înregistrării, clasificării şi rezumării, într-o manieră semnificativă şi în exprimare bănească, a tranzacţiilor (operaţiunilor) şi evenimentelor (faptelor) care au caracter financiar, precum şi interpretarea rezultatelor acestei acţiuni. (Needles B.E., Andersson H.Jr., Cadwell J.C., Principiile de bază ale contabilităţii, Ediţia a V-a, Editura ARC, Chişinău, 2000).

2. Utilizatorii situatiilor financiare anuale Utilizatorii situatiilor financiare intocmite potrivit prezentelor reglementari includ investitorii

actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clientii, institutiile statului si alte autoritati, precum si publicul. Acestia utilizeaza situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din necesitatile lor de informatii. in functie de partile interesate, necesitatile de informatii pot include urmatoarele:

a) Investitorii. Ofertantii de capital purtator de risc si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent tranzactiilor si de rentabilitatea investitiilor lor. Ei au nevoie de informatii pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda instrumente de capital. Actionarii sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati dividende.

b) Angajatii. Personalul angajat si grupurile sale reprezentative sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea angajatorilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a oferi remuneratii, pensii si alte beneficii de pensionare, precum si oportunitati profesionale.

c) Creditorii. Creditorii sunt interesati de informatii care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente vor fi rambursate la scadenta.



3 / 51

d) Furnizorii si alti creditori. Furnizorii si alti creditori sunt interesati de informatii care le permit sa determine daca sumele care le sunt datorate vor fi platite la scadenta. Furnizorii si alti creditori sunt, in general, interesati de entitate pe o perioada mai scurta decat creditorii, cu exceptia cazului in care ei sunt dependenti de continuitatea activitatii entitatii, atunci cand aceasta este un client major.

e) Clientii. Clientii sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii unei entitati, in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectiva sau sunt dependenti de ea.

f) Institutiile statului si alte autoritati. Institutiile statului si alte autoritati sunt interesate de alocarea resurselor si implicit de activitatea entitatilor. Acestea solicita informatii pentru a reglementa activitatea entitatilor, pentru a determina politica fiscala si ca baza pentru calculul venitului national si al altor indicatori statistici similari.

g) Publicul. Entitatile pot afecta publicul in diferite moduri. De exemplu, entitatile pot avea o contributie substantiala la economia locala in multe moduri, mai ales prin numarul de angajati si colaborarea cu furnizorii locali. Situatiile financiare pot ajuta publicul furnizand informatii referitoare la evolutiile recente si tendintele legate de prosperitatea entitatii si a sferei de activitate a acesteia.

Desi nu toate necesitatile de informatie ale utilizatorilor pot fi satisfacute de situatiile financiare cu scop general, exista informatii care pot interesa toti utilizatorii.

3. Caracteristicile calitative ale situatiilor financiare anuale Caracteristicile calitative sunt atributele care determina utilitatea informatiei oferite de

situatiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si comparabilitatea.

Inteligibilitatea. O calitate esentiala a informatiilor furnizate de situatiile financiare este aceea ca ele trebuie sa fie usor intelese de utilizatori. in acest scop, se presupune ca utilizatorii dispun de cunostinte suficiente privind desfasurarea afacerilor si a activitatilor economice, de notiuni de contabilitate si au dorinta de a studia informatiile prezentate, cu atentia cuvenita. Totusi, informatiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse in situatiile financiare datorita relevantei lor in luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul ca ar putea fi prea dificil de inteles pentru anumiti utilizatori.

Relevanta. Pentru a fi utile, informatiile trebuie sa fie relevante pentru luarea deciziilor de catre utilizatori. Informatiile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-i pe acestia sa evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, sa confirme sau sa corecteze evaluarile lor anterioare.

Relevanta informatiei este influentata de natura sa si de pragul de semnificatie. in anumite cazuri, natura informatiei este suficienta, prin ea insasi, pentru a determina relevanta sa. in alte cazuri, atat natura, cat si pragul de semnificatie sunt importante; se considera ca o informatie este semnificativa daca omisiunea sau prezentarea sa eronata poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare anuale. În analiza semnificatiei unui element sunt luate in considerare marimea si/sau natura omisiunii sau a declaratiei eronate judecate in contextul dat.



4 / 51

Credibilitatea. Pentru a fi utila, informatia trebuie sa fie si credibila. Informatia este credibila atunci cand nu contine erori semnificative, nu este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca reprezinta corect ceea ce si-a propus sa reprezinte sau ceea ce se astepta, in mod rezonabil, sa reprezinte.

Pentru a fi credibila, informatia trebuie sa reprezinte cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente pe care aceasta fie si-a propus sa le reprezinte, fie este de asteptat, in mod rezonabil, sa le reprezinte.

Pentru ca informatia sa prezinte credibil evenimentele si tranzactiile pe care isi propune sa le reprezinte, este necesar ca acestea sa fie contabilizate si prezentate in concordanta cu fondul si realitatea lor economica, si nu doar cu forma lor juridica.

De asemenea, pentru a fi credibila, informatia cuprinsa in situatiile financiare trebuie sa fie neutra, adica lipsita de influente. Situatiile financiare nu sunt neutre daca, prin selectarea si prezentarea informatiei, influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui rationament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.

In exercitarea rationamentelor necesare pentru a face estimarile cerute in conditii de incertitudine, este necesara includerea unui grad de precautie, astfel incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie subevaluate.

Pentru a fi credibila, informatia din situatiile financiare trebuie sa fie completa. O omisiune poate face ca informatia sa fie falsa sau sa induca in eroare si astfel sa nu mai aiba caracter credibil si sa devina defectuoasa din punct de vedere al relevantei.

Comparabilitatea. Utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale unei entitati in timp, pentru a identifica tendintele in pozitia financiara si performantele sale. Utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale diverselor entitati, pentru a le evalua pozitia financiara si performanta. Astfel, masurarea si prezentarea efectului financiar al acelorasi tranzactii si evenimente trebuie efectuate intr-o maniera consecventa in cadrul unei entitati si de-a lungul timpului pentru acea entitate si intr-o maniera consecventa pentru diferite entitati.

O consecinta importanta a calitatii informatiei de a fi comparabila este ca utilizatorii sa fie informati despre politicile contabile utilizate in elaborarea situatiilor financiare si despre orice modificare a acestor politici, precum si despre efectele unor astfel de modificari. Utilizatorii trebuie sa fie in masura sa identifice diferentele intre politicile contabile pentru tranzactii si alte evenimente asemanatoare utilizate de aceeasi entitate de la o perioada la alta, cat si de diferite entitati. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie sa devina un impediment in introducerea de politici contabile imbunatatite. Nu este indicat pentru o entitate sa continue sa evidentieze in contabilitate, in aceeasi maniera, o tranzactie sau un alt eveniment daca politica adoptata nu mentine caracteristicile calitative de relevanta si credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate sa-si lase politicile contabile nemodificate atunci cand exista alternative mai relevante si mai credibile.



5 / 51

RAPOARTELE FINANCIARE ŞI COMUNICAREA

INFORMAŢIILOR CONTABILE

Un activ reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se astepta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut in contabilitate si prezentat in bilant atunci cand este probabila realizarea unui beneficiu economic viitor de catre entitate si activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(a) in mod credibil;

O datorie reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se astepta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. O datorie este recunoscuta in contabilitate si prezentata in bilant atunci cand este probabil ca o iesire de resurse incorporand beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligatii prezente si cand valoarea la care se va realiza aceasta decontare poate fi evaluata in mod credibil;

Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor sau asociatilor in activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Situatiile financiare anuale care cuprind: - bilant, - cont de profit si pierdere, - situatia modificarilor capitalului propriu, - situatia fluxurilor de numerar, - notele explicative la situatiile financiare anuale. Bilanţul / Situaţia poziţiei financiare Definiţie. În cadrul reglementărilor contabile din ţara noastră (Ordinul 3055/2009 pentru

aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene), bilanţul este definit ca fiind documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar. Bilanţul prezintă situaţia financiară a unei întreprinderi la un momet dat. Exerciţiul financiar începe la 01 ianuarie (cu excepţia primului an de activitate când începe la data înfiinţării entităţii) şi se încheie la 31 decembrie.



6 / 51

Modele de prezentare a bilantului contabil A. MODELUL CONT:

BILANTUL CONTABIL

la data de _________________

SPECIFICARE SPECIFICARE

• ACTIVE • CAPITALURI PROPRII

• DATORII

B. MODELUL LISTA (DIFERENTA) :

BILANTUL CONTABIL

la data de _________________

SPECIFICARE ACTIVE - DATORII = CAPITALURI PROPRII

Elementele rectificative şi impactul acestora asupra bilanţului Sunt elemente care au rolul de a oferi informaţii suplimentare despre un element de activ,

capital propriu sau datorii. Astfel, prin adăugarea sau scăderea elementului respectiv la / dîn valoarea elementului bilanţier se obţine o valoare „reală” la momentul prezentării informaţiilor. Astfel de elemente sunt:

� Amortizarea � Ajustările pentru depreciere � Adaosul comercial � Repartizarea profitului � Primele privind rambursarea obligaţiunilor



7 / 51

Bilanţ contabil (forma listă)

Elemente Sume N-1 Sume N A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale 1) Cheltuieli de constituire; 2) Cheltuieli de dezvoltare; 3) Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte

imobilizări necorporale; 4) Fond comercial achiziţionat; 5) Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie;

II. Imobilizările corporale 1) Terenuri şi construcţii; 2) Instalaţii tehnice şi maşini; 3) Alte instalaţii, utilaje şi mobilier; 4) Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie;

III. Imobilizări financiare 1) Acţiuni deţinute la entităţile afiliate; 2) Împrumuturi acordate entităţilor afiliate; 3) Investiţii deţinute ca imobilizări (acţiuni şi obligaţiuni de la alte

entităţi deţinute pe termen lung) 4) Alte împrumuturi acordate;

B. Active circulante I. Stocuri

1) Materii prime şi materiale consumabile (materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, stocuri aflate la terti, ambalaje);

2) Producţia în curs de executie; 3) Produse finite şi mărfuri (semifabricate, produse finite, produse reziduale, animale, mărfuri); 5) Avansuri pentru cumpărări de stocuri;

II. Creante 1. Creanţe comerciale (clienţi, clienţi incerţi, efecte de primit); 2. Sume de încasat de la entităţile afiliate şi din interese de participare; 3. Alte creanţe (avansuri acordate personalului privind salariul); 4. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat

III. Investiţii financiare pe termen scurt IV. Casa şi conturile la bănci

1) Conturi la bănci; 2) Casa;



8 / 51

Elemente Sume N-1 Sume N 3) Acreditive; 4) Avansuri de trezorerie; 5) Alte valori.

C. Cheltuieli în avans (chirii, asigurări, abonamente plătite în perioada/exerciţiul curent care se referă la perioada/exerciţiul financiar următor) D. Datorii: sume ce trebuie platite într-o perioadă mai mică de un an E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete (B+C-D-I) F. Total active minus datorii curente (A+E) G. Datorii: sume ce trebuie platite într-o perioadă mai mare de un an H. Provizioane (datorii probabile din litigii, garanţii acordate clienţilor) I. Venituri în avans 1) Venituri înregistrate în avans; 2) Subvenţii pentru investiţii J. Capital şi rezerve I. Capitalul subscris vărsat şi nevărsat; II. Prime de capital; III. Rezerve din reevaluare; IV. Rezerve

1) Rezerve legale; 2) Rezerve statutare sau contractuale; 3) Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezervele din reevaluare; 4) Alte rezerve; 5) Acţiuni proprii (cu semnul minus);

V. Rezultatul reportat (profit sau pierdere); VI. Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere)

E şi F sunt indicatori care se calculează conform următoarelor formule:

E = B + C – D – I F = A + E

Structuri bilanţiere În cadrul reglementărilor contabile în vigoare în România, elementele sunt prezentate în

ordinea crescătoare a gradului de lichiditate: (A) active imobilizate, (B) active circulante, (C) cheltuieli în avans.

Gradul de lichiditate arată capacitatea unui activ de a se transforma în bani.



9 / 51

A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunurile şi valorile cu o durată de folosinţă îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima utilizare. Activele imobilizate cuprind trei grupe:

(I) imobilizări necorporale (II) imobilizări corporale (III) imobilizări financiare. I. Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau active nemateriale) sunt active

care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate. În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse: (1) cheltuieli de constituire (2) cheltuieli de dezvoltare (3) concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte imobilizări necorporale (4) fondul comercial (5) avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie. II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma unor

bunuri cu conţinut material (corporal). Valoarea amortizabilă este alocată sistematic pe durata de viaţă utilă a activului corporal, prin alegerea unei metode de amortizare care să reflecte ritmul în care beneficiile economice sunt consumate de către întreprindere (metoda lineară, metoda degresivă, metoda unităţilor de producţie). În structura imobilizărilor corporale se includ:

(1) terenuri şi construcţii (2) instalaţii tehnice şi maşini (3) alte instalaţii, utilaje şi mobilier (4) avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie. III. Imobilizările financiare (numite şi investiţii financiare pe termen lung) reprezintă valorile

financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri şi creanţe financiare, în scopul obţinerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor, prin creşterea valorii capitalizate sau prin realizarea de beneficii din comercializarea acestor investiţii. Dobânzile, redevenţele, dividendele şi chiriile ataşate unei imobilizări financiare sunt considerate, de regulă, venituri, constituind performanţa investiţiei. În structura lor sunt cuprinse:

(1) titluri de participare şi interese de participare (2) alte titluri imobilizate (3) creanţe imobilizate B. ACTIVELE CIRCULANTE reprezintă bunurile şi valorile care se utilizează pe o perioadă

scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit economic, modificându-şi în permanenţă forma. Reglementările contabile în vigoare definesc activul circulant ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru consum sau vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau



10 / 51

echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată. În structura activelor circulante se includ (I) stocuri, (II) creanţe, (III) investiţii financiare pe termen scurt şi (IV) casa şi conturi la bănci.

I. Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor din cadrul întreprinderii deţinute, fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie, fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.

Reglementările din Standardele Internaţionale de Contabilitate definesc stocurile astfel: Activele (1) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; (2) în curs de producţie în vederea vânzării în condiţiile prezentate la (1); sau (3) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

În sfera stocurilor se includ: (1) materii prime şi materiale consumabile (2) producţia în curs de execuţie (3) produse finite şi mărfuri (4) avansuri pentru cumpărări de stocuri II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar de

întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentru care urmează să primească un echivalent (o sumă de bani sau un serviciu). Persoanele fizice şi juridice care au beneficiat de o valoare avansată urmând să dea echivalentul corespunzător sunt denumite generic debitori.

Debitorii întreprinderii sub forma creanţelor din vânzări de bunuri şi prestări de servicii proprii activităţii de exploatare a întreprinderii sunt delimitaţi prin structura de clienţi şi conturi asimilate.

În structura creanţelor se includ: (1) creanţe comerciale (clienţii, efectele de primit) (2) creanţe în cadrul grupului (3) creanţe din interese de participare (4) alte creanţe (privind salariaţii) (5) creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat. III. Investiţiile financiare pe termen scurt (numite şi titluri de plasament sau valori de

trezorerie) reprezintă valorile financiare investite de întreprindere în vederea realizării unui câştig pe termen scurt. În structura investiţiilor financiare pe termen scurt se includ

(1) acţiuni şi obligaţiuni; (2) alte investiţii financiare. IV. Casa şi conturile la bănci sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma de

bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei. În structura disponibilităţilor se includ: (1) conturi la bănci (2) casa (3) acreditive (4) avansurile de trezorerie



11 / 51

C. CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ cheltuielile înregistrate în avans.

Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a surselor de finanţare delimitată în

patru categorii, în ordinea crescătoare a gradului de exigibilitate a acestora: (A) capital şi rezerve B) provizioane (C) datorii şi (D) venituri în avans.

A. CAPITALUL ŞI REZERVELE (numit şi capital propriu) reprezintă sursele de finanţare stabile de care dispune o întreprindere. Alături de creditele pe termen lung, capitalurile proprii fac parte din categoria capitalurilor permanente. În structura capitalului propriu se cuprind: (I) capital, (II) prime de capital, (III) rezerve din reevaluare, (IV) rezerve, (V) rezultatul reportat, (VI) rezultatul exerciţiului.

I. Capitalul este reprezentat de aportul în bani sau bani şi natură al proprietarilor. Capitalul se diferenţiază în capitalul subscris nevărsat şi capitalul subscris vărsat.

• Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia întreprinderii.

• Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusă de către proprietari la dispoziţia întreprinderii.

Capitalul se constituie la înfiinţarea întreprinderii, se modifică pe parcursul desfăşurării activităţii, prin creşteri sau micşorări de capital şi se lichidează o dată cu desfiinţarea întreprinderii. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele de valoare nominală.

II. Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de creştere a capitalului prin noi emisiuni de acţiuni, fuziune sau aport în natură. Primele de emisiune şi de aport în natură se creează ca diferenţă între preţul de emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai mică). Noile acţiuni emise trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală, pentru a conferi acţionarilor aceleaşi drepturi.

III. Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor imobilizate, ca diferenţă dintre valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei operaţiuni şi valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică).

IV. Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de statutele societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor. În structura lor se includ: rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve.

V. Rezultatul reportat reprezintă rezultatul financiar sau partea din rezultat a cărei afectare financiară a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor. Rezultatul reportat poate fi pozitiv, cazul beneficiilor nerepartizate, sau negativ, adică pierderi constatate la închiderea exerciţiilor anterioare, neacoperite încă din punct de vedere financiar.

VI. Rezultatul exerciţiului poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit şi o sursă proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare sau poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere ce trebuie acoperită. În această ultimă situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.



12 / 51

B. PROVIZIOANELE reprezintă datorii probabile ale întreprinderii care sunt constituite, de

regulă, la sfârşitul exerciţiului. Reglementările legale le definesc ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incertă. Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în care: (1) o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi (3) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligaţiei.

C. DATORIILE (numite şi capital străin) sunt sursele de finanţare externe puse la dispoziţia

întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori, fie de terţi pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România clasifică datoriile în datorii curente şi datorii pe termen lung. O datorie curentă este o obligaţie (1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

În structura datoriilor se includ: (1) împrumuturi şi datorii asimilate (împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, credite

bancare) (2) datorii comerciale (furnizări, efecte de plătit) (3) datorii în cadrul grupului (4) datorii din interese de participare (5) alte datorii: datoriile fiscale, salariale, sociale ale întreprinderii faţă de bugetul statului

(impozite şi taxe), faţă de personalul angajat (salariile şi alte drepturi asimilate), faţă de asigurările sociale (contribuţia la asigurările sociale), faţă de asociaţi (capital de rambursat, dividende de plată), faţă de creditori diverşi etc.

D. VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu

financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţii pentru investiţii şi venituri înregistrate în avans.

Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul de stat sau din alte surse nerambursabile, de care beneficiază o întreprindere, destinate achiziţionării sau producerii de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor.

Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul unor servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca venituri (de exemplu, chirii, abonamente încasate în avans).



13 / 51

Contul de profit şi pierdere / Situaţia rezultatului global În cadrul contului de profit şi pierdere se oferă o detaliere a rezultatului exerciţiului, element

prezentat în capitalurile proprii din bilanţ. Structurile contului de profit şi pierdere sunt veniturile şi cheltuielile.

Performanţa financiară este influenţată de elemente precum veniturile şi cheltuielile. Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului

contabil sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului contabil sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

Venituri Cheltuieli

= creşteri ale beneficiilor economice = diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de:

- intrări de active, - creşteri ale activelor sau - descreşteri ale datoriilor,

- ieşiri de active, - scăderi ale activelor sau - creşteri ale datoriilor,

care se concretizează în: creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

descreşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

Rezultat

(performanţa financiară) = Venituri - Cheltuieli

Contul de profit şi pierdere

Sume N-1 Sume N *

Venituri din exploatare: 1) Cifra de afaceri (venituri din vânzarea produselor finite, mărfurilor, din prestarea serviciilor, executarea lucrărilor); 2) +/- Venituri aferente costului producţiei; 3) Venituri din producţia imobilizată;



14 / 51

Sume N-1 Sume N – 4) Alte venituri din exploatare;

Cheltuieli din exploatare (cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile, cheltuieli cu mărfurile, cheltuieli cu salariile şi asigurarile sociale, cheltuieli cu serviciile, cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli cu provizioanele, cu deprecierea minus veniturile din reluarea deprecierii, alte cheltuieli din exploatare)

1 = Profitul sau pierderea din exploatare * –

Venituri financiare (ex. Venituri din dobânzi, din dividende, din sconturi primite) Cheltuieli financiare (ex. Cheltuieli cu dobânzile, cu sconturile acordate)

2 = Profitul sau pierderea financiar(ă) 3 = Profitul sau pierderea curent(ă) (1+2) * –

Venituri extraordinare (ex. Venituri din exproprierea terenurilor) Cheltuieli extraordinare (ex. Cheltuieli generate de calamităţi naturale)

4 = Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară 5 = Profitul sau pierderea brută (3+4) 6 Cheltuieli cu impozitul pe profit 7 = Profitul sau pierderea netă a exerciţiului financiar (5-6)

Alte rapoarte financiare • Situaţia fluxurilor de numerar Rolul Situaţiei fluxurilor de numerar este de a raporta fluxurile de numerar din perioada

respectivă, clasificate pe activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare. Activităţile de exploatare înglobează principalele activităţi producătoare de venit ale

întreprinderilor, precum şi alte activităţi ce nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare. Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active pe termen lung. Activităţile de finanţare sunt activităţi ce constau în schimbări ale dimensiunii şi componenţei

capitalului propriu şi datoriilor unei întreprinderi.

• Situaţia modificărilor capitalurilor proprii În cadrul acestei situaţii financiare sunt prezentate următoarele informaţii: � profitul net sau pierderea netă a perioadei; � fiecare element de venit sau cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în

capitalul propriu, precum şi totalul acestor elemente; � veniturile şi cheltuielile totale ale perioadei, calculate ca sumă a primelor două

elemente anterior prezentate, arătându-se separat sumele totale atribuibile acţionarilor majoritari şi celor minoritari;



15 / 51

� efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor contabile.

• Politici contabile şi note explicative Este o secţiune a situaţiilor financiare, în cadrul cărora sunt prezentate, cifric sau descriptiv,

informaţii despre diverse componente prezentate în cadrul celorlalte situaţii financiare: Aplicaţii: 1. O societatea prezintă, la 31.12.N, următoarea situaţie a elementelor bilanţiere:

� terenuri 200.000 lei; � împrumuturi bancare pe termen lung 30.000 lei; � capital social 300.000 lei; � secţii de producţie 300.000 lei; � rezerve legale 5.000 lei; � alte rezerve 15.000 lei; � materii prime 10.000 lei; � împrumuturi din emisiune de obligaţiuni 100.000 lei; � echipamente tehnologice 15.000 lei; � avans plătit către un furnizor de materii prime 5.000 lei; � produse finite 25.000 lei; � acţiuni detinute pe termen lung la societatea A 12.000 lei; � datorii către furnizori 100.000 lei; � creanţe 5.000 lei; � credite bancare pe termen scurt 12.000 lei; � rezultatul exerciţiului 85.000 lei; � rezultat reportat (pierdere) 25.000 lei; � datorii către salariaţi 45.000 lei; � utilaje 120.000 lei. � datorii faţă de bugetul de stat 25.000 lei.

a) Întocmiţi bilanţul contabil. b) Calculaţi valoarea activelor pe termen lung (active imobilizate) şi a celor pe termen scurt

(active circulante, curente). c) Calculaţi poziţia financiară a acestei entităţi.

2. O societatea prezintă, la 31.12.N, următoarea situaţie a elementelor bilanţiere:

Elemente Sume N-1 Sume N capital social 42.450 lei 50.000 lei cheltuieli de constituire 1.000 lei 1.000 lei cheltuieli în avans 750 lei 2.000 lei clienţi 12.800 lei 30.000 lei



16 / 51

construcţii 24.700 lei 24.700 lei amortizarea construcţiilor 700 lei 900 lei conturi curente la bănci 4.100 lei 2.000 lei credite bancare pe termen lung 14.500 lei 11.000 lei credite bancare pe termen scurt 700 lei 500 lei debitori diverşi 2.300 lei 700 lei furnizori de imobilizări 5.800 lei 5.000 lei investiţii financiare pe termen scurt 2.500 lei 200 lei împrumut pe termen lung acordat unei filiale 5.500 lei 1.000 lei materiale consumabile 800 lei 1.000 lei materii prime 1.200 lei 1.000 lei mijloace de transport 10.000 lei 10.000 lei amortizarea mijloacelor de transport 1.000 lei 1.500 lei prime legate de capital 850 lei 850 lei produse finite 5.700 lei 5.000 lei programe informatice 750 lei 750 lei provizioane pentru litigii 1.600 lei 900 lei rezerve 3.000 lei 3.000 lei rezultatul exerciţiului (pierdere) 6.500 lei ? salarii de plătit 4.400 lei 1.000 lei sume de plătit asociaţilor 3.200 lei 200 lei taxe locale (impozit pe teren şi impozit pe clădiri) 1.200 lei 50 lei TVA de recuperat 1.250 lei - lei TVA de plătit - lei 700 lei venituri în avans 450 lei 410 lei

Întocmiţi bilanţul contabil la data de 31.12.N.

3. Prezentaţi Contul de profit şi pierdere pe baza următoarelor informaţii:

Elemente Sume venituri din vânzărea de mărfurilor 12.000 lei cheltuieli cu salariile 8.500 lei venituri din vânzarea unui teren 5.600 lei cheltuieli cu serviciile bancare 250 lei venituri din vânzarea semifabricatelor 4.800 lei cheltuieli cu chiriile 3.500 lei venituri din servicii prestate 6.800 lei cheltuieli de deplasare 3.400 lei venituri din dobânzi 380 lei



17 / 51

cheltuieli din diferenţe de curs valutar 670 lei venituri din vânzărea produselor finite 9.900 lei cheltuieli cu amortizărea echipamentelor 850 lei venituri din chirii 5.500 lei cheltuieli cu amenzile 2.500 lei

4. O societate H dispune de următoarele informaţii, la sfârşitul lunii decembrie:

Elemente Sume (lei) capital subscris vărsat 50.000 mărfuri 2.000 numerar în casierie 1.000 clădiri 30.000 materii prime 5.000 pierdere probabilă datorată unui litigiu cu un client 2.000 furnizori 1.000 clienţi 1.500 materiale consumabile 2.500 produse finite obţinute din producţie 5.000 credite bancare pe termen lung contractate de la InvestBank 3.000 obiecte de inventar 1.000 terenuri 10.000 rezerve legale 1.000 rezerve din reevaluare 2.000 chirii încasate în avans pentru trimestrul următor 1.000 venituri din vânzarea mărfurilor 10.000 venituri din vânzarea produselor finite 30.000 cheltuieli cu materiile prime 24.500 cheltuieli privind mărfurile 8.000 cheltuieli cu salariile 10.000 venituri din sconturi primite 500

Întocmiţi bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere.

5. O societate producătoare de hârtie de scris, felicitări şi hârtie pentru tipărit dispune de

următoarele informaţii referitoare la poziţia sa financiară la 31 decembrie N:



18 / 51

Elemente Sume clienţi 24.000 lei furnizori 12.000 lei avansuri acordate furnizorilor pentru achiziţia de stocuri 3.000 lei clădiri 250.000 lei amortizarea clădirilor 50.000 lei impozit pe profit datorat 16.000 lei dobânzi de plătit ce se referă la creditele bancare pe termen scurt 200 lei furnizori de imobilizări 28.000 lei utilaje pentru prelucrarea lemnului 170.000 lei amortizarea utilajelor 35.000 lei felicitări în stoc 20.000 lei halate 5.000 lei avansuri acordate angajaţilor 12.000 lei salarii de plătit angajaţilor 50.000 lei obligaţii faţă de acţionari pentru capitalul de rambursat 4.000 lei capital social 500.000 lei credite bancare pe termen scurt 15.000 lei împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 30.000 lei avansuri acordate furnizorilor de servicii 3.000 lei avansuri primite de la clienţi 2.500 lei provizioane pentru garanţii 1.200 lei chirii încasate în avans 450 lei împrumuturi acordate societăţii Tipografia S.A. 27.000 lei acţiuni Admera SA achiziţionate în vederea vânzării peste trei luni 780 lei credite bancare pe termen lung 32.000 le hârtie de scris aflată în stoc 15.000 lei disponibil în contul de la bancă 22.000 lei culori 3.000 lei dividende de plată către acţionari 5.600 lei soluţii pentru prelucrarea lemnului 10.000 lei cheltuieli cu înfiinţarea societatii 2.000 lei clădiri aflate în construcţie şi neterminate 150.000 lei profit 6.500 lei dobânzi de plătit pentru creditele bancare pe termen lung 8.330 lei terenuri X lei

Ajutaţi contabilul societăţii să întocmească Bilanţul contabil la 31 decembrie N şi determinaţi

valoarea terenurilor deţinute de societate.



19 / 51

6. Elementele de mai jos se recunosc în Bilanţul contabil sau în Contul de profit şi pierdere?

Elemente Recunoscute în

Bilanţul contabil Recunoscute în Contul

de profit şi pierdere cheltuieli de dezvoltare cheltuieli cu salariile cheltuieli cu materiile prime consumate cheltuieli înregistrate în avans venituri din servicii prestate cheltuieli cu energia consumată cheltuieli de constituire venituri din dobânzi venituri din vânzarea de mărfuri cheltuieli privind mărfurile (vândute) cheltuieli cu dobânzile venituri înregistrate în avans

7. Din balanţa de verificare s-au extras următoarele date: clienţi 11.600 lei; conturi curente la bănci 4.200 lei; furnizori 6.300 lei; produse finite 3.500 lei; salarii de plată 800 lei; sume de încasat de la acţionari 600 lei; dividende de plată 1.300 lei, impozit pe profit de plătit 380 lei. Care este mărimea creanţelor şi a datoriilor?

Creanţe Datorii a) 12.200 lei 8.780 lei b) 12.400 lei 8.780 lei c) 11.600 lei 8.400 lei d) 12.200 lei 9.380 lei e) 11.600 lei 9.380 lei

TEMA 1

1. La sfârşitul exerciţiului N, se cunosc următoarele informaţii despre entitatea S: � acţiuni ale societăţii Alfa S.A. achiziţionate în vederea revânzării peste 2 luni 5.000 lei; � amortizarea clădirilor 50.000 lei; � avansuri acordate furnizorilor de servicii 1.000 lei; � avansuri acordate furnizorilor de stocuri 4.000 lei; � capital social 296.000 lei; � cheltuieli cu dobânzile 1.000 lei; � cheltuieli cu materiile prime consumate 50.000 lei; � cheltuieli cu salariile 20.000 lei; � chirii încasate în luna noiembrie care se referă la primele 2 luni ale anului N+1 10.000 lei;



20 / 51

� clădiri 295.000 lei; � conturi curente la bănci 15.000 lei; � datorie probabilă referitoare la un litigiu cu primăria 15.000 lei; � impozite de plătit 20.000 lei; � împrumuturi pe termen lung contractate de la banca Z 15.000 lei; � produse finite 15.000 lei; � terenuri 60.000 lei; � venituri din vânzarea produselor finite 60.000 lei.

Pe baza acestor informaţii, să se întocmească bilanţul contabil la 31.12.N şi contul de profit şi pierdere la 31.12.N.

2. Determinaţi valoarea indicatorului Active circulante nete, respectiv datorii curente nete, pe baza următoarelor informaţii: datorii cu salariile 1.000 lei; cheltuieli de constituire 1.000 lei; asigurări auto plătite în luna curentă pentru anul viitor 1.000 lei; impozit pe profit de plătit 1.000 lei; credite bancare pe termen lung 1.000 lei; chirii încasate în avans pentru trimestrul I al anului următor 1.000 lei; dividende de plătit 1.000 lei.

3. Elementele legate direct de evaluarea poziţiei financiare sunt: a). Activele şi cheltuielile; b). Activele, veniturile, cheltuielile, capitalul propriu; c). Activele, datoriile, capitalul propriu, veniturile şi cheltuielile; d). Activele, datoriile, capitalul propriu; e) Veniturile, cheltuielile.

4. Dispuneţi de următoarele date la sfârşitul anului N: mărfuri 4.500 lei; furnizori avansuri

pentru cumpărări de stocuri 100 lei; decontări cu asociaţii privind capitalul (creanţe) 600 lei; investiţii financiare pe termen scurt 4.800 lei; conturi curente la bănci 800 lei; cheltuieli înregistrate în avans 2.000 lei; produse în curs de execuţie 500 lei; venituri înregistrate în avans 2.100 lei; produse finite 2000 lei; semifabricate 1.000 lei. Care este valoarea stocurilor?

Stocuri a) 8.100 lei b) 7.100 lei c) 7.600 lei d) 8.200 lei e) 8.000 lei



21 / 51

MODIFICĂRI BILANŢIERE

Orice tranzacţie contabilă are drept efect modificarea a cel puţin două elemente. Acestea pot fi

active, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli sau venituri. Dacă elementele sunt de active, capitaluri proprii sau datorii, efectul modificării lor se vede în

mod direct în bilanţ, orice combinaţie de modificări bazate pe creşteri sau diminuări în ceea ce priveşte cele trei categorii de elemente, pemţinându-se egalitatea

Activ = Capitaluri proprii + Datorii Aceste modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează doar elementele bilanţiere

(modificări ce se regăsesc direct la nivelul elementelor de active datorii sau capitaluri proprii). Dacă unul din cele două elemente implicate într-o tranzacţia economică este element de

cheltuială sau venit, atunci modificările aferente elementului respectiv de cheltuială sau venit se reflectă în mod indirect în bilanţ (efectul direct al elementului respectiv este remarcat la nivelul contului de profit şi pierdere) prin efectul pe care îl generează la nivelul rezultatului exerciţiului. Astfel, apariţia (creşterea) unei cheltuieli generează o diminuare a rezultatului exerciţiului şi implicit o diminuare a capitalurilor proprii, iar apariţia (creşterea) unui venit generează o majorare a rezultatului exerciţiului şi implicit o majorare a capitalurilor proprii. Aceste modificări sunt numite în continuare modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere.

1. Modificări ce afectează doar elementele bilanţiere (modificări ce se regăsesc direct la

nivelul elementelor de active, datorii sau capitaluri proprii)

Tipul modificării Ecuaţia modificării

Creşterea elementelor de activ concomitent cu creşterea

datoriilor

(A + x) = CP + (D + x)

Diminuarea elementelor de activ concomitent cu reducerea

datoriilor

(A – x) = CP + (D – x)

Creşterea unui element de activ concomitent cu reducerea

altui element de activ

(A + x – x) = CP + D

Creşterea unui element de datorie concomitent cu reducerea

altui element de datorie

A = CP + (D + x – x)

Creşterea unui element de capital concomitent cu reducerea

altui element de capital

A = (CP + x – x) + D

Creşterea unui element de activ concomitent cu creşterea

unui element de capital

A + x = (CP + x) + D



22 / 51

Diminuarea unui element de activ concomitent cu reducerea

unui element de capital

A – x = (CP – x) + D

Diminuarea unui element de capital concomitent cu

creşterea unui element de datorie

A = (CP – x) + (D + x)

Creşterea unui element de capital concomitent cu

descresterea unui element de datorie

A = (CP + x) + (D – x)

2. Modificări ce afectează atât bilanţul cât şi contul de profit şi pierdere

Creşterea unui element de activ concomitent cu

creşterea unui VENIT

A + x = (CP + x) + D

Diminuarea unui element de activ concomitent cu

creşterea unei CHELTUIELI

A – x = (CP – x) + D

Aplicaţii:

1. În cursul lunii au loc următoarele tranzacţii: - se depune numerar din casierie în valoare de 2 u.m. la bancă; - se încorporează rezerve în valoare de 4 u.m. în capitalul social; - se achiziţionează materii prime în valoare de 5 um, plata efectuându-se ulterior; - se restituie 7 u.m. din creditul bancar pe termen lung; - se retrage un actionar care participase cu o cota de 5 um, plata se efectueaza ulterior; - se majorează capitalul social cu 15 u.m, un acţionar promiţând să aducă sub formă de aport un

utilaj; - se diminuează capitalul social cu 10 u.m. şi se rambursează direct cota de participare către

acţionari (din contul deschis la bancă). 2. Specificaţi elementele care se modifică şi sensul modificării la fiecare din următoarele

tranzacţii:

Tranzacţii Elemente care se modifică

a) se consumă materiale consumabile; - scade stocul de materiale consumabile; - cresc cheltuielile cu materialele consumabile

A – X = CP – X + D



23 / 51

Activ – Materii prime = CP – Rezultat+ D b) se achiziţionează mărfuri, plata ulterioară;

c) se achiziţionează mărfuri, plata imediată;

d) se plăteşte în numerar asigurarea auto pentru

anul următor;

e) se încasează o creanţă faţă de un client în

contul de la bancă;

f) se vând mărfuri (vânzare prorpiu-zisă);

g) se descarcă gestiunea pentru mărfurile

vândute;

h) se diminuează capitalul social datorită

retragerii unui acţionar care participase la



24 / 51

constituirea acestuia;

i) se plăteşte datoria faţă de acţionar;

j) se majorează capitalul social prin incorporarea

primelor de emisiune;

k) se înregistrează o diferenţă pozitivă din

reelavarea unui teren;

l) anul următor, se înregistrează o diferenţă

negativă din reelavarea aceluiaşi teren;

m) se achiziţionează o clădire, plata efectuându-

se ulterior;

n) se plăteşte datoria faţă de furnizorul de

imobilizări;

o) se încasează venituri din dobânzi;



25 / 51

p) se înregistrează datoriile salariale;

q) se încasează în contul de la bancă aportul

promis de acţionari;

r) se emite un bilet la ordin pentru datoria faţă

de furnizor;

s) se primeşte un bilet la ordin pentru creanţa

faţă de clienţi;

t) se primeşte factura de telefon; plata se

efectuează ulterior;

u) se încasează în numerar chiria pentru

următoarele trei luni



26 / 51

TEMA 2 Identificaţi modificările contabile ce afectează bilanţul şi analizaţi situaţiile următoare:

a) Pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor (AGA) o parte din rezervele constituite, în valoare de 3.000 lei, se utilizează pentru mărirea capitalului social.

b) Societatea A primeşte un credit bancar pe termen lung, în valoare de 10.000 lei. c) Societatea A plăteşte un avans pentru achiziţa unui utilaj. d) La solicitarea unor acţionari, se aprobă de către AGA capitalul de restituit acestora în

valoare de 5.000 lei.

TEMA 3

1. Definiţi imobilizările, veniturile şi provizioanele. Prezentaţi structura grupei bilanţiere Active circulante.

2. Prezentaţi tipul de modificare bilanţieră pe care îl generează următoarea tranzacţie: se achită datoria faţă de furnizori în valoare de 600 lei în numerar.

3. Exemplificaţi o tranzacţie care generează următorul efect asupra bilanţului: A + X =( C + X) + D

4. Calculaţi rezultatul, valoarea elementului Clienţi şi întocmiţi bilanţul cunoscând următoarele elemente:

Capital social 5.850 lei; Credite bancare 625 lei; Materii prime 1.500 lei; Rezerve din reevaluare 325 lei; Avansuri acordate pentru achiziţia de stocuri 1.175 lei; Rezultat reportat (pierdere) 1.325 lei; Clădiri 7.000 lei; Mărfuri 1.300 lei; Venituri din chirii 1.225 lei; Furnizori 4.500 lei; Materiale consumabile 250 lei; Cheltuieli cu mărfurile 350 lei; Imobilizări financiare 525 lei; Imobilizări necorporale 1.375 lei; Cheltuieli cu salariile 200 lei; Clienţi ? lei; Venituri din vânzarea mărfurilor 1.525 lei; Avansuri încasate de la clienţi 400 lei, Avansuri de trezorerie 375 lei; Impozit pe salarii 1.025 lei.

5. Determinaţi valoarea indicatorului Active circulante nete, respectiv datorii curente nete, pe baza următoarelor informaţii: datorii cu salariile 1.000 lei; cheltuieli de constituire 1.000 lei; asigurări auto plătite în luna curentă pentru anul viitor 1.000 lei; impozit pe profit de plătit 1.000 lei; credite bancare pe termen lung 1.000 lei; chirii încasate în avans pentru trimestrul I al anului următor 1.000 lei; dividende de plătit 1.000 lei.



27 / 51

Documentele contabile În raport de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul sistemului informaţional-decizional,

documentele contabile pot fi: � documente de bază (justificative); � registre de contabilitate; � documente de sinteză şi raportare (situaţii financiare). Pentru exemplificare, prezentăm unele din documentele justificative utilizate în mod frecvent în

activitatea unei societăţi. Factura este documentul pe baza căruia se realizează decontarea produselor şi mărfurilor livrate,

lucrărilor executate şi serviciilor prestate. Este folosit ca document de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi cumpărătorului. Se întocmeşte în trei (3) exemplare în momentul livrării bunurilor sau prestării serviciilor pe baza avizului de însoţire, a dispoziţiei de livrare sau a altor documente care atestă executarea lucrărilor.

Avizul de însoţire a mărfii serveşte ca document pentru eliberarea din magazie a bunurilor materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare către terţi, în custodie sau păstrare, pentru scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoţire în timpul transportului sau ca document de recepţie la cumpărător când nu s-a primit factura. Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării datorită unor condiţii obiective, produsele sunt livrate însoţite pe timpul transportului de avizul de însoţire.

Nota de recepţie şi constatare de diferenţe (nota de intrare recepţie) serveşte ca document pentru recepţia bunurilor achiziţionate, pentru încărcarea în gestiune şi ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmeşte de regulă în două exemplare, unul rămâne la gestiune/magazie pentru încărcarea în gestiune a bunurilor iar celălalt ajunge la compartimentul contabilitate şi este ataşat documentelor de livrare (factura şi/sau avizul de însoţire a mărfii).

Chitanţa serveşte ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii şi pentru înregistrarea în Registrul de casă şi în contabilitate. Se întocmeşte în două (2) exemplare cu ocazia încasării în numerar a sumelor de primit de la terţi. Un exemplar circulă la plătitor iar celălalt rămâne în carnet.

Ordinul de plată este instrumentul pe care emitentul (plătitorul) îl depune la banca la care are deschis cont, dându-i dispoziţie acesteia să plătească unui furnizor sau unui alt creditor o sumă de bani prin transfer bancar. Se întocmeşte în trei exemplare care se vizează de către bancă, unul circulă la beneficiar, unul la plătitor iar unul rămâne la bancă.

Extrasul de cont este documentul care atestă tranzacţiile cu disponibilităţi. Extrasul de cont, fiind emis de bancă, reprezintă punctul de vedere al acesteia. Astfel, în extrasul de cont o sumă în dreptul căreia este scris debit va reprezenta o plată efectuată de întreprindere, iar o sumă în dreptul poziţiei credit va reprezenta o intrare de disponibilităţi în contul întreprinderii.

Bonul de consum serveşte ca document de eliberare din magazie pentru consum a materiilor prime şi materialelor şi de scădere din gestiune a acestora. Se întocmeşte în două exemplare de către compartimentul care eliberează stocurile spre consum. Un exemplar rămâne la magazia care a dat în consum materialele iar al doilea ajunge la compartimentul contabilitate pentru înregistrarea costurilor.

Nota de contabilitate serveşte ca document justificativ de înregistrare în contabilitate pentru operaţiile care nu au la bază documente justificative. Se întocmeşte într-un exemplar de către compartimentul financiar-contabil.



28 / 51

SISTEMUL DE CONTABILITATE ÎN PARTIDĂ DUBLĂ. REGULI DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR. ANALIZA TRANZACŢIILOR ŞI

ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE

1.1. Definiţia, forma şi structura contului • Contul. Rolul, forma şi structura În contabilitate, pentru a înregistra, calcula şi controla existentul şi modificările în sens contrar

(creşteri, micşorări) ale fiecărui element bilanţier, pe o anumită perioadă de timp, vom folosi instrumentul (model, procedeu) denumit cont. Fiecărui element de active, datorii, capitaluri proprii, cheltuieli şi venituri îi este ataşat un cont.

• Structura contului În structura contului sunt cuprinse următoarele elemente: 1. Titlul (denumirea) şi simbolul contului; 2. Debitul şi creditul; 3. Explicaţia tranzacţiilor înregistrate în cont; 4. Rulajul (mişcarea) contului; 5. Total sume debitoare şi creditoare ale contului; 6. Soldul contului. Cea mai simplă formă de reprezentare a contului este cea sub forma literei „T”

1.2. Planul de conturi Planul de conturi general este un tablou al întregului sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare

cont este delimitat printr-o denumire şi simbol cifric fiind încadrat într-o clasă şi grupă. Astfel se asigură uniformitate şi unitate de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a conturilor (de exemplu, planul de conturi). În simbolizarea conturilor se aplică sistemul zecimal. În planul de conturi general se cuprind 9 clase de conturi:

• Clasa 1 - Conturi de capitaluri • Clasa 2 - Conturi de imobilizări • Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie • Clasa 4 - Conturi de terţi • Clasa 5 - Conturi de trezorerie • Clasa 6 - Conturi de cheltuieli • Clasa 7 - Conturi de venituri • Clasa 8 - Conturi speciale • Clasa 9 - Conturi de gestiune



29 / 51

1.3. Regulile de funcţionare a conturilor

D Cont de activ C D Cont de capitaluri/datorii C

Sold iniţial Sold iniţial

Creşteri (+)

Scăderi

(-)

Scăderi

(-)

Creşteri

(+)

RD RC RC RC TSD TSC TSC TSC SFD SFC

1. La începutul lunii noiembrie, societatea Rando Style are în contul de la bancă 2.500 lei. În luna noiembrie au loc următoarele tranzacţii:

- încasează 5.000 lei de la clienţi; - plăteşte 2.000 lei salariile către angajaţi; - primeşte 500 lei chiria pentru o clădire închiriată unei alte societăţi; - încasează 1.500 lei de la acţionari; - plăteşte 1.000 lei furnizorilor de materii prime. Întocmiţi fişa contului 5121 Conturi la bănci în lei. 2. Să se calculeze soldul contului Furnizori pe baza următoarelor informaţii: Sold initial 1800 lei 1. se achizitionează mărfuri de la furnizori în valoare de 3200 lei; 2. se achiziţionează materii prime în valoare de 10500 lei; 3. se plăteşte 2800 lei din datoria faţă de furnizorul de mărfuri; 4. se primeşte factura Romtelecom în valoare de 1300 lei; 5. se plăteşte factura Romtelecom. Întocmiţi fişa contului 401 – Furnizori.

2. Pe baza regulilor de functionare a conturilor, stabiliţi sumele care lipsesc:



30 / 51

D 101 Capital social C D 106 Rezerve C

Si 95.000 Si ?

? 2.000

RD 0 RC 2.000 RD ? RC ?

TSD ? TSC ? TSD ? TSC ?

SFC ? SFC 3.000

2.1. Analiza contabilă a tranzacţiilor şi evenimentelor

1. Efectuaţi analiza contabilă a operaţiilor economice desfăşurate de societatea S:

� la data de 03.01.N, societatea ridică numerar din casierie în valoare de 2.000 lei şi îl depune la bancă;

� societatea îşi majorează capitalul social prin încorporarea de rezerve în valoare de 3.000 lei; � la data de 5.01.N, societatea se aprovizionează cu mărfuri în valoare de 7.000 lei de la

furnizori, plata efectuându-se ulterior; � societatea are un credit bancar în valoare de 5.000 lei, din care restituie jumătate; � în procesul de producţie se consumă materii prime în valoare de 4.100 lei.

2. O tipografie are la începutul lunii martie o datorie către furnizori în valoare de 10.000 lei şi disponibilităţi baneşti în contul de la bancă în valoare de 7.000 lei. În cursul lunii martie, tipografia plăteşte jumătate din datoria către furnizori şi achiziţionează hârtie în valoare de 2.500 lei, pe credit comercial. Se cere:

a) Efectuaţi analiza contabilă a operaţiilor economice. b) Întocmiţi fişa conturilor (sub forma simplificată de T-euri) pentru toate elementele.



31 / 51

3. O entitate E are următoarea situaţie la începutul lunii noiembrie 200N:

Elemente Sold initial

Echipamente (213) 794.000 Clienţi (411) 210.500 Capital social (101) 70.000 Furnizori (401) ?

În cursul lunii noiembrie a efectuat următoarele tranzacţii:

� 02.11.200N: contractat un credit pe termen lung în valoarea de 740.000 lei de la banca InvestBank.

� 11.11.200N: a achiziţionat echipamente de producţie în valoare de 650.000 lei de la un furnizorul Omega Equipments.

� 13.11.200N: a plătit furnizorului Omega Equipments 375.000 lei din datoria totală; � 30.11.200N: a plătit rata scadentă împrumutului în valoare de 32.200 lei.

a) Analizati tranzacţiile economice de mai sus; b) Întocmiţi Registrul Jurnal; c) Completaţi Registrul Cartea Mare; d) Întocmiţi balanţa de verificare.



32 / 51

TEMA 4 Situaţia societăţii M se prezintă astfel:


Mărfuri (371) 100 Capital social (101) 75 Furnizori (401) 25

Pe parcursul perioadei s-au înregistrat următoarele tranzacţii:

� a achiziţionat mărfuri în valoare de 230 lei, cu plata ulterioară; � a vândut unui client, mărfuri în valoare de 90 lei, la un preţ de vânzare de 110lei. � a încasat de la clienţi 100 lei; � a plătit furnizorilor 65 lei.

a) Analizati operaţiile economice; b) Întocmiţi Registrul Jurnal; c) Completaţi Registrul Cartea Mare; d) Întocmiţi balanţa de verificare cu trei/patru serii de egalităţi.

STORNAREA reprezintă un mod specific de corectare a erorilor intervenite în contabilitatea curentă, respectiv la înregistrarea tranzacţiilor în conturi. Formulele contabile de stornare pot fi formule de stornare în roşu sau formule de stornare în negru.

Stornarea în negru constă în anularea înregistrării greşite prin inversarea conturilor corespondente din formula contabila greşită şi, apoi, înregistrarea formulei contabile corecte.

Stornarea în roşu constă în anularea formulei contabile greşite prin înregistrarea unei formule contabile similare cu cea greşită, însa cu sumele înscrise în roşu sau în chenar (în contabilitate, înscrierea unei sume în roşu are semnificaţia unei valori cu semnul “-”).

Specificaţi natura operaţiei pentru fiecare din următoarele formule contabile:

Formule contabile Variante de răspuns 1.000 lei Mărfuri = Furnizori 1.000 lei; 1.000 lei Mărfuri = Furnizori 1.000 lei;

1.000 lei Furnizori = Mărfuri 1.000 lei; 1.000 lei Furnizori = Numerar 1.000 lei.

� achizitionarea de materii prime cu plata imediata; � plata datoriei către furnizori; � stornarea în rosu a operatiei de achiziţie a

mărfurilor; � stornarea în negru a operatiei de achiziţie a

materiilor prime; � achizitia de mărfuri cu plata ulterioara; � stornarea în negru a operatiei de achiziţie a

mărfurilor.



33 / 51

RECUNOAŞTEREA ÎN CONTABILITATE A TRANZACŢIILOR ŞI EVENIMENTELOR DE BAZĂ

Important de ştiut! Taxa pe valoarea adăugată (TVA) Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, ataşat consumului, suportat de

consumatorul final şi bazat pe criteriul deductibilităţii. Taxa pe valoarea adăugată este aferentă transferului de proprietate asupra bunurilor, prestărilor de servicii şi executărilor de lucrări. Din punct de vedere contabil, TVA nu afectează cheltuielile sau veniturile întreprinderilor, astfel este neutră în ceea ce priveşte rezultatul. Prin excepţie, se recunoaşte o cheltuială când TVA nu este deductibilă conform reglementărilor fiscale în vigoare.

Întreprinderile sunt obligate la plata TVA pentru achiziţiile efectuate şi conform reglementărilor naţionale solicită TVA clienţilor prin documentele fiscale.

Consumatorul final este persoana care suportă acest impozit, conform legii. Cum se explică acest lucru?

Un comerciant cumpără bunuri, lucrări sau servicii de la furnizori, contabilizând separat costul bunului achiziţionat de taxa pe valoarea adăugată. TVA aferentă acestei tranzacţii de cumpărare poartă numele de TVA deductibilă şi reprezintă o creanţă fiscală a comerciantului, deoarece acesta va solicita la sfârşitul perioadei statului deducerea (rambursarea) TVA suportată la cumpărare, nefiind consumator final.

La rândul său, comerciantul revinde bunurile unui client, înregistrând separat preţul de vânzare de TVA aferentă lucrărilor sau serviciilor înscrise în documentele fiscale. TVA aferentă tranzacţiei de vânzare poartă denumirea de TVA colectată şi reprezintă o datorie fiscală, deoarece comerciantul a făcut doar oficiul de a colecta TVA de la consumatorul final, urmând să plătească această sumă bugetului de stat, în calitate de colector al tuturor impozitelor.

Diferenţa între taxa primită de la client (TVA colectată) şi taxa plătită furnizorilor (TVA deductibilă) este plătită de comerciant statului în cazul în care datoria fiscală privind TVA colectată este mai mare este primită de la stat în situaţia inversă, când creanţa fiscală privind TVA deductibilă este mai mare. Cu alte cuvinte, se realizează o singură decontare cu bugetul de stat, egală ca valoare cu diferenţa între TVA deductibilă şi cea colectată. Sensul decontării este dat de suma cea mai mare dintre cele două tipuri de TVA recunoscute în cursul lunii.

Conturile de TVA deductibilă şi colectată se închid la sfârşitul lunii prin compensare, diferenţa fiind transmisă într-un cont de datorii fiscale (TVA de plată) sau de creanţe fiscale (TVA de recuperat), după caz.

Tranzacţia prin care se închid cele două conturi şi se evidenţiază sensul decontării de efectuat cu bugetul de stat poartă denumirea de regularizarea TVA.



34 / 51

3.1. Conturile şi analiza contabilă privind imobilizările Clasa 2 Conturi de imobilizări cuprinde: conturile de imobilizări corporale, necorporale şi

financiare, conturile de amortizări privind imobilizările şi conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor.

Imobilizările se evaluează în următoarele momente ale activităţii întreprinderii: la intrare - cu ocazia primei recunoaşteri în contabilitate (la cost de achiziţie, dacă provin din tranzacţii de cumpărare, la cost de producţie dacă provin din producţia proprie sau la valoarea justă, dacă provin din aporturile acţionarilor sau au fost obţinute cu titlu gratuit), la inventariere (la valoarea de inventar), la data închiderii exerciţiului financiar – pentru a stabili valoarea lor bilanţieră prin aplicarea principiului prudenţei şi la ieşire – la data încetării recunoaşterii în contabilitate (la valoarea de intrare sau o altă valoare care a substituit-o).

Este permisă reevaluarea periodică a activelor imobilizate, pentru ca acestea să fie evidenţiate în contabilitate la valori cât mai apropiate de valorile lor reale. Operaţia de reevaluare are drept efect majorarea sau reducerea valorii activelor şi înregistrarea plusurilor sau a minusurilor de valoare din reevaluare cu ajutorul conturilor de capitaluri proprii (rezerve din reevaluare), cheltuieli sau venituri, după caz.

3.2.1. Conturile de active imobilizate Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de active imobilizate înregistrează

existenţa şi mişcarea bunurilor nemateriale, materiale sau de natură financiară deţinute de întreprindere şi care produc beneficii economice pe o durată mai mare de 12 luni sau pe o durată care depăşeşte durata unui ciclu de exploatare. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de imobilizări sunt conturi de activ. Debitul lor reflectă soldul iniţial (valoarea imobilizărilor deţinute la începutul exerciţiului) şi intrările sau creşterile apărute ca urmare a tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport la capitalul social, donaţie sau reevaluare. Creditul reflecta ieşirile sau micşorările, apărute ca urmare a tranzacţiilor de vânzare, casare sau scoatere din funcţiune, reevaluare. Soldul final este debitor sau zero şi reflectă valoarea imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.2.2. Conturile de amortizări privind imobilizările În timp, activele imobilizate se uzează; uzura lor poate interveni ca urmare a factorilor de

mediu, a utilizării în activitatea de producţie (uzura fizică), dar şi ca urmare a progresului tehnic (uzura morală). Expresia acestei uzuri în contabilitate este amortizarea, care delimitează de fapt un consum parţial al valorii imobilizării identificat pe o perioada specifică – este deci şi o cheltuială. Amortizarea caracterizează numai imobilizările necorporale şi corporale cu o durata de viaţă limitată.

Pentru calculul amortizării se pot utiliza mai multe metode, al căror scop este de a determina valoarea amortizării care trebuie recunoscută în contabilitate în fiecare perioadă. Odată aleasă, o metodă de amortizare trebuie aplicată consecvent de la o perioada la alta. Reglementările contabile actuale recunosc trei metode de calcul al amortizării şi anume: metoda liniară, metoda degresivă şi metoda accelerată.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de amortizări reflectă o parte din costul imobilizărilor transferat asupra rezultatului procesului productiv (asupra produselor obţinute), corespunzător uzurii fizice sau morale a imobilizării respective. în contabilitate, rolul amortizărilor



35 / 51

este unul rectificativ: ele diminuează valoarea imobilizărilor deţinute de întreprindere, la întocmirea bilanţului. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de amortizări sunt conturi cu rol rectificativ de activ. Creditul lor reflectă soldul iniţial (valoarea la începutul exerciţiului a amortizării aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere) şi creşterile sub forma amortizării înregistrate în cursul exerciţiului. Debitul reflectă micşorările de valoare, sub forma amortizării aferente imobilizărilor care sunt cedate, casate sau scoase din uz. Soldul final este creditor şi reflectă valoarea amortizărilor aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.2.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor Valoarea imobilizărilor poate să scadă în timp şi ca urmare a variaţiei preţurilor de piaţă. Acest

minus de valoare se constată la sfârşitul anului, cu ocazia inventarierii şi se recunoaşte în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere.

Din punct de vedere al conţinutului economic, ajustările pentru deprecierea imobilizărilor reflectă acele reduceri de valoare cu caracter reversibil aferente imobilizărilor, determinate de cele mai multe ori de variaţia preturilor de piaţă pentru respectiva categorie de active. În contabilitate, rolul lor este rectificativ: ele diminuează valoarea bilanţieră a imobilizărilor. Pentru imobilizările care nu se amortizează, ajustările pentru depreciere reprezintă singura categorie de deprecieri recunoscută în contabilitate. Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de ajustări pentru deprecierea imobilizărilor sunt conturi cu rol rectificativ de activ. Creditul lor reflectă soldul iniţial al ajustărilor pentru depreciere aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere şi creşterile de valoare sub forma ajustărilor recunoscute cu ocazia inventarierii. Debitul reflectă reducerile de valoare sub forma ajustărilor pentru deprecierea imob

ilizărilor care au fost anulate, în cazul în care valoarea de inventar s-a majorat sau imobilizarea aferentă a fost cedată, casată sau scoasă din uz. Soldul final este creditor şi reflectă valoarea ajustărilor pentru depreciere aferente imobilizărilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.2.4. Exemple de tranzacţii privind activele imobilizate, amortizările şi ajustările pentru

depreciere Tranzacţia 1. Se achiziţionează un program informatic la cost de achiziţie de 9.000 lei, TVA

24% Tranzacţia 2. Se obţine din producţie proprie mobilier de birou al cărui cost de producţie este

de 35.000 lei. Tranzacţia 3. La data de 31.12 se înregistrează amortizarea în valoare de 1.000 lei aferentă

mobilierului de birou. Tranzacţia 4. Se casează un utilaj, complet amortizat, costul de achiziţie de 3.500 lei. Tranzacţia 5. Se vinde un autoturism incomplet amortizat la preţul de 7.000 lei, TVA 24%.

Costul de achiziţie este de 9.000 lei, iar amortizarea înregistrată până în momentul vânzării este de 4.000 lei.

Tranzacţia 6. Se înregistrează la data de 31.12 o ajustare pentru deprecierea programului informatic, a cărui valoare de piaţă a scăzut cu 1.000 lei.



36 / 51

TEMA 5 SC Topaz SRL are următoarea situaţie la începutul lunii aprilie 200N:


Clădiri (212) 34.400 Amortizarea clădirilor (2812) 8.500 Instalaţii şi echipamente (2131) 56.800 Amortizarea instalaţiilor şi a echipamentelor (2813) 10.090 Capital social (101) x Furnizori de imobilizări (404) 37.340

În cursul lunii aprilie a efectuat următoarele tranzacţii:

� 03.04.200N: a achiziţionat un echipament în valoare de 15.800 lei � 09.04.200N: vândut o instalaţie la un preţ de vânzare de 6.900 lei; instalaţia a fost

achiziţionată la un cost de 8.100 lei, iar amortizarea cumulată la data vânzării este de 7.200 lei.

� 14.04.200N: a încasat 5000 lei din vânzarea instalaţiei; � 30.04.200N: a înregistrat amortizarea clădirii în valoare de 770 lei şi amortizarea

instalaţiilor şi a echipamentelor în valoare de 900 lei. a) Analizati operaţiile economice; b) Completaţi Registrul Cartea Mare; c) Întocmiţi balanţa de verificare cu trei/patru serii de egalităţi.

TEMA 6

1. achiziţionează pe credit comercial o maşină (mijloc de transport) în valoare de 500.000 lei, TVA 24%;

2. achiziţionează un program informatic în valoare de 25.000 lei (pe credit comercial), TVA 24%; 3. efectuează plata datoriei către furnizorul de maşini; 4. înregistrează amortizarea anuală a maşinii achiziţionate, durata de utilitate fiind de 5 ani; 5. vinde maşina; preţ de vânzare 450.000 lei, TVA 24%; 6. obţine un utilaj din producţie proprie, cost de producţie de 500.000 lei; 7. vinde un echipament integral amortizat; preţ de vânzare 10.000 lei, TVA 24%, valoare de

intrare 125.000 lei;



37 / 51

3.2. Conturile şi analiza contabilă privind stocurile Clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie cuprinde conturile de stocuri de

materii prime şi materiale, producţie în curs de execuţie, produse, stocuri aflate la terţi, animale, mărfuri , ambalaje, conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor şi conturile de diferenţe de preţ aferente diverselor categorii de stocuri.

Evaluarea stocurilor se face conform regulilor prezentate anterior. Particularităţi prezintă evaluarea la ieşire, care se face la valoarea de intrare, determinată prin metoda identificării specifice (dacă se poate stabili cu exactitate care a fost costul stocului) sau printr-o metodă convenţională. Metodele convenţionale se folosesc dacă nu se poate determina cu exactitate costul stocului: de exemplu, în cazul în care aprovizionarea cu materii prime s-a făcut în mai multe etape în cursul lunii, la preţuri diferite şi stocurile au fost depozitate într-un singur recipient, separarea loturilor nu se poate realiza şi nu se poate spune cu precizie cărui lot i-a aparţinut un anumit stoc consumat. Din această categorie de metode fac parte: metoda FIFO (ultimul intrat, primul ieşit); metoda CMP (cost mediu ponderat); metoda LIFO (ultimul intrat, primul ieşit).

3.3.1. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de stocuri reflecta existentul şi

mişcările stocurilor deţinute de întreprindere în vederea vânzării sau utilizării în activitatea proprie. Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi de activ. Debitul acestor conturi reflectă soldul iniţial (valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la începutul exerciţiului) şi intrările de stocuri rezultate în urma tranzacţiilor de achiziţie, producţie proprie, aport la capitalul social, donaţie, plus cantitativ constatat la inventariere. Creditul reflectă ieşirile rezultate în urma tranzacţiilor de consum, vânzare, minus cantitativ constatat la inventariere. Soldul final este debitor sau zero şi reflectă valoarea stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.3.2. Conturile de diferenţe de preţ aferente stocurilor Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă valoarea diferenţelor de

preţ dintre costul efectiv/real/consemnat în documente (de achiziţie sau de producţie) al stocurilor şi costul standard/prestabilit al acestora, în cazul în care în contabilitatea curentă stocurile nu sunt evidenţiate la cost efectiv, ci la cost standard. Diferenţele de preţ pot fi favorabile, atunci când costul efectiv este mai mic decât costul standard (s-a realizat o economie de resurse faţă de preţul prestabilit) sau nefavorabile, atunci când costul efectiv este mai mare decât costul standard.

3.3.3. Conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor Din punct de vedere al conţinutului economic, aceste conturi reflectă diferenţa dintre costul

stocurilor, mai mare, şi valoarea lor de inventar (valoare realizabilă netă), mai mică. Se constată cu ocazia inventarierii stocurilor şi au un rol rectificativ, deoarece diminuează valoarea bilanţieră a stocurilor, astfel încât prezentarea în bilanţ să se facă la valoarea cea mai mica dintre cost şi valoarea de inventar. Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi rectificative de activ. Se creditează cu stocul iniţial (valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor deţinute de întreprindere la începutul



38 / 51

exerciţiului) şi cu intrările sau majorările: valoarea ajustărilor constituite la inventariere, daca valoarea de inventar este mai mică decât costul stocurilor. Se debitează cu ieşirile sau micşorările: valoarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor anulate sau reluate, aferente stocurilor vândute, consumate sau a căror valoare de inventar a înregistrat o creştere faţă de perioada precedentă. Soldul final este creditor sau zero şi reflectă valoarea ajustărilor pentru depreciere aferente stocurilor deţinute de întreprindere la sfârşitul exerciţiului.

3.3.4. Exemple de tranzacţii privind stocurile Tranzacţia 1. Societatea ALFA achiziţionează materii prime în valoare de 250 lei, TVA 24%

de la furnizori. Tranzacţia 2. Se consumă materii prime în valoare de 140 lei. Tranzacţia 3. Societatea ALFA vinde mărfuri clienţilor la preţul de 5.700 lei, TVA 24% costul

de achiziţie 2.500 lei. Tranzacţia 4. Societatea ALFA obţine din procesul de fabricaţie produse finite în valoare de

900 lei. Tranzacţia 5. Societatea ALFA vinde produse finite clienţilor la preţul de 1.200 lei, TVA

24%, costul de producţie 700 lei. TEMA 7 1. achiziţionează materii prime în valoare de 25.000 lei, TVA 24% (plata imediata din

casierie); 2. consumă materii prime în valoare de 22.000 lei; 3. achiziţionează mărfuri de un furnizor cu plata ulterioară, costul de achiziţie al mărfurilor

fiind de 30.000 lei, TVA 24% 4. vinde mărfuri în valoare de 15.000 lei la un preţ de 20.000 lei, TVA24%; (încasare

ulterioară); 5. obţine produse finite în valoare de 35.000 lei; 6. vinde produsele finite unui client, la preţ de vânzare 40.000 lei, TVA 24%;; 7. încasează jumătate din creanţa privind produsele finite, pentru restul se primeşte un bilet la

ordin; 8. societatea deţine un stoc de mărfuri înregistrat în contabilitate la valoarea de 30.000 lei; se

constată că valoarea realizabilă este doar de 25.000 lei; societatea trebuie să recunoască o pierdere din depreciere.

3.3. Conturile şi analiza contabilă privind creanţele Creanţele pe termen scurt reprezintă active curente ale întreprinderii rezultate în urma

tranzacţiilor cu persoane juridice sau fizice, relaţii în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare şi pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie, într-o perioadă de timp de până la un an. Creanţele sunt recunoscute doar atunci când



39 / 51

întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are dreptul legal de a primi numerar sau echivalente de numerar.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de creanţe furnizează informaţii privind existenţa şi mişcarea valorilor în curs de decontare ale întreprinderii faţă de terţi (creanţe comerciale, creanţe în cadrul grupului, creanţe salariale, creanţe sociale, creanţe fiscale şi creanţe diverse). Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de creanţe sunt conturi de activ. Ele se debitează cu constituirea creanţelor, ca urmare a tranzacţiilor cum ar fi vânzări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii; acordarea de avansuri furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii; acordarea de avansuri salariaţilor; evidenţierea drepturilor întreprinderii faţă de bugetul de stat, a drepturilor asupra acţionarilor din subscrierea capitalului social, a drepturilor faţă de terţe persoane fizice sau juridice care au adus pagube întreprinderii etc. Se creditează cu decontarea creanţelor prin încasarea contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor vândute; diminuarea creanţei faţă de personal prin reţinerile din salarii; anularea creanţei faţă de furnizori prin apariţia datoriei etc. Soldul final este debitor şi reflectă creanţele întreprinderii faţă de terţi la un moment dat.

Exemple de tranzacţii privind creanţele Tranzacţia 1. Societatea comercială AB S.A. vinde produse finite la preţ de vânzare de 10.000

lei. Costul de producţie al produselor livrate a fost de 7.000 lei. Ulterior, AB S.A. încasează contravaloarea produselor livrate prin contul de la bancă.

Tranzacţia 2. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii emise chiria clădirilor date spre folosinţă terţilor, în valoare de 2.500 lei.

Tranzacţia 3. În cursul lunii s-au acordat avansuri salariaţilor în sumă de 15.000 lei, din numerarul existent în casieria întreprinderii.

Tranzacţia 4. La înfiinţarea societăţii BETA, capitalul subscris de către acţionari este de 4.000 lei, reprezentat de 100 de acţiuni a 40 lei/acţiune valoare nominală. Din cele 100 de acţiuni subscrise, 50 sunt acţiuni pentru aport în natură şi 50 sunt acţiuni pentru aport în numerar.

Tranzacţia 5. Acţionarii depun capitalul subscris direct în contul de disponibil de la bancă. 3.4. Conturile şi analiza contabilă privind trezoreria Trezoreria unei întreprinderi însumează resursele lichide compuse din: numerar în casierie,

disponibil în conturile bancare (conturi curente, acreditive), viramente interne, investiţii financiare pe termen scurt şi alte valori de trezorerie.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de trezorerie furnizează informaţii privind existenţa şi mişcarea numerarului sau echivalentelor de numerar (investiţii financiare pe termen scurt, conturi la bănci, casa, acreditive, viramente interne). Din punct de vedere al funcţiei contabile, conturile de trezorerie sunt conturi de activ. Se debitează cu intrările de numerar sau echivalente de numerar din achiziţii de acţiuni, obligaţiuni; încasări de creanţe de la clienţi sau debitori diverşi; aport în numerar; depuneri de numerar aflat în casieria întreprinderii; primirea unui credit bancar etc. Se creditează cu valoarea ieşirilor de numerar sau echivalente de numerar prin vânzare de acţiuni, obligaţiuni; plăţi faţă de furnizori, creditori diverşi, bugetul statului; transferuri de numerar;



40 / 51

rambursări de împrumuturi etc. Soldul final este în mod curent debitor şi reflectă numerarul sau echivalente de numerar existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.

Remarcă. Din punct de vedere al funcţiei contabile, contul 512 Conturi curente la bănci este bifuncţional, ceea ce înseamnă că poate avea şi sold final creditor. Această situaţie indică faptul că banca a efectuat plăţi în numele şi pentru societatea titulară a contului bancar respectiv, peste limita de sumă existentă în contul de disponibilităţi al întreprinderii respective, pe baza unui acord stabilit între cele două părţi privind limita de creditare. Soldul creditor poate persista o perioadă scurtă de timp şi doar în limita unui anumit plafon.

Exemple de tranzacţii privind trezoreria Cele mai frecvente tranzacţii care afectează conturile de trezorerie sunt tranzacţiile de încasări

şi plăţi, prin casierie sau prin conturile bancare. Tranzacţia 1. Se acordă unui salariat un avans de trezorerie în numerar, în valoare de 1.000 lei,

în vederea achitării unor datorii ale întreprinderii. Tranzacţia 2. Salariatul rambursează suma de 300 lei, rămasă neutilizată, din avansul de 1.000

lei. Valoarea datoriilor faţă de furnizori achitate de salariat este de 700 lei. 3.5. Conturile şi analiza contabilă privind datoriile Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute şi prin

decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. În această categorie sun incluse datoriile curente, care (1) se aşteaptă să fie achitate în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) sunt exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului, precum şi datoriile pe termen lung. Termenul de datorii acoperă şi provizioanele, cunoscute şi sub denumirea de datorii incerte. Stingerea datoriilor recunoscute se poate realiza sub formă de: plată în numerar, transfer de alte active, prestarea de servicii, înlocuirea acelei obligaţii cu alta, conversia obligaţiei în capital propriu etc.

Evaluarea datoriilor se face în corelaţie cu evaluarea activelor‚ cheltuielilor, veniturilor şi se bazează pe valoarea istorică rezultată din contractul care atestă crearea datoriilor.

Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile cu persoane fizice sau juridice (cumpărarea de bunuri, lucrări sau servicii, utilizarea forţei de muncă, plata impozitelor şi taxelor etc.), în care întreprinderea trebuie să efectueze o plată sau o contraprestaţie într-o perioadă de timp de până la un an. Datoriile pe termen scurt trebuie recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are obligaţia legală de a plăti.

Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de datorii prezintă informaţii privind existentul şi mişcarea obligaţiilor întreprinderii faţă de terţi (datorii comerciale, datorii în cadrul grupului, datorii salariale, sociale, fiscale, alte datorii, împrumuturi şi datorii asimilate) pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Din punct de vedere al funcţiei contabile, sunt conturi de datorii. Se creditează cu constituirea datoriilor din: achiziţii de bunuri, lucrări sau servicii; avansul acordat de clienţi; drepturile cuvenite salariaţilor conform contractelor;



41 / 51

drepturile cuvenite acţionarilor pentru rambursări de capital social; drepturi sociale şi fiscale; contractarea de împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, a creditelor bancare pe termen lung şi a altor datorii asimilate; constituirea şi majorarea provizioanelor etc. Se debitează la decontarea datoriilor, prin plata contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor achiziţionate; diminuarea datoriilor salariale cu reţinerile din salarii pentru: avansurile acordate, impozitul pe salarii, asigurări sociale, fondul de şomaj, fondul de sănătate, alte reţineri de forma ratelor, chiriilor; plata salariilor, datoriilor sociale şi fiscale; rambursarea împrumuturilor şi a altor datorii asimilate; micşorarea sau anularea provizioanelor etc. Soldul final este creditor şi reflectă datoriile întreprinderii faţă de terţi existente la un moment dat.

Exemple de tranzacţii privind datoriile Tranzacţia 1. Societatea ALFA înregistrează pe baza facturii de energie primite de la furnizori

consumul lunar în valoare de 1.500 lei. Tranzacţia 2. La sfârşitul perioadei de gestiune s-au calculat şi s-au înregistrat datoriile totale

faţă de salariaţi în sumă totală de 60.000 lei. Tranzacţia 3. Se înregistrează reţinerile din salarii, astfel: 4.000 lei asigurări sociale, 15.000 lei

avans şi 6.000 lei impozit pe salarii. Tranzacţia 4. Se achită salariile datorate personalului, în valoare de 35.000 lei (60.000 lei

salarii brute calculate şi înregistrate la sfârşitul lunii minus 25.000 lei reţineri din salarii). Tranzacţia 5. Se înregistrează datoriile sociale ale societăţii ALFA astfel: 15.000 lei

contribuţia la asigurările sociale, 3.500 lei contribuţia la asigurările sociale de sănătate şi 1.500 lei contribuţia la fondul de şomaj.

Tranzacţia 6. Se înregistrează impozitul pe profit datorat bugetului de stat, în sumă de 700 lei. Aplicaţie:

Societatea Delta: 1. plăteşte avansul către salariaţi în valoare de 100.000 lei; 2. înregistrează datoria totala faţă de salariaţi în valoare de 350.000 lei; 3. din datoria totală faţă de salariaţi se efectuează următoarele reţineri: contribuţia la asigurările

sociale 33.250 lei, contribuţia la asigurările sociale de sănătate 22.750 lei, contribuţia la fondul de şomaj 3.500 lei, impozit pe salarii 50.000 lei;

4. plăteşte salariile nete; 5. înregistrează contribuţiile entităţii pentru salarii astfel: contribuţia la asigurările sociale 68.250

lei, contribuţia la asigurările sociale de sănătate 21.000 lei, contribuţia la fondul de şomaj 7.000 lei;

6. plăteşte datoriile către bugetul statului



42 / 51

3.6. Conturile şi analiza contabilă privind capitalurile proprii Din punct de vedere al conţinutului economic, conturile de capitaluri proprii furnizează

informaţii privind existenţa şi mişcarea surselor proprii de finanţare (capital social, prime de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului), informaţii necesare cunoaşterii situaţiei nete a entităţilor economice. Funcţia contabilă a conturilor de capitaluri proprii este de capitaluri proprii (C). Se creditează cu constituirea capitaluri proprii prin: capitalul subscris de asociaţi/acţionari; profitul realizat destinat creşterii capitalului; transformări interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi din alte surse. Se debitează cu micşorarea capitalurilor proprii prin: retragerea capitalului social de către asociaţi/acţionari; acoperirea pierderilor din capitalurile proprii; transformări interne ale unor elemente de capitaluri proprii; şi alte micşorări. Soldul final este creditor şi reflectă sursele proprii de finanţare existente în cadrul întreprinderii la un moment dat.

Exemple de tranzacţii privind capitalurile Tranzacţia 1. Se constituie S.C. ALFA S.A. cu un capital social de 200.000 lei, împărţit în 200

acţiuni; 6 persoane subscriu să cumpere aceste acţiuni la valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune. Acţionarii aduc un aport în natură, sub forma unui teren în valoare de 120.000 lei, şi un aport în numerar, în valoare de 80.000 lei.

Tranzacţia 2. La solicitarea unor acţionari, AGA aproba restituirea către aceştia a capitalului social subscris şi vărsat, în valoare de 60.000.000 lei, în numerar.

Tranzacţia 3. După doi ani de la constituire, societatea ALFA, cu un capital social format din 200 acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune decide să îşi majoreze capitalul social cu 20.000 lei, pentru care emite 20 acţiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei/acţiune. Acţiunile sunt vândute la valoarea lor reală de 1.300 lei/acţiune.

Tranzacţia 6. Se înregistrează utilizarea primelor de emisiune astfel: 2.000 lei pentru majorarea capitalului şi 3.000 lei pentru majorarea rezervelor.

Tranzacţia 7. S.C. ALFA constată ca terenul în valoare de 120.000 lei are o valoare justă de 150.000 lei şi decide reevaluarea acestuia.

TEMA 8:

1. Adunarea Generala a Acţionarilor decide majorarea capitalului social prin emisiunea a 2000 acţiuni cu valoarea nominală de 50 lei/acţiune şi valoarea de emisiune de 60 lei/acţiune;

2. încasează aportul astfel: sub forma unui utilaj în valoare de 90.000 lei, materii prime în valoare de 10.000 lei şi în contul de la bancă suma de 20.000 lei;

3. înregistrează trecerea capitalului social subscris nevărsat la capital social subscris vărsat; 4. Adunarea Generală a Acţionarilor aprobă solicitarea unor acţionari de retragere a capitalului în

valoare de 30.000 lei; efectuează plata datoriei către acţionari.



43 / 51

3.7. Conturile şi analiza contabilă privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele Conturile de cheltuieli În momentul în care este recunoscută în contabilitate o cheltuială, cauza apariţiei acesteia o

reprezintă fie diminuarea unui activ, fie apariţia unei noi datorii. Cheltuielile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 6

Cheltuieli. Funcţia contabilă a conturilor de cheltuieli este asociată în mod indirect capitalurilor proprii. Astfel, apariţia unei cheltuieli este reflectată în contabilitate ca o diminuare de capitaluri proprii (C-), dat fiind faptul că efectul produs este acela de diminuare a rezultatului exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor proprii. Se debitează cu valoarea recunoscută în contabilitate ca urmare a diminuării unui activ sau apariţiei unei datorii. Se creditează cu valoarea cheltuielilor transferate în contul de profit şi pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea determinării rezultatului exerciţiului. La sfârşitul lunii, conturile de cheltuieli nu prezintă sold.

Conturile de venituri În momentul în care este recunoscut în contabilitate un venit, cauza apariţiei acestuia o

reprezintă fie apariţia unui activ, fie diminuarea unei datorii. Raţionamentul invers nu este valabil, adică nu orice apariţie a unui activ implică recunoaşterea simultană a unui venit, după cum nici orice diminuare a unei datorii nu generează în mod automat apariţia unui venit.

Veniturile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 7 Venituri. Funcţia contabilă a conturilor de venituri este asociată funcţiei capitalurilor proprii, prin efectul pe care îl produce în mod indirect apariţia unui venit la nivelul acestora. Astfel, apariţia unui venit este reflectată în contabilitate ca o majorare de capitaluri proprii (C+), dat fiind faptul că efectul produs este acela de creştere a rezultatului exerciţiului şi, în mod implicit, a capitalurilor proprii. Se creditează cu valoarea recunoscută în contabilitate ca urmare a creşterii unui activ; sau diminuării unei datorii. Se debitează cu valoarea veniturilor transferate în contul de profit şi pierdere, la sfârşitul fiecărei perioade (luni), în vederea determinări rezultatului exerciţiului. La sfârşitul lunii, conturile de venituri nu prezintă sold.

Determinarea rezultatului exerciţiului Determinarea rezultatului exerciţiului ce este prezentat în cadrul situaţiilor financiare implică

parcurgerea următoarelor etape:

• Determinarea rezultatului contabil. La sfârşitul fiecărei luni are loc determinarea rezultatului contabil, ca diferenţă între venituri şi cheltuieli. Dat fiind faptul că veniturile şi cheltuielile sunt contabilizate pe parcursul fiecărei perioade în mod distinct, pentru determinarea rezultatului este necesar transferul acestora într-un singur cont, 121 Profit şi pierdere, la nivelul căruia se determină rezultatul exerciţiului. Astfel, cheltuielile, care pe parcursul perioadei au fost înregistrate în debit, sunt transferate tot în partea de debit a contului 121 Profit şi pierdere, iar veniturile, care pe parcursul perioadei au fost înregistrate în credit, sunt transferate tot în partea de credit a contului 121 Profit şi



44 / 51

pierdere. Aceste două operaţiuni poartă denumirea de închiderea conturilor de cheltuieli, respectiv închiderea conturilor de venituri.

• Determinarea rezultatului fiscal. Pentru determinarea rezultatului impozabil (fiscal), la sfârşitul exerciţiului se recurge la corectarea rezultatului (soldul contului 121 Profit şi pierdere) cu o serie de elemente deductibile (care diminuează baza impozabilă), respective nedeductibile (care sunt reintegrate în bază de impozitare), astfel:

Rezultatul fiscal =

Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare

+ Cheltuieli

nedeductibile -

Deduceri fiscale

Potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, cota impozitului pe profit este de 16%. Impozitul pe profit se calculează lunar, cumulat de la începutul anului, dar se achită trimestrial.

Dintre cheltuielile pentru care nu se admite deducerea, sau este admisă doar parţial, în funcţie de anumiţi algoritmi prezentaţi în cadrul legislaţiei în vigoare, amintim: impozitul pe profit datorat; amenzile şi penalităţile datorate statului; sumele utilizate pentru constituirea, majorarea rezervelor şi provizioanelor peste limitele legale. Din categoria deducerilor fiscale, amintim doar veniturile din dividende încasate de la o persoană juridică română sau străină şi veniturile corespondente unor cheltuieli nedeductibile.

• Determinarea rezultatului exerciţiului (rezultatului net contabil). Rezultatul net contabil (rezultatul exerciţiului) se calculează scăzând din rezultatul contabil înainte de impozitare cheltuiala cu impozitul pe profit, astfel:

Rezultatul net al exerciţiului

Rezultatul înainte de impozitare

Cheltuiala cu impozitul pe profit

Principii contabile În România reglementările contabile conţin un set de principii corelate cu cerinţele normelor

contabile europene şi internaţionale. Prezentăm în continuare aceste principii. Contabilitatea de angajamente Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile

contabile generale, conform contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente.

Exemplu. O societate primeşte factura telefonică în valoare de 1.000 lei la data de 1.03.200N. Plata facturii are loc la data de 10.04.200N. Conform conceptului contabilităţii de angajamente, cheltuiala cu serviciile de telefonie se recunoaşte în contabilitate la data de 1.03.200N, odată cu creşterea valorii datoriei faţă de furnizori. Astfel, recunoaşterea cheltuielii nu se corelează cu plata serviciilor consumate, realizată la data de 10.04.200N.

Principiul continuităţii activităţii Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor

previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a



45 / 51

acesteia. În contabilitate, se pleacă de la prezumţia că viaţa unei entităţi este infinită, cu excepţia cazului în care există motive serioase care să dovedească încetarea activităţii în viitorul previzibil. Dacă întreprinderea ar fi în această din urmă situaţie, toate resursele sale (de exemplu: clădiri, utilaje, stocuri de materii prime, produse etc.) ar fi măsurate la valoarea care s-ar putea obţine prin vânzarea lor impusă de imposibilitatea continuării activităţii.

Principiul permanenţei metodelor Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea,

înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor situaţiilor financiare, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Dacă însă activitatea economică justifică necesitatea unei alte metode, fie pentru că s-a schimbat contextul economic, fie pentru că alegerea iniţială a metodei s-a făcut în mod eronat, sau pentru că o reglementare contabilă impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbării acelei metode.

Principiul prudenţei Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, ce

presupune că nu este permisă supraevaluarea activelor şi veniturilor şi nu este permisă subevaluarea cheltuielilor şi datoriilor.

Principiul independenţei exerciţiului Conform acestui principiu, pentru întocmirea situaţiilor financiare se iau în considerare toate

veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv (capitaluri proprii şi datorii)

În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ, de capitaluri proprii şi de datorii.

Principiul intangibilităţii Principiul cere ca valorile şi structura bilanţului de deschidere ale unui exerciţiu să corespundă

cu cele din bilanţul de închidere al exerciţiului precedent. Altfel spus, chiar dacă ulterior întocmirii situaţiilor financiare pentru perioada încheiată, apar modificări care ar trebui să afecteze elementele din acea perioadă, societatea nu poate face corecţii ale valorilor în situaţia iniţială a perioadei curente, dacă acele corecţii nu se regăsesc în situaţiile financiare deja întocmite. Ele vor fi considerate erori, iar pentru a prezenta o imagine corectă a societăţii, vor fi corectate conform unor tratamente precizate în standardele contabile.

Principiul necompensării Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce

reprezintă datorii/capitaluri, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia compensărilor admise de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Altfel spus, societatea trebuie să prezinte informaţii detaliate despre toate activele şi datoriile societăţii şi despre toate cheltuielile şi veniturile, fără a le anula (compensa) unele prin altele.

Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului



46 / 51

Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificaţie Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor

financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

STUDII DE CAZ

1. Societatea comerciala X S.A. prezintă la data de 1.05.200N următoarele solduri iniţiale pentru conturile de stocuri:

301 Materii prime – 200 lei, 371 Mărfuri – 30 lei, 345 Produse finite – 800 lei. În cursul lunii mai au loc următoarele tranzacţii:

10.05.2003 se achiziţionează mărfuri la preţ de cumpărare 100 lei şi materii prime la preţ de cumpărare 80 lei, TVA 24%, de la acelaşi furnizor, pe bază de factura;

12.05.2003 se consumă întregul stoc disponibil de materii prime în procesul de producţie; 13.05.2003 se obţin produse finite la cost de producţie 50 lei. 15.03.2003 se vând mărfuri la preţ de vânzare de 200 lei, TVA 24%. Costul de achiziţie al mărfuri

lor vândute este de 80 lei; 15.05.2003 se obţin produse finite la cost de producţie de 300 lei, care se vând la un preţ de 450 lei,

TVA 24% Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus. 2. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de descărcare din

gestiune a mărfurilor în valoare de 100 lei constatate lipsă la inventar? a. Mărfuri = Alte cheltuieli din exploatare 100 lei b. Cheltuieli cu ajustările pentru deprecierea activelor circulante = Ajustări pentru deprecierea

mărfurilor 100 lei c. Cheltuieli privind mărfurile = Mărfuri 100 lei d. Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare = Mărfuri 100 lei e. Mărfuri = Cheltuieli cu mărfurile 100 lei

3. Societatea Z prezintă la începutul lunii martie 200N următoarele solduri iniţiale pentru

conturile de stocuri: 371 Mărfuri 180.000 lei, 345 Produse finite 260.000 lei, 302 Materiale consumabile 10.000 lei. În cursul lunii martie au loc următoarele tranzacţii:



47 / 51

1.03.200N societatea achiziţionează de la furnizori materiale consumabile (hârtie de scris) la preţ de cumpărare 100.000 lei, TVA 24%;

2.03.200N se vând mărfuri la preţ de vânzare 200.000 lei, TVA 24%. Costul de achiziţie al mărfurilor vândute este de 160.000 lei;

4.03.200N se vând produse finite la preţ de vânzare 300.000 lei, TVA 24%. Costul de producţie al produselor finite vândute este de 120.000 lei;

28.03.200N se primeşte factura de energie electrică în valoare totală de 124.000 lei, din care TVA 24%;

30.03.200N se achită prin contul curent la bancă factura de energie electrică şi contravaloarea materialelor consumabile cumpărate;

30.03.200N se înregistrează închiderea conturilor de TVA. Efectuaţi analiza contabilă a tranzacţiilor de mai sus.

4. Care este formula contabilă corectă de înregistrare a tranzacţiei de reţinere a avansului

în valoare de 100 lei plătit salariaţilor la sfârşitul lunii curente? a. Avansuri acordate personalului = Casa în lei 100 lei b. Avansuri acordate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei c. Salarii datorate personalului = Cheltuieli cu salariile 100 lei d. Salarii datorate personalului = Avansuri acordate personalului 100 lei e. Salarii de plătit = Conturi curente la bănci 100 lei RECAPITULARE Test 1 1. Care din următoarele elemente sunt considerate datorii ale firmei: a) furnizorii b) clienţii c) contul la bancă d) creditorii

2. Care din următoarele elemente sunt considerate active ale firmei: a) conturile bancare b) stocurile de mărfuri c) creditorii d) rezervele 3. Exemple reprezentative de ………… sunt: debitorii, clienţii, conturile curente la bănci a) active circulante b) datorii curente c) capitaluri proprii

4. Se dau următoarele elemente:



48 / 51

1. clienţi 2. impozite de plătit către stat 3. furnizori 4. credite bancare 5. rezerve 6. conturi curente la bănci În categoria datoriilor sunt incluse elementele: a) 1+3+4+5 b) 2+3+4+5+6 c) 2+3+4 d) niciuna din variantele de mai sus

5. Care din următoarele elemente reprezintă datorii pentru o companie: a) furnizorii b) debitorii c) creditul bancar

6. Care din următoarele elemente reprezintă un activ pentru o companie: a) debitorii b) rezervele c) furnizorii d) stocurile de mărfuri 7. Care din următoarele elemente reprezintă un activ circulant: a) clădiri b) clienţi c) mărfuri d) furnizori

Testul 2 1. Se dau următoarele elemente:

1. clienţi cu scadenţa la 30 de zile 2. furnizori cu scadenţa la 45 de zile 3. debitori cu scadenţa la 10 de zile 4. taxa de mediu de plătit pe luna în curs 5. conturi bancare 6. rezerve 7. credite bancare cu scadenţă de până la 1 an 8. salarii datorate angajaţilor pe luna în curs 9. creditori cu scadenţa la 4 luni

În categoria datoriilor curente sunt incluse elementele: a) 3+6+7+8+9 b) 1+3+5+8+9 c) 2+4+5+6+8 d) 2+3+5+8+9 e) 2+4+7+8+9



49 / 51

2. Care din următoarele elemente reprezintă un activ imobilizat necorporal (intangibil): a) rezervele b) licenţele c) clienţii 3. Care din următoarele elemente reprezintă un activ circulant: a) utilaje b) stocuri de mărfuri c) licenţe d) clienţi e) creditori

4. Active = …… + Datorii a) debitori b) capital propriu c) creditori

5. Care din următoarele elemente nu reprezintă un activ: a) creditele bancare b) stocurile de mărfuri c) creditorii d) conturile bancare

6. Următoarele elemente - furnizorii, impozitul pe profit, salariile de plătit - sunt exemple

reprezentative de: a) active circulante b) datorii curente c) capitaluri proprii

Testul 3 1. Ce impact are pentru Contul de Profit si Pierdere din luna iunie plata făcută unui furnizor de

la care am achiziţionat în luna mai o marfă in sumă de 2.000 lei: a) diminuează cheltuielile firmei în luna iunie b) diminuează venitul firmei în luna iunie c) nu are nici un impact asupra Contului de Profit si Pierdere al lunii iunie

2. Ce este o cheltuială înregistrată în avans: a) o cheltuială recunoscută în contul de profit si pierdere în perioada curentă b) un activ recunoscut în bilanţ în perioada curentă c) o cheltuială pe care firma nu o recunoaste în situaţiile financiare în perioada curentă, pentru

că nu a beneficiat încă de serviciu.

3. Achitarea în luna iunie a datoriei faţă de furnizorul de mobilier care ne-a livrat bunurile în luna mai, în sumă de 20.000lei, conduce la următoarea modificare a ecuaţiei contabilităţii: ACTIV – 20.000lei = (CAPITAL PROPRIU – 20.000 lei) + DATORII



50 / 51

a) ADEVĂRAT b) FALS

4. Achiziţia de stocuri de materii prime de la furnizor în sumă de 200 lei, fără plată pe loc,

conduce la următoarea modificare a ecuaţiei contabilităţii: ACTIV + 200lei = (CAPITAL PROPRIU + 200 lei) + DATORII a) ADEVĂRAT b) FALS

5. Încasarea sumei de 200 lei de la un client al companiei căruia i-am vândut în urmă cu 45 de

zile bunuri conduce la următoarea modificare a ecuaţiei contabilităţii: ACTIV + 200lei – 200lei = CAPITAL PROPRIU + DATORII


6. Primirea facturii în sumă de 200lei de la furnizorul de electricitate conduce la următoarea

modificare a ecuaţiei contabilităţii: ACTIV + 200lei = (CAPITAL PROPRIU + 200 lei) + DATORII


7. Prestarea unui serviciu de consultanţă unui client în sumă de 300 lei, fără încasare pe loc,

conduce la următoarea modificare a ecuaţiei contabilităţii: ACTIV + 300lei = (CAPITAL PROPRIU + 300 lei) + DATORII


8 . Societatea Delta a achizitionat pe data de 2.X.N marfuri la un cost de 1000 lei; pe data de 12.X.N a vândut toate mărfurile unui client la un preţ de vânzare de 1200 lei; pe data de 21.X.N a primit banii de la client; pe data de 22.X.N a plătit furnizorul. Conform conceptului contabilitatii de angajamente, Delta va contabiliza venitul din vânzarea mărfurilor la data de:

a) 2.X.N b) 12.X.N c) 21.X.N d) 22.X.N e) oricând, după data de 12.X.N, pentru ca a vândut cu un preţ mai mare decât costul şi are

profit. 9. Calculati rezultatul exerciţiului pe baza următoarelor informaţii: venituri din vânzarea

mărfurilor 5300 lei, venituri din servicii 9500 lei, venituri în avans 1000 lei, cheltuieli cu mărfurile 3500 lei, cheltuieli de constituire 1200 lei, cheltuieli cu salariile 2100 lei, cheltuieli in avans 950 lei: a). 8050 lei; b). 9200 lei; c). 9250 lei;



51 / 51

d). 4400 lei; e). 7050 lei.

10. Dispuneţi de următoarele informaţii: capital social = 40.000 lei, rezerve = 8.600 lei, rezerve din reevaluare = 1.000 lei, rezultatul exercitiului (pierdere) = 600 lei, produse finite = 1.500 lei, dividende = 2.000 lei, credite bancare pe termen scurt = 500 lei, avansuri acordate salariatilor = 900 lei, marfuri = 600 lei.

Care este mărimea capitalurilor proprii (capital şi rezerve) şi a datoriilor: a) 50.200 lei; 4.600 lei; b) 49.000 lei; 3.400 lei; c) 36.000 lei; 2.500 lei; d) 50.200 lei; 2.500 lei; e) 49.000 lei; 2.500 lei.

11. SC Sign SA prezinta urmatoarea situatie la data de 01.12.200N:

213 – Mijloace de transport 900 lei; 461 – Debitori diverşi x lei; 101 – Capital social 450 lei;

404 – Furnizori de imobilizari 850 lei 106 – Rezerve 50 lei; 2813 – Amortizarea mijloacelor de transport 100 lei

In luna decembrie 200N au avut loc urmatoarele evenimente si tranzactii: 1. S-au incorporat rezervele la capital social; 2. S-a încasat un credit bancar pe termen lung în valoare de 1.000 lei; 3. S-a inregistrat amortizarea mijloacelor de transport in valoare de 200 lei; 4. S-a vândut un mijloc de transport la preţul de vanzare de 250 lei, TVA 24%; costul activului

vândut a fost de 300 lei, iar amortizarea 50 lei; încasarea va avea loc ulterior; 5. Un acţionar hotărăşte să se retragă şi solicită aportul său în valoare de 10% din mărimea

capitalului social; plata se va efectua ulterior. Cerinte: a). Să se calculeze valoarea creantelor fata de debitori diverşi (pe baza informaţiilor iniţiale). b). Să se efectueze analiza contabila a tranzactiilor de mai sus. c). Întocmiţi fişele conturilor 461 Debitori diverşi şi 2813 –Amortizarea mijloacelor de transport.

Documents

Introducere in CONTA