Ion Rasnoveanu - Monumente Navale

8/16/2019 Ion Rasnoveanu - Monumente Navale

1/11

1 Marian Moşneagu (coord.), Statul Major al Forţelor Navale 1860-2005. Tradiţii şi perspective, Bucureşti, 2005, p. 9.

2 George Petre, Ion Bitoleanu, Tradiţii navale româneşti, Bucureşti, 1991, p. 118.3 Marian Moşneagu (coord.), op. cit., p. 13.4 Ibudem, p. 13.

MONUMENTE NAVALE ÎN TIMPUL

REGELUI CAROL I

Ion Râşnoveanu

Situarea României la ţărmul Mării Negre şi de-a lungul Dunării adeschis largi perspective navigaţiei autohtone, îndeletnicire ale cărei tradiţii îşiau sorgintea în vremuri imemoriabile.

Navigaţia s-a asociat dintotdeauna cu voinţa poporului român de a intraîn legătură cu alte popoare, de a participa activ la circuitul internaţional de bunuri şi valori, cu aspiraţia de lărgire a orizontului de cunoaştere1.

În anii 1866-1867, când se profila o posibilă intervenţie otomană înRomânia, s-au alocat, sume importante pentru trupele de uscat. Prin urmare,nu au mai fost prevăzute, temporar, construirea sau cumpărarea de noi nave,deşi cabinetul liberal-radical s-a îngrijit de consolidarea puterii militare aRomâniei2.

În aceste condiţii, prin Înaltul Decret nr. 376 din 16 martie 1867, Flotilaa fost reorganizată, personalul acesteia formând un nou corp militar denumitCorpul Flotilei. Garnizoana Flotilei s-a stabilit la Galaţi, în vechea cazarmă dela Bădălan, construită încă din anul 1851. Comandantul Corpului Flotilei eraşi preşedintele Consiliului de Administraţie şi se subordona direct Ministeruluide Război3.

În anul 1868, prin articolul 33 din „ Legea pentru organizarea puteriiarmate”, Corpul Flotilei se compunea dintr-un Stat Major, companii permanente şi navele aferente, respectiv bastimentele de război cu zbaturi„ROMÂNIA” şi „ŞTEFAN CEL MARE”.4

Preocuparea pentru modernizarea Corpului Flotilei s-a materializat prin elaborarea Înaltului Decret nr. 695 din 3 aprilie 1871 prin care s-a aprobatînfiinţarea unui Comitet Consultativ permanent pe lângă Ministerul de Război,compus din şase secţii, din care Secţia a V- a era a Corpului Flotilei. Laarticolul 8 se prevedea: „Secţia Flotilei se va ocupa cu organizarea personalului şi a materialului, cu administraţia, reglementele şi întrebuinţarea

Flotilei, sub îngrijirea unui comitet special. Acest comitet se compune:


2/11

2

5 Ibidem, p. 13.6 Navă de luptă destinată să acţioneze în zonele costiere proprii. Are un deplasament

de 700-800 tone, fiind echipată cu două până la patru tunuri de calibru mijlociu.7 Ion Ionescu, Georgeta Borandă, Marian Moşneagu, Noi contribuţii la istoria Marinei

Militare Române, Constanţa, 2001, pp. 166-167.

generalul Solomon-preşedinte şi maiorul Barbieri şi căpitanii Nicolae

Demetrescu-Maican şi Ioan Murgescu, membri”5.În anul 1873, efectivul de nave al Corpului Flotilei s-a mărit prin

achiziţionarea canonierei „FULGERUL”6, navă de război pentru Dunăre şimare a Flotilei române, prima care a purtat pavilionul românesc la catarg înMarea Neagră şi Mediterana. A fost construită la atelierele de la Seyne ale

Companiei „Forges et Chantiers de la Mediteranee” de lângă marea bazănavală de la Toulon în urma unui cont deschis în anul 1873 de 130 000 lei. Nava avea următoarele caracteristici:- deplasament – 90 t;

- lungime – 25 m;- lăţime – 4,80 m;- pescaj – 1,30 m;- viteză – 7 Nd;- echipaj – 35 oameni;- armament: - un tun de 87 mm

protejat de o turelă ciurasată, înlocuit ulterior de două tunuri de 57 mm şi douămitraliere de 11,43 mm.

A intrat în serviciul activ al Flotilei în mai 18747, în prezenţadomnitorului Carol I şi a fratelui său, Leopold, în cadrul unei ceremoniidesfăşurată la Giurgiu. Cu această ocazie a fost dat un Ordin de Zi pe Armată prin care se aduceau mulţumiri celor care au fost ambarcaţi pe canonieră în

Canoniera „FULGERUL”


3/11

3

timpul marşului spre ţară.În anul 1875, a intrat în serviciul activ prima şalupă torpiloare8 din

cadrul Corpului Flotilei sub numele „RÂNDUNICA”, construită la Şantierele Navale „Yarrow” din Londra.

Nava avea următoarele caracteristici:- deplasament – 9 t;- lungime – 15 m;

- lăţime – 3 m;- pescaj – 0,75 m;- viteză – 7-8 Nd;- armament: - 1-2 instalaţii

pentru torpile cu şcondru.9

În noaptea de 13/25 spre 14/26 mai 1877, şalupa torpiloare„RÂNDUNICA”, care lupta acum sub numele „KNEAZ STAVRICEVSKI”,a participat la scufundarea monitorului otoman „SEIFI” în dreptul portuluiBrăila10. La această acţiune a participat şi maiorul Ioan Murgescu a cărui prestaţie a fost apreciată în mod deosebit de către ofiţerii ruşi care se aflau lacomanda misiunii.

Reunirea Dobrogei şi ieşirea directă la Mare începând cu 14 noiembrie1878, au impus conducerii Corpului Flotilei şi Ministerului de Războiregândirea elementelor politicii militare navale şi depunerea unor eforturisusţinute pentru dotarea cu nave corespunzătoare. Încă din vara anului 1878,locotenent-colonelul Ioan Murgescu, Comandantul Corpului Flotilei,cercetând situaţia porturilor maritime şi dunărene avea să propună într-unraport amănunţit, datat 2 august 1878, între altele, dotarea Flotilei cu două„avis-croiseur”11necesare „serviciului coastelor şi poliţiei porturilor de mare”12.

În acest sens, în anul 1880 s-a luat hotărârea achiziţionării unor navecare să asigure necesarul de guri de foc ambarcate atât pe Dunăre, cât şi peMare. Astfel, s-a deschis un cont de 100 000 lei care urma să asigureachiziţionarea unui bastiment de război.

Prin Înalta Decizie Domnească nr. 6466 din 22 mai 1880, s-a aprobatdeplasarea la „Stabilimento Technico Triestino” din Triest a unei comisiiconduse de locotenent-colonelul Nicolae Demetrscu-Maican pentru recepţiacanonierei „GRIVIŢA”, numită astfel în amintirea eroicelor lupte din anii1877-1878.

8 Navă militară folosită pentru pază şi siguranţă pe fluviu.9 Ion Ionescu, Georgeta Borandă, Marian Moşneagu, op.cit., p. 206.10 George Petre, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 135.11 Avis-croaseur - navă de luptă uşoară destinată legăturilor pe calea apei.12 Valentin Ciorbea, Crucişătorul “ELISABETA”- de la ide la construcţie, în „Anuarul

Muzeului Marinei Române”, tom IV, Constanţa, 2002, p. 165.


4/11

4

Nava avea următoarele caracteristici:- deplasament – 110 t;- lungime –30 m;- lăţime –5,15 m;- pescaj – 1,80 m;- viteză – 9 Nd asigurată de un

motor cu doi cilindri, precum şi de un sistem de vele format din două focuri,

o trincă, o randă şi un trichetin. - armament: - două tunuri„Krupp” de 90 mm, dintre cele care au fost capturate în timpul războiului dinanii 1877-187813.

Un rol important în dezvoltarea ulterioară a Marinei Militare a fost

jucat de învăţământul de specialitate organizat de România la sfârşitulsecolului al XIX-lea. Astfel, prin Înaltul Decret nr. 2 408 din 11 iulie 1881, afost înfiinţată Şcoala Copiilor de Marină de la Galaţi care avea menirea să pregătească, în condiţii moderne, viitoarele cadre ale Marinei.

În aceste condiţii, prin Înaltul Decret nr. 2 251, s-a acordat un credit pentru cumpărarea unui bastiment-şcoală destinat pentru instrucţia şiexerciţiile elevilor Şcolii de Marină, iar printr-o notă din 22 august 1881 aMinisterului de Război, adresată şefului Corpului Flotilei, s-a autorizatîncheierea unui contract pentru construcţii de nave militare cu firma engleză„Thames Iron Works” din Londra, iar prin Decizia din 3 octombrie 1881 s-aaprobat deplasarea în Anglia a maiorului Vasile Urseanu şi a locotenentului Nicolae Mardari din Corpul Flotilei pentru supravegherea construcţiilor.

La 12 august 1882, nava-şcoală tip bric14 numită „MIRCEA” de cătreIon Ghica, reprezentantul României la Londra, a ajuns la Galaţi şi a intrat în

13

Ion Ionescu, Georgeta Borandă, Marian Moşneagu,op.cit.,

p. 173.14 Navă cu două catarge şi vele pătrate folosită pentru transport şi luptă.

Canoniera „GRIVIŢA”


5/11

5

serviciul activ al Corpului Flotilei15. Nava avea următoarele caracteristici:- deplasament – 360 t;

- lungime –36 m;- lăţime –7,60 m;- pescaj – 3,60 m;- viteză – 8-12 Nd asigurată de

un motor cu doi cilindri de 160 CP, precum şi de doi arbori cu velaturăcompletă cu 14 vele însumând o suprafaţă totală de 500 m2.- armament: - două tunuri

„Krupp” de 80 mm, un tun revolver tip „Hotchkiss” şi o mitralieră cu zeceţevi, pentru ca în anul 1888, să fie completat cu două tunuri de 57 mm tip„Nordenfelt” cu tragere rapidă, două tunuri revolver de 37 mm tip „Hotchkiss”şi două mitraliere tip „Nordenfelt” de 11,43 mm cu câte zece ţevi16.

Sfârşitul primei nave-şcoală româneşti este legat de al doilea război

mondial când, transformat în infirmerie plutitoare şi depozit de medicamente,aflat în portul Galaţi, la 16 aprilie 1944, în timpul unui bombardament alaviaţiei sovietice, a fost lovit în plin de o bombă şi a ars ca o torţă.

Prin întreaga sa activitate de pregătire a unor străluciţi ofiţeri pentrumarina militară, ca şi pentru marina comercială, bricul „MIRCEA” şi-a cuceritun loc de frunte în rândul navelor militare româneşti şi a creat în Marina

15 Ibidem. p. 183.16 Ibidem, p. 183.

Bricul „MIRCEA”


6/11

Militară spiritul „MIRCEA” în cei 62 de ani de serviciu activ17.La 18 august 1882, au intrat în serviciul activ al Corpului Flotilei

şalupele „RAHOVA”, „SMÂRDAN” şi „OPANEZ”, construite la Şantierul Naval „Thames Iron Work”, în octombrie 1882, şalupele-torpiloare„ŞOIMUL” şi „VULTURUL” şi canoniera port-mine (torpilorul de baraj)„ALEXANDRU CEL BUN”, iar în noiembrie 1882 şalupele de poliţie pe

Dunăre „POTERAŞUL”, „PANDURUL”, „SANTINELA”„VEGHETORUL” şi „GRĂNICERUL”18.În anul 1886, România a comandat Şantierelor Navale „Forges et

Chantiers de la Mediteranee” din Le Havre torpiloarele19 „NĂLUCA”,

„ZBORUL” şi „ZMEUL”. De numele torpilorului „NĂLUCA” se leagăînceputurile scafandreriei româneşti sub coordonarea viitorului comandor Nicolae Ionescu-Johnson.

La 21 noiembrie 1888, consulul Franţei din portul Galaţi a raportatsosirea crucişătorului20 „ELISABETA” în portul militar.

Pentru construcţia acestei nave s-au înscris la licitaţie şantierele navale„Yarrow” şi „Thames Iron Works” din Anglia, „Vulcor de Their” dinGermania, „Forges et Chantiers” şi „Claparede” din Franţa şi „Escher Wir Compagnie” din Elveţia21. În final, licitaţia a fost câştigată de Şantiele Navale„Armstrong” din Newcastle. Totuşi, contractarea lucrărilor de construcţie înAnglia a nemulţumit diplomaţia franceză care a făcut presiuni asupra

6

17 Ibidem, p. 185.18 Marian Moşneagu (coord.), op. cit., p. 22.19 Navă militară cu un deplasament de 600-1 000 t apărută la sfârşitul secolului al XIX-

lea destinată torpilării navelor mari.20 Navă de luptă, mai mare decât distrugătorul, intrată în compunerea tuturor flotelor

mari din lume la sfârşitul secolului al XIX-lea.21 Valentin Ciorbea, op. cit., p. 167.

Torpilorul „NĂLUCA”


7/11

guvernului de la Bucureşti, însă fără sorţi de izbândă. În urma controluluiordonat de Ministerul de Război, generalii Alexandru Anghelescu şi NicolaeDemetrescu-Maican au fost destituiţi, acuzaţi şi trimişi în judecată22.

Nava avea următoarele caracteristici:- deplasament - 1320 t;- lungime –72 m;- lăţime –10,25 m;

- pescaj – 4,20 m;- viteză –18-22 Nd;- armament: - patru tunuri

sistem „Krupp” de 150 mm protejate de semiturele, patru tunuri sistem„Nordenfelt” de 57 mm, două tunuri revolver sistem „Hotchkiss” de 37 mm,două mitraliere cu câte cinci ţevi tip „Nordenfelt” şi patru tuburi lans-torpiletip „Whitehead”23.

Achiziţionarea acestor bastimente de război a făcut parte din cel de-aldoilea program de modernizare a Marinei Române demarat în anul 1888,alături de primul program din anul 1882 şi de cel de-al treilea demarat între anii1906-1907.

Istoria crucişătorului „ELISABETA” a luat sfârşit în anul 1930 când, prin intrarea în serviciul Marinei Militare Române a unor nave moderne detipul distrugătoarelor, acesta nu mai corespundea cerinţelor tehnicii navale avremii. În acest an, crucişătorul a fost tăiat în Arsenalul din Galaţi24.

Desfăşurarea evenimentelor de la sfârşitul secolului al XIX-lea şiînceputul secolului al XX-lea, când orizontul internaţional a început să fie

umbrit tot mai frecvent de crize ale relaţiilor diplomatice dintre Marile Puteri

7

Crucişătorul „ELISABETA”

22 Ibidem, p. 168-169.23 Ion Ionescu, Geogeta Borandă, Marian Moşneagu, op. cit, p. 160-161.24 Ibidem, p. 162.


8/11

pentru împărţirea şi reîmpărţirea sferelor de influenţă colonială, au atras dinnou atenţia guvernelor de la Bucureşti asupra importanţei şi rolului Marinei însistemul de apărare.

Războiul ruso-japonez din 1904-1905, prima criză marocană din 1905-1906 dar, mai ales, crearea Antantei ca bloc politico-militar opus Puterilor Centrale, au dus la alocarea sumei de 12 000 000 lei pentru achiziţionarea din

străinătate a patru monitoare25

şi opt vedete fluviale26

.Monitoarele tip „MIHAIL KOGĂLNICEANU” au fost construite la„Stabilimento Technico Triestino” sub stricta supraveghere a căpitan-comandorului Constantin Bălescu.

Navele aveau următoarele caracteristici: - deplasament – 680 t;- lungime –63 m;- lăţime –10,16 m;- pescaj – 1,60 m;- viteză – 23 Nd

asigurată de un două motoare cu triplă expansiune de 800 CP deservite de unechipaj de 113 oameni.

- armament: - trei tunuri„Skoda” de 120 mm instalate două în prova şi unul în pupa care urmau să fie protejate de turele cuirasate, două obuziere „Skoda” de 120 mm, patru tunuri„Skoda” de 47 mm şi câte două mitraliere de 6,5 mm instalate pe şpardec.Blindajul varia ca grosime între 25 mm şi 75 mm27.

8

Monitorul „MIHAIL KOGĂLNICEANU”

25 Navă militară cuirasată cu borduri joase şi pescaj redus, dotată cu piese de artileriede mare calibru. Nunele de monitor derivă de la prima navă de această clasă construită deArmata S.U.A. în anul 1862 pentru nordişti de către inginerul Ericsson.

26 Navă militară de tonaj redus (sub 500 t) dotată cu armament puternic şi având oviteză apreciabilă.

27 Ion Ionescu, Geogeta Borandă, Marian Moşneagu, op. cit, p. 192.


9/11

Lansare lor la apă a avut loc la 17 septembrie 1907 într-un cadru festiv,cu participarea regelui Carol I, a primului –ministru D. A. Sturdza şi ageneralului Alexandru Averescu, ministru de război. Monitoarele au fost botezate cu numele „ION C. BRĂTIANU” comandat de căpitan-comandorulIoan Steriopol, „LASCĂR CATARGIU” comandat de locotenent-comandorulZaharia Ionescu, „ALEXANDRU LAHOVARI” sub comanda căpitan-

comandorului Paul Rădulescu şi „MIHAIL KOGĂLNICEANU” sub comandalocotenent-comandorului Niculescu-Rizea28.

Monitoarele tip „MIHAIL KOGĂLNICEANU” au acţionat pe teatrelede operaţiuni militare de pe Dunăre atât în timpul primului război mondial,cât şi pe parcursul celei de-a două conflagraţii mondiale. În anul 1944, au fostîncadrate în flota sovietică la ordinul amiralului sovietic Oktiabriski, pentru caîn anul 1951 să fie retrocedate Statului Român.

În anul 1955, în conformitate cu ordinele Ministerului Forţelor Armate,monitoarele au fost scoase din serviciul activ, casate şi tăiate29.

Cele opt vedete fluviale construite în Marea Britanie şi aduse în ţară prin Marea Nordului, apoi pe Rin şi Dunăre, au primit numele unor eroi dintimpul Războiului de Independenţă: „MAIOR CONSTANTIN ENE”,„MAIOR DIMITRIE GIURESCU”, „MAIOR GEORGE ŞONŢU”, „MAIOR NICOLAE GRIGORE IOAN”, „CĂPITAN VALTER MĂRĂCINEANU”,„CĂPITAN NICOLAE LASCĂR BOGDAN”, „CĂPITAN MIHAILROMANO” şi „LOCOTENENT DIMITRIE CĂLINESCU”.30

Constituirea celor două blocuri politico-militare, Antanta şi PuterileCentrale, dar, mai ales, conflictul militar deschis dintre acestea, au reprezentat

Monitorul „LASCĂR CATARGIU”

28 George Petre, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 161.29 Ion Ionescu, Geogeta Borandă, Marian Moşneagu, op. cit, p. 196.30 George Petre, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 161.

9


10/11

tot atâtea ameninţări cărora România trebuia să le facă faţă la începutulsecolului al XX-lea.

Mai mult, izbucnirea primului război mondial în anul 1914, a doveditnu numai insuficienţa mijloacelor de apărare navală, ci şi uzarea lor accentuatădatorită solicitării intense31.

În aceste condiţii, ca urmare a acestor necesităţi, s-a comandat în Italia,la Şantierele navale „Pattison” din Neapole, construcţia a patrucontratorpiloare necesare completării sistemului defensiv naval al României,iar la Şantierul Naval „Fiat” din Spezzia s-a comandat un submarin32.

Datorită intrării Italiei în prima conflagraţie mondială, în anul 1914,

cele două nave de război construite pentru România nu au mai putut fi livrateşi au fost folosite de Marina Militară italiană în teatrul de operaţiuni navale dinMarea Mediterană împotriva flotei austro-ungare sub numele „NUBIO” şi„SPARVIERO”. Abia la 1 iulie 1920, aceste două distrugătoare au intrat înserviciul activ al Marinei Militare Române fiind botezate cu numelelocalităţilor în care Armata Română s-a acoperit de glorie în timpul primuluirăzboi mondial: „MĂRĂŞTI” şi „MĂRĂŞEŞTI”33.

Navele aveau următoarele caracteristici: - deplasament – 1 700 t;

Pavilion naval românesc din Războiul din1877-1878

31 George Petre, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 234.32 Cornel Greavu, Istoricul distrugătoarelor româneşti, în „Anuarul Muzeului Marinei

Române, tom III/1, Constanţa, 2001, p. 197.33 Ion Ionescu, Geogeta Borandă, Marian Moşneagu, op. cit, pp. 157.

10


11/11

- lungime –94,36 m;- lăţime –9,47 m;- pescaj – 3,50 m;- viteză – 35 Nd şi o

putere dezvoltată de motoare de 45 000 CP deservite de un echipaj format din139 de membri.

- armament: - trei tunuri„Armstrong” de 152 mm, patru tunuri „Armstrong” de 76 mm, două mitralierede 13,2 mm şi două grupuri lans-torpilă binate de 450 mm34.

Acest tip de navă avea chila plată care se compunea dintr-un şir detable de oţel de grosimi diferite ce încep de la extremitatea prova şi continuă

până la extremitatea pupa. Pe toată lungimea sa, prin centru, era parcursă dedouă colţare aşezate spate în spate, între care era introdusă o fâşie de tablă cugrosimi începând de la 9,5 mm până la 5 mm, subţiindu-se spre extremităţi.Legarea tablelor şi a tuturor pieselor şi instalaţiilor navei s-a realizat prinnituire. Cămaşa de tablă care, îmbrăca osatura navei, era formată din 17 şiruride table de grosimi diferite începând de la 5 mm până la 13,5 mm. Acestea eraulegate cu câte trei rânduri de nituri35.

Privită prin prisma celor prezentate, perioada domniei regelui Carol Ia reprezentat o epocă de dezvoltare a capacităţii de luptă a Marinei Militareromâneşti amplificată de o pregătire corespunzătoare a factorului uman careîncadra Marile Unităţi şi unităţile navale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şiînceputul secolului al XX-lea în condiţiile accentuării conflictelor politico-militare dintre Marile Puteri pentru împărţirea şi reîmpărţirea sferelor deinfluenţă.

Distrugătorul „MĂRĂŞEŞTI”

34 Ibidem, p. 157.35 Cornel Greavu, op. cit., p. 200.

11

Documents

Ion Rasnoveanu - Monumente Navale